În orice act comunicațional se pot sesiza câteva elemente fără de care nu s -ar putea [608947]
3
ARGUMENT
În orice act comunicațional se pot sesiza câteva elemente fără de care nu s -ar putea
efectua comunicarea: emițător receptor, mesaj, canal de comunicare și efectul asociat
acestuia. Comunicarea trebuie în permanență învățată. Ea este o abilitate ca oricare alta și
necesită efort și concentrare. Când vrem să transmitem un mesaj trebuie să ne punem 3
întrebări: „Ce a funcționat până acum?”, „Ce am putea face mai bine?”, „Ce am învățat din
greșeli pentru a corecta data viitoare?”. Mass -media reprezin tă totalitatea mijloacelor de
comunicare în masă. Ea poate fi grupată în 3 categorii, astfel:
mijloace tipărite: cărți, ziare, reviste, afișe;
mijloace bazate pe film: cinematografie, fotografie;
mijloace electronice: radio, televoziune, teefon, fax, video casetofon.
Multimedia, sau noile media, se află la intersecția a 3 căi comunicaționale:
telecomunicațiile, informatica și audiovizualul. Capacitatea presei de influențare a publicului
depinde de mai mulți factori:
cine transmite mesajul,
pe ce canal pleacă mesajul,
ce se comunică și în ce modalitate,
cum satisface mesajul așteptarea receptorilor.
Pentru ca acești factori să aibă efectul dorit este nevoie ca transmițătorul să cunoască
publicul căruia se adresează mesajul. Acest lucru este posibil prin sondaj e de opinie, feed –
back, anchetă prin interviu și alte metode asemănătoare ce permit emitentului să înțeleagă
cum să formuleze mesajul și pe ce cale să -l transmită, astfel încât să ajungă repede la publicul
țintă și să fie înțeles de acesta.
În anul 2001 s -a făcut o statistică pentru a demonstra amploarea fenomenului
jurnalistic1. Aceasta prezenta peste 600 de publicații înregistrate la Registrul Comerțului,
aproape 114 posturi de televiziune și 140 posturi de radio, 4 agenții de presă, 24 de birouri
mass -media acreditate în București și peste 30 de publicații în limbile minorităților etnice. În
societatea actuală, mass -media joacă un rol important în viața socială , devenind o putere în
continuă dezvoltare și indispensabilă populației, cu o influență puterni că asupra tuturor
segmentelor societății.
Prezența activă a mass -mediei se face simțită în viața financiar -bancară, în dezvoltarea
industriei, evoluția tehnologiei, viața politică, dar, și în viața cotidiană.
1 Vișinescu Victor – „Jurnalism contemporan ”, note de curs, pag.3.
4
Mass -media influențează realitatea prin faptu l că are capacitatea de a construi o anumită
realitate cu ajutorul mesajelor pe care le transmite. Mijloacele de comunicare în masă fac o
selecție a problemelor care apoi sunt difuzate, acordându -le diferite grade de importanță.
Lumea contemporană este inv adată de mesaje publicitare al căror scop esențial este să
convingă publicul să cumpere produse sau servicii, chiar dacă nu are neapărat nevoie de
acestea.
5
CAPITOLUL 1
FENOMENUL DE MANIPULARE
1.1.Definiție și concept
A manipula înseamnă „a antrena/a manevra, prin mijloace de influențare psihică, un
grup uman, o comunitate sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop nu aparține voinței lor
directe și intereselor acestora; a influența opinia publică prin mass -media sau prin alte
mijloace p ersuasive; a exercita dominație psihologică sau politică asupra unui individ sau
asupra unui grup ”.2
Manipularea este definită ca fiind „o acțiune de a determina un actor social să gândească
și să acționeze într -un mod compatibil cu interesele inițiatorul ui, și nu cu interesele sale, prin
utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenționat adevărul, lăsând însă
impresia libertății de gândire și de decizie”.3 De-a lungul timpului s -au sesizat devieri de la
funcția inițială a mass -mediei d e a informa populația și s -a ajuns la unele trucaje și știri
regizate în reportajele unor mari agenții de presă. Voi analiza în continuare cazul celebrei
agenții de presă Reuters, care a publicat o fotografie surpinsă în urma unui atac asupra
Beirutului. Imaginea impresionează în special prin grosimea și amploarea fumului ce
acoperea orașul. La o analiză mai atentă specialiștii au observat că imaginea este prelucrată și
fumul este multiplicat. Când au fost contactați pentru a da explicații, reprezentanții a genției au
explicat că cel care a prelucrat fotografia a vrut să corecteze niște particule de praf dar din
cauza luminii proaste a făcut câteva greșeli. Aceeași agenție a publica în 22 iulie 2006 un
reportaj despre cazul unei femei libaneze rămasă fără loc uință în urma bombardamentului din
iulie. În data de 5 august la Associated Press apare aceeași femeie îmbrăcată la fel și cu
aceleași semne distinctive pe față care povestește că tocmai i -a fost distrusă casa fiind victima
bombardamentelor din august.
Un alt exemplu este apelul pe care îl face Colegiul Psihiatrilor către toate mijloacele
media de a nu mai difuza imagini cu modele extrem de slabe și forme perfecte deoarece
încurajează disfuncțiile alimentare, mai ales în rândul tinerilor. Reprezentanții Col egiului vor
să vadă o diversitate mai mare a formelor corpului și cer un nou cod etic editorial. Ei critică
mijloacele media că folosesc modele subponderale și imagini editate pentru a le face pe
acestea să arate perfect din punct de vedere fizic. Dr. Adri enne Key de la Colegiul
2 Definiție din Dicționarul Explicativ al Limbii Române.
3 Tran Vasile – „Patologii și terapii comunicaționale ”, note de curs, 2006 -2007, pag.14.
6
Psihiatrilor, secția de disfuncții alimentare, afirmă că există un număr mare de cercetări care
arată că media contribuie semnificativ la dezvoltarea unui stil de alimentație nesănătos în
special în rândul adolescenților și oamenilo r tineri. Cu toate că factorii biologici și genetici
joacă un rol important în dezvoltarea acestor disfuncții, factorii psihologici și sociali sunt de
asemenea semnificanți afirmă A. Key4 pentru postul de știri BBC. Psihiatrii sunt îngrijorați că
majoritatea articolelor oferă sfaturi de diete fără a oferi și informații despre pericolele ce pot
apărea în cazul ducerii acestora la extrem sau a eventualelor riscuri ce pot apărea în urma
nerespectării contraindicațiilor. Ei mai critică de asemenea, articolele în care sunt comentate
în mod negativ trupurile și formele vedetelor, dând astfel nesatisfacții cititorilor în legătură cu
propriile forme. Făcând o analiză a acestei afirmații ne dăm seama de cel puțin două aspecte.
În primul rând este clar că în cazul de față manipularea și -a îndeplinit scopul. Oamenii sunt în
stare să se mute din diverse cartiere, țări sau chiar contonente pentru a avea sentimentul că
sunt în siguranță, dar toată lumea își cumpără mașină, fiind cel mai des întâlnit mijloc de
transport.
În al doilea rând, industria autoturimelor câștigă importante sume de bani anual,
contribuind substanțial la bugetul statului. Analizând și partea economică a fenomenului
realizăm că majoritatea cetățenilor nu își cump ără o mașină cu banii jos cu prin rate, respectiv
credit bancar. Dacă mijloacele mass -media ar promova la scară înaltă pericolele la care
suntem expuși zi de zi la volanul unui autoturim și ar mediatiza mai mult accidentele făcute
din neatenție sau din lip sa totală de responsabilitate , industria auto ar avea enorm de suferit și
o dată cu ea și sistemul bancar ar pierde extrem de mult și, implicit, nici economia țării nu ar
mai putea susține același nivel de prosperitate.
Petru Tomega afirmă în articolul să u Dosarul Schengen și identitatea românească că
„răul ni -l facem singuri”5. El este de părere că ar trebui în primul rând să promovăm ceea ce
avem mai bun, tradiții, acțiuni umanitare, oameni de valoare, obiceiuri moștenite și să ne
mândrim cu strămoșii no ștri daci. Cu toate acestea, analizând presa scrisă, cea televizată și nu
numai, vom observa că majoritatea știrilor prezintă omoruri, furturi, copii ai străzii,
prostituate. Puține sunt știrile despre evenimente cu care să ne mândrim. Nu e zi să nu apară
pe ecrane țiganii cu corturi și bordeie de carton pline de mizerie, criminalitate și promiscuitate
la marginea marilor metropole . Pletora adăpostită astfel reprezintă România. Ea exportă fără
să vrea civilizația primitivă, inapoierea culturală și traiul de acasă, făcându -le cunoscute
întregii lumi, „etnonimul român a ajuns sinonim cu infractor, boschetar, neom”6, mai zice el.
4 http://news.bbc.co.uk/2/hi/health/8528443.stm
5 http://www.ziare.com/politică/schengen/dosarul -schengen -și-identitatea -românească -1123453
6 Idem
7
Această identitate românească nu este acceptată în spațiul Schengen, gradul de civilizație fiind
văzut la un nivel destul de scăzut.
Harold Lasswell, în esel său Conținutul comunicării , a explicat că pentru a înțelege
sensul unui mesaj ar trebui să se țină seama de frecvența cu care anumite simboluri apar în
mesajul respectiv, direcția în care simbolurile încearcă să dirijeze opinia pub licului și
intensitatea simbolurilor folosite. El a devenit faimos pentru elaborarea modelului media:
cine?, ce?, cui?, pe ce canal?, cu ce efect?. Prin acest model, H. Lasswell indică faptul că, în
scopul de a analiza în mod corespunzător un produs mass -media, trebuie să se țină seama de
cine a conceput produsul, cui i se adresează și care sunt efectele dorite de acest produs asupra
publicului. Voi analiza mai departe spusele lui Naomi Chomsky: „mass -media încearcă să
distreze publicul. Se dorește ca perso anele să facă altceva în așa fel încât să nu ne deranjeze
pe noi. Să se intereseze, de exemplu, de sport. Să fie înnebuniți după partide, după
scandalurile sexuale, după personajele importante și problemele lor, după orice informație de
genul ăsta. Orice n umai să nu fie ceva serios. Lucrurile serioase sunt pentru persoanele
serioase. De asta ne ocupăm noi.”7.
Inițial, presa a fost scoasă de sub cenzură pentru a avea dreptul la libertate de exprimare,
una din responsabilitățile sale fiind să împiedice marile puteri să mintă populația. În ziua de
azi însă, mass -media este principalul instrument prin care se distrage atenția populației de la
lucrurile, evenimentele și aspectele cu adevărat importante ale vieții, prin care se crează
stereotipuri, stiluri de viaț ă, moduri de gândire, se denaturează sau chiar se falsifică adevărul,
pentru a dirija masele conform intereselor politice și economice ale terților. De exemplu, în
presa scrisă sunt puține piblicații care prezintă date economice, financiare, precum: Ziarul
Financiar, Tribuna Economică, Economistul, Bursa, dar, există numeroase ziare și reviste cu
știri mondene, de scandal, tabloide, cum ar fi: Cancan, O.K. -magazin, Click, Libertatea, și
lista poate continua, menite să țină publicul atent la altceva și să nu observe ceea ce este cu
adevărat important. Sun Tzu afirmă în cartea sa Arta războiului , că „întreaga artă a războiului
este bazată pe înșelătorie. De aceea, dacă ești capabil simulează incapacitatea, dacă ești activ
simulează pasivitatea, momește inamicul pentru a -l prinde în capcană; simulează dezordinea
și lovește”8.
Internetul este poate cea mai bogată sursă de informații de orice fel, dar din păcate nu
toată lumea are acces la internet. Aici se pot găsi materiale informative din orice domeniu
pentru cei ce sunt interesați și vor să afle mai mult decât vor celelalte mijloace mass -media să
divulge. Posturile de televiziune au început abia de curând să producă emisiuni de interes pe
7 http:www.youtoube.com/watch?v=JrdnbE4Xx81
8 Sun Tzu, Arta războiului , Editura Antet, București, pag.11.
8
teme economice, însă sunt puțini cei care le urmăresc din cauza lipsei de interes sau a lipsei
de cultură, fiind mai atractive emisiunile de divertisment, de sati ră, de scandal, de bârfă.
Pentru a înțelege mai bine noțiunea de manipulare subtilă, fără ca subiectul să -și fi dat
seama că a fost manipulat, voi prezenta în continuare două experimente făcute pe studenți. În
primul experiment, un grup de cercetători au rugat pe elevii unei clase de psihologie să
încerce să -l manipuleze pe unul din profesorii lor. În acest sens, ei au fost rugați să zâmbească
și să pară extrem de atenți la spusele profesorului atunci când acesta se deplasează în partea
din stânga a clasei și să pară plictisiți, neatenți și iritați când acesta se deplasează către dreapta
clasei. În scurt timp profesorul a început să își țină cursurile doar în partea stângă a încăperii,
ajungând în final să predea stând rezemat liniștit de peretele din aceas tă parte a clasei. După
ce studenții au revenit la comportamentul normal, profesorul a continuat să prefere partea
stângă a sălii de curs. Când a fost întrebat de cercetători despre acest comportament al său, el
a ripostat iritat afirmând că acela este sti lul său personal și că predă așa dintotdeauna. Un al
doilea exemplu este experimentul doctorului Solomon Asch, care a demonstrat că cei mai
mulți dintre indivizi ajung să se îndoiască de cunoștințele lor atunci când sunt puși în fața unei
situații sociale în cadrul căreia persoanele care se bucură de cel mai mut respect dau
răspunsuri greșite la întrebări banale. Experimentul s -a desfășurat într -o școală de elită unde,
un examinator sever, i -a întrebat pe elevi care este formula chimică a apei, fiecare a răspuns
pe rând, sigur de el, H 2O. Examinatorul a zâmbit disprețuitor și le -a pus a doua oară aceeași
întrebare. Toți elevii au rămas dezorientați, încurcați și nici unul din ei nu a reluat răspunsul
corect.9
1.2.Efectele negative ale manipulării
Consecințele comunicării se datorează unor efecte de prag care dau naștere unei
convergențe a tehnicilor și tehnologiilor altă dată bine delimitate: rețele le de cablu TV,
rețelele telefonice și rețelele de transmitere de date, susținute de traductibilitate a cvasitotală a
culturii în informație digitală, căruia autorul îi indexează următoarele caracteristici: prețul
informației poate să nu aibă nimic de -a face cu valoarea sa de folosire; informația poate fi
multiplicată, copiată, revândută; informația nu est e un bun indefinit divizibil și nu răspunde
principiului adiționării; informația este parțial substituibilă.
Tematici majore privind efectele comunicării în masă :
puterea de influențare asupra anumitor tipuri de public;
9 Joule R. V. și Beauvois J. L., Tratat de manipulare , Editura Antet, 1997
9
direcțiile de influențare;
clasificarea variantelor de efecte;
mecanismele de funcționare a efectelor;
condițiile efective ce se află la fiecare nivel al procesului de comunicare.
Caracteristicile efectelor comunicării de masă:
efectele sunt identice cu consecințele;
manifestarea ef ectelor se raportează la orizontul temporal: certitudini și
probabilități;
se produc la diferite niveluri ale realității sociale;
efectele acționează asupra opiniei sau convingerii individuale sau de grup,
organizării instituționale, societății sau culturi i;
efectele au sens de acțiune în vederea modificării, prevenirii, facilitării sau
întăririi unei opinii sau convingeri;
efectele sunt complexe și relative.
Tipologia efectelor:
după momentul manifestării: certitudini – sesizabile, probablități – potențial e;
după nivelul manifestării: -o primă grupare : individuale – modificări la nivel
personal, de grup – modificarea sau alegerea reprezentărilor comune, societate –
resimțite la nivel general, instituționale – schimbare în existența sau funcționarea
unei instituții sociale;
-a doua grupare : microefecte, mezoefecte – la
nivelul grupurilor, macroefecte – la nivelul societății;
după durata manifestării: termen scurt – ˂6 zile, termen mediu – 6-30 zile,
termen lung – ˃o lună;
după modul de acțiune: directe – expunere nemijlocită, indirecte – prin
intermediul terților;
după o rientarea acțiunii: efecte de activare a atitudinilor latente, efecte de
întărire – confirmare a atitudinilor existente , convertire – schimbare de atitudine
sau comportament;
după natura acțiunii: de ordin cognitiv – schimbarea sistemului de cunoștințe, de
ordin comportamental – influențare, alterarea percepțiilor, a conținuturilor
valorice.10
Avantajele comunicării în masă:
10 Haiduc Ionel, Proiectul Roșia Montană între riscuri și beneficii , pag.1
10
facilitează un schimb de gânduri sau idei;
prin dimensiunea sa, facilitează împrăștierea informației, crește viteza cu care un
mesaj se propagă;
este o modalitate de a lega părți discontinue ale vieții sociale;
alimentează nevoia de reducere a certitudinii;
diminuează stresul cotidian;
compensează anumite frustrări;
sprijină efortul de autoidentificare;
are rol de supraveghere publică;
denunță și sancționează formele de devianță socială;
răspunde unor așteptări specifice cu grade diferite de satisfacție;
mesaje complexe, cantitate mare de date;
oferă alternative substanțiale;
mediază raporturi dintre stat și public și dintre individ și ma ss-media;
reperează, selectează, evaluează, prezintă evenimente.
Dezavantajele comunicării în masă:
relaționarea între sursă și receptor este de obicei univocă;
publicul este aflat sub controlul direct al comunicatorului;
conținuturile comunicării sunt generate de nevoile publicului, deci nformația va
fi prelucrată cât să satisfacă aceste nevoi;
profesionalizarea substan țială a specialiștilor din mass -mediaare și efecte
negative, deoarece instituțiile furnizoare de mesaje sunt ghidate de criteriul
eficie nței;
transformă cotidianul în senzațional;
deformează percepția asupra lumii reale;
crează modele false, proaste pentru publucul care se expune dar, care nu are
capacitatea de a selecta și prelucra informația;
mesajul, oricât de obiectiv se vrea, este dis torsionat încă de la sursă;
crează efecte de dependență de natură cognitivă, afectivă și comportamentală;
poate induce ușor dezinformarea pentru anumite tipuri de public;
produce modificări, facilitări sau întăriri a unor opinii sau convingeri ce pot fi
greșite, periculoase social;
poate manipula publicul prin modificarea, schimbarea contextualității unui
eveniment, știre.
11
1.3.Tehnici de manipulare
Manipularea are în vizor atât inconștientul cât și conștientul și subconștientul celui ce
urmează a fi manipulat.ea urmărește schimbarea comportamentului în așa fel încât să pară că
decizia a fost luată în deplină cunoștință de cauză, prin liber arbitru și nicidecum prin
dirijarea /condiționarea de către manipulator. Principalul obiectiv al manipulării este ca
subiectul să ia decizii imediate, impulsive, fără a avea timp să analizeze toate variantele. De
multe ori nu este neapărat nevoie de cuvinte mari și fraze întortocheate pentru a manipula pe
cineva. Sunt suficiente câteva elemente cheie așezate strategic și sensul original al mesajului
este denaturat. Spre exemplu, când vorbim despre cineva: X este băiat bun, isteț, silitor, își
ajută părinții, este prietenos, dar are probleme cu băutura; acel „dar” are puterea de a schimba
percepția asupra subiectului a unei persoane care abia l -a cunoscut sau care nici măcar nu a
luat legătura cu X. Un alt exemplu poate fi o profeție a Oracolului din Delphi care spunea:
„Vei învinge nu vei muri!”. Să presupunem că cineva introduce o simplă virgulă astfel: „Vei
învinge nu , vei muri!”, atunci profeția ar avea cu totul altă însemnătate.11
Piciorul în ușă : cu cerere explicită – este caracterizată prin două etape. În prima etapă
se cere subiectului un prim comportament nonproblematic și puțin costisitor. În etapa
următoare se cere aceluiași individ o a doua acțiune mai costisitoare și pe care nu ar fi
realizat -o în mod spontan; cu cerere implicită – prima cerere este explicită, iar cea de -a doua
este cerută de circumstanțe.
Tehnica contactului fizic sau a ati ngerii – este folosită în special în vânzări. Cei ce
folosesc această tehnică au șanse mai mari să obțină acceptul, încrederea manipulatului decât
cei care se bazează doar pe capacitatea de convingere verbală. Prin contactul fizic fizic subtil,
cum ar fi o bătaie pe umăr, o strângere de mână, o strângere subtilă de antebraț, se creează
subiectului senzația de familiaritate, încredere, apropiere față de o persoană străină.
Trântitul ușii în nas – se bazează pe solicitarea unui tip de comportament prea
costis itor pentru a putea fi acceptat , iar apoi urmează o a doua solicitare, de data aceasta a
comportamentului așteptat care, dacă ar fi fost cerut de la început, avea șanse mai mici să fie
acceptat (ex.: vrem o bicicletă care costă mulți bani. Întâi îi rugăm p e părinți să ne ia o mașină
pentru a ne deplasa mai ușor. Bineînțeles că suntem refuzați deoarece nu dispun de suficiente
resurse bănești pentru a cumpăra acum o mașină. Intervenim cu a doua cerere care pare mult
mai rezonabilă în comparație cu prima, soli citând bicicleta dorită. Cererea este acceptată).12
11 Dona Tudor, Genuri publicistice de televiziune , suport de curs
12 Volkoff Vladimir, Tratat de dezinformare , Editura Antet
12
Amorsarea – presupune ascunderea temporară a unui adevăr sau dezinformarea
temporară. Abia după ce subiectul ia decizia așteptată este prezentată și informația lipsă (ex.:
mergem să cumpărăm o canapea. Ave m de ales între două modele, unul de 1000 lei și celălalt
de 1300 lei dar la care primim cadou și un fotoliu pe care dacă îl luăm separat costă 600 lei.
Alegem a doua variantă cu fotoliul cadou, dar când mergem să achităm produsul ni se spune
că fotoliul a fost ofertă limitată și stocul este epuizat. Pentru a nu mai pune iarăși în balanță
cele două modele, alegem să rămânem la decizia inițială și să cumpărăm totuși canapeaua de
1300 lei chiar dacă cealaltă avea un preț mai avantajos).
Cheltuiala inutilă sa u capcana ascunsă – în 1985 Arkes și Blumer au făcut un
experiment pe câțiva studenți. Aceștia trebuiau să își imagineze că au plătit 100 de dolari pe o
vacanță în weekend la schi în Michigan și 50 de dolari pe un weekend tot la schi în
Wisconsin, dar care se știe că este mai promițător. Ulterior, ei află că ambele rezervări pe care
le plătiseră deja integral și fără drept de retragere sunt în același weekend și sunt puși să
aleagă . În mod normal, un consumator rațional ar alege să plece în Wisconsin deoare ce
prezintă mai multe avantaje. Cu toate acestea, 54% dintre studenți au ales Michigan pentru că
era mai scump.13 Astfel, cheltuiala inutilăeste definită ca fenomenul care apare în momentul
în care un individ alege strategia în care a investit mai mult (timp/bani/energie) în detrimentul
altor strategii care par mai avantajoase.
Mesajele subliminale – Steve Jacobson, expert american în controlul minții, este de
părere că percepția subliminală este un proces creat de tehnicieni de comunicații, prin care
oamenii primesc și răspund informațiilor și instrucțiunilor fără să fie conștienți de
instrucțiunile primite. Acest fe nomen este posibil prin expunerea unor imagini sau mesaje pe
ecran într -un timp atât de scurt încât spectatorii să nu îl conștientizeze.
Familiarizarea cu o persoană, un obiect – un individ are tendința să acorde o încredere
mai mare sau să întâmpine cu o atitudine mai favorabilă o persoană sau un eveniment despre
care a mai auzit sau cu care s -a obișnuit deja (ex.: reclame publicitare, apariții publice repetate
ale unui om politic sau a unui reprezentant dintr -un anumit domeniu de interes public).
Tactica stresării și tracasării fizice – este folosită pentru a grăbi decizia unui oponent
care cedează greu (ex.: este vară. Dorești să închei un contract cu un acționar la firma ta. Îl
rogi să te aștepte până termini ședința cu subordonații și îl trimiți într -o cameră mică,
neaerisită și zgomotoasă, apoi îl inviți la negociere într -un birou confortabil, bine amenajat,
răcoros, dar unde soarele îi intră în ochi și aerul condiționat este îndreptat fix înspre el).
Hiperbolizarea – presupune amplificarea artificială a valorii unui serviciu, produs, a
unor calități, defecte.
13 Joule R. V. și Beauvois J. L., Tratat de manipulare , Editura Antet, 1997 , pag.24
13
Minimalizarea – se realizează prin asocieri cu persoane sau obiecte mai slabe calitativ
sau cu un aspect mai neplăcut decât subiectul comparat.
Legea dovezii sociale – atunci când suntem nesiguri pe ceea ce trebuie să facem întro
anumită situație începem să luăm exemple din jurul nostru pentru a vedea cum se comportă
alții în același context (ex.: când doamna X vine la ușă să ne ceară bani pentru un copil ce
trebuie operat, ne prezintă și o listă c u cei care au acceptat să doneze și cam ce sume au fost
donate aproximativ de fiecare; astfel ne vom simți oarecum obligați să facem și noi același
gest de bunăvoință).14
1.4.Practici manipulative
În literatura de specialitate, manipularea este înțeleasă ca o acțiune de modificare a
pozițiilo, normelor sociale, stării mentale, a universului de credințe și convingeri al celui
supus ei.
Scopul manipulării este suscitarea de reacții afective puternice – ură, loialitate, speranță
– care să determine luarea de către cei manipulați a unor decizii favorabile manipulatorului.
Manipularea trebuie raportată atât la intențiile comunicatorului cât și la metodele prin care are
loc comunicarea. De principiu, manipularea este o acțiune voită, ce presupune o intenție din
partea celui care manipulează. O inducere în eroare neintenționată nu poate fi calificată drept
manipulare. În același timp, mijloacele sunt cele care califică fapta ca având sau nu caracter
manipulator. Astfel, nu se poate spune că o acțiune de tip manipu lator nu ar constitui
manipulare întrucât intenția celui care a recurs la ea a fost corectă. Folosirea mijloacelor
specifice manipulării prezumă intenția de a manipula ceea ce le este transmis, trecând
informația prin propriul filtru critic. De calitatea a cestui filtru depinde reușita manipulării.
Așa stând lucrurile, acțiunea împotriva manipulării trebuie să se adreseze, pe de o parte,
manipulatorilor – descurajându -i prin sancțiuni și limitândule spațiul de manevră prin
impunerea unor reguli de conduită socială adecvate, iar pe de altă parte, potențialelor victime
ale manipulării – întărindu -le prin informație și educație spiritul critic.15
Mijloacele prin care se poate efectua manipularea sunt numeroase, atât verbale, cât și
non-verbale. Din cauza complex ității proceselor de comunicare și a naturii subiective a
raporturilor dintre cei care comunică, este uneori greu de distins între persuasiune și
manipulare. Nu se poate afirma categoric că persuasiunea ar apela doar la rațiune, în timp ce
14 Vasile Tran, Patologii și terapii comunicaționale , suport de curs
15 Directiva consiliului – 97/11/CE din 3 martie 1997 de modificare a Directivei 85/337/CEE privind evaluarea
efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului
14
manipularea doar la afectivitatea celui manipulat, care ar fi astfel subjugat scopurilor
manipulatorului. În timp ce în cazul persuasiunii, convingerea celui ce recepționează mesajul
ține de reacția lui afectivă specifică față de argumentele emițătorului de mesaj, în cazu l
manipulării subiectul este împins în eroare prin maniera înșelătoare în care i se comunică
mesajul, manieră subordonată unui scop ascuns. Manipularea produce efecte asupra
individului sau grupurilor în grade diferite, deoarece oamenii au capacitatea de a verifica,
aprecia, interpreta și evalua.16
Aceste mijloace sunt asociate cu schimbarea intenționată, din partea celui ce
manipulează, a conținutului comunicării, raportat – transmis receptorului. Metodele utilizate
pentru a îndeplini aceasta includ:
preze ntarea în mod intenționat a unui neadevăr ori a unei informații distorsionate în
scopul dezinformării, ori prezentarea unei informații neutre, în care faptele sunt prezentate
într-o asemenea succesiune și într -un asemenea mod încât să conducă publicul rece ptor spre o
anumită concluzie;
darea unor explicații ale faptelor ce reflectă un punct de vedere unilateral al
subiectului aflat în discuție;
reducerea conținutului informațiilor transmise, eliminându -le pe cele care nu slujesc
punctul de vedere al celui ce manipulează informațiile în cauză și din contra, punerea
accentului pe cele ce susțin punctul de vedere al acestuia;
prezentarea trunchiată a informațiilor, prezentarea lor în formă fragmentară în
beneficiul manipulatorului;
prezentarea zvonurilor drept adevăruri, mai ales dacă nu există dovezi concrete care
să le contrazică;
reducerea importanței unor informații prin suprasaturarea receptorului cu informații
redundente, prin care cele importante sunt diseminate, reducând astfel discernământul
receptorul ui în selectarea informațiilor importante;
includerea aspectelor autocritice în prezentarea unor aspecte sau probleme minore
pentru a crea impresia de obiectivitate;
atribuirea informațiilor, în mod nejustificat și fraudulos, unor surse neutre de
prestigiu , în care cel ce le -a recepționat are încredere;
facilitatea unor așa -zise scurgeri de informații confidențiale, care de fapt nu sunt
confidențiale, în scop de intoxicare;
atribuirea unor informații unor așa -zise surse de încredere, nenominalizate, și care
nu pot fi verificate;
16 Sun Tzu, Arta războiului , Editura Antet, București
15
utilizarea calomniilor pentru a otrăvi opinia receptorului în legătură cu anumite
subiecte de interes.17
Mijloace psihologice – aceste mijloace exploatează slăbiciunile personalității umane în
avantajul celor interesați, ori, determi nă pierderea controlului asupra propriei activități din
partea celor supuși procesului de manipulare. Sub influența acestor condiții, receptorul poate
face greșeli de care beneficiază cel ce manipulează. Aceste metode includ:
citarea autorităților, ale căr or opinii în legătură cu un anumit subiect nu pot fi
verificate ori demonstrate;
asumarea unor promisiuni fără acoperire în împrejurări determinate pentru
modificarea cursului acțiunilor sau evenimentelor;
crearea unei atmosfere de încredere, deși manipula torul abia îl cunoaște pe
receptorul manipulării;
prezentarea în mod fals a unei unități de gândire și de opinii, de valori spirituale
și morale și de interese;
discreditarea acelora care intră în competiție cu manipulatorul pentru exercitarea
influenței a supra receptorului manipulării, mai ales atunci când competitorii
interferează cu obiectivele manipulatorului;
oferirea de simpatie și sprijin receptorului în circumstanțe care, în final, pot fi
exploatate în avantajul manipulatorului.18
Mijloace tehnice – în plus față de manipularea psihologică și informațională, statele
moderne își focalizează atenția asupra mijloacelor tehnice de manipulare. Mijloacele tehnice
sunt utilizate la cel mai înalt nivel și cu un randament corespunzător, fiind reprezentate în
primul rând de computere, ce constituie linia acțiunii principale în era informațională.
Tehnologia de astăzi contribuie la discriminarea prin mijloace mai subtile și insidioase a
dezinformării decât în urmă cu câțiva ani chiar. Mijloacele tehnice de dezi nformare produc un
efect de manipulare cu consecințe strategice atât în mediul intern cât și în cel internațional.
Incapacitatea factorilor de decizie politică și militară și a organelor specializate de protecție de
a identifica tendințele de manipulare la acest nivel poate avea consecințe catastrofale pentru
orice stat, atât pe termen scurt cât și pe termen lung, consecințele putând fi dificil de
întrevăzut, iar uneori, chiar imprevizibile. Un utilizator amator, dar entuziast al computerelor
poate avea acc es și manipula evidența financiar -bancară, accesa conturile cărților de credit și
alte date păstrate pe calculator în propriul său interes. Exemple de acest fel sunt nenumărate.
Un pasionat al informaticii din Sankt Petersburg (Rusia) a penetrat codurile d e securitate ale
17 Virginia Nightingale, The hand book of media audience
18 Oreste Teodorescu, Demonii puterii în democrație , Editura Taso, București
16
uneia dintre băncile importante din S.U.A. – Citicorp Bank of America, transferând de aici
zece milioane de dolari în propriul său cont dintr -o bancă rusească, înainte de a fi depistat și
prins.19
Permițând noi și mult mai rapide metode de a mobiliza opinia publică și de a coordona
acțiunile, telefoanele mobile, televiziunea prin satelit, internetul, fax -urile portabile sunt unele
dintre noile instruente sau, dintr -o anumită perspectivă , arme care au energizat amenințarea
manipulării. Muniți a pentru aceste arme este asigurată de mijloacele de dezinformare, ca de
exemplu virușii informatici ce paralizează computerele, mijloacele războiului electronic și
electromagnetic care pot distruge ori paraliza un întreg sistem. Dezafectarea legăturilor p rin
satelit care permite să opereze multora din mijloace, poate fi considerată cu greu o opțiune
pentru a face față amenințării reprezentate de manipulare, deoarece aceste legături prin satelit
determină în mare parte capacitatea de comunicare a statelor l umii. Trebuie, de aceea,
dezvoltate alte modalități de rezolvare a situației și de reducere a amenințării. Dependența
statelor dezvoltate din punct de vedere economic și tehnologic de rețelele internaționale a
creat un coridor de vulnerabilitate nemaiîntâl nit până în prezent, ce poate avea un efect
catastrofal asupra sistemului de conducere strategic al oricărui dintre aceste state. Mai există,
de asemenea, un tip de pericol specific al manipulării informatice, acest pericol nu implică
utilizarea mijloacelo r informaționale, semantice ori psihologice, ci constă de fapt într -o
combinație de mijloace tehnice și psihologice, ce afectează procesele fiziologice specifice
corpului uman. În zilele noastre există specialiști care cercetează modul în care ecrenul
moni torului computerului poate afecta organismul operatorului. Se cercetează căi de
manipulare a operatorilor pentru a -i face să apese anumite taste, ori pentru a distruge
informații specifice, ca și cum ar fi hipnotizați.20
Atât specialiștii ruși cât și cei am ericani se pare că sunt foarte avansați în acest domeniu.
Există anumite indicii chiar, că specialiștii ruși au creat virusul 666 care prin afișarea unei
cifre bine stabilite și a unor combinații de culori specifice determină efectele fiziologice
preconiza te. Așa cum însuși un cercetător rus remarcă, virusul 666 este vinovat de
deteriorarea completă a procesului fiziologic pentru mai mult de 50 de persoane. Opinia
publică este încă sceptică cu privire la posibilitatea utilizării computerelor ca o armă letal ă.
Mulți consideră că dezvăluirile de felul celor de mai sus nu sunt credibile, chiar dacă
cercetătorii ruși sprijiniți de funcționari superiori din aparatul de stat au difuzat această
informație. În toate societățile, mass -media este acreditată cu roluri multiple, de la
monitorizarea a tot ceea ce se întâmplă în jur la crearea imaginilor și percepțiilor colective.
19 Victor Vișinescu, Jurnalism contemporan , note de curs
20 Dumitru Titus Popa, Drept și comunicare mediatică , Editura Norma, 2004
17
Deși în timpuri normale sistemele media sunt percepute ca fiind integrate în sistemul social, în
timpuri de criză ele par să capete o anume auto nomie care nu le fusese atribuită anterior.
Toate eforturile unui creator de imagine se concentrează asupra efectelor pe care acesta
încearcă să le producă în procesul de comunicare. Evident, este vorba despre urmările voite la
receptarea mesajului, despre efectul comunicării. Fiecare persoană are o limită biologică
proprie de prelucrare a informației. În studiile făcute în 1948 privind alegerile din Ohio –
SUA, cercetătorii Lazarsfeld, Berelson și Gaudet au evidențiat faptul că receptarea
emisiunilor polit ice depinde de orientarea sau predispoziția alegătorilor.
Oamenii selectează, de mai multe ori la nivelul subconștientului, acele mesaje care le
confirmă orientarea politică sau, altfel spus oamenii preferă să audă ce le place . Studiile
ulterioare, după cele făcute de Lazarsfeld, Berelson și Gaudet, au demonstrat că există totuși
două tipuri de selectivitate: selectivitatea de facto și selectivitatea motivată. Doar
selectivitatea de facto ilustrează tendința publicului de a selecta informația conform
predispozițiilor. Selectivitatea motivată este o selecție conștientă bazată pe niște criterii
proprii, suficient de bine orientate.
Instituțiile mass -media sunt, la urma urmei, firme care dacă doresc să supraviețuiască
trebuie să facă bani. Posturile comercial e obțin profit din publicitate, se spune. De multe ori
însă, se fac compromisuri. Și asta pentru că valorile celor ce au control asupra ziarelor sunt cu
totul diferite de cele ale jurnaliștilor.
Deși pretind că respectă concepte ca adevărul, onestitatea sau virtutea, aceștia urmăresc
de fapt, să se îmbogățească, să facă propagandă sau ambele. Fie că e vorba de stat,
administrație locală, partide politice, companii multinaționale, firme mixte, într eprinderi
independente, bănci, companii petroliere sau oameni cu bani, se urmăresc aceleași scopuri.
Vrem să recunoaștem sau nu, televiziunea manipulează prin imagine.
Unul dintre celebrele cazuri de manipulare o are ca protagonistă pe Margaret Teatcher.
O grevă de proporții, sute de muncitori protestează în fața biroului „Doamnei de fier”. În acest
caz nu era posibilă satisfacerea pretențiilor muncitorilor, și s -a căutat o altă soluție:
manipularea mulțimii prin televiziune. Cadru cu mulțimea nemulțumită, Doamna de fier pe un
fotoliu, relaxată, cu o ceașcă de cafea în față, ține un discurs în care îi liniștește pe muncitori,
spunând că va face tot ceea ce este omenește posibil pentru a -i ajuta, deoarece îi înțelege.
Cadru cu un grup de oameni care ies din mulțime. Evident, comentariul acestui reportaj a
susținut imaginile. De fapt, în televiziune, imaginile slabe, nesugestive, se compensează cu un
comentariu puternic. La final,având ca imagine -suport un mic grup de oameni plecând nimeni
nu știe unde, se spu nea că greva a fost spartă și că muncitorii se îndreaptă spre casele lor. Iată
18
cum, una dintre cele mai mari greve din istorie, a fost spartă, prin manipularea oamenilor cu
ajutorul mass -media.21
De ce atâta violență la televizor, în ziare, la radio? Este o întrebare pe care și -o pun
mulți oameni care s -au săturat să afle despre crime, violuri, sinucideri. Răspunsul: „pentru că
asta se vinde cel mai bine”, iar o producție mass -media trebuie, într -un fel sau altul vândută.
Există o regulă nescrisă: „it bleads , it leads” adică „dacă știrea e cu sânge, atunci musai e
prima în jurnal, și deci cea mai importantă. Dacă priviți cu atenție un jurnal de știri al oricărei
televiziuni, veți observa că știrile negative reprezintă între 60 -80% din total. Mulți se ascund
după lozinca „prezentăm realitatea așa cum este”. De fapt, și în acest caz, dictează rațiunile
economice. Publicitatea este și ea o formă de manipulare. Ziarele, radiourile, televiziunile, au
nevoie de bani pentru a supraviețui, bani care, se zice, provin d in reclame. Firmele, la rândul
lor, au observat impactul pe care îl are mass -media în promovarea unui produs sau serviciu.
Marshall McLuhan s punea într -una din cărțile sale, The medium is the message , următoarele
„copiii sunt mai snobi decât adulții, mai d ispuși să se formeze gusturilor comunității în ceea
ce privește utilizarea unor mărci comerciale bine cunoscute”. A. T. Poffenberg, enumera în
lucrarea Rolul psihologiei în publicitate 44 de tipuri de forțe de captare a atenției. În fruntea
listei apar: foamea, iubirea pentru odraslă și sănătatea . La calălalt capăt al listei, psihologul
situează: amuzamentul, precauția și sâcâiala .
Este manipularea o amenințare reală? Manipularea poate fi un indicator al unei
amenințări iminente, mai ales dacă un sistem inf ormatic constituie obiectul manipulării. Dar
tot manipulare poate fi și capacitatea inamicului de a limita, neutraliza ori distruge
eficacitatea unei misiuni în curs de desfășurare, ori doar proiectate. În virtutea logicii,
manipularea poate fi o amenința re credibilă. Nu este destul de a spune că percepția noastră a
fost distorsionată, ori că o operația psihologică de inducere în eroare ori de dezinformare a
fost desconspirată, ori că o operație este o amenințare. Mai dificil este aceea de a aprecia ce
anume a fost ținta manipulării , cine ori ce a fost afectat, și cum să fie înlăturat ori anihilat
efectul manipulării, inclusiv în plan mental. Apoi, publicul și audiența manipulării trebuie să
fie informați în legătură cu elementele concrete ale manipulării. A spune numai că o operație
de propagandă, de exemplu, a influențat acțiuni, emoții, sentimente și evenimente este de
asemenea numai primul pas. Trebuie determinate obiectivele urmărite de cel ce manipulează
și evaluate pagubele pe care manipularea le prod uce.22
21 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.8, aliniatul 2
22 Directiva nr.68 din 17/12/1979 privind protecția apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite
substanțe periculoase (80/68/CEE)
19
Ideea de a fi supus unei operații de manipulare nu este așa de înspăimântătoare la prima
vedere, impactul său neproducând un șoc asupra subiectului în cauză, așa cum s -ar întâmpla
în situația unor amenințări de altă natură. Cu toate acestea rezultate le manipulării pot fi dintre
cele mai importante și grave, cuprinzând de la destructurarea programelor și proceselor
informatice, până la distorsionarea și alterarea contextului în care s -au produs diverse
evenimente ori a bazelor de date ale sistemelor in formaționale, pe baza cărora se iau deciziile
strategice în domeniile importante ale vieții sociale: politic, economic și militar. Mass -media
este o unealtă cu două tăișuri. Pe de o parte – formează, iar pe de altă parte – deformează.
Politicienii de la no i se pare că înțeleg din ce în ce mai bine acest lucru și se folosesc de presă
pentru a câștiga alegători. Dar, acest lucru nu se întâmplă numai la noi și numai acum. Mari
conducători din toate timpurile au folosit tehnici de manipulare, unii pentru a rămâ ne la
putere, alții pentru a controla populația. Conceptul în sine de manipulare lasă libertatea de
interpretare. Poate de aici provine toată confuzia terminologică sub care se analizează și
comentează fenomenul războiului psihologic.
Indiferent ce sens al egem, cel larg de influență socială de tip special sau cel restrâns, de
influență în discordanță cu interesele manipulaților, războiul psihologic are țelul de a
manipula. Vorbim de manipulare atunci când o anume situație socială este creată premeditat
pentru a influența reacțiile și comportamentul manipulaților în sensul dorit de manipulator. O
altă trăsătură a manipulării este caracterul indirect, de la distanță, între cel care manipulează și
cel manipulat, ducând la o relație socială nefirească , înstrăina tă, anxioasă, frustrantă. În
primul rând, se acționează asupra inconștientului, unde forța sugestiei este deosebit de mare și
individul acționează sub o presiune de care nu este conștient. De aceea, fisurarea sau chiar
schimbarea sistemului de referință po ate fi mai ușor provocată prin formule șoc, puternic
emoționale.
Manipularea prin sondaje – în sociologia comunicării un loc aparte îl ocupă problema
utilizării sondajelor de opinie în campania electorală și posibilitatea de a influența rezultatele
votului prin acestea. Sondajele de opinie au mai multe funcții: informativă, strategică pentru
staff-urile de campanie electorală, manipulativă . Asupra acestei ultime funcții există
importante polemici, atît teoretice cât și politice. Controversele teoretice au pus în evidență
trei puncte de vedere importante.
Sondajele de opinie influențează electoratul atât în favoarea învingătorului, cât și a
învinsului. Aplicând legea statistică a numerelor mari , acest punct de vedere susține că, de
fapt, efectele publicării sondajelor sunt minime, de până la 3% din opțiunile de vot, ca urmare
a compensării dintre influențele asupra electoratului partidului învingător și ale celui învins.
Sondajele de opinie au totuși un efect, în sensul în care electoratul se raliază învingăt orului
20
din sondaje. Această teorie este cunoscută și sub numele de „teoria votului util”, derivată din
paradigma alegătorului rațional care spune că electorul își acordă votul acelei formațiuni
politice în măsură să câștige alegerile sau, măcar, să intre î n Parlament. dimensiunea efectului
publicării sondajelor asupra alegătorilor nu poate fi stabilită în mod absolut, aceasta fiind
diferită în fiecare societate și în fiecare an electoral. În mod cert, sondajele de opinie publică
au efecte asupra a două categ orii de persoane: finanțatorii partidelor și militanții de partid. Cei
care finanțează activitatea politică își ponderează sprijinul în funcție de cotația în sondaje a
respectivelor partide. O parte din militanții partidelor învinse se pot demobiliza, deoa rece ei
cred că oricum pierd, iar activiștii partidelor învingătoare pot considera că oricum bătălia e
câștigată și, de aceea, își reduc eforturile. Probabil că efectul cel mai demobilizant al
sondajelor de opinie este asupra partidelor mici, aflate perman ent în apropierea pragului
electoral. De fapt, partidele mici sunt cele afectate de efectele votului util.23
În condițiile unui echilibru foarte pronunțat între formațiunile politice, în preajma
campaniei electorale, sondajele de opinie sunt importante, deo arece ele pot mobiliza sau,
dimpotrivă, demobiliza militanții partidelor. De asemenea, contribuind la scoaterea sau
reintroducerea în cursă a partidelor mici, ele pot influența decisiv echilibrul de forțe politice în
condițiile în care principalele partide parlamentare sunt departajate doar de câteva procente,
niciunul neavând majoritatea absolută – fie prin oferirea unui mare procent de voturi
nealocate spre redistribuire, fie prin impunerea unor partide de buzunar cu forțe esențiale în
realizarea majorită ții guvernamentale.
Manipularea prin sondale se poate face fie prin denaturarea datelor sau semnificației
acestora ulterior obținerii lor, fie prin pervertirea lor în mementul obținerii ca urmare a
formulării tendențioase a întrebărilor sondajului. În caz ul sondajelor avem de a face cu
conjugarea eforturilor mai multor actori. Pe de o parte este mass -media, interesată de
publicarea rezultatelor unui sondaj în măsura în care acesta este spectaculos, iar, de cealaltă
parte, sunt cei care comandă sondajul și care doresc să afle rezultatele reale, dar au și interesul
să maximalizeze beneficiile deținerii acestor informații prin intermediul publicării lor. În
unele cazuri, rolul mass -media se reduce la acela de difuzare a informațiilor primite, în loc de
a fi ex aminator critic a datelor transmise spre publicare.24
Sondajele de opinie au fost folosite încă din 1990. Acestea pot avea un efect politic doar
în măsura în care sunt promovate în presă. În România, mass -media audio -vizuală constituie
principala sursă de informații politice pentru aproximativ 80 -85% din cetățeni , iar presa scrisă
are o audiență directă pentru maxim 10% din cetățenii României. În cadrul unor cercetări
23 Teodor Frunzeti, Managementul manipulării
24 Coman Mi hai, Mass -media în România postcomunistă , Editura Polirom, București, 2003
21
realizate de Centrul de Sociologie Urbană și Regională (CURS) în anul 2000, doar 5% din
repondenți apreciau că țin seama de datele din sondaje într -o foarte mare măsură. Din atare
perspectivă, putem aprecia că efectele publicării sondajelor asupra distribuției puterii politice
prin alegeri sunt puțin importante. Cu toate acestea, partidele pol itice și alți actori sociali s -au
implicat în diverse acțiuni de manipulare sau contramanipulare a opiniei publice prin
realizarea, publicarea și comentarea unor sondaje de opinie publică. O adevărată bătălie a
sondajelor s -a desfășurat în anul electoral 2 000. Din cauza faptului că mai multe partide și
alianțe electorale erau la limita intrării în parlament ca urmare a ridicării pragului electoral de
la 3% la 5% și a divizării CDR, actorii implicați în bătălia electorală au încercat prin orice
mijloace să i nfluențeze opțiunile alegătorilor. Partidele mari urmăreau, printre altele, mărirea
numărului de formațiuni rămase sub pragul electoral și, astfel, mărirea procentelor de
redistribuit.25
Se impune, deci, luarea în considerare a câtorva reguli de urmat pentru a putea stăpâni și
controla fenomenul manipulării. T oți factorii de decizie, indiferent de treapta ierarhică și de
domeniul de activitate trebuie să fie mult mai atenți și sensibili la ameninșarea manipulării.
Atunci când se citește un articol, vizi onăm știrile, diferite emisiuni tematice la televizor ori,
mai nou, se citește un mesaj transmis pe internet, este deosebit de important de înțeles cine
este autorul, care sunt sursele de informare ale acestuia și ce motivații și eventual interese se
ascun d în spatele comunicării respective. Uneori, autorul în cauză introduce mesaje cu rol
manipulator din motive ideologice ori pecuniare. De aceea, cititorii trebuie să înțeleagă că
orice comunicare prin mass -media are numai un rol informativ, nereprezentând în mod
necesar versiunea obiectivă, faptele în sine; cititorii și factorii de decizie, trebuie de asemenea,
să ia în considerare contextul în care au loc evenimente de presă; dacă rapoartele transmise
beneficiază de timp real , adică dacă sunt transmise ins tantaneu, atunci trebuie cântărite cu
multă atenție toate aspectele prezentate, până când informațiile sunt complete, și există o
imagine clară asupra respectivului eveniment. Cititorul, și cu atât mai mult analistul, trebuie
să înțeleagă dacă prezentarea se bazează pe o logică corectă, dacă autorul este atașat
emoțional de mediul în care lucrează și de evenimentele relatate. Foarte important pentru
context este că în ziua de azi conștiința politică a populației a avansat până la nivelul
proliferării de inf ormații.26
Din ce în ce mai mult, întregi categorii socio -profesionale altădată neluate în semă,
devin active în procesul luării deciziilor politice, atât individual, cât mai ales în cadrul
diverselor organizații specifice societății civile. Supuși manipulă rii, acești oameni pot
25 Coman Mihai, Introducere în sistemul mass -media , Editura Polirom, București, 1999
26 Randall David, Jurnalistul universal , Editura Polirom, București, 1998
22
mobiliza mult mai rapid și cu efecte mult mai puternice grupuri întregi și mijloace materiale
impresionante.
După luarea în considerare a sursei oricărui articol ori emisiuni de radio sau televiziune,
cititorul, ascultătorul sau, dup ă caz telespectatorul trebuie să decidă dacă a existat vreo
încercare de a manipula gândirea, raționamentul sau, a fost utilizat vreunul din mijloacele
anterior prezentate. Dacă se pot identifica dovezi ori numai intenții de manipulare, atunci
trebuie să s e pună în chestiune care sint intențiile și interesele autorului acesteia. Trebuie să se
înțeleagă cum pot fi limitate efectele distructive ale manipulării și făcută o estimare a situației
create ca urmare a unei manipulări deja produse. Un simplu articol apărut într -un cotidia ori
revistă, o manipulare prin computer a pieții bursiere, ori chiar o manipulare survenită prin
intermediul unui complex de recunoaștere și supraveghere operat prin intermediul
computerului necesită, toate, un proces extensiv de neu tralizare și de control al gradului de
distrugere produs, ceea ce solicită atât din partea organismului militar, dar și din partea
structurilor guvernamentale mai multă atenție, adaptarea de programe și alocarea de resurse
acestui scop. Era informațională ne propulsează spre un nou tip de civilizație și un mod de
viață mult mai rapid decât s -a produc în precedenta revoluție industrială. Această trecere este
însoțită de crearea unor rețele globale de comunicații, făcând posibil ca orice eveniment de
importan ță pentru afacerile internațională să poată fi urmărit pe viu – adică în tim p real, de
către oricine pe glob , așa cum s -a întâmplat, de exemplu, în timpul Războiului din Golf, care a
fost, se pare, primul eveniment de acest tiptransmis în direct.27
Ocaziile și posibilitățile de exploatare a acestora abundă pentru specialiștii unei arte și
științe prezente de mult timp în peisajul variat al societății umane pentru ca ei să devină
promotorii unor cnvingeri bazate pe premise și adevăruri false. Din păcate, capa citatea noastră
de a anihila efectul dăunător și chiar periculos al proliferării noilor tehnologii distructive și de
a înțelege oportunitățile oferite combatanților de către instabilitatea actuală a sistemului
internațional este diminuată, ori în unele caz uri, din păcate, chiar paralizată de fenomenul
manipulării existent într -o gamă și amploare diferită, de la fenomen singular și accidental,
până la operații de amploare strategică. Fără a deveni paranoici, trebuie să înțelegem ce efecte
poate avea manipula rea asupra capacității noastre de a înțelege evenimentele în mod obiectiv,
și ce anume trebuie făcut pentru a neutraliza efectele nocive ale manipulării.28
27 Le Bon Gustave, Psihologia maselor , Editura Științifică, București, 1991
28 McLuhan Marshall, The medium is the message , Editura Nemira, București, 1997
23
CAPITOLUL 2
MANIPULAREA OPINIEI PUBLICE
PRIN INTERMEDIUL MASS -MEDIEI
2.1.Manipularea, controlul maselor și impactul asupra societății
În opinia lui Chistian Wright „comunicarea de masă este orientată către audiențe largi,
eterogene, care nu sunt cunoscute de către comunicator. Mesajele sunt transmise în mod
public și sunt calculate astfel încât să a jungă repade la public.”29
Persuasiunea, spre deosebire de manipulare presupune darul/puterea/capacitatea de a
convinge pe cineva să creadă, să facă sau să gândească un anumit lucru în deplină cunoștință
de cauză, fără interese ascunse și fără a recurge la dezinformare. Dezinformarea este
inducerea în eroare a cuiva prin oferirea de informații false sau ascunderea anumitor aspecte
ale acestora.
Domeniul mass -media se referă la abilități, cunoștințe și înțelegere care permit
consumatorilor să utilizeze mass -media în mod eficient și în condiții de siguranță. Oamenii
cultivați vor fi în măsură să efectueze alegeri informate, să înțeleagă natura conținutului și
serviciilor și să profite de întreaga gamă de oportunități oferite de noile tehnologii ale
comunicațiil or. Ei vor fi mai în măsură să se protejeze pe ei și familiile lor față de materialele
dăunătoare sau ofensatoare. Capacitatea de a accesa, analiza și evalua puterea imaginilor, a
sunetelor și mesajelor cu care ne confruntăm zi de zi sunt o parte important ă a culturii noastre
contemporane. Domeniul mass -media se referă la toate mijloacele mediatice de televiziune și
film, radio și muzică înregistrată, presă scrisă, internet și alte noi tehnologii de comunicare
digitale.
Emanciparea oamenilor prin intermediu l informației și educației mass -media este o
condiție importantă pentru facilitarea accesului echitabil la informație și cunoaștere, și
construirea unei societăți bazate pe cunoștințe. Informațiile și competențele mediatice permit
oamenilor să interpreteze și să facă judecăți informate în calitate de utilizatori de informații și
de mass -media. Sistemul mass -media asigură circulația informațiilor, opiniilor și atitudinilor
considerate a avea semnificație socială, reprezintă o adevărată legătură informațional ă între
diverse părți și segmente sociale. Mass -media contribuie la cristalizarea și, apoi, la
răspândirea opiniei publice. Mass -media este cel mai puternic instrument folosit de către clasa
29 http://theworld -we-live-in.blo gspot.ro/2010/11/1 -manipularea -maselor -prin-mass -media.html
24
conducătoare pentru a manipula masele. Toate mijloacele mass -medi a sunt proiectate pentru a
atinge cea mai mare audiență posibilă. Au fost efectuate numeroase studii în secolul trecut
pentru a măsura efectele mass -media asupra populației, cu scopul de a descoperi cele mai
bune tehnici de a o influența. Din aceste studii s-a născut știința comunicațiilor, care este
folosită în marketing, relații publice și politică. Comunicarea în masă este un instrument
necesar pentru a asigura funcționalitatea unei democrații, dar este, de asemenea, un instrument
util pentru instalarea unei dictaturi. Totul depinde de utilizarea acesteia.30
Se consideră că putem vorbi de mass -media abia la mijlocul secolului al XIX -lea, adică
din momentul în care audiența a devenit destul de largă și eterogenă. Ziarele și cărțile
publicate înaintea acestei perioade adresându -se exclusiv unor elite.31
În primele decenii ale acestui secol mass -media se afla în etapa copilăriei. Chiar și așa,
publicul era alarmat de efectele pe care aceste noi forme de comunicare – ziare, filme,
emisiuni radio – le aveau asupra lor, a copiilor și a vecinilor lor.
Datorită faptului că atât tehnologia comunicării, cât și ordinea socială sunt într -un
proces constant de modificare, avem toate motivele să credem că influențele mass -media
asupra societății nu vor fi aceleași de la o epocă la alta. Așadar, este greu să dăm niște reguli
sau să formulăm explicații despre efectele comunicării de masă, care să fie valabile pentru toți
cetățenii, în același moment. Mijloacele de comunicare în masă sunt: presa scrisă, radio,
televiziun e, internet, cinema, publicitate prin afișe, etc.32 Primul astfel de mijloc de
comunicare în ordinea istorică, este tiparul – inventat în anul 1455 de Johann Gutenberg.
Dezvoltarea semnificativă a mijloacelor de comunicare în masă s -a produs însă, în acest
secol prin apariția mass -mediei electronice. Prima jumătate de secol a fost marcată de apariția
cinematografului și a radioului, iar a doua de extinderea la nivel de masă a televiziunii. În
sfârșit, perioada pe care o traversăm este prin intermediul diferi telor mijloace ca și un sistem
de control al comunicării.
Au existat, din partea unor cercetători, tentative de imaginare a unei societăți moderne
în absența mass -media. Aceștia au recunoscut că, deși critic al comunicării de masă, văzându –
i acesteia numai neajunsurile, numai bilele negre, nu poți imagina în chip cu totul serios,
existența umană de acum și din viitor, astfel decât însoțită ori chiar profund influențată de
către mass -media.33 Mass -media, studiată cel mai adesea printr -o grilă interpretativă g enerată
30 Borcan, A., Victimele violenței pe ecran , în Timpolis, În slujba legii, 2017, pag.141
31 Bourdieu, P., Despre televiziune , traducere de B. Ghiu, E ditura Meridiane, București, 2018, pag.108
32 Bourdieu, P., Televiziunea, jurnalismul și politica – Întoarcere asupra televiziunii , în Contraofensive,
traducere de Aliza Ardeleanu, E ditura Meridiane, București, 2019, pag.117
33 Briggs, A., Mass -media. O istorie socială de la Gutenberg la internet , Editura Polirom, Iași, 2016, pag.64
25
de conceptul multifuncțional numit schimbare, poate fi considerată cu fiind un instrument
important al stabilității unei societăți.
În istorie, se poate constata că, deși au suferit continuu ameliorări, modernizări ori chiar
salturi tehnologice, m ijloacele de comunicare de masă, pe importante perioade de timp n -au
fost transformate radical, constituind sisteme relativ stabile. Această stabilitate a sistemului
mass -media este un corolar al capacității sale continue de a oferi funcții necesare existe nței și
reproducerii sistemului social.
Funcțiile pe care sistemul mass -media le oferă la nivel social consolidează stabilitatea sa
și, atâta vreme cât societatea le reclamă drept necesare, cu oricâte schimbări tehnologice ale
unor mijloace, cu oricâte mod ificări impuse de noi realități științifice dedicate comunicării,
sistemul mediatic va supraviețui. Televiziunea, pentru că deocamdată ocupă prim planul
mediatic și atrage atenția în cel mai provocator grad, este considerată de mulți cercetători
drept prin cipal sintetizator și interpret al ideologiei dominante, influențând astfel modul în
care oamenii descifrează chiar și cele mai fundamentale trăsături ale societății. Acestea includ
nivelurile de violență ale societății, compoziția și rolurile rasiale și s exuale, așteptările și
alternativele politice.
George Gerbner și Larry Gross susțin că televiziunea este o agenție a ordinii consacrate
și, ca atare, servește în primul rând la extinderea și menținerea, mai degrabă decât la
modificarea, amenințarea sau slă birea concepțiilor, convingerilor și comportamentelor
convenționale.34 Principala ei funcție este aceea de a răspândi și a stabiliza configurațiile
sociale. Asemenea fraze, dacă nu au rolul de a nedumeri de -a dreptul, oricum pun serioase și
mari semne de în trebare cititorului care vede cel mai adesea în televiziune principalul său
canal de informație și de divertisment. Oare nu exagerează aceste considerații, în dorința lor
de a vedea peste tot coerente rezolvări și conspirații îndelung moșite? Nu sunt oare lucrurile
mai simple, mai puțin esoterice și mai deschise privirilor venite de oriunde? Să spunem,
deocamdată, că această viziune ideologică referitoare la televiziune s -ar putea să nu acuze pe
nimeni, s -ar putea ca, în măsura în care mass -media a apărut c a urmare a împlinirii unui set de
condiții politice, economice și culturale, în mod obiectiv, comunicarea să fie dependentă de
societatea care -i facilitează evoluția , mai ales comunicarea de masă. Vom vedea mai departe
cum stau lucrurile. Acum, să spunem d oar că, complexitatea sistemelor mediatice nu face
deloc ușoară sesizarea acestor aspecte importante. Apar în lumea occidentală, anual, serioase
lucrări de cercetare pe teme de mass -media, studii pertinente propuse de oameni
ultraspecializați în fenomenele informaționale și totuși discuțiile, pe acest fabulos teritoriu, nu
dau semne că în curând se vor încheia. Dimpotrivă, se găsesc mereu noi unghiuri de abordare,
34 Cabin Phillăippe, Dortier Jean -Franḉois, Comunicarea , Editura Polirom, Iași, 2010, pag.154
26
mai eficiente, mai promițătoare în consecințe, mai inteligente și mai capabile să explice
fenomenul public numărul unu – comunicarea. Și, trebuie s -o spunem, toate aceste cărți, studii
ori dezbateri sunt provocatoare și necesare. Bibliografiile domeniului devin, pe zi ce trece, tot
mai amețitoare, adunând deja în jurul conceptului de comunicare spe cialiști din zone
științifice mai diverse decât s -ar fi putut bănui chiar numai în urmă cu doar câțiva ani. Se
poate detecta, cu unelte minime, o furie a comunicării peste tot în lume, dublată de un efort de
interpretare la fel de tenace și de ambițios. Su ntem probabil, condamnați la comunicare, intrați
definitiv sub zodia acestui vechi și modern concept, obligați să ne privim în apele oglinzilor
propuse de mass -media și încălziți de u soare mediatic pe care de cele mai multe ori îl
confundăm cu soarele autentic al vechii lumi.
Semnificația, locul și funcțiile mass -media în societate sunt studiate cu minuțiozitate,
fiind proiectate noi teorii ale comunicării, seducătoare și pline de reflecții inteligente.
Specialiștii noului teritoriu au parte de un statu t privilegiat, celor ce se consacră profesional
comunicării mediatice, celor ce se situează constant atât de aproape de izvoarele actualității,
mass -media le conferă un soi de aură sau de autoritate. În toate statele democratice,
recunoscându -li-se dreptur ile de a informa, comenta și critica, precum și rolul de vector al
emancipării, mass -media este implicit considerată a constitui centrul vital al vieții publice.
În 1947, în SUA, nou constituita Comisie a libertății presei – Commission on Freedom
of Press – publică raportul intitulat „O presă liberă și responsabilă”, care va genera, în lumea
anglofonă, teoria responsabilității sociale a presei.35 Teoria aceasta a impulsionat definirea
funcțiilor mediatice, funcții care, deși au manifestat în timp și alte opț iuni, și -au păstrat, fiind
fundamentale, valabilitatea.
Commission on Freedom of Press a precizat cinci criterii pentru evaluarea corectitudinii
și performanțelor demersului jurnalistic și ale instituțiilor mediatice. acestea sunt:
1. Relatarea veridică, inte ligentă și coerentă a evenimentelor curente, relatare căreia i
se conferă o semnificație.
2. Media constituie un forum pentru comentarii și discuții critice.36
3. Presa trebuie să reflecte proporțional diversele grupuri care formează societatea în
ansamblu.
4. Preze ntarea cerințelor și valorilor pe care le are societatea, explicitarea acestora.
5. Presa trebuie să asigure accesul deplin la informațiile curente.
35 Candace Jones, William S. Hesterly, Stephen P. Borgatti, A General Theory of Network Governance:
Exchange Condition and Social M echanisms , The Academy of Management Review, vol.22, nr.4, pag.9
36 Cazeneuve J., La societé de l`ubicuite , Editura Denoel -Gonthier, Paris, 1972, pag.152
27
Comisia a apărut ca urmare a unor vii discuții din societatea americană, imediat după
război, dezbateri care deplângeau caracterul prea comercial și partizanatul presei.37
Criticilor virulente le -a urmat necesitatea de a se postula responsabilitatea socială a
presei , ajungându -se astfel, la cele cinci etaloane care se referă la ceea ce se numește relația
dintre m ass-media și societate. Din ele rezultă principalele funcții mediatice:
a) de informare,
b) de interpretare,
c) de exprimare,
d) funcția critică.
Dar să ne întoarcem la Commission on Freedom of Press, în America anului 1947.
Pentru această comisie, funcțiile mediatice nu se pot exprima decât datorită consensului care
se realizează între mass -media, public și autorități. Sintagma „responsabilitatea socială a
presei” solicită automat o redefinire a conceptului de libertate a presei, o schimbare de
perspectivă prin care s ă se instituie continua interdependență cu ceilalți doi actori care ies
acum la rampă cu motivații precise – publicul și autoritatea. Aici, se observă, se mută de fapt
niște accente dinspre individ către societate, căutându -se împlinirea unei relații de ec hilibru
între drepturile private și dreptul public. Totodată, cu acest prilej, se insistă pe importanța și
prioritatea pozitivității presei, adică pe libertatea sa de a face ceva și nu pe libertatea de a face
opoziție, autorității revenindu -i obligația de a sprijini programatic libertatea presei.
Nimeni nu poate contesta faptul că presa răspunde unor nevoi și aspirații, clare sau
difuze ale indivizilor și cole ctivităților, fiind modelată astfel, de solicitările sau de așteptările
acestora, și că simultan, ea exercită o seamă de influențe asupra vieții sociale, modificând
acțiunile indivizilor și grupurilor. Există deci, o relație biunivocă între mass -media și audiența
sa, relație ce face obiectul de studiu pentru specialiști din cele mai variate domenii, ca re
încearcă să descifreze cât mai exact natura, funcționarea și consecințele acestei interacțiuni
fundamentale a lumii noastre.38 În aceste studii, accentele cad pe dinamica relației dintre
emițător și receptor, modelul psihologic – care a explicat multă vr eme procesele comunicării
utilizând principiul determinist clasic al cauzalității liniare, neinteresându -se de receptare și
nici de contextele socio -culturale ale producerii mesajelor – fiind reținut doar în datele sale
istorice și în interesul pe care l -a acordat emițătorilor.
Relațiile de interdependență pe care presa le susține cu instituțiile sociale, politice,
culturale ori economice stârnesc enorme energii de înțelegere, explicare și redefinire a unui
37 Chelcea S., Opinia publică. Strategii de persuasiune și menipulare , Editura Economică, București, 200 6,
pag.162
38 Clement L. D., Discurs și comunicare în mass -media și publicitate, ianuarie 2009, pag.142
28
întreg cadru general , supus mereu înnoirilor, cont estațiilor și apariției de noi și provocatoare
ipoteze. Ține de evidență că acum problemele care sunt legate de tehnicile de producere și
difuzare a mesajelor au trecut în plan secund, prim planul fiind captat de cercetările care
vizează clarificarea cadru lui relațional dintre mass -media și societate. Aceste relații sunt
discutate preponderent printr -o serie de concepte care au centrul de interes axat pe trei
termeni: funcțiile presei ori consecințele globale, efectele presei și rolurile presei.
Mass -media este considerată, în unele formulări, ca un sistem de conectare a indivizilor
cu câmpul social, dar și elemente ale acestui câmp.39 Deci, forțând ușor lucrurile pentru a
reliefa impactul mediilor și importanța lor covârșitoare în ansamblul relațiilor care s e stabilesc
în societate, putem spune, pe baza afirmației de mai sus, că indivizii sau subgrupurile sociale
se conectează prin mass -media la mass -media. Deși pare autarhică această formulare, ea nu
face decât să reliefeze un adevăr, dar și să evidențieze i mportanța studiului, extrem de
laborios și de necesar, al mass -media. Apariția teoriilor comunicării de masă și continua lor
proliferare se petrec într -un orizont de așteptare dinamic. Echilibrul social este precar în
absența reflecției profunde și sistema tice asupra fenomenelor care țin de comunicare, adică
asupra fermentului social care semnifică interdependența funcțională dintre indivizi, grupuri și
asigură adaptarea lor reciprocă în ansamblul social. Chiar și numai din această întrebare se
poate observ a schimbarea de perspectivă: receptorul devine utilizator al conținutului
comunicării, își modifică deci identitatea. Funcția este contribuția pe care un element o aduce
la satisfacerea unei cerințe din care face parte, contribuind la menținerea și dezvolt area
acestuia.
În Dicționarul de sociologie, coordonat de Gilles Ferreol, funcția este definită ca o
relație între două sau mai multe elemente, caracterizată printr -un rol sau prin finalitate. Rolul
activ și comportamentul selectiv al publicului față de ma ss-media au fost sesizate încă din anii
`40, datorită studiilor cercetătorului american Paul Lazarsfeld care s -a preocupat de impactul
radioului și al presei scrise asupra comportamentului electoral și al celui de cumpărare a unor
produse. Momentul de înce put în cercetările care vor fi integrate într -un model funcționalist
de studiu al mass -media este acela al analizei campaniei electorale din 1940, care i -a avut ca
protagoniști pe Wendell Wilkie și Franklin Delano Roosevelt, acesta din urmă candidând
pentr u un al treilea mandat de președinte al SUA. Mai târziu, în 1944, când Lazarsfeld,
Gaudet și Berelson își fac publice concluziile, s -a putut constata că efectul de confirmare este
principalul rezultat al influenței presei, un număr de factori intermediari interpunându -se între
media și receptori. Între 1948 și 1950, Harold D. Lasswell, R. K. Merton și P. Lazarsfeld
enunță primele definiții ale funcțiilor mass -media.
39 Coman M., Introducere în sistemul mass -media , Editura Polirom, Iași, 2019, pag.15
29
Paradigma funcțiilor mass -media elaborată de Lasswell are trei componente:
1).funcția de sup raveghere a mediului – culegerea și difuzarea informațiilor;
2).funcția de corelare a diferitelor părți ale societății;
3).funcția de transmitere culturală.
În anul 1960, sociologul Charles R. Wright publică studiul intitulat „Analiza funcțională
și comu nicarea de masă”, unde notează că mass -media satisface nevoi globale ale sistemului
social și că astfel, contribuie la funcționarea sibsistemelor sociale sau chiar a societății în
ansamblu.40
Malcolm Willey, citat de Ioan Drăgan în hiperdocumentata sa lucra re, răspunzând la
două întrebări, găsește că presa îndeplinește cinci principale funcții:
1. obținerea de informații, de noutăți;
2. analiza și explicarea evenimentelor, știrilor;
3. oferirea unui cadru general de referință pentru cunoaștere;
4. divertisment;
5. obținere a cunoștințelor cu caracter enciclopedic.
În 1978, se publică Raportul interimar asupra problemelor comunicării în societatea
modernă alcătuit de Comisia internațională UNESCO de studiere a comunicării
contemporane, condusă de Annan, care definește tot cinci funcții ale mass -media exercitate la
nivel individual, social și internațional:
1). Funcția de informare – colectarea și tratarea informațiilor – asigură transparența
raporturilor sociale și difuzarea elementelor de cunoaștere, de judecată și de opinie necesare
înțelegerii mediului social înconjurător, este o funcție a procesului democratic.41
2). Funcția de persuasiune, motivația și interpretare legată de exercitarea controlului
social, organizarea activităților colective, asigurarea coerenței acț iunilor publice și de efortul
de convingere și conducere pentru atingerea unor obiective comune; funcția de persuasiune
vizează dezvoltarea economică și socială.
3). Funcția de educație și de transmitere a moștenirii sociale și culturale este exercitată
în vederea finalității informării și educației, informațiile procurând date și trezind curiozitate
față de probleme a căror înțelegere, conștientizare și soluționare sunt favorizate de educație.42
4). Funcția de socializare menită să faciliteze participarea i ndivizilor și colectivităților
la viața publică, la elaborarea și luarea deciziilor; schimbul și difuzarea informațiilor
40 Coman Cristina, Relațiile publice și mass -media , Editura Polirom, Iași, 2014, pag.86
41 Coman Cristina, Relațiile publice – principii și strategii , Editura Polirom, Iași, 2017, pag.171
42 Crețu A., Peptan E., Comunicarea de masă , Editura Ase, București, 2014, pag.157
30
facilitează interacțiunea socială și permit oamenilor să ia parte la soluționarea problemelor –
această funcție este solidară cu democr atizarea vieții publice.
5). Funcția de loisir și de divertisment se exercită în modalități diverse, depinzând de
varietatea contextelor culturale și a gradelor de evoluție, fiind legată de îmbunătățirea calității
vieții.43
Mulți cercetători au identificat și propus un număr important de funcții, justificându -și,
de cele mai multe ori, coerent opțiunile. Să mai amintim câteva posibiile denumiri de funcție
ale presei: de evaziune, de coeziune socială, de distribuire a cunoștințelor, de depozitare a
actualităț ii, de ghid al actualității, de recreere, de purificare, de socializare, de identitate, de
mitologizare, de compensare. Importante sunt și funcțiile amintite de Melvin L. DeFleur :
funcția presei de construire a semnificațiilor, funcția presei de stabilire a ordinii de zi și
funcția mass -media de modelare a limbii.
Funcțiile reprezintă dimensiuni cu valoare analitică în studierea consecințelor mesajelor
difuzate prin sistemul comunicării de masă. Informațiile difuzate au global o funcție socială
de avertizar e și prin aceasta de facilitare a integrării sociale.44 Mass -media tinde să joace mai
curând un rol funcțional, prin mesajele receptate oamenii sunt într -un fel pregătiți să răspundă
la cerințele cotidiene ale funcționării societății. Dar funcțiile nu pot d efini, în toată
complexitatea ei, relația pe care mass -media o întreține cu întreg câmpul social. Relația dintre
mass -media și societate se poate pune în termeni de consecințe globale, de influențe precise
sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme. În limbajul uzual și chiar în unele lucrări de
specialitate, termenul funcție cumulează frecvent cele trei posibilități enumerate mai sus.
Manipularea prin mass -media este un aspect al relațiilor publice în care partizanii
creează o imagine sau un argumen t care favorizează interesele lor particulare. Astfel de tactici
pot include utilizarea de erori logice și tehnici de propagandă și implică adesea suprimarea de
informații sau puncte de vedere prin aglomerarea sau prin inducerea altor persoane sau
grupuri de oameni pentru a opri ascultarea anumitor argumente, sau prin redirecționarea pur și
simplu a atenției în altă parte. Mass -media este cel mai puternic instrument folosit de către
clasa conducătoare pentru a manipula masele. Toate mijloacele mass -media su nt proiectate
pentru a atinge cea mai mare audiență posibilă. Au fost efectuate numeroase studii în secolul
trecut pentru a măsura efectele mass -media asupra populației, cu scopul de a descoperi cele
mai bune tehnici de a o influența. Din aceste studii s -a născut știința comunicațiilor, care este
folosită în marketing, relații publice și politică.
43 Cismaru Diana -Maria, Social media și managementul reputației , Editura Tritonic, București, 2012, pag.78
44 Dance F.E.X., Larson C. E., The Functions of Human Communication , New York, 2015, pag.190
31
Comunicarea în masă este un instrument necesar pentru a asigura funcționalitatea unei
democrații, dar este, de asemenea, un instrument util pentru instalarea unei dictaturi. Totul
depinde de utilizarea acestuia. Gânditorii mass -media, precum Edward D. Bernays, consideră
acest concept ca fiind o bună modalitate de a manipula sub conștientul publicului . E. D.
Bernays este considerat părintele relațiilor publice și a f olosit conceptele descoperite de
unchiul său Sigmund Freud pentru a manipula publicul folosind subconștientul. În opinia sa,
masele trebuie manipulate de un guvern invizibil pentru a asigura supraviețuirea democrației.
Manipularea conștientă și inteligentă a obiceiurilor și opiniilor maselor este un element
important în societatea democratică. Cei care manipulează acest mecanism nevăzut al
societății constituie un guvern invizibil, care este puterea conducătoare adevărată a țării
noastre. Noi suntem conduși , mințile noastre sunt modelate, gusturile noastre formate, ideile
ne sunt sugerate în mare parte de oameni de care nu am mai auzit niciodată. Acesta este un
rezultat logic al modului în care societatea noastră democratică este organizată. Un mare
număr de ființe umane trebuie să coopereze în acest fel în cazul în care vrem să trăim
împreună ca o societate în bună funcționare.45
În continuare voi prezenta proprietpșile deținute de media, cum au evoluat și care sunt
cele mai importante și puternice companii.
Conform graficului de mai sus, numărul corporațiilor deținătoare de mass -media din
SUA a scăzut considerabil de la 50 la doar 5 în aproape 20 de ani. Acest fenomen se poate
explica și pri faptul că unele companii, mai influente decât altele, s -au dezvo ltat în așa fel
încât au cumpărat drepturile celor mai puțin dezvoltate companii și, au devenit astfel cele mai
45 http://vigilantcitizen.com/vigilantreport/mind -control -theories -and-techniques -used-by-mass -media/
32
puternice corporații media. Voi prezenta mai departe activele pe care le dețin corporațiile de
top din lume:
AOL : 64 reviste, inclusiv Time, Lif e, People, MAD Magazine și DC Comics; Warner
Bros, New Line și Fine Line Features; mai mult de 40 case de discuri, inclusiv Warner Bros,
Oceanul Atlantic și Electra; mai multe rețele de televiziune, cum ar fi BM Networks, HBO,
Cinemax, TNT, Cartoon Network și CNN; Madona, Sean Paul.
Walt Disney Company : ABC, Disney Channel , ESPN, A&E, History Channel; Walt
Disney Pictures, Touchstone Pictures, Hollywood Pictures, Miramax Film Corp., Dimension
și Buena Vista International; Miley Cyrus/Hannah Montana, Selena Gomez, Jonas Brothers;
mai multe reviste și cărți printre care Clubul Mickey Mouse, Disney Game, Manny Iscusitul,
Bunele maniere pentru prințese, Regele leu, Donald Rățoiul, Winnie de pluș, 24 de povești de
seară; numeroase filme și seriale precum: Baftă C harly, Totul pentru dans, Tabăra de rock; 17
site-uri de internet; Disneyland Paris – deținut și operat de compania franceză Euro Disney
S.C.A., din care 39,78% din stocul său este deținut de Walt Disney Company.
Sony : Columbia Pictures, Screen Gems, Sony Pictures Classics; 15% din vânzările de
muzică din SUA: Columbia, Epic, Sony, Arista, Jive și RCA Records.
Viacom : CBS, MTV, MTV2, UPN, VH1, Showtime, Nickelodeon, Comedy Central,
TNN, CMT și BET; Paramount Pictures, Nickelodeon filme, MTV Films; Blockbust er Video;
peste 1800 de ecrane în teatre și săli de cinema prin Famous Player.
Principalele companii românești deținătoare de mass -media:
Media Pro : Pro TV, sport.ro, Pro Cinema, Acasă TV, Pro FM, Pro Sport, MTV
România, Pro TV magazin; studiourile Media P ro Pictures din Buftea; casa de discuri Media
Pro, rețeaua de distribuție filme și muzică Media Pro.
Intact Media Group : Antena 1, Antena 2, Antena 3, Antena Internațional, Euforia
Lifestyle TV, GSP TV; Radio ZU, Romantic FM; Jurnalul Național, Gazeta Spor turilor,
Săptămâna Financiară; 5 reviste: Felicia, Top Gear, 4 WD, Good Food și Good Homes;
compania de producție – Intact Production; Editura Intact; Fundația „Mereu Aproape”.
Fuziunea societăților mass -media din ultimele două decenii a generat o mică oli garhie
de conglomerate media. Emisiunile de televiziune pe care le urmărim, muzica pe care o
ascultăm, filmele pe care le vizionăm și ziarele pe care le citim sunt toate produsele a câtorva
corporații principale. Proprietarii acestor conglomerate au legătu ri strânse cu elita lumii și, în
multe feluri, ei pot fi considerați ca fiind elita. Prin deșinerea tuturor mijloacelor ce au
potențial de a ajunge la populașie, aceste conglomerate au puterea de a crea în mintea
oamenilor o viziune unică și coerentă asupr a lumii, generând o standardizare a gândirii
umane.
33
În prezent, în România există 349 de licențe audioviziale acordate pentru difuzarea
programelor de televiziune. Cererea pentru realizarea unei emisiuni cuprinde câteva elemente
obligatorii de identificare a acesteia: durată, oră de difuzare, temă, conținut, publicul țintă,
ratingul cerut, bugetul. Conform unui s tudiu realizat de CURS la solicitarea Consiliului
Național al Audiovizualului (CNA) și dat publicității pe 15 august 2006, aproximativ 90%
dintre români își iau informațiile de la televizor, doar 4% de la radio și tot 4% din presa scrisă.
Tipurile de încadratură folosite, schimbarea acestora și mișcările camerei pot crea
telespectatorului senzații care să influențeze percepția asupra elementelor prezentate și să
obțină reacția dorită de realizator. Pentru un operator bun este foarte important să cunoas că ce
elemente trebuiesc subliniate și care sunt senzațiile trăite de spectator. Încadratura este
caracterizată prin distanța aparentă dintre camera de filmat și subiect și prin diferența dintre
cantitățile de informații despre subiect care apar în cadru. În funcție de pplanul folosit pentru
încadrarea subiectului se poate transmite telespectatorilor senzația receptării unor mesaje
suplimentare față de cele expuse în imagine. Mâinile și ochii sunt părțile cele mai expresive
ale corpului uman și de aceea sun t cel mai des folosite în astfel de situații. Există o convingere
populară că ochii și mâinile te trădează, adică ele reprezintă acele elemente care pot fi foarte
greu controlate mental și astfel, prin observarea lor, se pot trage concluzii despre ceea ce
gândește cu adevărat persoana în cauză. Este absolut clar că prezentarea în gros -plan a unor
ochi frumoși, limpezi și mari transmite telespectatorului senzația de sinceritate, de inocență și
credibilitate. De aceea o afirmație făcută de persoana în cauză e ste mult mai ușor acceptată și
considerată sinceră și adevărată de către telespectator, chiar dacă, în condiții normale, ar fi
avut dubii. De asemenea ochii îmbătrâniți, înconjurați de riduri au capacitatea de a transmite
senzația de înțelepciune. În acest sens nu vor fi folosite gros -planuri cu astfel de tip de ochi la
o emisiune distractivă pentru tineret, în schimb sunt bineveniți într -un material educativ.46
În cazul mâinilor așezate în poală, se poate da senzația de simplitate, dar și de
profunzime. Mâi nile care se agită prin aer trădează un om expansiv, care vrea să spună mai
multe decât are capacitatea într -uun timp limitat sau care vrea să impună prin gesturi o idee
deja exprimată prin cuvinte.
Există mai multe tipuri de filmare în funcție de tipul m esajului transmis. Astfel se
deosebesc filmările în prim -plan, cele în plan mediu, planul general, panoramarea,
transfocarea. Filmarea în prim plan are rolul de a transmite telespectatorului sentimentul de
apropiere față de cel ce vorbește. Spre exemplu, î n cazul știrilor, prezentatorii sunt filmați în
prim -plan atunci când anunță știri foarte importante, ce sunt menite să aibă un impact mare
asupra telespectatorilor și în plan mediu în celelalte cazuri. Prim -planurile pot fi obositoare și
46 Ficeac Bogdan, Tehnici de manipulare , Editura Nemira, București, 2004
34
pot sufoca public ul în cazul unor discuții foarte aprinse și de aceea se mai folosesc și planurile
generale menite să detensioneze atmosfera și să dea acestuia senzația de respiro. Planul mediu
reprezintă filmarea făcută de la nivelul taliei în sus, cuprinzând inclusiv mâi nile. În cazul
acestei filmări se pune accentul pe îmbrăcăminte, pe mișcările capului și mâinilor și pe
mimica feței. De exemplu, mâinile încrucișate transmit o atitudine de apărare, în timp ce
palmele deschise în sus trimit cu gândul la deschidere totală, sinceritate. Planul general are
menirea de a detensiona atmosfera și este folosit ca și cadru de legătură. Acesta nu este folosit
foarte des pentru a nu plictisi telespectatorul și a nu -i oferi senzația de lipsă de importanță a
subiectului discutat.
De a semenea, sunetul este un element foarte important în transmiterea mesajelor. O
succesiune rapidă de sunete duce la distragerea atenției de la imagine. Sunetele extrem de
puternice au darul de a trezi o reacție de respingere de către telespectator a iinform ației
obținute. Suprapunerea comentariului pe sunetul original al materialului are darul de a crește
veridicitatea informațiilor prezentate. Uneori se folosește și muzica pentru a sublinia
importanța unei informații.47
Culorile au și ele rolul lor extrem de important, atât din punct de vedere estetic, cât și
pentru transmiterea anumitor senzații către telespectator . Reacția noastră față de o culoare este
aproape instantanee și are un impact profund asupra alegerilor pe care le facem în fiecare zi.
Deși fieca re individ percepe culorile în mod subiectiv, există totuși câteva culori al căror efect
are o semnificație universală.
Astfel, culorile din zona roșie a spectrului sunt cunoscute și sub numele de culori calde,
ele evocând sentimente de căldură și confort , dar și de ostilitate și mânie. Culorile din zona
albastră a spectrului (albastru, violet și verde) înspiră calmul și relazarea, dar folosite în
cantități mari pot totuși trezi sentimente precum mânia sau indiferența. Portocaliul se prezintă
ca o culoare caldă și mai puțin brutală decât roșul, evocă veselia și dinamismul. Roșu este
culoarea pe care ochiul o percepe cel mai rapid. Sinonimă cu energia și viteza, ea evocă
totodată pericolul și mânia; dă senzație de căldură, excită, irită, provoacă, incită la acțiune,
stimulează intelectul , provoacă neliniște, dă senzația de apropiere, mobilizează, însuflețește,
facilitează asocierile de idei.
Violetul evocă voluptatea, dar și religiozitatea. Este rezervat mărcilor transgresive. Este
o culoare rece, neliniștitoare și descurajatoare; stimulează, induce nostalgie, dă senzația de
gravitate. Semnificația psihologică și rezonanța afectivă: tristețe, melancolie. Verdele este
culoarea naturi și a speranței, este totuși rar utilizată în industrie cu excepția apelor și a
conservelor. Efecte psihologice: aduce liniște, creează bună dispoziție, relaxare, predispune la
47 http://theworld -we-live-in.blogspot.ro/2010/11/1 -manipularea -maselor -prin-mass -media.html
35
meditație și contemplare, dă senzație d e echilibru, stimulează asocierile multiple de idei, dă
prospețime, dă senzație de depărtare în spațiu.
Negrul este purtător al unui mesaj de autoritate și putere. În occident simbolizează
moartea, dar este utilizată pentru gamele de lux dând produselor o imagine de vârf de gamă.
Efecte psihologice: dă senzația de reținere, neliniște, depresie, interiorizare, înduioșare,
eleganță, bogăție, stil, formalism, convenționalism, seriozitate, sofisticare, putere,
modernitate, absență, mister, rău, moarte, tristeț e, remușcare, nefericire, frică, mânie,
anonimat, revoltă, anarhism, unitate, renaștere.
Albul este asociat purității, simplității și luminii. Pe de altă parte semnifică răceala și
pasivitatea și poate fi obositor prin strălucirea sa. În Asia este culoare a doliului. Din punct de
vedere psihologic simbolizează pace, împăcare, liniște, inocență, virtute, castitate, curățenie,
sobrietate.
Culoarea gri trimite cu gândul la tehnologie și eficacitate, este destinat în special high –
tech-ului sau produselor mascul ine. Pe de altă parte dă o senzație de tristețe. Este atemporal,
practic și solid. Denotă eleganță, respect, subordonare, subtilitate, stabilitate, înțelepciune,
vârsă înaintată, plictiseală, decădere, poluare, extindere urbană, emoții puternice, echilibru ,
neutralitate, doliu, formalitate. Din punct de vedere fiziologic și psihologic, griul are ca efect
nehotărârea.48
Unele culturi străvechi, precum cea egipteană și cea chinezească, au practicat o metodă
de vindecare prin utilizarea culorilor, numită cromo terapie. Considerată o modalitate ușoară
de terapie, cromoterapia este folosită și astăzi ca un tip de tratament holistic sau alternativ.49
Cine cunoaște aceste aspecte poate manipula cu ușurință, prin folosirea și dirijarea
intenționată a imaginii și info rmațiilor pe care le prezintă publicului țintă, pentru a transmite
idei și îndrumarea indivizilor să se comporte în diferite feluri în funcție de situație.
2.2.Presa scrisă – un mijloc de manipulare
Presa scrisă are, într -un anumit sens, o evoluție asemănătoare cu cea a cărții. La început,
o perioadă de dezvoltare trepidantă, ca urmare a inventării tiparului, urmată de o evoluție
inegală în prima parte a secolului al XIX -lea, pentru ca în cea de a dou a parte a aceluiași secol
și în primele decenii ale celui următor, să devină forța dominantă a spațiului public din statele
48 Semnificația culorilor a fost luată din următoarele surse:
http://theworld -we-live-in.blogspot.ro/2010/11/1 -manipularea -maselor -prin-mass -media.h tml
http://www.wall -street.ro/articol/Marketing -PR/2261/Culorile -care-vând.html ;
http://godessdiana88sex1.blogspot.ro/2008/12/semnificația -simbolismului -și-efectul. html;
49 http://godessdiana88sex1.blogspot.ro/2008/12/semnificația -simbolismului -și-efectul.html;
36
dezvoltate. Începând cu anii '30 ai secolului trecut, cunoaște un anumit declin în fața
radioului, instrument care în anii celui de -al Doilea Război Mondial se instalează la timona
comunicării. În perioada postbelică declinul se accentuează în contextul afirmării televiziunii
ca regina mijloacelor de comunicare. În ultimele decenii, presa scrisă a cunoscut reașezări
interne semnificati ve, în sensul creșterii audienței și a tirajului publicațiilor săptămânale,
concomitent cu afirmarea presei locale în peisajul publicistic. Presa scrisă își stabilizează raza
de influențare undeva între 6 -7% din populație, cu mici diferențe de la țară la ț ară, de la
regiune la regiune. Avalanșa de informații publicate mai operativ prin intermediul radioului,
televiziunii, internetului reduce din audiența presei scrise , dar ea nu va scădea sub cifra
menționată. În același timp, se cuvine menționat că impactu l real al presei scrise se situează
deasupra cifrelor de vânzare efectivă. În cazul presei scrise, tirajul nu este egal niciodată cu
numărul cititorilor, este întotdeauna mai mare.
Presa scrisă domină spațiul public în secolul al XIX -lea și în primele dece nii ale celui
de-al XX -lea. Este și perioada de maximă înflorire a acestui mijloc de comunicare în masă.
Perioada dintre cele două războaie mondiale marchează o schimbare de ștafetă în zona
comunicării de masă – presa cedează locul radioului. Este o tendin ță ce se va accentua în
perioada postbelică, numai că, de data aceasta, protagonistul va fi televiziunea. Datele
statistice prezentate în lucrarea „Mass -media și societatea” a profesorului Paul Dobrescu,
ilustrează foarte clar schimbările prin care a trecu t presa scrisă de -a lungul timpului, în
principalele țări europene sau în S.U.A. Declinul presei scrise, instalat după încheierea
primului război mondial, pare a fi de durată. În cadrul acestei tendințe de ansamblu
identificăm și evoluții inegale, care înd eamnă la o abordare nuanțată și prudentă. Țara în care
declinul de care am amintit este cel mai vizibil rămâne Franța. În această țară, în anii
dinaintea Primului Război Mondial, erau 70 de cotidiane, pentru ca, în 1953 , numărul lor să
scadă la 12. Astăzi în Franța apar doar 10 cotidiane.
Semnificative în această privință sunt și tirajele. Înainte de Primul Război Mondial,
tirajele se ridicau la 5,5 milioane, au atins cifra record de 6,5 milioane în pragul celui de -al
doilea, pentru ca, după aceea, să se i nstaleze un declin de durată: în 1959 – 4,3 milioane, în
1969 – 4,5 milioane, în 1975 – 3,1 milioane, în 1980 – 2,9 milioane, în 1991 – 2,5 milioane.
Presa regională scade și ea, chiar dacă nu a înregistrat un declin de aceleași proporții. Demn
de sublinia t este că, din punct de vedere al numărului total de exemplare la mia de locuitori, în
Franța cifrele sunt de două ori mai mici decât în Germania, Belgia, Marea Britanie ori SUA.
În Germania, de exemplu, presa cotidiană a crescut până în 1968, dată după ca re intervine o
stabilizare: în 1968 – 23 milioane, în 1980 – 27 milioane, în 1993 – 25 milioane.
37
Datele statistice prezentate mai sus pot contura imaginea unei tendințe a presei scrise
din respectivele țări. La finalul acestui capitol voi înfățișa date fa ctuale de ultimă oră privind
locul presei scrise între celelalte mijloace media. Cu ajutorul acestui două seturi de informații
se pot face comparații între importanța presei scrise din trecut și cea de azi.
Există o tendință în domeniul presei scrise, pe c are o întâlnim în toate țările,
îndreptățindu -ne să discutăm de un fenomen general, anume prosperitatea presei periodice. În
această privință Franța se situează la polul opus față de modul cum se plasa la cotidiane.
Periodicele sunt cele mai prospere în Fr anța. Un mare succes au revistele și în SUA, „Time”
sau „Newsweek” ajung să aibă tiraje de 4 și respectiv 3 milioane de exemplare, ceea ce le
impune ca publicații de mare importanță nu numai pe piața americană, ci și pe plan mondial.
Ascensiunea revistelor se datorează nevoii pe care o simte omul de a avea periodic sinteze
asupra diverselor fenomene, comentarii avizate care să -l ajute să înțeleagă semnificația unor
evenimente și procese economico -sociale.
Revistele nu se situează într -un raport de exclusivi tate cu ziarele. La o analiză mai
atentă, mulți cititori ai revistelor alcătuiesc o parte din publicul ziarelor. Ei caută înformații
suplimentare, comentarii mai adânci. Presa – atât cea cotidiană, cât și cea periodică – se
numără în prezent printre cele m ai importante canale de transmitere a mesajelor publicitare,
iar atunci când este adecvat folosită oferă un randament ridicat campaniei publicitare.
Rațiunile care determină decizia de alegere a presei drept canal de comunicare pentru
publicitate sunt dete rminate de specificul acesteia și de avantajele pe care le are față de media.
Unul dintre cele mai imprtante avantaje ale presei scrise este flexibilitatea50,
caracteristică dată de faptul că grupurile – țintă ale campaniei publicitare pot fi atinse de
mesa je puternic focalizate, prin folosirea de reclame special proiectate pentru regiuni sau
segmente de consumatori, ceea ce oferă anunțătorilor posibilitatea de a stăpâni și dirija precis
expunerea reclamelor, controlând destinația acestora. Există și alte mo tive pentru care
producătorii de publicitate aleg presa scrisă în locul celorlalte mijloace de comunicare în
masă .51 Rapiditatea cu care se poate realiza o campanie publicitară prin intermediul ziarelor
este un alt avantaj considerabil. Reclamele de presă p ot fi realizate foarte rapid și inserate
practic de pe o zi pe alta dacă este nevoie, în comparație cu timpul îndelungat de producție al
reclamelor TV. Un alt avantaj îl constituie aria vastă de difuzare, faptul că ziarele naționale
oferă posibilitatea acc esului anunțătorilor la un auditoriu larg și dispersat geografic, la costuri
relativ reduse în comparație cu alte canale media. Diversitatea foarte mare a tipurilor de presă
este un alt avantaj, în special în cazul publicațiilor specializate, cum ar fi cel e care se ocupă de
50 Preda Sorin, Tehnici de redactare în presa scrisă , Editura Polirom, București, 2008, pag.160
51 Thomas Russel, Ronald Lane, Manual de publicitate , Editura Teo ra, București, 2002, pag.156
38
probleme casnice, entertainment, sport sau mizică, și care oferă spații largi pentru publicarea
de mesaje care vizează segmente – țintă specifice.
Publicitatea în presa scrisă permite apoi cititorului să studieze mesajul în profunzime.
Suportul tipărit permite folosirea mai multor detalii și oferă spațiu pentru o argumentare
extinsă și motivată. Pe de altă parte, se bucură de o durată de viață mai mare. Revistele sunt
media cele mai rezistente, ele fiind de regulă păstrate, recitite și ch iar transmise frecvent de la
un receptor la altul. Anumite publicații se bucură de un prestigiu ridicat, iar acest prestigiu
poate susține și chiar legitima mesajul publicitar. Un factor interesant este modul în care
reclamele preiau prestigiul publicației . De pildă, ziarele de calitate și suplimentele lor color își
transferă imaginea către produsul și serviciul căruia i se face reclamă și invers. Presa scrisă
prezintă însă, din perspectiva comunicării de tip publicitar, și anumite dezavantaje. Astfel,
mesa jele publicitare tipărite trebuie să concureze cu celelalte materiale din restul publicației
pentru a atrage atenția cititorului. Pe de altă parte, presa scrisă se confruntă cu concurența
puternică a televiziunii, care este pentru cea mai mare parte a audi ențelor sursa primară de
informații, iar știrile TV au avantajul faptului că reflectă foarte rapid evenimentele și pot fi
actualizate mult mai rapid decât cele tipărite52.
Un alt dezavantaj îl constituie faptul că majoritatea cititorilor au tendința de a frunzări
publicațiie, și nu de a le citi cu atenție. Lectura atentă a unei anumite secțiuni de mesaje
publicitare poate surveni doar ocazional (spre exemplu, atunci când cititorul este în căutarea
unei informații anume). Pe de altă parte, presa scrisă este un mijloc de comunicare pasiv din
punctul de vedere al publicității, deoarece consumatorul trebuie să facă un efort de lectură,
spre deosebire de cazul televiziunii sau al radioului, unde nu trebuie decât să se lase expus
mesajului publicitar. Presa scris ă este, în același timp și statică, lipsindu -i impactul
combinației de sunet și imagine pe care îl oferă media interactivă, precum televiziunea și
internetul. O altă problemă, mai ales în cazul publicațiilor lunare, este perioada lungă de timp
între realiz area reclamei și apariția sa, respectiv o perioadă mare de timp care se scurge până
la feed -back -ul cititorilor, ceea ce reduce flexibilitatea și posibilitatea anunțătorilor de a
reacționa rapid la schimbările mediului.
Așa cum am mai spus, un loc aparte î n ceea ce privește presa scrisă ca mijloc publicitar
îl ocupă revistele. Între calitățile recunoscute ale publicațiilor periodice de acest tip se
regăsesc prestigiul și percepția pozitivă a cumpărătorilor. De multe ori agențiile de publicitate
folosesc ace st mijloc de comunicare tocmai pentru a transfera o parte din atribuțiile enunțate
mai sus asupra propriilor produse. Avantajul presei periodice în fața celei cotidiene este dat de
timpul de păstrare mai îndelungat. Este foarte probabil ca revistele să fie citite de un număr
52 Preda Sorin, Opere citite , pag.172
39
mai mare de ori decât ziarele obișnuite. Ca principal dezavantaj al revistelor se remarcă de
departe costul ridicat, revistele sunt cele mai scumpe canale de comunicare publicitară, din
perspectiva raportării costurilor unitare ale recl amelor la numărul consumatorilor potențiali
care pot fi expuși mesajului publicitar. De asemenea, datorită caracterului periodic al
revistelor și almanahurilor, mesajele publicitare transmise nu au continutatea dorită. Cititorul
fidel al unei astfel de pub licații nu este supus decât cu intermitențe la efectele comunicării
publicitare.
2.3.Opinia publică
Etimologia cuvântului „opinie” derivă din latinescul „opinari” care înseamnă a gândi, a
crede, a formula o părere și este expresia unei convingeri subiect ive într -o anumită problemă,
față de o anumită situație.53
În Enciclopedia de psihologie, opinia publică este definită ca procesul psihosociologic
interactiv de agregare a judecăților evaluative, atitudinilor și credințelor referitoare la o
problemă socială ale unui număr semnificativ de persoane dintr -o comunitate care se exprimă
verbal deschis. B. Hennessy definește opinia publică drept un complex de preferințe
exprimate de un număr semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanță
generală.
De foarte multe ori, noțiunea de opinie publică este asimilată, și uneori se pune chiar
sub semnul egalității, cu o anumită mulțime, cu un anumit grup de persoane, semnificativ ca
dimensiuni. Cum nu se poate pune semnul egalității între omul care își expri mă o părere și
omul ca atare, în carne și oase, mai ales în calitate de votant, tot așa nu se poate considera că
opinia publică reprezintă o masă de oameni definită în funcție de diverse criterii.54 Așa că este
impropriu să se spună, de pildă : „opinia publi că cere… sau opinia publică regretă….”.
Sintagma „opinie publică” a parcurs un druum lung de -a lungul timpului, înainte de a
deveni un termen uzual, înainte de a căpăta sensul pe care noi îl atribuim astăzi și, a trecut
prin mai multe etape înainte ca „opinia publică să fie totuși55…publică”.
Este dificil de trasat lunga istorie a unei noțiuni atât de complexe precum „opinia
publică”, însă este foarte interesant de observat modul în care aceasta a evoluat din societatea
burgheză și până în societatea modernă. Pentru a surprinde aceste transform ări este necesar să
53 Bryan Horling, Victor Lesser, A survey of multi -agent oragnizational paradigms , The Knowledge Engineering
Review, vol.19, 2016, pag.63
54 Briggs A., Burke P., Mass -media. O istorie socială. De la Gutenberg la Internet , Editura Polirom, Iași, 2016,
pag.126
55 Cabin Phillippe, Dortier Jean -Franḉois, Comunicarea , Editura Polirom, Iași, 2010, pag.130
40
ne întoarcem la originile termenului și să ne plasăm în contextul secolului al XVII -lea pentru
a putea înțelege condițiile în care s -a format conceptul de opinie.56
Opinion provine din latinescul opinio și preia în limba engleză și franc eză semnificațiile
acestuia de judecată incertă, nedemonstrată, iar cea de -a doua semnificație a lui este aceea de
reputation însemnând considerație, renume, cu alte cuvinte ceea ce reprezinți în opinia
celorlalți.57 Totuși expresii precum„common opinion”, „general opinion” nu se regăseau încă
în limbajul secolului al XVII -lea. Practic, drumul lung până la conceptul de „public opinion”
s-a realizat cu pași mărunți, trecând prin mai multe transformări: apariția termenului general
opinion, public spirit, opini on publique. Înțelesul lui „opinion” nu se dezvoltă însă în linie
dreaptă, întrucât ambele sensuri originare, cel de simplă părere și renumele ce apare în
oglinda părerilor, se află în opoziție cu acea raționalitate pretinsă de părerea publică.
Inițial, op inia nu era atât de publică cum o cunoaștem noi astăzi, și nici nu era permisă
publicului larg, nu putea fi exprimată liber și necondiționat, având impuse unele limite sau
constrângeri. Însă, autorul german Hobbes identifică în 1651 o formă de manifestare, de
exprimare a opiniei prin conștiință. Pornind de la exemplul său schițat în „Leviathan” – un
stat care, întemeiat exclusiv pe autoritatea principelui este independent de convingerile și
părerile supușilor , sfârșește prin dictatul unei autorități neutre în plan confesional, fără
consecințe pentru stat.
În aceste condiții, ceea ce devine opinie pentru supuși, pentru restul lumii este propria
lor conștiință, după cum Hobbes afirmă: „nici conștiința nu e altceva decât judecata
întemeiată și opinia omului”. A stfel, autorul aseamănă în mod inedit și original, exprimarea
propriei opinii cu conștiință, cele două având în comun atât pretenția de adevăr cât și modul
de formare.58
Privatizarea religiei, a proprietății, odată cu emanciparea persoanelor private de orig ine
burgheză în raport cu pretențiile Bisericii, au condus la situația în care opinia privată a
respectivelor persoane să fie luată în considerare.
La trei ani după apariția „Leviathan -ului” lui Hobbes este rândul unui alt mare filozof,
Locke, să publice „ Low of opinion” – publicație care se întoarce la semnificația inițială a lui
opinion și anume aceea de reputație , ceea ce reprezinți în opinia altora. Nici în această
perioadă nu putem încă vorbi de expresia „public opinion”, însă ea capătă un caracter tac it,
56 Golu M., Fundamentele psihologiei , vol.I ediția a VII -a, Editura Fundației România de Mâine, București,
2009, pag.32
57 Candace Jones, William S. Hesterly, Stephen P. Borgatti, A General Theory of Network Governance:
Exchange Condition and Social Mechanisms , The Academy of Management Review, vol.22, nr.4, pag.57
58 Cazeneuve J., La societé de l`ubic uite, Editura Denoel -Gonthier, Paris, 1972, pag.60
41
precum un consimțământ secret și constă în exteriorizarea acelor „cutume” care mai târziu se
vor transforma în prejudecăți și paradoxal se vor împotrivi opiniei publice.
Rousseau este prima personalitate care vorbește pentru prima dată despre opinia pu blică
în „Discurs despre științe și arte”, el folosind noua expresie de „opinion publique”, dar
păstrând sensul vechi al lui „opinion”.59 În engleză, însă, trecerea de la „opinion” la „publique
opinion” presupune mai întâi implementarea unui nou termen „pub lic spirit” ce semnifică
„ținuta morală înaltă și pregătită pentru jertfe”, proprie subiecților individuali cât și o doză de
justiție. În paralel cu acest „public spirit” se dezvoltă „general opinion” ce reprezenta opinia
unui public capabil să judece , un public care nu numai emite doar opinii pe baza unei simple
înclinații, supoziții, ci presupune o exprimare a unei opinii în cunoștință de cauză. Cetățenii
consideră că sunt afectați în mod direct de problemele publice și astfel sunt de părere că îi
privesc personal aceste treburi publice asupra cărora își formează o opinie și și -o exprimă
liber.
Mai târziu, în 1781, potrivit Oxford Dictionary, temenul „general opinion” va căpăta
denumirea de „public opinion” și în spațiul anglo -saxon. Iar în Germania, se pa re că Friedrich
Georg Forster a fost cel care a încetățenit expresia „opinie publică” la începuturile anilor
nouăzeci, cu mult timp după ce în Franța termenul de „opinie publică” apăruse deja,
reprezentând părerea publicului transmisă prin intermediul pres ei și a discuțiilor în saloane.
Ruptura revoluționară reprezenta opinia elitelor sociale în acest nou domeniu și în ceea
ce privește competiția electorală . Ceea ce se numea atunci opinie publică era cu alte cuvinte
opinia parlamentarilor, a aleșilor poporu lui și nicidecum nu este vorba despre opinia unor
simpli cetățeni.60 Ulterior, odată cu votul universal masculin ce oferea dreptul la vot
populației masculine cu vârsta de vot și nu doar elitei, are loc implicarea populației în mod
direct în politică și obț inerea capacității de a forma opinia publică, de a avea un cuvânt de
spus în societate. Astfel, în cea de a doua jumătate a secolului al XIX -lea are loc intrarea în
scena politică a poporului, intrare ce a dat naștere revoltelor, grevelor, formelor colecti ve de
protest.
Atât termenii opinie, opinie publică cât și societatea au înregistrat puternice transformări
de la origini și până în secolul al XIX -lea, astfel în acest nou context, pentru a se edifica,
opinia publică are nevoie să fie ghidată și apare un puternic personaj ce joacă un rol important
în definirea „opiniei publice”. Acest nou personaj politic este jurnalistul care prin articolele
sale contribuie la impunerea temelor de discuție și la crearea opiniei publice. La acest demers
59 Chelcea S., Opinia publică. Strategii de persuasiune și menipulare , Editura Economică, București, 2006,
pag.165
60 Clement L. D., Discurs și comunicare în mass -media și publicitate , ianuarie 2009, pag.164
42
se adaugă și dezvol tarea radioului care va avea același rol, întărind și mai mult puterea de
constituire a opiniei.
Această a doua stare a opiniei publice caracterizată prin vot universal masculin, apariția
jurnaliștilor și lupta electorală se va menține până la cel de -al doilea război mondial.
Cea de -a treia stare și ultima a opiniei publice a debutat începând cu anii '50 odată cu
apariția institutelor de sondare, când aceste institute se vor face cunoscute prin operațiunile lor
de estimare a rezultatelor electorale.61
Această ultimă transformare a opiniei publice este cea mai apropiată de cea existentă
astăzi, fiind definită ca rezultatul opiniilor individuale consensuale și conflictuale ale
oamenilor care alcătuiesc societatea sau orice grup social. Pentru a defini cât ma i exact opinia
publică în societatea deschisă este necesar să observăm modul în care aceasta se formează.
Gândirea unui individ este alcătuită dintr -o serie de judecăți asupra subiectelor cu care
aceasta intră în contact, dar aceste judecăți nu au la bază cercetări sau deducții logice ci
simple expresii dogmatice de genul sfaturilor, experiențelor trăite, învățăminte și povețe
venite din partea persoanelor din jurul său, precum: profesorii, părinții, liderii sociali, care și –
au pus amprenta asupra gândirii sale și asupra modului în care privește un anumit subiect.
Gândirea omenească este caracterizată prin puterea de a -și păstra credințele, astfel îndividul
își formează o opinie pe baza sugestiilor cumulate, iar apoi își susține cu vehemență opinia,
pentru e l fiind de necontestat – adevărul absolut, în timp ce poziția celui care susține puncte
de vedere contrare este văzută drept nerațională. Prin urmare, în societatea modernă se pune
problema dacă opinia publică este maleabilă, influențabilă, sau nu.62
Pe de o parte presa nu influențează părerile indivizilor care s -au format după cum am
menționat, pe baza unor sugestii adânc înrădăcinate și pe care le apără ăn consecință, cel de -al
doilea punct de vedere afirmă că presa cotidiană nu face decât să accepte opini ile deja
formate, să le consolideze și să le amplifice ulterior. Însă, specialiștii sunt de părere că presa
sau orice alt mediu de educare influențează părerile și duc la o schimbare majoră a opiniei
publice, indivizii fiind într -o oarecare măsură manipula ți. Consider totuși că adevărul se află
undeva între aceste două poziții și sunt întru totul de acord cu Francis E. Leupp care afirmă că
orice am spune despre presa modernă în varianta sa cel mai puțin demn de laudă, trebuie să
admitem că ziarele, asemenea guvernelor, sunt imaginea fidelă a oamenilor pe care îi servesc.
În societatea deschisă, mass -media și institutele de sondaje care teoretic fac posibilă o
informare în timp real, realizează de fapt o deviere a opiniei publice, întrucât deși pretind că
măsoară opinia și că reflectă opinia publică ele își impun de fapt concepția lor asupra opiniei
61 Coman M., Introducere în sistemul mass -media , Editura Polirom, Iași, 2019, pag.119
62 Coman Cristina, Relațiile publice și mass -media , Editura Polirom, Iași, 2014, pag.195
43
publice, opinie care cunoaște astfel o nouă transformare. Aceste sondaje urmăresc nu să
răspundă unei chestiuni științifice, cât să furnizeze datele fabricate după jocul politic urmărit.
Întrucât oamenii politici nu pot guverna în aceste vremuri ei se contrapun opiniei publice
măsurate de anchetatori, este necesar să depună eforturi pentru a fabrica unele sondaje de
opinie care să afirme că opinia publică îi susține . Câmpul jurnalistic a devenit în societatea
modernă, locul unde se duc aceste lupte al căror rezultate sunt înregistrate de operatorii de
sondaje. Loviturile mediatice și efectele știrilor sunt menite să -i șocheze pe telespectatori,
sugerându -le o opinie pe care operatorii de sondaje o vor culege ulterior.
De-a lungul timpului opinia publică a fost îngrădită, a fost destinată inițial elitelor, a
permis apoi poporului să își manifeste o părere, să își exercite dreptul la vot, să discute și să
împărtășească păreri în saloane, să dezbată public luptele electorale pentru ca apoi să fie
influențată de mass -media și manipulată de institutele de sondare după cum o cerea jocul
politic. Opinia publică a parcurs un drum secular, a înregistrat numeroase transformări:
„common opinion”, „public opinion”, „public spirit”, și probabil că va mai suferi modificări
pe viitor, însă un lucru este cert – opinia publică este o trăsătură fundamentală a societății
deschise, caracteristică omului modern care are o părere și despre p olitică și despre moarte,
despre natura universului și alte subiecte asupra cărora cercetătorii înșiși sunt indeciși.63
Opinia publică se caracterizează printr -o anumită dinamică în timp și este un fenomen
fluctuant, putând să aibă anumite orientări într -un stadiu inițial și alte orientări în perioade
succesive de timp. De asemenea, ea poate fi modificată în funcție de multitudinea și fluxul de
informații ce sunt direcționate înspre ea, intenționat sau nu, având ca rezultat schimbarea
atitudinilor, a bazei a fective, care mai apoi influențează comportamentele și acțiunile
indivizilor. Când se vorbește despre opinie nu se poate lua în considerare știința sau
cunoașterea, opinia este doar o părere, nu un adevăr matematic, ci reprezintă convingeri
schimbătoare ce pot deveni credințe în momentul în care sunt profund înrădăcinate.64
Opinia publică nu se numește publică doar datorită faptului că este a publicului, ci
pentru că se referă la subiecte de natură publică – problemele colective sau interesul general.
Consid erăm că opinia publică este ansamblul unor opinii care se află înlăuntrul unui public
sau înlăuntrul mai multora. Sistemul mass -media asigură circulația informațiilor, opiniilor,
interpretărilor și abordărilor care sunt considerate a avea o semnificație so cială.
Sociologii pun problema influenței mass -media asupra opiniei publice încercând să afle
dacă mass -media sunt simpli amplificatori ai fenomenului sau dacă reușesc să manipuleze
63 Coman Cristina, Relațiile publice – principii și strategii , Editura Polirom, Iaș i, 2017, pag.180
64 Crețu A., Peptan E., Comunicarea de masă , Editura Ase, București, 2014, pag.50
44
într-un fel indivizii , instaurând un conformism al gândirii.65 Încercând o analiză a
fenomenului opiniei publice în raport cu mass -media, Remy Rieffel ajunge la concluzia că
presa scrisă a fost unul dintre factorii care au favorizat apariția și progresul opiniei publice,
mass -media a modificat modalitățile de exprimare a opiniei publice, mijloacele de comunicare
în masă pot uneori să impună pe ordinea de zi anumite subiecte și să genereze conformism, iar
alteori pot să dea amploare dezbaterii și să favorizeze pluralismul opiniilor.
Desigur, există mai multe puncte de vedere în cee a ce privește influența mass -media
asupra opiniei publice. Dintr -un punct de vedere mass -media nu influențează opinia publică,
aceasta manifestâtnd o încăpățânare în ceea ce privește presa. Un alt punct de vedere ar putea
afirma că presa nu face decât să a ccepte și să amplifice opinia publică. Există și un punct de
vedere care se poziționează mai aproape de adevăr ce susține că presa, ca orice alt mediu de
educare, contribuie la o schimbare clară a opiniei publice.
Cel din urmă punct de vedere, ce susține c ă opinia publică este influențată și modelată
de către presă consider că se apropie cel mai mult de adevăr. Având în vedere faptul că presa
reprezintă un factor ce contribuie la formarea opiniei publice, poate cel mai puternic factor,
este evident că opini a publică își va schimba mereu considerațiile și părerile în funcție de ceea
ce presa va prezenta.66 Mass -media se constituie într -un punct de plecare pentru opinia
publică, de cele mai multe ori opinia publică neavând de unde să -și ia informațiile, singuru l
mijloc fiind mass -media. Pentru ca opinia publică să ia ființă trebuie să apară o problemă.
Această problemă trebuie să fie reprezentată de o disfuncționalitate, însă situația
disfuncțională nu este neapărat negativă. Bernard Hennessy considera că opinia publică este
complexul de preferințe exprimate de un număr signifiant de persoane cu privire la o
problemă de importanță generală. Astfel, putem distinge cinci note definitorii ale opiniei
publice: existența unei probleme, natura publicului, exprimarea o piniei, numărul persoanelor
implicate, modelul pâlnia cauzalității. În ceea ce privește funcțiile opiniei publice Carmen
Furtună face o clasificare a acestora sintetizând abordările diverselor școli sociologice,
pornind de la cel puțin trei criterii de eva luare: 1).influența asupra mediului social;
2).conținutul; 3).forma de exprimare.
Astfel, sub incidența influenței asupra mediului social opinia publică poate avea
funcțiile expresivă sau de control, consultativă, de directivă a opiniei publice. În raport cu
conținutul opiniei publice se deosebesc funcțiile: de apreciere, analitică, constructivă, de
reglementare. După forma de exprimare apar două funcții ale opiniei publice: pozitivă și
negativă.
65 Cismaru Diana -Maria, Social media și managementul reputației , Editura Tritonic, București, 2012, pag.139
66 Dance F.E.X., Larson C. E., The Functions of Huma n Communication , New York, 2015, pag.194
45
Prelucrare proprie, Tabel nr.1
Principalele elemente ale opiniei publice
-Prezența unei probleme de importanță generală, și aici termenul problemă indică faptul
că este vorba de o chestiune disputată, controversată, privită din mai multe puncte de vedere;
-Pentru ca ceva să constituie obiectul opiniei publice trebuie să fie concret, actual și să
vizeze interesele unui grup semnificativ de persoane. De aceea, opinia publică se manifestă
față de programe sociale sau politice, personalități sau partide politice etc.67;
-Populația preocupată de o anuită problemă for mează publicul;
-Opinia publică este un complex de păreri. Acest lucru arată că, pe de o parte, membrii
unui public au opinii de intensitate și direcție diferită, iar pe de altă parte, publicul are cu
privire la o problemă nu numai răspunsuri da și nu, ci păreri complexe, puncte de vedere ce nu
sunt neapărat exclusive.68
-Termenul de opinie publică arată că este vorba nu numai de opiniile unui public, ci și
că opiniile sunt exprimate public.
Tipuri de public ce apar în cadrul opiniei publice
Publicul repr ezintă o mulțime de indivizi care nu se cunosc personal dar reacționează în
legătură cu o problemă așa cum se așteaptă să reacționeze ceilalți în fața aceluiași subiect.
Termenul „public” provine din latinescul publicus ce este derivatul unei forme mai vec hi,
populus, ce are ca traducere termenul popor. Conform lui Septimiu Chelcea publicul se
confunda în vremurile străvechi cu poporul întreg, astfel existând tot atâtea publicuri câte
popoare erau, însă, de -a lungul timpului, această confuzie s -a diminuat.69 Publicul a încetat să
mai însemne întregul popor atunci când a apărut publicul local, diferit de cel național sau de
cel mondial, ajungându -se ca astăzi să se vorbească despre opinia publică mondială, nu numai
despre opinia națională sau de opinia publică din interiorul unei națiuni.
Publicul poate fi considerat o categorie sociologică și statistică ce reprezintă o
colectivitate mai mult sau mai puțin numeroasă, omogenă sau eterogenă, care are un punct
comun reprezentat de centrul de interes sau informațiile primite la un moment dat. Sociologul
peruan Carlos Parra Morzan a identificat 11 caracteristici ale publicului:
67 Danciu I. M., Mass -media, modernitate, postmodernitate și globalizare , Editura Tribuna, Cluj -Napoca, 2016,
pag.53
68 David George, Dan Mircea, Partea plină a paharului. O introducere în relațiile publice . Editura Lumen, Iași,
2015, pag.108
69 Drăgan I., Paradigme ale comunicării de masă , Editura Șansa, București, 1996
46
Prelucrare proprie , Tabel nr.2
-este o grupare elementară, spontană și neplanificată;
-are regulile distinctive ale unei societăți, nu formează o organizație;
-este un grup amorf, ce nu are conștiința identității sale;
-afirmațiile ce se fac constituie subiect de critică;
-apare în legătură cu o problemă pusă în dezbatere;
-publicul este variabil;
-relațiile dintre pers onajele din grup sunt conflictuale ;
-interacțiunile nu sunt atât de puternice ca în cazul mulțimilor;
-persoanele din public nu își pierd capacitatea critică, așa cum se întâmplș în situația de
mulțime;
-în public se obține un tip special de unitate și se pot lua decizii colective, denumite
opinie publică;
-în anumite circumstanțe, publicul se poate transforma în mulțime.70
Publicul poate fi încadrat în patru tipuri:
Publicul atent este un public dependent de presă și, de asemenea, de informarea în
masă. Este acel public ce cunoaște problemele pe care mass -media le abordează, chiar și
pentru prima dată, și pentru care contează opinia celor ce transmit informații despre subiecte
cu o notorietate ridicată.71
Publicul latent este un public dezinteresat și lipsit în general de motivația de a căuta
informații despre anumite subiecte. Acest tip de public este mai degrabă interesat de
70 Defleur M. L.&Ball -Rokeach S., Teorii ale comunicării de masă , traducere D. și C. Harabagiu, E ditura
Polirom, Iași, 2019, pag.136
71 Deitel H. M., De itel P. J., Internet and the World Wide Web. How to program , Prentice, pag.9
47
problemele pe care tinde mass -media să le accentueze și cărora le acordă prioritate. În aceste
cazuri, atunci când publicul latent identifică un subiect ce se află în interesul mass -media
începe să se manifeste ca un public atent în ceea ce privește urmărirea informațiilor.
Publicul lipsit de înțelepciune poate fi considerat un receptor pasiv al mesajelor din
mass -media. Indivizii ce fac parte din acest tip de public sunt cei mai supuși la schimbarea de
opinie pentru că întotdeauna își concentrează atenția mai puțin pe mesajul problemei propuse
de media și mai m ult pe ideea de etichetare a problemei.
În cele din urmă, există și un al patrulea tip de public, și anume, publicul apatic . Acest
tip de public este total dezinteresat de problemele ridicate de mass -media și din această cauză
este publicul cu cele mai puț ine șanse de a recepta mesaje.
În ceea ce privește rolul publicului, C. Wright Mills susține în lucrarea „ Imaginația
sociologică” că problema așa numitului public izvorăște în societatea occidentală din
transformarea tradiționalului și convenționalului con sensus al societății medievale; ea atinge
azi punctul culminant în ideea societății de masă.
Se poate spuune că fiecare opinie are publicul său reprezentat de un grup de persoane
care sunt afectate de o anumită problemă socială, față de care manifestă o p oziție pro sau
contra. Astfel, publicul este un factor important de care trebuie să se țină cont atunci când se
studiază opinia publică. O trăsătură importantă a publicului este faptul că ea derivă din
structura socială, se caracterizează printr -o accentua tă mobilitate și printr -o durată în timp
relativ limitată.
2.4.Manipularea opiniei publice prin mass -media
Noțiunea de mass -media sau mediumuri de masă, formată de anglo -saxoni prin unirea
cuvântului latin medium și a cuvântului mass, se referă nu doar la suporturile și mijloacele
tehnice de transmitere a mesajelor, ci mai ales la caracterul masiv al mesajelor difuzate, pe
când noțiunea de comunicare de masă se referă la ansamblul procesului de comunicare care
încorporează ceea ce este vehiculat, cine vehiculează și pe cei care primesc mesajele. Este un
proces social specific în care aceste mijloace sunt folosite de către profesioniștii comunicării,
proces în care intervine o practică comunicațională particulară și care este adresată unei
audiențe de masă.72
72 Borcan A., Victimele violenței pe ecran , în Timpolis. În slujba legii, 2017, pag.116
48
Opinia publică este influențată constant de mass -media. Presa a fost unul din factorii
care au favorizat apariția opiniei publice. Această influență se poate manifesta prin mai multe
metode. Efectele mass -media s unt abordate și examinate, conform lui Ion Drăgan, pe 3 axe:
1. axa intensității: efectele pot fi atotputernice, puternice, limitate, minore ;
2. axa amplitudinii: de la microefecte , la mezoefecte și la macroefecte;
3. axa temporară: efect pe termen scurt, mediu sa u lung.
Modelul glonțului magic . Acest model s -a fondat pe convingerea potrivit căreia
comunicarea în masă are o putere foarte mare care se exercită instantaneu asupra oamenilor.
Termenul de „glonț magic” a fost preluat din practica medicală, astfel că în secolul al XIX -lea
se credea că injecțiile și pilulele administrate acționează ca un glonț, producând instantaneu
reacții în organismul pacienților.73
Acest concept a fost influențat de puterea pe care părea să o aibă propaganda în primul
război mondial. As tfel, modelul glonțului magic preconizează efectele puternice ale
comunicării de masă asupra opiniei publice. Teoriile ulterioare vor încerca să înlocuiască
postulatele acestui model în conformitate cu evoluția societății , a sistemului media și a
modului d e înțelegere a îndividului și societății. Deși modelul glonțului magic poate părea
învechit sau naiv, el era în concordanță cu mentalitățile epocii în care a luat naștere. Astfel,
oamenii obișnuiți atribuiau mass -mediei puteri nelimitate.
Conținutul mass -media a fost astfel imaginat ca fiind injectat în venele audienței, care ar
reacționa în mod uniform și previzibil.74 O asemenea concepție se sprijină implicit pe două
idei principale:
societatea modernă este privită ca un agregat de indivizi relativ atomiza ți, acționând
potrivit intereselor personale și foarte puțin constrânși de obligații și legături sociale;
mass -media este considerată angajată în companii de modificare a
comportamentului, conform intențiilor unor instituții puternice, publice sau private.
Principalele trăsături ale acestui model stimul -răspuns referitor la societatea de masă ar
fi:
mesajele sunt concepute și distribuite în modalități sistematice și pe scară largă.75 În
același timp ele sunt transmise unei mase de indivizi, și nu persoanelor particulare;
tehnologia reproducerii și distribuuirii neutre urmărește maximizarea receptării și
reacției la nivel colectiv;
73 Bourdieu, P., Televiziunea, jurnalismul și politica – Întoarcere asupra televiziunii , în C ontraofensive,
traducere de Aliza Ardeleanu, E ditura Meridiane, București, 2019, pag.26
74 Bryan Horling, Victor Lesser, A survey of multi -agent oragnizational paradigms , The Knowledge Engineering
Review, vol.19, 2016, pag.159
75 Briggs A., Burke P., Mass -media. O istorie socială. De la Gutenberg la Internet , Editura Polirom, Iași, 2016,
pag.61
49
structurile de grup sau sociale au un rol mic sau chiar inexistent, dar legătura dintre
media și individ este directă;
persoanele care receptează mesajele sunt egale ca poziție și valoare, ceea ce contează
este doar numărul lor cuumulat.76
Mesajele venite din partea mass -media pot fi considerate, în accepțiune cu modelul
glonțului magic, asemenea unor gloan țe care lovesc opinia public ă. Astfel, individul ce face
parte din audiență nu este capabil să filtreze aceste gloanțe pe care le primește și reacționează
ca la administrarea unei pastile sau a unei injecții.
Modelul fluxului comunicării în două trepte .77 Teoria fluxului comunicării în două
trepte scoate în evidență importanța relațiilor sociale în formarea opiniei publice. El operează
mai ales în cadrul societăților tradiționale și al grupurilor primare, cum ar fi familia. Astfel,
această nouă teorie marc hează o schimbare de perspectivă – indivizii nu mai sunt văzuți ca
entități uniforme, izolate; ei intră în relații interpersonale și intergrupale, nu răspund imediat și
uniform la mesajele mass -media. Este, oricare ar fi limitele lui, un model mai realist.
În urma unui studiu realizat de Paul F. Lazarsfeld, Bernard R. Berelson și Hazel Gaudet
în statul Ohio, în Erie County, în care se urmărea constatarea impactului campaniei electorale
din 1940 din SUA asupra comportamentului de vot al cetățenilor, s -a afla t că mesajele pe care
le transmite mass -media nu au un impact chiar atât de mare pe cât se credea la vremea
respectivă, având în vedere că modelul glonțului magic demonstrase că mass -media injectează
opinia publică astfel încât aceasta să nu poată reacțion a și să primească mesajele ca atare. S -a
constatat că de fiecare dată când cetățenii erau rugați să vorbească despre modul în care au
fost influențați de către campania electorală făcută prin mass -media, aceștia menționau mai
des discuțiile politice decât știrile sau radioul. Astfel, cei ce își luau informațiile din discuțiile
politice erau mai numeroși decât cei ce urmăreau știrile sau ascultau radioul. În urma acestui
studiu, s -a descoperit existența a două trepte în transmiterea informațiilor :
de la surs a care este reprezentată de mass -media către persoanele mai bine
informate și care urmăresc mai des știrile și ascultă radioul;
de la aceste persoane către cele care se informează mai puțin din știri și radio sau
ziare, fiind mai puțin expuși la mesajele m ass-media.
De asemenea, persoanele ce erau indecise în privința votului puteau fi mai curând convinse de
către discuțiile interpersonale despre acest subiect decât din mesajele mass -media.
76 Cabin Phillippe, Dortier Jean -Franḉois, Comunicarea , Editura Polirom, Iași, 2010, pag.15
77 Candace Jones, William S. Hesterly, Stephen P. Borgatti, A General Theory of Network Governance:
Exchange Condition and Social Mechanisms , The Academy of Management Review, vol.22, nr.4, pag.63
50
Se poate spune că odată cu modelul fluxului comunicării în două tre pte a luat naștere și
noțiunea de lideri de opinie. După cum arată acest model, oamenii sunt mai influențați de
discuțiile pe care le poartă anumiți indivizi ce au acces la canalele media și care ulterior aduc
în prim plan subiecte de actualitate.78 Aceste persoane care reprezintă prima treaptă a fluxului
sunt considerați lideri de opinie. Ei nu trebuie să fie neapărat membri ai unor grupuri
marcante sau figuri proeminente în viața publică ci mai degrabă sunt persoane ce aparțin
anumitor grupuri sociale ce d ețin la un moment dat o informație mai bogată. De asemenea,
liderii de opinie pot fi împărțiți în două grupuri: lideri de opinie formali și lideri de opinie
informali. Primii sunt cei ce pot influența opinia publică datorită statutului social iar cei din
urmă sunt persoane care influențează prin personalitatea lor.
Teoria agenda -setting . La începutul anilor '60, teoriile privind influența mass -media
asupra opiniei publice erau puse sub semnul întrebării. Puțini mai erau cei care considerau că
mass -media acționează puternic și are efecte imediate asupra publicului.
Apariția teoriei agenda -setting are mai multe semnificații, fiind vorba, în primul rând,
despre semnalul pe care îl dă. Odată cu apariția acestei teorii se cerea abandonat modul în care
se punea problema asupra influenței mass -media asupra opiniei publice. Această influență nu
este nici atât de mare, nici atât de mică pe cât se demonstrase, astfel că cercetările care
avuseseră loc până atunci nu erau suficiente .79 În al doilea rând, teoria agenda -setting
reprezintă, în mare parte, efortul de a identifica un nou câmp al influențelor, acela al efectelor
indirecte și de durată, care sunt mai greu de surprins cu mijloacele de cercetare sociologică ale
momentului.
Celelalte două teorii, modelul glonțul ui magic și modelul fluxului comunicării în două
trepte, s -au axat pe efectele mari sau minore ale mass -media și au scăpat din vedere efectele
obișnuite, curente, comune, care se exercită în mod silențios și greu observabil, dar care, pe o
perioadă mai mar e de timp, pot cumula un impact considerabil.
Walter Lippmann observase că oamenii aveau posibilități reduse de a cunoaște
evenimentele în mod direct, că sunt dependenți de presă pentru a se informa despre ceea ce se
întâmplă. Lippmann subliniază faptul c ă între relatările presei și ceea ce se întâmplă în
realitate pot exista discordanțe. Însă. Lăsând la o parte manifestările deliberate de discordanță,
autorul atrage atenția asupra următorului aspect: „Temele alese de presă pentru a zugrăvi
lumea din afară nu limitează numărul și natura evenimentelor despre care ne putem forma
imaginile din mințile noastre?”.
78 Cazeneuve J., La societé de l`ubicuite , Editura Denoel -Gonthier, Paris, 1972, pag.79
79 Chelcea S., Opinia publică. Strategii de persua siune și menipulare , Editura Economică, București, 2006,
pag.64
51
În anii 1960, sunt identificate mecanisme explicative, sunt elaborate anumite concepte
ale teoriei agenda -setting. Cercetători din diverse domenii își orientează investigațiile în
direcția selecțiilor operate de mass -media.80
Mass -media reprezintă principalii artizani ai culturii politice a maselor, adică a ceea ce
masele consideră că reprezintă viața politică și preocupările politice ale momentului. De
asemenea, mass -media este cea care formează, în cea mai mare parte, cultura politică a
elitelor.
Teoria agenda -setting susține că mass -media nu le spune oamenilor cum să gândească,
ci despre ce să gândească; le arată care este relieful evenimentelor din s pațiul public, le
stabilește ordinea de zi a discuțiilor: ordinea de zi a mas -media devine ordinea de zi a
publicului.81 Chiar și numai prin faptul că dă oamenilor un subiect de discuție, presa
contribuie la emergența opiniei publice – ne amintim că opinia devine publică prin
comunicare în public.
Teoria spirala tăcerii . Modelul spirala tăcerii a fost elaborat de către Elisabeth Noelle –
Neumann, fostă directoare a Institutului de Demoscopie din Allensbach. În 2014 a apărut în
limba română „Spirala tăcerii. Op inia publică – învelișul nostru social”, lucrarea în care
această teorie apare pentru prima dată.
Influența mass -media asupra opiniei publice din perspectiva spiralei tăcerii a fost testată
de autoare cu ocazia alegerilor din 2015 din Germania. S -au realiz at astfel interviuri și
anchete panel care să surprindă intenția de vot a alegătorilor, disponibilitatea de a se exprima
public în favoarea unui partid, interesul față de politică, contactele cu mass -media. Testul a
fost realizat pe 1000 de persoane iar re zultatele au dus la concluzia că televiziunea fusese cea
care schimbase climatul opiniilor în anul electoral 2015.82 Căci, chiar dacă cele două partide
politice erau la fel de puternice în viziunea opiniei publice, mass -media, prin prisma
convingerilor lor nu acordau nici o șansă ca alianța CDU/CSU să câștige în 2015. Astfel,
populația a receptat două opinii despre realitate, două impresii diferite, cea rezultată în urma
observărilor directe și cea survenită prin intermediul mass -media. Astfel, s -a creat un climat
dual al opiniilor și, a câștigat mass -media. Premisele testării teoriei au fost expuse de către
autoare astfel:
o societatea îi amenința cu izolarea pe indivizii care au un comportament deviant;
o indivizii trăiesc în permanență cu teama de izolare;
80 Clement L. D., Discurs și comunicare în mass -media și publicitate , ianuarie 2009, pag.188
81 Coman M., Introducere în sistemul mass -media, Editura Polirom, Iași, 2019, pag.194
82 Coman Cristina, Relațiile publice și mass -media , Editura Polirom, Iași, 2014, pag.83
52
o teama de izolare îi determină pe indivizi să evalueze în permanență climatul
opiniei;
o rezultatul acestei evaluări afectează comportamentul public, în special
exprimarea deschisă sau trecerea sub tăcere a opiniilor.
Teoria susține că înainte de orice control social există un control personal. Amenințarea
din afară cu izolarea este anticipată în minte. La gândul că o situație va fi extrem de neplăcută,
individul își corectează prealabil conduita care încalcă o regulă ce contravine opiniei publice ,
înainte ca grupul și controlul social să intre în acțiune. Astfel, cei ce percep că sunt în
minoritate vor adopta opinia majorității de teama de a nu fi izolați, resimțind presiunea din
partea celorlalți și încetând a -și mai exprima opiniile.83
Modelul „spirala tăceri i” a fost criticat pentru viziunea mult prea pesimistă cu privire la
natura umană și mass -media. Alți critici au pus la îndoială gradul său de aplicabilitate. Serge
Moscovici sugera că ar trebui să acordăm mai puțină atenție majorității tăcute și mai multă
minorităților zgomotoase, care joacă un rol creator și inovator în evoluția societății.
Moscovici considera teoria oarecum depășită, la fel ca întreaga concepție iluministică despre
opinia publică.
2.5.Contra -manipularea
Metodele contra -manipulării sunt foarte precise și ele trebuie respectate întocmai.
Contra -manipularea presupune efort și răbdare, trebuie să luptăm cu sentimentul de vinovăție ,
de culpabilitate pe care îl simțim când suntem indiferenți, adică așa cum remarcă el –
răutăcioși, lipsiți de suflet, inumani. Contra -manipularea este o tehnică, trebuie să răspundem
oricărei încercări a manipulatorului ca și cum am fi indiferenți la aceasta. Timp de câteva
săptămâni sau luni vom trăi emoții puternice – inima va bate mai repede, vom simți valuri d e
căldură care ne cuprind, vom avea unele probleme cu respirația. Trebuie să știm clar că
niciodată nu vom putea realiza o comunicare clară cu un manipulator. În cel manipulat există
o speranță secretă că manipulatorul se va schimba. Această speranță îl de termină să continue
relația, răbdarea însă se transformă în suferință iar relația devine o importantă sursă de stres.
Nu există miracole! Transformarea unei personalități manipulatoare este extrem de rară.84
Tehnica confuziei – folosirea unei comunicări imp ersonale, superficiale și echivoce
care să evite un angajament ferm . Manipulatorul nu se poate simți superior sau important în
83 Crețu A., Peptan E., Comunicarea de masă , Editura Ase, București, 2014, pag.37
84 Cathala Henri -Pierre, epoca dezinformării , Editura Militară, București, 1994
53
fața unei persoane indiferente, care nu reacționează la provocările sale, oricât de subtile ar fi
acestea. Comportamentul în rela ția cu manipulatorul:
o formulăm fraze scurte,
o rămânem evazivi,
o formulăm răspunsuri care se referă la cazuri generale,
o folosim umorul dacă situația o permite,
o zâmbim, mai ales la sfârșitul frazei,
o tratăm cu umor situațiile și problemele,
o rămânem tot timpul p oliticoși,
o nu mai participăm la discuții sterile sau care devalorizează,
o evităm agresivitatea,
o folosim ironia numai dacă suntem siguri pe noi,
o renunțăm să ne mai justificăm,
o îndrăznim să refuzăm, să spunem NU,
o tehnica discului zgâriat – repetarea refuzului pe un ton identic fără justuficări,
utilizând aceeași formulare fără agresivitate,
o nu ne mai povestim viața în cele mai mici detalii,
o notăm totul,
o nu mai răspundem cererile neformulate în mod clar,
o răspundem cu prudență la măguliri,
o informăm pe toți membrii grupului despre aspectele manipulatorii ale
personajului.
EXEMPLE – EXPRESII DE CONTRA -MANIPULARE
-este opinia dumneavoastră (este o opinie) -poate fi posibil…pentru dumneavoastră
-puteți gândi în acest fel -este adevărat
-dumneavoastră puteți crde acest lucru -exact așa este
-puteți vedea lucrurile și din acest punct de
vedere -nu-i așa?
-puteți s -o luați cum vreți -se întâmplă
-aveți tot dreptul să gândiți așa -trebuie să știi să fii și așa uneori
-pot să spun DA dacă asta e ceea ce vă doriți -mă amuză să fac exact ca ceilalți
-dacă spuneți dumneavoastră! -depinde..
-dacă așa gândiți! -ar fi mult prea ușor
54
-e un mod de a vedea lucrurile -nu mă prind!
-nu vedeți decât un aspect al problemei; e
normal -fiecare cu gusturile lui
-vă puteți imagina -mare e grădina lui Dumnezeu!
-am o părere diferită -mie îmi place , asta e important, nu -i așa?
-se poate -sunt mulțumit/ă de mine
Când auzim de mesaje subliminale, primul lucru la care ne gândim sunt reclamele de la
TV, radio, cinema s au la banerele stradale și automat le asociem cu dorința corporațiilor de a
ne forța să cumpărăm din ce în ce mai mult produsele lor. Specialiștii afirmă că din cauza
folosirii de către marii publicitari a acestei tehnici de comunicare într -un scop nenatur al, s-a
indus o percepție greșită asupra conceptului, și anume că receptorul, cel care este ținta acestor
mesaje, pierde controlul asupra sinelui și este foarte ușor de manipulat. Mesajul subliminal
este acea informație care trece de filtrul minții conștie nte și, fără a fi perceput de aceasta,
pătrunde la nivel de minte subconștientă, la nivel de crezuri, valori și dorințe. Acesta este
principiul pe care se bazează toți cei care doresc să manipuleze clientul în a alege un anumit
produs.
Ei bine, de ce să nu ne folosim exact de acelați principiu, dar de data asta în mod
conștient? Putem să ne manipulăm singuri și să lucrăm cu subconștientul nostru folosind o
tehnică extrem de simplă și de eficientă care ne permite să lucrăm la nivel subliminal, pentru a
obțin e exact ce ne dorim.
Terapia subliminală este una dintre tehnicile cele mai eficiente și mai ușor de realizat,
care se folosește la descoperirea acelor aspecte din noi care generează dizarmonie. Odată
descoperite, acestea sunt recondiționate pentru a ne a juta să devenim mai puternici și mai
încrezători în forțele noastre, afirmă Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză.
Potrivit specialistului, în „terapia subliminală” se pleacă de la premisa că subconștientul
nostru sau personalitatea noastră sunt alcătuite din aspecte sau părți, la fel cum o echipă este
alcătuită din membrii săi. Toate aceste părți sunt centralizate și conectate la o parte centrală.
Rolul unui specialist într -o astfel de tehnică terapeutică este să se conecteze la acestă part e
centrală și să îl ajute pe client să își angajeze sbconștientul pentru a descoperi cauzele
problemelor, indiferent că sunt de ordin fizic, emoțional, intelectual sau comportamental ,
pentru ca apoi să le rezolve, prin recadrare și recondiționare. De aseme nea, Eugen Popa
55
afirmă că terapia subliminală este foarte ușor de utilizat de oricine, fie în scopul dezvoltării
personale, cât și ca metodă terapeutică.85
Procesul este unul foarte simplu și odată învățat poate fi aplicat ori de câte ori dorim, fie
cu ajutorul unui specialist sau autonom, de noi înșine. Acest lucru implică un proces simplu
de vizualizare și imaginativ care permite comunicare directă cu nivelul subconștient al minții
noastre. În același timp, ne putem folosi de această tehnică pentru a n e proteja de multitudinea
de mesaje subliminale cu care suntem bombardați în fiecare zi, astfel încât să putem, în
sfârșit, să gândim liber și să facem alegeri conștiente, congruente cu valorile și crezurile
noastre profunde, explică Eugen Popa, președinte le Asociației Române de Hipnoză.
85 Randall David, Jurnalistul universal , Editura Polirom, București, 1998
56
CAPITOLUL 3
STUDIU DE CAZ
ALEXANDRU CUMPĂNAȘU ȘI „AFACEREA” DE LA
CARACAL
3.1.Cazul Caracal
Pe data de 26 iulie, o țară întreagă afla că locuința unui mecanic auto din Caracal a fost
percheziționată după dispariția unei adolescente și că rămășițe umane au fost trimise la
expertiză. Pe surse, se spune că la adresa respectivă s -ar fi ajuns după datele GPS de pe
telefonul fetei. Puțin mai târziu, apare prima imagine cu principalul suspect. Ancheta era
condusă de procur orul Cristian Ovidiu Popescu de la Parchetul Judecătoriei Caracal. Încep să
apară primele date despre ce s -a întâmplat în realitate, la 25 iulie când Alexandra Măceșanu, o
fată de 15 ani care plecase către Caracal cu autostopul, suna disperată la 112. La 2 5 iulie între
orele 11,00 și 12,00 au fost înregistrate trei apeluri, fata spunând că este violată, legată cu
sârmă și sechestrată. Dă detalii despre locul în care se află și îl descrie pe atacator ca fiind un
om în vârstă, robust. Ultimele cuvinte sunt „v ine, vine!…” după care apelul se întrerupe. Este
convorbirea în care unul dintre polițiști îi spune la un moment dat fetei: „Nu pot să stau la
telefon domnișoară că avem și alte apeluri!”. După ultima convorbire, operatorul revine
apelând de câteva ori n umărul de pe care sunase fata. Mobilul îi aparținea principalului
suspect, Gheorghe Dincă. Șeful Poliției Române, chestorul Ion Buda, își dă demisia. La 27
iulie intră în scenă Alexandru Cumpănașu, care face o serie de declarații despre acest caz, în
calitate de unchi al Alexandrei Măceșanu.
Procurorii fac legătura cu un caz similar, cel al Luizei Melencu – o fată de 18 ani care
dispăruse de la jumătatea lunii aprilie 2019. Ea era elevă în clasa a XII -a și plecase de acasă
tot cu autostopul spre Caracal. Pa rchetul General a anunțat că autorizația de percheziție a fost
emisă joi 25 iulie ora 3,05 și pusă în aplicare abia la ora 6,00 dimineața. Un raport al
procurorului de caz menționează că mandatele s -au dat ofițerului de serviciu de la Poliție în
jurul orei 3,15, acesta spunând că la Poliție nu mai e nimeni.
Mătușa Luizei Melencu, fata dispărută în aceleași circumstanțe ca Alexandra, acuză
polițiștii că atunci când mama și bunica fetei au mers la postul de la Coșovei pentru a reclama
dispariția, li s -a spus : „Lăsați doamnă, că am mai avut cazuri și au găsit fetele după 2 ani!”.
57
La 28 iulie, Giorgiana Hosu, procuror -șef adjunct al DIICOT, a precizat că la casa lui
Dincă au fost găsite, într -un butoi, fragmente de oase calcinate, dinți umani, trei inele, un l anț,
o montură de inel – toate cu urme de ardere. În mașina lui Dincă a fost găsit și un cercel, toate
bijuteriile fiind recunoscute de mama Alexandrei. Hosu a mai precizat că expertiza genetică
parțială a confirmat profilul genetic a Alexandrei și al lui Gheorghe Dincă la locul crimei.
Conform datelor furnizate de Dincă la interogatoriu, acesta a precizat că a ucis -o pe
Alexandra pe 25 iulie la ora 12,00, și că a omorât -o când a surprins -o cu telefonul în mână.
Dincă este acuzat inițial de trafic de minori și de viol. După ce a recunoscut că le -a ucis pe
Alexandra Măceșanu (15 ani) și Luiza Melencu (18 ani) s -a extins acțiunea penală și pentru
omor calificat. Dincă a susținut că le -a ucis pe fete, apoi le -a ars.
La 29 iulie, MAI a sesizat Parchetul cu priv ire la modul ăn care a fost preluat apelul la
112 al Alexandrei și modul în care a fost tratată. În aceeași zi, este dispusă încetarea
împuternicirii inspectorului -șef al IPJ Olt și a celor doi adjuncți, precum și schimbarea din
funcție a șefului Poliției Municipiului Caracal și a adjunctului acestuia. Apar și primele
fragmente din convorbirile de la 112.
La 30 iulie, Ministrul de interne Nicolae Moga a anunțat că demisionează, după 6 zile
de la depunerea jurământului, în contextul modului în care s -a acți onat la Caracal.
La 31 iulie, Alexandru Cumpănașu face publice înregistrările șocante ale convorbirilor
Alexandrei cu operatorii de la 112.
La 1 august, când bâlbele procurorilor DIICOT Craiova erau evidente, ancheta este
preluată de DIICOT – Structura Ce ntrală sub coordonarea procurorului -șef Felix Bănilă.
Apar noi date despre procedurile încălcate de polițiști și procurori în prima fază a
anchetei. Deși nu există vreo probă în acest sens, Alexandru Cumpănașu susține că Gheorghe
Dincă face parte dintr -o rețea de trafic de minore. La 3 august, DIICOT a anunțat că pe baza
probelor ADN a rezultat profilul genetic al unei singure persoane, respectiv Măce șanu
Alexandra, concluzie fundamentată științific pe compararea acestui profil genetic determinat
cu profilul genetic determinat al părinților acesteia. Gheorghe Dincă a explicat cum a ars
cadavrele. El a declarat anchetatorilor că a ars cadavrul Alexandre i, joi 25 iulie după orele
13,00 -14,00, iar procesul de ardere a durat 5 -6 ore. El a spus că a folosit vaselină și carton
bituminat pentru a accelera arderea. Doi vecini au spus că au văzut fum și au simțit un miros
neplăcut din curtea lui Dincă în acea zi . La fel ar fi procedat și în cazul Luizei Melencu. La 5
august procurorii DIICOT au găsit un sac cu oase și cenușă în pădurea în care a indicat
Gheorghe Dincă faptul că și -a ascuns urmele. Ucigașul susține că este vorba despre rămășițele
umane ale Luizei Melencu (18 ani), pe care ar fi ucis -o în luna aprilie. La 14 august, DIICOT
a anunțat că expertiza fragmentelor de oase găsite în pădurea de lângă Caracal arată, pentru
58
moment, că acestea aparțin unei alte fete decât Alexandra Măceșanu. Suspectul Gheorghe
Dincă a indicat faptul că ar fi vorba de Luiza Melencu. La 27 august procurorul -șef al
DIICOT, Felix Bănilă, a afirmat că nu poate fi exclusă varianta ca Luiza Melencu, fata de 18
ani dispărută în luna aprilie, să fie în viață, având în vedere că rezultat ele testelor ADN în
cazul acesteia nu au fost concludente.
La 16 septembrie a avut loc reconstituirea crimelor de la Caracal. La 25 septembrie
procurorii DIICOT au cerut sprijinul autorităților judiciare din SUA, mai exact al FBI, pentru
realizarea experti zei genetice în cazul Luizei Melencu, tânăra de 18 ani dispărută din luna
aprilie. De asemenea, autoritățile judiciare române cer sprijinul FBI pentru stabilirea profilului
psihologic al lui Gheorghe Dincă. INML are la dispoziție aparatură doar pentru anal izele
ADN -ului din cromozomi, însă acestea nu au fost relevante în cazul Luizei Melencu din cauza
oaselor calcinate despre care se bănuiește că ar fi ale ei. FBI poate analiza și ADN -ul din
mitocondrii, astfel încât identificarea să fie făcută cu mai multă acuratețe. La 27 septembrie
scandal la locuința Luizei Melencu. Mama fetei a refuzat să meargă la prelevare de probe,
bunicul a amenințat că -și dă foc. Cu două zile înainte se aflase, pe surse, că în urma
verificărilor probelor de ADN, soțul femeii nu ar fi fost tatăl natural al Luizei. A doua zi,
mama Luizei Melencu a acceptat să i se recolteze noi probe ADN. La 2 octombrie,
procurorul -șef al DIICOT, Felix Bănilă, a demisionat. Procurorul Ovidiu Popescu, cel care a
întârziat mandatul de percheziție în caz ul Caracal, a fost trimis în fața CSM de către Inspecția
Judiciară pentru că a nesocotit, în mod grav și nescuzabil, prevederile legale. El era suspendat
de pe data de 1 august. Nici până la această oră nu există vreo dovadă că Gheorghe Dincă ar fi
făcut p arte din vrea rețea de trafic de minore.
3.2.Alexandru Cumpănașu și încercările sale de manipulare
3.2.1.Protest
Oamenii adunați în Piața Universității din București poartă steaguri tricolore și
fotografii cu cele două adolescente, Luiza Melencu și Alexandra Măceșanu, și au strigat
lozinci precum „procurori, judecători fac din țară tot ce vor”, „rușine, un sistem de ticăloși”.
La protest participă și Alexandru Cumpănașu, unchiul Alexandrei Măceșanu. „Astăzi încearcă
să ne bage pe gât un rechizitoriu, adică o poveste frumoasă care este scrisă de niște interlopi
care sunt niște instituții ale statului . Nu ne vom lăsa până când justiția își va face treaba așa
cum trebuie. Cei care nu sunt astăzi aici vor regreta când ceva asemănător li se va întâmpla.
59
În toată Europa, în SUA sunt proteste. Mesajul pe care vrem să îl dăm e, că oamenii
statului sunt de fapt interlopi. Duminica viitoare vom merge la Caracal, în fața Poliției, vreau
să văd cum se uită polițiștii în ochii noștri. Următorul miting îl vom face în fața televiziunilor
mincinoase” – a declarat Alexandru Cumpănașu.
De asemenea, printre cei prezenți la protest se află și bunicul Luizei Melencu care a
susținut că nepoata sa și Alexandra Măceșanu trăiesc și a cerut ca fetele să revină acasă.
Oamenii ad unați în Piața Universității urmează să se deplaseze la sediul Parchetului General
unde își vor continua protestul. La ora 13,00 vom pleca la Parchetul General, acolo unde s -a
decis trimiterea în judecată a unei povești, fără probe, a mai anunțat Cumpănașu . Gheorghe
Dincă a fost trimis în judecată, în cazul Caracal, pentru trafic de persoane, trafic de minori,
omor calificat, viol și profanare de cadavre, pentru răpirea și uciderea Luizei Melencu și
Alexandrei Măceșanu.
3.2.2.Forțarea DIICOT -ului
Răsturna re de situație privind cazul Caracal. Alexandru Cumpănașu vine cu noi
dezvăluiri în privința lui Gheorghe Dincă. Ce spune unchiul Alexandrei despre butoiul folosit
de criminal? Alexandru Cumpănașu, unchiul Alexandrei Măceșanu, fata de 15 ani din Caracal
ucisă de Gheorghe Dincă, continuă lupta cu autoritățile. Cumpănașu a explicat că poate
răsturna ipoteza de lucru a anchetatorilor care dau drept sigură uciderea Alexandrei Măceșanu
și a Luizei Melencu.
Proaspătul candidat la prezidențiale consideră că poate proba că anchetatorii s -au înșelat
când le -au declarat pe cele două fete moarte printr -o expertiză care să dateze vechimea
oaselor despre care se afirmă că ar aparține Alexandrei Măceșanu.
Mai mult, Cumpănașu a pornit o investigație pe cont propriu, prin care vrea să scoată la
lumină întreaga filieră pe care dispar zeci de mii de tinere din România și Republica Moldova.
„Bătălia pentru adevăr continuă!!!
Pe lângă investigația internațională extrem de amplă pe care am început -o, continui
demersul de aflar e a adevărului și în România. Procurorii DIICOT vor să ne bage pe gât
moartea Alexandrei în butoi. Până la momentul în care investigația mea va demonstra ce s -a
întâmplat de fapt cu Alexandra și cu zeci de mii de fete din Europa de Est (inclusiv România
și Republica Moldova) voi forța DIICOT să spună singuri adevărul. Astăzi am depus la
DIICOT solicitarea unei expertize pentru constatarea vechimii rămășițelor atribuite
Alexandrei!!”.
60
3.2.3.Întoarcerea din Italia
Întors din Italia, unde și -a continuat cir cul electoral din România, fără nicio acțiune
concretă care să ducă la găsirea Alexandrei, Alexandru Cumpănașu a făcut o transmisie live
pe Facebook, la București. Parteneră de emisiune i -a fost mama Alexandrei, Teodora
Măceșanu. Cele 22 de minute de comun icare în comun lasă în urma lor multă tristețe. La
tragedia Alexandrei (fata răpită, violată, ucisă și arsă de monstrul din Caracal, Gheorghe
Dincă) s -a adăugat constatarea că mama adolescentei este traficată, pur și simplu, de cinicul
„unchi” de la București. Traficată mediatic și electoral. Biata femeie – căci și ea este o
victimă – a preluat toată retorica bolnavă a impostorului Cumpănașu. De patru luni, de când
„unchiul” a încălecat familia Măceșanu și i -a confiscat tragedia, acesta a transformat -o pe
mama Alexandrei într -o persoană greu de înțeles. Biata femeie repetă ceea ca i -a spus
Cumpănașu, zi de zi, în ultimele patru luni. A spus Cumpănașu că Alexandra nu e moartă?
Zice și Teodora Măceșanu că Alexandra nu e moartă. A amăgit -o el că o va găsi pe Alexandra
în Italia, pe la Bolzano? Zice și ea că Alexandra e traficată pe undeva, prin Italia. Spune el,
electoral, „clanuri, clanuri, clanuri..”? Pronunță și ea mimetic același cuvânt, pătrunsă de
certitudinea că Alexandra este victima clanurilor, nu a lui Dincă. Îi disprețuiește el pe
procurorii DIICOT care anchetează cazul Caracal? Îi disprețuiește și ea cu fiecare frază pe
care o pronunță. Se rățoiește el la cititorii care -l critică? Se rățoiește și ea la cititorii care o
critică.
Le cere Cumpănașu românilor să -l voteze ? Le cere și mama Alexandrei același lucru.
Cumpănașu nici măcar nu o manipulează abil, o manipulează cât se poate de grosolan. Femeia
are limite pe care impostorul le exploatează cinic. A atras -o într -o capcană și o ține captivă,
pentru că are nevoie de ea și de Alexandra în campania electorală. Femeia e condamnată la
încă trei săptămâni de captivitate, căci „unchiul” e captiv, la rândul lui, mirajului celor 10
milioane de euro pe care le -ar putea obține de la statul român, în caz că va atinge pragul de
3%. Cumpănașu o pune chiar în situații jenante pe mama Alexandrei, făcând -o să râdă
zgomotos într -un amestec morbid de cimitir și de oase care, conform ADN -ului extras de
IML, chiar sunt ale Alexandrei. Principalele afirmații ale Teodor ei Măceșanu: „Vă mulțumesc
că îl priviți pe Alex în fiecare seară și îi mai dați, acolo, câte -un comentariu„. (despre
procurorii italieni) Ne -au dat speranțe …și ne -au dat speranțe cum nu ne -au dat ai noștri…după
câteva oase, care n -au găsit ADN în ele. ..și dinții care consideră că sunt ai Alexandrei… Mai
au nițel și ne emit certificatul de deces…dacă nu l -or fi emis deja. (Despre procurorii români)
Un copil pe care România nu -l consideră dispărut pe teritoriul ei….să -l dea dispărut… rușine
din p artea dumneavoastră! Că…vorbesc politicos. Deci, rușine! Că sună lumea din toate
61
părțile să ne întrebe dacă Alexandra este dată dispărută, că a fost cineva în Spania și a zis:
„Dom 'le, vreau și eu…am văzut -o pe Alexandra”. „Care Alexandra, doamnă? Dute acasă,
doamnă! Ești nebună la cap? Ce -ai doamnă, că nu e nicio Alexandră dat dispărută?!” „Cum
dom'le, că e nepoata mea, este dată dispărută”. (aici e umbra lui Cumpănașu) „Doamnă, dacă
vă spun că nu e nicio Alexandră..” Deci, e ceva strigător la cer . Ale xandra e căutată decât
moartă și atât. Poate o găsesc domnii procurori la cimitir. Poate merg dumnealor să
zgârmâie….nu știu ce să mai zic.
Dacă se uită vreun clan din ăla… dați -le dom 'le drumu ' la fetele astea! Dați -le drumu '
acasă! Ele nu sunt date d ispărute…nu figurează ca persoane dispărute…. poate s -or fi dus
domnii procurori de la DIICOT, le -or fi dat certificat de deces și au retras…nu știu… I -am
întrebat (pe procurorii italieni) ce părere au, dacă și dumnealor cred versiunea domnilor de la
noi, de -aici. Au spus că nu cred. „Da, dom 'le toți care i -ați dat sunt nebuni”. Unii sunt
internați, alții sunt b olnavi cu capul…fiecare are câte ceva. ” Ca să nu -și piardă statutul de
protector absolut al familiei Măceșanu (de la care -și trage seva el ectorală), Cumpănașu
speculează și episodul mesajului. Mama Alexandrei e acolo, tocmai a ieșit din live, deci
„unchiul” – rămas în live – o apără mai strașnic decât o divizie de tancuri. Și nu oricum, ci
băgând în pușcărie tot ce mișcă! Cumpănașu: „Cei car e au jignit -o în seara asta pe
Teodora….eu o să mă ocup personal de voi mâine. Plîngere penală scrie pe voi. Conturi false,
neconturi false – plângere penală. M -am obișnuit deja. Mă, voi, ticăloșilor! Măi, nemernicilor!
Măi, oameni fără inimă și fără suf let! Mă, voi, care ați jignit -o în seara asta pe Teodora, vă
dau cuvântul de onoare că vă bag în pușcărie! Eu vă bag în pușcărie!”.
Apoi, Cumpănașu își exhibă și atuurile de bărbat mortal, cu care nu e bine să te
întâlnești noaptea într -un gang. E necruțăt or nu doar cu plângerile penale, ci și cu muștiucu '!
Iată:„Eu, dacă o să -l prind pe domnu ' Mirea vreodată, dacă o să mă întâlnesc cu dânsul, va
regreta toată viața lui! Eu sper să nu mă întâlnesc cu dânsul , nici cu vreun milițian de prin
Caracal…sau ăști a de la București, care și -au bătut joc de situația Alexandrei. Comisarul -șef
Nicolae Mirea e licheaua care, până în această vară, a fost șeful Poliției Caracal. El și nevasta
lui. Violeta Mirea, sunt marii responsabili de moartea Alexandrei. Ei au avut la dispoziție 17
ore s -o salveze pe biata fată, dar au acționat ca ultimele momâi.”
De trei luni, în filmulețele lui demente, Cumpănașu a pronunțat numele lui Klaus
Iohannis și pe cel al lui Dan Barna de mii de ori, de parcă ei au omorât -o pe Alexandra. Mai
rar a pronunțat numele lui Gheorghe Dincă, ucigașul odios, și aproape deloc pe cel al soților
Mirea, coautorii crimei din 25 iunie. Așadar, povestea cu „dacă o să -l prind pe domnu ' Mirea
vreodată” e doar o mică diversiune a excrocului Cumpănașu. Una căreia mama Alexandrei i -a
căzut victimă, o dată în plus.
62
3.3.Propaganda rusă și cazul Caracal
Sputnik, organul oficial de propagandă a Rusiei, amestecă, într -un articol publicat marți,
13 august, informațiile publicate de ziarul Libertatea referitoare la cla nurile de proxeneți din
Caracal care ar fi livrat minore unor oameni de afaceri străini, inclusiv americani, cu zeci de
teorii ale conspirației ventilate în spațiul public românesc pentru a sugera că s -ar încerca
mușamalizarea anchetei în cazul Alexandra, tocmai pentru a se proteja aceste rețele. Este
procedura clasică de manipulare. Astfel, Sputnik amestecă informațiile seci prezentate de
Libertatea, verificabile, referitoare la anchete mai vechi realizate de DIICOT cu diverse teorii
lansate conspiraționis te de generalul Corneliu Dobrițoiu, Q Magazine, Andrei Bădin, Mirel
Curea, Victor Ciutacu, Sorina Matei, Alexandru Cumpănașu și Ion Spânu. Sub semnătura lui
Dragoș Dumitriu, Sputnik insinuează cât se poate de clar că Alexandra și Luiza ar fi fost ucise
la ordin, legătura cu baza americană de la Deveselu fiind făcută în mod grosolan, direct. Așa
cum am demonstrat, dovezile prezentate în ultimele zile, inclusiv mărturii clare, indică o nouă
direcție și dă un nou sens anchetei de la Caracal – existenșa unei re țele, căreia și Alexandra și
Luiza i -ar fi fost victime și poate au fost ucise poate la ordin sau poate datorită prostiei ori
demenței criminale a lui Gheorghe Dincă. Deci, vorbim de rețea cu ramificații internaționale
și, evident, nu poate fi ocolit învec inatul Deveselu. Nu numai datorită posibilei (nu singurei!)
implicări a militarilor americani – cât mai ales a ultrasupravegherii zonei de către serviciile
române și americane, scrie Sputnik.
Ori, toate informațiile prezentate până acum de DIICOT îl indică pe Gheorghe Dincă
drept singurul suspect, fără a exista nici cel mai mic indiciu că ar fi acționat la vreun ordin sau
în complicitate cu cineva. Faptul că în zonă există rețele de traficanți de carne vie și proxeneți
este o realitate, că polițiștii aveau legături și complicități în lumea interlopă iarăși a fost
documentat, însă, nu există nici o bază factuală de a susține că procurorii DIICOT ar încerca
mușamalizarea cazului pentru a ascunde aceste rețele și eventuale legături cu Deveselu.
Sputnik a mai pr eluat o informație falsă pusă în circulație de știripesurse.ro, menționând că s –
a solicitat împlicarea Poliției Federale Americane (FBI) exact din motive care țin de prezența
militarilor americani în zonă . Purtătorul de cuvânt al DIICOT a explicat pentru G 4Media.ro că
dacă procurorii români vor apela la FBI o vor face strict pe chestiuni de profiling (profilul
psihologic al suspectului) și de expertiză criminologică (probe ADN), fără nici o legătură cu
presupusa implicare a militarilor americani.
63
3.4.Al exandru Cumpănașu și relația sa cu partidul PSD
Alexandru Cumpănașu, ONG -istul abonat la bani publici de la Ministerul de Interne
rețea de colaborări care l -a pus în situația de a fi șeful, în cadrul Coaliției Naționale pentru
Modernizarea României (CNMR), unui fost premier interimar, al unor miniștri și șefi de mari
universități. Cumpănașu a ajuns în atenția opiniei publice prin intermediul a două ONG -uri
abonate la bani publici: Asociația pentru Implementarea Democrației (AID) și Coaliția
Națională pentru Modernizarea României (CNMR). El a fost abonat la bani publici, cu
precădere din zona Ministerului de Interne (unde Cumpănașu și -a păstrat permanent relații la
vârful instituției) și Ministerul Dezvoltării și Administrației. Asociația pentru Implem entarea
Democrației a primit în 2009 de la Ministerul de Interne suma de 3.788.008,10 lei (peste
900000 euro) cu destinația Dezvoltarea și consolidarea Centrului Național de Integritate. În
2016, Curtea de Conturi a descoperit că Ministerul de Interne, sub conducerea lui Gabriel
Oprea, a plătit din bani publici prezența ONG -ului condus de Alexandru Cumpănașu în sediul
instituției. Mai precis, este vorba despre un imobil dat în folosință gratuită Asociației pentru
Implementarea Democrației, pentru care minis terul a plătit inclusiv cheltuielile de întreținere,
deși contractul încheiat cu organizație neguvernamentală nu prevedea acest lucru.
În 2013, însușu Liviu Dragnea, ca ministru al Dezvoltării și vicepremier, lansa împreună
cu asociația lui Cumpănașu proiectul „Politici anticorupție pentru cetățean”, într -o
administrație responsabilă (PCAR), după cum arată o știre Agerpres de la acel mome nt. Ca
ONG -ist cu legături puternice în Poliție și Ministerul de Interne, Cumpănașu a avut permanent
intrare liberă la premierii instalați de PSD: el s -a întâlnit cu Viorica Dăncilă, cât și cu Sorin
Grindeanu. Cine îl valideazu pe Cumpănașu, deși până la a cest moment nu există nici un
proiect semnificativ lăsat în urmă de Cumpănașu, cu excepția seriei de interviuri realizate la
diverse televiziuni cu șefi de poliție, servicii secrete, educație ori ambasadorul Rusiei, el a
strâns sub conducerea lui, în Coali ția Națională pentru Modernizarea României (CNMR), zeci
de instituții, asociații, sindicate, universități ori patronate. Informațiile apar pe pagina de net a
Coaliției, ștearsă de curând, dar păstrată în memoria Google. Printre subordonații lui
Cumpănașu, oamenii care îl validează ca figură publică, se numără un fost prim -ministru
interimar (Sorin Câmpeanu), un fost șef al SRI (Costin Georgescu), fostul negociator -șef cu
UE (Vasile Pușcaș), un fost șef al Armatei Române (generalul Constantin Degeratu).
Printre cei care îl susțin pe Cumpănașu. Aducându -și organizațiile sub umbrela Coaliției
Naționale pentru Modernizarea României, se numără Ioan Aurel Pop, președintele Academiei
Române și rectorul UBB Cluj, precum și rectorii celor mai mari universități din ța ră, reuniți în
64
două instituții distincte: Consiliul Național al Rectorilor și Consorțiul Universitaria. De altfel,
Marilen Pîrtea, șeful Universității de Vest din Timișoara și lider PNL, a semnat cu
Cumpănașu un protocol de colaborare în 2015. Până și pe m asoni i -a atras Cumpănașu, care în
2015 a beneficiat de laudele șefului unei loje masonice, Radu Bălănescu, pe care îl declarase
ambasadfor onorific (sursă). Sindicatele sunt și ele reprezentate în organizația lui Cumpănașu:
Confederația Națională Sindical ă MERIDIAN (condusă de Ion Popescu), Federația
Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI, condusă de Simion Hăncescu), Federația Națională
Sindicală ALMA MATER (condusă de Anton Hadâr), Federația Sindicatelor din Educație
SPIRU HARET (condusă de Marius Nist or), Federația Polițiștilor SED LEX. Și unele
patronate sunt prezente în coaliția lui Cumpănașu: Patronatul Român din Cercetare și
Proiectare, Organizația Patronală a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din
România (PATRES), Federația Patronat elor din Turismul Românesc (FPTR) și Federația
Patronatelor din Turism și Servicii.
Pe lângă accesul permanent la premieri și miniștri de interne, Cumpănașu a cultivat
asiduu relații cu aleșii locali. Astfel, din CNMR fac parte: Asociația Municipiilor din
România (condusă de Robert Negoiță – PSD), Uniunea Națională a Consiliilor Județene din
România (condusă de Marian Oprișan – PSD) și Asociația Comunelor din România – Filiala
Constanța (condusă de Mariana Gâju – PSD). De remarcat că o singură instituție a avut
inițiativa de a se delimita de controversatul ONG -ist abonat la bani publici. În iulie, imediat
după ce Cumpănașu a încercat să monopolizeze dezbaterea publică pe tema tragediei din
Caracal, Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) a anunțat în tr-un comunicat de
presă că se retrage din CNMR, dezavuând comportamentul lui Cumpănașu.
65
3.5.Consecințele manipulării în cazul crimei de la Caracal
Cazul crimei odioase din Caracal a generat o puternică emoție în rîndurile cetățenilor,
acest fapt fiind indiscutabil. Emoția colectivă creată oferă politicienilor și formatorilor de
opinie cadrul ideal al unei manipulări de proporții. Zilele următoare va urma o adevărată
bătălie pe emoțiile noastre. Gândiți pentru voi, analizați totul de două ori! Două fete, până în
prezent, par a fi fost omorâte de un criminal în serie din Caracal. Poliția și procurorii nu au
intrat pe proprietatea suspectului fără mandat , și au așteptat 6 ore, iar STS -ul nu a oferit
locația corectă decât după 18 ore. În SUA, un copil de 4 ani a sunat la poliție în 2011 să
anunțe că mamei sale îi este rău, poliția l -a identificat și găsit în 15 minute. Opt ani mai târziu,
poliția română nu poate repera o locație din Caracal. Serviciul de urgență 112 ar trebui să aibă
propriul sistem de identificare, pentru persoanele care au sunat la numărul de urgență. În fapt,
atunci când au fost desființate telefoanele stradale, acesta a fost motivul inv ocat – că apelurile
false făcute de la telefoanele publice nu puteau fi localizate. În presă au apărut informații că
bărbatul acuzat de dublă crimă, este posibil să facă parte dintr -o rețea de trafic uman. E
singura chestiune logică care ar explica ezitări le poliției locale, în afară de legenda aceea
……despre o căruță, care s -a răsturnat undeva în Caracal. Scenarii posibile de manipulări:
opoziția va acuza guvernul actual.
Opoziția, aproape sigur va încerca să ațâțe mânia generală împotriva guvernului s pre a
obține alegeri anticipate, mai apoi să se cațere cât mai sus. Nu uitați că această situație este
veche, avem deja numeroase cazuri când acelați sistem de localizare nu a funcționat: cazul
avionului prăbușit în munții Apuseni, cazul avalanșei din munț ii Retezat, cazul prăbușirii
elicopterului în lacul Techirghiol. Unde a fost opoziția între timp? În vacanță? Au propus
modernizarea sistemului? Au venit cu soluții? Nu, vor veni acum să incite norodul la
reacțiune, un lucru total neproductiv pentru noi, d ar ideal pentru ei. Rezist -ul și protestul din
10 august, cu siguranță progresiștii vor încerca să culeagă și ei lauri din această tragedie, vor
striga „corupția ucide”, și le vor folosi pe cele două fete, fără voia lor sau acceptul familiei, în
folosul pr otestului din 10 august.
Ancheta trebuie să își urmeze firul și să aflăm adevărații vinovați. Demisia unui
ministru sau a primului ministru nu ajută cu nimic. Avem o situație în care sunt numeroși
vinovați: guvernul a fost dezinteresat, opoziția la fel, c hiar și așa zisa societate civilă sau așa
numiții formatori de opinie. Nimeni nu a cerut un sistem eficient imediat după cazul avionului
prăbușit în munții Apuseni. Nici opoziția nu a dat cu pumnul în masă, nici ONG -urile, nici
66
societatea civilă sau ziariș tii. Practic, nimeni nu a cerut un sistem modern și european. Cu
toate acestea, veți fi invitați în Piața Victoriei să susțineți practic, schimbarea PSD cu USR.
Guvernul va încerca și el să scape cu basma curată, madam Dăncilă o să zică că nu a
mâncat ustu roi și nici gura nu îi miroase. Există posibilitatea să fie învinuită Constituția și
respectiv Codul Penal. Deja se spune că poliția a așteptat mandatul respectiv, sau au așteptat
ora 6 dimineața. Este un drum foarte periculos, deoarece dacă se cere modifi carea cadrului
legislativ existent, se poate ajunge ușor la un stat milițienesc. Doar acolo se poate ajunge prin
scoaterea cu bsma curată a procurorilor și polițiștilor, anume, legea nu permite prin urmare
trebuie schimbată.
Ce spune Constituția?
ARTICOLUL 27
Domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în
domiciliul ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia. De la prevederile alineatului
se poate deroga prin lege pentru următoarele situații: executarea unui mand at de arestare sau a
unei hotărâri judecătorești; înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau
bunurile unei persoane; apărarea securității naționale sau a ordinii publice; prevenirea
răspândirii unei epidemii. Percheziția se dispune d e judecător și se efectuează în condițiile și
în formele prevăzute de lege. Perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, în afară de cazul
înfracțiunilor flagrante.
Observăm în primă instanță, că există un cadru constituțional suficient pentru
înlăturar ea unei primejdii privind viața sau în cazul infracțiunilor flagrante. Mai observăm că
acest articol are menirea sa. În perioada bolșevică, miliția putea intra în miez de noapte fără
mandat și să facă dispărut un opozant incomod. Acest articol ne oprește s ă devenim un stat
milițienesc și nu împiedică cu nimic o acțiune polițienească în care integritatea fizică a unei
persoane este în pericol. Trebuie cu orice preț evitată o modificare Constituțională, în care
aceste articole să fie ciuntite. Riscurile sunt uriașe și putem aluneca ușor spre dictatură.
Ce spune codul de procedură penală?
Art.159 din Noul Cod de Procedură Penală – Efectuarea percheziției domiciliare,
percheziția domiciliară, percheziția și ridicarea de obiecte și înscrisuri.
Percheziția domicil iară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu
excepția infracțiunii flagrante s -au când percheziția urmează să se efectueze într -un local
deschis publicului la acea oră. În mod excepțional, percheziția poate începe fără înmânarea
copiei mandatului de percheziție, fără solicitarea prealabilă de predare a persoanei sau a
obiectelor , precum și fără informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării prezenței unui
avocat ori a unei persoane de încredere, în următoarele cazuri: când e ste evident faptul că se
67
fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă
importanță pentru cauză; dacă există suspiciunea că în spațiul în care urmează a se efectua
percheziția se află o persoană a cărei viață sau integritate fizică este pusă în pericol.
Pericolul care ne paște, în această perioadă este pusă în dezbatere modificarea
Constituției cât și mărirea atributelor poliției și jandarmeriei. România, nu cu mult timp în
urmă, a trecut printr -o dictatură b olșevică în care opozanții puteau fi săltați în miez de noapte
și făcuți să dispară. Arestările nocturne sunt în general apanajul sistemelor totalitare, adică
arestări făcute la adăpostul întunericului, fără ca societatea să poată reacționa. O astfel de
modificare constituțională prin care să permită poliției să intre fără mandat în timp de noapte
în locuințele noastre, ne poate transforma într -un stat milițienesc. O adevărată ciumă roție se
poate instala ca urmare a unei astfel de modificări. Adevărul este că atât Constituția cât și
Codul Penal oferă destule drepturi poliției încât să poată intra pe o proprietate privată pe care
se petrece o crimă.
Atunci când a fost omorât un polițist, colegii lui l -au identificat pe suspect, în timp
record. Acesta se afla în casa bunicii unui prieten de -al său din localitatea Remetea Mare. A
fost arestat la ora 4,45 noaptea, fără probleme.
Președintele trezit din somn
Președintele Klaus Iohannis pare ultimul trezit din somn. A convocat CSAT pentru
marți și a avut chipurile , o serie de discuții de vineri cu ministrul de interne. După ce a fost
criticat chiar și de #Rezist&Mădălin Bot că doarme pe el, acesta a revenit în forță sâmbătă. Cu
această ocazie, președintele a făcut trimitere la corupție, iar acest fapt ne demonstrea ză că și
președintele își joacă propria carte în cazul odioasei crime din Caracal.
România paralizată
Țara pare paralizată de acest caz sinistru. Toată administrația pare a fi blocată, nimeni
nu poate să ofere o explicație coerentă despre ce s -a întâmplat. În presă au apărut informații
care ar indica că bărbatul acuzat ar fi o verigă dintr -un lanț de trafic de persoane. Cel mai
important în această situație este ca indignarea colectivă să nu fie folosită în interes politic, și
mai ales să nu se implementeze legi sau modificări constituționale care să ofere atribute
sporite poliției și procurorilor. Trebuie reținut: legea le -a oferit polițiștilor din Caracal toate
derogările ca într -un asemenea caz să poată interveni imediat.
68
CONCLUZII
A trecut mai mult de un deceniu de când România a pornit pe făgașul transformărilor
cardinale ale societății. Deși s – a confruntat și mai continuă să se confrunte cu multiple
dificultăți și contradicții, în acest răstimp au fost totuși, înregistrate un set de succese
remarcab ile. Cercetătorii locali și observatorii străini remarcă, în acest sens, libertățile
politice, economice și culturale, deschiderea societății românești către lume și democratizarea
sistemului mass -media. Cu toate aceste rezultate pozitive, multe din declar ațiile jurnaliștilor
profesioniști autohtoni și internaționali au în prim plan problema că presa românească
servește interesele diverselor grupuri de influență sau ale partidelor politice. Se știe astăzi,
foarte bine, că relația societate – informație este indisolubilă. Schimbul de informație
reprezintă o categorie esențială în existența societății, o realitate care definește primordial
societatea, indiferent de stadiile de dezvoltare ale acesteia sau de alte caracteristici ca
producători și difuzori în nuc leul central al supravegherii mediului înconjurător, natural și
social, fiind în același timp și o condiție indispensabilă a funcționalității societății complexe
cum sunt societățile contemporane. Aici mass -media atribuie statut și conferă legitimitate
problemelor, persoanelor, instituțiilor, activităților care intră în sfera publică. Mass -media
direcționează atenția către anumite probleme, soluții sau personalități, care devin astfel
prioritare, dar funcționează și ca factor al gratificațiilor de tot felul după cum pot deveni și
canale de persuasiune și mobilizare socială.
Presa este parte contemporană a procesului de comunicare de masă. Odată cu
suveranitatea statală, presa românească a cunoscut o dezvoltare ascendentă de calitate,
tehnică, pluralism, libe rtate de exprimare, etc. Valorile și sistemul presei occidentale au
pătruns în societatea românească, ceea ce a condus la plăsmuirea și modelarea presei
autohtone. Fără publicații independente, libertate de expresie, jurnaliști ce scr iu pentru
interesul so cietății și fără materiale de analiză, presa își pierde esența existenței sale. Fără
toate acestea, presa este doar un element din mașina de propagandă a regimurilor totalitare.
Presa este un garant al funcționării democrației în societate. Jurnaliștii din România au înțeles
acest postulat și după 1991 au pus temeliile unui nou sistem de presă. Sistemul de presă din
această perioadă este alcătuit dintr -o multitudine de publicații: guvernamentale, de partid,
comerciale, publicitare, dar și publicații indepen dente. Chiar și cu aceste succese, presa
românească se află încă în etapa de dezvoltare și în căutarea propriei identități. Sistemul
legislativ imperfect, atitudinea funcționarilor de stat, cerințele și posibilitățile limitate ale
publicului cititor și mul te alte probleme ale societății românești au efect negativ asupra
69
dezvoltării presei. Dezvoltarea și consolidarea presei este direct proporțională dezvoltării și
consolidării societății, astfel presa este un produs al societății și nu invers.
În urma efect uării acestei lucrări se pot trage două concluzii principale: prima legată de
partea teoretică și a doua referitoare la partea de cercetare. În primul rând, trebuie subliniată
complexitatea procesului de transmitere a unor mesaje publicitare eficiente . Tre buie luate în
calcul de către anunțător o serie întreagă de variabile: structura demografică și socială a
publicului, canalele de comunicare cele mai eficiente, tipul de mesaj adecvat, legăturile care
se formează între toți acești factori. Cu alte cuvinte, este foarte dificil a afirma că există un
model al comunicării publicitare care este efcient în orice situație. Paradigmele care există în
acest domeniu explică doar partea teoretică generală a procesului, realitatea este întotdeauna
nouă și surprinzătoar e. După cum am văzut în cadrul acestei lucrări, un mesaj publicitar
eficient într -un anumit context nu este în mod neapărat un succes și în altă situație socială sau
comercială.
70
BIBLIOGRAFIE
m a i m u l t de a t a t
1. Cathala Henri -Prerre, Epoca dezinformării, Editura Militară, București, 1994
2. Coman Mihai, Introducere în sustemul mass -media , Editura Polirom, București, 1999
3. Coman Mihai, Mass -media în România postcomunistă , Editura Polirom, București,
2003
4. Convenția Europeană a Drepturil or Omului, art.8, aliniatul 2
5. Directiva consiliului -97/11/CE din 3 martie 1997 de modificare a Directivei
85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra
mediului
6. Directiva nr.68 din 17/12/1979 privind protecția apelor subterane împotriva poluării
cauzate de anumite substanțe periculoase (80/68/CEE)
7. Dona Tudor, Genuri publicistice de televiziun e, suport de curs
8. Ficeac Bogdan, Tehnici de manipulare , Editura Nemira, București, 2004
9. Frunzetti Teodor, Managementul manipulării
10. Haiduc Ionel, Proiectul Roșia Montană între riscuri și beneficii
11. Joule R, V., Beauvois J. L., Tratat de manipulare , Editura Antet, 1997
12. Le Bon Gustave, Psihologia maselor , Editura științifică, București, 1991
13. McLuhan Marshall, The medium is the message , Editura Nemira, București, 1999
14. Nightingale Virginia, The handbook of media audience
15. Popa Titus Dumitru, Drept și comunicare mediatică , Editura Norma, 2004
16. Preda Sorin, Tehnici de redactare în presa scrisă , Editura Polirom, București, 2008
17. Randall David, Jurnalistul universal , Editura Polirom, București, 1998
18. Russel Thomas, Lane Ronald, Manual de publicitate , Editura Teora, București, 2002
19. Sun Tzu, Arta războiului , Editura Antet B ucurești
20. Teodorescu Oreste, Demonii puterii în democrație, Editura Taso, București
21. Tran Vasile, Patologii și terapii comunicaționale , note de curs, 2006
22. Vișinescu Victor, Jurnalism contemporan , note de curs
23. Volkoff Vladimir, Tratat de dezinformare , Editura Antet
24. http://theworld -we-live-in.blogspot.ro/2010/11/1 -manipularea -maselor -prin-mass –
71
media.html
25. http://vigilantcitizen.com/vigilantreport/mind -control -theories -and-techniques -used-
by-mass -media/
26. http://godessdiana88sex1.blogspot.ro/2008/12/semnificația -simbolismului -și-
efectul.html;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: În orice act comunicațional se pot sesiza câteva elemente fără de care nu s -ar putea [608947] (ID: 608947)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.