În prezenta lucrare voi analiza din punct de vedere evolutiv sistemul bancar [603616]

1
INTRODUCERE

În prezenta lucrare voi analiza din punct de vedere evolutiv sistemul bancar
european din perspectiva cauzelor și implicațiilor posibilie. Lucrarea este
structurată pe trei capitole, fiecare dintre acestea având subcapitole menite să
aducă exp licațiile necesare în vederea înțelegerii subiectelor abordate.
În capitolul I, Rolul sistemului bancar într -o economie , am hotarât să
prezint importanța și rolul sistemului bancar într -o economie, punând în evidență
geneza activității bancare, caracteris ticile și funcțiile băncilor centrale și
comerciale, mutațiile prin care au trecut sistemele bancare în evoluția lor,
particularitățile sistemelor bancare actuale și i ndicator ii de dimensionare și
caracterizare a sistemelor bancare .
În capitolul al II -lea, Organizarea și funcționarea sistemului bancar din
Uniunea Europeană va fi evidențiat istoricul și evoluția sistemului bancar
european, organizarea sistemului bancar în Uniunea Europeană și rolul Băncii
Centrale Europene. De asemenea voi aminti și de Meca nismul Unic de
Supraveghere al UE.
În capitolul III al lucrării, Analiza în evoluție a sistemului bancar european
am prezentat date statistice despre numărul instituțiilor de credit din Uniunea
Europeană, filialele acestora, ponderea activelor totale deținute de bănci în UE,
numărul total de angajați din sistemul bacar din UE și totodată numărul angajaților
băncilor din fiecare stat membru. Deasemenea, în acest capitol sunt analizati și
anumiți i ndicatori de dimensionare și caracterizare a sist emului bancar din
Uniunea Europeană precum randamentul activelor, al capitalurilor bancare,
raportul cost -vesituri și ponderea creditelor neperformante în UE.

2
CAPITOLUL I
ROLUL SISTEMULUI BANCAR ÎNTR -O ECONOMIE

În ceea ce privește capitolul I, am hotarât să prezint importanța și rolul
sistemului bancar într -o economie, punând în evidență geneza activității bancare,
caracteristicile și funcțiile băncilor centrale și comerciale, mutațiile prin care au
trecut sistemele bancare în evoluția lor, partic ularitățile sistemelor bancare actuale
și indicator ii de dimensionare și caracterizare a sistemelor bancare .
I.1 Geneza activității bancare
În subcapitolul Geneza activității bancare fac referire la apariția și
parcursul istoric al activității bancare, din antichitate până în secolul al XVII -lea.
Istoria activității bancare ia naștere la începutul anilor 2000 î.Hr. în Asiria
și Babilon, odată cu apariția primelor bănci de negoț din lumea antică. Acestea
ajutau fermierii și comercianții care transpor tau bunuri între orașe, acordându -le
împrumuturi ce constau în grâne . În Babilon, 2000 de persoane ce depozitau aur,
erau obligate să plătească a șasea parte din totalul aurului depozitat . Averea
persoanelor car e dețineau în antichitate mai mult decât era p osibil să consume ei
înșiși, în special alimente, era depozitată în temple și tre zorerii, acestea fiind
considerate sacre și inviolabile . Aceștia aveau privilegiul de a putea oferi cu
împrumut aceste bunuri unor persoane care avea o lipsă , primind înapoi dobânzi .1
În jurul anului 3200 î.Hr. apar pentru prima dată anumite evidențe contabile
pentru schimburi comerciale și plăți sub forma unei culegeri numită Codul lui
Hammurab i care conținea 282 de legi priv itoare la primirea și acordarea de
împrumuturi, pla ta dobânzilor, folosirea înscrisurilor doveditoare, costituirea de
garanții, împărțirea obligațiilor sau depunerea în depozit. Înțelegerile sociale au
fost scrise în documente păstrate sub forma tăblițelor de lut .2
În conformitate cu informațiile regăsit e în lucrarea3 scrisă de Radu Negrea,
în Egipt, în jurul seculului XVIII î.Hr., grânarele regionale erau utilizate pentru a
depozita și împrumuta cereale, acestea fiind ulterior transformate într -o rețea de
bănci centralizată în Alexandria, unde conturile principale de la celelalte grânare
de stat erau înregistrate. Potrivit lui de Soto, aceasta administrare centralizată a
fost prima bancă de stat care facilita comerțul prin funcționarea sa cu un sistem

1 Radu Negrea, Banii și puterea, Ed. H umanistas, București, 1990, p.12
2 Radu Negrea, op.cit. , p.13
3 Idem, p 14

3
de plată numai prin documente, fără a exista în realit ate un schimb de bani.
Totodată, dovezile existente arată că și în India antică se realizau anumite
împrumuturi încă din anul 1750 î.Hr., în timp folosindu -se un instrument numit
adesha , asemănător cambiei de azi. Acest instrument era cunoscut ca un ordin
asupra unui bancher, căruia i se cerea să plătească unei terțe persoane o anumită
sumă. Conform lucrării4 amintite anterior, î n China antică, banii au fost emiși
odată cu standardizarea greutăților monedelor care a facilitat comerțul din China
și a dus la dezvoltarea acreditivului. Aceste acreditive au fost emise de
comercianții care se comportau asemeni băncilor de azi.
Lucrarea ”Banii și puterea” scrisă de Radu Negrea dezvăluie câteva
elemente importante ale activității bancare și din Grecia antică, dar ș i din Roma
anilor 300 -400 î.Hr. În primul rând, în Grecia, primii bancheri au fost zarafi și
cămătari, prezenți în piețe sau la festivaluri, schimbând modene străine în monede
utilizate local. Entitățile publice și private în societatea din Grecia antică, în
particular templele, aveau rolul de a facilita tranzacțiile financiare. Acestea
constau în depozite, schimburi monetare, certificarea autenticității monedei în
sensul că se verifica dacă moneda este din metal prețios sau are o anumită
greutate, și împru muturi. Totodată, în porturi se desfășurau o serie de oprerațiuni
bancare precum: depuneri, împrumuturi, crearea altor mijloace de plată decât
moneda efectivă prin intermediul conturilor și transferabilitatea sumelor înscrise
în aceste conturi. Ulterior, î n Legea lui Solon a fost reglemental nivelul dobânzilor
și totodată interzicerea drepturlui creditorilor de a transforma în sclavi pe acei care
deveneau insolvabili sau pe un mebru al familiei acestora. În urma acestei legi,
celor care își pierduseră pămân turile datorită insolvabilității, li s -au restituit
proprietățile.
În Roma antică , primii bancheri se ocupau în principal cu schimbul de
monede, îndeplinind o activitate privată, pe cont propriu, exercitând toate
operațiunile specifice unei bănci : depuner i, creditări, gestiunea conturilor și
serviciul cecurilor. Mai târziu, în jurul anului 450 î.Hr. au apărut legi care vizau
interesele și protecția debitorilor împotriva abuzurilor care se făceau, și totodată
desfășurarea activității de creditare și percepr e a dobânzilor.5
Originea activității bancare, în sensul modern al cuvântului, este regăsită în
Evul Mediu și Renașterea timpurie în Italia, în orașe precum Florența, Veneția

4 Radu Negrea, Banii și puterea, Ed. Humanistas, București, 1990, p 17
5 Radu Negrea , op.cit., p 20

4
sau Genova. În secolul XIV d.Hr, familiile Bardi și Peruzzi din Florența au
domi nat activitatea bancară , însă banca italiană fondată de familia Medici în 1397
a fost cea mai populară. Până în secolul XX activitatea bancară s -a răspândit în
multe țări europene ca Anglia, Olanda, Germania sau Spania.6
În Anglia, primele operațiuni banc are internaționale au apărut încă din anul
1260, când negustorii italieni au deschis magazine aici. În anul 1340, regele
Eduard al III -lea al Angliei, aflat în Războiul de 100 de ani cu Franța, se
împrumută de la familia Bardi cu 900.000 de florini și de la familia Peruzzi cu
600.000 de florini. În 1345 Eduard al III -lea al Angliei nu mai rambursează
împrumutul iar cele două familii sunt nevoite să își închidă afacerea. În 1694, a
fost fondată Banca Angliei, de către Wiliam al III -lea al Angliei ca o bancă privată
fiind naționalizată în 1946 .William Gladstone în tip ce deținea o funcție
asemănătoare cu cea de ministru de finanțe, înființează în 1861, Banca de
Economisire a Poștei, pentru a creea posibilitatea de a economisi bani și clasei
muncitoare, în p rimii 5 ani de la înfințarea băncii creându -se depozite în valoare
de 8,2 milioane de lire sterline. 7
Banca din Amsterdam sau Banca Amsterdamului, înființată în anul 1609,
deținea un rol deosebit de important în acțiunea de finanțare a marilor companii
comerciale și de transport din Olanda. Aceasta a adoptat pentru clienții săi o
monedă de cont numită Florin -Banco . Banca din Amsterdam adevenit în timp
model pentru bănci din Germania (Banca din Hamburg), Suedia (Banca din
Stocholm) sau Anglia ( Banca Anglie i). Totodată, În Germania, una dintre primele
instituții bancare a fost cea înființată de frații Berenberg, de origine olandeză, în
anul 1590 la Hamburg. În 1619 se înființează Banca din Hambung, iar în 1621
Banca din Nurenberg. Totodată în Spania se întâl nește pentru prima dată în 1401
Banca de Depozit din Barcelona.8
Așadar, activitatea bancară a luat naștere cu mai mult de 2000 de ani în
urmă , odată cu apariția primelor bănci de negoț din lumea antică, și s -a dezvoltat
până în secolul al XIX -lea, astfel încât bancile nou inființate s -au răspândit în
multe țări europene.

6 Homer Williams, Building Type Basics for Banks and Financial Institutions , Ed. John Wiley & Sons, 2010,p.1
7 Bogdan Căpraru, Activitatea bancară Sisteme, operațiuni și practici , Ed. C.H. Beck, București , 2010, p.174
8Bogdan Căpraru, op.cit., p.176

5
I.2 Bănci centrale și bănci comerciale – funcții și caracteristici
În acest subcapitol am abordat atât băncile centrale cât și cele comerciale
în sensul definirii lor conform unor import ante studii de specialitate, și totodată
caracterizării lor din perspectiva multiplelor funcții pe care le dețin.
Banca centrală, instituție bancară în fruntea aparatului bancar deține ” rolul
de supraveghere și organizare a relațiilor monetar -financiare a le unui stat, atât
pe plan intern cât și în relațiile cu alte sisteme monetare ”.9 O astfel de bancă nu
este produsul unei evoluții generate de dezvoltarea piețelor financiare, ci a apărut
ca urmare a unor favoruri guvernamentale, se bucură de anumite privi legii și are
anumite responsabilități. Sarcina principală a băncii centrale o reprezintă
”influențarea comportamentului sistemului într -un sens consistent cu scopurile
politicii economice prin folosirea unor instrumente specifice, atât de piață , cât și
administrative ”10.
Odată cu declararea independenței a unui număr impresionant de țări, pe
parcursul secolului XX s -a înregistrat o creștere considerabilă a băncilor centrale
. În conformitate cu studiul oferit de Nicolae Dardac și Teodora Barbu în
lucrarea11 Moneda, bănci și politici monetare din anul 2005, poate fi observată
evoluția numărului de bănci centrale între anii 1870 și 2000. Dacă în anul 1870 se
înregistrau un număr de 15 bănci centrale la nivel mondial, 50 de ani mai tarziu
funcționau un număr du blu de astfel de instituții. La 100 de ani , în 1970 numărul
băncilor centrale a crescut pâna la 110, ajungând în 2000 la un număr de 178.
Din punct de vedere al băncii centrale , aceasta deține mai multe funcții
particulare prin care își dovedește unicitat ea față de celelalte bănci existente. În
primul rând, Banca Centrală are funcția de bancher al statului prin faptul că în
majoritatea statelor aceasta deschide Trezoreriei o linie de credit pentru a -i asigura
acesteia suficientă flexibilitate în gestiunea bugetară curentă.Finanțarea acesteia
pe termen scurt este, de regulă, deschisă automat, excepție făcând Germania,unde
creditele sunt acordate sectorului public la discreția acestuia. Finanțarea pe termen
scurt a Trezoreriei este plafonată în mai multe cazu ri: în Italia la 14% din bugetul
anual, în Franța se acordă în două tranșe, în România 10% din bugetul anual, iar
în Ungaria 3% din bugetul anual. La aceste linii, dobânda percepută este diferită,

9 Bogdan Căpraru, Sistemele bancare între trecut și viitor, Ed.Economica, Iași, 2008, p .13
10 Nicolae Dardac, Instituții de credit , Ed. Didactica și Pedegogică, București, 2005, p 68
11 Nicolae Dardac, Teodora Barbu, Moneda, bănci și politici monetare, Ed. Didactica și Pedegogică, București,
2005, p 318

6
dar de regulă este egală cu rata oficială a dobânzii sau cu rata dobânzii de pe piața
interbancară, excepții fiind Banca Italiei care creditează la 1%, Franța cu prima
tranșă gratuit iar a doua la rata de finanțare minimă, Banca Ungarieicu 40% din
rata de refinanțare și BNR care finanțează gratuit. 12
Finanțarea Tr ezoreriei se poate face și prin cumpărarea de titluri ale datoriri
publice pe piața primară. Cele mai multe bănci centrale nu operează decât pe piața
secundară, totuși Banaca Italiei și Banca Angliei pot cumpăra titluri pe piața
primară. În majoritatea sta telor, Banca Centrală este cea care se ocupă cu plata
dobânzii la împrumuturile de stat și răscumpărarea saurestragerea din circulație la
scadență a titlurilor datoriei publice din fonduri bugetare dar prin rețeaua proprie
de unități.13
În al doilea rând, B anca Centrală are funcția de casier al statului fiind
responsabilă pentru executarea operațiilor de casă ale Trezoreriei și evidența
contabilă a acestora. Conturile Trezoreriei sunt întotdeauna administrate de Banca
Centrală. În majoritatea țărilor contul curent al trezoreriei are sold creditor. Pentru
acest sold , în unele țări se bonifică dobândă ( UK, Franța, Italia, Elveția), dar cel
mai adesea, ca și pentru celelalte depozite la banca centrală, dobânda nu se
bonifică (SUA, Belgia, Germania, Olanda). În unele din aceste țări, acest fapt este
compensat de faptul că disponibilitățile Trezoreriei în contul curent care depășesc
un anumit plafon de casă sunt reinvestite în cadrul sistemului bancar.14
În al treilea rând , funcția de emisiune monetară este îndepl inită cu succes
de băncile centrale deoarece acestea dețin monopolul emisiunilor monetare încă
din a doua jumătate a secolului XIX, emisiunea desfășurându -se de regulă
conform unor proceduri cu caracter tehnic. Dintr -o altă perspectivă, banca
centrală are funcția de centru al politicii monetare, funcție ce susține o creștere
economică neinflaționistă, menținând piețele financiare ordonate. Pentru aceasta,
formularea și implementarea politicii monetare de către banca centrală este
esențială. Atât de importan tă a devenit acestă funcție în prezent încât ea este
considerată activitatea definitorie pentru profilul unei bănci centrale.15
Văzută dintr -un alt punct de vedere, Banca Centrală îndeplinește
deasemenea și funcția de verigă centrală a sistemului bancar deoarece are
sarcina de a supraveghea lichiditățile economiei, acționând ca un creditor de

12 Nicolae Dardac, Instituții de credit , Ed. Didactica și Pedegogică, București, 2005, p 74
13 Nicolae Dardac, op.cit , p 74
14 Nicolae Dardac, op.citp 74
15 Nicolae Dardac, Instituții de credit , Ed. Didactica și Pedegogică, București, 2005, p 74

7
ultimă instanță. Totodată aceasta funcționează atât ca centru al politicii valutare
prin care asigură stabilitatea puterii de cumpărare a monedei naționale, cât și ca
reprezentant al statului în relațiile financiare, fiind abilitată prin statutul său să
reprezinte statul în relațiile financiare internaționale și în organismele financiare
internaționale.16
Băncile comerciale, denumire generică dată celorlalte bănci (altele decât
banca centrală), își desfășoara activitatea atât pe plan intern cât și internațional.
Diversă fiind, activitatea lor se axează în principal pe atragerea depozitelor,
acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme, operațiuni
valutare pentru persoane fizice și juridice sau plasamentul fondurilor și
schimburilor comerciale. Totodată, băncile comerciale fiind foarte diversificate,
se diferențează după tipul operațiunilor sau sfera teritorială de cuprindere în bănci
universale și bănci specializate.17
Băncile universale, sunt acele bănci comerciale care efectuează toate
operațiunile bancare și care nu își limitează activitatea la anumite sectoare. În
schimb, băncile specializate, sunt instituții de timp bancar care, de regulă, alat uri
de operațiuni bancare de baza, dezvoltă preponderent operațiuni bancare de un
anumit tip sau un anumit domeniu. Printre băncile specializate se numără : banca
agricolă, banca de investiții, banca ipotecară, banca de export -import, banca
internațională, bănci de depozit, bănci de accept și case de emisiune. 18
În conformitate cu lucrarea19 de specialitate realizată de Nicolae Dardac,
băncile comerciale se axează în principal pe ” acordarea de credite populației,
agenților economici și altor bănci, acceptare a de depuneri de la alte bănci,
populație sau agenți economici, operațiuni valutare, administrarea averilor,
plasamentul împrumuturilor, finanțarea schimburilor comerciale ale țării unde
sunt amplasate, acordarea de credite pe termen mijlociu și lung pentr u export și
totodată derularea operațiunilor de schimb valutar ”. Deasemenea, cele trei
funcții îndeplinite de băncile comerciale în mod tradițional sunt cea de atragere
de depozite, acordare de credite și transferul de fonduri.20

16 Idem, p 75
17 Nicolae Dardac, Instituții de credit , Ed. Didactica și Pedegogică, București, 2005, p 76
18 Bogdan Căpraru, Sistemele bancare între trecut și viitor, Ed.Economica, Iași, 2008, p.83
19 Idem, p 80
20 Cezar Basno, Nicolae Dardac , C.Floricel, Monedă, credit, bănci Ed.Didactică și Pedagogică, Bucureșt i, 1999 ,
p.175

8
De regulă, băncile comerci ale poartă denumiri sau sunt clasificate în
funcție de diverse criterii precum: volumul activității, specificul operațiunilor,
domeniul sau sectorul pe care îl au etc., dar cu toate acestea dimesniunea
operațiunilor este cel mai larg criteriu de clasificar e. Așadar, din aceasta
perspectivă băncile comerciale pot fi detailiste sau angrosiste . Băncile detailiste
dezvoltă operațiuni de valori mici, se adresează publicului larg, au o largă rețea
de sucursale și filiale la nivel național și dezvoltă în mare part e operațiuni bancare
tradiționale. Băncile angrosiste de obicei au structuri teritoriale restrânse, dezvoltă
operațiuni de valori mari, gama operațiunilor este foarte diversificată iar clientela
este formată din mari companii sau instituții financiare impo rtante.21
Un alt criteriu de clasificare al băncilor comerciale este acela care privește
spațiul geografic în care o bancă este autorizată să își desfășoare activitatea. Din
acest punct de vedere se evidențiază băncile locale , cele cu arie de cuprindere
națională sau bănci internaționale . Deasemenea băncile se mai pot deosebi în
funcție de tipul operațiunilor sau sfera teritorială de cuprindere astfel: bănci
universale ( efectuează toate operațiunile bancare și care nu își limitează
activitatea la anumite se ctoare ) și bănci specializate ( dezvoltă preponderent
operațiuni bancare de un anumit tip sau într -un anumit domeniu ).22
O altă perspectivă de clasificare a băncilor comerciale este realizată prin
specificul operațiunilor pe care le efectuează și al domen iului de activitate pe care
îl deservesc. Așadar, din acest punct de vedere, băncile comerciale pot fi:
 bănci de afaceri : atrag depozite și acordă credite pe diferite termene
agenților economici autohton
 bănci de depozit : cu drept de a atrage fo nduri su b formă de depozite
 case de emisiune : asigură plasare pe piață a unor emisiuni de hârtii de
valoare precum acțiuni sau obligațiuni
 case de scont : specializate în acordare de credite pe termen scurt, prin
scontarea instrumentelor de plată și cr edit
 bănci specializate pe domenii sau sectoare de activitate : bănci
agricole, pentru comerț sau pentru industrie, care oferă întreaga gamă de
servicii bancare predominant în domen iul denumirii care le definesc
 bănci de investiții : acordă credite pe termen mediu și lung
întreprinderilor industriale din din alte ramu ri economice pentru investiții

21 Nicolae Dardac, Instituții de credit , Ed. Didactica și Pedegogică, București, 2005, p 80
22 Nicolae Dardac, op.cit. , p 81

9
 bănci ipotecare : acordă împrumuturi pe termen lung garantate cu o
ipotecă asupra imobilelor deținute de debito ri
 bănci de comerț exterior sau de import -export : credite ază pe diferite
termene producătorii sau exportatorii autohtoni pentru a -i sprijinii în
activitatea de promovare a produselor țării respective pe piețele externe,
garantează creditele externe și efectuează operațiuni de casă în favoarea
importatorilor și e xportatorilor.23
Astfel, din acest subcapitol se poate observa faptul ca băncile
centrale si băncile comerciale dețin funcții și caracteristicii diverse care au ca sc op
buna funcționare a domeniului economic într -un stat.
I.3 Mutațiile prin care au trecu t sistemele bancare în evoluția lor
În acest subcapitol, voi prezenta mutaț iile prin care au trecut sistemele
bancare în evoluția lor, în sensul schimbărilor de care au avut parte de -a lungul
parcursului istoric.
Întâlnite încă din cele mai vechi timpuri prin activități specifice, dar apărute
cu precădere începând cu secolul al XIX -lea, băncile centrale îndeplinesc,
conform opiniilor specialiștilor24 din domeniu, funcția de emisiune conferită prin
drept de monopol de către autoritatea statală, de unde si d enumirea de bancă de
emisiune utilizată și azi cu referire la banca centrală. Conform acestor opinii banca
centrală a derivat din băncile comerciale, a căror activitate s -a dezvoltat în
perioada Renasterii, asa cum aminteam anterior.
Initial a fost inexis tentă delimitarea strictă dintre băncile comerciale și cele
de emisiune deoarece aceleași bănci efectuau atât operațiuni de mobilizare
adisponibilităților bănești și de acordare de credite, cât și operațiuni de emisiune
a bancnotelor. Astfel, emisiunea era realizată de un număr mare de bănci în același
timp. 25 Așadar, rolul decisiv de bancă centrală i -a fost conferit acesteia odată cu
însusirea funcției de imprumutător de ultimă instanță pentru celelalte bănci, în
vederea contribuirii la stabilitatea sistem ului bancar. 26

23 Cezar Basno, Nicolae Dardac , C.Floricel, Monedă, credit, bănci Ed.Didactică și Pedagogică, București, 1999 ,
p.180
24 Tim Smith, William Fox, Economic Development Strategy for the 1990s, SUA, 1990, p.46
25 Vasile Turliuc, Vasile Cocris, Monedă și credit, Ed.Ankarom, 1997, p.103
26 Bogdan Căpraru, Sistemele bancare între trecut și viitor, Ed.Economica, Iași, 2008, p.61

10
Motivul originar al înfințării primelor băncii centrale sau asa cum este
numită de literatura de specialitate ” bancherul statului ” a fost de a asigura
finanțarea cheltuielilor publice. În perioada de început s -au manifestat și costuri
indire cte ale acestei resurse, cu timpul impunându -se necesitatea asigurării unei
finanțări care să nu afecteze puterea de cumpărare a viitoare monede naționale.
Ca urmare, în majoritatea țărilor, dreptul statului de a apela la banca centrală
pentru credite est e limitat prin lege.27
Ținând cont de evoluția sistemului bancar la nivel mondial și totodată de
diversitatea de bănci care operează în sistemele bancare actuale, moderne și
performante, sistemul bancar actual se caracterizează prin complexitatea de
activit ăți susținute de diversele bănci existente. Chiar dacă ele au la baza
funcționării lor operațiuni bancare asemănătoare, acestea se diferențează prin
anumite particularități precum denumire sau tip de activități
Așadar este de subliniat faptul că sistemele bancare au trecut în evoluția lor
prin mutații care le -au adus de la un nivel inferior de operațiuni bancare
(împrumuturi și depozite de grâne sau aur) la un nivel modern și performant,
specializat pe sectoare de acțiune, și anume la bănci cu funcție de su praveghere și
organizare pentru băncile din subordine, bănci universale și bănci specializate,
fiecare efecuând diverse și complexe activități bancare.
I.4 Particularități ale sistemelor bancare actuale
În subcapitolul acesta, am evidențiat particularită țile sistemelor bancare în
sensul modului de organizare și rolului pe care îl au la nivel mondial.
Ținând cont de modul de organizare și rolul diferitelor instituții bancare la
nivel mondial, pot fi evidențiate atât diferențele dintre dimensiunile și str ucturile
bancare, cât și locul predominant pe care îl dețin băncile țărilor dezvoltate în
desfășurarea relațiilor financiare internaționale. Din acest punct de vedere
modificările apărute în evoluția economiei mondiale s -au manifestat pe mai multe
planuri. În primul rând, datorită amplorii operațiunilor derulate, fondurilor tot mai
mari solicitate de clienți, riscurilede insolvabilitate ale debitorilor, sau dorința de
a spori câștigurile și puterea de penetrare pe alte pieșe, au accentuat procesul de
concen trare a activității bancare , în sensul unificării băncilor în consorții sau
sindicate bancare. 28

27 Bogdan Căpraru, Sistemele bancare între trecut și viitor, Ed.Economica, Iași, 2008, p.26
28 Bogdan Căpraru, Sistemele bancare între trecut și viitor, Ed.Economica, Iași, 2008, p.146

11
Privit dintr -o altă perspectivă, cu o politică practicată agresiv în sensul
implantării în noi puncte financiare de pe glob, cu considerația că extinderea lor
pe alte piețe face parte din politica de dezvoltare, constituie procesul de
internaționalizare a sistemelor bancare din țările dezvoltate . Această atitudine
este determinată de o serie de factori precum: restrictiile impuse pe plan național
privind benefi ciile sau dezvoltarea activității lor, posibilitatea de a -și diversifica
sursele active și de împrumut, atitudinea defensivă ca răspuns la interesele
clienților sau la concurența băncilor străine.29
O a treia tendiță a sistemelor bancarea fost determinată de dispariția
treptată a deosebirilor dintre operațiunile diferitelor instituții bancare de tip
clasic și a celor nebancare în sensul că toate acestea au fost preocupate de
diversificarea serviciilor oferite clienților , evoluând astfel spre bănciglobale,
multifuncționale. Procesul globalizării se manifestă nu numai în cazul băncilor
comerciale care operează la nivel internațional ci și la celelalte bănci.30
Restructurarea bancară constituie a patra caracteristică a sistemelor
bancare actuale.Investițiile st răine în sectoarele bancareale țărilor emergente au
crescut puternic în ultimii ani, devenindun element important al globalizării
activității bancare începând cu a doua jumătate a anilor 90. După acest ani băncile
s-au concentrat pe raționalizarea structur ii costurilor interne și îmbunătățirea
eficienței operațiunilor desfășurate, concomitent cu stabilitatea mai mare a
profiturilor prin diversificarea veniturilor.31
Utilizarea monedei electronice prin interm ediul aplicațiilor Internet
Banking și Mobile Ban king este o ultimă particularitate a sistemelor bancare
actuale, dezvoltarea tehnologiei infomației și convergența piețelor financiar
bancare și de comunicații creând cadrul favorabil dezvoltării pieței serviciilor de
tip banca la distanță.32
Așadar, modific ările apărute în evoluția economiei mondiale s -au
manifestat pe mai multe planuri, structurate și evidențiate în acest subcapitol,
printre care regăsim procesul de concentrale al activității bancare, procesul de
internaționalizare a sistemelor bancare din țările dezvoltate, dispariția treptată a

29 Nicolae Dardac, Instituții de credit , Ed. Didactica și Pedegogică, Bucur ești, 2005, p 87
30 Nicolae Dardac, op.cit., p 87
31 Nicolae Dardac, Teodor Barbu, Monedă, bănci și politici monetare, Ed. Didactică și pedagogică, București,
2005, p.206
32 Nicolae Dardac, Teodor Barbu, op.cit, , p.208

12
deosebirilor dintre operațiunile diferitelor instituții bancare de tip clasic și a celor
nebancare , restructurarea bancară și utilizarea monedei electronice .
I.5 Indicatori de dimensionare și caracterizare a sistem elor bancare – aspecte
teoretice
În acest subcapitol voi evidenția indicatorii de caracterizare și di mensionare
a sistemelor bancare, având fiecare explicațiile aferente pentru fiecare indicatori
în parte.
Din perspectiva aspec telor teoretice a indicato rilor de caracterizare a
sistemelor bancare, conform specialiștilor33 din domeniu, acestea pot fi diferite în
funcție de anumite trăsături ca : diversitatea unui sistem bancar, concentrarea unui
sistem bancar, nivelul de dezvoltare al unui sistem bancar, de rularea de operațiuni
de achiziții și fuziuni și credibilitatea și stabilitatea sistemului bancar. În ceea ce
privește diversitatea unui sistem bancar, se face referire la tipurile și numărul
acestora în sensul că sistemele bancar pot fi specializate și un iversale, de
dimensiuni mari, medi i și mici în proporții diferite. Totodată, ele pot fi diferite și
din punct de vedere al provenienței capitalului (public, privat sau mixt) sau a
formei juridice de organizare, diversitatea acestora fiind influențată de
reglementările financiar -bancare specifice din fiecare țară, precum și de cele
adoptate la nivel internațional.
Concentrarea un ui sistem bancar face referire l a activitatea principalelor
bănci din sistemul bancar respectiv. Astfel, cu cât numărul de instit uții bancare
este mai mic, cu atât sistemul bancar este mai concentrat. Consecințele acesteia
sunt directe asupra competiției bancare, numărul redus de instituții având puterea
de control asupra pieței bancare din țara respectivă. În conformitate cu lucrar ea34
lui Bogdan Căpraru, nivelul de dezvoltare al unui sistem bancar evidențiază
amploarea activității bancare din țara respectivă, redată prin dimensiunea
activelor, numărul de operațiuni bancare, numărul de conturi bancare, numărul de
carduri bancare, numărul angajațiilor sau numărul de sedi bancare.
Derularea de operațiuni de achiziții și fuziuni, face referire la dinamica
structurii sistemelor bancare în sensul că prin achiziții și fuziuni, băncile urmăresc
atingerea unei dimensiuni optime, care să asig ure reducerea costurilor, ocuparea
unei poziții de piață cât mai avantajoase, lărgirea gamei de produse și servicii, etc.

33 Bogdan C ăpraru, Activitatea bancară – sisteme, operațiuni și practici , Ed. C.H Beck, Bucuresti, 2010, p.19
34 Bogdan C ăpraru, op.cit. , p.19

13
Operațiunile acestea conduc spre intesificarea concurenței în cadrul sistemelor
bancare. Din perspectiva credibilității sistemului ban car, se desfășoară o activitate
de supraveghere și reglementare, iar pentru stabilitatea acestuia autoritățile de
reglementare și supraveghere impun o serie de indicatori de prudențialitate și o
serie de reglementări specifice, pe care băncile trebuie să î i respecte. Acestea din
urmă execută o activitate de monotorizare și control a operațiunilor bancare .
Totodată pentru susținerea stabilității și credibilității sistemelor bancare se
implementează un cadru de asigurare a depozitelor bancare.35
Din punct de vedere al indicatorilor de dimensionare al sistemelor bancare,
lucrarea36 realizată de Bogdan Căpraru evidențiază o serie de indicatori specifici
precum cei de structură a sistemului bancar, indicatori de măsurare a gradului de
dezvoltare și a competiției în cadrul sistemului bancar, indicatori de măsurare a
performanțelor sistemelor bancare și indicatori de prudențialitate. Indicatorii de
structura ai sistemului bancar sunt reprezentați de numărul băncilor și sediilor
bancare din sistem (sunt relevante pen tru rețelele bancare din țara respectivă),
numărul sucursalelor din sistem (numărul băncilor cu capital străin autorizate să
funcționeze pe teritoriul unei țări), numărul băncilor cu capital de stat, privat sau
mixt (arata structura sistemului bancar din p erspectiva provenienței capitalului) și
gradul de diversitate (structura din perspectiva tipului de instituție bancară).
Indicatorii de mă surare37 a gradului de dezvoltare a competiției în cadrul
sistemului bancar se referă la :
 numărul de bănci l a 100000 de locuitori (relevant pentru gradul de
întâmp inare al clienților prin dezvoltarea rețelelor de bănci), care se
calculează astfel:
𝒏𝒖𝒎 ă𝒓 𝒃ă𝒏𝒄𝒊
𝒏𝒓.𝒍𝒐𝒄𝒖𝒊𝒕𝒐𝒓𝒊 x 100.000

 gradul de intermediere bancară (calculat ca totalul creditelor banca re
acordate, raportate la PIB):

𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗 𝒂𝒈𝒓𝒆𝒈𝒂𝒕 (𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒆 )
𝑷𝑰𝑩 x 100.000

35 Bogdan C ăpraru, Activitatea bancară – sisteme, operațiuni și practici , Ed. C.H Beck, Bucuresti, 2010, p.20
36 Bogdan C ăpraru, op.cit, p.20
37 Bogdan C ăpraru, op.cit, p.21

14

 gradul de concen trare bancară sau cota de piață se calculează astfel:

𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗 𝒔𝒂𝒖 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒆 𝒔𝒂𝒖 𝒅𝒆𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕𝒆
𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗 𝒔𝒂𝒖 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒆 𝒔𝒂𝒖 𝒅𝒆𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕𝒆 x 100

 Indicele Herindahl -Hirshman este un indicator de măsurare a gradului de
concentrare bancară și se stabiliește astfel :

∑(cota de piață)²

 gradul de bancarizare ( face referire la numărul de conturi, cardu ri, ghișee,
angaja ți ATM -uri sau POS -uri bancare). Numărul acestora reprezintă
gradul de dezvoltare al sistemului bancar

 dimensiunea depozitelor sau a creditelor pe cap de locuitor (calculat ca
raport între volumul creditelor totale din sistemul bancar ș i num ărul de
locuitori într -o țară):

𝒅𝒆𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕𝒆 𝒔𝒂𝒖 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒆
𝒏𝒓 𝒍𝒐𝒄𝒖𝒊𝒕𝒐𝒓𝒊

Indicatorii de măsurare38 a performanțelor sistemelor bancare sunt
reprezentati prin :
 rentabilitatea financiară(Return on Equity -ROE), calculată prin f ormula:

𝒑𝒓𝒐𝒇𝒊𝒕 𝒏𝒆𝒕
𝒄𝒂𝒑𝒊𝒕𝒂𝒍 𝒑𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒖 x 100

38 Bogdan C ăpraru, Activitatea bancară – sisteme, operațiuni și practici, Ed. C.H Beck, Bucuresti, 2010, p.23

15
 rentabilitatea economică Return on Assets (ROA) , calculată astfel:

𝒑𝒓𝒐𝒇𝒊𝒕 𝒏𝒆𝒕
𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗 𝒂𝒈𝒓𝒆𝒈𝒂𝒕 x 100

 ponderea creditelor neperformante în total ul credite acordate calculată :

𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒆 𝒏𝒆𝒑𝒆𝒓𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂𝒏𝒕𝒆
𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒆 x 100

 rata de productivitate pe angajat sau unitate bancară se calculează în felul
următor:
𝒏𝒖𝒎 ă𝒓 𝒐𝒑𝒆𝒓𝒂 ț𝒊𝒖𝒏𝒊
𝒏𝒓 𝒂𝒏𝒈𝒂𝒋𝒂 ț𝒊 (𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂 ț𝒊 𝒃𝒂𝒏𝒄𝒂𝒓 𝒆)

Indicatorii de prudențialitate sunt exprimați prin nivelul capitalului social,
nivelul fondurilor proprii, efectul de pârghie (calculat ca raport dintre fonduri
proprii și total active la valoare medie):

𝒇𝒐𝒏𝒅𝒖𝒓𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒊
𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗𝒆 𝒗𝒂𝒍𝒐𝒂𝒓𝒆 𝒎𝒆𝒅𝒊𝒆

 raportul de solvabilitate ( reprezintă fondurile proprii ca proporție din
totalul activelor și elementelor din afara bilanțului, nete de provizioane,
ajustat e în funcție de gradul de risc) și se calculează cu formula:

𝒇𝒐𝒏𝒅𝒖𝒓𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒊
∑𝒄𝒐𝒆𝒇𝒊𝒄𝒊𝒆𝒏𝒕 𝒙 𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗𝒆 𝒃𝒊𝒍𝒂𝒏 ț𝒊𝒆𝒓𝒆 ș𝒊 𝒆𝒙𝒕𝒓𝒂𝒃𝒊𝒍𝒂𝒏 ț𝒊𝒆𝒓𝒆 x 100

16
 raportul dintre credite și depozite :

𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒆
𝒅𝒆𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕𝒆 x 100

 rata generală de risc care masoara gradul de suprapunere al băncilor la
riscul de credit, calculându -se astfel:

∑𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗𝒆 𝒃𝒊𝒍𝒂𝒏𝒕𝒊𝒆𝒓𝒆 ș𝒊 𝒆𝒙𝒕𝒓𝒂𝒃𝒊𝒍𝒂𝒏 ț𝒊𝒆𝒓𝒆 𝒙 𝒄𝒐𝒆𝒇𝒊𝒄𝒊𝒆𝒏𝒕 𝒓𝒊𝒔𝒄
∑𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗𝒆 𝒃𝒊𝒍𝒂𝒏 ț𝒊𝒆𝒓𝒆 ș𝒊 𝒆𝒙𝒕𝒓𝒂𝒃𝒊𝒍𝒂𝒏 ț𝒊𝒆𝒓𝒆 𝒍𝒂 𝒗𝒂𝒍𝒐𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒂𝒃𝒊𝒍 ă

 rata efectivă de acoperire a riscului creditelor aferent creditelor
neperformante calculată ca :

𝒑𝒓𝒐𝒗𝒊𝒛𝒊𝒐𝒂𝒏𝒆
𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒆 𝒏𝒆𝒑𝒆𝒓𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂𝒏𝒕𝒆
Așadar, indicatorii de caracterizare a sistemelor banca re, pot fi diferiți în
funcție de anumite trăsături și totodată indicatorii de dimensionare ai sistemelor
bancare sunt reprezentați printr -o serie de indicatori specifici amintiți detaliat în
acest subcapitol.
Capitolul I al lucrării poate fi concluzionat astfel: activitatea bancară
a luat naștere cu mai mult de 2000 de ani în urmă, odată cu apariția primelor bănci
de negoț din lumea antică, și s -a dezvoltat până în secolul al XIX -lea, astfel încât
bancile nou inființate s -au răspândit în multe țări europe ne. Sistemele bancare au
trecut în evoluția lor prin mutații care le -au adus de la un nivel inferior de
operațiuni bancare la un nivel modern și performant, specializat pe sectoare de
acțiune. Băncile centrale si băncile comerciale dețin funcții și caract eristicii
diverse care au ca scop buna funcționare a domeniului economic într -un stat.
Indicatorii de caracterizare a sistemelor bancare, pot fi diferiți în funcție de
anumite trăsături și totodată indicatorii de dimensionare ai sistemelor bancare sunt
reprezentați printr -o serie de indicatori specifici amintiți detaliat în acest capitol.

17
CAPITOLUL II
ORGA NIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA SISTEMULUI BANCAR ÎN
UNIUNEA EUROPEANĂ

În capitolul a l II-lea voi pune în evidență organi zarea și funcționarea
sistemului b ancar în Uniunea Europeană prin prezentarea istoricului și evoluției
sistemului bancar european, a organizării sistemului bancar în Uniunea Europeană
și a rolului Băncii Centrale Europene. De asemenea este amintit și Mecanismul
Unic de Supraveghere al UE.

II.1 Istoricul și evo luția sistemului bancar european
În acest subcapitol prezint istoricul și evoluția sistemului bancar
european începând din antichitate și până în prezent.
Istoria activității bancare datează încă de la începutul anilor 2000 î.Hr. în
Asiria și Babilon, odată cu apariția primelor bănci de negoț din lumea antică.
Istoricul și evoluția sistemului bancar european ia nașt ere în Grecia antică, dar și
in Roma anilor 300 -400 î.Hr. În Grecia, primii bancheri schimbau modene străine
în monede utilizate local. Aici, templele aveau rolul de a facilita tranzacțiile
financiare. Acestea constau în depozite, schimburi monetare, certificarea
autenticității monedei în sensul că se verifica dacă moneda este din metal prețios
sau are o anumită greutate, și împrumuturi. În Roma antică, primii bancheri se
ocupau în principal cu schimbul de monede, îndeplinind o activitate privată, pe
cont propriu, exercitând toate operațiunile specifice unei bănci. Mai târziu, în jurul
anului 450 î.Hr. au apărut legi care v izau interesele și protecția debitorilor
împotriva abuzurilor care se făceau, și totodată desfășurarea activității de creditare
și percepre a dobânzilor.39
Originea activității bancare europene, în sensul modern al cuvântului,
este regăsită în Evul Mediu ș i Renașterea timpurie în Italia, în orașe precum
Florența, Veneția sau Genova, până în secolul XX activitatea bancară s -a
răspândindu -se în multe țări europene ca Anglia , Olanda , Germania , sau Spania.
40 . În mod tradițional, în Europa, activitatea de banc ă centrală era asociată emiterii
și administrării monedelor naționale, acestea devenind indispensabile
suveranității naționale. Bancnotele, cu rol important în circulația banilor

39 Radu Negrea , op.cit., p 20
40 Homer Williams, Building Type Basics for Banks and Financial Institutions , Ed. John Wiley & Sons, 2010, p.1

18
substituiau ca mijloace legale de plată, monedele de aur și argint cu valoare
nominală, vehiculând culturi și simboluri naționale, băncile centrale câștigând
astfel o tot mai mare importanță, gestionarea politicii monetare devenind o
componentă esențială a politicii economice a națiunilor.41
Ideea creării unei uniuni economice și m onetare în Europa a apărut cu
aproape un secol în urmă, fiind o viziune a liderilor politici care în 1952 au fondat
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului din care au făcut parte șase state
: Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. Deasemenea,
acestea au instituit în 1958 Comunitatea Economică Europeană (CEE) și
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA). Această rețea de relații s -a
consolidat și aprofundat de -a lungul anilor, conducând la formarea Comunităților
Europene. În anul 1970 a fost prima tentativă de creare a unei uniuni economice
și monetare, formulată în Raportul Werner, care prevedea trei etape ce urmau a fi
finalizate până în 1980.42
Prăbușirea sistemului monetar internațional de la Bretton Woods (1971 –
1973) și cele două șocuri petroliere din 1973 și 1979, au constituit adevărate
răsturnări ale ordinii și principiilor ce guvernau relațiile financiare internaționale.
În plină expansiune, Sistemul Bancar European își asuma în acea perioadă o bună
parte a prero gativelor instituțiilor oficiale precum determinarea cursului de
schimb și finanțarea dezechilibrelor balanțelor de plăți sau proiectelor de
dezvoltare. Inspirat din legea bancară fraceză din 1984, Sistemul Bancar
European asigura promovarea băncii univers ale în opoziție cu conceptul anglo –
saxon de îngrădire a activității financiare .43
În a doua jumătate a anilor 80, prin Actul Unic European s -a creat prima
piață unică, fiind astfel necesară introducerea unei monede unice în statele
participante. În 1992 la Maastricht a fost semnat Tratatul de instruire a
Comunității Europene, intrând în vigoare la data de 1 noiembrie 1993. Procesul
de realizare a Comunității Europene a presupus parcurgerea a trei etape și anume:
definitivarea pieței unice ca urmare a înlătu rării tuturor barierelor interne în calea
liberei circulașii a persoanelor, mărfurilor, capitalurilor și serviciilor în Europa,
înființarea Istitutului Monetar European prin pregătirea de ordin tehnic pentru
adoptarea monedei unice, evitării deficitelor ex cesive și intensificării procesului

41 Hanspeter Scheller, Banca Centrală Europeană – Istoric, rol și funcții, Germania, 2006, p. 20
42 Hanspeter Scheller, Banca Centrală Europeană – Istoric, rol și funcții, Germania, 2006, p. 26
43 Site oficial BCE, Banca Centrala Europeana, Eurosistemul, Si stemul European al Băncilor Centrale ,
https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/escb_ro_webro.com accesat la 13.01.2020

19
de convergență a politicilor economice și monetare ale statelor membre, și fixarea
irevocabilă a cursurilor de schimb, transferarea către BCE a competenței în
dome niul politicii monetare și intro ducerea EURO ca momendă u nică.44
Fiecare dintre statele care formează în momentul de față zona euro, a
reprezentat o economie relativ deschisă înainte de aderare. În prezent, acestea fac
parte dintr -o economie mai vast ă și mult mai autonomă. Având în vedere
dimensiunea sa, zona euro este comparabilă cu marile economii ale lumii, precum
Statele Unite și Japonia.45
Astfel, așa cum este prezentat în acest subcapitol, sistemul bancar
european a evoluat semnificativ de -a lungul timpului, fapt ce îl clasifică ca fiind
unul foarte dezv oltat.
II.2 Organizarea sistemului bancar din Uniunea Europ eană
Sistemul Bancar din Uniunea Europeană este prezentat în acest
subcapitol atât din punct de vedere juridic cât și instituțional, punând în evidență
detalii importante în ceea ce privește funcț ionarea lui.
Sistemul bancar al Uniunii Europene este organizat ca Uniune Bancară,
sistem de supraveghere și rezoluție bancară la nivelul UE care funcționează pe
baza unor norme valabile în întreaga uniune. Acesta urmărește să asigure că
sectorul bancar d in zona euro și din UE în general este sigur și fiabil și că băncile
neviabile beneficiază de rezoluție fără a recurge la fondurile contribuabililor și cu
un impact minim asupra economiei reale. Membrii Uniunii Bancare sunt toate
țările din zona eu ro și statele membre care nu fac parte din zona euro dar care au
optat să participe. În Uniunea Europeană reforma structurală a sistemului
financiar a reprezentat o prior itate pe agenda de la Lisabona și în particular prin
Planul de Acțiune al Comisiei Eur opene în Domeniul Serviciilor Financiare.
Acest Plan implementat până în 2005, în țările membre, a stabilit integrarea
completă a serviciilor financiare ca fiind un obiectiv important. Comisia
Europeană a publicat de asemenea Carta Alba (White Paper), care explică
politicile din sectorul financiar în perioada 2005 -2010. Ca și perspectivă a
băncilor centrale, sectorul financiar va juca un rol important în implementarea și

44 Site oficial BCE, Banca Centrala Europeana, Eurosistemul, Sist emul European al Băncilor Centrale ,
https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/escb_ro_webro.com accesat la 13.01.2020
45 Site oficial Senatul României, Banca Centrală Europeană , https://www.senat.ro/default.aspx?Sel=0F6F9476 –
0E0D -4122 -B1B0 -9BE706BD9031 , accesat la 13.01.2020

20
transmiterea politicilor monetare, acesta fiind primul motiv pentru care BCE
manifestă un interes deosebit în funcționarea sistemului financiar european.
Deasemenea, funcționarea sistemului financiar este relevant și pentru stabilitatea
financiară importantă atât pentru autoritățile de supraveghere cât și pentru Băncile
Centrale.46
II.2.1 Cad ru juridic
Din perspectiva cadrului juridic al sistemului bancar din Uniunea
Europeană, Cadrul Unic de Reglementare reprezintă fundamentul uniunii bancare
și a reglementării sectorului financiar în UE în general. În luna Iunie 2009,
Consiliul European a recomandat o abordare bazată pe un cadru unic de
reglemetare pentru a elimina diferențele la nivel legislativ dintre statele membre
și pentru a asigura un nivel identic de protecție pentru consumatori și condiții de
concurență echitabile pentru băncile din întreaga UE. Acesta este compus din acte
juridice care trebuie respectate de toate instituțiile financiar inclusiv de cele
aproximativ 8300 de banci din Uniunea Europeană. Cadrul Unic de reglementare
stabilește cerințele de capital pentru bănci , asigură o protecție sporită a
deponenților și reglementează prevenirea și gestionarea situaților de dificultate ale
băncilor. 47
Cadrul Unic de Reglementare deține trei piloni ( acele acte juridice care
sunt cele mai relevante pentru uniunea b ancară) și anume : Directiva privind
cerințele de capital IV (CRD IV) și Regulamentul privind cerințele de capital,
Directiva modificată privind sistemele de garantare a depozitelor (CRR) și
Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare ( BRRD). Primul
pilon este conceput pentru a spori capacitatea sectorului bancar al UE de a rezista
șocurilor economice, de a îmbunătății gestionarea riscurilor în cadrul acestuia și
de a aasigura activități de creditare normale în perioadele de declin econo mic.48
Prin crearea Uniunii Bancare, normele în vigoare ale UE privind protecția
deponenților au fost îmbunătățite astfel încât sa ofere un nivel egal de protecție la
nivelul întregii Uniuni Europene și să prevină retragerile masive de depozize în
cazurile în care o bancă devine neviabilă. Acest lucru a fost necesar ăentru

46 Site oficial al Consiliului European și Consiliului Uniunii Europene, Uniunea Bancară,
https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/banking -union/ accesat la 13.01.2020
47 Consiliul European, Cadrul Unic de Reglementare , https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/banking –
union/single -rulebook/ accesat la 14.01.2020
48 Consiliul European, Cadrul Unic de Reglementare , https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/banking –
union/single -rulebook/ accesat la 14.01.2020

21
stabilitatea financiară generală pe piața unică. Normele UE pentru redresare și
rezoluție bancară reglementează prevenirea crizelor bancare și asigură rezoluția
ordonată a băn ciloe în curs de a intra în dificultate, minimizând totodată impactul
acestora asupra economiei reale și a finanțelor publice.49
II.2.2 Cadru insitutional
În ceea ce privește cadrul instituțional al sistemului bancar din Uniunea
Europeană, se re găsesc trei mari categorii de instituții: Consiliul guvernatorilor
BCE, Forumul macroprudențial și Comitetul pentru stabilitate financiară.
Consiliul guvernatorilor BCE este responsabilcu luarea deciziilor in materie de
politică macroprudențială. Aceste de cizii se aplică tuturor țărilor și băncilor care
fac obiectul Mecanismului Unic de Supraveghere, respectiv țărilor din zona euro
și acelor țări din UE ale căror au torități naționale au semnat aco rduri de cooperare
strânsă cu BCE.50
Forumul macrop rudențial este format din Consiliul Guvernatorilor și
Consiliul de supraveghere al BCE. Acesta reprezintă o platformă pentru discuții
periodice la nivel înalt, care reunește perspective microprudențiale și
macroprudențiale din întreaga Europă. Totodată, Co mitetul pentru stabilitate
fincanciară sprijină Consiliul guvernatorilor și Forumul macroprudențial și este
format din reprezentanți ai BCE, ai băncilor centrale naționale și ai autorităților
de supraveghere. Comitetul oferă o platformă pentru evaluarea r iscurilor comune
și pentru coordonarea politicilor între BCE și autoritățile naționale.51
Banca Centrală Europeană cooperează strâns și cu alte instituții și
organisme europene, precum autoritățile europene de supraveghere, printre care
Autoritat ea Bancară Europeană, Comitetul European pentru Risc Sistemic,
Autoritatea Europeană pentru valori mobiliare și piețe, Autoritatea Europeană de
asigurări și pensii ocupaționale, și Comitetul comun al autorităților naționale și
europene de supraveghere, cu scopul de a elabora cadrele europene de
supraveghere , reglementare și rezoluție. Deasemenea, BCE contribuie la

49 Consiliul European, Cadrul Unic de Reglementare , https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/banking –
union/single -rulebook/ accesat la 14.01.2020
50 Site oficial Banca Centrala Europeana, Cadrul institutional ,
https://www.ecb.europa.eu/ecb/tasks/stability/framework/html/index.ro.html accesat la 13.01.2020
51 Site oficial Banca Centrala Europeana, Cadrul institutional ,
https://www.ecb.europa.eu/ecb/tasks/stability/framework/html/index.ro.html accesat la 13.01.2020

22
dezbaterile privind politicile în materie de reglementare și supraveghere, atât la
nivel internațional, cât și la nivel european.52
Autoritatea Bancară Europeană este o autoritate independentă a Uniunii
Europene care are ca obiectiv asigurarea unui nivel eficient și consecvent de
reglementare și supraveghere prudențială în întregul sector bancar din UE.
Obiectivele sale generale sunt m enținerea stabilității financiare în UE și
asigurarea integrității, eficienței și bunei funcționări a sectorului bancar.
Comitetul European pentru Risc Sistemic este un organism independent al
Uniunii Europene care are ca responsabiloitate supravegherea ma croprudențială
a sistemului financiar în vederea prevenirii sau reducerii riscurilor sistemice la
nivelul UE.53
Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe este un organism
independent al Uniunii Europene care are rolul de a îmbunăt ății nivelul de
protecție de care beneficiază investitorii, promovează stabilitatea și buna
funcționare a piețelor financiare. Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii
Ocupaționale este parte a sistemului european de supraveghere financiară,
organism i ndependent care oferă consiliere Comisiei Europene, Parlamentului
European și Consiliului Uniunii Europene. Aceasta este responsabilă să contribuie
la stabilitatea sistemului financiar, să asigure transparența piețelor și produselor
financiare și să contri buie la protecția titularilor de polițe de asigurare și a
membrilor beneficiarilor sistemelor de pensii.54
Așadar, sistemul bancar european funcționează la un nivel înalt de
dezvoltare, fiind foarte bine organizat, atât din perspectiva cadrulu i juridic, cât și
în privința cadrului instituțional.

II.3 Rolul BCE la nivel European. Mecanismul unic de supraveghere
În acest subcapitol este prezentat în detaliu rolul Băncii Centrale Europene
la nivel European și funcționarea Mecanismului Unic de Sup raveghere al UE.

52 Site oficial Banca Centrala Europeana, Cadrul institutional ,
https://www.ecb.europa.eu/ecb/tasks/stability/framework/html/index.ro.html accesat la 13.01.2020
53 SESF, Autoritatea Bancara Europeana și Comitetul European pentru Risc Sistemic ,
https://eb a.europa.eu/languages/home_ro accesat la 14.01.2020
54 SESF , Autoritatea Europeană pentru valori mobiliare și piețe, Autoritatea Europeană de asigurări și pensii
ocupaționale , https://europa.eu/european -union/about -eu/agencies/eiopa_ro#prezentare -general%C4%83
accesat la 14.01.2020

23
Banca Centrală Europeană este o instituție oficială a Uniunii Europene ce
constituie nucleul Eurosistemului și al Mecanismului Unic de Supraveghere.
Acesta a fost înființată prin Tratatul privind Uniunea Europeană, luând locul
Institutului Monetar European la 1 iunie 1998. Aceasta are personalitate juridică
și constituie parte a Sistemului European al Băncilor Centrale din statele membre
(ESCB). Totodată, ea este o instituție care, în confomitate cu articolul 108 din
Tratatul Consiliului Eu ropean, acționează în deplină independență, și în nume
propriu, în limitele competențelor care îi sunt conferite prin Tratat. Cu toate
acestea, fiind o organizație instituită în temeiul legislatiei comunitare, BCE este
asociată cadrului instituțional al Co munității.55
Banca Centrală Europeană are rolul de a gestiona zona euro, fiind
responsabilă și cu elaborarea și aplicarea politicii economice și monetarea a
Uniunii Europene. O altă importantă responsabilitate a BCE este să mențină
stabilitatea prețurilor d in zona euro, pentru a menține astfel puterea de cumpărare
a euro, ceea ce prespune ținerea sub control strict a inflației. În domeniile în care
are atribuții, Banca Centrală Europeană este consultată asupra oricărui proiect de
act al Uniunii, precum și as upra oricărui proiect de reglementare la nivel național
și poate emite avize.56
Banca Centrală Europeană colaborează cu băncile centrale ale tuturor
statelor membre ale Uniunii Europene, formând împreuna Sistemul European al
Băncilor Centrale. Rolul Băncii Centrale Europene la nivel European este unul de
o importanță deosebită, deoarece în calitate de instituție independentă a UE, BCE
monotorizează supravegherea bancară prin instituirea unei abordări comune la
supravegherea zilnică, adoptarea de măsuri de su praveghere corective armonizate
și prin asigurarea aplicării consecvente a reglementărilor și a politicilor de
supraveghere.57
Totodată, BCE întreprinde o serie de acțiuni precum: fixează rata
dobânzilor la care acordă credite băncilor comerciale din zona euro, controlând
astfel masa monetară și inflația, gestionează rezervele valutare străine din zona
euro, precum și cumpărarea și vânzarea de valuta pentru a echilibra cursurile de
schimb, se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate

55 Site oficial Senatul României, Banca Centrală Europeană , https://www.senat.ro/default.aspx?Sel=0F6F9476 –
0E0D -4122 -B1B0 -9BE706BD9031 , accesat la 13.01.2020
56 Hanspeter Scheller, Banca Centrală Europeană – Istoric, rol și funcții, Germania, 2006, p. 48

57 Hanspeter Scheller, Banca Centra lă Europeană – Istoric, rol și funcții, Germania, 2006, p. 49

24
corespunzător de către autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează
corect, garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european, autorizează
tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro, monotorizează evoluția
prețuri lor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate reprezenta pentru stabilitatea
prețurilor .58
Mecanismul Unic de Supraveghere se referă la sistemul de supraveghere
bancară din Europa și este format din Banca Centrală Europeană și autoritățile
naționale de s upraveghere din țările participante. MUS este unul dintre cei doi
piloni ai uniunii bancare din cadrul UE, alaturi de Mecanismul Unic de Rezoluție.
Principalele obiective ale Mecanismului Unic de Supraveghere sunt sigurarea
siguranței și solidarității sist emului bancar european, sporirea gradului de
integrare și stabilitate financiară și asigurarea unui proces de supraveghere
consecvent. Scopul supravegherii bancare europene este să rstabilească
încrederea în sectorul bancar european și să sporească rezilie nța băncilor. Banca
Centrală Europeană supraveghează în mod direct cele 117 de bănci semnificative
din țările participante, acestea deținând aproximativ 80% din activele bancare din
zona euro.59
La Mecanismul Unic de Supraveghere participă automat toate țăr ile din
zona euro. Alte țări din Uniunea Europeană a căror monedă oficială nu este încă
euro pot alege să participe prin inițierea une strânse cooperări între BCE și
autoritățile naționale de supraveghere. Pentru acele țări din UE care nu participă
la MUS, Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale de supraveghere
relevante, pot defini, într -un memorandum de înțelegere, modalitățile de
cooperare în materie de supraveghere.60
Așadar, BCE întreprinde o serie de acțiuni de monotorizare în
conformitate cu Mecanismul Unic de Supraveghere, cu scopul de a asigura
buna funcționare a domenilui economic din Uniunea Europeană.
În capitolul al II -lea concluzionez faptul că sistemul bancar european a
evoluat semnificativ de -a lungul timpului, fapt ce îl clasif ică ca fiind unul foarte
dezvoltat. Așadar, sistemul bancar european funcționează la un nivel înalt de
dezvoltare, fiind foarte bine organizat, atât din perspectiva cadrului juridic, cât și

58 Site oficial UE, Banca Centrală Europeană , https://europa.eu/ european -union/about -eu/institutions –
bodies/european -central -bank_ro#prezentare -general%C4%83 accesat la 14.01.2020
59 Site oficial BCE, Mecanismul unic de supraveghere,
https://www.bankingsupervision.europa.eu/about/thessm/html/index.ro.html , accesat la 14.01.2020
60 Site oficial BCE, Mecanismul unic de supraveghere,
https://www.bank ingsupervision.europa.eu/about/thessm/html/index.ro.html , accesat la 14.01.2020

25
în privința cadrului instituțional . Deasemenea, Banca Centrală Eu ropeană
întreprinde o serie de acțiuni de monotorizare în conformitate cu Mecanismul
Unic de Supraveghere, cu scopul de a asigura buna funcționare a domenilui
economic din Uniunea Europeană.

26
CAPITOLUL III
ANALIZA ÎN EVOLUȚIE A SISTEMULUI BANCAR EUROPEAN

În capitolul III al lucrării am prezentat analiza în evoluție a sistemului
bancar european, oferind date statistice despre numărul instituțiilor de credit din
Uniunea Europeană, filialele acestora, ponderea acti velor totale deținute de bănci
în UE, numărul total de angajați din sistemul bacar din UE și totodată numărul
angajaților băncilor din fiecare stat membru. Deasemenea, în acest capitol sunt
analizati și anumiți i ndicatori de dimensionare și caracterizare a sistemului bancar
din Uniunea Europeană precum randamentu activelor, al capitalurilor bancar,
raportul cost -vesituri și ponderea creditelor neperformante în UE.

III.1 Sistemul bancar european – date statistice
În acest subcapitol am evidenția t prezentarea în detaliu a datelor statistice
despre sistemul bancar european. În conformitate cu datele oferite de specialiștii
din domeniu, sistemul bancar european est e caracterizat statistic astfel :

III.1.1 Evoluția numărului de locuitori din zona EUR O între 1999 și 2018
Toate statele membre ale Uniunii Europene fac parte din Uniunea
Economică și Monetară (UEM) și își coordonează politicile economice pentru a
îndeplini obiectivele economice ale UE. Unele dintre ele au decis însă să meargă
și mai departe, înlocuind monedele lor naționale cu moneda unică, euro. Aceste
state formează zona euro. Când a fost introdusă moneda euro, în 1999 (inițial doar
ca monedă scripturală), zona euro includea 11 state membre ale UE. Grecia i s -a
alăturat în 20 01, cu un an înainte de data la care bancnotele și monedele euro au
devenit mijloc legal de plată .61 Odată cu adoptarea monedei euro, economiile
țărilor din zona euro au devenit mai integrate. Pentru a beneficia de toate
avantajele monedei unice, această in tegrare economică trebuie să fie gestionată
corespunzător. Prin urmare, zona euro aplică un model de gestionare economică
diferit de cele din celelalte state membre, în special în ceea ce privește politicile
monetare și economice.62 Din aceasta perspectivă, datorită creșterii nivelului de

61 Site oficial UE, Ce este zona euro? https://ec.europa.eu/info/business -economy -euro/euro -area/what -euro –
area_ro , accesat la 28.01.2020
62 Site oficial UE, Ce este zona euro? https://ec.europa.eu/info/business -economy -euro/euro -area/what -euro –
area _ro, accesat la 28.01.2020

27
trai și totodată creșterii ecpnomice din zona euro, numărul de locuitori ai zonei
euro a evoluat considerabil între anul 1999 și 2018, astfel:

ANUL Nr. locuitori UE
1999 320.4 mil.
2000 321.4 mil.
2005 329.7 mil.
2006 331.2 mil
2007 332.2 mil
2008 334.5 mil.
2009 335.3 mil.
2010 334.6 mil.
2015 338.8 mil.
2016 340.5 mil.
2017 341.2 mil.
2018 341.8 mil.
Tabel III.1.1. Evoluția numărului de locuitori din zo na euro 1999 -2018
Sursa : European Central Bank, Statis tical Data Warehouse

III.1.2 Numărul instituțiilor de credit î n Uniunea Europeană (2007 -2018)
Uniunea Europeană a înregistrat o tendință descendentă a numărului de
Instituții d e credit, care a început în 2007 și a continuat până în 2018, într-un ritm
lent. Datorită faptului că acestea nu au putut face față dezvoltării sistemului bancar
și implicit implementarea tot mai aprofundată a monedei unice, tendința
descendentă este explicată . Consolidarea în sectorul bancar, conform EBF63
contribuie în continuare l a reducerea supracapacității și creșterea profitabilității.
Graficul preluat de pe site -ul EBF, prezintă tendința descrescătoare a numărului
de instituții de credit din 2007 până în 2018, evidențiind :
 instituțiile de credit din spațiul economic european dar din afara Uniunii
Europene
 instituții de credit care nu fac parte din spațiul economic european
 institutiile de credit din zona euro
 sunt reprezentate instituțiile de credit legal încorporate în țările raportate.

63 Site EBF, Credit institution in EU , https://www.ebf.eu/facts -and-figures/structure -and-economic –
contribution -of-the-banking -sector/ accesat la 27.01.2020

28

Grafic III .1.1 Numărul instituțiilor de credit în Un iunea Europeană (2007 -2018)
Sursa: EBF

III.1.3 Filialele istituților de credit la nivelul Uniunii Europene (2009 -2018)
Filialele instituțiilor de credit la nivelul Uniunii Europene a continuat să
scadă constant pe p arcursul anilor analizati , scăzănd cu până la 4.4% până în 2018 ,
confom informațiilor regăsite în statisticile oferite de EBF64. Cu toate că tendința
denscendentă nu este una profundă, numărul acestora denota slaba credibilitate pe
care o au unele instituții de acest fel în fața cli enților lor. Astfel graficul III.1.2
evidențiază numărl filialelor instituțiilor de credit la nivelul Uniunii Europene din
perioada 2009 -2018.

Grafic III.1.2 Numărul filialelor instituțiilor de credit la nivelul UE (2009 -2018)
Sursa: EBF

64 Site EBF, Credit institution in EU , https://www.ebf.eu/facts -and-figures/structure -and-economic –
contrib ution -of-the-banking -sector/ accesat la 27.01.2020
0100200300400500600
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018Nr filialelor instituților de credit la nivelul UE

29
III.1.4 Număru l de angajați din instituțiile de credit din UE (2009 -2018)
În ceea ce privește locurile de muncă în sensul creării acestora, instituțiile
de credit au o pondere mare deoarece conform EBF65 au angajat în anul 2018, 2,7
milioane de persoane în întreaga Uniune Europeană. Acest număr este cu
aproximativ 72000 mai mic decât în 2017, ceea ce reprezintă cel mai scăzut nivel
începând cu 1997 (primele date oferite de BCE). Astfel așa cum e ste prezentat în
graficul III.1.3 , numărul de angajați din insti tuțiile de credit din Uniunea
Europeană a înregistrat o tendință descendentă din anul 2009 când erau 3103000
de angajați până în 2018 când număru l acestora era de doar 2666537, acest fapt
datorându -se atât scăderii numărului de instituții de credit cât și a filialelor
acestora, fenomen care poate fi perceput ca și cauză -efect.

Graficul III.1.3 Numărul de angajați din instituțiile de credit din UE
Sursa:EBF

III.1.5 Personalul bancar din UE pe fiecare stat membru (2018)
În Uniunea Europeană, țările cu cel mai mare număr de locuri de muncă
în sistemul bancar în anul 2018 au fost cele mai mari centr e financiare din Europa:
Germania, Franța și Regatul Unit , urmate de Italia și Spania . Aceste economii
angajează aproximativ 67% din totalul angajați lor băncilor din UE, conform
datelor oferite de EBF66 aceasta fiind cea mai plauzibilă explicație pentru numărul

65 Site EBF, Credit institution in EU , https://www.ebf.eu/facts -and-figures/structure -and-econ omic –
contribution -of-the-banking -sector/ accesat la 27.01.2020
66 Site EBF, Credit institution in EU , https://www.ebf.eu/facts -and-figures/struc ture -and-economic –
contribution -of-the-banking -sector/ accesat la 27.01.2020 3103000
3100000
3080000
2980000
2920000
2860000
2830000
2780000
2740000
2666537
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018NUMĂRUL DE ANGAJAȚI DIN INSTITUȚIILE DE
CREDIT DIN UE

30
mare de angajați în sistemul bancar din Uniunea Europeană. La co ada
clasamentului se află Cipru, Letonia, Estonia și Malta conform graficului I II.1.4.

Grafic III.1.4 . Personalul bancar din UE pe fiecare stat membru (2018)
Sursa: EBF

III.1.6 Numărul de locuitori per membru al personalului bancar din UE
Numărul mediu de locuitori per membru al personalului bancar din statele
membre U E a crescut în fiecare an din 2008 când era 153, până în 2018 când a
fost 192. C onform graficului III.1.5 creșterea numărului de locuitori per membru
al personalului bancar din Uniunea Europeană a înregistrat o ușoară tendință
ascentendă pe parcursul acest ori ani, crescând an de an cu cel puțin un locuitor
per membru al personalul ui bancar din Uniunea Europeană, fapt ce se datorează
evoluției economice a țărilor din UE.

Grafic III.1. 5. Numărul de locuitori per membru al personalului bancar din UE
Sursa: EBF 0 100000 200000 300000 400000 500000 600000Republica CehăBulgariaMaltaSuediaLuxemburgLituaniaFranțaOlandaDanemarcaMarea BritanieGermaniaPotugaliaSloveniaNumarul personalului bancar din UE
050100150200250
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018Numărul de locuitori per membru al personalului bancar UE

31

III.1.8 Ponderea activelor totale deținute de bănci în UE (2018 )
Conform datelor67 statistice puse la dispoziție de EBF activele totale
deținute de băncile din Uniunea Europeană în 2018 au fost de 43487794 milioa ne
de eur o, împărțițe pe stat e în graficul III.1.6 astfel:

Grafic III.1.6 . Ponderea activelor totale deținute de bănci în UE (2018)
Sursa: EBF

Așadar, se poate observa ca ponderea cea mai mare a activelor totale
deținute de bănci este a Regatului Unit cu un procent d e 20% în 2018 și cea mai
mică fiind a Danemarcei cu 2,4% (cea mai mică pondere dintre țările cu pondere
mare) . Ponderea activelor totale deținute de bănci în UE, se datorează climatului
economic din fiecare țară, în sensul că în țările dezvoltate din acest punct de
vedere ponderea activelor este mai mare față de țările mai puțin dezvoltate sau în
curs de dezvoltare
În subcapitolul 1 al capitolului III a m pus în evidență evoluția numărului
de locuitori din zona EURO între anii 1999 și 2018, numărul instituțiilor de credit
din Uniunea Europeană între 2007 și 2018, f ilialele istituților de credit la nivelul
Uniunii Europene între anul 2009 și aul 2018 , numărul de angajați din instituțiile
de credit din UE din 2009 până în 2018 , personalul bancar di n UE pe fiecare stat
membru (2018) , numărul de locuitori per membru al personalului bancar din UE ,

67 Site EBF, Credit institution in EU , https://www.ebf.eu/facts -and-figures/structure -and-economic –
contribution -of-the-banking -sector/ accesat la 27.01.2020 0,00%5,00%10,00%15,00%20,00%25,00%
Ponderea activelor totale deținute de bănci în UE (2018)Ponderea activelor totale deținute de bănci în UE (2018)
Marea Britanie Franța Germania
Italia Spania Olanda
Suedia Danemarca Irlanda
Luxembrug Celelalte state membre UE

32
statele cu numărul cel mai mic și cel mai mare de locuitori serviți per sucursală
bancară și p onderea activelor totale deț inute de bănci în UE în 2018 .

III.2 Indicatori de dimensionare și caracterizare a sistemului bancar din
Uniunea Europeană
În acest subcapitol va fi prezentat calculul indicatorilor de dimensionare și
caracterizare a sistemului bancar din Uniunea Europeană, fiind evidențiate cifre
pentru fiecare stat membru sau pentru diverse perioade de timp.
Ținând cont de indicatorii amintiți in capitolele anterioare, numărul de
bănci la 100000 de locuitori (relevant pentru gradul de întâmpinare al clienților
prin dezvoltarea rețelelor de bănci ) este:
𝟓𝟏𝟎𝟕
𝟓𝟎𝟕 .𝟖𝟓𝟐 .𝟖𝟖𝟓 x 100.000 = 1.0056

Gradul de intermediere bancară pentru Uniunea Europeană arată mărimea
sistemului bancar î n raport cu activitatea economic ă:

𝟏𝟎.𝟗 𝒕𝒓𝒊𝒍𝒊𝒐𝒂𝒏𝒆
𝟏𝟓,𝟑 𝒃𝒊𝒍𝒊𝒐𝒂𝒏𝒆 x 100.000 = 71.241,83

Dimensiunea depozitelor sau a creditelor pe cap de locuitor :
𝟓,𝟑 𝒕𝒓𝒊𝒍𝒊𝒐𝒂𝒏𝒆
𝟓𝟏𝟏 ,𝟓 𝒎𝒊𝒍𝒊𝒐𝒂𝒏𝒆 = 0,01

Rata de productivitate pe angajat sau unitate bancară :
𝟔𝟐𝟓𝟎
𝟐,𝟕𝟒 𝒎𝒊𝒍𝒊𝒐𝒂𝒏𝒆 = 0.002

33
În conformitate cu datele68 oferite de Consolidated Banking Data produsă
de Banca Centrală Europeană, profitabilitatea sistemelor bancare din Uniunea
Europeană este comparată cu ajutorul a următorilor indicatori astfel:
III.2.1 Randamentul activelor (Return on Assets – ROA)
Acest indicator evidențează câștigul sistemului bancar dintr -o țară într -un
an de zile, raportat la volumul total al banilor pe care sistemul respectiv i -a
împrumutat sau i -a investit. Pe baza acestui indicator și a datelor oferite de Banca
Cent rală Europeană a fost calculată media ROA pentru perioada 2008 -2017,
pentru care există date disponibile. Așadar :

Grafic III.2.1 . Randamentul activelor bancare (%) 2008 -2017
Sursa: BCE, Consolidated banking data

III.2.2 Randamentul capitalului banca r (ROE)
Indicatorul ROE arată profitul anual obținut de sistemul bancar ca procent
din capitalul investit. Așadar, media anilor 2008 -2017 (%) al ROE , pentru țările
Uniunii Europene, conform datelor oferite de BCE arată astfel :

68 Site oficial BCE, Consolidated bancking data , http://sdw.ecb.europa.eu/browse.do?node=9691144 , accesa t la
28.01.2020 -1,5 -1 -0,5 0 0,5 1 1,5Randamentul activelorRandamentul activelor
Cipru Slovenia Irlanda Potugalia Italia Germania
Letonia Marea Britanie Ungaria Danemarca Belgia Olanda
Spania Franța Austria Lituania Finlanda Luxemburg
România Suedia Slovacia Malta Polonia Bulgaria
Estonia Republica Cehă

34

Tabel III.2.2 . Randamentul capitalului bancar (%) 2008 -2017
Sursa: BCE, Consolidated banking data

În confomitate cu datele69 oferite de EBF, evoluția randamentului
capitalurilor băncilor din Uniunea Europeană din anul 2007 până în 2018 arată
astfel:

Grafic III.2.3 . Evoluția randamentului capitalurilor băncilor din Uniunea Europeană UE
Sursa: EBF, Credit institution in EU

III.2.3 Raportul cost/ venituri (Cost/Income Ratio)
Indicatorul cost/venituri evidențiază câți euro s -au cheltuit în cadrul
băncilor sub formă de cheltuieli operaționale (salarii, chirii, echipamente, utilități,

69 Site EBF, Credit institution in EU , https://www.ebf.eu/facts -and-figures/structure -and-economic –
contribution -of-the-banking -sector/ accesat la 27.01.2020 13,154
6,0018,255
9,537
5,2329,681
10,645
3,9295,2328,185
1,983,9885,5063,6153,66
0,9893,4322,461
1,682
0,0250,377-1,317
-1,034
-11,316-9,957
-25,857
-30-25-20-15-10-505101520RANDAMENTUL CAPITALULUI
-4%-2%0%2%4%6%8%10%12%Evolutia randamentului capitalurilor băncilor din UE
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

35
etc) pentru a genera venituri operaționale de 100 de euro. Așadar, analiza
comparativă oferită de BCE pentru acest indicator pentru țările din Uniunea
Europeană ca medie (%) a anilor 2008 -2017 este:
STAT Rapotul cost/venituri în UE
Austria 67,352
Belgia 66,120
Bulgaria 48,904
Cipru 49,910
Danemarca 60,522
Estonia 43,985
Finlanda 52,435
Franța 69,145
Germania 73,431
Irlanda 94,196
Italia 64,135
Letonia 55,505
Lituania 53,284
Luxemburg 53,231
Malta 35,069
Marea Britanie 64,536
Olanda 74,435
Polonia 55,041
Potugalia 59,317
Republica Cehă 46,718
România 55,436
Slovacia 55,785
Slovenia 59,614
Spania 49,755
Suedia 55,897
Ungaria 63,080
Tabel III.2.1 . Rap ortul cost/venituri (%) 2008 -2017
Sursa: BCE, Consolidated banking data

III.2.4 Ponderea creditelor neperformante în UE
Creditele neperformante din Uniunea Europeană sunt clasificate conform
BCE70 ca fiind acele împrumuturi și active a căror plată este restantă cu mai mult
de 90 de zile în țări ca Rom ânia, Bulgaria, Cipru, Grecia, Ungaria, etc sau cu mai

70 Site oficial BCE, Consolidated bancking data , http://sdw.ecb.europa.eu/browse.do?node=9691144 , accesat la
28.01.2020

36
mult de 60 de zile în Estona sau Lituania. Astfel, se evidențiază pondere aa
creditelor neperfomante între anii 2015 și 2018 .

Tabel III.2.3. Ponderea creditelor neperformante (%) 2015 -2018
Sursa: ABE, Date și analize de risc; Rapoarte anuale

Așadar, în acest subcapitol a m pus în lumină indicatori de dimensionare
și caracterizare a sistemului bancar din Uniunea Europeană prec um randamentul
activelor, r andamentul capitalului bancar , raportul cost/venituri și ponderea
creditelor neperformante în UE .
În capitolul III al lucrarii a m evidențiat evoluția numărului de locuitori
din zona EURO între anii 1999 și 2018, numărul instituțiilor de credit din Uniunea
Europeană între 2007 și 2018, f ilialele istituților de credit la nivelul Uniunii
Europene între anul 2009 și aul 2018 , numărul de angajați din instituțiile de credit
din UE din 2009 până în 2018 , personalul bancar di n UE pe fiecare stat membru
(2018) , numărul de locuitori per membru al personalului bancar din UE , statele
cu numărul cel mai mic și cel mai mare de locuitori serviți per sucursală bancară
și ponderea activelor totale deț inute de bănci în UE în 2018 . Toto dată, În acest 0,00%10,00%20,00%30,00%40,00%50,00%60,00%70,00%80,00%
Republica Cehă
Estonia
Bulgaria
Polonia
Malta
Slovacia
Suedia
România
Luxemburg
Finlanda
Lituania
Austria
Franța
Spania
Olanda
Belgia
Danemarca
Ungaria
Marea Britanie
Letonia
Germania
Italia
Potugalia
Irlanda
Slovenia
CipruPonderea creditelor neperformante 2015 -2018
Ponderea creditelor neperfomante 2015 Ponderea creditelor neperfomante 2016
Ponderea creditelor neperfomante 2017 Ponderea creditelor neperfomante 2018

37
capito l m-am axat pe anumiți indicatori de dimensionare și caracterizare a
sistemului bancar din Uniunea Europeană precum randamentul activelor,
randamentul capitalului bancar , raportul cost/venituri și ponderea creditelor
neperformante în U E.

38
CONCLUZII
Activitatea bancară a luat naștere cu mai mult de 2000 de ani în urmă, odată
cu apariția primelor bănci de negoț din lumea antică, și s -a dezvoltat până în
secolul al XIX -lea, astfel încât bancile nou inființate s -au răsp ândit în multe țări
europene. Așadar este de subliniat faptul că sistemele bancare au trecut în evoluția
lor prin mutații care le -au adus de la un nivel inferior de operațiuni bancare
(împrumuturi și depozite de grâne sau aur) la un nivel modern și perform ant,
specializat pe sectoare de acțiune, și anume la bănci cu funcție de supraveghere și
organizare pentru băncile din subordine, bănci universale și bănci specializate,
fiecare efecuând diverse și complexe activități bancare.
Modificările apărute în evolu ția economiei mondiale s -au manifestat pe mai
multe planuri, printre care regăsim procesul de concentrale al activității bancare,
procesul de internaționalizare a sistemelor bancare din țările dezvoltate, dispariția
treptată a deosebirilor dintre operațiun ile diferitelor instituții bancare de tip clasic
și a celor nebancare , restructurarea bancară și utilizarea monedei electronice .
Indicatorii de caracterizare a sistemelor bancare, pot fi diferiți în funcție de
anumite trăsături și totodată indicatorii de d imensionare ai sistemelor bancare sunt
reprezentați printr -o serie de indicatori specifici.
Sistemul bancar european a evoluat semnificativ de -a lungul timpului, fapt
ce îl clasifică ca fiind unul foarte dezvoltat. Așadar, sistemul bancar european
funcțio nează la un nivel înalt de dezvoltare, fiind foarte bine organizat, atât din
perspectiva cadrului juridic, cât și în privința cadrului instituțional. Deasemenea,
Banca Centrală Europeană întreprinde o serie de acțiuni de monotorizare în
conformitate cu M ecanismul Unic de Supraveghere, cu scopul de a asigura buna
funcționare a domeniului economic din Uniunea Europeană.
Totodată, sistemul bancar european a evoluat și din perspectiva evoluției
numărului de locuitori din zona EURO între anii 1999 și 2018, numărul ui
instituțiilor de credit din Uniunea Europeană între 2007 și 2018, filialelor
istituților de credit la nivelul Uniunii Europene între anul 2009 și aul 2018 ,
numărul ui de angajați din instituțiile de credit din UE din 2009 până în 2018 ,
personalul ui bancar din UE pe fiecare stat membru (2018) și numărul ui de
locuitori per membru al personalului bancar din UE . Deasemenea, anumiți
indicatori de dimensionare și caracterizare a sistemului bancar din Uniunea
Europeană precum randamentul activelor, r andamen tul capitalului bancar ,

39
raportul cost/venituri și ponderea creditelor neperformante în UE , aduc un plus
valoare în cercetarea sistemului bancar european.

40
BIBLIOGRAFIE

1. Bogdan Căpraru, Sistemele bancare între trecut și viitor, Ed.Economic a,
Iași, 2008
2. Bogdan Căpraru, Activitatea bancară -Sisteme, operațiuni și practici , Ed.
C.H. Beck, București , 2010
3. Cezar Basno, Nicolae Dardac , C.Floricel, Monedă, credit, bănci
Ed.Didactică și Pedago gică, București, 1999
4. Hanspeter Scheller, Banca Centra lă Europeană – Istoric, rol și funcții,
Germania, 2006, p. 20
5. Homer Williams, Building Type Basics for Banks and Financial
Institutions , Ed. John Wiley & Sons, 2010
6. Homer Williams, Building Type Basics for Banks and Financial
Institutions , Ed. John Wiley & Sons, 2010
7. Nicolae Dardac, Instituții de credit, Ed. Didactica și P edegogică,
București, 2005
8. Nicolae Dardac, Teodora Barbu, Moneda, bănci și politici monetare, Ed.
Didactica și Pe degogică, București, 2005
9. Radu Negrea, Banii și puterea, Ed. H umanistas, Buc urești, 1990
10. Tim Smith, William Fox, Economic Development Strategy for the 1990s,
SUA, 1990
11. Vasile Turliuc, Vasile Cocris, Monedă și credit, Ed.Ankarom, 1997

SURSE INTERNET
1. Site oficial BCE : https://www.ecb.euro pa.eu/
2. Site oficial Senatul României: https://www.senat.ro/
3. Site oficial al Consiliului European : https://www.consilium.europa.eu/
4. Site oficial SESF: https://eba.europa.eu/
5. Site oficial UE : https://europa.eu/european -union/
6. Site EBF: https://www.ebf.eu/