În România naturaliștii începutului de secol XX au avut inițiativa de a înființa [606420]
2INTRODUCERE
În România naturaliștii începutului de secol XX au avut inițiativa de a înființa
rezervații naturale și chiar parcuri naționale. Pănă la începutul secolului XXI procupările
legate de ariile protejate (AP) și managementul acestora au fost redu se la inițiativele voluntare
ale iubitorilor de natură, concretizându -se rareori în măsuri specifice de conservare realizate
de autorități sau de administratorii terenurilor pe care se declaraseră arii protejate.
Întrucât preocuparea pentru arii protejat e și managementul acestora este relativ nouă
în țara noastră, iar informațiile legate de aceste subiecte sunt reduse, mai ales pentru cei ce nu
sunt implicați în managementul ariilor protejate existente, am considerat necesară elaborarea
unui ghid cu un mi nim de informații legate de ariile protejate și managementul lor. Ariile
protejate, delimitate ca zone în care scopul principal îl constituie conservarea și protecția
naturii și a valorilor culturale, sunt importante pentru toate segmentele societății.Pe mă sură ce
societatea umană se concentrează mai mult pe dezvoltarea economică, în goana după
bunăstarea materială se pierde din vedere faptul că nu există dezvoltare fără resurse naturale.
Se poate spune că în ariile protejate oamenii sunt „constrânși” să -și redefinească scara
valorilor, punând la baza dezvoltării Natura cu resursele ei. Dar pentru ca ariile protejate să -și
„îndeplinească menirea” este foarte important ca toți cei ce sunt influențați de existența unei
arii protejate ca și toți cei ce pot ben eficia într -un fel sau altul de faptul că avem arii protejate,
să cunoască un minim de noțiuni și principii legate de acestea. Treptat, toți „factorii
interesați”, adică toți cei ce au interese de orice fel în zonele care au fost declarate arii
protejate t rebuie să înțeleagă ce sunt/reprezintă acestea și de ce este important să le acceptăm,
chiar să ajutăm la menținerea lor. În lucrarea de față, ca dealtfel în cercul celor ce se ocupă de
„conservarea” naturii în general, se utilizează frecvent termenele de „protejare” și de
”conservare” a naturii sau a biodiversității. Pentru cei care nu sunt implicați zi de zi în acțiuni
legate de protecția și conservarea naturii, acești termeni par să aibă același sens și să transmită
ideea de „restricții în utilizarea res urselor, restricții în activitatea umană”. Este foarte
important să se înțeleagă diferența între acești termeni:
protecția naturii implică întradevăr, în termeni tehnici, în primul rând acțiuni de
păstrare a speciilor și ecosistemelor într -o stare cît mai naturală, protejarea lor de
efectele acțiunilor umane, ceea ce duce de cele mai multe ori la restricții în ce privește
activitățile umane;
conservarea naturii se referă la o abordare mai complexă și mai dinamică: poate
3însemna menținerea în stare cît mai naturală a speciilor și habitatelor rare fără să se
intervină în procesele naturale, dar permite și intervenții active pentru menținerea
valorilor naturale sau chiar impune managementul activ al resurselor naturale, mai ales
în cazul ecosistemelor „secunda re” ce au rezultat în urma activităților umane
desfășurate de -a lungul secolelor (de exemplu a fânețelor).
Lucrarea își propune să prezinte succint câteva noțiuni de bază ce stau la baza
constituirii ariilor protejate și să prezinte câteva informații lega te de ariile protejate din
România.
Având convingerea că ariile protejate sunt de importanță deosebită pentru noi toți,
speră m că această lucrare va fi în curând urmată de mai multe informații depre arii protejate,
informații care să fie accesibile și uti le pentru cât mai mulți factori interesați și care să asigure
treptat bazele unui adevărat dialog și a unor colaborări reale între diferitele sectoare ale
societății pentru managementul eficient al ariilor protejate din țara noastră
4CAPITOLUL I
MONITORINGUL ARIILOR PROTEJATE
1.1. ARIILE PROTEJATE -FORMĂ DE CONSERV AREA A DIVERSITĂȚII
BIOLOGICE
Etapa cea mai importantă în conservarea biodiversității o constituie crearea de arii
protejate și punerea unei baze legislative ale acestora. Cre area ariilor protejate se realizează
prin acțiune guvernamentală (la nivel național, regional și local) și achiziționări de terenuri
(cumpărate de către persoane private sau organizații implicate în acțiuni de protecție).
Guvernele pot stabilii terenurile ce pot fi folosite ca arii protejate și legile care permit
anumite grade de utilizare în domeniul economic al resurselor și habitatelor.
Multe arii protejate s -au creat de organizațiile de conservare private și de parteneriate
între guvernul unei țări ș i organizații conservaționiste (bănci multinaționale, chiar guverne ale
altor țări mai dezvoltate) . Societățile tradiționale din dorința de ași menține propriile culturi
creează și ele arii protejate [1]. Este important ca odată cu terenurile luate sub pr otecție
deciziile și intervenția omului să scadă. Categoriile de arii protejate și clasificarea acestora
(după IUCN), țin cont de nevoile comunității umane și sunt cuprinse între uzul minimal și cel
intensiv al habitatelor [2] , propunând șase clase de pro tecție.
Clasa I : rezervații naturale stricte pentru monitorizarea globală a mediului (zone
terestre, acvatice, ecosisteme geologice); și zone de sălbăticie fără intervenția omului,
protejate pentru aspectul sălbatic natural și valoarea ecologică, estetică și istorică.
Clasa II: parcuri naționale complexe de ecosisteme întinse, peisaje naturale, locuri de
studiu, fără forme de exploatare antropică, sub gestionarea statului, putând avea proprietari și
alte organizații locale (Retezat, Rodnei, Piatra Craiulu ietc) [3].
Clasa III: Monumentele naturii, zone care conțin mai multe elemente naturale,
culturale cu valoare unică prin specificul și raritatea lor, aparțin guvernelor naționale sau
locale (și fortărețe, situri arheologice etc.).
Clasa IV: Arii de ge stionare a habitatelor și speciilor prin intervenții de management,
terenuri sau întinderi de apă în care intervine omul pentru menținerea habitatelor, aparțin
1Western D ., Wright R. M., Strum S. C. (eds), Natural Connections: Perspectives in
Community -Based Conservation, Islland Press, Washington, D. C., 1994
2Reagan H. M., Coyvan M., Burgman M. A., A proposal for fuzzy International Union for
Conservation of Nature (IUCN), Biological Conservation, 1999
3Primack, R. H., ,,Conservarea diversității biologice”, Ed.tehnică, București, 2001
5guvernelor, autorităților locale, organi zații nonprofit (lacul Sf. Ana ) [4]
Clasa V: Peisaje terestre și marine protejate create datorită relației dintre om și
natură, sunt zone cu valoare estetică, culturală și ecologică, care a dus la oportunități pentru
turism, zone de pescuit, etc. cu utilizări tradiționale dar și moderne ale terenului.
Clasa VI: Arii protejate pentru amenajarea resurselor, arii administrate cu mai multe
ecosisteme naturale nemodificate puse sub protecție pe termen lung, cu scop de menținere a
biodiversității în paralel cu dezvoltarea comunității umane din zonă (de stat sau p rivate).
Arhitectura și mărimea ariilor protejate naturale
Relația dintre modelele actuale de utilizare a terenurilor, acțiunile de conservare și
arhitectura peisajului este asigurată de ecologia peisajului, preocupată de distribuția speciilor
și de proce sele care au loc în ecosistem. Peisajul are rol important în conservarea
biodiversității deoarece unele specii nu sunt limitate la un singur habitat, ele se deplasează
între habitate. Prezența și densitatea speciilor din aceste habitate pot fi afectate de mărimea
habitatelor și de gradul lor de interconectare. Ariile protejate mici, cu un peisaj condensat,
cuprind un număr mare de specii dependente de activitatea omului. În arhitectura zonei
protejate sunt toate condițiile să se piardă multe specii rare ca re de regulă locuiesc în blocuri
mari, neperturbate, iar conservarea biodiversității are loc la nivelul peisajului regional, unde
datorită mărimii lui (deal, curs de apă etc.), permit reconstrucția naturală înainte de intervenția
omului [5] (crearea unităț ilor mari pentru a proteja elementul rar care nu pot tolera presiunea
atropică). Mărimea ariilor naturale se stabilește după criterii obiective -științifice, care să
satisfacă cerințele biologice și ecologice din ecosistem, pentru a păstura structura și fun cțiile
lui, este necesară determinarea efectivului minim și optim viabil, pentru a stabilii suprafața
necesară susținerii unor populații. [6]
1.1.1. Priorități pentru protecție
Conservatoriști își pun întrebări legate de ce trebuie, unde și cum trebuie p rotejate
speciile, ținând cont de criteriul unicității, al pericolului de extincție și de al utilității
(comunitățile cu valoare biologică mare au prioritate mai mare de conservare). Ariile protejate
4Bavaru A., Godeanu S., Butnaru G și Bogdan A., Diversitatea și ocrotirea naturii, Ed.
Acad. Române Buc., 2007
5 Grumbine E. R., Environmental Policy and Bioidiversity, Island Press., Washington, 1994
6 Soran, V ., Bândiu C., Muntea nu D., 1993, Criteria for estab lishment of minimal and
optimal areas of an effective constancy of forest ecosystems, Rev. Pădurilor, 108
6au fost create pentru a conserva doar anumite specii: „m egafauna carismatică” sau a speciilor
vedetă; specii indicatoare care demonstrează starea ecosistemului (care asigură conservarea
unor comunități întregi), ariile protejat sunt arii reprezentative pentru mai multe comunități
biologice.
O analiză eficientă de conservare o dă analiza gap, care face comparație între ariile
existente și cele propuse a se înființa și descoperă lipsuri în prezervarea biodiversității. Apoi
sistemul național de arii protejate asigură protecția mai eficientă prin includerea tipuril or
majore de ecosisteme. Analiza gap cuprinde Sistemele Informaționale Geografice (GIS),
folosind computerul pentru a integra multitudinea de date cu informații privind distribuția
speciilor [7] . Multe organizații (World Conservation Monitoring Centre, Bi rdlif International,
Conservation International, etc.) au încercat să identifice areale cheie din lume, „puncte
fierbinți” cu mare diversitate și endemicitate și cu imediată amenințare a speciilor și
distrugere a habitatelor.
Au fost identificate 25 punct e fierbinți, pe 1,4% din suprafața Pământului (44% plante,
28% păsări, 30% mamifere, 38% reptile, 54% amfibieni) [8].S-a identificat 17 țări cu
biodiversitate ridicată (din 230), cca. 70% din diversitatea biologică a lumii. Apoi grupuri
indicatoare (păsă ri, plante etc.) pentru protecția arealelor complementare, selectate pentru
numărul mare de astfel de specii pe care -l conțin; apoi arii puțin afectate de om (datorită
densității mici a populației umane) denumite și arealele naturale care trebuie să rămână sub
control pentru a arăta generațiilor viitoare, care sunt comunitățile naturale cu influență
antropică minimă. [9]
1.1.2. Zone protejate (UICN). Rezervațiile naturale ale biosferei
Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN) a elaborat o listă a ariilor
protejate din lume, stabilind criterii pentru definirea unor categorii (70 de țări, peste 100 de
agenții guveramentale și 750 organizații ecologice neguvernamentale). UICN este organizația
mondială care se ocupă oficial de conservarea biodi versității (țara noastră aderă la ea încă de
la înființarea,1948). În 1973 Consiliul Europei a propus o clasificare, europeană a ariilor strict
7 Scott J. M. Csuti B.,Davis F., , Cap analiysis: An aplication of GIS for wildlife species. In
Decker, Krasny, Go ff, Smith și Cross (eds)., Challenges in the Conservation of Biological
Resources: A Practitioner’ s Guide, p. 167 -179. Westview Press, Boulder, 1991
8 Mittermeier R. A., Myers M., Gil P. R., Mittermeier G., Hotspots, Earth’ s Richest and M
ost Endangere d Terrestrial Ecoregions, Agrupacion Sierra Madre, S. C. Mexico, 1999
9Bryant D., Nelson D., Tangley L., The Last Frontier Dorests: Ecosystems and Economies
on rhe Edge. Word Resurces Institut, Washington, D. C., 1997
7protejate sau cu protecție mai redusă, în patru zone.
ZONA A -protejată special, fără intervenția omului, zon e de referință cu rezerve
biologice potențiale pentru popularea zonelor degradate (considerate bănci de gene).
ZONA B – urmărește conservarea patrimoniului natural (floristic, faunistic etc.), fără
intervenția umană, doar activități tradiționale umane (ca re nu modifică cadrul natural),
zonă vizitată dar cu măsuri de protecție impuse.
ZONA C – cu valoare estetică și culturală, în care se urmărește atent echilibrul ecologic și
ocrotirea peisajului, unde sunt permise activități umane tradiționale chiar și mod erne dar
cu reglementări stabilite.
ZONA D – cu valoare cultural -perisagistică naturală, aici intră și sate de interes turistic și
cultural, care permit activități umane tradiționale și moderne, fără a fi afectat cadrul
natural al zonei. În cadrul program ului „Omul și Biosfera” din 1984, UNESCO creează
rețeaua de Rezervații ale Biosferei acceptată pe plan internațional, care până în 2000
aprobă 368 de rezervații ale biosferei (139 în Europa). În România sunt declarate
rezervații ale biosferei: P. N. Reteza t(1980) și P. N. Rodna (1980) și Delta Dunării (1990).
În raport cu caracteristicile biogeografice și funcțiile pe care le îndeplinesc ariile protejate
UICN stabilește zece categorii: rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale
naturii, rezerv ații naturale, rezervații ale biosferei, zone umede de importanță
internațională, situri naturale ale patrimoniului universal, arii speciale de conservare și
protecție specială avifaunistică.
Rezervații naturale, regulament de funcționare
Rezervațiile n aturale cuprind întreg cadrul natural sau anumite elemente (floristice,
faunistice etc.) ocrotite de lege, protejate pentru conservarea lor în ecositem, cu valoare
științifică sau peisagistică. Acestea sunt:
Rezervații naturale botanice (floristice) care cuprind totalitatea plantelor dintr -un areal
geografic, flora regiunii sau a arealului diferită funcție de altitudine, climatică etc.,(floră
alpină, tropicală, ecuatorială, mediteraneană, polară).
Zoologice (faunistice) care cuprinde toate viețuitoarele d intr-un areal cu macrofauna
(păsări, insecte, reptile, pești, mamifere) și microfauna (animale microscopice -protozoare)
corespunzătoare.
Mai sunt rezervații: Geologice; Speologice; Peisagistice; Rezervații mixte; Rezervații
de zone umede și Rezervații de resurse genetice. Regulamentul de funcționare a ariilor
8naturale interzice orice activitate care poate duce la degradarea sau modificarea aspectului
inițial al peisajului și la modificarea echilibrul ecologic. Trebuie să se țină cont de faptul că
circulați a are loc numai pe drumuri și poteci marcate, copii sub 14 ani au acces numai însoțiți,
la fel școlarii și grupurile de tineri (între 14 -18 ani). Persoanele fizice sau juridice trebuie să
obțină o „Autorizație de acces în rezervație” de la Ocolul Silvic ca re administrează aria
protejată. În regulamentul de funcționare sunt unele restricții: folosirea de drumuri și poteci
marcate; interzis aprinderea focului; uciderea sau prinderea animalelor, restricții de vânătoare,
capcane; de pescuit în ape curgătoare și lacuri; interzis lăsarea de ambalaje, hărți, obiecte și
inscripții pe arbori, stânci, etc.; colectarea și ruperea florilor; poluarea solului, vegetației,
apelor, lacurilor, mediilor cavernicole, distrugerea panourilor, indicatoarelor, marcajelor etc.,
care nerespectate aduc sancțiuni conform legii.
1.2. MONITORIZAREA ARIILOR PROTEJATE
Poluarea, factorul antropic, amenajări necorespunzătoare de drumuri, amplasarea
irațională a zonei industriale etc. sunt unele din cauzele distrugerii ecosistemelor întregi . În
prezent pe Glob există cca. 1,7 milioane de specii de plante și animale [10], dare unii au
convingerea că numărul lor este de peste 10 milioane de specii [11]. Cu toate cele afirmate
biodiversitatea este în pericol, cunoscut fiind că numai prin activita tea omului în fiecare zi
dispare o specie de plante și anual una de animale. Se știe că mai mult de jumătate din
animalele dispărute în ultimele două milenii, au fost distruse din anul 1900 încoace [12], deci
biodiversitatea este continuu amenințată cu disp ariția a mii de specii de animale și a sute de
specii de plante.
Orice pierdere a biodiversității duce la diminuarea capacității sale de a produce bunuri,
servicii și valori. Monitorizarea este componentă importantă a sistemului de gestionare a
biodiversi tății care folosește metode și tehnici de măsură și control (corelată cu parametrii
fizico -chimici, climatici etc. [13] Monitorizarea evidențiază schimbările din sistemele
biologice urmărite, apoi procesele biologice și ecologice care au loc în condiții cli matice date
și gradele în care impactul antropic influențează biodiversitate.
10Cristea M., Biodirestitatea, Ed.CERES, București, 2006
11Pop C -L.,Ecologie și conservarea biodiversității, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2009
12Primack, R. H., ,, Conservarea biodiversității biologice”, Ed. Tehnică, București, 2001
13 Manoleli D., Găldeanu N., Cogălniceanu D., Nist or M., Raport de evaluare tematică
privind implementarea CNDB, Ed. Focus Multimedia, București, 2004
91.2.1. Gestionarea și utilizarea durabilă a biodiversității
Durabilitatea ecologică și cea a diversității biologice sub toate formele ei sunt
esențiale pentru omenire. La nive l global omul ocupă cel mai mare areal, cele mai variate nișe
ecologice din toate ecosistemele, pe care, pentru a trăi, dacă a fost nevoie, le -a modificat. [14
]Conferința de la Rio a lansat conceptul de dezvoltare durabilă ca singura opțiune viabilă
pentru viitorul omenirii și care -i asigură câteva funcții: de reglare a proceselor vitale, sursă de
producție, suport pentru traiul oamenilor și funcție informativă. Trebuie să se realizeze un
parteneriat de egalitate între interesele omului, natura și dezvoltare a durabilă care asigură
dezvoltare economică realistă și distribuția echilibrată a bunurilor pentru lupta eficientă
împotriva sărăciei. Pentru o corectă gestionare și utilizare a biodiversității sunt necesare,
elaborarea unor politici specifice, inventarie rea completă și exhaustivă a speciilor, un
management pe termen lung precum și realizarea unui monitorig corespunzător.
Amintim câteva programe de monitorizare a biodiversității: DIVERSITAS, care
elaborează direcțiile de cercetare legate de conservarea me diului; „Omul și Biosfera” program
de monitorizare globală a rezervațiilor biosferei și ariilor protejate, elaborat de Institutul
Smithsonian din SUA (fig. 1.1.); apoi programul „Systematics Agenda 2000” pe următorii 25
de ani, de monitorizare și clasifica re a viețuitoarelor de pe tot globul.
Fig. 1.1. Fazele de monitorizare a programului „Omul și biosfera” [15]
14Laslo, V ., ,, Ecologia așezărilor umane”, Editura Universității din Oradea, 2006
15Laslo V ., Ecologia așezărilor umane, Editua Universității din Oradea, 2006
10La nivel european a fost constituită rețeaua ecologică de arii protejate „Natura 2000”,
cu scop de -a menține în star e de conservare habitatele din Europa create conform Direcției
Habitate a U. E. (1992). Această rețea este principalul instrument de protecție a biodiversității
Europei printr -o dezvoltare durabilă, fără a aduce prejudicii comunităților locale, deoarece
promovează activități tradiționale care nu pun în pericol habitatele din zonă. Pe baza OUG
236/2000, „Natura 2000” s -a aplică și la noi (condiție de intrare în UE) și privea regimul
ariilor protejate, al habitatelor naturale și al florei și faunei sălbatice.
Rețeaua urmărește: protejarea unor zone cu declin al ratei de creștere a suprafețelor
protejate; protejare numărului și a suprafețelor ariilor marine; observă dacă rezervații cu
suprafață redusă sunt predominante, pentru a nu pune în pericol conservarea și funcționarea
lor pe termen lung; și intensificarea utilizării categoriilor propuse de IUCN (care uneori sunt
lipsă) și modul cum se aplică în practică protecția și ocrotirea; urmărește dacă comunitățile
științifice au rezervații din toate tipurile de b iomi existenți.
1.3. MONITORIZAREA ARIILOR PROTEJATE DIN ROMÂNIA
Structurile guvernamentale și organizațiile nonguvernamentale din țara noastră se
conduc după următoarele activități de conservare a naturii biodiversității în general și al
ariilor protej ate în special:
prezervarea diversității speciilor și a comunităților biologice (oamenii agreează
biodiversitatea, fiind atrași de grădini botanice, zoologice și parcuri botanice, rezervații
etc.);
prevenirea extincției premature a speciilor (monitorizând activitatea antropică);
menținerea complexității ecosistemelor (cadrul natural complex); continuarea evoluția
(apariția de noi specii prin adaptare evolutivă);
respectarea valorii intrinseci a biodiversității (menținerea istoriei evoluție proprie a
ecosist emelor, alta decât cea utilă omului).
Țara noastră este semnatara Convenției ONU pentru Diversitate Biologică(CDB) din
1992 și protocolul de securitate ecologic (Cartagena, 2000). România a ratificat multe
convenții internaționale relevante pentru conserv area biodiversității, având un număr mare de
instituții implicate în administrarea și monitorizarea tuturor componentelor biodiversității.
Căile de aplicare al CDB pentru România sunt redate în fig. 1.2.[16]
16Manoleli D., Găldeanu N., Cogălniceanu D., Nistor M., Raport de evaluare tematică
privind implementarea CNDB, Ed. Focus Multimedia, București, 2004
11
Fig. 1.2. Căi de a plicare a Convenției pentru România
(ANPM = Agenția națională pentru protecția mediului; ARPM = Agențiile regionale;
AJPM = județene; MAPDR = Ministerul Agriculturii și Pădurilor) [17]
1.3.1. Strategii și criterii de monitorizare a ariilor protejate
Strategiile de monitorizare și planurile de acțiune ale instituțiilor din punct de vedre a
teoriei sistemice, privind conservarea ariilor protejate, trebuie abordate concomitent pentru
individ specie și întreg sistem ecologic, cu monitorizare la nivel global, regional (UE), local și
național. Monitorizare la nivel de individ se realizează prin conservarea ariilor protejate: in
situ, realizată în mod concret prin conservarea ecosistemelor, a sanctuarelor pentru specii
17Manoleli D., Găldeanu N., Cogălniceanu D., Nistor M., Raport de evaluare tematică
privind impleme ntarea CNDB, Editura Focus Multimedia, București, 2004
12protejate, bănci de gene in situ și rezerva ții de vânătoare etc. Ex situ, prin colecții de
organisme vii (Grădini botanice, zoologice, programe de reproducere în captivitate), cu
ajutorul băncilor de gene ex situ (de semințe și polen, de ovule, embrioni, culturi microbiene
și culturi de țesuturi ș i celule).
Un sistem de conservare in situ pornește de la un inventar amănunțit, cu care se pune
în evidență frecvența găsirii anumitor specii. Pe baza acestui inventar se elaborează Liste
Roșii, Roz și Albastre, iar criteriile după care speciile sunt inc luse în liste, sunt reglementate
internațional. În ecosistem monitorizarea cuprinde: protejarea unui ecosistem ce conține
specii deosebite, a unor sisteme de ecosisteme periclitate, și a unui complex de ecosistem
protejate special. Tabelul 1.1. redă strat egiile de monitorizare a biodiversității la cele trei
nivele (global, regional -UE și local/național) pentru țara noastră.
Tabel 1.1.
Strategii elaborate la nivel global, regional, local pentru România ( Manoleli D. și colab,
2004) [18]
GLOBAL REGIONAL
(U. E.)LOCAL/NAȚIONAL
1.World Consev. Strategy
(IUCN/UNEP/WWF);
2. Sustainable Living
(IUCN/UNEP/WWF);
3. Agenda 21 (UNCED)
4. Fo rest Principles
(CDB);
5. Global Strategy for
Plant Conservațion
(CDP 7.09.2002);
6. FAO Code
(responsab. Fisheries)1. UE Strategy for
Sustenable
Develop.;
2. UE Biodiversity
Strategy and
Action Plans;
3. UE Forestry
Strategy;
European Plan
Conserv Stateg y;
1. A strategy for
the sustenable
develop -ment of
European1. Strategia națională și Planul de
Acțiune Privind Conserv. Diversit.
Biol. și Utilizarea Durabilă a
Componenentelor sale;
2. Planurile reg ionale, locale și
județene de Acțiune pentru Protecția
Mediului ;
3. Strategii de dezvoltare Durabilă a
Zonei Montane (HG, Legea Muntelui
nr. 347/04);
4. Strategia privind organizarea
activității de îmbunătățire și exploatare
a pajiștilor la nivel național (OMAAP
226/2003)
18Manoleli D., Găldeanu N., Cogălniceanu D., Nistor M., Raport de evaluare tematică
privind implementarea CNDB, Ed. Focus Multimedia, București, 2004
13Aquaculture;
2. Action Plan for
Biodiversity
fisheries5. Strategii naționale de conștient – zare
publică în domeniul conserv. Biodiv.;
6. Strategia de dezvoltare a
Silviculturii din România;
7. Strategii naționale a sectorului de
plante Medicinale și aromate (Legea
491/2003):
8. Strategii na ționale în domeniul
protecției și gestionării durabile a
fondului piscicol.
La nivel internațional monitorizarea se bazează pe o serie de principii pentru stabilirea
priorităților în conservare elaborate de un grup de experți [19] și constau în stabili rea de
obiective pentru menținerea nivelului actual al biodiversității, elaborarea unor priorități
credibile, clare, motivate, stabilirea zonele prioritare pentru conservare, strategiile adaptate la
nivel local, regional și global [ 20]. În activitate de mon itorizare a calității ariilor protejate se
impun sisteme specifice de monitorizare care au în vedere supravegherea principalelor
caracteristici fizico -chimice, pedologice, biologice și ecologice.
Criteriile prioritare de monitorizare sunt biologice și soc ial-politice (cele din urmă țin
cont de interesele politice, economice, culturale ale comunităților umane implicate), cele
biologice sunt legate de bogăția și raritatea elementului ce trebuie protejat, reprezentativitatea
elemente (biologice, ecologice) la nivel regional țin cont de vulnerabilitatea lor la factorii de
risc și funcționarea acestora în realizarea echilibrului în natură.
Prioritară este monitorizarea prin: prevenirea periclitării speciilor pe întreg arealul lor;
reprezentate singure a genului sau familiei; familii sau genuri monotipice, conservate cu
prioritate față de cele politipice; ordinea priorității este cele periclitate, vulnerabile și apoi
rare; speciile cu distribuție restrâns -limitată se monitorizează chiar dacă nu sunt periclitate.
Prioritățile într -un taxon sunt redate în tabelul 2(prioritatea minimă nota 1, iar pentru maximă
nota 9).
19Manoleli D., Găldeanu N., Cogălniceanu D., Nisto r M., Raport de evaluare tematică
privind implementarea CNDB, Ed. Focus Multimedia, București, 2004
20Mann C. C., Plummer m. L., The high cost of biodiversity, Science, 1993
14Tabel 1.2.
Prioritățile de monitorizare funcție de categoria taxonomică [21]
TAXON RAR VULNERABIL PERICLITAT
Familie XXXX (4) XX (2) X (1)
Gen XXXXXXX (7) XXXXX (5) XXX(3)
Specie XXXXXXXXX (9) XXXXXXXX(8) XXXXXX(6)
Studiu de caz
Parcul Național Retezat este primul parc național din România creat în 1935, destinat
conservării patrimoniului floristic și faunistic din regiune. Rezervație a biosferei, inclusă în
rețeaua internațională „Omu l și Biosfera”, localizată în partea vestică a României și declarat
cel mai vechi parc național (1935) destinat conservării florei și faunei endemice din munții
retezat. Altitudinea parcului este între 794 -2509m, iar centrul lui circul glaciar Bucura, unde
în 1955 s -a înființat o zonă științifică în care pășunatul, vânătoarea, exploatarea forestieră etc.
sunt interzise. Cuprinde 82 lacuri glaciare, cel mai mare lac este Bucura (de 7,5ha) la 2041m
și cel mai adânc din Carpați (25,5m). Flora este formată din peste 320 specii de plante din
care 15% sunt endemite carpatice, 12% dacice și 4% endemite proprii munților Retezat.
Parcul este renumit prin diversitatea floristică cu cca. 1.190 specii de plante superioare (din
3.450 cunoscute în țară). Fauna este reprez entată de cerb, căprioară, capra neagră, marmota,
mistreț, vultur etc. Interesul oamenilor de știință pentru acest spațiu este legat de floră, faună,
agropastorale și cinegetice.
1.4. RECONSTRUCȚIA ECOLOGICĂ
Procesele ecologice naturale trebuie refăcut e pentru a asigura funcțiile inițiale ale
ecosistemului. În urma monitorizării biodiversității ariilor protejate o ocazie specială pentru
ecologiști este participarea la reconstrucția lor.
Procesul de modificare intenționată a unui areal pentru crearea un ui ecosistem definit,
autohton, istoric în scop de a reface structura, funcțiile, diversitatea și dinamica specifică
ecosistemului este reconstrucția ecologică. Teoria și tehnicile de lucru ale acesteia au la bază
principiile lipsa oricărei acțiuni și a în locuirii unui sistem degradat cu unul productiv (exp. a
21Cornel Domuța, Monitoringul Mediului – lucrări practice, p.587, Editura Univer sității din
Oradea, 2013
15unei zone forestiere afectată cu pășune productivă); reconstrucția parțială cu refacerea măcar a
unor funcții ale ecosistemului); restaurarea zonei prin plantarea speciilor de plante
originale [22].
Restaurarea trebuie să țină seama de viteza de reabilitare, eficiență, costuri și de
menținerea comunității cu sprijin minor sau chir fără sprijin. Restauratorii ecologiști trebuie să
demonstreze cunoștințe de biologie ca să poată reface ecosistemul, asemen ea unor ingineri
lucrează în „firme de construcții”și pot descoperii dacă teoria lor este corect ă sau dacă
ecosistemul va eșua [ 23].
Reconstrucția comunităților terestre degradate a arătat necesitatea refacerii
comunității inițiale de plante, principale p roducătoare de biomasă care susțin ecosistemul.
Animalele mici por fi transferate într -o zonă restaurată în „eșantioane de gazon”, iar cele mari
colectate în număr suficient de mare și apoi eliberate în zonele restabilite.
Reconstrucția ecologică, baza dez voltării durabile
Eforturile specialiștilor în conservarea biodiversității intră în conflict cu nevoile reale
ale omenirii, dezvoltarea durabilă referindu -se la îmbunătățirea organizării în exploatarea
mediului, nu neapărat la creșterea consumului de res urse [ 24].
Arii prioritare și reconstrucția ecologică. Zonele umede, zonele urbane, pajiștile și
pădurile au suferit degradări serioase datorită în principal activității antropice fiind
considerate areale prioritare pentru reabilitare. Convenția de Ramsar (2.02.1971) se referă la
zonele umedede importanță internațională și prevede orice manieră de gestionare și
armonizare a mediului prin activități socio -economice, pentru menținerea echi librului natural
al zonei umede [ 25].
Utilizarea rațională a zonelor u mede înseamnă utilizarea durabilă compatibilă cu
menținerea proprietăților naturale ale ecosistemului (sol, apă, floră, faună etc.). Direcțiile de
utilizare rațională sunt: adoptarea de politici naționale, programe de inventariere a zonelor
22Cairns J., Heckman J. R., Restoration ecology: The state of an emerging field. Annual
Review of Energz and the Environment 21, 1996
23Bradshaw A. D., The reclamation on derelict land and the ecology pf ecosistems. In:
Jordan, Gi lipin, and Aber (eds.). Restauration Ecology: A Symthetic Approach to
Ecologaca Research, Cambridge, Univ. Press Cambridge, 1990
24Vădineanu A., Dezvoltarea durabilă. Vol. I Teorie și practică, Ed. Univ. Din București,
1998
25 Gomoiu MT., Ardeleanu A., Arde leanu G., Ardeleanu I., D., Onciu T. M., Skolka M., și Kar
K.,Zonele umede, ED. Casa cărții de Știință, Cluj -Napoca, 2009
25 Mann C. C., Plummer M. L., The high cost of biodiversity, Science, 1993
16umede, de supra veghere și cercetare, luarea de măsuri pentru situații deosebite dacă este cazul
[26]. Putem exemplifica prin construirea unui complex minier într -o pădure virgină care nu va
asigura o dezvoltare durabilă a zonei deoarece se scoate din circuitul natural sup rafețe care
sunt sau ar putea fi incluse în arii protejate, astfel dezvoltarea durabilă ar păstra departe de
orice program de dezvoltare un spațiu geografic care ar duce la sălbăticirea zonei [27].
Analiza duce la decizii care pot rezolva fericit disputa di ntre nevoile societății umane și
conservarea biodiversității, contradicție care implică un compromis stabilit de politicile
guvernelor și de legislația statelor.
Studiu de caz
Rezervația biosferei Delta Dunării face parte din rețeaua națională de arii pr otejate,
fiind zonă umedă de importanță internațională. Denumită „Rezervație a Biosferei” în 1971),
are în vedere conservarea unor zone naturale caracteristice, ecosisteme reprezentative capabile
de a menține și extinde unele specii de plante și animale pe cale de dispariție sau în pericol.
Delta este cea mai mare componentă a rezervației Dunării (de 4.178km2), din care cea mai
mare parte se află pe teritoriul României. Ea delimitează trei zone de protecție: cu regim de
protecție integral, de 50.600ha (8,7% din suprafața totală); tampon, cu o suprafață de cca.
223.000ha (38,4%); de tranziție sau economice de 306.100ha (52,9%) plus zonele degradate
de om(2%). Destinate reconstrucției ecologice sunt 11.425h. Flora și fauna se remarcă prin
mare varietate de spe cii floristice și faunistice sălbatice cu importanță socio -economică,
numită de specialiști adevărat muzeu al biodiversității. Include 30 de tipuri de ecosisteme,
5.137 specii din care 1.689 din floră și 3.448 din faună.
17CAPITOLUL II
ARII PROTEJA TE DIN BIHOR
2.1. BIODIVERSITATEA ROMANIEI
2.1.1. D ate generale
Poziția geografică a României, în zona climatului temperat, climat influențat de marile
unități de relief, în special de sistemul deluros -muntos al Carpaților, dar și de prezența
câmpiilor ș i a Marii Negre determină o diversitate ridicată atât a speciilor de plante și animale
cât și a tipurilor de habitate. Influența factorilor climatici, alături de relief și soluri determină o
zonare pe latitudine și o succesiune pe altitudine a vegetației î n corelație cu factorii mai sus
amintiți. Astfel, la nivelul țării noastre se disting următoarele zone de vegetație, determinate
de dispoziția pe latitudine a factori climatici, orografici și pedogenetici:
Zona de stepă – întâlnită în câmpiile și podișuri le din sud -estul țării, la altitudini de 0 –
100m;
Zona de silvostepă – ce se întâlnește în câmpiile și podișurile din estul, sudul și vestul
României, la altiduni de 50 -150 m;
Zona nemorală sau a pădurilor de foioase – în piemonturile și dealurile subcar patice, la
altidunini de 100 – 300 (400) m.
Formele de relief determină o repartiție a vegetației pe altitudine, în etaje de vegetație,
astfel că pe teritoriul României întâlnim:
Etajul nemoral sau al pădurilor de foioase caducifoliate – ce se întâlnește de la altitudini
de 300 -400 m până la 1300 -1450 m;
Etajul boreal sau al pădurilor de conifere – între 1300 -1450 m și 1700 -1850 m altitudine;
Etajul subalpin sau al tufărișurilor subalpine – la altitudini între 1750 -1850 și 2000 –
2200m
Etajul alpin sau al pajiștilor scunde și al tufărișurilor pitice – întâlnit la peste 2000 –
2200m
Biodiversitatea ridicată a ținutului carpato -danubiano -pontic poate fi observată și din
repartiția regiunilor biogeografice. Astfel, din cele 11 regiuni biogeografice ale Europe i, cinci
se regăsesc pe teritoriul României, țara nostră fiind singura de pe bătrânul continent care are
mai mult de 4 regiuni biogeografice. Cele 5 regiuni biogeografice ce se întîlnesc la noi în țară
sunt: regiunea continentală (53% din suprafața țării), alpină (23%), stepică (17%), panonică
(6%) și pontică (1%).
18Flora României, ce cuprinde un număr de 3.868 de specii 28 este foarte variată, atât din
punct de vedere al adaptărilor ecologice – de la oligoterme la termofile, de la higrofile la
xerofile, de l a oligotrofe la eutrofe – cât și al geoelementelor (elementelor geografice).
În condițiile geografice ale tării noastre se crează o ambianță ecologică aparte, fapt ce
se observă prin numărul mare de habitate specifice, care sunt structural asemănătoare ce lor
din vestul Europei, dar în alcătuirea cărora intră pe lângă speciile de bază eurasiatice și
general -europene, multe elemente sud -est europene (balcanice, aturice, caucaziene, pontice) și
chiar elemente vest -asiatice (anatolice).
La nivelul țării noast re au fost descrise un număr de 357 de habitate [29], din care un
număr de 173 de habitate corespund la 62 de tipuri de habitate de interes comunitar a căror
conservare necesită desemnarea de Arii Speciale de Conservare.
În funcție de asezarea geografică, diferențierile regionale ale regimului factorilor
climatici, varietatea geologică și pedologică, diversitatea floristică și faunistică, în România s –
au identificat un număr de 21 de regiuni ecologice (ecoregiuni).
Romania este caracterizată de un nivel ri dicat de biodiversitate – din punct de vedere
al numar ului de specii, al habitatelor și al e cosistemelor pe care le formează si din punct de
vedere al suprafetelor de ținute de acestea, insa modific ărileactuale de peisaj pun in eviden ță
amenintă ri serioase : intensificarea activita ților agricole ce afecteaz ă cu pre cădere zonele mai
productive și abandonarea activitaț ilor agricole ce se manifest ă mai ales in zonele slab
productive.
Romania este caracterizată de o mare diversitate biologică, manifestată atat
intraspecific cat si interspecific, remarcandu -se atat prin numarul mare de ecosisteme cat și
prin numarul de specii, dar in prezent multe s pecii de plante și animale sunt ameninț ate cu
dispariția, iar m odificarea peisajului reprezintă primul indicator al deteriorarii mediului.
28Ciulache, S., Meteorologie și climatologie , Ed. Un iversitară, Bucure ști,2002
29Donița N. și colab., Habitatele din Romania ,Ed. Tehnica silvica, Bucure ști,2005
19
Figura 2.1 .Harta regiunilor biogeografice în România [30]
Tabelul 2. 1.
Structura florei României p e mari tipuri de geoelemente [30]
Tipul de geoelement Suprafața
Nordic și alpin (arctic, arctico -alpin, subartic, altaic, boreal) 14%
Eurosiberian și European 40%
Sudic (submediteranean și mediteranean) 8%
Sud-estic (iliric, balcanic, caucazic, tauric, anatolic) 10%
Estic, continental (pontic, sarmatic, ponto -panonic, ponto -siberian,
ponto -mediteranean20%
Vestic (atlantic, subatlantic, atlantic -mediteranean) 1%
Endemic 4%
Cosmopolit, adventive 3%
2.2. PRESIUNI ANTROPICE EXERCITATE ASUPRA BIODIVERSITĂȚII
I. Creșterea acoperirii terenurilor
II. Cr eșterea populației
30Borza Alexandru , Nicolae Boscaiu, Introducere în studiul covorului vegetal, Ed itura
Academiei, București , 1965
20III. Schimbarea peisajelor și ecosistemelor
APM Bihor, în calitate de autoritate teritorială de reglementare în domeniul protecției
mediului implemetează politicile și strategiile naționale de protecția mediului, implicit
gestionează p resiunea antropică asupra ecosistemelor prin reglementarea activității
economice. Pe parcursul anului 2011 au fost realizate/emise:
Analiza documentațiilor tehnice din capitolul biodiversitate din cadrul documentațiilor
privind proiectele/planurile care po t avea un efect negativ semnificativ asupra ariilor
naturale protejate sau Situri Natura 2000, habitatelor naturale, speciilor de floră și faună;
Verificarea amplasamentelor în colaborare cu Serviciul Reglementări privind proiectele și
activitățile care se desfășoară în siturile Natura 2000 sau ariilor naturale protejate –
permanent;
Verificarea amplasamentelor și emiterea punctelor de vedere referitoare la poziția
perimetrelor diferitelor proiecte asupra siturilor Natura 2000 sau ariilor naturale protejate :
276-documentatii analizate și formularea unor puncte de vedere de specialitate
50- de solicitări evaluate din punct de vedere al protecției naturii și biodiversității care au
depuse de operatori economici, în vederea determinării poziției în sistem GIS al diverselor
proiecte și planuri față de siturile Natura 2000 .
Au fost analizate și emise un nr. 16 cereri privind Declarația autorității responsabile cu
monitorizarea siturilor Natura 2000 ca urmare a solicitărilor depuse de către agenții
economici și autoritățile administrației publice locale pentru proiecte cu finațare
europeană .
Participare la 6 dezbateri publice privind Regulamentul ariilor naturale protejate atribuite
în custodie – 2164 Avenul Câmpeneasa cu Izbucul Boiu, ROSCI0020 Câmpia Careiului ,
ROSCI0049 Crișul Negru, ROSCI0050 Crișul Repede amonte de Oradea, ROSCI0104
Lunca inferioară a Crișului Repede. Analiza Regulamentelor și formularea unor puncte de
vedere transmise atât către custozi cât și către ANPM.
Analiza și trasarea propunerilor de limite ale siturilor Natura 2000 împreună cu custozii
(APS Aqua Crisius, CAPDD și Muzeul Țării Crișurilor) și transmiterea acestora către
MMP și INDD.
Informare custozi, primării, Consiliul Județean Bihor precum și alți factori interesați
asupra declarari i de noi situri Natura 2000/ respectiv modificarea limitelor siturilor
existente.
Analiza de specialitate și formularea unor puncte de vedere asupra regulamentelor
21elaborate de către custodele Asociația Pescarilor Sportivi Aqua Crisius pentru siturile
Natu ra 2000 ROSCI0050 Crișul Repede Amonte de Oradea, ROSCI0104 Lunca inferioară
a Crișului Repede, precum și de către Primăria Cărpinet pentru aria protejată Avenul
Câmpăeneasa cu Izbucul Boiu. Participarea la dezabaterile publice organizate pentru
prezentare a acestor regulamente.
Elaborarea măsurilor minime de conservare pentru următoarele arii naturale protejate
neatribuite în custodie:
ROSCI0240 Tășad care cuprinde și 2.188 Calcarele Tortoniene de la Tășad,
2.185 Gruiul Pietrii,
2.190 Lentila 204 Brusturi – Cornet,
2.192 Locul fosilifer de la Cornițel.
Aceste măsuri minime de conservare au fost transmise la ARPM și ANPM spre
aprobare. Pentru fiecare arie naturală protejată au fost analizate următoarele aspecte: Statutul
legal, Caracteristicile sitului, loca lizarea sitului, calitatea și importanța sitului, Valoarea
științifică a sitului, Activități antropice, consecințele lor generale și suprafața din sit afectată,
măsuri în vederea asigurării stării favorabile de conservare a patrimoniului natural al sitului
conform legislației în vigoare, legislația în vigoare care trebuie respectată pe teritoriul ariei
naturale protejate.
Colaborarea cu Compartimentul Evaluare Adecvată în derularea procedurii de evaluare
adecvată pentru planuri -proiecte susceptibile să gene reze un impact semnificativ asupra
ariilor naturale protejate de interes comunitar.
Analiza capitolului de bidiversitate din cadrul documentatiilor privind proiectele/planurile
care pot avea un efect negativ semnificativ asupra ariilor naturale protejate s i Siturilor
Natura 2000 si al pozitiei fata de aceste situri in sistem GIS.
Parcurgerea procedurilor legale privind acțiunile de evaluare a speciilor strict protejate
conform Metodologiei elaborate de Ministerul Mediului și Pădurilor.
Sub coordonarea Ministerului Mediului și Pădurilor nr. 15 190/CA/18.02.2011 au fost
organizate ac țiunile de evaluare a speciilor de animale strict protejate , respectiv urs brun,
lup, răs și pisică sălbatică, în conformitate cu prevederile metotodologiei de desfășurare a
acțiunii de evaluare la nivel județean . s -au desfășurat acțiuni de evaluare la 2 7 fonduri de
vânătoare aparținând Romsilva – Directia Silvica Bihor , respectiv 21 de fonduri aflate in
administrarea Asociatiei Judetene a Vanatorilor si Pescarilor Bihor
Întocmirea raportului privind evaluarea speciilor strict protejate. Pentru anul de r ecoltă
222011 2012 centralizat datele colectate din teren de la activitatea de evaluare desfășurată la
nivelul județului Bihor, transmis raportul final către ARPM, respectiv ANPM.
Întocmirea raportului privind Elaborarea documentației pentru susținerea număr ului
maxim de intervenție propus pentru perioada 2011/2012 la speciile de carnivore mari –
urs, lup, râs și pisică sălbatică de către gestionarii fondurilor de vânătoare care au obținut
dreptul de gestioanre în anul 2012. Emiterea autorizații pentru recolt are plante, și
animale din flora și fauna spontană, conform Ord. nr. 410 din 11 aprilie 2008:
Au fost evaluate 57 cereri de autorizare conform Ordinului 410/2008 . Verificarea unui nr.
124 puncte de achizitiie al speciilor de plante din flora spontană.
Emiterea unui nr. de 57 autorizații de mediu din care 27 pentru recoltarea și achiziția de
specii din flora și fauna spontană respectiv 30 autorizații de vănătoare ( 7 autorizații
pentru specii protejate, 23 autorizații pentru specii de interes cinegetic)
Participare în cadrul comisiei privind Cadastrul verde desfășurată la Primăria mun Oradea;
Participarea din partea APM Bihor și furnizarea informațiilor solicitate de către Comisia
de monitorizare a proiectului LIFE08 NAT/RO/000504, din 08.06.2011 și 27.10.20 11,
inclusiv deplasarea în teren cu reprezentanții echipei de monitorizare și cu membrii din
proiect.
Participarea la redactarea proiectului “Conservarea și protecția habitatelor naturale din
situl Natura 2000 ROSCI0267 Valea Roșie, jud. Bihor”, proiect so licitat de către Primăria
Paleu în cadrul POS Mediu – Axa Prioritară 4, sesiunea martie 2011, având ca și parteneri
ADI Zona Metropolitană Oradea și APM Bihor. Menționez că proiectul nu a fost aprobat
spre finanțare.
Participarea APM Bihor la întocmirea p roiectului HURO/0802/087, intitulat „Amenajarea
infrastructurii de mediu in ariile protejate din Bihor si Hajdu -Bihar” care a demarat în anul
2011 și se va încheia în anul 2012. Beneficiarii proiectului sunt autoritățile locale din
județele Bihor (Consiliu l Județean Bihor, Primăriile Sălacea, Oșorhei, Șimian și Lugașu de
Jos) și Autoguvernarea Hajdú -Bihar. Partenerii asociați ai acestui proiect sunt Direcția
Parcului Național Hortobágy, Agenția pentru Protecția Mediului Bihor, Direcția Silvică
Bihor, Univer sitatea Oradea .
Continuarea cooperării pe perioada de monitorizare obligatorie timp de patru ani, în
vederea perenizării rezultatelor obținute în proiectul vânturelul de seară LIFE Natura .
Astfel de ambele părți s -au efectuat lucrări de mentenanță și de monitorizare a cuiburilor
artificiale, respectiv s -au efectuat numărătorile sincronizate în perioada de toamnă. În
23cursul anului 2011 Asociația Grupul Milvus în colaborare cu Agenția pentru Protecția
Mediului Bihor au desfășurat următoarele activități supl imentare: montarea a 97 cuiburi
noi artificiale, plantarea a 50 de puieți în plantațiile existente cu colonii de vânturei și
continuarea programului de inelare aplicându -se alte 140 de inele.
Activități de educație ecologică, informare și conștientizare
Organizare dezbatere publică la Primăria din Beiuș, în data de 08.07.2011, având ca temă
„Protecția naturii, arii naturale protejate și situri Natura 2000”, organizată în cadrul
Campaniei deinformare -conștientizare în sprijinul cetățenilor, la care au parti cipat
administrațiile locale și custozii din zona Beiușului.
Prezentare la Liceul de Artă din Oradea privind ariile protejate din județul Bihor, în luna
ianuarie, activitate ce a fost mediatizată și în presa locală.
Participare ca membru în echipa de proie ct a Simpozionului Național „Să ocrotim
pădurea” organizat de către Liceul Teoretic „Nicolae Jiga” Tinca.
Colaborare cu Centrul Școlar de educație Incluzivă Senzorială Oradea la proiectul de
educație ecologică „Grădina celor cinci simțuri”.
Prezentarea ari ilor protejate din județul Bihor, în limba franceză, în cadrul proiectului
internațional Comenius E.C.O.G.A.I.A. Organizarea deplasării în teren și prezentarea unor
situri Natura 2000 și ariilor protejate, pentru profesorii din Franța, Italia, Spania și
România care au participat la reuniune.
20 activități derulate în școlile din judet având drept scop educația ecologică. În cadrul
acestor activități au fost prezentate ariile protejate și siturile Natura 2000 din județul
Bihor, respectiv speciile protejate.
Participare, organizare și jurizare concurs „Biodiversitatea – să o cunoaștem și să o
protejam”, organizat cu ocazia zilei internaționale a Biodiversității, la care au participat
școli și gradinițe din județ.
Apariții în presa locală cu ocazia evenimentel or organizate la diverse școli – 3 apariții.
Participare la Conferința Finală a Proiectului Mountain.TRIP
Publicare articol în International Journal of Energy and Environment – “Pictorially
Depicted Landscapes and Vegetal Environment in the Mural Works of the Churches of
Romanian Monaste ries” [ 31]
31Iulian Dincă, Adela Tuduce, C amelia Teodorescu, Adina Popovici, vol.5, p.733 – 741,2011
242.3. ARIILE NATURALE PROTEJATE DIN BIHOR
Noțiuni generale
Categorii de arii naturale protejate conform art. 5 din OUG 57/2007 privind regimul
ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a flore i și faunei sălbatice:
1. De interes național : rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii,
rezervații naturale, parcuri naturale;
2. De interes internațional : situri naturale ale patrimoniului natural universal,
geoparcuri, zone ume de de importanță internațională, rezervații ale biosferei;
3. De interes comunitar sau situri "Natura 2000" : situri de importanță comunitară, arii
speciale de conservare, arii de protecție specială avifaunistică;
4. De interes județean sau local: stabili te numai pe domeniul public/privat al unităților
administrativ -teritoriale, după caz.
2.3.1. Arii naturale protejate de interes național
Tabelul 2. 2.
Arii naturale protejate de interes național din județul Bihor [32]
Nr.
Crt
.Cod
ArieDenumirea
ariei
naturale
protejateSuprafața
( ha )Categoria
IUCNLocalizare
( localitate
)Situl Natura 2000/
Parcuri Naturale in
care este inc lusa aria
de interes national
1 2.142 Pietrele
Galbenei6,300 III g Pietroasa ROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni -Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
2 2.143 Piatra
Buzului1,400 III g Pietroasa ROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni -Vlăd easa,
Parcul Natural
Apuseni
32.AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI BIHOR
253 2.161 Izbucul
Intermitent
de la
Călugrăi14400 III g Crpineăt ROSCI0220 Platoul
Vașcău
4 2.14 Ghețarul
Focul Viu0,100 III s Pietroasa ROSCI0002 Apuseni
și ROSPA0081
Munții Apuseni –
Vlădeasa, Parcul
Natural Apuseni
5 2.145 Avenul
Bortigului0,100 III s Pietroasa ROSCI0002 Apuseni
si ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
6 2.146 Avenul
Campeneasa
cu Ibucul
Boiu1,000 III s Ocolul
Silvic
Vascau
7 2.166 Peștera
Ciurului
Ponor1,000 III s Roșia ROSCI0062
Defileul Crișului
Repede – Pădurea
Craiului
8 2.167 Peștera
Cirului
Izbuc0,100 III s Roșia ROSCI0062
Defileul Crișului
Repede – Pădurea
Craiului
9 2.168 Peștera
Osoiu0,100 III s Com.
Varciorog,
Sat FascaROSCI0062
Defileul Crișului
Repede –Pădurea
Craiului
2610 2.169 Peștera
Urșilor
Chișcau1,000 III s Pietroasa ROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni -Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
11 2.170 Peștera
Valea
Leșului0,100 III s Com. Bulz,
OS RemețiROSCI0062
Defileul Crișului
Repede –Pădurea
Craiului
12 2.171 Peștera
Vântului0,100 III s Com.
ȘuncuiușROSCI0062
Defileul Crișului
Repede – Pădurea
Craiului
13 2.172 Peștera lui
Micula0,100 III s Pietroasa ROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni -Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
14 2.173 Peștera
Gălășeni0,100 III s Com.
Măgești,
Sat
GălășeniROSCI0062
Defileul Crișului
Repede – Pădurea
Craiului
15 2.196 Peștera
Vacii0,100 III s Com. Roșia ROSCI0062
Defileul Crișului
Repede – Pădurea
Craiului
16 2.197 Peștera
Grueț0,100 III s Com. Roșia ROSCI0062
Defileul Crișului
Repede – Pădurea
Craiului
17 2.198 Peștera 0,100 III s Com. ROSCI0062
27Igrița Aștileu Defileul Crișului
Repede – Pădurea
Craiului
18 2.199 Peștera
Farcu0,100 III s Com. Roșia ROSCI0062
Defileul Crișului
Repede – Pădurea
Craiului
19 2.200 Peștera
Toplița0,100 III s Com.
DobreștiROSCI0062
Defileul Crișului
Repede – Pădurea
Craiului
20 2.37 Peștera din
Piatra
Ponorului2,000 III s M-ții
Bihor,
Valea
Ponorului,
DS ClujROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni –
Vlădeasa, Parcul
Natural Apuseni
21 III.1 Peștera
Smeilor de
la Onceasa0,500 III s Budureasa ROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
22 2.141 Groapa
Ruginoasă20,400 IV g Pietroasa ROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
23 2.193 Peștera
Meziad0,100 IV s Com.
Remetea,
Loc.
MeziadROSCI0062
Defileul Crișului
Repede – Pădurea
Craiului
2824 IV.9 Complexul
Carstic din
Valea
Ponorului168,000 IV s Budureasa ROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
25 IV.10 Sistemul
Carstic
Peștera
Cerbului
– Avenul cu
Vacă45,000 IV s Budureasa ROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
26 2.146 Varful
Bute asa2,000 IV b Com
BudureasaROSCI0016
Buteasa
27 2.147 Molhașurile
din
Valea
Izbucelor80,022 IV b Budureasa ROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni –
Vlădeasa, Parcul
Natural Apuseni
28 2.148 Fâneața
Izvoarele
Crișul
Pietros1,000 IV b Budurea sa ROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
29 2.162 Fâneața
Valea
Roșie4,000 IV b Comuna
PaleuROSCI0267 Valea
Roșie
30 2.175 Pădurea cu
narcise de la
Oșorhei2,000 IV b Com.
Oșorhei,
Sat
AlpareaROSCI0145
Pădur ea Goroniște
2931 2.176 Vârful
Cârligați10,000 IV b Budureasa ROSCI0262 Valea
Iadei
32 2.177 Pârâul Pețea 4,000 IV b Com.
Sânmartin,
Sat RontăuROSCI0098 Lacul
Pețea
33 2.178 Dealul
Pacău15,000 IV b Com.
ȘoimiROSCI0061
Defileul Crișului
Negru
34 2.179 Poiana cu
narcise de la
Goroniște1,000 IV b Comuna
Tinca, Loc
GurbediuROSCI0155
Pădurea Goroniște
35 2.180 Piatra
Grăitoare
(coasta de
S-E a
Brăiesei)5,000 IV b Budureasa ROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni -Vlădeasa,
Parcul Natural
Apus eni
36 2.181 Valea Iadei
cu
Syringa
josichaea2,000 IV b Com Bulz,
Sat RemețiROSCI0262 Valea
Iadei
37 2.182 Pășunea cu
Corynephor
usde
la V oievozi5,000 IV b Com
Șimian, loc
ȘimianROSCI0020
Câmpia Careiului și
ROSPA0016
Câmpia Nirului –
Valea Ierului
38 2.183 Complexul
hidrografic
Valea
Rece2,000 IV b Com.
SălaceaROSCI0021
Câmpia Nirului și
ROSPA0016
Câmpia Nirului –
Valea Ierului
39 2.163 Ferice Plai
și1,100 IV m Comuna
BunteștiROSCI0084 Ferice –
Plai
30Hoancă
40 2.149 2.149
Cetățile
Ponorului14,190 IV m Com.
PietroasaROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
41 2.150 Valea
Galbenei70,500 IV m Com.
PietroasaROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
42 2.151 Valea
Sighiștelului412,60
0IV m Com.
CâmpaniROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
43 2.152 Pietrele
Boghii38,400 IV m Com.
PietroasaROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
44 2.153 Săritoarea
Bohodeiului32,900 IV m Com.
PietroasaROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
45 2.154 Cetatea
Rădesei20,000 IV m Com.
BudureasaROSCI0002
Apuseni și
31ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
46 2.155 Poiana
Florilor1,000 IV m Com.
PietroasaROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
47 2.156 Platoul
Carstic
Padiș39,000 IV m Com.
PietroasaROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apusen i- Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
48 2.157 Depresiunea
Bălileasafără
supraf
ațăIV m Com.
PietroasaROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
49 2.158 Groapa de
la
Barsa30,000 IV m Com.
PietroasaROSCI0002
Apus eni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
50 2.159 Vârful
Biserica
Moțului3,000 IV m Com.
PietroasaROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
32Apuseni
51 2.160 Platoul
Carstic
Lumea
Pierdută39,000 IV m Com.
PietroasaROSCI0002
Apuseni și
ROSPA0081 Munții
Apuseni – Vlădeasa,
Parcul Natural
Apuseni
52 2.165 Defileul
Crișului
Repede219,700 IV m Comuna
Vadu
CrișuluiROSCI0062
Defileul Crișului
Repede – Pădurea
Craiului
53 2.174 Defileul
Crișului
Negru la
Borz12,000 IV m Comuna
Șoimi, Sat
BorzROSCI0061
Defileul Crișului
Negru
54 2.184 Lacul Cicoș 10,000 IV m Com.
Săcuieni,
Loc. OlosigROSCI0220
Săcuieni
55 2.185 Gruiul
Pietrii0,400 IV p Com.
Lugașu de
JosROSCI0322
Muntele Șes
56 2.186 Calcar ele
tortoniene
de la
Miheleu0,100 IV p Com.
Lăzăreni –
57 2.187 Locul
fosilifer de
pe Dealul
Șomleu5,000 IV p Com.
Sânmartin,
Loc. BetfiaROSCI0008 Betfia
58 2.188 Calcarele
tortoniene
de la
Tășad0,400 IV p Com.
Drăgești,
Loc. TășadROSCI0240 Tășad
3359 2.189 Locul
fosilifer din
Valea
Lionii –
Peștiș0,010 IV p Oras
Aleșd, Sat
PeștișROSCI0322
Muntele Șes
60 2.190 Lentila 204
Brusturi
Cornet0,1 IV p Com.
AștileuROSCI0062
Defileul Crișului
Repede – Pădurea
Craiului
61 2.191 Calcarele cu
hippuriti din
Valea
Crișului0,400 IV p Com.
Bratca –
62 2.192 Locul
fosilifer de
la Cornițel0,010 IV p Com.
Borod, Sat
CornițelROSCI0062
Defileul Crișului
Repede – Pădurea
Craiului
63 2.194 Colonia de
păsări
de la
Pădurea
Rădvani3,000 IV z Comuna
CefaROSCI0025 Cefa,
ROSPA0097
Pescăria Cefa –
Pădurea Rădvani,
Parcul Natural Cefa
64 2.195 Izvoarele
mezotermale
Răbăgani0,500 IV z Comuna
Răbăgani –
IUCN – Uniunea Internaționala pentru Conserv area Naturii
III IUCN – monumente ale naturii;
IV IUCN – rezervații naturale
Majoritatea arii naturale protejate de interes național sunt incluse în situri Natura 2000.
Astfel, doar în Parcul Natural Apuseni sunt cuprinse 26 de arii protejate.
Arii natur ale protejate care nu sunt incluse în siturile Natura 2000:
2.146 Avenul Câmpeneasa cu Izbucul Boiu;
342173 peștera Gălășeni
2.187 Calcarele tortoniene de la Miheleu;
2.191 Calcarele cu hippuriți din Valea Crișului;
2.195 Izvoarele mezotermale Răbăgani
Două parcuri naturale:
Parcul Natural Apuseni, declarat prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului national – Sectiunea a III -a- zone protejate , respectiv a HG
nr. 230 din 4 martie 2003 privind delimitarea rezervatiilor biosf erei, parcurilor
nationale si parcurilor naturale si constituirea administratiilor acestora;
Parcul Natural Cefa, declarat prin HG nr. 1217 din 2 decembrie 2010 privind
instituirea regimului de arie naturală protejată pentru Parcul Natural Cefa.
2.3.2. Ar ii naturale protejate de interes international
nu este cazul, pe teritoriul județului bihor nu au fost declarate arii din această categorie
2.3.3. Arii naturale protejate de interes comunitar
Rețeau "Natura 2000" este o rețea ecologică europeană de arii naturale protejate care
cuprinde:
1. Arii de protecție specială avifaunistică (SPA -uri), stabilite în conformitate cu
prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice;
2. Arii speciale de conservare (SAC, SCI -uri)desemnate de Co misia Europeană și ale
Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei și florei sălbatice.
În județul Bihor au fost desemnate 38 de Situri Natura 2000
Ariile speciale de conservare (SCI -uri) din județul Bihor:
1.ROSCI0002 Apusen
2.ROSCI0008 Betfia
3.ROSCI0016 Buteasa
4.ROSCI0020 Câmpia Careiului
5.ROSCI0021 Câmpia Ierului
6.ROSCI0025 Cefa
7.ROSCI0042 Codru Moma
8.ROSCI0049 Crișul Negru
9.ROSCI0050 Crișul Repede amonte de Oradea
10.ROSCI0061 Defileul Crișului Negru
3511.ROSCI0062 Defileul Crișului Repede -Pădurea Craiului
12.ROSCI0068 Diosig
13.ROSCI0084 Ferice -Plai
14.ROSCI0098 Lacul Pețea
15.ROSCI0104 Lunca inferioară a Crișului Repede
16.ROSCI0145 Pădurea de la Alparea
17.ROSCI0155 Pădurea Goroniște
18.ROSCI0185 Păduricea de la Santău
19.ROSCI0200 Platoul Vașcău
20.ROSCI0220 Săcueni
21.ROSCI0240 Tășad
22.ROSCI0264 Valea Cepelor
23.ROSCI0262 Valea Iadei
24.ROSCI0267 Valea Roșie
25.ROSCI0291 Coridorul Munții Bihorului – Codru Moma
26.ROSCI0322 Muntele Șes
27.ROSCI0324 Munții Bihor
28.ROSCI0347 Pajiștea Fegernic
29.ROSCI0350 Lunca Teuzului
30.ROSCI0387 Salonta
31.Ariide protecție specială avifaunistică(SPA -uri) din județul Bihor:
32.ROSPA0015 Câmpia Crișului Alb și Crișului Negru
33.ROSPA0016 Câmpia Nirului -Valea Ierului
34.ROSPA0067 Lunca Barcăului
35.ROSPA0081 Munții Apuseni -Vlădeasa
36.ROSPA0097 Pescăria Cefa -Pădurea Rădvani
37.ROSPA 0103 Valea Alceului
38.ROSPA0115 Defileul Crișului Repede – Valea Iadului
39.ROSPA0123 Lacurile de acumulare de pe Crișul Repede
36Fig. 2. 2. Suprafața ocupată de siturile Natura 2000 din suprafața totală a județului
Bihor (în ha) [33]
Flora sălbatică
Specii de floră sălbatică de interes național introduse în baza de date Natura 2000:267
specii;
Specii de floră sălbatică de interes comunitar introduse în baza de date Natura 2000: 16,
dintre care 2 specii prioritare ( Campanula serrata, Pulsatilla prat ensis ssp. Hungarica ).
Fauna sălbatică
Specii de păsări de interes național validate în cadrul siturilor Natura 2000: 120 specii;
Specii de păsări de interes comunitar validate în baza de date în cadrul siturilor Natura
2000: 86 specii;
Specii de mamife re de interes național introduse în baza de date Natura 2000: 38 specii;
Specii de mamifere de interes comunitar introduse în baza de date Natura 2000: 17 specii,
dintre care 2 specii prioritare ( Canis lupus, Ursus arctos );
Specii de amfibieni de interes n ațional introduse în baza de date Natura 2000: 14 specii;
Specii de reptile interes național introduse în baza de date Natura 2000: 12 specii;
Specii amfibieni și reptile de interes comunitar introduse în baza de date Natura 2000: 6
specii;
33AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI BIHOR
37Specii de pești interes național introduse în baza de date Natura 2000: 15 specii;
Specii de pești de interes comunitar introduse în baza de date Natura 2000: 15 specii;
Specii de nevertebrate de interes național introduse în baza de date Natura 2000: 25 de
specii;
Speci i de nevertebrate de interes comunitar introduse în baza de date Natura 2000: 17
specii, dintre care 2 prioritare ( Austropotamobius torrentium, Callimorpha
quadripunctaria) .
Situri Natura 2000 care se suprapun cu arii naturale protejate de interes național
Numărul de SCI -uri care se suprapun peste arii naturale protejate de interes național:
1.ROSCI0002 Apuseni
2.ROSCI0008 Betfia;
3.ROSCI0016 Buteasa;
4.ROSCI0020 Câmpia Careiului;
5.ROSCI0021 Câmpia Ierului;
6.ROSCI0025 Cefa;
7.ROSCI0061 Defileul Crișului Negru;
8.ROSCI00 62 Defileul Crișului Repede -Pădurea Craiului;
9.ROSCI0084 Ferice -Plai;
10.ROSCI0098 Lacul Pețea;
11.ROSCI0145 Pădurea de la Alparea;
12.ROSCI0155 Pădurea Goroniște;
13.ROSCI0200 Platoul Vașcău;
14.ROSCI0220 Săcueni;
15.ROSCI0240 Tășad
16.ROSCI0262 Valea Iadei
17.ROSCI0267 Valea Roș ie
18.ROSCI0322 Muntele Șes
19.Numărul de SPA -uri care se suprapun peste arii naturale protejate de interes național:
20.ROSPA0016 Câmpia Nirului -Valea Ierului;
21.ROSPA0081 Munții Apuseni -Vlădeasa;
22.ROSPA0097 Pescăria Cefa -Pădurea Rădvani
23.ROSPA0115 Defileul Crișului R epede – Valea Iadului
382.3.4. Managementul ariilor naturale protejate din România
Tabelul 2.3.
Situri Natura 2000 și arii na turale protejate de importanță națională din afara siturilor,
atribuite în custodie de căter Ministerul Mediului și Pădurilor [34]
Nr.
crt.Cod sit Denumire Suprafață
(ha)Custode
1. ROSCI0008 Betfia 1.748 Muzeul Țării Crișurilor Oradea
2. ROSCI0042 Codr u Moma 24.245 Fundația Carpați
3. ROSCI0049 Crișul Negru 1.895 Asociația Pescarilor Sportivi Aqua
Crisius
4. ROSCI0050 Crișul Repede
Amonte de
Oradea2.006 Asociația Pescarilor Sportivi Aqua
Crisius
5. ROSCI0061 Defileul
Crișului Negru2.327 Asociația P escarilor Sportivi Aqua
Crisius
6. ROSCI0062 Defileul
Crișului
Repede –
Pădurea
Craiulu38.813 Centrul pentru Arii Protejate și
Dezvoltare Durabilă Bihor
7. ROSCI0068 Diosig 456 Asociația Pescarilor Sportivi Aqua
Crisius
8. ROSCI0098 Lacul Pețea 51 Muzeu l Țării Crișurilor Oradea
9. ROSCI0104 Lunca
inferioară a
Crișului
Repede844 Asociația Pescarilor Sportivi Aqua
Crisius
10.ROSCI0145 Pădurea de la
Alpare402 Regia Națională a Pădurilor
Romsilva,
Direcția Silvică Bihor
11.ROSCI0155 Pădurea
Goroniște807 Regia Națională a Pădurilor
Romsilva,
34AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI BIHOR
39Direcția Silvică Bihor
12.ROSCI0022
0Săcuieni 698 Asociația Naturantica
13.ROSCI0262 Valea Iadei 2841 Asociația Pescarilor Sportivi Aqua
Crisius
14.ROSCI0240 Tășad 1557 Muzeul Țării Crișurilor
15.ROSCI0185 Păduricea de
la Santău113 AJVPS Bihor
16.ROSPA0015 Câmpia
Crișului Alb și
Crișului Negru32.196,6 Asociația pentru Promovarea
Valorilor
Naturale și Culturale ale Banatului și
Crișanei EXCELSIOR
17.ROSPA0067 Lunca
Barcăului2.666,1 Asociația pentru Pr otecția Păsărilor și
a Naturii Grupul MILVUS
18.ROSPA0103 Valea Alceului 1.072 Asociația pentru Protecția Păsărilor și
a Naturii Grupul MILVUS
19.ROSCI0260 Valea Cepelor 761 Direcția Silvică Alba
20.ROSCI0025 Cefa 5.413 Parcul Natural Apuseni
21.ROSPA0097 Pescăria
Cefa -Pădurea
Rădvani12.254 Parcul Natural Apuseni
22.ROSCI0002 Apuseni 76.150 Parcul Natural Apuseni
23.ROSPA0081 Munții
Apuseni –
Vlădeasa96.223 Parcul Natural Apuseni
24.2191 Calcarele cu
hippuriți din
Valea Crișului0,40 Centrul pentru Arii Protejate și
Dezvoltare Durabilă Bihor
25.2146 Avenul
Câmpeneasa
cu Izbucul
Boiu1 Primăria Cărpinet
40Situri Natura 2000 care nu sunt atribuite în custodie:
1.ROSCI0016 Buteasa;
2.ROSCI0020 Câmpia Careiului – a fost reziliată convenția de cust odie de către MMP;
3.ROSCI0021 Câmpia Ierului;
4.ROSCI0084 Ferice -Plai;
5.ROSCI0200 Platoul Vașcău;
6.ROSCI0267 Valea Roșie
7.ROSCI0291 Coridorul Munții Bihorului – Codru Moma
8.ROSCI0322 Muntele Șes
9.ROSCI0324 Munții Bihor
10.ROSCI0347 Pajiștea Fegernic
11.ROSCI0350 Lunca T euzului
12.ROSCI0387 Salonta
13.ROSPA0115 Defileul Crișului Repede – Valea Iadului
41CAPITOLUL III
DESCRIEREA SITULUI FERICE PLAI – STUDIU DE CAZ
3.1. DATE GENERALE
Situl Ferice – Plai, (denumit în continuare ROSCI0084) avand o suprafata de (1 .997
ha) este situat în Regiunea Nord Vest a României, fiind localizat in proporție de 100% pe
teritoriul județului Bihor, Comuna Bunte ști, Sat Ferice situat ă în Dealurile Beiu șului, la
aproximativ 80 km. sud – est de Oradea și la 20 km. de Beius. Situl Na tura 2000 „Ferice –
Plai” este o arie protejată declarată cu scopul protejării peisajului și a diversității ecologice și
culturale, pe un eșantion reprezentativ din teritoriul național al României și al Munților
Bihorului, cu Varful Vladeasa înalt de 1836 metri.
ROSCI0084 este un teritoriu care înglobează: categorii de terenuri de folosință privată,
de stat, arii naturale protejate de interes comunitar. Situl prezintă importan ță în special datorită
speciilor de floră, inclusiv cele men ționate la alte spec ii- care constituie specii din lista ro șie
și endemice, și specii de amfibieni și reptile. Situl nu a beneficiat pe întreg de o form ă de
administrare dar, componente ale acestuia (rezervații naturale, rezerva ție botanic ă cu flori
endemice dacice cu oi șe- Anemone narcissiflora.)
Pedologie – În masivul Cârligatele apar solurile de pajiști alpine, cu un profil subțire,
nediferențiat, cu un conținut ridicat de materie humică, ceea ce le conferă un grad
destul de ridicat de aciditate . În ceea ce privește solurile domeniului forestier, în
funcție de condițiile climatice și de vegetație apare o etajare pe verticală a acestora.
Astfel, în zona înaltă cu păduri de molid apare solul montan brun acid. În zonele
acoperite cu păduri de gorun apar solurile montane brune de pădure, la altitudini
cuprinse între 150 și 700 m, iar pe relieful slab drenat și cu apă freatică aproape de
suprafață apar și solurile de tip cernoziomuri levigate umede.
Hidrologie – Situl aparține bazinului hidrografic al Crișului Negru și Crișului
Repede. Aici apar cursuri de apă cu caracter temporar (ape suprafreatice), a căror
dinamică este dată de condițiile meteorologice, când precipitațiile sunt excesive
sau când se topesc brusc zăpezile. Alternanța rocilor carstific abile cu cele
necarstificabile a condus la formarea unor bazine hidrografice închise. Pe rocile
necarstificabile s -a dezvoltat o rețea hidrografică de suprafață care, ajungând în
zona calcarelor, se pierde prin sorburi în subteran, ieșind apoi din nou la s uprafață
prin intermediul unor izbucuri puternice.
42Aspecte climatologice – Situl beneficiază de avantajele climatului temperat
continental de tranziție cu influențe oceanice, specific vestului țării. Clima este
caracterizată de temperaturi moderate, fără v ariații bruște, cantități mari de
precipitații, scurgeri (de cele mai multe ori laminare) ale curenților de aer de -a
lungul văilor, care nu crează turbulențe, umiditate mare a aerului, iar fenomenele
meteorologice deosebite având frecvențe reduse. Temperat ura medie multianuală
este de 3,9 șC. Cu toate că pentru anotimpul de iarnă sunt caracteristice valorile
negative, de o importanță deosebită sunt valorile maxime ale temperaturii aerului
din acest sezon, determinate de invazii ale unor mase de aer cald car e pot produce
topiri bruște ale stratului de zăpadă și dezgheț, uneori asociate cu căderi importante
de precipitații care pot genera viituri puternice pe văi și inundații. Valoarea medie
multianuală a umezelii relative este una dintre cele mai mari din țar ă, atingând
89%. Zona este considerată „polul precipitațiilor“ din România, aici înregistrându –
se cele mai mari cantități de precipitații, cu o cantitatea medie multianuală de
1570,7 mm. O importanță deosebită, prin efectele pe care le produc, o au
cantită țile maxime de precipitații care cad în 24 de ore, acestea înregistrându -se în
timpul ploilor torențiale caracteristice lunilor de vară. Vântul are viteze relativ
mici. Ziua se manifestă briza de vale ca urmare a încălzirii mai pronunțate a
aerului de pe v ersanți în comparație cu cel de pe fundul văilor, fapt care generează
curenți de aer ascendenți.
Aspecte socio -economice si culturale -Cei 5285 de locuitori din zona sitului sunt
angrenați în principal în creșterea animalelor, agricultură, industria lemnu lui,
pomicultură, comerț și turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu
lemne. Nu există sisteme de alimentare cu apă și canalizare centralizate. Dintre
monumentele istorice și culturale din zonă putem menționa Biserica de lemn „Sf.
Gheo rghe“ (1724) din Budureasa. Încă din cele mai vechi timpuri în această
comună s -a practicat meșteșugul fabricării de lăzi de zestre, adică lădăritul. Lăzile
sunt adevărate opere de artă fiind sculptate manual. Tradiționale pentru comuna
Curățele sunt horel e țărănești desfășurate cu ocazia sărbătorilor tradiționale.
Activitati care se desfasoara in sit si in afara perimetrului acestuia – elementele
cu impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapășunat și turismul de masă
necontrolat.
Administrarea satului – in sit există poteci pentru vizitare, puncte de intrare, trasee
turistice, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. Acesta necesită
43dotarea cu panouri de avertizare, de informare și pentru orientare, puncte de
informare, locuri de campare și suplimentarea vetrelor de foc și a amenajărilor
pentru colectarea deșeurilor.
3.2. BIODIVERSITATEA
3.2.1. Biodiversitatea la plante
Bioceneza – vegetația sitului este dispusă într -o zonalitate verticală datorită treptelor
de relief și influenț elor climatice. În etajul subalpin se dezvoltă pajiști dominate de
iarba stâncilor și țăpoșică în amestec cu firuță, păiuș pestriț, părușcă, mărarul ursului,
clopoței dar și de arini de munte, jneapăn, afin, merișor, ghințură, ienupăr pitic. Etajul
conifer elor, întâlnit între 900 și 1000 m altitudine, este dominat de molid, brad, paltin
de munte, scoruș, în stratul inferior al pădurii întâlnindu -se afinul, mușchii verzi,
merișorul, murul, zmeurul. Pajiștile din poieni etalează o vegetație ierboasă abundentă
dominată de păiuș roșu și țăpoșică. În zonele mai însorite ale culmilor, unde climatul
este mai blând, se întâlnesc păduri amestecate de rășinoase și fag. Speciile lemnoase
care formează arboretele amestecate sunt fagul, molidul și bradul. Stratul arbusti v este
slab dezvoltat, alcătuit din alun, păducel, liliac carpatin, călin (relict glaciar), bulbuci
de munte. În sit domină etajul propriu -zis al fagului, caracterizat de pădurile pure de
fag. În partea superioară a zonei apar sporadic molidul și bradul, i ar în partea
inferioară, la fel de nesemnificativ, apar carpenul, frasinul, ulmul, gorunul etc. În
compoziția pajiștilor predomină spilcuța, pătrunjelul de câmp, clopoțeii, iarba
vântului, peptănarița, tremurătoarea, păiușul de livezi, ovăsciorul de munte, diferite
specii de trifoi etc.
Specii de plante: taisa (taxus baccata), ghințură punctată (genițana punctata),narcise
sălbatice (narcissus angustifoila), dediței (pulsatilla sp.), gențiana (gențiana) ,crinul de
pădure (lilium martayon) , crinul galben ( liliam jankae), săbiu ță (gladiolus imbricatus),
oițe (anemone narcissiflora).
44
Fig.nr.3.1.Gențiana (gențiana)
Plantă erbacee pusă sub protecția legii și declarată monument al naturii, pentru
pericolul actual de a dispărea din flora autohtonă. Aceasta crește în flora spontană a
României din zona de câmpie până la cea subalpină, la marginea pădurilor.Straturile
exterioare și mijlociu ale rădăcinii conțin picături de grăsime semi -stabilă, de culoare galbenă,
datorită conținutului bogat în iod. Rădăcina gențianei conține substanțe amare, oligozaharide,
acizi fenolici, taninuri, lupeol, uleiuri esențiale în cantitate foarte mică și altele.
Fig.nr.3.2. Clopoțelul (Campanula napuligera)
Plantă erbacee perenă din familia Campanulaceae. Tulpina este dreapt ă, cu înălțimea
de 100 -250 mm, cu numeroase frunze ascu țite, alungite, f ără codițe. Frunzele de la mijloc
sunt mai înghesuite și mai late, dințate m ărunt. Frunzele de sus sunt nedin țate și mai înguste.
Florile sunt albastru -violete, pu ține la num ăr. Sunt a șezate la v ârful tulpinii. Floarea are un
caliciu cu cinci din țiînguști și o corol ăîn form ă de clopot cu 20 mm lungime, cu cinci lobi pe
margini. Înflore șteîn lunile iulie -august. Răspândire; În România: în mun ții Carpați și
Apuseni, prin păduri de moli d, prin pă șuni și locurile ierboase.
45
Fig.nr.3.3. Ghințură punctată (genițana punctata)
Înflore ște în perioada iunie -septembrie, cu flori galben -deschis cu puncte maro, ro șii
sau purpurii.În scop medicinal se utilizează rădăcina. În România, ghin țura g albenă cre ște în
munții Carpați pe grohotișuri și pe coastele însorite ierboase, uneori și în zonele de p ădure, în
flora spontană. Planta este declarată monument al naturii.
Fig.nr. 3.4.Crinul de pădure (lilium martayon )
Crinul de pă dure (Lilium m artago n) fa ce parte din familia Liliaceea și crește in zona
pădurilor de stejar și fag, fiind o specie mezofil ă.Poate fi intalnit foarte rar in pă duri cu
substrat calc aros, molidi șuri sau in z ona de munte. Este o specie rară, declarată monument al
naturii și es te ocrotită prin lege. Este o plantă salbatică, perenă, originară din Europa și
inflore ște in lunile mai – iunie.Un singur fir de crin de pădure poate duce și 50 de flori, dar in
general are 10 -20 flori! Florile au diverse culori: ro șu, roz sau violanceu.
463.2.2. Biodiversitatea la mamifere
Fauna – in sit se întâlnesc specii de amfibieni de interes comunitar ca izvorașul cu
burtă galbenă, tritonul comun transilvănean și tritonul cu creastă, dar și alte specii
comune ca broasca roșie de pădure, salamandra sa u tritonul de munte. Reptilele sunt
reprezentate de vipera comună, șarpele lui Esculap, șarpele de alun, șarpele de casă,
năpârca, șopârla de ziduri, sopârla de munte, șopârla de câmp. De asemenea, se
întâlnesc numeroase specii de fluturi, majoritatea prot ejate. Dintre mamifere merită
menționate lupul, ursul și râsul, alături de căprior, cerb carpatin, jder, bursuc etc.
Micromamiferele insectivore sunt prezente prin chițcanul pitic, chițcanul de apă,
chițcanul comun, chițcanul de munte, iar rozătoarele prin șoarecele de pădure,
șoarecele scurmător, șoarecele de câmp, șoarecele de pamânt, pârșul de alun, pârșul
mare. Pădurile sitului sunt un habitat ideal pentru liliacul mare cu potcoavă, specie de
interes comunitar. Dintre speciile de păsări întâlnite aminti m acvila de munte,
șorecarul comun, vînturelul roșu, uliul păsărelelor, cucul, corbul, ciocănitoarea neagră,
sfrânciocul mare, sfrânciocul cu frunte neagră, cinteza, cojoaica, pitulicea mică,
pițigoiul de munte, panțărușul, ciocănitoarea cu trei degete, ie runca, pițigoiul de
brădet, viesparul, șerparul, fâsa de munte, ciocârlia, fluierarul de zăvoi etc.
Mamifere : cerb ( Cervus elaphus L. ), capră neagră ( Rupicapra rupicapra ), căprioară
(Capreolus capreolus ), urs brun ( Ursus arctos ), lup cenușiu ( Canis lupus ), mistreț ( Sus
scrofa ), vulpe roșcată ( Vulpes vulpes crucigera ), râs ( Lynx ), pisică sălbatică ( Felis silvestris ),
jder ( Martes martes ), vidră ( Lutra lutra ), veveriță (Sciurus vulgaris ), dihor ( Mustela
putorius ), nevăstuică ( Mustelea erminea ), arici ( Erinace us europaeus ), cârtiță (Talpa
europaea ), chițcan de munte ( Sorex alpinus ), chițcan de ap ă (Neomys fodiens ), pâr ș (Glis
glis), liliac cârn ( Barbastella barbastellus ), liliac de apă ( Myotis daubentonii ), liliacul cu
potcoavă ( Rhinolophus ferrumequinum ), lili ac urecheat ( Plecotus auritus ).
Fig.nr. 3.5. Cerbul (Cervus elaphus amilia Cervidae)
47Mamifer ierbivor din categoria rumeg ătoare, paricopitate (Artiodactyla). Familia
Cervidae cuprinde circa 45 de specii, din care se mai pot aminti căprioara, renul și elanul.
Caracteristice pentru cerb sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și
culoarea brun -roșcată, cu un accentuat dimorfism sexual. Habitat: cerbul se ad ăposte șteîn
zonele cu p ăduri întinse, care cuprind por țiuni de poieni sau lu minișuri cu izvoare, care le
oferă lini ște și posed ă surse de hrană. Este întâlnit și la c âmpie, destul de des, acoperind, cel
puțin teoretic, întreg arealul dintre zona alpin ăși malul m ării. Hrana este deficitar ă pentru
cerb în perioada iernii, ca de alt fel pentru toate cervidele. Iarna hrana cerbului se compune din
lujeri (tulpin ă sau porțiune de tulpin ă subțire la plantele erbacee și ramur ă tânără de 1 -2 ani la
plantele lemnoase), muguri și uneori scoarț ă de copac, frunze verzi rămase sub zăpadă,
diferi te frunze și ierburi uscate, precum și plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda
și jirul constituie hrana de baz ă. Acceptă și reacționeaz ă bine la hrana administrată
complementar de om: f ân, frunzare (frunze uscate servind ca a șternut sau nutr eț pentru vite),
suculente (nutre țuri provenite din plante cu tuberculi și din r ădăcinoase) și concentrate.
Dușmani naturali :lupul este du șmanul natural cel mai de temut al cerbului. Pagube mai
reduse fac și râsul și ursul. Mai nou, c âinii hoinari s ălbăti ciți tind s ăînlocuiasc ă lupul, mai
alesîn prădarea vițeilor.
Fig.nr. 3.6.Mistrețul (denumire științific ă Sus scrofa)
Este un animal sălbatic, mamifer și omnivor, în general nocturn. Aria sa de r ăspândire
cuprinde întreaga Europ ă, nordul Africii incl usiv Mun ții Atlas, mare parte din Asia,
întinzându -se la sud pân ăîn Indonezia (harta al ăturată este imprecisă, incluz ând ca arie de
răspândire și zonele ocupate de specii înrudite, cum ar fi pecarul). În România populeaz ă
pădurile, începând cu Delta și Lu nca Dunării, p ânăîn desișurile Carpaților.
48
Fig.nr. 3.7.Ursul brun ( Ursus arctos )
Prezent în folclor din cele mai vechi timpuri, amintit de Mircea Eliade ca totem al
unora dintre c ălugării luptători daci, ursul a devenit o figură legendară, privită c u teamă și
admirație chiar și de or ășeni.Animal deosebit de puternic, aparțin ând familiei Urside, ursul
brun românesc – privit de mul ți biologi ca sub -specie încă neînregistrat ă- are un corp de p ână
la 2,5 m lungime, o înălțime la greab ăn de p ână spre 1,5 mși o greutate maxim ă de 600 kg.
Ursul brun poate trăi p ână la 30 de ani în natur ăși până la 50 de ani în captivitate. Este un
animal plantigrad, iar ghearele nu sunt retractile, imprimându -se în mers odat ă cu talpa și
degetele. Ursul brun mai este r ăspândit de asemenea, în America de Nord (Alaska, Canada),
câtșiîn Rusia. În afara României, în Europa se mai g ăsesc efective în Scandinavia, Polonia,
Cehia și Slovacia, c âtșiîn Franța sau Spania ( în Munții Pirinei). Aici num ărul de ur și bruni
este foarte redus – doar c âteva zeci de exemplare.
În Insulele Britanice a disp ărut. În România, ursul brun se g ăsește din cele mai vechi
timpuri. P ânăîn prima jum ătate a sec. XIX se găsea în întreaga țară, din Delta Dunării p ânăîn
Carpați. Din p ăcate, a fost exte rminat din zonele de c âmpie, pentru a nu împiedica agricultura
extensiv ăși creșterea extensiv ă a vitelor, pescuitul extensiv și alte practici similare din secolul
XIX.Cu toate că este retras în Carpați, ursul își găseșteîn România cel mai prielnic ad ăpost
din Europa. Ursul brun trăie ște de -a lungul lan țului carpatic, mai ales printre st ânci, unde î și
poate crea b ârlogul. Animal puternic, poate parcurge chiar și 150 de kilometri într-o singur ă zi
și se bazeaz ă pe auz și miros.
49
Fig.nr. 3.8.Vidrele (Lut rinae)
Un grup de mamifere acvatice din familia jderilor (Mustelidae), subfamilia Canoidea.
Morfologie: toate speciile din subfamilia Canoidea au corpul lung și șerpuitor, picioarele
scurte, cu membrană interdigitală, coada lungă musculoasă și capul mic cu botul scurt.
Lungimea vidrelor variază în jurul a 1 m, cânt ărind între 22și 45 kg. Reprezentanții cei mai
mari ai grupei sunt vidra de mare și vidra uriaș ă. Ca și celelalte mustelide, vidrele prezint ă un
dimorfism sexual, masculii fiind mai mari ca fem elele. Animalele au o blană lucioasă cu părul
scurt și des (peste 1000 de fire/mm ²) de culoare cenu șie-brună cu un guler de culoare mai
deschisă pe g ât sau abdomen. Blana are un rol important de protec ție fiind acoperit de un strat
de aer termoizolant în apă. Vidrele pot să răm ână sub apă timp de 8 minute, bloc ându -șiîn
acest timp orificiile n ărilor și urechilor. Răspândireși mod de viaț ă:-vidrele sunt animale
cosmopolite, lipsind doar in Australia și insulele învecinate. Ele vie țuiesc pe litoraluri
stâncoase marine, pe lâng ă apele curgătoare și stătătoare, fiind înotătoare excelente. Ele ating
pe uscat o viteză de 29 km/h. Vizuinele unor vidre sunt uneori dotate cu mai multe încăperi
săpate la cel mult 500 m de malul apelor. Animalele își marcheaz ă teri toriul cu ajutorul
glandalelor anale, masculii av ând un teritoriu mult mai mare decât femelele. Vidrele sunt
animale care sunt de obicei active ziua, dar unele dintre ele practic ă un mod de via ță nocturn.
Își fac rost de hran ă din apă. Vidrele se hrănesc c u pește, broaște, crustacei și alte nevertebrate
acvatice, cantitatea de hrană zilnică a unei vidre variind între 15 și 25% din greutatea
corporală a animalului. Cantitatea necesară de hrană este influen țată de anotimp. Cele mai
multe vidre v âneaz ăîntre 3 și 5 ore pe zi. Masculii tr ăiesc solitari, căut ându -și pereche numai
în perioada împerecherii, iar femele se ocup ă de cre șterea puilor.
50
Fig.nr.3.9. Veverița
Mamifer rozător de talie mică, cu blană ro șcată ori neagră pe spate și alb ă pe piept, cu
coad ă lungă și stufoas ă.Până acum s -au identificat peste 300 de specii de veveri țe. Cea mai
cunoscută și numeroas ă populație o reprezint ă veverițele gri, care se întâlnesc pe aproape
întreaga suprafa ță a emisferei nordice (Europa, nordul Asiei, Orientul Îndep ărtatși Japonia).
Nevăstuica este un animal de pradă, din familia jderilor (Mustaelide). El este o variatate de
hermelină europeană. Caracteristica morfologică a nevăstuicii este corpul lung și suplu, cu
picioare scurte în raport cu lungimea trupului. Ele sunt cele mai mici animale de prad ă.
Corpul este acoperit pe partea dorsală de o blană de culoare brună, iar ventral de culoare albă
gălbuie. La unele specii se schimbă culoarea blănii în funcție de anoti
Păsări cu specii de: cocoș de munte ( Tetrao urogall us), acvilă de munte ( Aquila
chrysaetos ), găinușă de alun ( Tetrastes bonasia ), ieruncă ( Tetrastes bonasia ), acvilățipătoare
mică ( Aquila pomarina ), uliu ( Accipiter nisus , pițigoi moțat ( Parus cristatus ), aușel (Regulus
regulus ), mierlă ( Turdus merula ), mi erlă de apă ( Cinclus cinclus ), ciocănitoare neagră
(Dryocopus martinus ), ciocănitoare de munte ( Picoides tridactylus ), pițigoi de br ădet ( Parus
atus), vânturel ( Falco vespertinus ), codobatură ( Motacilla alba ), mugurar ( Pyrrhula
pyrrhula ), sturz de vâsc ( Turdus viscivorus ) sau sticlete ( Carduelis carduelis )).
Fig.nr. 3.10. Coco șul de munte (Tetrao urogallus)
51Specie de păsări din familia fazanului (Phasianidae), ordinul Galliformes. O pasăre
foarte sperioasă, care se poate vedea rar în natură. Arealul lui de răspândire este frecvent
Europa Centrală unde poate fi întâlnit numai în regiunile de munte împădurite pu țin circulate.
Țările unde poate fi întâlnit coco șul de munte sunt Austria, Elveția, Slovenia, România și
Germania. In Germania în Sco ția sau Siber ia coco șul de munte st ă pe lista animalelor
periclitate de dispari ție, fiind interzis vânarea lui. Cocoșul de munte tr ăiește mai mult în
lumini șurile p ădurilor de foioase sau de conifere cu vegeta ție abundent ă în munții Alpi,
Mittelgebirge și Carpați din E uropa ca și în taiga din Asia de Nord. IUCN apreciaz ă populația
cocoșilor de munte între 1,5 și 2 milioane de p ăsări.
Fig.nr. 3.11.Uliul ( Accipiter nisus)
Este numele unui gen de păsări răpitoare de zi din familia Accipitridae, mari și
puternice, car e atacă păsări și mamifere mici. Acesta are un cioc puternic, cu marginile t ăioase
ca lamele unui foarfece; ciocul este adaptat pentru sfâ șiat prada. Corpul subțire, aripile și
coada lungi, arată că este o bună zburătoare. Picioarele puternice se termină c u patru degete
(trei îndreptate înainte și unul înapoi), cu ghearele lungi, ascuțite și încovoiate. Are vedere
foarte bună, putând distinge de la mari înăl țimi prada: p ăsări, șoareci, iepuri, insecte. Se
aruncă asupra prăzii, o apucă cu ghearele, o sfâ șiecu ciocul și o înghite nemestecat ă; uliul
este o pasăre răpitoare de zi. Hrănindu -se cu carne, pilota sa este mai pu țin dezvoltat ă decât a
altor păsări care se hrănesc cu grăun țe. Alte p ăsări răpitoare de zi sunt șoimul, șorecarul.
52
Fig.nr. 3.12. Mierla (Turdus merula = Sturzul singuratic)
Este o pasăre cântătoare care este răspândită în Europa, Asia, Africa de Nord, Australia
și Noua Zeeland ă, însă este mai răspândită pe continentul european. Ea se hrăne ște în special
cu hrană de origine animală, dar con sumă în func ție de anotimp și unele fructe și semințe
vegetale. Mierla este clasificată după culoarea penajului sau după dimensiunea corpului.Astfel
se poate aminti „mierla neagră” (Turdus merula merula), la care masculul are culoarea neagră
ciocul galben și ochelari (inel în jurul ochilor) portocalii.În trecut mierla era o pas ăre de
pădure, însă începând cu secolul XIX prin apari ția parcurilor a început s ă trăiască prin grădini
în apropierea omului. Exemplarele de la noi sunt sedentare. În țara noastr ă pot apărea în
timpul iernii exemplare din regiunile muntoase carpatine sau din zonele nordice ale Europei.
Populațiile care migreaz ă ajung iarna în nordul Africii și sud -vestul Asiei.
Fig.nr. 3.13. Ierunca (Tetrastes bonasia)
Pasăre ce apar ține familiei P hasianidae. Trăie ște în p ădure, fiind foarte sperioasă.
Ierunca are mărimea unei potârnichi (35 –36 cm). Are o coadă lungă, penajul fiind cenu șiu-
roșcat p ătat sau dungat cu alb -negru. Ierunca este răspândită în regiunile de pădure din
Eurasia, în Europa Cen trală fiind foarte rar întâlnită. Este o pasăre monogamă, împerecherile
au loc primăvara, dar perechile pot rămâne împreună și iarna. Pas ărea se hrăne ște cu insecte și
fructe de pădure.
53Reptile și amfibieni: șopârla de zid ( Podarcis muralis ),șopârl ă vivi pară (din
specia Zootoca vivipara ), vipera ( Vipera berus ), năpârcă ( Anguis fragilis ),șarpele lui Esculap
(Elaphe longissima ),șarpe de alun ( Coronella austriaca ), salamandră ( Salamandra
salamandra ).
Fig.nr. 3.14. Soparla vipara (Lacerta vivipara)
Are l ungimea cuprinsa intre 10 -12 cm, reproducerea vivipara si habitatul
terestru.Numita si soparla comuna, este soparla cu unul dintre cele mai intinse arealuri
continue, ajungand pana in interiorul Arcticii.Este unicul membru al genului sau care naste
pui vii – o adaptare care ii permite sa supravietuiasca in regiunile prea reci pentru buna
dezvoltare a oualor.In nordul indepartat poate hiberna pana la 8 luni si se poate imperechea
doar o data la doua trei veri; compenseaza aceste neajunsuri cu o durata de via ta
considerabila.Soparla vivipara traieste pe sol, de obicei in vegetatia deasa, si se hraneste in
principal cu insecte si paianjeni. Adesea sta la soare pe mal, aplatizandu -si corpul si
departandu -si membrele.
Fig.nr.3.15. Năpârca (Anguis fragilis)
Este o familie de șerpi, care cuprinde ca. 2000 de specii, aproximativ dou ă treimi din numărul
total de specii de șerpi din lume. Ele au un areal foarte larg de r ăspândire, iar cu excep ția
mediului marin trăiesc aproape peste tot în regiunile cu climă tropi cală subtropicală și
temperată, începând cu Eurasia, Africa și cele dou ă Americi. Năpârcile sunt șerpi supli cu
54coadă relativ lungă, și spre deosebire de viper ă au corpul acoperit cu solzi mari. Capul este
mai îngust și mai scurt ca al viperei. Au o gur ă largă, comisura gurii ajungând până sub ochi.
În cazul speciilor veninoase, din ții cu venin sunt situați pe maxilarul superior în fundul
gurii.Năpârca se hrăne ște cu mamifere mici, p ăsări, șopârle, amfibii, pești și moluște. Unele
năpârci din Africa și Indi a se hrănesc numai cu ouă de păsări. Cele mai multe specii de
năpârci sunt foarte veninoase, venin care produce paralizii sau chiar este mortal pentru om.
Fig.nr. 3.16 Salamandra (Salamandra salamandra)
Este un nume comun pentru aproximativ 550 specii d e amfibieni. Acestea se
caracterizează prin aspect exterior asemănător cu al șopârlelor, cu corp delicat, bot scurt și
coadă bine dezvoltată. Toate salamandrele dispărute, ale căror fosile au fost găsite, fac parte
din ordinul Caudata, iar speciile existen te de salamandre sunt uneori grupate și ca Urodela.
Majoritatea salamandrelor au patru degete la membrele anterioare și cinci la cele posterioare.
Pielea lor umedă le face să prefere mediile acvatice, sau protec ția (de exemplu, p ământul
umed). Unele specii de salamandre sunt totalmente acvatice întreaga via ță, altele se alfă în apă
periodic, iar o a treia categorie sunt totalmente terestre, la maturitate. Unice printre vertebrate,
salamandrele au capacitatea să regenereze membrele pierdute sau alte păr ți ale corpului.
3.2.3. Biodiversitatea la pe ști.
Pești: păstrăv fântânel (Salvelinus fontinalis), păstrăv curcubeu (Salmo gairderi
irideus), păstrăv brun (Truite fario), babu șcă (Rutilus rutilus), zvârlugă (Cobitis taenia),
scobar (Chondrostoma nasus), lipan (Thymallus thymallus), clean (Squalius cephalus), craiete
(Phoxinus phoxinus), mreană (Barbus barbus);
55
Fig.nr. 3.17. Păstrăvul fântânel sau fântânelul (Salvelinus fontinalis)
Este un pe ște dulcicol, cu un colorit frumos, din familia salmonide (Salmonid ae) care
trăiește în apele limpezi și reci de munte.Este originar din Estul Americii de Nord (Canada,
Labrador), unde trăie ște în regiunea afluenților Golfului Hudson și în regiunea izvoarelor
afluenților lui Mississippi. În România a fost adus pentru prim a oară în 1906. La noi este o
specie rară întâlnită numai în câteva pâraie afluente Mure șului (în Gudea Mic ă), Some șului
Mic (în Negru ța, Dumitreasa și Irișoara), Nerei (în pârâul Bei), Moldovei (în pârâul Putna) și
Bistriței (de la haitul Iacobeni pân ă la păstrăvăria Argestru). Trăie ște în partea cea mai de sus
a pâraielor de munte, bogate în oxigen, unde temperatura, obi șnuit, nu dep ășește 15°C.Are
obișnuit o lungimea total ă până la 20 -26 cm (lungimea maximă 86 cm) și o greutate de 100 –
160 g (greutate max imă 9390 g). Poate trăi 7 ani. Corpul este alungit, aproximativ cilindric.
Gura terminală, largă, este prevăzută cu din ți ascuțiți. Limba poart ă dinți. Marginea
înotătoarei dorsale dreaptă sau u șor convex ă, cea a înotătoarei anale slab concavă, înotătoarea
adipoasa situată deasupra por țiunii posterioare a înot ătoarei anale sau imediat în urma
acesteia, înotătoarea caudală este u șor scobit ă. Culoarea spatelui este verde -măslinie, cu dungi
șerpuite, mari, întunecate; flancurile sunt aurii -portocalii, stropite cu puncte ro șii sau galbene,
înconjurate cu albastru; abdomenul albicios, cenu șiu sau b ătând în portocaliu. Înotătoarele
pectorale, ventrale și anal ă roșietice, cu marginea alb ăși cu o dung ă cenu șie imediat lâng ă
marginea albă. În timpul reproducerii, co lorația este extrem de vie, f ăcând din fântânel unul
dintre cei mai frumo și pești de ap ă dulce. În această epocă, abdomenul lor devine ro șu.Hrana
constă în special din insecte, atât acvatice (efemeroptere, trihoptere, plecoptere, tendipedide),
câtși teres tre (formicide, coleoptere etc.), se hrăne ște și cu crustacee, moluște și viermi.
Depune icrele între pietri șul de pe fundul pâraielor, în octombrie -decembrie.
56
Fig.nr. 3.18. Babu șca sau ocheana (Rutilus rutilus)
Pește bentopelagic dulcicol sau salmastri col, din familia ciprinidelor. Este răspândită
în apele stătătoare sau lent curgătoare cu fund mâlos sau nisipos ale Europei și Asiei, dela
Pirinei și Nordul Alpilor pân ă la Urali și Siberia. În România, tr ăiește în Dun ăreși bălțile și
jepșile ei, în lacu ri litorale, ele șteie și iazuri. Este rar ă în râuri; se întâlne ște în cursul inferior
al râurilor: Bega, Timi ș, Someș, Mureș, Olt, Cerna; foarte rar ă în Prut, dar frecventă în bra țele
închise ale Siretului. Lipse ște în apele de munte. La începutul prim ăverii, seține lâng ă
țărmuri, atât în băl ți cât și în râuri; din acestea, ea intr ăși în b ălțile de inundație. Dup ă
reproducere, pe ștele din râuri se ține pe funduri bogate în vegetație. Ierneaz ă masată în cârduri
în gropile mai adânci.Are o lungime de 20 –25cm, maximală de 50 cm, și o greutate de 80 –
200 g, maximală de 1,8 kg. Poate trăi 15 ani. Corpul este alungit, comprimat lateral și acoperit
cu solzi mijlocii. Abdomenul, între înotătoarea ventrală și anus, formeaz ă o carenă.
Capul aproximativ conic, prevă zut cu gura mică, dispusă terminal, aproape orizontal,
și lipsit ă de mustă ți. Înot ătoarea dorsala cu baza scurtă, începe deasupra bazei înotătoarei
ventrale. Înotătoarea anală cu marginea concavă se găse ște în urma înot ătoarei dorsale.
Înotătoarea caudală profund excavată, cu lobii subegali, mai mult ascu țiți. Colorația este
cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este alb ă-argintie; laturile capului sunt
argintiu -aurite. Înotătoarele pectorale, dorsală și caudal ă cenu șii, ultima cu reflexe por tocalii –
roșcate; înot ătoarea ventrală și anal ă sunt ro șu-portocalii.Se hrăne ște cu m ătasea broa ștei,
alge, detritus, zooplancton, nevertebrate bentonice, molu ște, chironomide și larve de insecte.
Depune icrele pe vegeta ție, în aprilie și prima jum ătate a l unii mai la temperatura apei de 12 –
14°C. Are valoare economică. Carnea, de și socotit ă mediocră, este totu și destul de bun ă. Se
consumă și proasp ătă, dar se pregăte ște mai ales s ărată.
57
Fig.nr. 3.19. Cleanul (Squalius cephalus)
Este un pe ște teleostean du lcicol bentopelagic din familia ciprinidelor, răspândit în
apele curgătoare din regiunile colinare și de șes din Europa și Asia Mic ă. Cleanul preferă
râurile mijlocii celor mari, sim țindu -se bine în apă limpede și rece, cu un fund nisipos, pietros
sau argi los, evită fundurile mâloase. Se întâlne ște și în lacuri. Tr ăiește solitar sau în grupe
mici.Lungimea obi șnuit ă de 25 –30 cm, maximală 90 cm; greutatea obi șnuit ă 200 g, maximală
8 kg. Poate trăi 22 ani. Are corpul alungit, u șor comprimat lateral, gros, apro ape cilindric
acoperit cu solzi mari mari, gro și, persistenți. Spatele lat, rotunjit. Capul mic, gros și lat, turtit
deasupra. Fruntea lată, netedă. Botul subconic. Gura mare cu buze sub țiri este dispus ă
terminal, foarte pu țin oblic ă, cu fălcile de lungime egală. Linia laterală u șor curbat ă.
Înotătoarea dorsală începe pu țin în urma inserției înot ătoarei ventrale, ea are baza scurtă,
marginea trunchiată sau u șor rotunjit ă. Înotătoarea anală începe în urma înotătoarei dorsale;
marginea ei este rotunjită la vâ rf. Înotătoarea caudală scurtă, u șor excavat ă; lobul ei inferior
ceva mai lung decât cel superior.Coloritul spatelui este verde închis; operculul, preoperculul și
flancurile sunt argintii; partea ventrală, între aripioarele perechi și pân ă la vârful gurii, este
albă, fără luciu metalic. Pe marginea posterioară a fiecărui solz este o tivitură din puncte
negre. Câteodată, la baza înotătoarei pectorale, se află o pată neagră. Înotătoarele dorsală și
caudală sunt cenu șiu închise, cu reflexe roșcate. Înot ătoarel e pectorale, ventrale și anal ă sunt
portocalii sau ro șii. Irisul este galben sau argintiu, cu o pat ă cafeniu -verzuie deasupra și un
punct negru dedesubt.Este un pe ște omnivor, foarte vorace. M ănâncă insecte, pe ști, chiar
broaște și șoareci, resturi vegetal e, hrănindu -se, în special, noaptea. Vara mănâncă mai mult
raci, primăvara, viermi, cărăbu și și alte insecte ce cad în ap ă, larve de insecte; toamna
mănâncă broa ște, ce se adun ă pentru iernat, și pești. Depune icrele pe pietre în aprilie -iunie.
Icrele și le depune la adânc, lipindu -le de pietre și plante, acolo unde apa are cursul încet.
58
Fig.nr. 3.20. Lipanul (Thymallus thymallus)
Este un pe ște dulcicol, asem ănător cu păstrăvul, din familia salmonide (Salmonidae)
care trăie ște în zona inferioar ă a râuril or repezi de munte, cu apă limpede, rece și cu fundul
pietros, din Europa. Trăie ște și în România și Republica Moldova. Lungimea mijlocie 30 –35
cm, iar greutatea 300 -400 g; lungimea maximă 60 cm, greutatea maximă 6,7 kg. Masculii sunt
mai mari ca femelele. Poate trăi 12 -14 ani.Are corpul alungit, u șor comprimat lateral și
acoperit cu solzi relativ mari. Capul este mic, cu botul ascu țit, cu gura mic ă, transversală,
semiinferioară, prevăzută cu din ți mici ascuțiți, dispuși pe un singur rând. Ochiul este mare,
acoperit în partea sa anterioară de o pleoapă transparentă, semilunară. Înotătoarea dorsală cu
baza lungă este înaltă, iar înotătoarele ventrale și anal ă au marginea rotunjită. Au o înotătoare
adipoasă. Înotătoarea caudală puternic excavată, cu lobii apro ape egali. Coloritul corpului este
verzui -cenușiu pe spate, flancurile g ălbui -roziu sau vânăt -argintiu, iar abdomenul alb argintiu,
uneori bătând în ro șu. Deasupra liniei laterale are puncte negre, mici, rotunde; pe flancuri,
sunt dunguli țe cafenii, longit udinale. Înotătoarele perechi sunt gălbui sau ro șcate, cele
neperechi violete. Înotătoarea dorsală închisă la coloare, bătând în albastru și roșu.Se hr ănește
cu larve de insecte (trihoptere), crustacee (amfipode, izopode), viermi, molu ște, dar vâneaz ăși
insecte din sbor (diptere, himenoptere, etc.), sărind din apă.
59CAPITOLUL IV
ACTIVITATEA CUSTODELUI
După 1990 condițiile socio -economice și retrocedarea unor terenuri din sit au
determinat o schimbare de atitudine la deținătorii/utilizatorii de t erenuri, presiunea asupra
resurselor naturale crescând în mod semnificativ, principala problemă fiind tăierile ilegale, de
cele mai multe ori fără respectarea regimului silvic, abandonarea utilizării tradiționale a
pășunilor și paji știlor naturale.
Privind la modul general, îmbunătățirea situației economice din țara noastră, și
acțiunile de promovare ale valorilor sitului, duc în curând la cre șterea presiunilor datorate
activității turistice, periclitând astfel statutul de protecție al zonei și una din cara cteristicile de
bază ale sitului, respectiv aspectul natural, pe majoritatea terenurilor puțin alterat de
activitățile umane.Lipsa unei coordonări a eforturilor economice și a acțiunilor de conservare
au dus la derularea unor acțiuni dispersate, cu eficien ță redusă și la pierderi semnificative din
punct de vedere al biodiversității și al altor valori ale sitului. Asigurarea unei calită ți
corespunzatoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate a supravie țuirii și progresului –
reprezintă o problemă de int eres comunitar major și de cert ă actualitate pentru evolu ția
socială. În acest sens, se impune păstrarea calită ții valorilor sitului, diminuarea efectelor
negative ale activită ții umane cu implicații asupra acestuia.
Zona posedă un peisaj de înaltă calitat e estetică, datorită speciilor de floră, – care
constituie specii din lista ro șie și endemice, cu o diversitate de habitate, și o faună –
reprezentată de specii de amfibieni și reptile, care s -au datorat utilizării unor metode unice și
tradiționale de ut ilizare a terenului, organizării sociale și obiceiurilor specifice. ROSCI0084
poate asigura vizitatorilor posibilități de recreere și agroturism, integrate în modul de viață
tradițional al comunităților locale cu respectarea indicatorului de calitate a med iului rezultat
din implantarea structurilor umane artificiale în structurile naturale.
Conform prevederilor OUG 57/2007, Art. 5 alin. 2 și Anexa 1, privind regimul ariilor
naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, ROSCI0084
are drept scop conservarea, men ținerea și, acolo unde este cazul, readucerea într -o stare de
conservare favorabilă a habitatelor naturale și/sau a populatiilor speciilor pentru care situl este
desemnat.
O activitate importantă a CJ Bihor relati v a situl Natura 2000 ROSCI0084 este cea
legată de coagularea unui consor țiu a c ărui scop principal este administrarea acestuia ca o
zonă integrând dezvoltarea locală cu conservarea biodiversită ții.În această etapă există
60concretizate următoarele elemente ale demersului:
1. Acord de principiu
2. Hotărâri de consiliu local
3. Decizia de asociere
4. Statutul consor țiului
5. Propunere de Plan de Management pentru situl Natura 2000 ROSCI0084
Consortiul va oferi posibilitatea de a lucra pe un Plan teritor ial de dezvoltare extins
caracterizat de o entitate geografică omogenă și coerentă. Pentru comunită țile locale, acest
lucru înseamnă în special ca ele să decidă să -și fixeze un set de reguli ce se referă la utilizarea
teritoriului lor, la punerea în valo are a patrimoniului lor, la strategiile de dezvoltare, la reguli
consemnate pe care ele se angajează să le respecte și totodată să le facă respectate. Toată
această dezvoltare s -a realizat împreună cu principalii actori implica ți în administrarea
terito riului (18 administra ții publice locale, custozi de arii naturale protejate, Consiliul
Județean Bihor) instituții specializate în probleme de patrimoniu natural și cultural (Muzeul
Țării Cri șurilor, ONG -uri, APM Oradea, institute de cercetare, Administra ția Parcului Natural
Apuseni, RNP Romsilva – Direcția Silvic ă Bihor, Ocoale Silvice private), firme private și
proprietari de teren.
Punctele identificate pentru dezvoltare sunt:
1– Valorizarea identității locale și a patrimoniilor . Se poate realiza printr -o politică de
dezvoltare locală bazată pe patrimoniile locale, natural și cultural, în care se regăsesc
identitatea comunităților locale și o locuire permanentă seculară. În termeni practici aceasta
poate însemna:
oîncurajarea comunităților locale să stabi lească și administreze propriile lor
resurse naturale, în care resursele sunt conservate pentru comunitate;
oconstituirea de parteneriate între organismele conducătoare ale ariilor protejate
și comunitățile locale, astfel încât localnicii preiau rolul de î ngrijitori ai acestor
arii;
odezvoltarea financiară și stimulente fiscale, suport tehnic pentru încurajarea
fermierilor și a altora care îngrijesc resursele, peisajul și trăsăturile culturale.
Conceptul își găsește originalitatea în decizia de a duce o pol itică de dezvoltare locală
bazată pe patrimonii locale, natural și cultural, combinat cu o asociere voluntară a comunelor
în scopul unei dezvoltări armonioase și pe termen lung, deoarece numirea ca arie protejată
este o formă de folosire a terenului, nevoi le unei asemenea arii ar trebui să fie integrate în ,,
planificarea folosirii terenului “.
61Deoarece teritoriul sitului Ferice -Plai este rezultatul unei umanizări seculare, fiecare
element al peisajului, fiecare obiect specific modului de existență și de organizare socială, stă
martor al experiențelor acumulate de comunitățile umane care s -au succedat pe acest teritoriu,
pe care l -au pus în valoare și care astfel și -a definit identitatea. Satele comunei Buntești (12
km de sud -est de Beiu ș) sunt renumite pe ntru păstrarea meste șugului sculpt ării porților din
lemn.
La Muzeul etnografic din Beiu ș exist ă o colectie de 3000 de piese ce prezintă
etnografia și arta popular ă specifice cursului superior al Crisului Negru – din zona etnografică
Beiuș-Vașcău.Ceamai veche piesa este o grindă de casă din anul 1741.
De aceea, situl Feriec –Plai își propune:
să pună în practică o politică de cunoaștere, protecție, conservare și punere în valoare
a patrimoniului natural printr -o gestiune echilibrată a resurselor;
o mai bună protecție și valorificare a patrimoniului cultural;
ocrotirea identității peisajelor și impulsionarea unor noi moduri de planificare și
administrare a teritoriilor.
Principalele teme identificate la acest punct sunt:
1. Patrimoniul natural reprezentat de :
1.1 Păduri
1.2 Pajiști montane
1.3 Habitate acvatice
1.4 Situl natura 2000 (Habitate și Specii de interes comunitar)
1.5 Rezervații natural
2. Patrimoniul cultural și tradițiile locale
2– Dezvoltarea economică locală și impuls ionarea implicării comunităților locale .
Ocrotirea patrimoniilor nu poate fi pusă în practică fără o puternică implicare și un suport
susținut din partea comunității din cele 9 sate ale comunei (Buntești, Lelești, Dumbrăvani,
Stâncești, Brădet, Săud, Feric e, Poienii de Jos și Poienii de Sus), cu o populație de
aproximativ 5000 -5500 de locuitori. În acest context, menținerea unei activități economice
dinamice și angajamentul comunității în dezvoltarea teritoriului sunt două priorități
importante.
Dezvoltar ea unor mărci specifice, cum ar fi de exemplu unicul centru de ceramică
nesmălțuită din Bihor – Lele ști; moara de ap ă– Saud; culegători de plante medicinale – Poienii
de jos; moara de apă – Poienii de Sus; focuri de purificare de primăvară (40 de sfin ți)–
Brădet; textile traditionale – Brădet și Dumbr ăveni; șuri poligonale (sec. XVIII -XX) –
62Ferice;constituie un veritabil demers pentru a oferi un plus de valoare și calitate produselor și
serviciilor locale, ce trebuie să țină seama de aceste priorități.
Confruntând aceste priorități cu așteptările societății pentru menținerea cadrului
natural, a calității vieții, a lumii rurale în general și a teritoriului comunei Bunte ști unde este
localizat Situl Ferice -Plai se impune identificarea unor răspunsuri foarte precise în direcția
dezvoltării locale.
Comunitățile locale își vor organiza proiectele proprii de dezvoltare bazându -se pe
diversitatea teritoriilor sale și pe originalitatea unui mod nou de dezvoltare locală care îmbină
protecția patrimoniilor natur aleși culturale cu dezvoltarea economic ă.
Deoarece dezvoltarea locală necesită multiple inițiative în teren, implicând crearea de
noi locuri de muncă și diversificarea activităților, Situl Ferice – Plai își propune realizarea unei
game variate de mij loace de stimulare și de susținere a inițiativelor locale, de dezvoltare a
creativității și inovației.
De aceea, echipa de custozi își propune :
dezvoltarea și implementarea unui sistem de calitate a produselor și serviciilor locale,
cu sprijinul factor ilor economici implicați, bazat pe valorificarea unor mărci locale;
inducerea unei dinamici de dezvoltare bazată pe valorificarea patrimoniilor în vederea
optimizării activităților agricole și silvice, precum și a unei economii agroturistice de
calitate;
dezvoltarea unor acțiuni experimentale acompaniind factorii economici, favorizând
resursele umane locale și impulsionând schimburile culturale.
Principalele teme identificate la acest punct sunt:
1. Armonizarea dezvoltării economice cu ocrotirea patrimonii lor
2.1. Agricultură activă
2.2. Silvicultură și exploatări forestiere
2.3. Valorificarea produselor locale prin atribuirea unor mărci specifice
2.4. Managementul agroturismului zonei
2. Managementul în coordonare cu Planurile de Amenajare a Ter itoriului
3. Gestionarea durabilă a energiei și valorificarea resurselor energetice locale
4. Susținerea agenților economici prin dezvoltarea sistemului de formare
3– Dezvoltarea teritoriului sitului Ferice -plai, bazată pe acțiunea solidară a
comunit ăților locale. Echipa de custozi va promova o dezvoltare rurală specifică, dinamică,
care se va baza pe forme originale de amenajare luând în considerare patrimoniile naturale și
culturale locale.
63Această ini țiativ ă va contribuii dezvoltarea științific ă,performantă a teritoriului și la
implicarea comunită ții locale, a factorilor locali, coaliza ți pentru o valorificare a inițiativelor
proprii de dezvoltare. Educația de mediu, educația civică și de responsabilizare, precum și un
nivel optim de comunicare p ot contribui la o dezvoltare globală a sitului Ferice -Plai,
stimulând astfel creativitatea, favorizând promovarea culturală și socială a populației, oferind
informațiile necesare vizitatorilor și a celor interesați de aceast ă zonă.
De aceea, echipa de custozi intenționează :
să organizeze acțiuni de valorificare a potențialului agroturistic și a biodiversit ății în
parteneriat cu factorii de decizie din teritoriul său și să adapteze mijloacele sale acestei
misiuni;
să susțină dezvoltarea prin formare;
să promoveze educația de mediu;
să angajeze o nouă politică de primire și de comunicare.
Principalele teme identificate la acest punct sunt:
1.Sprijinirea cooperării comunitare locale și a schimburilor culturale între localnici celor
9 sate ale com unei Bunte ști, pe teritoriul c ăreia se află situl Ferice -Plai
2.Promovarea educației ecologice, instruirii și conștientizării no țiunilor de arii protejate
3.Promovarea teritoriului
4.Dezvoltarea serviciilor comunitare (gestionarea deșeurilor, utilități, etc.)
Pornind de la preocuparea și susținerea dezvolt ări durabile bazată în principal pe
resursele rurale și agroecoturism, exist ă în planul conceptual de management pentru Situl
N2000 ROSCI0084 situl Ferice -Plai un capitol special dedicat agroturismului și vizitării.
Agroturismul Turismul este una din activitățile care pot să valorifice resursele comunităților
locale, pentru bunăstarea și buna funcționare a acestora și a cetățenilor în egală măsură. În
acelasi timp, dacă nu este făcut responsabil, agroecoturi smul poate fi un factor destructiv atât
în ce privește resursele locale cât și comunitatea în sine. Deși ajută din punct de vedere
economic, agroecoturismul în forma sa cea mai generală afectează de multe ori mai mult
negativ decât pozitiv atât mediul cât și oamenii din zonele unde se desfășoară.
Pentru comunitățile din Situl N2000 ROSCI0084 Ferice -Plai, intensificarea activității
agroecoturistice poate fi extrem de benefică, însă dacă luăm în considerare precizările
anterioare și faptul că agroecoturismul se dorește – în contextul de față – un instrument al
dezvoltării durabile, și nu pur economice, aceasta presupune schimbarea abordării uzuale a
acestui domeniu.
64Principalele teme de interes pentru vizitatori
Ținând cont de specificul natural și cultural al Munților Apuseni și al teritoriului
circumscris Situl N2000 ROSCI0084 Ferice -Plai, considerăm ca temele de interes major
pentru vizitatori sunt:
-zonele împădurit și formele de relief peisajul rural și sălbatic
-apele
-flora și fauna sălbatică
-cultura și modul de viață tradițional al locuitorilor din zonă (arhitectura, obiceiurile,
-portul, meșteșugurile, oieritul, lucrul la pădure, cositul, vărăritul, târgurile, serbările
-religioase)
-istoria
Grupurile -țintă de vizitatori pe care situl poate/ar putea să -iatragă
-Vizitatori interesați de vizitarea peșterilor, monumentelor istorice, muzeelor amenajate
-pentru agroecoturism organizat;
-Vizitatori (atât grupuri neorganizate cât și în organizate), interesați în principal de
drumeți e de vară pe traseele turistice și de campare;
-Grupuri de copii și tineri, participanți în cadrul unor tabere de educație ecologică în
natură
-Familii cu și fără copii;
-Vizitatori naturaliști sau interesați de turismul cultural (atât în mod individual, cât și în
grupuri organizate), care pot fi biologi, fotografi de natură, pasionați de istorie și
natură, pasionați de cultură și modul de viață local;
-Grupuri de oameni de știință, inclusiv studenți în vederea realizării unor lucrări de
cercetare sau a aplicaț iilor practice din facultate;
-Nu în ultimul rând, localnici (situl ar trebui să asigure de asemenea facilități de
recreere pentru localnici, în sprijinul conștientizării acestora cu privire la valorile
naturale și culturale ale sitului și la beneficiile pr otejării acestuia).
Situația actuală a turismului în zona SN 2000 „FERICE – PLAI” – tendințe și
inițiative
În contextul actual, majoritatea vizitatorilor se bucură de frumusețile obiectivelor
turistice din sit, mulți dintre ei fiind vizitatori vechi și fid eli ai zonei, iar numărul lor variază
anual în funcție de condițiile meteorologice, iar creșterea cantitativă și calitativă a capacității
de cazare în zonele de dezvoltare durabilă a activităților umane din sit, concomitent cu
dezvoltarea serviciilor și mă rirea ofertei agroturistice vor fi decisive pentru o bună organizare
65a activităților turistice.
De asemenea este de importanță majoră identificarea unor puncte de interes pentru
vizitatori care, prin realizarea unor investiții în acord cu necesitățile de protecție a mediului,
să canalizeze fluxul acestora, și să limiteze impactul lor asupra ecosistemelor naturale din
vecinătate. Aceste puncte de interes ar putea fi unele fâne țe piemontane nealterate, rezervație
mixta, etnografia si manifestări tradi ționale , situate în apropierea căilor de acces și a zonelor
locuite, dar și alte zone, tot din apropierea localităților, unde se pot realiza facilități de
recreere și/sau pentru practicarea trasee tematice. Dezvoltarea de servicii conexe variate în
aceste puncte de interes, care să mențină treaz interesul vizitatorilor pentru zonă este
imperativă.
Dat fiind că ariile protejate au un rol deosebit de important ca centre pentru educație
ecologică a populației, a cărei slabă pondere și implementare la noi în țară est e o problemă
majoră, este neaparat necesar ca în dezvoltarea serviciilor agroecoturistice să se țină cont de
necesitatea creării de facilități educaționale adiacente sau integrate în oferta principală de
servicii, în cadrul cărora, prin metode atractive să se contribuie la conștientizarea de către
vizitatori a necesităților de protecție a naturii și de menținere a calit ății mediului zonelor mai
pure, nepoluate.
Impactul potențial cauzat de turism si recreere
Activitățile de turism și recreere, bine gestiona te și combinate în mod echilibrat cu alte
inițiative economice și sociale ar contribui pozitiv la dezvoltarea durabilă a acestui areal,
oferind totodată o alternativă ocupațională pentru o parte din comunitățile locale și asigurând
o valorizare materială a unor activități tradiționale care tind să dispară din peisajul cotidian.
Pentru ca acest lucru să se întâmple este necesar ca turismul care se va dezvolta să
respecte următoarele principii:
-producerea unui impact minim asupra naturii și culturii locale
-conservarea activă a naturii și moștenirii culturale
-înțelegerea specială de către vizitator a elementelor naturii și culturii locale
-contactul nemijlocit al vizitatorului cu localnici și agentul de turism, în special datorită
-dimensiunilor reduse ale grupur ilor de vizitatori
-determinarea unor așteptări realiste ale clientului în special prin realizarea unui
marketing corect
Forme de turism și recreație care pot fi promovate:
In Situl N2000 ROSCI00841 Ferice -Plai este indicat să se promoveze practicarea
agroe coturismului în natură, cu toate formele lui:
66-ecoturismul (programe de observare a unor specii de faună și floră sălbatică, drumeție
-tematică, plimbări cu bicicletele, vizitarea de peșteri și alte zone carstice desemnate în
-acest scop, etc.)
-turismul speo logic organizat
-turism de voluntariat (volunteering tourism)
-turismul cultural și de patrimoniu
-turism științific (studii și cercetări pe diferite domenii legate de capitalul natural, social
-și cultural al zonei)
-turism pentru tineret (tabere pentru copi i și tineri, etc.)
Forme de turism care trebuie să fie evitate sau limitate:
-turismul de vânătoare
-turismul cu vehicule tot -teren (motociclete, ATV -uri, snow -mobile, autoturisme de
teren)
-turismul de masă (indiferent de forma sa)
-camparea în spații neamen ajate în acest sens și/sau în numere care depășesc capacitate
-de suport a acelor zone
De asemenea, din punctul de vedere al amenajărilor turistice trebuie evitate sau
limitate următoarele activități:
-construirea de drumuri noi de acces, mai ales dacă aces tea trec sau se învecinează cu
Zonele de protecție strictă sau integral
-construcții care nu se integrează în peisaj ca și arhitectură sau materiale utilizate
-construirea de mijloace de transport pe cablu
-dezvoltarea de sate de vacanță sau spații de campar e fără ca acestea să dispună de
-infrastructura minimă (sisteme de alimentare cu apă, canalizare, evacuare a deșeurilor,
-parcări)
Organizarea științific ă a activită ții Situl N2000 ROSCI0084 Ferice -Plai se bazează pe
grupul de speciali ști aflați în echipa d e colaboratori și parteneri. Acestia au elaborat deja o
baza de documente care au facut posibile inventarieri si monitorizări secve țtiale.
Metoda pe care s -a lucrat a avut la baza o cercetare extensivă a Situl N2000
ROSCI0084 Ferice -Plai cu identificarea specificitatii pe tipuri de habitate si specii urmata de
o cercetare intensiva si punctuala. Abordarile s -au bazat pe urmariri succesive estivale si
hibernale ale speciilor, observatii in stationar, deplasari in teren in zonele cu flux ridicat de
specii ra re si protejate si studii populationale.
Studiile de ecologie și conservare ce vor fi realizate se vor axa pe identificarea,
67cartarea habitatelor si distributia speciilor de interes comunitar, dar si pe cele care conform
unei evaluări necesită măsuri de pr otecție. Aceste studii implic ă monitorizarea dinamicii
populaționale de flora și faun ă de pe teritoriul acestui sit, modul în care activitatea antropica
are un impact asupra biodiversită ții locale, atât pozitiv prin activit ățile derulate tradițional care
au dus la dezvoltarea unui peisaj cultural heterogen, cât și un impact negativ datorat
modalităților de poluare.
In asigurarea unei custodii adecvate și a unui management performant se are în vedere
o serie de măsuri care privesc: asigurarea resurselor fin anciare necesare; c onservarea și
refacerea biodiversită ții și a serviciilor ecosistemice în zonele rurale; c reșterea compatibilit ății
dintre dezvolta rea regională și biodiversitate; c onsolidarea p rocesului de luare a deciziilor;
crearea de parteneriate; î mbunătățirea educației, sensibiliz ării și particip ării publicului;
monitorizarea .
68CONCLUZII
Observațiile și determin ările efectuate in descrierea sitului Ferice – Plai, denumit
ROSCI0084 ,precum si descrier ea acestuia de pe situl Natura 2000 au determinat urmatorele
concluzii si recomandari.
Situl ROSCI0084 se situiază în Regiunea Nord Vest a României, fiind localizat in
proporție de 100% pe teritoriul județului Bihor, Comuna Bunte ști, Sat Ferice situat ă în
Dealurile Beiu șului, la aproximativ 80 km. sud – est de Oradea și la 20 km.
1.Situl ROSCI0084 are urmatoarele specii rare de plante :taisa (taxus baccata), ghințură
punctată (genițana punctata),narcise sălbatice (narcissus angustifoila), dediței (pulsatil la sp.),
gențiana (gențiana) ,crinul de pădure (lilium martayon) , crinul galben ( liliam jankae), săbiu ță
(gladiolus imbricatus), oi țe (anemone narcissiflora).
2.In situl ROSCI0084 se găsesc urmatoarele specii de mamifere: cerb ( Cervus elaphus
L.), capră neagră ( Rupicapra rupicapra ), căprioară ( Capreolus capreolus ), urs brun ( Ursus
arctos ), lup cenușiu ( Canis lupus ), mistreț ( Sus scrofa ), vulpe roșcată ( Vulpes vulpes
crucigera ), râs ( Lynx ), pisică sălbatică ( Felis silvestris ), jder ( Martes martes ), vidră (Lutra
lutra ), veveriță (Sciurus vulgaris ), dihor ( Mustela putorius ), nevăstuică ( Mustelea erminea ),
arici ( Erinaceus europaeus ), cârtiță (Talpa europaea ), chițcan de munte ( Sorex alpinus ),
chițcan de ap ă (Neomys fodiens ), pâr ș (Glis glis ), liliac cârn ( Barbastella barbastellus ), liliac
de apă ( Myotis daubentonii ), liliacul cu potcoavă ( Rhinolophus ferrumequinum ), liliac
urecheat ( Plecotus auritus ).
3.Speciile rare de păsari sunt : cocoș de munte ( Tetrao urogallus ), acvilă de munte
(Aquila chrysaetos ), găi nușă de alun ( Tetrastes bonasia ), ieruncă ( Tetrastes bonasia ), acvilă
țipătoare mică ( Aquila pomarina ), uliu ( Accipiter nisus , pițigoi moțat ( Parus cristatus ), aușel
(Regulus regulus ), mierlă ( Turdus merula ), mierlă de apă ( Cinclus cinclus ), ciocănitoare
neagră ( Dryocopus martinus ), ciocănitoare de munte ( Picoides tridactylus ), pițigoi de br ădet
(Parus atus ), vânturel ( Falco vespertinus ), codobatură ( Motacilla alba ), mugurar ( Pyrrhula
pyrrhula ), sturz de vâsc ( Turdus viscivorus ) sau sticlete ( Carduelis card uelis )
4.Reptilele și amfibieni sunt :șopârla de zid ( Podarcis muralis ),șopârl ă vivipară (din
specia Zootoca vivipara ), vipera ( Vipera berus ), năpârcă ( Anguis fragilis ),șarpele lui Esculap
(Elaphe longissima ),șarpe de alun ( Coronella austriaca ), salama ndră ( Salamandra
salamandra ).
5. Peștii din situl ROSCI0084: sunt păstrăv fântânel (Salvelinus fontinalis), păstrăv
69curcubeu (Salmo gairderi irideus), păstrăv brun (Truite fario), babu șcă (Rutilus rutilus),
zvârlugă (Cobitis taenia), scobar (Chondrostoma n asus), lipan (Thymallus thymallus), clean
(Squalius cephalus), craiete (Phoxinus phoxinus), mreană (Barbus barbus).
Planul de management al sitului presupune:
Valorizarea identității locale și a patrimoniilor
Dezvoltarea economică locală și impulsionarea i mplicării
comunităților locale
Dezvoltarea teritoriului sitului Ferice -plai, bazată pe acțiunea
solidară a comunităților locale .
Principalele teme de interes pentru vizitatori
Grupurile -țintă de vizitatori pe care situl poate/ar putea să -i atragă
Situați a actuală a turismului în zona SN 2000 „FERICE – PLAI” –
tendințe și inițiative
Impactul potențial cauzat de turism si recreere
Forme de turism și recreație care pot fi promovate
Forme de turism care trebuie să fie evitate sau limitate
70BIBLIOGRAFIE
1.Bavaru A., Godeanu S., Butnaru G și Bogdan A., Diversitatea și ocrotirea naturii,
Ed.Acad. Române Buc., 2007
2.Bei Mariana, Calitatea vie ții și a mediului – Ghid Practic, Editura Unive rsității din
Oradea, 2009
3.Bradshaw A. D., The reclamation on derelict land and the ecology pf ecosistems. In:
Jordan, Gilipin, and Aber (eds.). Restauration Ecology: A Symthetic Approach to
Ecologaca Research, Cambridge, Univ. Press Cambridge, 1990
4.Borza A lexandru , Nicolae Boscaiu, Introducere în studiul covorului vegetal, Editura
Academiei, București, 1965
5.Bryant D., Nelson D., Tangley L., The Last Frontier Dorests: Ecosystems and
Economies on rhe Edge. Word Resurces Institut, Washington, D. C., 1997
6.Cairns J., și Heckman J. R., Restoration ecology: The state of an emerging field.
Annual Review of Energy and the Environment 21, 1996
7.Ciulache, S., Meteorologie și climatologie , Ed. Universitară, Bucure ști,2002
8.Ciolpan O., Monitoringul integrat al sistemelor ecologice, Ed. ARS Docevdi, 2005
9.Cristea M., Biodiversitatea, Ed. CERES, București, 2006
10.Domuța C., Brejea R., Monitoringul mediului, Ed. Universității din Oradea, 2010
11.Domuța C. ( coord.), Practicum de monitoring al mediului, Ed. Univ. Din Oradea,
2011
12.Donița N. și colab., Habitatele din Romania ,Ed. Tehnica silvica, Bucure ști,2005
13.Gomoiu MT., Ardeleanu A., Ardeleanu G., Ardeleanu I., D., Onciu T. M., Skolka M., și
Kar K., Zonele umede, Ed. Casa cărții de Știință, Cluj -Napoca, 2009
14.Grumbine E. R., Environ mental Policy and Bioidiversity. Island Press., Washington,
1994
15.Iulian Dincă, Adela Tuduce, Camelia Teodorescu, Adina Popovici, vol. 5, 2011
16.Laslo, V ., ,,Ecologia așezărilor umane”, Editura Universității din Oradea, 2006
17.Lazăr M., Reabilitarea ecologică, Editura Universitas Petroșani, 2001
18.Mann C. C., Plummer m. L., The high cost of biodiversity, Science, 1993
19.Manoleli D., Glădeanu N., Cogălniceanu D., Nisotr M., Raport de evaluare tematică
privind implementarea CNDB, Ed.Focus Multimedia, București. 2004
20.Mittermeier R. A., Myers M., Gil P. R., Mittermeier G., Hotspots, Earth 's Richest and
M ost Endangered Terrestrial Ecoregions, Agrupacion Sierra Madre, S. C., Mexico,
711999
21.Pop C -L.,Ecologie și conservarea biodiversității, Editura Risoprint, Cluj -Napoca,
2009
22.Primack, R. H., ,, Conservarea diversității biologice”, Ed. Tehnică, București, 2001
23.Reagan H. M., Colyvan M., Burgman M. A., A proposal for fuzzy International Union
for Conservation of Nature (IUCN), Biological Conservation, 1999
24.Scott J. M., Csuti B., Davis F., Cap: An aplication of GIS for wildlife species. In
Decker, Krasny, Goff, Smith și Cross (eds.)., Challenges in the Conservation of
Biological Resources: A Practitioner 's Guide, Westview Press, Boulder, 1991
25.Soran, V ., Bândiu C., Munteanu D., Criteria for establishment of minimal and optimal
areas of an effective constancy of forest ecosystems, Rev. Pădurilor 108, 1993
26.Vădineanu A., Dezvoltarea durabilă. Vol. ITeorie și practică, Ed. Univ. din
București. 1998
27.Western D., Wright R. M., Strum S. C . (eds.), Natural Connections: Perspectives in
Community -Based Conservation, Inslland Press, Washington, D. C., 1994
28.***OUG 57/2007
29.AGEN ȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI BIHOR
30. http://www.propark.ro
31.http://www.natura2000.ro
32.http://www.intactforests.org
33.http://www.iucn.org
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: În România naturaliștii începutului de secol XX au avut inițiativa de a înființa [606420] (ID: 606420)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.