În opinia mea, turismul reprezintă unul din pilonii unei economii, iar în România, potențialul turismului este foarte mare datorită înzestrării… [303387]

Licență

În opinia mea, turismul reprezintă unul din pilonii unei economii, iar în România, potențialul turismului este foarte mare datorită înzestrării… [303387]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU: EAATIO

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

CICLU DE ÎNVĂȚĂMÂNT: [anonimizat]:

PROF. UNIV. DR. OLIMPIA BAN

ABSOLVENTĂ:

ALEXANDRA CREȚ

ORADEA

2018

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. Talentul nu reprezintă aproape nimic fără un raport aproape egal de muncă. Acesta este realul motiv pentru care am ales tema “[anonimizat] – Comuna Albac” , deoarece această lucare teoretică și practică reprezintă exact munca ce trebuie depusă pentru ca țara noastră să reușească să își promoveze cu adevărat valorile și frumusețile oferite de natură. Avem foarte multe valori și tradiții inedite ce trebuie scoase în evidență prin intermediul unor politici de promovare ce trebuie implementate la nivel național pentru ca turismul să devină o ramură de bază a economiei naționale.

[anonimizat], [anonimizat]-am petrecut preafrumoasa copilărie și totodată locul unde am petrecut și probabil voi petrece în continuare o bună parte din viața mea.

[anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat], prin intermediul acestei lucrări vă invit să veniți mai aproape de locul care m-a creat și conturat ca om.

CAP I. [anonimizat]

1.1 Rolul promovării în turism

Turismul reprezintă o nouă sferă a economiei, o parte componentă ce s-a [anonimizat], în multe țări devenind pilonul de bază al acelor economii. Astfel, turismul continuă să devină din ce în ce mai mult, o [anonimizat]-un loc anume pentru a beneficia de valoarea mediului natural. Evident, apare și nevoia de promovare a turismului. [anonimizat] o nouă modalitate perfectă de a ajunge la oameni. Promovarea turismului este o parte componentă providențială a [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], iar acest tip de marketing trebuie foarte bine construit și constituit în funcție de cultura și tipologia clientului.

[anonimizat], pe diverse căi, a unor mesaje ce sunt destinate informării, atât că este destinate clienților poențiali, cât și a unor operatori de turism. Această informare se realizează cu privire la caracteristicile produselor, dar și serviciilor turistice ce sunt oferite spre comercializare, iar scopul final îl constituie acela de a construi o imagine pozitivă în rândul celor din jur, mai ales a clienților, dar și pentru a cultiva o atitudine favorabilă față de aceștia și față de firmă. Totodată, are ca scop și să determine, în mentalitatea și comportamentul de cumpărare și consum al turiștilor, cât mai multe reacții pozitive în ceea ce privește operatorul de turism ofertant, care reprezintă în sinea faptului o rată de conversie. Promovarea turistică parcurge un proces complex de perfecționare și adaptare continuă, fiind nevoită să acționeze adecvându-și strategiile în permanență. Acestre trebuie să fie mereu în cea mai strânsă corelare cu pozționarea între un produs cu caracteristici multa mai complexe și în corelare cu dinamica societății în care ne aflăm. Așadar, de la produs la consumator, prin intermediul piețeleor specifice, acești factori providențiali de pe direcția promovării turistice își evidențiază categoric specificul, complexitatea și tendința de schimbare. De aceea, elaborarea strategiei de comunicare promoțională la nivelul unității turistice, integrarea acesteia în strategia general a organizație, conceperea teoretică a unui mix promoțional care să valorifice eficient instrumentele promovării constituie niște principii și obiective bine definite pentru acțiuni coordonate, coerente și interdependente. Activitățile promoționale în turismul rural necesită niște investiții importante din cauza întinderii geografice mari a piețelor turistice, manifestării unei concurențe acerbe și caracterului intangibil al produsului turistic.

Pentru o înțelegere mai profundă și concretă, a tot ceea ce înseamnă rolul promovării în turism, vom stabili câteva obiective exacte a procesului de promovare. Așadar pentru generarea unor rezultate și măsurarea lor, identificăm următoarele obiective generale ale unei campanii de promovare în turism:

Informarea clienților – reprezintă o activitate vitală și poate intra inclusiv în aria de educare a consumatorului;

Stimularea vânzărilor – este necesară stabilirea unui astfel de obiectiv pentru accelerarea procesului de vânzare;

Crearea clienților fideli – este foarte importantă activitatea de gestionare a cliențiilor deja consacrați; și

Formarea și promovarea imaginii – reprezintă ultima etapă, dar nu este lipsită deloc de importanță deoarece, probabil este obiectivul cel mai greu de îndeplinit.

Este foarte important ca într-o campanie de promovare turistică să știm cui urmează să ne adresăm, respectiv să conștientizăm faptul că este necesar să identificăm principalele segmente de piață, care sunt conform studiilor de specialitate, sunt următoarele:

consumatorii finali – ei reprezintă publicul larg;

intermediarilor profesioniști ;

public instituțional – ei reprezintă mai concret intermediarii nespecializați.

Succesul unei campanii de promovare turistică are la bază, o varietate de factori determinanți printre care îi vom enumera pe următorii:

orientare sau o apropiere cât mai reușită și eficientă spre segmentul de piață;

existența unei coordonări a acțiunilor promoționale;

realizarea acțiunilor promoționale constantă și foarte important ca acestea să fie consecutive și corelate;

și nu în ultimul rând, existența continuității acțiunilor promoționale.

Ca și concluzie, rolul promovării este creșterea ratei de conversie a agențiilor de turism, ceea ce se traduce printr-o formă simplificată, în creșterea numărului de clienți și creșterea volumului de vânzări. Promovarea reprezintă unul din instrumentele necesare atingerii unor astfel de obiective.

1.2 Etapele strategiei de promovare

Activitatea de promovare este vitală pentru dezvoltarea în timp a unei entități economice indiferent de domeniul de activitate și impunerea sa pe piață. Succesul strategiei de promovare este strâns legat de politica de promovare adoptată de către agenția de turism și consecvența cu care aceasta este aplicată. Pentru atingerea obiectivelor promoționale ale agenției pot fi esențiale mai multe tehnici de promovare, comasate într-un mix de promovare coerent.

Modul în care sunt asamblate aceste tehnici și alegerea strategiei cele mai potrivite depinde foarte mult de o varietate de factori, care sunt atât de natură obiectivă, cât și de natură subiectivă, printre care menționăm:

conjunctura pieței;

resursele organizației;

experiența personalului celor care gestionează activitatea promovarea;

publicul țintă;

concurența.

Strategia de promovare constituie direcția principală în care sunt antrenate pe termen lung eforturile financiare, umane, dar și materiale ale organizației cu scopul atingerii în cel mai optim mod a obiectivelor de promovare. Această strategie se concretizează în mai multe campanii de promovare cu orientări diferite care cuprind diverse tehnici de promovare, fiind adaptate în funcție de situația dată.

1.2.1 Segmentarea pieței

Etapa de segmentare a pieței constituie un factor important în ceea ce înseamnă procesul de elaborare a strategiei de promovare deoarece este faza incipientă (faza de pornire) a acestui proces, iar aici este delimitată foarte clar și precis, direcția campaniei de promovare. Întrebarea pe care trebuie să ne-o adresăm în implementarea unei strategii de promovare este: Cui ne adresăm? sau Care sunt clienții noștri?. În această etapă se va identifica foarte clar și concis cui îi este adresată această campanie de promovare. Abordarea pieței se poate realiza din 2 mari și importante perspective, iar acestea sunt: abordarea globală a pieței și abordarea individualizată. Primul gen de abordare presupune oferirea unor produse relative generale, nediferențiate sau nepersonalizate către anumite tipologii de clienți, ceea ce presupune faptul că clientul se va adapta la produsul în sine. Pe când abordarea individualizată, presupune realizarea de bunuri sau servicii personalizate pentru anumite tipologii de clienți, ceea ce denotă și o aplecare a organizației mai atentă către nevoile clientului. Revenind la segmentarea pieței, ne putem da seama de reușita acesteia în funcție de caracteristicile segmentărilor ce au fost obținute în urma acesteia, și anume:

să fie obținute reacții cât mai variate la diverse strategii ale firmei;

să fie măsurabile, dar în același timp să fie și accesibile pentru organizație;

să poată fii justificată esența acesteia și nu în ultimul rând, să fie profitabile.

1.2.2 Poziționarea pe piață

Această etapă este una la fel de importantă precum cea dintâi, iar poziționarea presupune felul în care își dorește firma să fie perceput produl sau serviciul său de către consumator și ce loc are acesta în mintea consumatorului.

Pentru o poziționare cât mai eficientă și relevantă pentru produs și organizație este salutar să fie cunoscute și foarte bine delimitate următoarele aspecte:

care sunt nevoile și dorințele piețelor targetate;

avantajul competițional deținut;

analiza SWOT a produsului sau serviciului deținut ce urmează a fi oferit către clienți;

care este percepția consumatorului cu privire la produs;

modul de comunicare realizat de firmă prin care vor fi aduse la cunoștința clientului toate avantajele produsului;

crearea unei imagini.

Poziționarea este vitală în coerența strategiei de promovare și aceasta poate fi implementată în funcție de propriul produs sau de mediul concurențial.

1.2.3 Obiectivele de marketing și comunicare

Alegerea mixului de promovare este un proces complex. Alegerea variantei optime într-un anumit context nu depinde numai de elemente și factori raționali, ci și subiectivi, cum ar fi intuiția și experiența celui care proiectează campania de promovmare pentru agenția de turis. O organizație poate adopta o gamă foarte variată de strategii de promovare. Clasificarea acestora se face după numeroase criterii:

După obiectivele globale urmărite de organizație:

Promovarea organizației – în cazul în care se urmărește crearea și dezvoltarea imaginii firmei în ansamblu, iar creșterea încrederii publicului este esențială se va realiza acest tip de promovare;

Promovarea ofertei – acest tip de promovare se axează pe sublinierea ofertei organizației, creșterea nivelului încrederii și în capacitatea acesteia de a satisface în cel mai optim mod, dorințele/nevoile, alături de exigențele clienților și stimularea cererii. Se recomandă implementarea acesteia în momentul în care firma comercializează o gamă restrânsă de produse, care se adresează unui public bine delimitat. În această situație, prin promovarea fiecărui produs în parte către clienții acelei oferte va fi generată o creștere a eficienței. De asemenea, aceast tip de strategie poate fi adoptat pentru o perioadă determinate de timp, în funcție de conjunctură.

Promovarea mărcii – în acest tip de campanie, devine providențială imaginea de marcă. Se implementează atunci când produsele sau serviciile oferite de organizație sunt omogene, iar acestea pot fi definite și delimitate ușor și precis de concurență. În această situație, printr-o campanie promovare adaptată la piața pe care se concurează, organizația poate asocia mărcii un set de caracteristici și valori care vor ajuta la poziționarea firmei pe piață.

Promovare mixtă – în acest tip de promovare se urmărește atingerea a două obiective: dezvoltarea simultană atât a imaginii organizației, cât și a ofertei sale sau a mărcii. Este cea mai întâlnită strategie, și cea mai ușor de adoptat. Prin intermediul acesteia se va contura o strategie care să inspire încredere clienților și publicului larg, dare care și facilitează atingerea în mod optim a obiectivelor campaniilor de promovare.

După ofertă:

promovarea produsului global – se urmărește promovarea ofertei organizației în ansamblu;

promovarea produsului individual – se urmărește promovarea fiecarei parte componentă a ofertei.

După publicul țintă:

Strategia concentrată – această strategie vizează o singură componentă a segmentului de piață;

Exemplu: În cadrul unei agenții de turism, aceasta se va adresa prin acțiunile sale de comunicare și promovare doar persoanelor cu venituri foarte mari.

Strategia diferențiată – prin această strategie se urmărește adaptarea campaniilor de promovare pentru mai multe categorii de public țintite;

Exemplu: O agenție de turism va derula simultan activități de promovare și va lansa mesaje către trei categorii distincte de public: familiile cu copii, persoanele juridice, persoanele cu un nivel de trai ridicat și vârstă de peste 45 de ani.

Strategia nediferențiată – acest tip de strategie se adresează întregii piețe.

Exemplu: Un operator de turism se adresează prin activitățile sale promoționale către întreaga piață. Canalele ce sunt utilizate sunt accesibile pentru categorii distincte de public, iar mesajele fac referire preponderent, la nevoile generale și dorințele universale de relaxare și călătorie ale consumatorilor, fără a suferi o personalizare aparte.

După rol:

promovarea ofensivă – acest tip de promovare urmărește extinderea continuă a imaginii și a pieței firmei prin realizarea unor campanii ample și complexe de promovare;

promovarea defensivă – acest tip de promovare are în vedere păstrarea poziției actuale și a clienților prin păstrarea imaginii actuale și combaterea concurenței.

După variația cererii:

Strategia de diferențiere temporară – acest gen de promovare urmărește strict reorientarea cererii în momentul în care aceasta înregistrează anumite fluctuații, fiind numită strategie de moment;

Strategia nediferențiată – este implementată în momentul în care cererea este uniformă pe tot parcursul anului.

După mijloacele de transmitere a mesajului promoțional:

Promovare intensivă – în cadrul acesteia se utilizează toate mijloacele promoționale;

Promovare selectivă – în cadrul acesteia se utilizează o parte din mijloacele de promovare;

Promovare exclusivă – aceasta se axează pe utilizarea unui singur mijloc de promovare.

Alegerea strategiei perfecte, care se mulează perfect pe caracteristicele organizației și ale produsului său, într-o anumită situație, este foarte importantă deoarece aceasta trebuie să asigure atingerea în modul cel mai optim, cu eforturi minime a obiectivelor fixate.

Criteriile de selecție a strategiei și a mixului de tehnici de promovare reprezintă o multitudine foarte variată:

obiectivele care sunt urmărite pe termen lung și scurt;

mesajul care trebuie transmis;

publicul țintă, caracteristicile esențiale și obiceiurile de consum specific ale acestuia;

credibilitatea organizației și imaginea pe care deja o are;

flexibilitatea campaniei adoptate;

durata de timp a campaniei;

bugetul necesar și resursele (financiare, materiale și umane) disponibile;

gestionarea rezultatelor campaniei de promovare.

Deoarece strategia de promovare presupune îmbinarea perfectă a mai multor metode și tehnici, în funcție de condițiile concrete atât din interiorul, cât și din exteriorul organizației, nu se poate face recomandarea unei rețete de succes pentru orice organizație. Fiecare campanie are propriile particularități, nu există o metodă standard care să funcționeze pentru toată lumea. Totuși, reușita strategiei alese depinde în cea mai mare măsură de realitatea setării obiectivelor corelată cu concordanța dintre tehnicile utilizate și resursele de care dispune organizația. De asemenea, proiectarea modalităților de aplicare în timp a strategiei și de implementare a mixului promoțional influențează în același timp eficiența strategiei.

Proiectarea strategiei de promovare trebuie corelată cu misiunea organizației și se bazează categoric pe analiza realizată a mediului intern și extern al organizației. O dată ce a fost adoptată strategia de promovare, aceasta trebuie luată în considerare la realizarea oricărei campanii de promovare ulterioare.

Astfel, mesajele promoționale transmise vor fi coerente, ușor de reținut, se vor susține reciproc și vor genera pe termen lung dezvoltarea imaginii organizației și creșterea încrederii publicului.

Orice activitate și proces de comunicare cu publicul, derulate de către o întreprindere îi influențează direct sau indirect imaginea. Pentru ca aceste efecte să fie pozitive, cât mai favorabile și controlabile este indicat ca ele să fie parte componentă a unor campanii de promovare derulate de organizație. Acestea vor avea eficiență maximă dacă ele sunt rezultatul unui proces riguros de planificare.

Etapele de proiectare ale unei campanii de promovare sunt:

analiza mediului extern la un moment dat concomitent cu previzionarea evoluțiilor pe termen scurt;

formularea realistică a obiectivelor campaniei;

selectarea publicului țintă;

gândirea și formularea coerentă și simplă a mesajului promoțional;

evaluarea resurselor de care dispune organizația;

dezvoltarea mixului de promovarea care presupune alegerea celor mai potrivite tehnici de promovare, luându-se în considerare cel mai mic raport cost/client potențial;

planificarea din timp a acțiunilor și distribuirea responsabilităților;

stabilirea modalităților de control și măsurare a rezultatelor;

stabilirea bugetului necesar;

evaluarea activității de promovare;

organizarea activității promoționale.

La formularea mesajului promoțional și în timpul derulării campaniei de promovare trebuie avut în permanență în vedere discrepanța care poate să apară între promisiunea transmisă în mesaj și modul în care va fi evaluat și perceput produsul de către clienți. Pentru a evita apriția oricăror efecte negative pe termen lung generate de acea discrepanță menționată anterior, care să aibă loc în defavoarea organizației trebuie să nu fie suprasolicitată activitatea de promovare, să nu se facă promisiuni exacerbate și irealiste.

O astfel de abordare poate determina chiar de la început neîncrederea publicului. Campaniile de promovare trebuie să fie suficient de flexibile pentru a putea fi adoptate la modificările din mediul intern și extern al organizației, sau a evenimentelor ce pot surveni. Ele trebuie să poată fi optimizate sau ajustate pe parcursul derulării. De asemenea, rezultatele campaniilor de promovare trebuie evaluate, iar concluziile obținute vor fi avute în vedere la proiectarea și derularea campaniilor ulterioare.

1.2.4 Bugetul promoțional

Alocarea sumelor necesare realizării și implementării unor campanii de promovare se face realistic, atât în funcție de obiectivele stabilite, cât și luându-se în considerare resursele organizației. De cele mai multe ori, o firmă, în special de dimensiuni mici, nu-și permite să realizeze acțiuni de promovare de mare amploare și alocarea unui buget corespunzător pentru astfel de campanii, motiv pentru care ea trebuie să recurgă și la alte metode pentru a-și spori reputația și a se menține în atenția publicului. Cel mai bun exemplu ar fi realizarea de contracte barter cu diverși agenți mass-media sau obținerea de publicitate gratuită, asta presupunând un buget foarte redus, dar cu niște beneficii consistente pe activitatea de promovare.

Practica în domeniu a identificat mai multe posibilități privind alocarea fondurilor pentru promovare:

metoda procentului din vânzări;

metoda posibilităților ;

metoda bazată pe analiza obiectivelor;

metoda competițională metoda factorilor de greutate;

metoda bazată pe experimente de marketing.

Cheltuielile de promovare ale unei organizații sunt variate. Unele dintre ele sunt directe, altele indirecte. Unele se realizează pe tot parcursul anului cum ar fi salariile angajaților care se ocupă de promovare sau partea de relații publice, iar altele sunt ocazionale și au loc la derularea unor campanii de promovare precis delimitate în timp. Unele organizații nu-și proiectează și derulează singure campaniile de promovare, apelând întotdeauna la specialiști. Alte organizații colaborează strict cu agențiile de publicitate doar pentru anumite campanii, de amploare ridicată. Sunt de asemenea și firme, cum sunt de cele mai multe ori întreprinderile mici, care nu folosesc niciodată serviciile agențiilor de publicitate, deoarece nu își permit financiar sau respectiva colaborare este total ineficientă pentru ambele părți. Uneori la mijloc apare și imaturitatea și perceperea irealistică a tot ceea ce înseamnă o strategie de promovare, sau activitatea de promovare per ansamblu. Toate aceste situații generează efecte asupra bugetului de promovare. În general, se consideră că o campanie de promovare realizată pe cont propriu este mai ieftină decât dacă s-ar apela la o agenție de publicitate.

De cele mai multe ori această afirmație se infirmă dacă urmărim cu atenție efectele generate de aceasta. De cele mai multe ori însă, aceste cheltuieli pe campanii de promovare sunt pe deplin justificate de celelalte costuri care sunt mai reduse, de mai marea eficiență și mai bună calitate a campaniei, de efectele campaniei care sunt de cele mai multe ori superioare decât cele pe care le-ar fi obținut organizația prin eforturi proprii.

1.3 Evaluarea activității de promovare

O organizație nu trebuie să pornească de la ideea faptului că orice campanie de promovare a fost benefică și a oferit publicului oportunitatea de a cunoaște mai bine firma, produsul și oferta sa. De asemenea, nu trebuie să se considere că la baza sporirii vânzărilor înregistrate stă campania de promovare ce a fost desfățurată în paralel. Cauzele pot fi mult mai multe, iar campania de promovare să nu fi influențat absolut de loc comportamentul clienților. Trebuie avut în vedere faptul că eventuala sporire a vânzărilor datorată intensificării promovării s-a obținut ca urmare a investiției în campania de promovare, deci beneficiile financiare reale sunt mai mici.

O organizație trebuie să evalueze realist acțiunile sale de promovare pentru a vedea cât de eficient a investit banii în aceasta, pentru a compara diferite campanii de promovare, pentru a-și îmbunătăți în viitor activitatea promoțională. Cea mai simplă evaluare este raportarea costurilor promovării la efectele financiare obținute.

Cu cât acest raport este mai mic, cu atât campania a fost mai eficientă. Acest indicator nu este întotdeauna relevant, deoarece campaniile de promovare nu au ca efect benefic și necesar numai sporirea veniturilor ci și o serie de avantaje nefinanciare, sau care nu se transformă în bani decât indirect, pe termen lung. O analiză mai bună, dar de asemenea limitată, se obține prin compararea obiectivelor propuse cu ceea ce s-a realizat efectiv.

Astfel se pot evalua și efectele nefinanciare. Totuși nici această metodă nu este în întregime relevantă, deoarece este posibil ca efectele să nu fie cele maxime posibil, sau ca obiectivele să fi fost fixate sub posibilități. De asemenea, nu se obțin informații cu privire la eficiența cu care au fost alocate resursele. De aceea evaluarea unei campanii de promovare se face din mai multe perspective, luându-se n calcul elemente diverse.

Evaluarea eficienței activității de promovare și a tuturor efectelor sale este un proces de multe ori anevoios. În plus, trebuie evaluat dacă efectele pozitive înregistrate sunt cele optime, dacă cu aceleași investiții nu s-ar fi putut realiza o campanie de promovare mai eficientă. Trebuie să se ia în calcul atât efectele pe termen scurt, care sunt ușor sesizabile dar nu întotdeauna cuantificabile, cât și cele pe termen lung, mult mai greu de delimitat.

Cele mai bine elaborate și utilizate metode de evaluare a promovării sunt cele care analizează campaniile de publicitate. În general, evaluarea unui mesaj publicitar se face comparând situația dinainte de derularea campaniei, cu cea ulterioară. Dacă se observă și alți factori de influență importanți, se încearcă delimitarea rezultatelor în funcție de cauza sa directă. Cele mai întâlnite modalități de evaluare a eficienței unei reclame sunt analiza gradului în care publicul țintă și mai amintește reclama, compararea atitudinii consumatorilor înainte și după difuzare, calcularea ratei audienței și a gradului de acoperire, a frecvenței cu care publicul țintă a recepționat reclama.

1.4 Organizarea activității promoționale

În accepțiune general, pot fi luate în calcul două traiectorii în ceea ce privește activitatea de promovare: 1. Punerea accentului pe un tip de marketing modern, prin implementarea strategiei de promovare alături de cele mai inovative și instrumente nou apărute; 2. Prin intermediul unui tip de marketing haotic, fără calcule exacte și deseori ineficientă.

Tocmai din cauza complexității și specificității unei campanii de marketing și promovare a apărut o nouă nișa care tinde odată cu dezvoltarea societății un segment real de piață cu un potential și anume cea a firmelor care realizează campanii de marketing, promovare, branding și publicitate într-o formă foarte complexă. Promovarea este o parte component a marketingului, departament ce nu trebuie să lipsească din cadrul unei entități economice care are ca scop urmărirea profitului.

CAP II. PREZENTAREA PRINCIPALELEOR TEHNICI DE PROMOVARE ÎN TURISM

2.1 Definirea mixului promoțional

Combinarea metodelor și tehnicilor folosite în activitatea de promovarea și coordonarea lor în așa fel încât, să se înfăptuiască obiectivele de marketing propuse, în condițiile unei eficiențe cât mai mari, constituie mixul promoțional, pe care orice întreprindere trebuie să-l stabilească.

La începutul definirii mixului promoțional s-au regăsit doar patru componente ale mixului promoțional și anume: publicitatea, vânzarea personală, promovarea vânzărilor și relațiile publice. Acestea se folosesc, nefiind obligatorie participarea simultană a tuturor (cel puțin două sunt necesare) ci îmbinarea acelor instrumente care la un moment dat aduc mai mari avantaje cu cheltuieli cât mai reduse.

Promovarea este ultimul pas al celor 4P, iar mix-ul de promovare reprezintă un set de instrumente folosite în manipularea cererii. În turism, activitatea promoțională cunoaște o mare varietate sub raportul conținutului, rolului, formei de realizare etc. Explicația decurge din faptul că, în condițiile sporirii și diversificării neîntrerupte a produsului turistic, al intensificării circulației turistice, problemele comunicării cu utilizatorii interni și externi devin tot mai importante. În lipsa unui sistem modern și eficient de comunicație, de informare, activitatea turistică nu se poate desfășura corespunzător.

Privit în ansamblu, sistemul de comunicații prin care unitatea turistică pune în circulație o informație sau atitudine, este format din urmatoarele elemente:

sursă de informație (unitatea însăși);

un mesaj (respectiv, informația ce urmează a fi difuzată);

un canal de difuzare a mesajului (suportul mesajului);

un destinatar (utilizatorul intern sau extern, distribuitorul).

De regulă, se adoptă sistemul de comunicație în dublu sens, care creează întreprinderii posibilitatea de a stabili daca mesajele (informațiile) difuzate au fost sau nu receptate, cum au fost înțelese de către destinatari, adică asigură un permanent dialog cu mediul extern, cu piața, furnizând unității elemente necesare desfășurării unei activități moderne, eficiente.

Orice comunicații de marketing, fie sub forma publicității turistice, fie sub forma unor "relații publice' are funcțiunea de a crea o stare de spirit favorabilă receptării obiectului comunicării: produsul turistic oferit de o stațiune. Comportamentul viitorului utilizator se schimbă treptat, evoluând de la indiferență față de o anumită destinație turistică, până la cunoaștere, înțelegere, convingere și, în ultimă instanță, acțiune: luarea deciziei de cumpărare a produsului turistic.

Sistemul de comunicații destinat promovării unui produs turistic, trebuie să se bazeze pe studierea nevoilor, a motivațiilor viitorilor turiști și de îndoielile acestora.

Mix-ul comunicațiilor de marketing este constituit din totalitatea informațiilor referitoare la valorile turistice și la politica turistică a țării. Definirea mix-ului comunicațiilor presupune segmenterea pieței turistice, în vederea conceperii mijloacelor de comunicare potrivite pentru a transmite mesaje unei piețe precis delimitate și în funcție de canalele de comunicație disponibile.

Ulterior, mixul promoțional și definirea sa a luat amploare și a fost studiat îndeaproape, dezvoltându-se puțin complexitatea împărțirii sale:

1. Publicitatea;

2. Promovarea vânzărilor;

3. Relațiile publice;

4. Marca;

5. Manifestările promoționale;

6. Forța de vânzare;

7. Publicitatea directă.

Fig. 2.1 Exemplu de mixul promoțional

Sursa: https://www.google.ro/ search?q=promovarea+vanzarilor

Accesat la data de 31.05.2018

1. Publicitatea include orice formă de transmitere impersonală și remunerată a informației în legatură cu un produs, un serviciu sau o firmă, îndreptată către un public țintă, de către un susținător (plătitor) identificat. Obiectivele specifice ale publicității sunt :

1. informare :

– comunicarea apariției unui nou produs ;

– descrierea caracteristicilor produsului ;

– educarea consumatorului în vederea utilizării produsului ;

– propunerea unor noi utilizatori pentru același produs;

– informarea asupra modificării prețului ;

– clarificarea unor neînțelegeri ;

– reducerea temerilor consumatorilor ;

– crearea unei imagini a întreprinderii ;

– sprijinirea companiilor de promovare a vânzărilor;

– susținerea unor cauze sociale.

2. persuasiune:

– atragerea unor noi cumpărători;

– creșterea frecvenței cumpărătorilor;

– menținerea preferinței pentru o marcă;

– determinarea consumatorilor să cumpere ,,acum";

– contracararea acțiunilor concurenței.

3. amintire / reamintire:

– amintirea / reamintirea existenței și avantajelor produsului;

– menținerea notorietății produsului;

– menținerea produsului în atenția consumatorilor în perioada de extrasezon;

– necesitatea utilizării produsului în viitor.

2. Promovarea vânzărilor este o tehnică de ordin cantitativ care reunește un ansamblu de activități, îndreptate către intermediari, vânzători sau consumatori, care le aduc avantaje economice materiale imediate (reduceri de prețuri, oferte speciale, bonificații, rabaturi), în scopul stimularii creșterii vânzărilor pe termen scurt.

Promovarea vânzărilor se adresează:

– vânzătorilor, care alcătuiesc rețeaua de vânzări și care pot fi controlați în mod direct de producători;

– intermediarilor, care facilitează transferul produsului de la producător la consumatorul final;

– prescriptorilor, care recomandă, cu autoritate și în cunoștința de cauză, produsul;

– consumatorilor finali.

3. Relațiile publice grupează un ansamblu de activități de natură calitativă desfășurate de o întreprindere pe termen lung, în vederea câștigării încrederii, sprijinului, respectiv acceptării publicului vizat, în legătură cu produsele sau activitățile acesteia, menite să îmbunătățească imaginea produsului, serviciului sau a firmei.

Relațiile publice vizează menținerea unor relații pozitive cu colaboratorii, concurenții și cu publicul, asigurând astfel, o imagine favorabilă întreprinderii, dar și neutralizarea și contracararea informațiilor și atitudinilor negative.

4. Marca reprezintă ansamblul semnelor distinctive având rolul de a individualiza un produs, o gamă de produse, un serviciu sau o firma în raport cu cele ale concurenței, de a garanta calitatea produselor și de a certifica notorietatea și prestigiul firmei.

5. Manifestările promoționale sunt acțiuni calitative și cantitative care presupun utilizarea de către firmă, pe perioade determinate de timp, a întregii game de tehnici și acțiuni promoționale, prin participarea acesteia la târguri, saloane, expoziții.

Scopurile urmărite sunt următoarele:

– stabilirea de contracte cu diferiți parteneri de afaceri;

– lansarea de produse noi;

– prezentarea unor noi produse;

– pătrunderea pe o nouă piață.

6. Forța de vânzare are în vedere utilizarea personalului pentru acțiuni de prospectare, demonstrații tehnice, argumentări, negociere, încheiere de contracte, vânzare efectivă a produselor, consultanță, asistență tehnică, toate fiind elemente preponderent cantitative, dar care nu exclud și acțiuni de ordin calitativ, legate de formarea imaginii întreprinderii pe care o reprezintă.

7. Publicitatea directă este un sistem interactiv de marketing prin intermediul căruia întreprinderea își vinde produsele fără a apela la intermediari, pe baza publicității directe și comunicării directe cu consumatorul final.

Publicitatea directa (marketingul direct) se prezintă sub urmatoarele forme:

– poșta directă (mailing);

– telemarketingul (vânzările directe prin telefon);

– vânzările telematice (prin intermediul televiziunii);

– vânzari prin alte suporturi de mesaje electronice (internet).

2.2 Tehnici de promovare

Instrumentele de promovare folosite de o întreprindere în cadrul unei metode de promovare sunt următoarele :

1. instrumente de promovare folosite pentru publicitate :

– publicitatea media;

– publicitatea prin tipărituri;

– publicitatea exterioară;

– publicitatea gratuită.

2. instrumente de promovare folosite pentru promovarea vânzărilor :

– reducerile temporare de preț;

– primele și cadourile;

– jocurile;

– loteriile;

– distribuirea de eșantioane;

– degustările;

– demonstrațiile practice;

– încercările gratuite;

– merchandising-ul;

– publicitatea la locul vânzării.

3. instrumente de promovare folosite la relațiile publice:

– articole de profil;

– conferința de presă;

– interviuri;

– dineuri oficiale;

– seminarii;

– simpozioane;

– discursuri;

– turnee mediatizate;

– deschiderea unor muzee;

– imprimarea unor produse;

– festivaluri;

– spectacole itinerante.

4. instrumente de promovare folosite la marcă:

– marca de fabrică;

– marca de comerț;

– marca de serviciu;

– marca figurală;

– marca sonoră;

– marca combinată.

5. instrumente de promovare folosite la manifestările promoționale:

– târgurile;

– expozițiile;

– diverse forme de sponsorizare.

6. instrumente de promovare folosite la marketingul direct :

– cataloagele;

– vânzarea prin corerspondență;

– vânzarea prin telefon;

– vânzarea prin televiziune;

– vânzarea prin internet;

– vânzarea prin radio;

– reviste;

– alte publicații.

2.3 Reclame în turism

Reclama este un mod de promovare a vânzărilor, de informare a clienților prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă. Reclama și obiectivele ei sunt atragerea atenției, informarea, descrierea produsului, trezirea interesului, convingerea, reamintirea. Primul obiectiv al reclamei vizează atragerea atenției publicului asupra produsului sau serviciului prezentat. Reclama are în vedere totodată, informarea posibililor clienți cu privire la caracteristicile produsului, prețul de vânzare, promoții, oferte speciale, utilizări specifice. Reclama are ca obiectiv convingerea clienților de a cumpăra produsele prezentate. Reclama poate avea ca scop și reamintirea publicului că un anumit produs există.

Există două feluri de reclame: reclama promoțională și reclama instituțională. Reclama promoțională vizează creșterea vânzărilor, prezentarea produsului sau serviciului prin arătarea prețului, modul de folosire, avantaje, locul de unde pot fi cumpărate. Reclama este esențială pentru o firmă nou înființată și pentru dezvoltarea unei afaceri profitabile. Reclama contribuie și la atragerea unor noi clienți, dar și la pastrarea celor actuali. Produsele și serviciile pe piață se schimbă cu rapiditate, apar produse noi mai competitive, piețele se transformă. Firmele vor continua să-și facă reclamă pentru a sublinia avantajele pe care produsele lor le oferă clienților. În cazul firmelor producătoare, reclama se axează pe stimularea cererii primare pentru un anumit produs. Reclama poate fi adresată în acest caz comercianților cu ridicata sau cu amănuntul sau consumatorului final.

Reclama instituțională este acel tip de reclamă cu un caracter mai subtil decât reclama promoțională prin care firma încearcă să se vândă ea însăși, de a-și crea o imagine favorabilă.

Reclama trebuie să fie ușor de recunoscut, cu un stil și mesaj unic, să prezinte acele produse și servicii considerate de clienti ca fiind interesante, să transforme calitățile produsului în avantaje pentru client.

Mesajul din reclama va fi simplu, ușor de înțeles, scurt, clar și direct vizând o singură idee. Deși designul unei reclame are scopul de a atrage atenția, el nu trebuie să fie excesiv pentrua nu altera și anihila mesajul publicitar. Reclama trebuie să fie sinceră și credibilă, să respecte bunele moravuri. Reclama trebuie să identifice bine agenția, atunci când acest lucru este important.

2.4 Promovarea vânzărilor în turism

Apărută pe fundalul unei evoluții economico-sociale de ansamblu din ce în ce mai rapidă, promovarea vânzărilor s-a afirmat în ultimele decenii ca un instrument original, capabil să asigure rezultate spectaculoase pentru întreprindere.

Caracterul tot mai inovator al strategiilor de marketing puse în practică de companiile mileniului trei impune o reconsiderare a opticii potrivit căreia o bună imagine este suficientă pentru a promova pe piață un produs sau o marcă. Responsabilii de marketing trebuie să ia în considerare tot mai mult relația directă dintre produs și consumator. În acest sens, promovarea vânzărilor oferă soluții concrete.

În țările dezvoltate, specialiștii constată în ultima perioadă o creștere a frecvenței de utilizare a tehnicilor de promovare a vânzărilor. Statisticile recente plasează ponderea promovării vânzărilor în totalul cheltuielilor cu comunicarea de marketing la o cifră situată între 60% și 75%.

Promovarea vânzărilor are în vedere derularea unor oferte atractive către consumatori pe o perioada limitată de timp. Aceste tehnici de promovare trebuie să determine cumparatorii să se comporte în conformitate cu interesele economice ale firmei, care în afara creșterii vânzărilor, aceasta mai urmărește creșterea vitezei de rotație a stocurilor, contractarea activităților concurenților, provocarea unor cumpărări de probă, efectuarea plăților la timp, etc. De aceea, diversitatea tehnicilor promoționale au condus la o preocupare permanentă a specialiștilor în marketing pentru folosirea corectă a acestora, prin stabilirea unor criterii riguroase care să conducă la realizarea obiectivelor de marketing stabilite anterior, dar și la câștigarea încrederii clienților.

Noțiunea de promovare a vânzărilor poate fi abordată prin patru modalități: comercială, tehnică, de marketing și comunicațională:

Promovarea vânzărilor, în abordarea comercială presupune folosirea acelor mijloace care au rolul de a stimula pe termen scurt cererea pentru un produs. Pentru atingerea obiectivelor, rolul principal îi revine distribuitorului.

În abordarea tehnică, promovarea vânzărilor reprezintă ansamblul de tehnici promoționale, folosite în contexte extrem de diferite. Conform acestei abordări, tehnicile de promovare a vânzărilor au o sferă de aplicabilitate mult mai mare față de sfera comercială, acestea fiind utilizate și în acțiunile de sponsorizare, în relațiile publice sau marketingul direct.

2.5 Relațiile publice și promovarea prin brand (dimensiunea online)

Dacă publicitatea are ca obiectiv și conținut formarea și conservarea imaginii, relațiile publice se referă la cultivarea unor contacte directe, constante și sistematice cu diferite categorii de public, persoane influente din conducerea întreprinderilor, a instituțiilor, a organizațiilor din țară sau străinătate, cu reprezentanții mass-media, a creatorilor de opinie etc. în scopul obținerii sprijinului acestora pentru îmbunătățirea aceleași imagini. Prin intermediul acestor relații se creează un climat de prețuire și încredere în rândul unei părți cât mai mari a opiniei publice. Acest sistem de comunicare funcționează în dublu sens; întreprinderea de turism obține informații asupra preferințelor, a mobilurilor și orientării opiniei publice, în timp ce aceasta se informeaza cu privire la oferta întreprinderii respective.

Dupa cum s-a mai aratat, turismul necesită un sistem permanent de comunicare între întreprindere și potențialii turiști. El solicită prin excelență activități de relații cu publicul. Din punctul de vedere al întreprinderii, aceste activități sunt extrem de utile deoarece ele pot modela piața întreprinderii, pot modifica comportamentul de consum, chiar preferințele turiștilor. În funcție de obiectivele direct urmărite, mijloacele de comunicare folosite pot fi directe sau indirecte, bilaterale sau unilaterale, publice sau particulare.

În funcție de publicul căruia i se adresează, relațiile pot fi:

1. interne – sunt îndreptate către personalul propriu. În acest caz, se urmărește eficientizarea activității întregului personal în scopul creșterii volumului vânzărilor și sporirii interesului față de ofertă și față de întreprindere în ansamblu;

2. externe – destinate marelui public, în ansamblu, sau unui public specific (femei, tineret, public local etc.) și urmăresc cu precadere crearea unei imagini favorabile.

Există diferite tehnici specifice activității de relații publice. Acestea pot fi grupate în trei categorii distincte:

tehnici de primire – acestea vizează asigurarea condițiilor de desfășurare a diferite manifestări;

tehnici utilizate în relațiile cu mass-media – urmăresc nemijlocit crearea unui climat favorabil;

tehnici legate de evocarea unui eveniment special – au rolul de a promova și cultiva pe multiple planuri, contactele întreprinderii.

Indiferent de natura lor, tehnicile de relații publice stabilesc un contact, care se dorește să fie favorabil întreprinderii. Pentru aceasta, este necesar un suport de transmitere a mesajului, sau, de cele mai multe ori, este nevoie de media, un ansamblu de suporturi. În funcție de natura lor acestea sunt:

orale – conferințe, reuniuni, mese rotunde, invitații etc;

scrise – comunicări, reportaje, fotografii însoțite de text, broșuri, cărți și altele;

audio-vizuale.

Alegerea mijlocului folosit se face în funcție de publicul vizat, întreprinderea având la dispoziție o gamă foarte largă de mijloace. Prin unele dintre tehnicile specifice, relațiile publice se apropie de publicitate. Dealtfel, relațiile publice urmăresc aceleași obiective principale ca și aceasta din urmă – crearea, consolidarea și promovarea imaginii ofertei întreprinderii turistice. Dar între relațiile publice și publicitate există importante diferențe:

Acțiunile de relații publice sporesc indicele de popularitate al unei firme, în timp ce acțiunile de publicitate tind să mărească indicele de notorietate. În timp ce creșterea indicelui de popularitate influențează pozitiv nivelul indicelui de notorietate, în sens invers rezultatele sunt neglijabile;

Acțiunile de relații publice asigură o finalizare cu caracter social care influențează indirect, dar maximal promovarea ofertei, în timp ce acțiunile de publicitate au în exclusivitate o finalizare economică directă. Se poate spune că relațiile publice reprezintă o activitate subiectivă care conduce la sensibilizarea opiniei publice prin metode psihologico-emoționale, în timp ce publicitatea reprezintă o informație obiectivă, rațională și concretă;

Acțiunile publicitare sunt adresate impersonal tuturor membrilor colectivității specifice în care operează firma, în timp ce acțiunile de relații publice sunt adresate personal și în principal creatorilor de opinie ai fiecarei colectivitati;

Publicitatea este un monolog, relațiile publice reprezintă un dialog: publicitatea afirmă, relațiile publice informează și stă oarecum, la dispoziția clientului;

Publicitatea sintetizează într-un mesaj mai multe informații pentru a impresiona, relațiile publice dialoghează asupra fiecarui element pentru a convinge;

Publicitatea afirmă numai realități pozitive, în timp ce relațiile publice informează real publicul, recunoscând și erorile, cu sublinierea măsurilor luate;

Programarea acțiunilor de publicitate se bazeaza pe studiul pietei, in timp ce relatiile publice sunt fundamentate pe sondaje de opinie;

Rezultatele publicității unei firme sunt independente de atitudinea salariaților săi, în timp ce relațiile publice sunt direct condiționate de atitudinea salariaților, ele fiind susținute sau compromise prin comportamentul acestora;

Rezultatele unei bune activitîți de publicitate încep să se simtă după puțin timp (zile, săptămâni) și se uită tot atât de repede, în timp ce rezultatele unei reușite acțiuni de relații publice se impun după un timp mai îndelungat (luni, ani), dar rezistă tot atât de mult.

Se pare ca într-un viitor nu prea îndepartat, reclama își va pierde mult din importanța actuală deoarece pentru noul marketing ea nu are calitățile cibernetice de sensibilitate, adaptabilitate, flexibilitate și capacitatea de captare a reacției pieței. Reclama este un monolog lipsit de o buclă naturală de reacție care să lege spontan pe clienți de firma în cauză. Noul marketing se bizuie pe un dialog care pune în lumină o varietate de modalități și canale prin care firmele radiografiază grupele de utilizatori generând feedback-ul viu.

Indiferent de natura activității promoționale, de omogenitatea sau eterogenitatea tehnicilor utilizate, de acțiunea lor în timp, de efectele economice pe care le antrenează etc, unitățile turistice trebuie să aibă permanent în vedere caracterul lor complementar. O politică de piață activă și eficiența implică folosirea lor nu în mod izolat, ci incorporate într-o politică promoțională închegată și operațională, aptă să contribuie la înfăptuirea obiectivelor sale strategice.

În același timp, eficiența utilizării variabilelor promoționale în cadrul activităților de piață depinde, în măsura însemnată, de modul în care acestea sunt integrate în politica generală de marketing a întreprinderii, ca și de manieră în care se realizează coordonarea activității promoționale cu celelalte componente ale mix-ului de marketing.

CAP III. PREZENTAREA DESTINAȚIEI TURISTICE ALBAC

3.1 Prezentarea Comunei Albac

Țara Moților, cunoscută și ca Țara de Piatră este o regiune etnogeografică din România situată în Munții Apuseni, pe bazinul superior ale râurilor Arieș și Crișul Alb. Cuprinde porțiuni din actualele județe Alba, Arad, Bihor, Cluj și Hunedoara. O porțiune din regiune este parte a Parcului Natural Apuseni. Cu un peisaj fermecător de păduri de brazi și molid, comuna Albac este locul ideal pentru a petrece o vacanță în mijlocul naturii, la poalele munților, într-o zonă care a păstrat intacte obiceiurile moților. Comuna Albac este parte a ținutului descris cu atâta ardoare și patos de către scriitori vremii care par să se întreacă în cuvinte alese la adresa ținutului văzut ca o ”țară mândră și binecuvântată între toate țările lăsate de Dumnezeu pre pământ”, așezată în ”creeri Munților apuseni” – Țara Moților.

În cursul timpului, datorită creșterii populației satelor componente, iau naștere alte comune, astfel că Albac își restrânge arealul. În prezent comuna Albac alături de comuna Arieșeni se conturează ca importante destinații turistice, zona oferind o gamă variată de obiective turistice tot mai căutate de turiști.

Fig. 3.1. Poziția județului Alba în cadrul României. Sursa: aport personal.

3.1.1 Trasee turistice în Albac

Arealul turistic Albac – Poiana Horea este situat mai departe de obiectivele turistice importante, dar este remarcat prin infrastructura turistică bine dezvoltată. Numai, în comuna Albac, care a obținut recent statutul de stațiune turistică, sunt înregistrate pe paginile de internet specializate în turism 557 locuri de cazare în pensiuni clasificate și în Horea alte 105 locuri.

Peștera Ghețarul de la Scărișoara: pe Valea Arieșului Mare, din Câmpeni sunt 32 de km, pe DN 75, până în Gârda de Sus, iar din Albac 14 kilometri până în Gârda de Sus, apoi circa 10 km, urmând indicatoarele. Peștera face parte din sistemul carstic Ghețar-Ocoale-Dobrești, numele de ghețar provenind de la faptul că ascunde în ea cel mai mare ghețar subterană din România, fiind prima peșteră din țara noastră declarată monument al naturii, încă din 1938. Este cea mai mare peșteră cu gheață din România, situată la o altitudine de 1165 m cu vârsta de peste 3000 ani. Lungimea peșterii este de 720 m, iar adâncimea de 105 m. Blocul de gheață are un volum de 50.000 m3 și o grosime de peste 20 m.

Fig. 3.2. Peștera Ghețarul de la Scărișoara

Sursa: http://povestidecalatorie.ro/pestera-ghetarul-de-la-scarisoara-o-alta-minune-a-apusenilor/

Accesat la data de: 30.05.2018

Alpinism și escaladă: trasee amenajate pentru escaladă se găsesc în zona Poiana Ponor (Padiș). Trasee de alpinism se găsesc la Boga – Piatra Bulzului, Vârtop – Pietrele Negre, Gârda de Sus – Valea Ordâncușii si Vârful Bohodei.

Drumeție de iarnă: deoarece versanții munților Apuseni nu au abrupturi atât de proeminente ca și alți munți, majoritatea traseelor turistice de vară pot fi abordate și iarna. Nu este indicată însă, pornirea la drum fără echipament corespunzător și experiență considerabilă pe munte.

Schi de tură sau de pârtie: schiul off-piste (de tura) poate fi practicat aproape pe toate marcajele turistice de vară. Trebuie ținut însă cont de vizibilitatea mică a marcajelor pe timp de iarnă, majoritatea fiind îngropate în zăpadă. Deasemenea, este nevoie de track-uri GPS și cunoașterea traseului.

3.2 Potențialul turistic cultural al comunei Albac

Resursele etnografice și istorice sunt deosebite: numeroase obiective social-istorice (Avram Iancu, Țebea, Mesteacăn, Albac, etc.) manifestările folclorice tradiționale (Târgul de Fete de pe muntele Găina, Târgul de toamnă de la Negreni, în Culoarul Crișului Repede) în zone etnografice de mare originalitate – Țara Moților de pe bazinul superior al Crișului Alb, Țara Zarandului, Depresiunea Beiușului, zona Sălaj și Huedin. etc.

Din ansamblul atracțiilor antropice un interes aparte pentru turism prezintă elementele de cultură materială și spiritual populară, precum și cele care marchează momente și locuri legate de trecutul istoric al Munților Apuseni, printre care: etnografia și folclorul reprezentate prin bisericile de lemn din Arieșeni (1791), Gârda de Sus (1781), Lăzești – comuna Scărișoara (secolul al XVIII-lea), Vidra (secolul al XIII-lea); prelucrarea artistică a lemnului la Arieșeni, Gârda de Sus, Albac, Sohodol, Avram Iancu, Ponorel; țesături populare la Chișcău și Arieșeni; port popular tradițional la Gârda de Sus; mori de apă pe Valea Stearpă (afluent al Arieșului), pe Valea Gârda Seacă, datând din secolul al XVIII-lea, la Costești (comuna Horea), pe Valea Morilor (Ponorel); muzee etnografice la Albac, Avram Iancu, Lupșa, colecția etnografică „Roman Flutur” din comuna Pietroasa, Chișcău; formații artistice populare în Albac (formație de dansuri), Horea (formație de tulnicărese), Lupșa (manifestări folclorice), Avram Iancu (formație de tulnicărese); vestigiile și monumentele istorice: urmele unei exploatări miniere de pe timpul romanilor și muzeul mineritului la Roșia Montană; muzee memoriale la Horea și Avram Iancu; locuri istorice legate de trecutul moților, cele mai importante aparținând de răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan din localitățile Horea, Scărișoara, și de Avram Iancu, supranumit „Crăișorul –Munților”, simbol de bărbăție și patriotism al Țării Moților, în localitatea Avram Iancu; obiective turistice tehnico-economice: barajele și lacurile de acumulare de la Fântânele (pe valea Someșului), Leșu (pe valea Iadolina) și Drăgan (pe Valea Drăganu), precum și Lacul Mihoești, în afara parcului, la confluența Arieșului Mare cu Arieșul Mic.

Potențialul cultural al arealului este întregit de o serie de evenimente recunoscute: ,,Târgul de fete de pe muntele Găina”, Târgul de la Poiana Călineasa, Târgul Național de Turism Rural de la Albac, precum și de expozițiile etnografice din Horea, Pătrăhăițești, Vadu Moților, Vidra și Gârda de Sus – Ghețar (o expoziție cu vânzare, amenajată într-o casă tradițională).

Formele de turism cel mai frecvent practicate în regiunea turistică a Munților Apuseni sunt turismul de odihnă și recreere în stațiunile turistice, sporturi de iarnă, speoturismul, alpinismul, drumețiile montane, pescuitul, turismul de aventură, turismul cultural, o dezvoltare importantă înregistrând și ecoturismul și agroturismul.

În raport cu numărul mare de gospodării existente și de resursele din zonă se poate spune că există un cadru prielnic pentru dezvoltarea turismului rural. Caracteristicile zonei (localități răsfirate) fac oportună dezvoltarea turismului rural în Munții Apuseni. Considerăm că Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național (secțiunea a III a zonelor protejate) oferă condiții excelente pentru dezvoltarea turismului rural.

Pe lângă instituirea Parcului Natural Apuseni, sunt delimitate o serie de obiective naturale protejate (peste 130), din care amintim: Detunata Goală, Detunata Flocoasa (com. Bucium), Râpa Roșie (Sebeș), Piatra Despicată (Roșia Montană), Peștera Ghețarul Scărișoara (Gârda de Sus), Peștera Ghețarul de la Vârtop (Arieșeni).

Potențialul de poziție al zonei este foarte important atât în raport cu cererea internă, cât și cu cea externă. Din punct de vedere al cererii interne, există câteva orașe mai apropiate care pot furniza suficienți turiști pentru compensarea variației de fluxuri inter-sezoniere: Timișoara, Arad, Cluj, Oradea, Deva. În privința fluxurilor externe, poziția în vestul țării poate fi considerată ca fiind favorabilă. Aeroporturile de la Timișoara și Cluj pot deveni principalele porți de acces spre zona Munților Apuseni.

Actuala campanie de relansare a turismului românesc pe piețele internaționale poate reprezenta o bună oportunitate pentru revigorarea turismului din zonă.

3.3 Zone și monumente declarate protejate

Până în prezent pe teritoriul comunelor din jud. Alba, care sunt incluse în cadrul Parcului Național Apuseni nu sunt delimitate zone construite care să fie protejate.

Pe teritoriul acestora sunt un număr de 4 obiective protejate, incluse în „Lista monumentelor istorice 2004”, după cum urmează:

Ansamblu bisericii de lemn ,,Înălțarea Domnului", format din biserica propriu-zisă și edificiul pentru toacă, din satul Arieșeni, datând din 1791.

Biserica de lemn ,,Nașterea Sf. Ioan Botezătorul", Gârda de Sus, datând din 1792, pictată în 1804 și modif. 1863.

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli de la Lăzești, sec XVIII.

Bustul lui Horea, sat Albac.

Obeliscul lui Horea din Fericet, din 1934.

3.4 Obiective recomandate în Parcul Natural Apuseni:

– Groapa Ruginoasă – o ravenă cu un diametru de cca. 450 m și o adâncime de 100 m, creată de eroziunea apelor;

– Zona turistică Padiș, cu obiectivele ei majore: P. Cetățile Ponorului, Valea Galbenei, P. Focul Viu, Poiana Ponor,P. Cetățile Rădesei;

– zona turistică Valea Sighiștelului + Peștera Porțile Bihorului;

– Zona turistică satul Gârda – P. Ghețarul de la Scărișoara, P. De la Vârtop, P. Poarta lui Ionele, cheile Ordâncușei;

– zona turistică Vlădeasa – cascada Vălul Miresei, Vârful Vlădeasa;

– zona turistică Stâna de Vale – cascada Săritoarea Ieduțului, cascada Vălul Miresei 2, Vârful Poieni, cascada Bohodei;

– zona turistică Chișcău – Pestera Urșilor, muzeul etnografic de la Chișcău ,,La Fluturi”;

– zona turistică lacul Fântânele.

CAP IV. PROMOVAREA DESTINAȚIEI TURISTICE ALBAC

4.1 Activități tradiționale și gastronomie locală

Categoric, că în turism principalul factor determinant pentru un turist reprezintă autohtonul și întoarcerea în trecut așadar tradițiile și gastronomia locală reprezintă unul din principalele puncte de atracție ale comunei Albac. Din cele mai vechi timpuri populația comunei Albac, trăind într-o permanentă comuniune cu natura, a știut să valorifice, să prețuiască bunurile pe care aceasta i le-a oferit, chiar dacă pentru a le obține săpau cu dalta și cu ciocanul stânca sau meșteșugeau lemnul dând la iveală adevărate splendori artizanale.

Elementul etnografic în această regiune este prezent prin marea varietate a ocupațiilor concentrate în perimetre geografice distincte determinate de materia primă exploatată – pădurea, aurul, fierul, pășunile, fânețele și uneori, mici loturi agricole neputând vorbi de practicarea unei agriculturi pe scară largă, ci mai degrabă o agricultură de subzistență, ce a asigurat de-a lungul timpului cele necesare traiului moțesc.

Se cultivau: grâul, secara, orzul, ovăzul, meiul, cartoful (picioca), cânepa, (atât pentru fibra textilă cât și pentru ulei), inul și bostanul. Agricultura de acest tip se practică însă la scară foarte mică, terenul nefiind suficient de fertil pentru a oferi posibilitatea unei varietăți foarte mari de produse agricole. În peisajul autohton, predomină pășunile, terenurile arabile fiind reduse.

Uneltele folosite pentru lucrarea propriu-zisă a pământului fiind uneori rudimentare: săpăliga, târșița, plugul de lemn, grebla, grapa, îmblăciul, dar evoluând pe măsura modernizării societății. Astăzi asemenea unelte mai pot fi văzute la muzeul din localitatea Avram Iancu. Principalele munci agricole ale anului sunt: aratul și semănatul, seceratul și cositul fânului, îmblătitul sau treieratul, pusul și scosul cartofilor, și culesul celorlalte plante de cultură (toamna), transportul gunoiului de grajd, curățarea terenului.

Creșterea animalelor s-a dezvoltat în strânsă interdependență cu agricultura deoarece pe lângă produsele pe care le-au furnizat oamenilor, animalele le-au ușurat acestora munca și transporturile. Calul a fost și este și în prezent animalul de care moțul s-a folosit cel mai mult. Cu calul erau aduse doagele din pădure, se ara câmpul, se mergea la târg și în „Țară” ca să își vândă produsele meșteșugărești.

De asemenea în gospodărie se mai întâlneau și alte animale care erau tot în număr mai redus, vaca cu lapte, două vaci la trei gospodării și două oi la o gospodărie, conform studiului făcut de Lucia Apolzan în 1987. Alături de aceste animale cei mai înstăriți dețineau și boi folosiți la „tugărit” (trasul lemnelor de la pădure). Și astăzi se constată aproape aceiași stare de lucru în Țara Moților, creșterea animalelor reprezentând și acum o îndeletnicire de bază.

Necesitățile unui trai mai bun i-au determinat pe moți să caute alte posibilități de câștig în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață. Pădurea și priceperea au fost cele două atu-uri prin îmbinarea cărora s-a ajuns ca Țara Moților să reprezinte una dintre cele mai complexe zone din țară în privința diversității ocupațiilor legate de prelucrarea lemnului.

Acestea sunt specifice bărbaților care, în unele cazuri erau ajutați de copii și chiar de către femei. Din trecut principalele meserii legate de prelucrarea lemnului erau: scândurarii, dulgherii și bărdașii (Câmpeni), lucrătorii la pădure și dulgherii (Bistra), ciubărarii (Arieșeni, Gârda de Sus, Scărișoara), șindrilari și ciubărari (Horea), ciubărarii, rotarii și șindrilarii (Poiana Vadului), ciubărarii, holoangării și cercurarii (Vidra), bărdașii și dulgherii (Sohodol).

De cele mai multe ori rezultatul prelucrării lemnului se transformă în adevărate produse de artizanat. Preocuparea pentru împodobirea și înfrumusețarea obiectelor confecționate era esențială, pornind uneori de la forma simplă de zimțuire între dinții greblei și până la adevărate compoziții ornamentale.

Arta decorării lemnului prin pirogravare, crestare și sculptare se regăsește pe jugurile de boi, toporiștile de coasă, furcile de tors, mânere de bason (cioacă), tulnice, fluiere, ciubere. După confecționarea acestor produse din lemn, moțul trebuia să plece la țară pentru a le vinde și a-și aduce acasă produse agroalimentare.

Moții fiind întâlniți peste tot: Banat, Muntenia și chiar Dobrogea. Înainte de primul război mondial, văsarii moți ajungeau cu marfa chiar la Budapesta, Viena sau Belgrad. Comercializarea produselor obținute prin prelucrarea „aurului verde” se făcea și în târgurile locale de la Câmpeni, Abrud, Avram Iancu, Beiuș sau în cadrul renumitului Târg de la Găina, unde se comercializa tot ce se putea vinde pe piață, de la grinzi, lațuri și scânduri până la obiecte de uz casnic și gospodăresc sau obiecte de artizanat frumos ornamentate.

Fig.4.1. Unelte de prelucrarea lemnului și ciubări confecționate în satul Lăzești

Sursă: Aport personal

În timp ce bărbații erau încadrați în aceste ocupații, femeile nu erau mai prejos. Ele se ocupau de alimentația familiei (pâinea și mămăliga erau alimentele de bază) în cadrul căreia putem remarca drept principale ocupații casnice: prepararea produselor lactate (caș, brânză, untul, jintița, balmoșul), a produselor din carne (untura, cârnațul, cartaboșul, cașul de port), conservarea și prelucrarea fructelor (uscarea fructelor, majunul, țâderul, compotul, țuica). Ca mâncăruri tradiționale moțești trebuie pieptănatul lânii. Ca și operațiuni comune lânii și cânepii erau: torsul, rășchiatul, părluitrul (spălatul jurebilor), depănatul, vopsitul, urzitul, învălitul, neveditul, țesutul.

4.2 Obiceiuri și manifestări folclorice

Turismul rural are o puternică tentă culturală prin valorificarea obiceiurilor, tradițiilor sau folclorului local. Adică acele componente ale civilizației rurale încă bine conservate în majoritatea satelor moțești. Includem aici localitățile din Albac: Bărăști, Costești, Dealul Lămășoi, Fața, Pleșești, Rogoz, Rusești, Sohodol.

Obiceiurile reprezintă un ansamblu de practici sociale specifice fiecărei etape din viața omului. Și unde dacă nu în arhaica lume a satului românesc au mai fost bine conservate aceste ritualuri, iar faptul că unele dintre ele au reușit să se păstreze până astăzi, denotă atașamentul generațiilor față de cultura românească tradițională. Cei doi autori, Teofil Frâncu și George Cândrea, în lucrarea amintită au descris cât mai relevant obiceiurile și datinile legate de anumite ritualuri de trecere cum ar fi nașterea, nunta, priveghiul și înmormântarea.

În trecut cu ocazia venirii pe lume a unui nou născut existau numeroase descântece și obiceiuri, astăzi acestea rezumă doar la botezul în biserică și la masa organizată în cinstea evenimentului.

Nunta – o etapă deosebit de importantă în viața omului, este și astăzi prilej de ilustrare a vechilor obiceiuri: prezența vornicului, care întreține cu snoave, bancuri și glume buna dispoziție, domnișoarele de onoare, mireasa mica, aruncatul grâului și a apei peste nuntași (sănătate și belșug), jocul miresei, furatul pantofului și chiar al miresei. Deși actualmente nu mai există reminescențe ale obiceiurilor străbune legate de nuntă în satele Apusenilor, totuși acestea intră, din nefericire pe un făgaș al ignorării, preferându-se mondenitățile.

Din șirul obiceiurilor calendaristice, cele care beneficiază de o atenție specială sunt Obiceiurile de iarnă, care încep cu venirea lui Moș Nicolae – copii curăță ghetuțele și le așează în pridvor așteptând darurile bunului Moș.

Pițăratul – în dimineața de ajun cetele de pițărăi (copii până la șase ani) pleacă pe la casele oamenilor colindând și primind în schimb dulciuri și bani.

Colindatul cu steaua – se merge în grup de 3-4 băieți în Ajunul Crăciunului, seara și continuă toată noaptea.

Craii sau irozii – 4-8 persoane ce prezintă o scenetă cu tematică religioasă cu următoarele personaje: Irod, Valtezar, Melfior, Îngerul, Gașpar, Papa, Ciobanul și Cătana.

Mâncărurile tradiționale amintite: mămăliga cu brânză care se topănea, buticul (apa fierbinte turnată peste pâinea sfărâmată în farfurie), balmoșul, bicioci fleciuite și moare cu bicioci.

Prelucrarea materialelor prime textile a fost una din activitățile de bază ale femeilor, lâna și cânepa furnizând fibrele din care s-au confecționat variate produse începând de la țesături de interior: țolul, lipideul, cerga, măsărița, preșurile și până la îmbrăcăminte: saci, straițe, desagi, tindee, perindețe, zadii, șurțe și pănură. Obținerea materialului finit necesita procedee complexe: semănatul, culesul, topitul, melițatul și pieptănatul cânepii, tunsul, spălatul, scărmănatul și

Colindătorii – grupuri de persoane care încep colindatul din ajun, pot fi însoțiți și de muzicanți. Sunt ospătați pe la casele oamenilor cu colaci, friptură, prăjituri și țuică fiartă.

În cadrul obiceiurilor de Anul Nou se remarcă Plugușorul, Sorcova și mersul cu Capra (Țurca).

Boboteaza – obicei cu semnificație religioasă, în care se merge cu Crucea pe la fiecare gospodărie, cântându-se Iordanul. Tot de Bobotează colindătorii organizează un joc la Căminul cultural din centru satului. Ca un obicei distinct care se mai păstrează doar în Avram Iancu și Vidra amintim Kiralesa (lauda pomului).

În șirul obiceiurilor de primăvară întâlnite în Țara Moților se evidențiază: Bobătaia (9 martie – 40 de Sfinți).

Pușcatul cu carbid de Paște, Păzitul Toacii, Prăcșorul întâlnit la Bistra, Albac, Sohodol – prilej de bucurie a tineretului.

Alte datini mai importante sunt date de principalele sărbători creștine de peste an: Sângiorzul (23 Aprilie), Sânzienele, Foca și Pălia, Sfântul Ilie (20 Iulie, când locuitorii de pe Valea Arieșului merg în pelerinaj al Mănăstirea Sfântul Ilie din Albac), Sfântul Dumitru, Sfântul Andrei.

Astăzi unele obiceiuri au dispărut, ele sălășluind doar în amintirea generațiilor vârstnice: șezătorile, clăcile, jocurile, torcăriile.

Manifestările folclorice constituie în forma lor cea mai ampla un mijloc de păstrare, conservare și perpetuare a spiritualității și autenticității românești în cadrul contextului de globlizare. Drept piloni de susținere ai acestei afirmații enumerăm manifestările de acest gen care au loc în fiecare an în mijlocul acestui templu al Apusenilor.

Cele două festivaluri concurs de muzică populară care se desfășoară:

Festivalul „Sus, Sus, Sus la moți în munte” de la Câmpeni cu o săptămâna înainte de Târgul de la Găina și Festivalul „Inimi fierbinți în țara de piatră” de la Abrud în luna August a fiecărui an. La aceste festivaluri participă alături de interpreți și rapsozi populari din zona Munților Apuseni și soliști din alte zone etnofolclorice ale României, care trebuie să țină cont de una dintre cerințele primordiale ale festivalului: autenticitatea repertoriului. Semnificația acestor manifestări reprezintă perpetuarea tradițiilor populare autentice atât din zona Apusenilor cât și din celelalte zone folclorice.

Specific zonei Moților sunt acele dansuri numite Țarini (Țarina Abrudului, Țarina de la Găina, Țarina Buciumănească, Țarina de la Sohodol) sau cântecele locului. Acestea din nefericire se mai păstrează doar în cadrul grupurilor folclorice de dansatori și foarte rar se mai aude câte o țarină la horele țărănești, care sunt și ele pe cale de dispariție (astăzi la Sohodol, Bistra se mai organizează hore țărănești, la începutul celor două mari posturi ale anului la Căminele Culturale având mai mult caracteristicile unei discoteci).

Un loc aparte îl reprezintă binecunoscutul Grup de Tulnicărese din Avram Iancu, laureat al mai multor festivaluri interne și internaționale.

De dată mai recentă, dar de o importanță deosebită beneficiază și Ziua Lemnarului organizată în fiecare an, la mijlocul lunii August în comuna Horea, prilej de etalare a meșteșugurilor tradiționale și de exaltarea spiritului la auzul vechilor cântece românești, a tarafurilor și a tulnicelor.

Nu putem vorbi de manifestările folclorice din Țara Moților fără a aminti tradiționalul Târg de Fete de pe Muntele Găina care se organizează în fiecare an în jurul datei de 20 iulie (Sfântul Ilie) și a cărui amploare și renume au depășit demult granițele țării noastre. Originea acestui târg se pierde în negura timpului și este încărcată de misticism și ipoteze, ceea ce nu face decât să ne fascineze „crezând și acum în juru-i acel indefinit mister în care legenda și realul se întrețesc la modul necesar și firesc”.

Este o manifestare deosebită, o adevărată sărbătoare câmpenească, cu focuri de artificii, soliști și formații de muzică populară care standardizează bogăția și varietatea cântecului și jocului popular cât și frumusețea portului tradițional fiecărei zone. Un loc aparte îl reprezintă obiectele de artizanat confecționate special pentru cei care vor dori să păstreze o amintire de la acest „târg al fetelor”.

Alte evenimente importante pentru această zonă sunt date de Târgul de Turism Rural organizat la Albac, în perioada de la începutul lunii septembrie, care a ajuns la ediția a XI-a în acest an. Acesta este organizat de Consiliul Județean Alba și Primăria comunei Albac, cu sprijinul oficial al ANTREC (Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural).

Iar în anul 2012 s-a o organizat prima ediție a Târgului de Artă Populară și Culinară din Țara Moților „Balmoșul Moțesc”, în cadrul pensiunii Casa Moțului din Arieșeni, acesta se organizează la sfârșitul lunii mai, care în prezent este la a III-a ediție.

În fiecare an la începutul lunii februarie se organizează la Vârtop Serbările Zăpezii, ce au loc pe perioada unui weekend.

Festivalul de muzică FânFest, organizat la Roșia Montana, aflat la a X-a ediția, acest festival ar la baza voluntariatul și este organzat în sprijinul Roșiei Montane.

Cel mai recent eveniment de factură tradițională care a avut loc în Țara Moților este Gala Ospitalității Românești, organizată în comuna Arieșeni în 16 octombrie 2015, organizată în cadrul proiectului Centru de Exceneță în Ospitalitate.

4.3 Anchetă în rândul localnicilor în ceea ce privește agroturismul

Pentru realizarea acestui subcapitol am făcut o incursiune în teren și am aplicat un chestionar cu 11 întrebări locuitorilor din Albac, din dorința de a identifica nivelul actual la care se practică agroturismul în zonă, dar și viitoare posibilități de dezvoltare a acestei ramuri, obținând în total 40 de răspunsuri. Grupul țintă al anchetei l-a reprezentat în primul rând populația din gospodăriile locale.

Întrebările chestionarului s-au referit la activitatea de bază a celor chestionați, descrierea unității sau a reședinței care deservesc activitatea de cazare și serviciile oferite în cadrul acesteia, care sunt programele de agrement pe care le oferă turiștilor, dar m-a interesat în mod special și care sunt activitățile tradiționale, practicate în cadrul gospodăriei în care ar putea fi implicați turiștii.

La prima întrebare, Care este activitatea dumneavoastră de bază?, marea majoritate a respondenților, au declarat că nu turismul este activitatea lor de bază. Cele mai frecvente răspunsuri, la rubrica Altfel au fost ocupațiile în domeniul învățământului, angajați bugetari și alimentație publică ( lăptărie, brutărie ); 30 % dintre respondenți se ocupă cu agricultura și silvicultura și abia 15 % au declarat ca activitate de bază turismul.

Fig.4.2 – Activitățile de bază ale persoanelor intervievate

Toți respondenții, indiferent de activitatea lor de bază, găzduiau turiști ca și sursă de venit complementară sau principală.

La punctul al treilea al chestionarului, am cerut detalii generale despre unitatea de primire a turiștilor cum ar fi denumirea acesteia în cazul în care are, dacă este sau nu clasificată și numărul de camere și de locuri în camerele de primire.

Astfel am identificat 16 case particulare, care nu aveau nici un fel de denumire, nu beneficiau de reclamă prin nici un mijloc (casetă text pe casă, anunț pe internet), pur și simplu găzduind turiști care își caută cazare la fața locului, restul funcționând sub un nume specific. Toate unitățile au până în 8 camere și o capacitate de până în 14 locuri.

Având în vedere că agroturismul este o formă a turismului rural cu foarte mare căutare în special în rândul străinilor, dornici de a trăi autenticul satelor românești, o întrebare relevantă studiului este dacă Dumneavoastră sau o persoană din cadrul unității vorbiți vreo limbă străină? Răspunsurile au fost în felul următor :

Fig.4.3 – Limbi străine vorbite de către persoanele intervievate

Analizând per – ansamblu, mai mult de jumătate din persoanele chestionate vorbeau cel puțin o limbă străină, cea mai frecventă limbă străină vorbită fiind engleza, urmată de franceză. Am identificat câte doua persoane vorbitoare de limba germană și spaniolă. Activitatea de bază declarată nu are nici o influență asupra limbilor străine vorbite existând situații în care persoane care au ca activitate agricultura sau silvicultura să vorbească cel puțin engleza sau din contră, angajați în învățământ sa nu cunoască nici o limbă străină. Însă toți cei care au declarat turismul ca activitate principală cunosc câte o limbă străină.

Fig.4.4 – Servicii oferite turiștilor de către cei chestionați

Cea de-a cincea întrebare vizează serviciile oferite turiștilor de către respondenți în unitățile de cazare, pentru a identifica nivelul de confort pe care aceste uniți le pot oferi turiștilor. Printre serviciile de bază găsite cu preponderență în toate fișele standard am mai adăugat posibilitatea de a bifa Produse din gospodărie, la cerere, spre vânzare ( pâine de casă, ouă, lapte, caș, prod. Artizanale, etc..), produse căutate de cei care-și doresc o experiență în agroturism 24 de persoane (din 40 intervievate) oferind această posibilitate.

Toate unitățile de cazare oferă acces la baie dotată corespunzător, cu apă încălzită de regulă cu boiler, majoritatea oferă loc de parcare, acces la bucătărie, iar o parte bună dintre acestea au acces la internet, foișor sau terasă amenajată în curte și oferă masă la cerere. Varianta de răspuns în care se specifică locul de amenajare al camerelor destinate găzduirii turiștilor, are ca scop identificarea gradului de apropiere între gazdă și turiști pe durata șederii fiind tot odată un indicator al nivelului de implicare a acesteia în activitățile turiștilor.

Cei care au bifat că oferă masă la cerere turiștilor, au fost rugați să completeze suplimentar și sursa de procurare a ingredientelor de bază folosite în gătitul mesei. Aici au avut de ales între Piață agroalimentară, Supermarket sau magazine și Gospodăria proprie

Fig.4.5 – Sursa de procurare a ingredientelor pentru masa turiștilor

Ținând cont că vorbim despre o zonă montană, unde agricultura se practică la scară extrem de restrânsă, foarte puțini dintre respondenți și-au asumat prepararea de produse alimentare exclusiv din gospodăria proprie (4), în cele mai multe cazuri existând o îmbinare între produsele proprii, cele găsite în piața agroalimentară ( unde se comercializează de regulă tot produse de-ale țăranilor și produsele din magazine și supermarketuri, după cum se poate observa și în graficul de mai sus.

Posibilitățile de agrement, alături de serviciile de bază fac parte din factorii care contribuie la nivelul de satisfacție al turistului si la gradul de atractivitate a unei regiuni sau unități turistice de cazare. Astfel la întrebarea numărul cinci, am rugat respondenții să bifeze Programele de agrement oferite turiștilor.

După cum se poate observa și în fig. 16, cei mai mulți dintre respondenți oferă drumeții organizate sau excursii (26), o bună parte a acestora ghidează turiștii înspre obiectivele de interes din zonă și doar jumătate ar accepta participarea turiștilor la treburile gospodăriei, practic un pilon important în ceea ce privește agroturismul. O altă activitate din ce în ce mai căutată când vorbim despre turism în mediul rural, este echitația, care poate fi oferită de către 7 din cele 20 de unități chestionate.

Fig.4.6 – Programe de agrement oferite turiștilor

La cea de-a șaptea întrebare, am dorit să identific care sunt activitățile tradiționale la care ar putea fi implicați turiștii în cadrul gospodăriei sau a pensiunilor agroturistice .

Fig.4.7 – Activități tradiționale la care ar putea fi implicați turiștii în cadrul gospodăriei

Răspunsurile la această întrebare au o relevanță majoră în ceea ce privește studiul posibilității de dezvoltare a agroturismului în comuna Albac. Astfel, în urma anchetei, am constatat că, aproape toate persoanele chestionate (32) practică culesul fructelor de pădure și a ciupercilor, atunci când este sezonul acestor activități; mai mult de jumătate dintre aceștia pot oferi posibilitatea turiștilor de a se implica în activități agro-pastorale precum mulsul vacii, hrănitul sau mânatul animalelor la pășune, cositul etc. și tot atâția respondenți pot oferi posibilitatea turiștilor de a se implica în activități culinare specifice zonei cum ar fi : făcutul pâinii sau al cașului, bătutul untului, prepararea bucatelor tradiționale de sărbători, etc.

Meșteșugurile și artizanatul sunt activități care s-au pierdut mult în ultimele câteva decenii, chiar dacă în trecut făceau parte din activitățile de bază ale gospodăriei. Din cei 40 de respondenți, după părerea mea, un număr îmbucurător de 7 persoane au declarat că ar putea implica turiștii in activități de artizanat (țesut, cusut, sculptat) și 9 au spus că în cadrul gospodăriei lor încă se mai practică meșteșuguri (confecționat unelte de lemn, ciubări, etc. ).

Ca o observație la ultimele două întrebări, cei care au declarat ca activitate de bază turismul, au avut la răspunsuri printre cele mai diversificate și complexe servicii, dar și cele mai complexe programe de agrement.

Am observat un grad ridicat al potențialului agroturistic al satelor de mutătură, formate în special din gospodării nepermanente, a căror proprietari, cu excepția perioadelor din an în care activitățile pastorale și agricole impun mutarea lor în acele locații, au reședința permanentă în satul Albac. Astfel am adăugat încă un set de întrebări în chestionar, prin care am încercat să aflu dacă acele persoane care practică turismul la nivel micro în localitatea Albac, dețin astfel de gospodării, utilitatea proprietății, gradul de confort pe care o poate oferi și nu în ultimul rând disponibilitatea de cazare a turiștilor în acele gospodării.

Astfel, la întrebarea numărul 8 : Dumneavoastră sau persoane din familia dumneavoastră dețineți gospodărie în cadrul satelor, cătunelor sau crângurilor aferente comunei Albac ? 22 de persoane mi-au răspuns afirmativ, dintre acestea 2 persoane au răspuns negativ la întrebarea : Ați fi dispus sa cazați turiști în acea proprietate, cu scopul de a experimenta modul de viață autentic al moților ? motivând faptul că respectivele case sunt părăsite și în stadiu avansat de degradare. Acestor doua persoane nu le-am mai aplicat și ultima întrebare.

Aceste proprietăți se află în satele Față, Costești, Pleșești, Dealul Lămășoi, Cionești, Budăiești, Bogdănești și Rogoz însă pe un eșantion mai mare de răspunsuri, sigur aș fi întâlnit și alte sate din componența comunei Albac.

În ceea ce privește utilitatea proprietății, 10 respondenți au bifat opțiunea Casă locuită pe timp de vară în scop agricol, 6 dintre aceștia au susținut că proprietățile sunt locuite permanent de către membrii ai familiei (de regulă părinții și bunicii), 4 dintre respondenți aveau casă de vacanță în acele zone, iar două persoane dețineau case abandonate.

Fig.4.8 – Funcțiunea proprietăților din crângurile satele și cătunele aferente comunei Albac

Fig.4.9 – Facilități de care dispun gospodăriile identificate

Numărul de camere al acestor gospodării variază între 2 și 8 camere, iar în ceea ce privește facilitățile de care dispune acea gospodărie, absolut toate sunt racordate la energie electrică; cu excepția a două gospodării toate beneficiază de apă curentă, realizată prin captări de la izvoare sau bazine de colectare, aceleași gospodării cu apă curentă au în componența acestora baie cu duș și apă caldă pe bază de boiler. Aproximativ jumătate din proprietarii acestor gospodării au declarat că utilizează un aragaz în bucătărie, restul păstrându-și soba tradițională pentru uz zilnic.

Există o strânsă corelație între cei care dețin gospodării în satele de mutătură și cei care au declarat că pot oferi turiștilor posibilitatea de a se implica în activități meșteșugărești și de artizanat. La o discuție liberă avută cu respondenții pe baza răspunsurilor din chestionare, am observat că aceste activități se desfășoară cu precădere în cadrul gospodăriilor deținute în acele sate.

Analizând per ansamblu toate cele 40 de răspunsuri, concluzia este că în ceea ce privește practicile activităților agroturistice, proprietarii de case particulare și cei de pensiuni mici, îmbină într-un mod armonios, serviciile clasice de cazare, alimentație publică și agrement cu elemente de agroturism de foarte multe ori, fără să realizeze acest lucru.

Tot odată în momentul în care le-am prezentat o paletă de activități tradiționale pe care fiecare dintre ei le desfășoară de altfel ca parte din rutina zilnică, în care ar putea implica turiștii, s-au arătat foarte deschiși înspre această posibilitate și dornic să o pună în aplicare pe viitor. Un mare plus al acestor oameni este statutul lor de „gazde”, prin care păstrează o apropiere permanentă și o comunicare puternică cu turiștii pe întreaga durată a șederii lor.

4.4 Ofertă turistică

Tipul de turism, ofertele de agrement și recreere care ar trebui încurajat în această zonă, trebuie să se potrivească cu stilul de viață și caracterul zonei rurale. Atracțiile „străine” de rural, de tipul cazinourilor, spa-urilor super moderne și parcurilor tematice nu sunt adecvate ruralului și ar submina esența a ceea ce îl atrage pe turistul rural. Sunt necesare diversificarea ofertei de cazare, îmbunătățirea drumurilor de acces, montarea de panouri de informare, informații interpretative și facilități de suport turistic. Romantismul zonei rurale a subliniat importanța păstrării unui aspect simplu, rustic și nesofisticat al zonelor și gazdelor rurale. (Mazilu, Dragotea, 2012)

Un produs turistic reprezintă o structură complexă, manifestată în diverse combinații ale elementelor componente (cazare, hrană, transport, primire, animație, calitatea peisajului, excursii, servicii) practicate și dozate în funcție de cerere. (Petrea, Petrea, 2000)

În urma identificării potențialului natural, cultural și agroturistic al regiunii, precum și posibilități de cazare, servicii oferite în unitățile agroturistice de cazare, discuții libere cu localnicii satelor de mutătură și cu aceia care se ocupă de animația turistică, am elaborat un program turistic complet de 7 zile, realizabil în totalitate în acest areal, intitulat „Moț pentru o săptămână”

Acest pachet pe lângă serviciile turistice de bază precum cazarea, alimentația publică și transport la obiective, conține activități care îmbină sfera mai multor tipuri de turism, precum turismul de recreere (prin plimbări și vizite la obiective turistice), turismul cultural (programul include muzee) și nu în ultimul rând agroturismul care va sta la baza tuturor activităților desfășurate în săptămâna respectivă.

Astfel am încercat să obțin un program diversificat, dar tot odată nu foarte solicitant, intercalând tipurile de activități pentru a nu da senzația de rutină. Programul dispune de un nivel ridicat de diversitate, însă „ingredientul vedetă” al acesteia îl reprezintă agroturismul, prin locația de cazare, alimentația oferită și implicarea turiștilor zilnic în activitățile gospodăriei și cele de natură agricolă.

Grupul țintă al acestui pachet turistic este reprezentat în primul rând de turiști veniți din marile aglomerări urbane, de acei oameni care caută o odihnă activă, să-și redescopere rădăcinile; de familii care își doresc ieșirea din cotidian și tot odată să imprime copiilor valorile și tradițiile românești; și nu în ultimul rând de turiștii străini, dornici să descopere viață autentică a satului românesc, bine conservată în special în arealele montane, unde tehnica și modernismul au pătruns mai greu sau în unele cazuri aproape de localități.

4.4.1 Serviciul de cazare și de alimentație

Cazarea principală se va face în satul Albac, la una din gospodăriile locale sau în cadrul unei agropensiuni cu specific rural tradițională și tipică locului, al cărei proprietar să aibă o activitate activă în cadrul gospodăriei. Tot odată propun ca alternativă, pentru o noapte sau două găzduirea turiștilor în casa deținută de proprietar în satele de munte, pentru a-i oferi acestuia experiența unei apropieri reale a ceea ce înseamnă viața moților și meșteșugurile tradiționale, păstrate doar în aceste areale. Am ales această variantă deoarece Albacul reprezintă un punct bun de plecare înspre obiectivele turistice din zonă, accesul fiind foarte ușor înspre toate direcțiile de interes.

Cazarea în cadrul gospodăriei rurale, prezintă avantajul că acestea sunt integrate, din punct de vedere socio-economic șu cultural, în mediul sătesc. Gradul de integrare în mediul rural depinde atât de calitatea spațiului oferit pentru locație, cât și de calitatea primirii oferite de către proprietari si de către membrii comunității în general. Astfel turiștii au posibilitatea petrecerii unei vacanțe relaxante având garanția unei găzduiri rezonabile, la prețuri moderate, cu perspectiva, atât din punct de vedere a gazdei cât și a turistului, unei mai bune cunoașteri și înțelegeri reciproce.

În ceea ce privește alimentația pe parcursul acestui program, propun ca serviciul de masă să se desfășoare în regim de pensiune completă, cu produse din gospodăria proprietarului într-o cât mai mare măsură și eventual completate cu produse tot de la țărani din piața agro-alimentară din centrul localității (legume de sezon, făină pentru pâine, etc.).

Această completare vine ca o necesitate în ceea ce privește meniul din cauza lipsei unei agriculturi extinse în zona montană, a cărui sol nu oferă o varietate mare de culturi agricole. Astfel piața agroalimentară este un bun mijloc de a furniza produse agricole din zona de deal și de câmpie apropiată.

4.5 Promovarea în Comuna Albac

Mai departe voi analiza în această lucrare, strategia de promovare a Comunei Albac și tot ce face comunitatea în acest sens. În primul rând, Primăria Comunei Albac și-a asumat în accepțiune generală că ea este principalul coordonator al campaniei de promovare din Comuna Albac.

Modalitatea de promovare pe care Comuna Albac a ales-o în primă fază, pentru ca aceasta să se promoveze, a fost categoric, promovarea scrisă, folosind pentru acest lucru un ghid descriptiv. Ghidul, reprezintă de fapt o cărticică de prezentare în care este descrisă în detaliu Comuna Albac, fiind descrisă de la amplasarea geografică, până la potențialele atracții turistice care se regăsesc aici. Ghidul este intitulat „Albac – Inima Țării Moților”. După cum spuneam acest ghid a reprezentat o bună perioadă de vreme modalitatea principală de promovare a stațiunii turistice Albac. Însă, cu toate că acest stil de promovare este oarecum unul tradițional și păstrează autenticitatea localității, această carte este una foarte apreciată atât de localnici, cât și de turiști. Acest ghid informativ conține principalele trasee ale Comunei Albac, porturile tradiționale, amplasarea geografică și principalele atracții turistice din Albac, preocupările localnicilor sunt de altfel cuprinse în cărticica informativă.

Tot aici sunt menționate date istorice ale Albacului care conferă o imagine solida în rândul unui turist, această comună a trecut printr-o istorie tumultoasă, dezvoltându-se treptat, ajungând un centru turistic. Ghidul conține foarte multe imagini, ceea ce participă la creearea unei conexiuni vizuale cu cititorul care încearcă să descopere Albacul din exterior și să își creeze o imagine despre acesta, însă, ceea ce lipsește probabil este auditivul și permiterea turistului de a fi mult mai aproape de comuna Albac.

Fig. 4.11 Cartea de promovare a Comunei Albac

Sursă: Aport personal

Mergând mai departe, Albacul reușește să țină pasul cu dinamica lumii înconjurătoare și cu progresul tehnologiei. Astfel, Comuna Albac și-a deschis două site-uri cu scopul de a se promova în mediul online și pentru a fi mult mai ușor de găsit în această lume fabuloasă a internetului. Unul din cele două site-uri este o acțiune derulată de Centrul Național de Informare și Promovare Turistică: http://cnipt.primariacimpeni.ro/ro_RO/albac/, dar și un alt site realizat de principala instituție locală, Primăria localității, cu toate că acest lucru nu se observă în denumirea site-ului, fiind aleasă discreția implicării unei instituții: http://www.comunaalbac.ro/

Fig. 4.10 – Site-uri de promovare Comuna Albac

Sursă: http://www.comunaalbac.ro/; http://cnipt.primariacimpeni.ro/ro_RO/albac

Este evident ca cel de al doilea site, este realizat de Primărie din dorința de a specula potențialul turistic al stațiunii, și s-a făcut o treabă foarte bună, introducând aici o adevărată părticică din ceea ce înseamnă stațiunea Albac. Cu toate astea, cele două site-uri se completează din punct de vedere al strategiei de promovare, deoarece pe site-ul CNIPT regăsim și un filmuleț de promovare, în care este ilustrată preafrumoasa biserică din comună care are nenumărate tradiții și spiritul cultural regăsit acolo este unul unic pe teritoriul României și probabil al întregii lumi, pe de altă parte pe celălalt site regăsim o unicitate de design și un site care este mult mai atractiv din toate punctele de vedere.

Fig 4.11 – Filmuleț de prezentare pentru Mânăstirea Comunei Albac

Sursă: http://cnipt.primariacimpeni.ro/ro_RO/albac

Ceea ce ar fi foarte captivant în cadrul strategiei de promovare este implicarea instrumentelor de promovare online mult mai mult, acestea fiind foarte productive din punct de vedere al ratei de conversie. De exemplu, cea mai utilizată rețea de socializare, Facebook-ul, poate participa la aducerea mai aproape a unui turist de comuna Albac. CNIPT ar putea realiza mult mai multe filmulețe video, spoturi publicitare prin care să aducă vizualul și auditivul locației mult mai aproape de turist și să îl câștige cu niște dovezi mult mai vii. Având în vedere faptul că în Comuna Albac regăsim foarte multe atracții turistice, nu este suficientă doar promovarea mânăstirii din sat. O implicare mai mare pe utilizarea instrumentelor de online ar genera o promovare mult mai eficientă, ceea ce ar genera imediat niște rezultate vizibile din punct de vedere al numărului de turiști ce vin să viziteze atracțiile turistice din zona noastră.

Înființarea unei pagini de Facebook și realizarea unui conținut de calitate care să fie postat constant cu tot ce se regăsește în Comuna Albac ar duce la creșterea imaginii acestei stațiuni turistice. Postarea de poze cu peisajele pitorești din comună, realizarea unui filmuleț de cunoaștere a întreg plaiului Albac, interviuri cu locuitorii din această zonă ar genera un impact foarte ridicat în mediul online. Totodată o promovare mai intensă în acest mediu al online-ului a câtorva din tradițiile păstrate de localnici ar oferi unicitate și ar transmite emoție. Ceea ce este esențial în tehnologie este transmiterea de emoții potențialului turist. Albac are atât de multă emoție încât o poate exprima oriunde și în orice fel. Derulând o campanie complexă de promovare a acestei stațiuni turistice, ea poate deveni una dintre cele mai de succes din întreaga țară.

Reîntorcându-ne la ghid, distribuția acestuia nu vizează deloc potențialii clienți, ci participă la informarea clientului deja consacrat sau mai bine zis cel care a luat deja decizia de a veni în această zonă. Ne reîntoarcem la problema rețelelor de socializare, necesitatea publicării acestui ghid în mediul online este stringentă, având în vedere faptul că regăsim în acestă o informație coerentă, concretă și bine structurată. Datorită acestor elemente alături de conținutului său numeros de imagini, ghidul va fi foarte atractiv în viziunea unui turist cititor pe internet. Așadar, pentru a veni mai aproape de un turist ce se află foarte departe de zona noastră, putem să ne apropiem de el prin intermediul acestui mediu online.

Promovarea vânzărilor în cadrul comunei Albac lipsește cu desăvârșire, neutilizându-se modalități de atragere a unor noi clienți. Pe ceea ce mizează structurile oficiale este promovarea proprie a pensiunilor ce se află în regiunea noastră. Pe lângă faptul că ele sunt promovate de structurile oficiale, Albac se mai promovează prin intermediul acestor pensiuni care simt necesitatea proprie de a se promova prin propriile sale strategii și viziuni, ceea ce presupune o promovare a comunei pe mai multe fronturi. Însă promovarea propriu-zisă a stațiunii per ansamblu nu este una foarte intensă deoarece pensiunile sunt mai mult preocupate de propria afacere.

Continuând, există o promovare online a potențialului mare de cazare pentru un turist care trece prin zona noastră și vrea să petreacă aici câteva zile.

Putem observa din site-ul principal unde sunt numeroși operatori de turism, cel puțin 20 sunt menționați pe site-un principal fiind două rubrici speciale doar pentru cazare. Pe cel de al doilea site există de asemenea opțiuni de cazare, dar sunt aproximativ identice cu cele prezentate pe site-ul principal, iar cel dintâi site, este mult mai atractiv și mult mai modern și mai bine structurat, preferat fiind primul site.

Fig. 4.12 – Posibilitățile de cazare în Comuna Albac

Sursă: http://www.comunaalbac.ro/

Aria de acoperire a pensiunilor din această zonă este una foarte mare, iar acestea au toate facilitățile din lume aduse într-un colț mic al lumii.

Fig. 4.13 – Pensiunea Aurora – Cazare

Sursă: http://www.comunaalbac.ro/

Fig. 4.14 – Posibilitățile de cazare în Comuna Albac

Sursă: http://www.comunaalbac.ro/

La capitolul relații publice, Comuna Albac mizează pe biroul CNIPT unde se găsesc hărți turistice, și tot felul de broșe, flyere și pliante ce pot ajuta turistul în a-i aduce la cunoștinșă potențialul turist al stațiunii în care el se află și cum își poate optimiza și profita la maxim de timpul petrecut în această zonă.

Fig. 4.15 – Panou orientativ al Comunei Albac

Sursa: http://povestidecalatorie.ro/albac-un-tinut-pitoresc-aflat-in-inima-muntilor-apuseni/

Dezvoltarea acestui departament poate fi realizat prin intermediul unei campanii de publicitate complexă, se vor utiliza și rețelele de socialzare și canalul de Serch Engine Optimization și Search Engine Marketing, iar toate acestea vor facilita și dezvoltarea departamentului de comunicare cu turiștii. Comunicarea nu este un instrument redutabil doar în momentul în care turistul se află în Albac în momentul actual, comunicarea trebuie utilizată și pentru a captiva atenția persoanelor atrase de călători și de ideea de a vizita locuri unice. Totodată nu trebuie neglijat segmentul persoanelor care caută să se întoarcă la viața de odinioară pentru câteva zile sau persoanele care caută liniștea. Relațiile publice sunt un instrument din strategia de promovare a stațiunii turistice Albac ce este imperios necesar a fi folosit în viitorul apropiat.

O altă modalitate de promovare a stațiunii turistice Albac, sunt târgurile naționale și internaționale. Așadar, este foarte important de știut faptul că la Albac se derulează cel mai important și cel mai longeviv târg de turism rural din România, și anume: Târgul Național de Turism Rural de la Albac. Acest târg este cel mai important din țară și este un eveniment cu o încărcătură culturală nemaipomenită. Aici se întrunesc operatori de turism din toată țară și este un adevarat spectacol cultural, gastronomic, un spectacol al degustărilor de vin, al tradițiilor din toate colțurile țării. Aici pot fi descoperite inclusiv meșteșugurile pe care le practicau strămoșii noștri. Obiecte ce datează de zeci sau chiar sute de ani cu care străbunii noștri munceau pământul. Este un târg cultural nemaipomenit. Arta gastronomiei atinge apogeul la acest târg unde pot fi degustate mâncărurile de odinioară cu care se hrăneau zi de zi bunicii și străbunicii noștri. Este o reauniunii a culturii românești și toate acestea au loc în Comuna Albac. Astfel, popularizarea stațiunii turistice se realizează extraordinar de bine și de coerent prin intermediul acestor târguri, însă, trebuie sporită organizarea evenimentelor de acest tip, deoarece reprezintă modalitatea perfectă de promovare, fiind prezent și marketingul experiențial prinde degustări de vin și mancare.

Fig. 4.16 – Spectacol cultural la Târgul Național de Turism Rural de la Albac

Sursă: Aport propriu

Nu în ultimul rând, cel mai bun mod de promovare rămâne principalele atracții turistice, peisaje unice în lumea, de-a dreptul pitorești și absolut de neuitat. Cetățile Ponorului rămâne unul dintre cele mai renumite obiective turistice și tototadă, poate cel mai vizitat, din prisma reliefului și ansamblului de peisaje ce se regăsesc în acest ținut.

Fig. 4.17 – Cetățile Ponorului – obiectiv turistic

Sursă: http://www.comunaalbac.ro/

Roșia Montană rămâne unul dintre cele mai renumite obiective turistice datorită încărcării acestei zone de metale prețioase și anumite jocuri politice, care se mai abat asupra acestui peisaj. Însă, Roșia Montană rămâne cu certitudine un obiectiv turistic valoros, unic și incredibil prin multitudinea de peisaje, istorie și spectacolul reliefului regăsit aici.

Fig. 4.18 – Roșia Montană – obiectiv turistic

Sursă: http://www.comunaalbac.ro/

CAP V. CONCLUZII

Țara Moților, este un teritoriu care de-a lungul secolelor a dat dovadă de unitate și auto-susținere din punct de vedere economic, datorită resurselor naturale și a hărniciei oamenilor, fiind tot odată un ținut râvnit de cei din afară din pricina bogăției subsolului.

Cadrul natural al acestui areal este spectaculos, prezența carstului cu peisajele lui specifice de la platourile domoale, presărate cu doline, până la multitudinea de chei, cascade, peșteri și ravene, la care se adaugă două obiective unice în țară Peștera Ghețarul de la Scărișoara și Groapa Ruginoasă, dau un grad mare de atractivitate din punct de vedere turistic.

Resursele naturale ale locului au imprimat caracteristicile așezărilor acestui areal. Astfel pădurea a folosit ca resursă primară pentru construcția de locuințe și unelte agricole, subsolul ca resursă de minereuri folosite în schimburile comerciale, pășunea resursă pentru creșterea animalelor de la care oamenii își furnizau hrana, apa văilor ca resursă cinegetică.

În ceea ce privește tradițiile și obiceiurile vieții ancestrale ale Moților, acestea s-au păstrat într-o proporție mult mai mare decât a altor areale geografice ale țării, fiind un ținut mai izolat, unde nici influențele Regimului Comunist și nici capitalismul sălbatic care a urmat nu au putut pătrunde și modifica tot în calea lor, fapt întâmplat în cea mai mare parte a restului țării.

Toate aceste elemente duc la un potențial turistic rural ridicat și deosebit, zona oferind pe lângă activități tradiționale încă vii și o diversitate peisagistică și culturală, care contribuie la o ofertă foarte diversă, potrivită tuturor tipurilor de turiști.

Agroturismul, ramură a turismului rural, prezintă o particularitate față de acesta prin faptul că turistul pe lângă a observa viața rurală se implică într-un mod activ în aceasta dorind să se transpună măcar pentru o perioadă scurtă în pielea țăranului român.

În urma anchetei în teren, am observat un potențial ridicat de practicare al agroturismului, la care contribuie atât resursele turistice naturale, resursele turistice antropice cât și inițiativele localnicilor care au văzut o sursă de venituri suplimentare din această activitate, fără investiții cu costuri ridicate. Totuși acest potențial, în momentul acesta nu este valorificat la maxim, existând nevoia de reglementări și strategii, nu doar în localitățile aparținătoare Parcului Natural Apuseni unde, există măsuri stricte în ceea ce privește conservarea și valorificare acestor resurse, ci și la nivel de comună, chiar de regiune.

Ridicarea produsului turistic rural românesc de la valorile consacrate la cele corespunzătoare standardelor internaționale, presupune inițierea și promovarea unor acțiuni care să includă pe de o parte derularea proceselor de educare și formarea unei mentalități adecvate actualului tip de dezvoltare, iar pe de altă parte accentuarea dezvoltării durabile în regiunile de excepție. Aceasta, necesită adâncirea în timp și spațiu a relației mediu-economie, care implică realizarea unui echilibru între efectele negative și cele pozitive rezultate din derularea activităților turistice.

Posibilitatea organizării unor evenimente care să atragă atenția asupra locului. Mergând din mai multe perspecitive, cel mai propice sector de exploatat este sectorul cultural, iar în această zonă pitorească ar putea fi organizate diverse festivale de muzică populară, expoziții de costume populare, târguri cu produse autohtone și multe altele.

Fig. 5.1 Port popular în cadrul unui festival de muzică

Sursă: Aport propriu

Posibilitatea organizării unor evenimente care să atragă atenția asupra locului. Mergând din mai multe perspecitive, cel mai propice sector de exploatat este sectorul cultural, iar în această zonă pitorească ar putea fi organizate diverse festivale de muzică populară, expoziții de costume populare, târguri cu produse autohtone și multe altele.

Metodele de promovare ale stațiunii turistice sunt bune, însă aceste strategii și metode pot fi îmbunătățite mai ales printr-o implicare mult mai activă și apelarea la instrumentele de promovare online pentru a reîmprospăta imaginea și brandul stațiunii.

Bibliografie

Cărți și cursuri universitare

Anghel G., Măhăra G., Anghel, E., – ,,Ghidul turistic al județului Alba", Editura Sport–Turism, București, 1982;

Balaure V., Cătoiu I.,Vegheș C., Marketing turistic, Editura Uranus, București, 2005;

Ban Olimpia, Constantin Negruț, Relații publice și comunicare, Editura Solness, Timișoara, 2008;

Ban Olimpia, Distribuția în turism și e-mediarii, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2015;

Ban Olimpia, Tehnici promoționale și specificul lor în turism, Editura Economica, București, 2007;

Ban Olimpia, Tehnici promoționale, Editura Universității din Oradea, 2003;

Barbieri M., – ,,Casa tradițională din Țara Moților. Evoluție, specific, funcții contemporane." Publicație realizată în cadrul proiectului Arhitectura locală, conștientizare și valorizare inițiat de către Filiala Alba a Ordinului Arhitecților din România;

Bălcescu N., – ,,Românii supt Mihai Viteazu Voievod", seria Patrimoniu, Editura Minerva, București, 1982;

Boțan C.N. – „Țara Moților. Studiu de geografie regională”, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca, 2010;

Cmeciu Camelia, Tendințe actuale în campaniile de relații publice, Editura Polirom, Iași, 2013;

Constantinescu Mihaela; Marketing direct, Editura Pro Universitaria, București, 2016.

Cristache-Panait I., – ,,Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Albei Iuliei, mărturii de continuitate și credință românească",Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Albei Iuliei, Alba Iulia, 1987;

Cristea Anca Adriana, Tehnologia activităților de turism, Editura Pro Universitaria, București, 2007;

Erdeli G., Gheorghilas A., Amenajări turistice, Editura Universitaria, București, 2006;

Glavan V., Turismul în România, Editura Economica, București, 2000;

Godin Seth, Toți marketerii spun povești, Curtea Veche Publishing, București, 2015;

Goldbach Dumitru, Marketing, Editura Pro Universitaria, București, 2015;

Istrate Ioan, Bran Florina, Roșu Anca Gabriela, Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economica, București,1996;

Mazilu Mirela, Dragotea Larisa, „Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile. Supraviețuire, motivații și noi dimensiuni”, Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile, Vol. 1 (XXV), edit. Technopress, Iași, 2012;

Minciu Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2000;

Muhcina Silvia, Marketing în turism, Editura Muntenia, Constanța, 2007;

Muhcina Silvia, Tehnici de promovare și comunicare în marketing, Editura Muntenia , Constanța, 2003;

Nicolescu Eugeniu, Marketingul în turism, Ed. Sport-Turism, București, 1976;

Petrea Rodica, Petrea D. – „Turism rural”, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2000;

Prutianu Ș., C. Munteanu, Cezar Caluschi, Inteligență Marketing Plus, Editura Polirom, Iași, 1998;

Prutianu Ș., C. Munteanu, Cezar Caluschi, Inteligență Marketing, Editura Junimea , București, 1997;

Rusu Abrudeanu I., – ,,Moții. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit", Editura Cartea Românescă, București, 1928;

Snak Oscar, Economia și organizarea turismului, Editura Sport – Turism, București , 1975;

Stancu Daniela Georgiana – „Modelul strategiei calității serviciilor agroturistice din România”, Analele Universității seria Economie, Comerț și Turism, Vol. VI, Universitatea Creștină „D. Cantemir”, București, 2009;

Stăncioiu Aurelia Felicia, Strategii de marketing în tursim, Editura Economica, București, 2004;

Stănciulescu Gabriela, – ,,Managementul operațiunilor de turism", Editura All Beck, București, 2002;

Stănciulescu Gabriela, Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura All Beck, București, 2004;

Stănciulescu Gabriela,Țigu Gabriela, Tehnica operațiunilor de turism, Editura C.H. BECK, 1999;

Suciu C., – ,,Dicționar istoric al localităților din Transilvania", Editura Academiei R.S.R., vol 1, București, 1967.

Tichindelean Mihai, Marketing relațional, Editura Pro Universitaria, București, 2014;

Site-uri de Internet

http://www.ropedia.ro/localitati/Alba/Albac/

https://www.haisitu.ro/scurt-istoric-al-comunei-albac.

https://www.scribd.com/doc/138550537/SAT-TURISTIC-Arieseni.

http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=34&Itemid=174.

http://www.viitorultrecutului.ro/ro/media/3

http://www.cjalba.ro/wp-content/uploads/2011/10/DocumentatiePATZ.pdf.

http://www.qreferat.com/referate/turism/BAZA-TEHNICOMATERIALA-A-TURISM849.php.

http://www.scritub.com/geografie/turism/SERVICIILE-TURISTICE11674.php.

http://www.cjalba.ro/wp-content/uploads/2011/10/DocumentatiePATZ.pdf.

http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-turist-in-romania–pestera-ghetarul-de-la-scarisoara–galerie-foto

https://www.haisitu.ro/casa-memoriala-horea

https://etimpu.com

Sursă: http://www.comunaalbac.ro/

Sursa: http://povestidecalatorie.ro

Articole

Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal Parcul Natural Apuseni – zona cuprinsă în județul Alba (comunele: Albac, Arieșeni, Gârda de Sus, Horea, Scărișoara), Memoriu general, 2011;

Natura 2000.ro, – Biodiversitatea în România – Natura 2000 – Apuseni.

ANEXE

ANEXA 1 – Trasee zonale

1. Arieșeni-Lumea Pierdută-Padiș (18 km, 7 ore) urmează traseele anterioare până la km 6,2 , de aici urmând valea Ponorașului până la izvoare. Până acum 15-20 de ani, acest platou era acoperit de păduri mari de conifere, unde turistul necunoscător se putea rătăci repede. Aici se pot vizita impresionante peșteri verticale- avene-Gemanata și Negru.

2. Arieșeni-Peștera Căput-Cabana Padiș (triunghi roșu, 16 km, 6 ore) este unul din traseele de legătură dintre valea Arieșului Mare și Platoul Padiș. Traseul urmează în amonte valea Coblesului până la confluența dintre pâraiele Goia și Ponoraș apoi urcă printre casele satului Cobleș.

3. Arieșeni-Cobles-Cetățile Ponorului (11 km, 4 ore 30 minute) este comun cu traseul numărul 4 până la peștera Căput. De aici se urmează, spre stânga, drumul forestier până la locul în care indicatorul îndeamnă la coborârea potecii, tot la stânga, pentru a ajunge la rezervația Cetățile Ponorului.

4. Arieșeni-Casa de Piatră (814 km, 4 ore 30 minute) face legătura directă între cele două sate.

5. Arieșeni-Gârda de Sus (DN 75, 8 km) traseu de legătura între centrele celor două comune. Din Gârda de Sus se poate ajunge la peștera Ghețarul de la Scărișoara.

6. Arieșeni-valea Crisului Negru-Băița (triunghi roșu, 20 km, 5 ore 30 minute) urmează DN 75 în amonte până la pasul Vârtop (9 km) de unde coboară pe Hoanca Moților până la Crișul Negru și porțile Bihorului.

7. Arieșeni-Vârtop-Peștera Urșilor (22 km, 6 ore) urmează drumul până în șaua Muncelului. De aici pe culmea dintre Sighișel și Giulești se coboară în satul Giulești. În aval mai sunt 3 km până în satul Chișcău unde se află Peștera Urșilor.

8. Arieșeni-Vârtop-Groapa Ruginoasă (11 km, 3 ore 30 de minute) urmează DN75 până la primul pârău după pasul Vârtop. Pe acest pârău se urcă 30 de minute pentru a ajunge deasupra imensei ravene Groapa Ruginoasă.

9. Arieșeni-Cascada Vârciorog (5,3 km, 1 ora 30 de minute) urmează DN 75 în amonte, până la intersecția cu drumul forestier Vârciorog. Urcând pe acest drum înca 3,3 km se ajunge la frumoasa cascadă.

10. Arieșeni-Piatra Grăitoare (12 km, 3 ore) urmează interfluviul dintre văile Galbena și Vârciorog. Un interesant fenomen de ecou la apropierea sub 100 m de această piatră grăitoare.

ANEXA 2 – Program complet de activități cu turiștii pe 7 zile

Ziua 1- Să ne cunoaștem !

Prima zi este dedicată primirii turiștilor de către gazde, în urma unei rezervări prealabile. Se preconizează sosirea turiștilor în timpul după – amiezii sau chiar a serii, astfel nu pot fi introduse activități în această zi.

Această zi este dedicată cunoașterii și comunicării între gazde și turiști și a acomodării celor din urmă în spațiul de cazare. Gazdele le prezintă turiștilor spațiul de cazare unde vor urma să stea în următoarea săptămână, gospodăria și componentele acesteia, fac tot odată o prezentare generală a zonei, a specificului local și nu în ultimul rând discută în mod detaliat despre programul zilelor viitoare.

Programul trebuie să fie inflexibil, existând opțiuni de rezervă în funcție de ce își doresc turiștii să facă. Astfel de exemplu, vizitele cu mașina la obiective cunoscute dar mai îndepărtate, pot fi înlocuite cu trasee montane, existând o varietate destul de mare de astfel de trasee care tranzitează Albacul.

Ziua 2 – O frântură de natură în Țara Moților

În cea de-a doua zi, aș propune o vizită în două areale superbe din Țara Moților, pe care orice turist venit în această zonă trebuie să le cunoască. În prima parte a zilei, după servirea micului dejun la unitatea de cazare (alcătuit bine-înțeles din produse proprii din gospodărie), propun vizitarea Cascadei Vârciorog.

Pentru a ajunge la această cascadă, se parcurge pe șosea aproximativ 24 de km până dincolo de Arieșeni, de unde începe un drum, marcat cu punct galben, accesibil doar pe jos. Drumul este foarte ușor de parcurs, având o lungime de 3 km și o pantă foarte domoală, astfel poate fi parcurs de către oricine, fără efort mare.

Fig.6.1 Cascada Vârciorog

Sursă foto: https://i.ytimg.com/vi/mA9hzOo1RVk/maxresdefault.jpg

Cascada Vârciorog este o spectaculoasă cădere de apă de peste 15 metri înălțime situată la poalele Vârfului Piatra Grăitoare. Cascada si zona tampon din jurul ei constituie o rezervație peisagistica protejata de lege.

Următoarea destinație a zile este platoul ghețari și peștera Ghețarul de la Scărișoara, aici turistul pe lângă vizitarea unui obiectiv turistic unic în țară și extrem de spectaculos, va face pentru prima dată cunoștință cu satul de munte propriu-zis, localizat pe un platou de o spectaculozitate rar întâlnită.

Tot aici se va organiza un popas, ca un fel de picnic pentru a fi servită masa de prânz. Aceasta poate consta din produse din gospodăria gazdei, ( pastramă, caș sau brânză, pâine coaptă în casă, ceapă, slănină, șuncă, mămăligă rece etc.) genul acela de prânz pe care îl mănâncă cosașii aflați la muncă o zi întreagă.

Prin caracteristicile sale platoului Ghețar se impune ca o zonă de peisaj cultural specifică, pentru Apuseni, în care elementele de arhitectură (arhitectura tradițională a construcțiilor, elementele de planimetrie, temelia, șarpanta, pereții, prispa, forma ferestrelor și a ușii de intrare), alături de structura gospodăriei, organizarea spațială a zonei economice și modul de ocupare a terenului formează un tot, definind identitatea locuitorilor și un model de viață.

Fig.6.2 Platoul Ghețari, imagini din apropierea Peșterii Ghețarul de la Scărișoara

Sursă: Aport propriu

Peștera Ghețarul de la Scărișoara este un loc care trebuie văzut de toți cei care sunt turiști in zona Albac – Arieșeni Ghețarul de la Scărișoara este prima peștera din Romania declarată monument al naturii, în 1938. Peștera se afla la o altitudine de 1165 m, si are o lungime de peste 700 m și o diferență de nivel de 105 m. Ceea ce este foarte important de reținut este ca peștera găzduiește cel mai mare bloc de gheață (ghețar) subteran din lume.

Fig.6.3 Ghețarul de la Scărișoara

Sursă: Aport propriu

În aceeași zonă un obiectiv interesant, care practic te poate introduce în lumea Moților, este centrul de informare turistică Ghețari. Pe lângă locația unde este amenajat, șura – obiect de muzeu de altfel ,acesta găzduiește un mic muzeu etnografic și promovează meșteșugurile autentice prin vânzarea de obiecte de artizanat făcute de meșterii locali.

Fig.6.4 Centrul de informare turistică Ghețari

Sursa foto: http://www.ghetari-apuseni.ro/Centrul%20de%20informare.html

Această zi se încheie cu întoarcerea la baza de cazare a turiștilor, servirea cinei și o seară de depănat amintiri din ziua respectivă, lângă un păhărel de țuică, bine înțeles făcută tot local. După cum se poate observa, programul acestei zile îmbină turismul de recreere, drumeția, cu puțină aventură pe scările Ghețarului Scărișoara.

Ziua 3 – Din gospodărie la muzeu

În prima parte a acestei zile, propun introducerea turistului în ce înseamnă munca în gospodăria țărănească din Țara Moților, într-un mod complex și creativ. Astfel, această zi va debuta cu ajutor din partea turiștilor la hrănitul animalelor de dimineață și o mică incursiune în prepararea elementului de bază al mâncărurilor tradiționale moțești și anume laptele, cașul și untul. Această etapă va debuta cu mulsul vacii (sau a caprelor/oilor după caz), după care se trece în bucătărie la preparatul efectiv a acestor bunătăți , folosind vase tradiționale de lemn.

Pentru ce-a de-a doua parte a zilei, după servirea prânzului, propun o vizită la muzeul etnografic din Albac și Casa Memorială Horea, din localitatea Fericet, comuna Albac.

Fig.6.5 Caș lăsat la prins, vas de bătut untul, găleți pentru mulsul vacii

Sursă: Aport propriu

Într-o casă tradițională de lemn cu două nivele, din centrul Albacului se află muzeul de etnografie a localității. Pe peretele exterior al clădirii sunt expuse uneltele folosite în afara casei, iar în interior o casă țărănească, lucrurile moaței și moțului. La etaj ne întâmpină figurile în mărime naturală ale binecunoscuților eroi: Avram Iancu, Horea, Cloșca și Crișan și multe obiecte caracteristice perioadei.

Fig.6.6. Muzeul Etnografic Albac, sursa foto: http://www.welcometoromania.ro/DN75/DN75_Albac_Muzeul_r.htm

Casa memorială Horea este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Valea Arieșului, pentru turiștii care vor să afle o frântură din importanța istorică a locului. Casa memorială se află în județul Alba, în satul Fericet care este situat la aproximativ 3 kilometri de satul Horea.

Fig.6.7 Casa Memorială Horea

Sursa foto: http://www.cjalba.ro/casa-memoriala-horea/

Muzeul este amplasat într-o căsuță de lemn, la umbra unui frasin bătrân despre care se spune că ar fi fost plantat chiar de Horea. Interiorul casei nu este spectaculos, dar este plin de istorie. Muzeul are 2 încăperi în care sunt expuse obiecte care au aparținut oamenilor de pe vremea lui Horea și chiar și acestuia, documente și cărți despre revoluție și diverse utilaje specifice perioadei.

Această zi se încheie cu întoarcerea la baza de cazare, unde se servește cina. Programul acestei zile, îmbină agroturismul, cu turismul cultural și istoric. Cele două muzee propuse spre vizitare în această zi, pot oferi o imagine foarte clară a ceea ce însemna viața moților de-a lungul timpurilor, precum și importanța acestora în istoria României.

Ziua 4 – De la moară, la pâine

În această zi, propun pentru început, propun o vizită într-o zonă a Țării Moților cu totul diferită față de ce a văzut turistul până acum, practic o incursiune în ceea ce înseamnă pâinea, în viața moților, de la grăunțe la produs finit.

Dacă în cele 3 zile petrecute aici a fost obișnuit cu case de munte, răsfirate pe platouri întinse cu elemente de peisaj carstic, în această zi va cunoaște satele înșirate de-a lungul văilor și râurilor și cum locuitorii de aici s-au folosit de resursa principală pe care o aveau si anume apa de pârâu.

Astfel după servirea micului dejun se va porni înspre satul Lăzești, aflat la sud de Albac unde turiștii vor fi duși la o familie de bătrânei, cumsecade și deschiși la vorbă, de la intrarea în sat, bătrâni care odinioară erau morarii satului. Aici poate fi văzută o moară veche de peste 100 de ani, cu elemente încă funcționale, deși nefolosite de mult si o gospodărie tipică zonelor de vale. Aici poate fi văzută gospodăria, alcătuită din casa principală și moara, pe de-o parte a drumului, iar pivnița și șura pe cealaltă parte, pentru a folosi cât mai bine spațiul destul de restrâns al luncii văii. Practic cine dorește să ajungă în satul Lăzești trebuie să treacă prin gospodăria celor doi bătrâni.

Moara este construită în totalitate din lemn, iar bătrânul morar de 87 de ani, pe lângă această activitate se mai ocupa și de meșterit ciubări, fiind foarte dornic să povestească cum se fac acestea. Alături de moară un element foarte interesant de văzut este vâltoarea, unde odinioară își spălau oamenii hainele. Un fel de mașină de spălat primitivă în care hainele erau lăsate câteva ore bune, iar apa canalizată în această direcție cu ajutorul unor amenajări făcute din lemn, antrena hainele într-un fel de vârtej, lăsându-le curate.

Fig.6.8 Gospodăria morarului din Lăzești

Sursă: Aport propriu

Fig.6.9 Moara interior – exterior, roata de măcinat, morarul și vâltoarea

Sursă: Aport propriu

În cea de-a doua parte a zilei, turistul va fi invitat să participe la făcutul pâinii, frământatul acesteia, coptul în cuptor de lut sau sobă, iar cum la țară nu se pornește niciodată cuptorul degeaba, alături de pâine se pot coace plăcinte, face balmoș sau poate rumeni un pui de casă. Seara se încheie cu o cină copioasă și cu satisfacția turistului că a învățat încă ceva despre lumea moților și în această zi.

Ziua 5 – Țăranul e pe câmp

Cea de-a cincea zi am dedicat-o activităților agricole. În această zi, după servirea micului dejun se urcă dis de dimineață la pășunile de pe platou , din satele de mutătură, la moșia gazdei, pentru a învăța cositul, activitate foarte răspândită printre moți, pășunea fiind un bun de foarte mare preț pentru aceștia. Înainte să dea căldura amiezei, turiștii sunt adăpostiți în gospodăria din satul respectiv, unde li se servește prânzul și sunt lăsați să se odihnească după o dimineață încărcată de muncă.

După masa, la alegerea turiștilor, aceștia se pot întoarce la câmp pentru a mai ajuta la cositul câtorva brazde, la întorsul fânului sau clăditul căpițelor (o experiență unică) în funcție de stadiul în care se află lucrul de pe câmp. Ca și o alternativă se pot întreprinde activități în pădure, precum culesul fructelor de pădure sau al ciupercilor, aflate în plin sezon vara. Această activitate este extrem de plăcută, relaxantă și tot odată educativă, turiștii fiind învățați să deosebească ciupercile bune de cele necomestibile prin metode învățate de către gazdă din părinți și bunici.

Fig.6.10 Casa de vară a doamnei Maria din Sohodol, unde găzduiește și turiști

Sursă: Aport propriu

Spre seară turiștii pot ajuta la adunatul vacilor de pe câmp sau la crăpatul lemnelor necesare făcutului de mâncare în sobă. În funcție de activitatea aleasă, ziua se poate încheia cu o tocană de ciuperci la ceaun și cu satisfacția unei zile petrecute într-un mod activ dar tot odată relaxant și lipsit de orice fel de stres. Tot odată aceștia au ca posibilitate să înnopteze în această locație pitorească, la reședința de vară a gazdelor, sau casa bătrânească a rudelor acestora

Ziua 6 – În căutarea meșterilor pierduți din munți

Cea de-a șasea zi va fi dedicată artizanatului și meșteșugurilor, în această zi, turiștii vor fi duși în satul Costești, unde există mai multe familii care încă practică meșteșugurile tradiționale de prelucrare a lemnului și al țesăturilor la război. Aici turiștii vor fi implicați activ în procesul creației uneltelor și al țesăturilor. Chiar dacă o zi nu este suficientă ca turiștii să plece cu obiecte create de ei, aceștia pot achiziționa obiecte de artizanat de la meșterii populari în semn de recunoștință și apreciere a efortului și răbdării depuse de către aceștia pentru a iniția niște orășeni în tainele străvechi.

Ziua 7 – La revedere !

În cele șase zile petrecute în inima Țării Moților, turiștii au fost introduși în toate elementele caracteristice acestei zone, de la peisaje fermecătoare, istoria locului, treburile gospodăriei, munca agricolă, viața pe crestă și viața pe vale, nu în ultimul rând, satisfacțiile oferite de toate acestea. Pentru a putea să se întoarcă la cotidian, spunând „știu cum este să fii Moț”, mai trebuie un singur element prezentat turistului și anume, credința strămoșească a moților.

Prin urmare, în ultima zi, propun o vizită la Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli”, din satul Lăzești, Scărișoara, construită înainte de 1838 și inclusă pe Lista monumentelor istorice protejate încă din anul 2004.

Chiar dacă nu doresc să participe la toată slujba, jumătate de oră de stat în atmosfera aceea plina de credință adevărată, încărcată de simplitate, sunt suficiente pentru a pleca cu sufletul încărcat de un sentiment de pace interioară.

Fig.6.11 Biserica de lemn din Lăzești

Sursă: Aport propriu

Această ultima activitate, încheie cele 7 zile în care turistul este învățat modul de viață caracteristic al Moților din Albac, asprime și frumusețea traiului la munte, ce înseamnă lipsa stresului care-i face pe localnici să fie atât de bine-voitori și deschiși la vorbă.

ANEXA 3 – OFERTA DE PREȚ ORIENTATIVĂ

După analiza în teren a ofertelor de cazare la pensiunile mici agorturistice clasificate cu cel mult două margarete precum și prețurile impuse de oamenii din gospodăriile populației , am observat că acestea se încadrează între 50 – 80 lei pe cameră dublă pe o noapte de cazare.

Totodată în urma investigării în teren a prețurilor cerute la pensiuni pentru prepararea mesei și a unui calcul aproximativ al numărului de km parcurși în cele 7 zile la obiectivele propuse și al unui consum mediu cu mașină 4×4, am ajuns la o sumă totală de, detaliată în tabelul ce urmează:

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: În opinia mea, turismul reprezintă unul din pilonii unei economii, iar în România, potențialul turismului este foarte mare datorită înzestrării… [303387] (ID: 303387)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

În opinia mea, turismul reprezintă unul din pilonii unei economii, iar în România, potențialul turismului este foarte mare datorită înzestrării… [303387]

Copyright Notice

I. Firma «SUDZUCKER MOLDOVA” S.A în contextul mediului de marketing 1.1 Coordonate generale ale firmei 1.2 Mediul de marketing al firmei 1.2.1… [304338]

Piata hoteliera [304753]

-Lucrare de licen ț ă- [616101]

Strategii De Îmbunătățire A Competențelor Lingvistice Ale Elevilor De Gimnaziu [608069]

1Estimation of wage differential for the Czech Republic: Hedonic wage [615619]

Str. Calea Mărășești, nr. 157, Bacău, 600115 [630126]

Copyright Notice

Similar Posts