ÎN STRUCTURILE INFO-DOCUMENTARE Lector univ. dr. Ionel Enache „Nu exist ă nici un dubiu c ă func ția managementului informa ției va fi într-o cre… [601018]

99

MANAGEMENTUL SCHIMB ĂRII
ÎN STRUCTURILE INFO-DOCUMENTARE

Lector univ. dr. Ionel Enache

„Nu exist ă nici un dubiu c ă func ția managementului informa ției va
fi într-o cre ștere permanent ă în organiza țiile de toate tipurile iar
problemele esen țiale în implementarea noilor sisteme vor continua s ă fie
managementul, organizarea și oamenii, mai mult decât tehnologia” ar ăta
T.D. Wilson, specialist englez în managementul informa ției.
A scrie despre viitor este o ocupa ție periculoas ă. Predic țiile pot fi
ridicole, gre șite sau bune și acest lucru poate fi constatat numai atunci
când a fost atins acel moment din viitor. Viitorul este întotde auna un
tărâm necunoscut. Nu putem ști ce se va întâmpla mâine, cu atât mai
pu țin peste un an sau zece. C ă previziunile pot fi ridicole demonstreaz ă
urm ătorul exemplu. Cineva ar ăta în anii 50 c ă la sfâr șitul secolului
bibliotecile mobile vor fi înlocuite de elicoptere sofisticate. Ideea este
acum absurd ă. Și totu și în acel moment cine ar fi putut prezice
posibilit ățile Internetului și Web-ului? Chiar și acum la început de
mileniu poate cineva s ă spun ă cum va evolua Internetul? Sau dac ă
altceva mai sofisticat îl va înlocui? Sau c ă bibliotecile și serviciile
informa ționale vor disp ărea fiind înlocuite de sisteme pentru difuzarea
informației, cuno știn țelor sau jocurilor care pot fi accesate direct, de c ătre
orice muncitor, cercet ător sau profesor, de la domiciliu?
Chiar dac ă viitorul este necunoscut trebuie s ă ne gândim la el,
trebuie s ă facem planuri. Și chiar dac ă obiectivele cuprinse în planuri nu
sunt atinse iar c ăile de realizare sunt uneori gre șite, acestea sunt utile
pentru c ă prin ele se încearc ă un anumit control asupra evenimentelor.
Tendin țe privind organizarea
În prezent toate organiza țiile, inclusiv bibliotecile și celelalte
structuri info-documentare cunosc un grad ridicat de schimbare.

100 Poate cea mai important ă schimbare este extinderea pie ței globale.
Organiza țiile nu mai pot activa pe o pia ță local ă, ele trebuie s ă se
orienteze c ătre alte zone din interiorul ță rii sau spre alte ță ri, trebuie s ă
caute pie țe largi de produse și servicii oriunde acestea s-ar putea afla.
Tehnologia informa ției sprijin ă globalizarea pie ței, în primul rând
prin faptul c ă permite unitatea organiza țional ă (în interior și cu centru) și
în al doilea rând permite ca afacerile s ă se realizeze prin intermediul ei.
Aceast ă tendin ță conduce la afaceri electronice care pot influen ța și
organiza țiile mici.
Iat ă, de exemplu, ce spune patronul unei mici firme din Pasadena,
California, care vinde sosuri: „Dup ă doi ani pe Net, firma este profitabil ă,
ob ținând 75 000 dolari pe an prin comenzi pe Web. Dac ă la început ne-
am gândit numai la pia ța intern ă, acum 15-20% sunt clien ți str ăini în
special din Canada, Australia și Marea Britanie. În urm ă cu o lun ă am
fost contacta ți de 15 oameni de afaceri din Japonia. F ără un site pe Web,
pia ța noastr ă s-ar fi restrâns la zona ora șului Pasadena, acum oameni din
lumea întreag ă ne cunosc”.
Patronul atrage aten ția și asupra importan ței managementului
informa ției spunând c ă nu este deloc simplu s ă dezvol ți un site pe Web,
acesta este chiar un exerci țiu de managementul informa ției. Cu alte
cuvinte managementul informa ției este la fel de important în comer țul
electronic ca și în cel tradi țional.
O alt ă dezvoltare în organiza ție, din ce în ce mai vizibil ă în ultimul
timp, este apari ția unor structuri tot mai aplatizate în care angaja ții cap ătă
puteri sporite. Autori precum Handy și Peters abordeaz ă aceast ă problem ă.
Handy arat ă c ă noi tipuri de organiza ții încep s ă apar ă: „Apari ția
noilor tipuri de organiza ții a devenit o schimbare perceptibil ă despre care
se vorbe ște tot mai mult. Organiza țiile vor fi percepute ca fragmente
gigantice de inginerie cu mari colective umane inter șanjabile. Ast ăzi se
discut ă tot mai mult de cultur ă și rețele, echipe și coali ții, influen ță și
putere, chiar mai mult decât despre control sau leadership.”
Peters de asemenea se concentreaz ă pe echipe, leadership și re țele.
El recomand ă constituirea echipelor care se autoconduc, ca form ă de
baz ă pentru noile organiza ții: „Echipele care se autoconduc ar trebui s ă
devin ă baza structurii organiza ționale.” În Liberation Management,
acela și autor comenteaz ă apari ția organiza țiilor de tip re țea: „Datorit ă
tehnologiei informa ției organiza ția de tip re țea poate colabora cu
furnizori de toate tipurile și de oriunde, astfel c ă termeni precum mic,
mare, scar ă, putere cap ătă noi sensuri”.

101 Autorii acord ă un rol cheie liderului: „leadership-ul trebuie s ă fie
nelipsit în organiza ție. Fiecare trebuie s ă înceap ă s ă gândeasc ă și s ă
ac ționeze ca un lider.” Acela și Peters subliniaz ă anumite calit ăți ale
liderului: „Liderii cu succes în afaceri vor fi cei care a u cea mai mare
flexibilitate în gândire”.
Handy și Peters nu sunt singurii ast ăzi care întrev ăd apari ția noilor
forme de organiza ții. Se poate spune c ă organiza țiile de tip re țea,
distribu ția global ă, constituirea echipelor care se autoconduc, cultura
puterii, leadership-ul distribuit vor deveni noi paradigme ale str ucturii
organiza ționale. Cei mai mul ți autori trateaz ă managementul firmei, dar
au început s ă apar ă lucr ări de management și în domeniul sectorului
public, în institu țiile educa ționale și organiza țiile voluntare care
abordeaz ă astfel de concepte.
Este adev ărat c ă birocratismul persist ă și probabil va mai persista
mult timp, poate chiar și în noile forme organizatorice, totu și dinamica
schimb ărilor din societate în general și din organiza ții în particular poate
să duc ă la dispari ția acestui fenomen negativ.

Viitorul tehnologic
To ți cei care î și propun s ă descrie evenimente ale viitorului
tehnologic trebuie s ă fie deosebit de aten ți, pentru c ă trecutul este pres ărat
cu predic ții care, odat ă cu trecerea timpului, s-au dovedit incorecte sau
chiar absurde. Este imposibil de prev ăzut toate acele convergen țe care pot
marca peisajul informa țional. Aceasta este clar demonstrat ă de
convergen ța calculatoarelor cu telecomunica țiile sau de convergen ța
Internetului și hypertextului în crearea WWW. Chiar dezvolt ările liniare
sunt greu de judecat. Nimeni în 1980, nici chiar pi onierii
microcalculatoarelor, nu a putut ghici poten țialul multimedia de ast ăzi.
Neill (1980) a fost foarte clar referindu-se la calc ulatoare când a spus: „eu
nu v ăd nici o invazie de calculatoare în clase în urm ătorii 30 de ani”. În
contrast, Rochell (1982) ar ăta c ă în anul 2000 „vor exista mari baze de date
comerciale care vor amenin ța existen ța editurilor și bibliotecilor a șa cum le
știm… ele vor oferi materiale abona ților lor, materiale care nu vor mai
ap ărea pe suport de hârtie, niciodat ă nu vor mai fi editate în sensul
tradi țional, ele vor fi disponibile numai prin bazele de da te”.
Rochell a prev ăzut corect dezvoltarea automatiz ării, dar a gre șit
minimalizând puterea c ărții și a fost incapabil s ă prevad ă alte dezvolt ări
semnificative și rapide precum Internetul începând cu anii 90.

102 Cea mai important ă for ță a schimb ării în domeniul informa ției
organiza ționale nu a fost o pies ă de hard ci una de soft: inventarea Web
de c ătre Tim Berners-Lee în laboratoarele CERN.
În prezent nu se afl ă în exploatare numai Internetul ci și ruda sa
mai mic ă Intranetul. Un studiu Upside în 25 mari corpora ții din Statele
Unite arat ă c ă în ultimii ani cele mai multe afaceri s-au desf ăș urat prin
intermediul site-urilor în Web.
Upside include și numeroase studii de caz în companii care au
adoptat Intranetul de unde rezult ă economii în folosirea hârtiei,
îmbun ătățirea comunic ării organiza ționale, facilitarea accesului
angaja ților la date, îmbun ătățirea rela țiilor cu clien ții printr-o
comunicare mai rapid ă.
Un exemplu este compania farmaceutic ă Bristol-Meyers-Squibb în
care aproape jum ătate din cei 49 000 de angaja ți sunt conecta ți la
Intranet, pe care îl utilizeaz ă majoritatea timpului. Institutul de Cercet ări
Farmaceutice dispune de baze de date ce con țin articole din industria
farmaceutic ă, nout ăți generale, date despre vreme, dispune de o
bibliotec ă on-line care permite angaja ților acces la referin țe din domeniu,
Intranetul este conectat la e-mail și Internet.
Un alt exemplu este Bay Networks care utilizeaz ă Intranetul
pentru: comenzi, afaceri care impun tranzac ții imediate, distribuirea
informa țiilor și documentelor, angaja ții au acces la diferite informa ții,
planificarea conferin țelor, p ăstrarea documentelor. Obiectivul principal
este realizarea unei corpora ții virtuale în care angaja ții pot conduce
independent afacerile oricând și oriunde.
În sfâr șit la Booz, Allen and Hamilton, pe Intranet se g ăsesc cazuri
din toat ă lumea, sortate în baze de date, baz ă de date cu angaja ții, sesiuni
on-line de instruire, consulta ții tehnologice, discu ții publice și private.
Berners-Lee este acum director la Web Consortium (W3C) și
așteapt ă cu ner ăbdare timpul când: „oamenii nu vor mai discuta despre
Web ca despre o aplica ție, ei vor discuta despre Web ca despre aer și ap ă.
El va fi ceva pe care îl folose ști pentru c ă este recunoscut, garantat. Este
spa țiul informa ției. Și lucruri extraordinare se vor întâmpla în acest
spa țiu”.
Cu alte cuvinte, obiectivul managementului informa ției este
îmbun ătățirea în țelegerii modului în care organiza ția lucreaz ă și ce
trebuie f ăcut ca aceasta s ă lucreze mai bine.
Aceste dezvolt ări sugereaz ă c ă ne apropiem rapid de momentul în
care informa ția organiza țional ă se va g ăsi în special în forma electronic ă,

103 iar managementul se va realiza prin intermediul Int ranetului. Intranet-urile
vor fi conectate la lumea larg ă a resurselor informa ționale electronice prin
Internet iar tehnologia de interfa ță dominant ă va fi Web-ul sau urma șii
acestuia.
Resursele pe hârtie vor continua s ă existe și vor fi în continuare
produse iar ele vor fi accesibile în organiza ții prin cataloage bazate pe
Web. Documentele pe hârtie produse de editurile tradi ționale vor fi
accesibile prin cump ărare în func ție de bugetele existente.
Ast ăzi tehnologia de diseminare a resurselor exist ă iar mai mult de
jum ătate din referin țe sunt în form ă electronic ă.
În viitor managerul informa ției va trebui s ă fie capabil s ă
stabileasc ă sau cel pu țin s ă fi ajutat s ă stabileasc ă sisteme informa ționale
organiza ționale, s ă în țeleag ă tehnologia utilizat ă în aceste sisteme și de
asemenea s ă cunoasc ă lumea larg ă a resurselor informa ționale electronice
și mecanismele de diseminare a informa ției atât în form ă tip ărit ă cât și
electronic ă.

Calculatoarele și capacitatea memoriei
În rela ție cu echipamentele de calcul, bibliotecile și structurile
informa ționale ar trebui s ă știe c ă se afl ă într-o zon ă cu „nisipuri
mi șcătoare”, plin ă de riscuri, deoarece tehnologia continu ă s ă se dezvolte
într-un ritm f ără precedent. Progresele sunt a șa de rapide încât
calculatoarele actuale pot deveni dep ăș ite în anul urm ător, chiar dac ă ele
sunt capabile s ă satisfac ă preten țiile multor utilizatori. Firmele de soft
produc deja aplica ții pentru genera țiile urm ătoare de ma șini, și aceast ă
vitez ă în cre ștere este un proces de nest ăvilit. Și nu exist ă nici un semn de
diminuare a vitezei de dezvoltare în perioada urm ătoare.
Legea lui Moore arat ă c ă num ărul de circuite pe un cip se va dubla
la fiecare 18-24 de luni, ceea ce va determina dublarea vite zei de lucru a
echipamentelor. Microprocesoarele vor continua s ă se dezvolte conform
aceleia și legi pân ă în 2010-2120. Gordon Moore, creatorul legii, ar ăta
(1997): „ne a ștept ăm la o dublare a performan țelor procesoarelor la
fiecare 18-24 de luni în urm ătorii ani”. Efectul practic al acestei
dezvolt ări este descris de Patterson (1995) care afirm ă: „un PC în 2020
va avea puterea calculatoarelor din filmele știin țifico-fantastice pe care le
vedem acum”.
Dezvolt ări similare vor cunoa ște și memoriile RAM care vor
ajunge la dimensiuni de ordinul gigabai ților în a doua decad ă a secolului
XXI.

104 Capacitatea de stocare a hard-discului se afl ă, de asemenea, într-o
continu ă cre ștere. IBM, de exemplu, dezvolt ă o tehnologie care s ă
produc ă un hard-disc de peste 100 Gb. Capacitatea CD-ROM-ului p ărea
să r ămân ă static ă la 650 de Mb, dar un nou rival, DVD-ROM (Digital
Versatile Disc-Read Only Memory), intr ă pe pia ță oferind o capacitate de
stocare de la 4,7 la 17 Gb. DVD-R (DVD-Recordable) va fi în curând
disponibil pe pia ță , ceea ce va permite utilizatorilor s ă-și creeze propriile
DVD-ROM cu o capacitate de 3,95 Gb. În urm ătorii 10 ani Toshiba și-a
propus s ă produc ă un disc cu o capacitate de 100 Gb.
În privin ța vitezei de transmitere a datelor, un num ăr de realiz ări
actuale permite furnizarea de date la viteze din ce în ce mai mari. În
spa țiul universitar din Marea Britanie, de exemplu, SuperJANET I II –
ini țiat înc ă din 1997 – permite furnizarea de date și de informa ții la viteze
înalte, și se afl ă în proiect noua Metropolitan Area Networks, care va
îmbun ătăți viteza de transmisie între universit ăți. Seriile SuperJANET
par s ă continue, dar oricum capacitatea de transmisie cre ște odat ă cu
cre șterea num ărului utilizatorilor și a aplica țiilor.
Cererea are și ea o tendin ță de cre ștere rapid ă și acest lucru va
determina îmbun ătățirea capacit ății de transmisie.

Accesul la Internet
Una dintre zonele în care accesul la Internet și la alte re țele este
destul de dificil ă este domiciliul și micile firme. Cei care totu și au acces
sunt condamna ți la o vitez ă mic ă de transfer a informa ției. De și
modemuri cu viteze de 56 kb/s sunt disponibile înc ă din 1997, cercet ările
au ar ătat c ă astfel de viteze nu sunt înc ă disponibile în aceste zone. Iar
pân ă când aceast ă problem ă nu va fi rezolvat ă, utilizarea Internetului va
fi dificil ă.
Viteza sc ăzut ă de transfer a informa ției are dou ă implica ții majore.
În primul rând designer-ii trebuie s ă limiteze dimensiunile și sofisticarea
paginilor Web pân ă când problema vitezei se va rezolva, pentru c ă în
prezent Web-ul este destul de greu de utilizat datorit ă timpului de
așteptare prea mare.
În al doilea rând, de și num ărul utilizatorilor de Internet cre ște,
mul ți oameni nu sunt dispu și s ă foloseasc ă ( și s ă pl ăteasc ă) servicii cu
performan țe sc ăzute. Un exemplu concludent îl reprezint ă British
Telecom (BT) din Marea Britanie. Este adev ărat c ă Marea Britanie are
una dintre cele mai dezvoltate pie țe ale comunic ării din lume, dar cota de
pia ță de ținut ă de aceast ă companie este prea mare pentru o real ă
competi ție pe o astfel de pia ță în dezvoltare.

105 Marea Britanie a semnat o directiv ă împreun ă cu alte state din
Europa (European Telecoms Directive) prin care se ofer ă facilit ăți noilor
companii s ă p ătrund ă pe pia ța telefoniei și telecomunica țiilor. Acest lucru
înseamn ă c ă abona ții BT vor putea utiliza serviciile oferite de alte firme
concurente f ără s ă aib ă nevoie de un num ăr special de telefon.
Pe de alt ă parte, dac ă abona ții BT doresc s ă foloseasc ă facilit ățile
altor companii interna ționale, ei trebuie s ă informeze BT care va
direc ționa apelul c ătre furnizorii de informa ții. Astfel, BT nu va mai
de ține monopolul, dar va deveni un intermediar. În felul acesta se
așteapt ă ca BT s ă recupereze o parte din pierderea suferit ă pe pia ța de
telecomunica ții a Marii Britanii.
În esen ță directiva, care a intrat în vigoare în 2000, urm ăre ște ca
furnizorii de telecomunica ții s ă nu fie încuraja ți s ă-și construiasc ă
propriile re țele ci s ă le foloseasc ă pe cele al BT.
O alt ă alternativ ă de conectare la sistemul de telefonie este ISDN2e
(Integrated Services Digital Network 2 euro), dar și acesta ofer ă maxim
128 kb/s, transfer care este inadecvat în utilizarea surselor multimedia.
De și serviciul constituie o îmbun ătățire considerabil ă pentru mul ți,
costul instal ării, tehnologia sofisticat ă, chiria trimestrial ă îl fac prea
costisitor pentru utilizatorii obi șnui ți.
În 1998 BT a început experimentarea serviciului Home Highway.
Acesta ofer ă acces la serviciile prin re țea la viteze apropiate ISDN, dar la
costuri mult mai sc ăzute.
Exist ă și alte structuri în Marea Britanie care ofer ă servicii Internet,
creând pe pia ță concuren ță , ceea ce duce la sc ăderea pre țului. De
exemplu, Nynex CableComm și Telewest Communications testeaz ă
leg ăturile prin cablu de tip Motorola CyberSURFR în Manchester și în
Basildon (Essex).
Au ap ărut și unele op țiuni noi pentru conectarea la sistemul de
telecomunica ții. NorWeb Communications, de exemplu, a început s ă
testeze accesul la viteze mari pe Internet prin mai multe conexiuni
electronice înc ă din 1998. Se presupune c ă viteza de acces la Internet va
fi de 1 Mb/s, ceea ce înseamn ă o dep ăș ire de aproape 8 ori a vitezei
ISDN.
Un serviciu interesant, de și nu la viteze foarte mari, ofer ă Ionica,
prin leg ătur ă radio. Acoperirea Ionica în Marea Britanie este înc ă destul
de redus ă, dar re țeaua este într-o extindere permanent ă.
Industria telefoniei mobile va avea în viitor o contribu ție
important ă, în special dac ă va permite accesul gratuit în anumite

106 momente ale zilei. Totu și, costul telefonului mobil este destul de ridicat
în Marea Britanie în compara ție cu alte ță ri din Vest.
S-au conturat deja principalele activit ăți în domeniul informa ției:
evaluare, controlul calit ății și filtrare, selectare, organizare și diseminare.
Acestea, fiecare la rândul lor, ar putea fi descompuse în a tribu ții și în
sarcini adi ționale.
Aceste activit ăți sunt greu de realizat într-o arie precum Internetul,
care demonstreaz ă probleme serioase atât în privin ța calit ății și
controlului informa ției cât și în accesul la informa ția c ăutat ă. Libertatea
prea mare a Web nu permite editorilor s ă evalueze activitatea și nici
bibliotecarilor s ă impun ă un set de cuvinte-cheie. Rezultatul era de
așteptat: Web, ca o important ă resurs ă informa țional ă, con ține o cantitate
mare de informa ție, dar calitatea acesteia este discutabil ă.
Cu toate acestea, nu exist ă nici un argument care s ă restric ționeze
libertatea oamenilor de a furniza informa ții pe Web; mai mult, pe Web
exist ă și resurse excelente de informare, sau unele care exist ă numai în
Web. Dar dezvoltarea mijloacelor disponibile utilizatorilor de a avea un
acces mai precis la informa țiile pe care le doresc va cere bibliotecarilor
să-și valorifice talentele de indexatori în viitor.
De și creatorii și responsabilii Web caut ă noi instrumente care s ă
înl ăture neajunsurile, expansiunea zilnic ă a Web amenin ță s ă înving ă
eforturile lor. De aceea, în Marea Britanie se încearc ă s ă se construiasc ă
structuri și s ă se creeze noi por ți în acest spa țiu, precum Organising
Medical Networked Information (OMNI) sau Social Science Informa tion
Gateway, menite s ă pun ă ordine în oceanul informa țional amintit.

Noul rol al bibliotecarilor și editorilor
În situa ția în care ritmul dezvolt ării tehnologiei amenin ță s ă scape
de sub control, obiectivele bibliotecarilor trebuie s ă se concentreze
asupra ac țiunilor cu adev ărat importante.
Activit ățile din domeniul profesiilor informa ționale se pot schimba,
unele s-au schimbat deja, altele se încearc ă s ă r ămân ă la fel, chiar dac ă
mijloacele de realizare pot fi schimbate. Kessler (1996) punct eaz ă acest
lucru: „cererea și suportul pentru activit ățile din biblioteca tradi țional ă se
diminueaz ă rapid… cererea și suportul pentru activit ățile din serviciile de
bibliotec ă sunt în cre ștere”.
Convergen ța calific ărilor (abilit ăților) va fi un lucru obi șnuit în
bibliotecile universitare în societatea telematicii. Nevoi a de a avea
calific ări în informa ție, în calculatoare și în telecomunica ții este într-o
continu ă cre ștere. Un num ăr mare de universit ăți din Marea Britanie au

107 legat centrele lor de calcul cu serviciile bibliotecilor, recunoscând c ă a
devenit imposibil ă izolarea acestor activit ăți în departamente separate.
Dar exist ă și o alt ă convergen ță într-o continu ă dezvoltare, cea
dintre editori și dintre bibliotecari.
Nici un grup nu preia func țiile celuilalt, dar fiecare se g ăse ște în
fa ța unei nevoi crescânde de a îndeplini unele func ții tradi ționale
caracteristice celuilalt grup. Editorii, de exemplu, vor t rebui s ă g ăseasc ă
noi c ăi de acces pentru clien ți la materialele lor, în timp ce bibliotecarii
vor trebui s ă evalueze, s ă filtreze și s ă adauge valoare materialelor, lucru
aproape imposibil în procesul tradi țional de publicare. Bibliotecarii vor
avea un rol important în determinarea con ținutului arhivelor digitale, dar
acest lucru necesit ă abilit ăți și cuno știn țe specifice editorilor.
În prezent activit ățile legate de con ținutul arhivelor digitale sunt
conduse de un num ăr relativ mic de persoane. În comunitatea
înv ăță mântului superior din Marea Britanie membrii unor organisme
precum Joint Information System Committee, Committee for Ele ctronic
Information, Content Working Group au un astfel de rol de conducere.
Din cauza cererii din ce în ce mai mari pentru arhivele digit ale, tot
mai mul ți bibliotecari vor fi angaja ți în astfel de activit ăți. În plus, mul ți
bibliotecari deja trebuie s ă evalueze sursele de informare de pe Internet.
Editorii, pe de alt ă parte, ofer ă unele servicii sau publica ții direct
clien ților prin intermediul WWW.
Un num ăr tot mai mare de reviste și de ziare sunt distribuite sub
form ă electronic ă, ele având sit-uri Web pentru promovarea serviciilor
lor. Mai mult, bibliotecarii și editorii au colaborat în Pilot Site Licence
Initiative realizat de Higher Education Funding Council, ini țiativ ă care a
urm ărit încurajarea utiliz ării jurnalelor electronice în universit ățile din
Marea Britanie, ducând la reducerea cheltuielilor pe care l e implic ă
distribuirea jurnalelor tradi ționale.
Activit ățile neproductive vor fi diminuate, în timp ce activit ățile
critice vor fi accentuate iar unele responsabilit ăți vor fi ad ăugate. De aici
va porni o nou ă fragmentare a profesiilor relevante, iar bibliotecarii, de
exemplu, nu vor mai fi niciodat ă un grup omogen a șa cum se întâmpl ă în
prezent.
Dar acei bibliotecari ce vor lucra în mediul digital vor descope ri
rapid c ă un num ăr de calific ări „tradi ționale” necesare în lumea c ărții vor
fi necesare și în noul mediu informa țional digital. De exemplu, cantitatea
de informa ții disponibil ă pe Web cre ște. Astfel, c ăutarea „full text” a
devenit un instrument greoi pentru g ăsirea exact ă. Indexarea
documentelor prin mijloacele metadata va oferi instrumente mai precise

108 de reg ăsire a informa ției pentru utilizatorii Web. Iar indexarea este un
domeniu unde bibliotecarii pot pretinde unele expertize.

Viitorul bibliotecilor
Web-ul nu acoper ă întregul mediu digital, de aceea este posibil și
necesar s ă începem s ă ne punem întreb ări și asupra viitorului unor
sectoare clasice unde datele digitale organizate reprezint ă o parte
important ă a lumii informa ției stocate. În prezent suntem constrân și s ă
consider ăm ca alternative importante pentru furnizarea informa ției
sectoare precum bibliotecile universitare sau cele publice. De aceea se
vorbe ște tot mai des de în țelegeri sectoriale, unde sectoarele lucreaz ă
împreun ă, f ără îns ă s ă-și piard ă identitatea.
În situa ția limit ării resurselor și spa țiului, exist ă argumente pentru
limitarea accesului în bibliotecile universitare. Dar inf orma ția digital ă
prin natura ei nu poate fi mai pu țin ă, ea exist ă sau nu exist ă, iar dac ă
exist ă ea poate fi disponibil ă atât pentru cereri rare cât și pentru mulți
utilizatori. De asemenea, informa ția digital ă ocup ă un spa țiu mic și de
aceea nu este nevoie s ă fie localizat ă într-un anumit spa țiu ca s ă fie
accesat ă.
Astfel, în contextul datelor digitale devine din ce în ce mai greu de
făcut o distinc ție între bibliotecile universitare, cele publice sau între al te
categorii de biblioteci.
Problema este exagerat ă datorit ă faptului c ă cele mai multe surse de
bani pentru depozitele digitale de date vin din surse publice. Difere n țele
între utilizatorii datelor digitale finan țate din surse publice, atunci când
nu vor mai exista argumente, pot duce la penalizarea oamenilor c are nu
au norocul s ă apar țin ă unei universit ăți, de exemplu. Este posibil ca
cineva care dore ște s ă viziteze un muzeu, și care nu poate demonstra c ă
apar ține comunit ății universitare, s ă trebuiasc ă s ă pl ăteasc ă (sau s ă
pl ăteasc ă mai mult) pentru a intra. Dac ă o bibliotec ă universitar ă încheie
o în țelegere pentru furnizarea gratuit ă a informa țiilor digitale numai
membrilor universit ății, în țelegerea trebuie s ă specifice și universit ățile
care nu se bucur ă de o astfel de facilitate. De aceea sunt necesare
proceduri de autentificare pentru prevenirea accesului altor utili zatori din
comunitatea universitar ă la astfel de informa ții.
Cea mai bun ă metod ă de autentificare a utilizatorilor în
comunitatea înv ăță mântului superior din Marea Britanie este în prezent
ATHENS3, realizat ă de NISS (National Information Services and
Systems).

109 Considerente similare apar și în utilizarea re țelelor de mare vitez ă
care leag ă institu ții universitare. Statutul SuperJANET protejeaz ă re țeaua
sus ținând c ă este imposibil s ă suporte și al ți utilizatori în afara celor din
institu țiile universitare.
Totu și, managerii de la London Metropolitan Area Network – o
foarte rapid ă (155 megabi ți) re țea de telecomunica ții care leag ă institu ții
universitare din zona Londrei – planific ă teste de fezabilitate pentru
utilizarea re țelei și de c ătre bibliotecile publice din zon ă. Un num ăr mic
de biblioteci au fost deja autorizate s ă testeze fezabilitatea re țelei.
Lumea se afl ă într-o continu ă schimbare, de aceea va trebui ca
îndemân ările s ă se dezvolte permanent. Oamenii vor trebui s ă se angajeze
într-un proces de înv ățare continu ă. În Marea Britanie guvernul încearc ă
punerea în practic ă a acestei idei prin publicarea studiului Connecting the
learning society: The National Grid for Learning , elaborat de
Departamentul pentru Educa ție și Angajare în anul 1997.
Membrii structurilor publice vor fi obliga ți s ă foloseasc ă materiale
de nivel universitar din depozite digitale, date de servicii c ompetitive pe
care noua tehnologie le va oferi. Dar acolo va fi nevoie ca ace ste depozite
să fie deschise tuturor celor care cer acces. Iar în cazur ile unde membrii
sunt furnizori de bani pentru astfel de depozite, ei pot cere s ă aib ă
acelea și facilit ăți de acces precum studen ții și personalul universitar.
Câteva rapoarte ap ărute în Marea Britanie în anul 1997 cum ar fi:
New Library: The people’s network (Library an Information
Commission, 1997), Connecting the learning society: National Grid for
Learning (Department for Education an Employment, 1997) and The
people’s lottery (Department for Culture, Media and Sport, 1997) scot în
eviden ță rolul bibliotecilor publice în societatea informa ției și mediul
pozitiv în care ar trebui s ă lucreze bibliotecarii.
În prezent guvernul britanic este con știent de poten țialul
bibliotecilor publice în privin ța punctelor de servire din întreaga țar ă,
serviciilor informa ționale on-line (în special Internet-ul), furnizarea
punctelor de acces la servicii on-line pentru cei care nu au acce s de la
domiciliu.
New library: The people’s network discut ă rolul viitor pe care
bibliotecile publice l-ar putea juca în societatea telematici i și recomand ă
construirea de noi biblioteci publice. Mai mult, Raportul accentueaz ă
nevoia ca bibliotecile publice s ă ofere mijloace de acces la informa ție
prin Internet, mai ales pentru cei care nu- și permit o astfel de leg ătur ă de
acas ă.

110 Rolul educa țional conduce inevitabil la necesitatea instruirii tuturor
celor care lucreaz ă în aceste biblioteci, lucru accentuat de Raport.
Datorit ă schimb ărilor tehnologice într-o societate telematic ă în
dezvoltare, noi calific ări vor fi necesare tuturor celor care lucreaz ă în
biblioteci. Instruirea va trebui s ă continue și în viitor, iar biblioteca va
trebui s ă î și asume o pozi ție critic ă.
Accesul la informa ție este scopul fundamental al bibliotecilor, iar
acest lucru va trebui înscris în toate planurile. Cre șterea surselor digitale
de informare și dezvoltarea tehnologiei telecomunica țiilor va permite
accesul la sursele de informare, extinzând orizontul informa țional al
oamenilor. Biblioteca public ă are poten țialul s ă devin ă instrument
esen țial pentru cei care doresc s ă foloseasc ă global sursele de informare,
și mai ales pentru cei care nu- și permit un astfel de acces de la domiciliu.
În Marea Britanie Raportul Follet din 1993 a dat un puternic
impuls sectorului bibliotecilor universitare. Programul Bibliotecilor
Electronice (eLib) – realizat de Comitetul Sistemelor Informa ționale
Unite ca un r ăspuns la Raportul Follet – angajeaz ă întreaga comunitate
din înv ăță mântul superior. Programul reprezint ă o important ă investi ție în
cercetarea aplic ării noilor tehnologii în domeniul informa ției. Mai târziu,
în 1997, a fost publicat un Raport al comisiei pentru informa ție și
biblioteci care subliniaz ă noul rol pe care bibliotecile publice l-ar putea
juca în secolul urm ător.
Ca urmare a raportului Follett, Programul eLib (Electronic
Libraries) a fost realizat de JISC cu un buget de 15 milioane de lire
sterline. Ace ști bani au fost destina ți bibliotecilor universitare pentru
cump ărarea ultimelor realiz ări în domeniul serviciilor digitale și on-line.
Cercet ările au condus la câteva noi servicii digitale și servicii
bazate pe Internet, care au permis accelerarea procesului de înv ățare în
multe biblioteci universitare. Bibliotecile publice nu s-au bucura t de
facilit ățile oferite de Follet, și rezultatul a fost o dezvoltare mai lent ă
decât rudele lor universitare.
Programele de instruire pot ajuta bibliotecarii din bibliotecile
publice, iar bibliotecarii din bibliotecile universitare pot dezvolt a
mijloace prin care unele experien țe ale lor pot fi transmise și celor din
bibliotecile publice.
Mai mult, guvernul dore ște s ă reconsidere posibilit ățile de finan țare
a cercet ării în acest sector. Trei milioane de lire sterline au fost deja
oferite bibliotecilor publice de c ătre Funda ția Wolfson și Departamentul
pentru Cultur ă, Media și Sport pentru cheltuieli cu tehnologia
informa ției. Acesta reprezint ă un start pozitiv.

111 Este ciudat dar de a șteptat c ă punctele de servire ale bibliotecilor
publice au fost reduse începând cu anul 1970. Dar New library: The
people’s network sugereaz ă c ă aceste puncte vor trebui deschise mai
multe ore pentru a asigura accesul la Internet pentru membrii
comunit ăților.
Resursele financiare ar trebui asigurate și din fondurile locale care
să le completeze pe cele bugetare. Aceste resurse ar putea fi folosite de
către bibliotecile publice în special pentru cump ărarea de echipamente.
Fără resurse financiare extrabugetare, încercarea de exploatare a pozi ției
unice de serviciu public nu are prea mari șanse.

Editurile viitorului
Toate acestea subliniaz ă rolul important pe care îl vor avea editorii
în viitor, în asigurarea unor costuri la un nivel accesibil pentr u biblioteci,
în furnizarea accesului utilizatorilor f ără s ă impun ă taxe direct și f ără s ă
fac ă diferen țieri între utilizatorii din comunitatea universitar ă și ceilal ți.
Desigur, este necesar ca editorii s ă ob țin ă și un profit din importanta
munc ă pe care o fac pentru furnizarea unor materiale de calitate, în
special a celor din categoria de tip digital. Mai mult, edit orii vor hot ărî și
forma în care multe informa ții vor fi furnizate și vor avea o puternic ă
influen ță asupra deciziei: care informa ție în forma digital ă va cre ște în
importan ță .
Toate acestea vor cere și calific ări superioare și nu numai calific ări
din domeniul comercial, pentru c ă editurile vor continua s ă furnizeze
marca de autoritate asupra surselor de informa ții.
Este clar c ă proprietatea intelectual ă și copyright-ul vor r ămâne
probleme de maxim ă importan ță . To ți cei implica ți în producerea și în
distribuirea materialelor trebuie s ă conving ă oamenii s ă pl ăteasc ă pentru
dreptul de a folosi proprietatea intelectual ă. Este bine cunoscut faptul c ă
în prezent copyright-ul nu este strict supravegheat și acest lucru afecteaz ă
interesele editurilor, mai ales a celor care se ocup ă cu produc ția și cu
distribu ția programelor de calculator și a filmelor pe casete.
Întreaga arie a copyright-ului și celelalte domenii asociate pirateriei
datelor sunt subiecte de dezbatere, iar un cadru legal, mai ale s în aceast ă
epoc ă digital ă care se amplific ă, este foarte necesar.

Arhivele digitale
Un domeniu în care editorii și bibliotecarii vor avea un rol tot mai
important este p ăstrarea datelor digitale. Din cauza muncii f ăcute în
trecut de bibliotecari, istoricii pot acum avea acces la mult e materiale

112 publicate în anii anteriori. De exemplu, mult ă literatur ă veche poate fi
acum accesat ă datorit ă eforturilor mari care s-au f ăcut pentru strângerea
și pentru catalogarea acestora. Arhivele au jucat, de aseme nea, un rol
important în p ăstrarea colec țiilor de manuscrise, f ăcând disponibil ă
informa ția pe care acestea le con țin.
Dar istoricii viitorului care ar dori s ă caute informa ție digital ă de la
sfâr șitul secolului XX ar putea fi mai pu țin noroco și. Schimbarea
tehnologic ă și limitele impuse de stocarea magnetic ă și de soft-ul utilizat
sunt amenin ță ri pentru supravie țuirea datelor digitale. De aceea este
necesar s ă începem s ă dezvolt ăm resurse care s ă împiedice aceste
probleme.
Unii consider ă c ă Web-ul, de exemplu, este într-o stare permanent ă
de schimbare, iar noi descoperim acest lucru atunci când primim mesajul
„Nu g ăse ște” la c ăutarea unei informa ții. Din p ăcate prea multe
informa ții și pagini de pe Internet sunt șterse u șor, ceea ce poate mic șora
valoarea lui în viitor. Astfel, Rothenberg (1995) ar ăta: „Multe documente
digitale semnificative, pe care noi nu consider ăm prea important s ă le
arhiv ăm, pot deveni valoroase în timp, dar ele nu mai sunt disponibile
pentru citit”.

Viitorul c ărții
Documentele de tip carte probabil vor supravie țui înc ă mult timp.
Sfâr șitul c ărților a fost adesea prev ăzut, dar ele au supravie țuit de-a
lungul timpului tuturor atacurilor.
Documentele moderne se deosebesc fundamental de carte prin
faptul c ă necesit ă un echipament special pentru acces. Mai mult, dac ă
vizionezi un film pe o caset ă video sau la televiziune apar unele diferen țe
fa ță de realitate, de și televiziunea digital ă ofer ă imagini de calitate. În
timp ce o carte poate fi „accesat ă” f ără un echipament special, poate
uneori este necesar ă numai o pereche de ochelari. Pentru a fi vizualizate,
un text sau o imagine digital ă necesit ă o tehnologie sofisticat ă, iar uneori
vizualizarea este mai slab ă calitativ decât cea de pe hârtie.
Pentru acest motiv, cartea pare s ă aib ă un viitor îndelungat, iar
editorii și bibliotecarii vor lucra atât în mediul clasic cât și în cel digital.
Este mai u șor de presupus un sfâr șit al casetelor video sau chiar al CD-
ROM-ului dac ă filmele, jocurile pe calculator sau muzica vor fi
prezentate de televiziune. Dar acest lucru necesit ă un mediu de
telecomunica ții cu vitez ă mare și de asemenea conectarea la furnizor,
care ofer ă servicii prin cablu sau prin satelit.

113 Trebuie recunoscut c ă documentele pe hârtie au și dezavantaje. De
exemplu, unele c ărți au dimensiuni mari, sunt greoaie și ocup ă un spa țiu
mare. Dar la fel de adev ărat este și faptul c ă documentele digitale nu se
ridic ă la nivelul c ărților în privin ța accesibilit ății și chiar a calit ății
textului și imaginilor. Este destul de greu s ă se realizeze ast ăzi un
document care s ă înlocuiasc ă „b ătrâna” carte și probabil acest lucru se va
întâmpla peste mul ți ani.
Se știe c ă pentru orice nou ă tehnologie de la inventare pân ă la
aplicare trec aproximativ 20 de ani. Iar dac ă un astfel de instrument va
ap ărea este posibil s ă fie accesibil numai unei p ărți din popula ție, iar
cealalt ă parte s ă fie lipsit ă de informa ție și s ă se întoarc ă la carte.
Dar cum ar trebui s ă fie acel instrument care va înlocui cartea?
El trebuie s ă fie luminat, portabil, rezistent la ap ă și foarte solid.
Rezolu ția ecranului s ă fie cel pu țin egal ă cu rezolu ția textului sau imaginii
pe hârtie. Soft-ul trebuie s ă fie astfel creat încât s ă permit ă o utilizare
ușoar ă a „c ărții” și „r ăsfoirea” sau utilizarea unor semne de carte.
În afar ă de acestea, „cartea” trebuie s ă fie ieftin ă, astfel încât s ă nu
creeze probleme financiare nici unei persoane.
De asemenea, ea ar trebui s ă fie frumoas ă, pl ăcut ă atingerii precum
un obiect de art ă, calit ăți ale c ărții care sunt apreciate ast ăzi.
Mai mult, în aceast ă lume a inform ării și comunic ării, con ținutul ei
să fie disponibil utilizatorului în orice loc s-ar afla acesta.
Dificultatea realiz ării unui astfel de instrument, concurent al c ărții,
const ă și în posibilitatea de a fi distribuit și stocat.
Dar ceea ce este clar și demonstrat de tendin țele actuale este faptul
că accesul la informa ția digital ă și diseminarea acesteia este într-o
continu ă cre ștere. Problema accesului la o astfel de informa ție va fi
încercarea de a determina con ținutul și propor ția informa ției care ar
trebui s ă fie disponibil ă în form ă digital ă într-o lume (deocamdat ă)
dominat ă de formele tradi ționale ale cuvântului și imaginii pe hârtie.

Concluzii
În acest nou climat, este important ca serviciile de bibliote c ă de
toate tipurile s ă-și continue activitatea, dar cu o aten ție mai mare pentru
planificare, s ă se asigure dezvoltarea bibliotecilor virtuale sau digitale
fără s ă fie afectate serviciile tradi ționale care vor fi în continuare cerute.
Va fi nevoie ca vocile bibliotecarilor și editorilor s ă se fac ă auzite
de guvern și de alte organiza ții guvernamentale. Editurile, din cauza
imperativelor economice, se vor asigura c ă sunt reprezentate la masa
lu ării deciziilor. Este esen țial ca și bibliotecile s ă aib ă un loc la aceast ă

114 mas ă. Ele trebuie s ă se asigure c ă locul bibliotecii în comunitate sau în
universitate este recunoscut, iar oficialit ățile le au în vedere atunci când
iau anumite decizii sau întocmesc unele rapoarte.
În acest mediu al informa ției și telematicii, bibliotecarii, editorii și
to ți cei care lucreaz ă în industria informa ției revin în centrul aten ției.
Aceste profesii au acum posibilitatea s ă demonstreze valoarea lor în
comunitate. Este destul de clar, în contrast cu unele p ăreri exprimate la
începutul societ ății telematice, în anii 80, c ă nu exist ă nici o direc ție care
să amenin țe existen ța bibliotecarilor și editorilor. Mai mult, limitele și
unele sl ăbiciuni ale Internet-ului, împreun ă cu o cre ștere f ără precedent a
materialelor publicate, accentueaz ă înc ă o dat ă rolul vital al acestor
profesii.
Bibliotecarii, implica ți într-o lume a dezvolt ărilor rapide, au rolul
de a u șura c ăut ările utilizatorilor într-un viitor al informa ției în form ă
digital ă dar care va cuprinde și o cre ștere a materialelor publicate. Ei vor
decide con ținutul arhivelor digitale și c ăile de informare.
Bibliotecarii și editorii trebuie s ă se asigure nu numai c ă î și cunosc
direc țiile de ac țiune, dar și c ă abilit ățile lor sunt corecte și gata de a fi
folosite în aceast ă lume a informa ției aflat ă într-o permanent ă schimbare.

BIBLIOGRAFIE

ABELL, A. New roles? New skills? New people?. Library Association record , vol.
99, no. 10 (October), 1997.
BIDDISCOMBE, R. Training for IT . London: Library association Publishing, 1997.
BOSSEAU, D. The loss of control an access to recorde d history an scientific
discovery in the 21 st century. Serials librarian , vol. 26, no. 1, 1995.
CRAWFORD, W. and GORMAN, M. Future libraries: dreams, madness, and
reality . Chicago: American Library Association, 1995.
GARAI, H. Managing information: working smarter not harder . Aldershot: Gower,
1997.
GARROD, P. New skills for information professionals. Information UK outlooks ,
no. 22 (July), 1997.
HAMMER, M.; CHAMPY, J. Reenginering the Corporation: A Manifesto for
Busines Revolution . New York: Harper Collins, 1993.
KESSLER, Jack. Internet digital libraries: the international dimension . London:
Artech House, 1996.

115 MOORE, Gordon. An Update on Moore’s Law: Keynote. Intel Developer Forum ,
September 30, San Francisco, 1997.
MOUNT, E. Expanding technologies – expanding careers: libraria nship in
transition . Washington, DC: special Libraries Association, 1997.
NEILL, S.D. Canadian libraries in 2010 . Vancouver: Parabola Systems, 1980.
PATTERSON, David A. Microprocessors in 2020. Scientific American , vol. 273,
no. 3 (September), 1995.
PHILLIPS, Lord . Information society: agenda for action in the UK. Journal of
information science , vol. 23, no. 1, 1997.
ROCHELL, Carlton. Telematics – 2001. Library journal , vol. 107, no. 17 (1 st
October), 1982.
ROTHENBERG, Jeff. Ensuring the longevity of digital doc uments. Scientific
American . vol. 272, no. 1 (January), 1995.
WHEELEN, T.L.; HUNGER, J.D. Strategic Management an Business Policy .
Reading, MA: Addison-Wesley, 1986.