În ultima perioadă se remarcă tot mai mult procesul de globalizare și amploarea pe care o [626313]

Introducere

În ultima perioadă se remarcă tot mai mult procesul de globalizare și amploarea pe care o
are acest fenomen asupra națiunilor în domeniile social, economic, politic și juridic.
La nivel mondial se relevă această tendință de transformare a lumii într -o unitate, care
prezintă atât efecte pozitive, dar și negative.

La nivel european, primele ….. se observă la …. (ISTORIC)
În ce privește lucrarea de față consider că subiectul a bordat este de actualitate, dar prezintă
interes și cu privire la evenimentele viitoare.
Din cercetarea efectuată la nivelul țării noastre, am putut constata tot mai multe cazuri în
care dreptul european prelevă asupra dreptului național, în acest sens am urmărit atât eforturile
parlamentare de armonizare a legislației naționale cu cea a Uniunii Europene, precum și
transpunerile directivelor în dreptul național, dar și întrebările preliminare tot mai dese ale
judecătorilor naționali la adresa Curții de Just iție a Uniunii Europene în vederea interpretării și
clarificării anumitor articole ale tratatelor și desigur aplicarea acestora cu prioritate în soluționarea
spețelor.
Lucrarea de față cuprinde două părți. Partea teoretică încearcă să definească și să ofere o
imagine clară de ansamblu asupra temei abordate. Pentru aceasta, am folosit metoda cercetării și
consultarea lucrărilor juriștilor români și internaționali. De asemenea, încerc să evidențiez atât
aspectele pozitive, dar și pe cele negative pe care le presupune acest fenomen. În acest sens, voi
prezenta argumente pentru ambele poziții.
Partea practică cuprinde două secțiuni. În prima secțiune voi prezenta efectiv cum se
manifestă supremația dreptului european asupra dreptului național. A doua parte cuprinde un studiu
de caz. Din multitudinea de spețe aflate pe rol sau soluționate în România, am ales să evidențiez
acest caz, deoarece cred ca prezintă importanță atât ca și conținut, dar și ca impact asupra
jurisprudenței în ce privește soluția dată. Mai mult, acest caz, chiar dacă are istoric în ce privește ,
este în același timp actual, se desfășoară în prezent, nefiind încă pronunțată o hotărâre definitivă.
Voi prezenta și o analiză comparată a soluțiilor oferite în cazuri asemănătoare.
Prin acest s tudiu încerc să conturez o perspectivă corectă și să aduc argumente în favoarea
supremației dreptului european, nu atât ca o preferință subiectivă, dar din punct de vedere obiectiv,
ce înseamnă de fapt acest principiu al priorității dreptului european, cu efectele sale pozitive și
negative.

În ultimă instanță se are în vedere o justiție bazată pe echitate și libertate, iar aplicarea
prioritară a dreptului european trebuie să urmărească bunăstarea cetățeanului atunci când legea
europeană îi este favorabilă.

Capitolul I – Noua ordine juridică a Uniunii Europene

1.1. Ordinea juridică a U.E.
1.1.1. Noțiuni generale. Ordinea juridică reprezintă un ansamblu de norme juridice și de instituții
juridice prin care o societate se organizează juridic și politic, precum și modul de reglementare,
prin astfel de norme și de instituții, a relațiilor dintre diversele subsisteme ale societății global
considerate.1
Dreptul Uniunii Europene reprezintă un sistem juridic autonom, integrat automat dreptului
intern al statelor membre.2
Ordinea juridică a U.E. reprezintă un ansamblu organizat și structurat de norme juridice,
având izvoare specifice, dotată cu instituții și proceduri abilitate de a emite acte legislative, de a le
interpreta și sancționa.3
Ordinea juridică europeană poate fi privită lato sensu ca fiind totalitatea normelor juridice
ce guvernează raporturile juridice l a care U.E. participă. Stricto sensu, ordinea juridică europeană
cuprinde totalitatea normelor, materiale și procedurale, aplicabile în cadrul U.E. (tratate,
regulamente, jurisprudeță etc.). Astfel, sunt reglementate raporturile juridice dintre U.E. și sta tele
membre; statele terțe; persoanele fizice și juridice ce aparțin sau nu statelor membre; organizațiile
internaționale.4
Ordinea juridică a U.E. cuprinde două categorii principale de norme:5
a) Normele cu valoare de legi fundamentale, constituțională, semnate și ratificate de către
statele membre (Tratatele de constituire a Comunităților Europene și a U.E., precum și
Tratatele și actele modificatoare);
b) Normele cu valoare de legi ordinare, elaborate și adaptate de instituții, în existența și
funcționarea lor (regulamente, directive, decizii, recomandări, avize).
Normele de drept european pot fi clasificate din punct de vedere ierarhic pe cale
jurisprudențială după mai multe criterii; însă cel mai des întâlnit este criteriul forței juridice.
În funcție de criteriul forței juridice, normele de drept european se clasifică în :
-dreptul primar, originar;
-dreptul secundar, derivat;
-normele de drept care provin din angajamentele externe ale U.E.

1 Emil Gheorghe Moroianu, Conceptul de ordine juridică, Studii, pag. 34
2 Mihaela Augustina Dumitrașcu, Dreptul Uniunii Europene și specificitatea acestuia, pg.24
3 Ioana Nely Militaru, Dreptul U.E., pg.90
4 Augustin Fuerea, Manualul U.E.,
5 Augustin Fuerea, op.citată, pg.229

-dreptul complementar;
-dreptul nescris.
Ordinea juridică euro peană prezintă două caracteristici:6
1) Este o ordine juridică de sine stătătoare, autonomă
2) Este o ordine juridică integrată în sistemul juridic al statelor membre
În ce privește relația dintre dreptul U.E. și dreptul național, în literatura juridică au fost
elaborate mai multe teorii.
Teoria dualistă consideră că dreptul U.E. și dreptul național sunt două ordini juridice
separate, dar cu aceeași forță juridică. Această teorie insă nu este preluată în practică de către state.
Conform teoriei moniste, există o singură ordine juridică, un sistem unic, dar care prezintă
o anumită ierarhizare în ce privește aplicarea cu prioritate a normelor.
Jurisprudența a confirmat principiul supremației dreptului internațional în raport cu dreptul
intern al statelor.
După intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona, au fost aduse anumite modificări ordinii
juridice, și anume: transformarea drepturilor fundamentale ale omului în drept primar –ca drept
scris obligatoriu, iar dreptul Uniunii Europene lato sensu cuprinde an samblul regulilor de drept
aplicabile în ordinea juridică europeană (inclusiv principiile generale de drept, jurisprudența CJUE,
dreptul complementar, dreptul rezultat din relațiile externe ale Uniunii Europene și convențiile
încheiate între statele membre în aplicarea tratatelor).7

1.1.2. Izvoarele dreptului U.E.
A. Dreptul originar. Dreptul primar sau originar este alcătuit din tratatele institutive, modificatoare,
de aderare, inclusiv protocoalele anexate –semnate și ratificate de statele membre ale U.E, precum
și Carta drepturilor fundamentale ale UE, anexată tr atatelor.
Tratatele sunt izvor principal, fundamental, deoarece creează prevederi noi, ce au la bază
voința statelor membre și constituie fundamentul pentru toate actele cu forță juridică inferioară.
Nicio prevedere din tratatatele fondatoare nu acordă Cu rții de Justiție a UE dreptul de a se pronunța
cu privire la validitatea lor. Curtea însă poate interpreta tratatele potrivit art.267 TFUE, în acord cu
principiile generale de drept.8
Tratatele nu beneficiază de aplicabilitate imediată, fiind necesară rat ificarea acestora de
către parlamentele naționale. Însă dreptul primar, după intrarea în vigoare beneficiază de
aplicabilitate prioritară în raport cu dreptul național contrar sau neconform cu dispozițiile tratatului.

6 Ioana Nely Militaru, Dreptul U.E., pg.90
7 Mihaela Augustina Dumitrașcu, Dreptul Uniunii Europene și specificitatea acestuia, pg.108
8 Idem7

De asemenea, dispoziț iile tratatelor au efect direct, și pot fi invocate de resortisanți9 la nivel
vertical (ascedent sau descendent) sau orizontal. Tratatele au însă și efect indirect, concept
dezvoltat de jurisprudența CJUE inițial cu privire la directive, apoi extins la întregul drept al UE.
Efectul indirect se referă la interpretarea conformă a dreptului național, cu luarea în considerare a
literei și a spiritului dreptului UE. Această interpretare asigură efectul util al dreptului UE.
Carta drepturilor f undamentale ale omului. Potrivit art.6 alin. (1) din TUE, Carta are aceeași
valoare juridică precum cea a tratatelor, iar drepturile fundamentale constituie principii generale
ale dreptului Uniunii.
B. Principiile generale de drept. CJUE impune respectare a principiilor generale atât de către
instituțiile Uniunii cât și de statele membre. Principiile generale sunt reguli nescrise care sunt
aplicate și încorporate în ordinea juridică a UE, fiind produsul metodelor de interpretare utilizate
în jurisprudența a cesteia.10
Se identifică patru categorii de principii generale de drept:
a) Principii generale de drept, comune sistemelor juridice naționale și internaționale. Fac parte
din această categorie: principiul contradictorialițății procesului, principiul bunei -credințe,
principiul legalității.
b) Principii generale de drept internațional public. Acestea nu sunt compatibile cu structura și
exigențele sistemului comunitar.
c) Principii generale comune sistemelor de drept ale statelor membre. Prin intermediul acestor
principii, Curtea se inspiră din sistemele naționale de drept ale statelor membre, sub rezerva
dreptului de a alege dintre diferitele soluții oferite de sistemele naționale pe acelea cu
valoare intrinsecă pentru nevoile sistemului UE.
d) Principii proprii dreptu lui UE. Aceste principii stau la baza funcțiunii Uniunii și privesc pe
cetățenii acesteia, statele membre, instituțiile Uniunii și chiar Uniunea însăși.

9 Resortisant este o persoană fizică sau juridică aparținând unui stat, aflată sub prot ecția altui stat , cf dex
10 Ioana Nely Militaru, Dreptul UE, pg.150

1.2. Principiilie aplicabilității dreptului U.E.
În teoria dreptului Uniunii Europene regăsim trei principii esențiale, toate fiind consecința
sistemului de integrare, și anume: principiul supremației dreptului U.E. față de cel național,
principiul efectului direct, principiul aplicării imediate.11
Aceste principii conferă ordinii juridice europene trăsătura autonomiei , dar și integrarea
dreptului european în dreptul intern al statelor, având prevalență asupra acestuia.
Aceste principii proprii ale dreptului european au fost inițiate și formulate în jurisprudența
Curții de Justiție și apoi în trat atele modificatoare, fiind consacrate ca atare în TUE adoptat la
Lisabona. Natura juridică și semnificația dreptului european și aplicabilitatea directă au fost
statuate pentru prima dată în hotărârile Costa -Enel (1964), Wilhelm (1968), Simmenthal II (1978 ),
în care se afirmă și alte principii:12
1. Ordinea juridică a UE este parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre
2. Conflictele dintre reglementările comunitare și cele naționale trebuie rezolvate aplicând
principiul priorității dreptului european
3. Validitatea măsurilor adoptate de instituțiile europene poate fi interpretată numai în lumina
dreptului european, ca și efectul său direct
4. Respectarea drepturilor fundamentale este parte integrantă a principiilor generale de drept
apărate de Curtea de Just iție
5. Aplicabilitatea directă a dreptului european înseamnă aplicabilitatea deplină și uniformă a
reglementărilor sale în toate statele membre
6. Instanța națională are obligația să aplice dreptul european și să -i asigure efectul său direct
deplin, înlăturâns orice normă contrară.
CJUE, în afirmarea acestor principii, a pornit de la următorul raționament: “instituind o
Comunitate cu puteri reale provenite din limitarea competențelor sau din transferul de atribuții de
la state la Comunitate, acestea au limitat î n domenii restrânse, drepturile lor suverane și au creat
astfel un sistem de drept aplicabil resortisanților lor și lor înșiși.”13

11 Mihaela Augustina Dumitrașcu, op.citată, pg.25
12 Material 1
13 Hotărârea CJCE, 15 iulie 1964, Costa/E.N.E.L., 6/64

Capitolul II – Relația dintre dreptul național și dreptul U.E.

2.1. Primatul ordinii juridice europene asupra dreptului național
Dreptul Uniunii Europene are forță juridică de a se impune ca drept comun, propriu, tuturor
statelor membre.14
“Acest drept nu numai că se inserează în ordinea internă a statelor membre, ci posedă
aptitudinea generală de a completa patrimoniul juri dic al particularilor –drepturi subiective și/sau
obligații –atât în raporturile cu alți particulari, cât și în relațiile cu statul.”15
Principiul preeminenței dreptului U.E. asupra dreptului național este unul dintre principiile
fundamentale ale ordinii ju ridice a U.E., alături de principiul efectului direct și aplicabilitate
imediată.
În ce privește raportul dintre dreptul european și cel național, se are în vedere două teorii, și
anume: concepția dualistă și concepția monistă. Conform primei teorii, cele două ordini juridice
sunt separate, egale și independente. Cu alte cuvinte, normele dreptului internațional trebuie să fie
transpuse în legea internă , deoarece legea internă este aplicată de către instanțele națioanale.
Această teorie prezintă însă dezavantaje intrucât modificarea și abrogarea normelor de drept
internațional ar fi posibilă doar printr -o lege internă ulterioară.16
Însă potrivit concepție i moniste, se recunoște un sistem unitar ce include atât norma
internațională cât și norma internă. În acest caz nu mai este nevoie de transformarea legii
internaționale în dreptul intern. În situația unui conflict de legi, vor avea prioritate normele de d rept
internațional, iar legea internă ulterioară va trebui să fie în concordanță cu normele internaționale,
realizându -se în acest fel preeminența dreptului european.
Principiul preeminenței dreptului european se aplică atunci când există un conflict într e norma
europeană și norma unui stat membru. Dreptul european prevalează asupra legii naționale, iar legea
internă este înlăturată.17
Acest principiu al supremației dreptului european a fost dezvoltat de către Curtea Europeană
de Justiție, iar în interpreta rea sa de către Curte înseamnă că normele U.E. întotdeauna au prioritate
față de normele naționale, incluzând și constituțiile statelor membre.
Principiul preeminenței dreptului UE nu a fost statuat în tratatele institutive , ci a fost stabilit
pentru prima dată de Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea 6/64 Costa c./Enel.18

14 Ioana Nely Militaru, Dreptul Uniunii Europene, pg.89
15 Ioana Nely Militaru, op.citată, pg.91
16 Material 2
17 Wikipedia 1
18

În formularea acestui principiu, CJE s -a bazat pe trei argumente:19
1) Aplicabilitatea imediată și directă a dreptului Uniunii
2) Caracterul unitar al ordinii juridice unionale
3) Atribuirea de competențe Uniunii prin care se limitează drepturile suverane ale statelor
membre
Doctrina supremației dreptului UE așa cum reiese din jurisprudența C JUE este caracterizată de
următoarele elemente:
a. Supremația este o condiție existențială a dreptului U.E ., care presupune aplicarea uniformă
a dreptului U.E..
b. Supremația izvorăște din natura specifică, proprie, originală a dreptului UE
c. Ordinea juridică a UE este superioară ordinilor juridice naționale. De supremație
beneficiază toate normele juridice ale UE , primare sau derivate, înzestrate sau nu cu efect
direct
d. Principiul supremației dreptului UE nu este aplicabil numai în ordinea juridică a UE, în
relațiile dintre state și instituțiile acesteia, dar și în sistemele de drept naționale și în raport
cu juris dicțiile naționale.
Astfel, CJE se situează pe poziția doctrinei moniste, subliniind faptul că U.E. a creat propriul
său sistem juridic care a devenit parte integrantă a sistemului juridic al statelor membre și pe care
instanțele sunt obligate să -l aplice. De asemenea, a subliniat că nicio regulă internă nu poate fi
invocată în fața instanțelor naționale împotriva dreptului comunitar, deoarece Tratatele constitutive
reprezintă o sursă autonomă și originală, iar un eventual conflict între regulile comunitare și cele
naționale urmează să se rezolve prin aplicare principiului primatului dreptului european.20
CJUE surprinde esența acestui principiu al preeminenței dreptului comunitar asupra celui
național: “Izvărât dintr -o sursă autonom, dreptul comunitar născut din tratat nu ar putea, în
virtutea naturii sale specifice originale, să vadă că i se opune un text intern, oricare ar fi acesta,
fără să -și piardă caracterul comunitar și fără ca prin aceasta să fie pusă sub semnul întrebării
baza juridică a comunității î nseși. ”21
Curtea a precizat că, pe cale de interpretare, prin intermediul unei trimiteri preliminare, în
baza art.267 TFUE: “dreptul izvorât din Tratat –sursă de drept independentă –nu ar putea să i se
opună, din cauza naturii sale originale și speciale, prevederii juridice interne fără a fi privat de
caracterul său de drept comunitar și fără a pune în discuție baza juridică a Comunității însăși.
Transferul realizat de state, din ordinea lor juridică în beneficiul ordinii juridice comunitare, a
drepturilor și obligațiilor ce corespund dispozițiilor Tratatului, antrenează deci o limitare definitivă
a drepturilor lor suverane împotriva cărora nu ar putea prevala un act unilateral incompatibil cu
noțiunea de Comunitate.22”

19 Material 3
20 Material 2
21
22 Ioana Nely Militaru, op.citată, pg.93

Astăzi, principiul preeminenței dreptu lui european nu se regăsește nici în Tratatul de
funcționare a UE, nici în Tratatul UE. În Tratatul de planificare privind o Constituție pentru Europa,
a fost prevăzută o variantă explicită a acestui principiu. Cu toate acestea, acest tratat nu a intrat în
vigoare și a fost înlocuit de Tratatul de la Lisabona, care nu conține o referință explicită a
principiului supremației. Însă, doar o Declarație privind supremația anexată Tratatului de la
Lisabona și adoptată în 2007 de către Conferința interguvernamenta lă ce a adoptat tratatul, face
referire la principiul supremației:23
“Conferința reamintește că, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție
a Uniunii Europene, tratatele și legislația adoptată de Uniune pe baza tratatelor au prioritate în
raport cu dreptul statelor membre, în condițiile prevăzute de jurisprudența menționată anterior.
În plus, Conferința a hotărât ca Avizul Serviciului juridic al Consiliului, astfel cum figurează în
documentul 11197/07 (JUR 260), să fie anexat prezentului act final: „Avizul Serviciului juridic al
Consiliului din 22 iunie 2007 Din jurisprudența Curții de Justiție reiese că supremația dreptului
comunitar este un principiu fundamental al dreptului comunitar. Conform Curții, acest principiu
este inerent naturi i specifice a Comunității Europene. La data primei hotărâri din cadrul acestei
jurisprudențe consacrate (hotărârea din 15 iulie 1964, în cauza 6/64, Costa/ENEL (1))24,
supremația nu era menționată în tratat. Situația nu s -a schimbat nici astăzi. Faptul că principiul
supremației nu va fi inclus în viitorul tratat nu va schimba în niciun fel existența principiului și
jurisprudența î n vigoare a Curții de Justiție.”
Prin urmare, în ce privește raportul dintre dreptul european și dreptul național, putem trage
următoarele concluzii:25
1. Dreptul național se substituie dreptului european, ceea ce implică un transfer de competențe
către nivelul supranațional;
2. Armonizarea care presupune luarea unor măsuri legislative în dreptul intern, astfel încât să
se ajungă la o apli care uniformă a dreptului european în cadrul statelor membre;
3. Coordonarea celor două sisteme de drept;
4. Coexistența dreptului european cu cel național, atunci când dreptul european face trimitere
la normele naționale –ca în cazul concurenței.
Prioritatea fu ncționează în raport cu toate normele naționale și impune tuturor organelor statelor
membre obligația de a lăsa neaplicată orice normă națională în cazul unui conflict cu o normă de
drept european. Astfel, potrivit art.4 din Tratatul privind funcționarea U E, statele membre au
obligația de a abroga norma națională contrară dreptului UE sau de a o lăsa neaplicată. Conflictul
dintre o normă de drept european și o normă națională este soluționat în mod sistematic de către
Curtea de Justiție în favoarea dreptulu i UE.26

23 Declarația nr.17
24 „Reiese (…) că, izvorând dintr -o sursă independentă, dreptului născut din tratat nu ar putea, dată fiind natura sa
specifică originală, să i se opună din punct de vedere juridic un text intern, indiferent de natura acestuia, fără a -și
pierde caracterul comunitar și fără a fi pus în discuție fundamentul juridic al Comunității înseși.”
25 Material 2
26 Material3

Trebuie totuși subliniat că principiul supremației nu înseamnă că CEJ poate invalida legea
națională ce este în conflict cu legea națională. Mai degrabă înseamnă că în cazul unui conflict
dintre legea națională și legea direct aplicabilă a UE, ce n u poate fi rezolvat prin interpretarea
consistentă a legii naționale, instanțele naționale a statelor membre trebuie să aplice legea UE în
locul legii naționale.27
În concluzie, reținem că în cazul unui conflict între legea națională și legea UE, orice
instanță națională trebuie să dea prioritate legii UE. Instanța națională trebuie să refuze să aplice
dispoziția națională în contradicție cu legislația UE, fără a fi „necesar ca instanța să solicite sau să
aștepte procedura de anulare a unor astfel de dispozi ții prin lege sau prin alte acte constituționale.“
(cauza C106/77 Simmenthal)28. Din precedent, rezultă că fiecare instanță națională trebuie să
aplice, în cazul în care se află în jurisdicția sa, dreptul comunitar în întreaga sa natură și să protejeze
drepturile pe care le implică persoanele fizice și trebuie, în consecință, să stabilească orice
prevedere a dreptului național care ar putea să se confrunte cu aceasta, fie înainte sau după intrarea
în vigoare a regulamentului comunitar.

Astfel, instanța națională trebuie să acorde imediat efectul legislației UE. Mai mult,
principiul supremației se referă și la legiuitorul național interzicându -i să adopte o nouă legislație
națională, care ar fi în conflict cu legislația UE.
În ceea ce pr ivește principiul primatului, două dintre caracteristicile sale ar trebui să fie
scoase în evidență. Pe de o parte, principiul supremației se aplică indiferent de poziția dispoziției
naționale în ierarhia dreptului național. În practică, acest lucru înseam nă că legea UE prevalează
chiar și asupra constituțiilor naționale a statelor membre, de asemenea, de exemplu, dacă constituția
națională contravine unei directive UE.
Pe de altă parte, legea UE prevalează și asupra legislației naționale adoptată ulterioar . Prin
urmare, un stat membru nu poate exclude aplicarea dreptului UE printr -o lege națională ulterioară,
care este în contradicție cu legislația UE; le fel, aplicarea lex posterior derogat legi priori în
raporturile dintre legislația UE și legea națională ar face imposibilă realizarea obiectivelor Uniunii.
Prin urmare, obiectivul fundamental al principiului supremației este să asigure o aplicare
uniformă și eficientă a legislației UE în toate statele membre.

2.2. Rolul statelor U.E. în transpunerea și apl icarea dreptului european

27 Material 8, engleză
28 https://eur -lex.europa.eu/legal -content/EN/TXT/?uri=CELEX:61977CJ0106

Capitolul III – Studiu de caz
3.1. Procedura hotărârii preliminare
3.2. Cauza C-664/16 Vădan