În Maramureș găsești în fiecare sat, la fiecare casă, port, arhitectură, dar mai ales [608000]

1

ARGUMENT

În Maramureș găsești în fiecare sat, la fiecare casă, port, arhitectură, dar mai ales
manifestări spirituale caracteristice oglindite pregnant în folclor. În lupta cu vitregiile
vremii și ale naturii, maramureșenii și -au creat o cultură și o artă proprie. Literatura
populară, poezia, muzica și dansul maramureșean păstrează cele mai autentice accente ale
fondului tradițional românesc. Cele mai vechi forme de cultură sunt cântecele, poveștile,
ghicitorile, jocurile populare care se cântau, se presupune, se jucau atât în șezătorile din sat
cât și la lucrul câmpului, la joc, la nunți, la clăci, la stână.
Lumea satului poate fi surprinsă într -un flux neîntrerupt al istoriei, simțindu -se
nevoia de segmentare a anului în câ teva intervale de timp de la o sărbătoare la alta, căci
majoritatea sărbătorilor se repetă la dată fixă, timpul având, așadar, o reprezentare ciclică
în care unitatea de măsură este reprezentată de sărbători.
Consider deosebit de importantă t ranspunerea didactică a obiceiurilor populare,
astfel încât să nu se îndepărteze de autentic și, în același timp, să se constituie pentru copii
atât în obiect de educație estetică și morală cât și în obiect de plăcere, binecunoscut fiind
faptul că o activi tate desfășurată cu plăcere se încadrează pe deplin în firesc și își păstrează
cu ușurință autenticitatea. Aducerea obiceiurilor populare pe scenă constituie o sarcină
complexă și de mare răspundere. Obiceiul popular de pe scenă devine, în primul rând, un
spectacol care urmărește să transmită idei, sentimente sau gânduri celor care îl privesc.
Este momentul ca tradițiile și meșteșugurile populare să trezească din nou
interesul tinerei generații, pentru că acum curriculum -ul școlar permite aloc area timpului și
condițiilor necesare valorificării acestora. Având în jurul nostru dovezi concludente despre
trecut și prezent, este destul de ușor să deducem viitorul, mai ales când este vorba despre
tradiție, multiculturalitate și interculturalitate, id entitate culturală, ce vor fi induse copiilor
de azi, adulților de mâine. În condițiile procesului obiectiv al globalizării, o latură
importantă a educației contemporane devine cunoașterea identității și tradiției culturale
locale.

2 Având la b ază un bogat tezaur de cultură și artă populară, deși ne aflăm într -o
epocă de mari transformări și reforme, nu putem neglija obiceiurile și tradițiile specifice
zonei și localității Breb.
Lucrarea de față pune în valoare trecutul și prezentul ob iceiurilor și tradițiilor –
obiceiuri și tradiții cu origini prea vechi pentru a fi neglijate și lăsate să moară – în vederea
revigorării unui viitor al acestora prin implementarea activităților teoretice și practice
specifice încă din timpul preșcolarităț ii.

3

CAPITOLUL 1

EDUCA ȚIA PRE ȘCOLARĂ PENTRU INTERCULTURALITATE ÎN
CONTEXTUL GLOBALIZĂRII CONTEMPORANE

4 1.1. Globalizarea și nevoia de educație interculturală

Globalizarea – astăzi un fenomen incontestabil – afectează profund sistemele
statelor lumii. În sensul său actual, termenul de globalizare a apărut din conștientizarea
faptului că lumea se află într -un proces continuu de creștere a interdependențelor, p rin
intermediul căruia va deveni un fel de „stat global“ (după cum este denumit de M. Mc
Luhan), respectiv un suprasistem economic, socio -politic și cultural. Implicațiile
fenomenului globalizării pentru domeniul educației sunt covârșitoare.
O parte dintre cercetările intreprinse asupra implicațiilor fenomenului globalist în
educație, încearcă să demonstreze că însuși fundamentul acesteia este zguduit din temelii.
Teorii precum cea a lui J. Donald, afirmă că globalizarea economică și revoluția
informațională au schimbat radical natura procesului de predare -învățare, promovând
dezinstituționalizarea acestuia. Diversificarea și fragmentarea, specifice societăților
globale, ar duce la anularea idealurilor educaționale naționale, care vor fi limita te la a
răspunde cerințelor economice în condițiile competiției globale. Rețelele virtuale de
învățare, concurente cu educația tradițională , ar putea duce la transformarea radicală a
școlii, reducând astfel activitatea acesteia la certificarea competențel or individuale.
În cele ce urmează, voi trece în revistă câteva dintre efectele fenomenului
globalizării la nivelul educației. Fără a avea pretenția unei abordări exhaustive, mă voi opri
asupra unor consecințe cum sunt:
1. internaționalizarea ed ucației;
2. dezinstituționalizarea educației;
3. apariția unor instrumente și produse educaționale noi;
4. punerea accentului pe educația permanentă;
5. importanța acordată toleranței.
1. Internaționalizarea educației. Un efect al globalizării îl reprezi ntă tendința de
internaționalizare a educației, transpusă în mobilitatea elevilor, a cadrelor didactice prin
diferite programe ale Uniunii Europene (Eramus, Comenius, Leonardo etc.), precum și
tendința decidenților de a împrumuta modele de reformă educațio nală, care astăzi sunt o
realitate incontestabilă. Dimensiunea internațională a curriculum -ului a fost încurajată în
numeroase state, iar Uniunea Europeană a stimulat cooperarea în domeniile cercetării
educaționale și bilingvismul ca răspuns la exigențele lumii contemporane. Schimburile de
opinie între decidenții educaționali au fost sistematic susținute de organizații

5internaționale, iar reformele educaționale din întreaga lume sunt asistate de experți străini,
care aduc în discuție experimentele naționale în domeniul educațional.
Sistemul standardelor educaționale pare a se generaliza tocmai ca efect al
schimbului de opinii dintre specialiști și ca urmare a descentralizării curriculare, coroborate
cu nevoia de control asupra performanțelor ac torilor educaționali. Organizațiile
internaționale promovează politici educaționale transnaționale, incluzând în agendele lor
preocupări privind dimensiunile internaționale/globale ale educației iar politicile acestora
depind în mare măsură de resursele fi nanciare pe care le pun la dispoziția decidenților și
practicienilor în domeniul educației, precum și de proveniența lor.
Creșterea schimburilor educaționale, internaționalizarea curriculum -ului,
schimbările produse sub impactul sporit al teh nologiilor internaționale și comunicaționale,
sunt realități incontestabile ale lumii contemporane, pe care le oferim ca argumente în
sprijinul afirmațiilor că fenomenul globalizării este o realitate mondială.
2. Dezinstuționalizarea educați ei. Tehnologiile informaționale și comunicaționale
(e-mailul, internetul, videoconferințele) au creat alternativa plauzibilă a e-learning -ului.
Tehnologia informațională creează posibilitatea ca studiile superioare și, uneori, cele
liceale să fie independe nte de contextul spațio -temporal, iar modelele de educație la
distanță câștigă popularitate mai ales în rândul studenților non -tradiționali și a celor care
fac studii concomitent cu implicarea în activitatea profesională.
Pericolul dezinstitu ționalizării la nivelul învățământului primar este, din acest
punct de vedere, o exagerare ca și ipoteza înlocuirii totale a profesorului de învățarea
asistată pe calculator și software -ul educațional sau a înlocuirii școlii tradiționale cu cea
virtuală. D upă cum arătase încă din secolul trecut marele psiholog J. Piaget, mașina nu
poate și nu va înlocui dascălul. Educația înseamnă umanizare, or acest fapt presupune
relația umană profesor -elev în cadrul căreia profesorul reprezintă un model de fiin țare
umană (J. Piaget, 1972). Deprinderile elementare de muncă intelectuală trebuie dobândite
și aici, rolul unui dascăl bun este de necontestat.
Susținerea instituțiilor educaționale de către organizații confesionale sau non –
guvernamentale este o trad iție în întreaga lume, iar investirea părinților cu posibilitatea și
puterea de a alege parcursul educațional al copiilor este firească în mai multe state.
Oportunitățile de școlarizare sunt însă din ce în ce mai diverse, prin privatizarea educației
public e astfel încât statele care permit școlarizarea în sistem privat condiționează
acreditarea instituțiilor prin respectarea finalităților educației, a curriculum -ului național și

6a standardelor, dezvoltând în același timp un sistem perfectibil de control și supravegherea
acestora.
3. Apariția unor instrumente și produse educaționale noi. Se dezvoltă noi
instrumente de educație, apar produse educative noi, de la tehnologii până la programe
destinate formării unor comportamente, prin lărgirea câmp ului de cunoaștere a
participantului în program, după modelul activităților desfășurate cu angajații marilor
firme. Se dezvoltă în școli programe de protecție a mediului natural și social, de formare de
lideri, de dezvoltare a calității antreprenoriale, ca re presupun, în primul rând, atitudini noi:
lupta împotriva discriminării, acceptarea multi -culturalismului, schimbul intercultural,
respectarea drepturilor fiecăruia la existență și împlinirea profesională.
4. Punerea accentului pe educația permanentă. Copiii vor învăța să învețe, să
găsească informațiile necesare, să utilizeze mijloace moderne de investigare a informației,
să proiecteze un traseu propriu de carieră încă din perioada preșcolarității. Educatoarea nu
va mai fi pregătită în spir it enciclopedist pentru că important nu este volumul cunoștințelor
transmise, ci modul în care acesta își ghidează preșcolarii către înțelegerea unor
metodologii de investigare proprie, către scopul care corespunde nevoilor și aspirațiilor
individuale. Rol ul dascălului este și va fi hotărâtor pe linia formării gândirii critice,
complexe pe care copiii o vor folosi pe toată durata vieții. De fapt, metodele și procedeele
de învățare la grupă și de evaluare în cadrul grădiniței propun un model diferit față de cel
tradițional, în care rolurile actorilor principali – educator -copil – sunt regândite.
Educația are un rol fundamental în dezvoltarea individului și a societății, fiind
unul din principalele mijloace disponibile pentru a cultiva o formă d e dezvoltare umană,
mai adâncă și mai armonioasă și nu „…un remediu miraculos sau o formulă magică ce ar
permite deschiderea porților spre o lume în care toate idealurile să poată fi atinse, ci ca pe
unul dintre principalele mijloace disponibile pentru a c ultiva o formă de dezvoltare umană
mai adâncă și mai armonioasă, ducând la reducerea sărăciei, a excluderii sociale,
ignoranței, opresiunii și războiului“ (J. Delors – Comoara lăuntrică, 2000, pag.9).
Lumea în care trăim poate fi definită ca o arenă globală, o planetă din ce în ce mai
aglomerată, care se confruntă cu o reală problemă, cea a creșterii demografice și, implicit,
a creșterii numărului de tineri, ceea ce înseamnă și sisteme educaționale care să -i susțină și
să răspundă nevoilor lor .
Dacă există un lucru care ne poate deschide ochii către vremuri mai bune acela
este educația. O educatoare bună îi poate învăța pe copii să recunoască litere și cifre, spre
sfârșitul grupei pregătitoare chiar să scrie și să socotească, dar le poate arăta și

7oportunitățile pe care le au în viață, oferindu -le un mediu sigur, pozitiv, unde să poată
conștientiza cum să aleagă calea cea mai bună.
5. Importanța acordată toleranței. Politicile educaționale trebuie să reflecte
responsa bilitatea construirii unei lumi fundamentate într -o mai mare măsură pe sprijinul
reciproc. Marginalizarea, excluderea, nerecunoașterea regulilor democrației, lipsa educației
civice, nerespectarea identității culturale, sunt factori care pot genera prăpasti a dintre o
minoritate de oameni capabili să -și găsească un drum de succes și o majoritate care se
simte manipulată de evenimente. Oferind tuturor acces la cunoaștere, educația are sarcina
de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă lumea și să -i înțeleagă pe ceila lți.
Educația – o educație decentă și de calitate – poate oferi copiilor speranțe,
oportunități dar poate, în același timp, vindeca supărările și traumele unor evenimente
nedorite, iar grădinița și școala poate și trebuie să fie un loc al cun oașterii, al diversității, al
păcii. Ea este esențială pentru stabilirea acestor deziderate, iar acestea sunt esența
educației. Cu toții suntem datori față de copii să transformăm aceste deziderate în realitate.
Educația joacă un rol esențial în construire a coeziunii și stabilității, depășind diferențele de
orice ordin și încurajând viziunile alternative asupra viitorului, concentrate pe nevoile
copiilor. În acest sens, atât grădinița cât și școala sunt locuri foarte importante pentru
aceste transformări, deoarece copiii de astăzi sunt liderii și formatorii de opinie de mâine și
pentru că instituțiile de educație (grădinița și școala) sunt instituții care au potențialul de a
crea noi metode de lucru în comunitățile pentru care lucrează. Copiii sunt actorii principali
pe scena educației, ei jucând un rol important în consolidarea sistemului de învățământ. Ei,
copiii, împreună cu comunitățile sunt din ce în ce mai mult recunoscuți ca având o
contribuție majoră la educație fapt ce implică acordarea de atenție ș i resurse mai mari în
asigurarea unei educații de calitate ce promovează toleranța, diversitatea și libertatea
intelectuală.
Educația, proces continuu ce se întinde pe întreaga viață a individului, presupune
nevoia de autorealizare, responsa bilizare a individului față de sine, condiție a recunoașterii
și respectării apartenenței culturale a zonei din care face parte ea. Ea este „un ocol prin
culrură“ care are ca scop o înțelegere mai bună a propriei existențe și a menirii acesteia.
„Dacă te p oartă gândul peste un an/ seamănă un ogor/ Dacă te poartă gândul peste zece ani/
sădește un pom/ Dacă te poartă gândul peste o sută de ani/ educă oamenii./ Semănând
ogorul/ vei recolta o dată/ Sădind vei recolta de zece ori/ Educând oameni/ vei recolta de o
sută de ori“ (apud A. Peccei, 1986, pag. 23).

8 În ultimele decenii, fenomenul globalizării s -a manifestat și se manifestă cu
precădere în sfera economică, dar nu numai, astfel că nici educația nu rămâne neafectată.
În acest context educați a trebuie să joace un rol fundamental în dezvoltarea individului și a
societății, ea fiind un instrument indispensabil pentru a atinge idealurile păcii, libertății și
dreptății sociale.
Educația este și o parte a peisajului politic și contrib uie în mod direct la dezvoltare
și stabilitate, beneficiile ei fiind de durată iar copiii care le dobândesc le vor transfera
generațiilor următoare. În concluzie la cele menționate, putem spune, valorificând o
metaforă binecunoscută lansată de către J. Del ors, că educația este o comoară, o bogăție pe
care o purtăm cu noi, pe care o putem – ca dascăli – împărtăși fără a se împuțina, care nu
expiră și care nu poate fi furată. Dacă ai școală poți să judeci și singur.

1.2. Sensuri ale intercultur alității: a găsi calea de mijloc între deschidere și
închidere culturală, a înțelege dialectica subtilă între identitate și alteritate

Potrivit lui J. Delors, problema fundamentală pe care o pune globalizarea este:
cum am putea trăi împreună pașnic în „satul global“ dacă nu am reușit până acum să
învățăm să trăim împreună în comunitățile locale cărora le aparținem? Răspunsul la această
întrebare este: prin a pune din nou accentul pe dimensiunea culturală și morală a educației.
Unitat ea în diversitate și solidaritate presupune o educație pluralistă și aduc în prim
plan importanța educației interculturale: a -i învăța pe oameni să devină conștienți de
propriile rădăcini culturale; a -i învăța să manifeste grijă pentru conservarea diversit ății; a -i
învăța să comunice; a -i învăța toleranța activă care presupune nu numai acceptarea celuilalt
ci și colaborarea cu acesta. Pentru a răspunde concomitent nevoilor integrării și respectului
diferenței, unii autori consideră că principiul pluralismul ui cultural trebuie integrat
politicilor școlare contemporane. Statele moderne au fost constituite pe ideea omogenității
etnice or, în realitate, foarte puține state contemporane sunt monoetnice (J. Delors, 2009,
pag. 201).
În acest context, unul dintre „cei patru piloni“ ai educației contemporane „a învăța
să știi“ înseamnă a dobândi instrumentele culturii și ale educației în școală. Înțelegerea
culturii ca factor de dezvoltare socială și nu doar ca un sector consumator de resurse devine
un instrument pentru realizarea altor obiective sociale și economice și trebuie înțeleasă ca
având valoare dinamică.

9 Principala provocare în contextul globalizării este de a identifica mijloacele prin
care comunitățile își pot dezvolta o cultură diversă și bogată, rămânând în același timp
deschise pentru tot ceea ce lumea și cultura altor comunități are de oferit. Cu alte cuvinte,
este nevoie să se identifice căile și mijloacele prin care globalizarea poate fi benefică
tuturor, poate să crească ca litatea vieții și să contribuie la dezvoltarea umană.
În acest sens, diversitatea culturală a devenit în ultimii ani un concept major în
jurul căruia se articulează dezbaterile din diversele organisme internaționale și regionale
care privesc nu numai cultura, educația sau drepturile persoanei, ci, în egală măsură,
dezvoltarea economică, comerțul și relațiile politice. Definirea conceptului de diversitate
culturală trebuie abordat într -o perspectivă integratoare, intersectorială, în care conver g
aspecte politice, economice, sociale și culturale.
Diversitatea culturală are o multitudine de componente: multiculturalitate,
etnodiversitate, diversitate lingvistică, diversitate a religiilor, a credințelor și obiceiurilor,
drepturi cultu rale, mobilitate artistică și circulație liberă a operelor, dezvoltarea industriilor
culturale și circulația produselor culturale etc. Ea este un factor de dezvoltare durabilă și
presupune recunoașterea, promovarea și dezvoltarea culturilor locale și a min orităților,
protejarea limbilor, a tradițiilor și obiceiurilor, a stilurilor de viață a comunităților precum
și diversitatea sistemelor de instruire și formare a tinerilor în perspectiva educației, în
spiritul respectului pentru diversitatea culturală.
În acest context, o problemă a învățământului românesc pare a fi sfărâmarea
tradiției, lipsa continuității acelorași valori despre care eventual s -ar putea spune că au fost
împărtășite, generații de -a rândul, de către cei care slujesc școala. (M . Pirău, 2008, pag.
125). Sistemul de învățământ trebuie să ofere un mediu incluziv, unde toți copiii să poată
participa, unde sunt încurajați să -și exploreze talentele și unde trebuie să se bucure de
protecție și siguranță. Acestea trebuie să includă copi ii cu dizabilități, copiii care aparțin
grupurilor etnice minoritare, copiii de religii diverse și care aparțin grupurilor
marginalizate frecvent discriminate.
Elevii învață în școală despre valorile cooperării și acceptării diferențelor
culturale, fapt ce îi ajută să depășească anumite stereotipuri și prejudecăți precum și
învățarea toleranței ca sarcină importantă și pe termen lung. Pe de altă parte, școala și
grădinița trebuie să fie un loc în care copiii să se poată exprima fără teama de a fi intimidați
sau pedepsiți, un loc unde să pună întrebări și unde această curiozitate este echilibrată prin
respectul față de alte persoane și convingerile acestora. Acest model intelectual depinde de
oportunitățile pe care copiii le au de a învăța unii de la ceilalți, interacționând la locul de

10joacă, prin activitățile de grup din timpul orelor de curs, prin activitățile extra -curriculare
realizate cu colegii, precum și prin accesul la resurse externe de informare.
Într -o școală deschisă sp re ideea interculturală este nevoie de cadre didactice
foarte bine pregătite, cu o foarte mare încredere în sine, care să ușureze procesul de
învățare. Dacă toate acestea sunt îndeplinite, dascălul va juca un rol important în
consolidarea încrederii, în în vățarea gândirii critice precum și în acceptarea și respectarea
diversității de către fiecare copil în parte. Prin educație, copiii învață să analizeze și să
înțeleagă de ce unele lucruri sunt sau nu sunt bune, să judece dacă ceea ce li se spune este
corec t sau greșit și să evalueze corect. De asemenea, școala și grădinița îi învață pe copii să
respecte identitatea specifică tuturor categoriilor de minorități (etnice, religioase etc.), să
păstreze tradițiile și să recunoască diferențele culturale ale celorl alți.
În acest sens, reforma curriculei preșcolare este o oportunitate pentru
îmbunătățirea calității educației, iar sisetmul de învățământ trebuie să fie transparent,
responsabil și deschis în primul rând față de copii dar și față de părinți și comunități,
indiferent de particularitățile lor. Principiul interculturalist, în situația didactică, nu poate să
se substituie unor exigențe deja clasice ale școlii, dar le poate însoți și facilita, prin lărgirea
sferei de preocupări ale grădiniței și școlii. El se constituie într -un mijloc prin care
instituția școlară și preșcolară în același timp își atrage mai bine scopurile de
democratizare, de egalizare a șanselor și de difuziune culturală.
Din recunoașterea egalității valorice a cult urilor nu trebuie trasă concluzia că toate
sunt la fel și că dispar unele diferențe, iar aici intervine grădinița și școala care trebuie să
rezolve și să cultive aceste diferențe, revalorizând noile expresii culturale în contextul mai
larg al comunității î n care se integrează noii veniți.
Diversitatea experiențelor culturale, la care se va alinia grădinița, în noul context,
trebuie să determine repunerea pe rol a criteriilor de evaluare preșcolară, iar selcția
preșcolară, cât și percepția eșec ului preșcolar vor fi redimensionate în consens cu noua
paradigmă de dimensionare a proceselor preșcolare.
Practica interculturală în grădiniță, precum și buna înțelegere între copii, depind în
mare măsură de organizarea proceselor educaționa le, de calitatea colaborării între cadrele
didactice autohtone și cele străine, iar relațiile de înfrățire dintre grădinițe din țări diferite,
schimburile de preșcolari sau de personal didactic sunt strategii suplimentare de împlinire a
exigențelor intercu lturale ale educației.
Conținutul învățământului trebuie să se plieze și el la coordonatele
interculturalității după cum și o descongestionare a conținutului de elemente valorice

11înguste trebuie asigurată, fără a se afecta ponderea acelor ele mente particulare, purtătoare
și relevatoare de valori înalte și perene.
În condițiile actuale, un rol esențial în cadrul educației din învățământul românesc
trebuie să -l aibă educația interculturală cu cele două mari obiective: păstrarea și apărarea
diversității culturale a populației și prezentarea identității cu tot ce implică acestea.
Educația interculturală, apropiată de pedagogia diferențiată, trebuie să țină seama de
achizițiile prealabile și de particularitățile fiecărui copil dar și d e faptul că societatea
noastră este din ce în ce mai complexă. Migrația, dispariția frontierelor, multiplicarea
contactelor, sunt realități evidente la care se poate răspunde în mai multe feluri și de către
multe instituții, iar grădinița este una dintre e le, cu un rol foarte important, poate cel mai
important.
Educația, astăzi, trebuie să se constituie în mari proiecte care să aibă ca scop
îndrumarea tinerilor spre a înțelege punctele de vedere ale altuia, în protejarea
schimburilor, în asigu rarea respectului diferențelor, în legitimarea, protejarea și apărarea
identității culturale.
Sarcina grădiniței este aceea de a forma copiilor o conștiință europeană, ceea ce
face ca încă din perioada preșcolarității să li se cultive respect ul și solidaritatea față de
cultura celuilalt, dar nu în detrimentul respectului față de cultura și identitatea proprie. În
acest sens, în programa preșcolară și implicit în procesul de învățământ românesc trebuie
să-și facă loc valori cheie cum ar fi: res pectul drepturilor omului, al drepturilor copilului,
justiția socială, toleranța și pacea, educația într -o societate multiculturală, cunoașterea și
continuarea tradițiilor, ca și păstrarea și apărarea identității proprii cu tot ceea ce înseamnă
ea, valori care vor trebui să determine un mai mare interes copiilor de azi, cetățenilor de
mâine.
Conținutul învățământului românesc trebuie să se plieze și el pe coordonatele
diversității culturale și apoi să se regăsească în practica interculturală, în activitățile de la
grupă. În acest sens, propunerea pentru opțional având ca temă „Breb – datini și credințe,
tradiție și continuitate“ vine în sprijinul conserv ării și continuării tradițiilor și
meșteșugurilor foarte vechi, în educarea preșcolarilor în spiritul respectului pentru
diversitate și a prezervării identității proprii.
În concluzie, grădinița, ca instanță de transmitere a valorilor, trebuie să se axeze
pe pluritatea culturilor într -un mediu pluricultural și într -o lume ce tinde t ot mai mult spre
globalizare.

12 „Trebuie vegheat ca școala să nu devalorizeze o cultură sau alta în numele unor
relativisme explicite“ (T. Cozma, 2001, pag. 46).

1.3. Grădinița românească în contextul interesului contemporan pent ru
interculturalitate

Potrivit lui M. Rey, deosebim două modalități ale educației interculturale:
modalitatea teoretică (sau transmiterea de cunoștințe) și modalitatea practică (respectiv
amenajarea unui cadru ambiental în care experiența c onviețuirii, relaționării și comunicării
interculturale să fie posibilă).
Modalitatea teoretică are ca obiectiv asimilarea comprehensivă a problemei
interculturalității de către cei ce învață, echiparea acestora cu mijloacele conceptuale
necesare pentru a recepta, semnifica și interpreta contextele de viață legate de
interculturalitate. Ea poate face obiectul educației formale sau informale. Este important de
menționat faptul că, în cadrul educației formale nu se prevede neapărat argumentarea
curriculum -ului cu o nouă activitate metodică ci educația interculturală se poate articula pe
toate disciplinele existente în învățământ pentru că, într -un mod specific, toate pot să invite
la toleranță, observă M. Rey. Prin modalitatea teoretică, copiii v or fi familiarizați cu ideile
fundamentale legate de interdependență, justiție, nonviolență, fraternitate, solidaritate
umană, toleranță, demnitate, respectul libertății de expresie și gândire și vor înțelege
caracterul obiectiv al diversității culturale.
Modalitatea practică are drept obiective formarea deprinderilor generale de
comunicare și cooperare și exercițiul comportamentelor specifice legate de conviețuire
într-un cadru multicultural. Școala, scrie M. Rey, „nu este doar un loc de ins truire de
achiziție a cunoștințelor, este și un spațiu de viață și experiență, de solidaritate și acceptare
reciprocă… Este important ca toți copiii, indiferent de origine și oricare ar fi diferen țele
dintre ei să poată să împărtășească aceeași experiență și să se simtă în mod egal acceptați.
Căci, a fi acceptat(ă) este o condiție sine qua non pentru a fi acceptat(ă)“ (Dasen M.,
Perregaux Ch., Rey M., 1999, pag. 185).
Astfel spus, ideile afirmate teoretic trebuie să prindă contur în contextul
raporturilor reale care se stabilesc în grupa de grădiniță și în cadrul mai larg al comunității
școlare (v. principiul pedagogic al legăturii dintre teorie și practică).
Fără a ne propune o prezentare exhaustivă vom reda mai jos câteva dintre
direcțiile de acțiune sugerate de către cercetătoarea Micheline Rey (idem, pag. 185 -193), în

13vederea educației interculturale a copiilor. Menționăm că la lista selectivă Inspirată de M.
Rey, am adăugat și noi câteva alternative posibile pe care le conside răm realizabile în
contextul învățământului românesc contemporan:
a) tendințe generale
– creearea unui context în care copiii să poată experimenta diferite roluri
– a conduce, a fi condus, a constata abuzuri și a reacționa la ele;
– a acorda importanță învățării limbilor străine, cunoașterii unor culturi
diferite relevând diferențele, asemănările precum și influiențele reciproce;
– a exclude narcisismu l de grup – etnocentrismul, rasismul, sexismul,
șovinismul, xenofobia, naționalismul etc. – orice formă de centrism al cărei efect e
marginalizarea unora, a învăța grupurile să se deschidă spre exterior, empatizând cu alte
grupuri diferite;
– a acorda importanță calității relațiilor dintre copii, cooperării, activității
pe grupe, metodelor care favorizează participarea activă și comunicarea între copii, a -i
învăța pe copii toleranța activă incluzând toleranța față de persoanele cu handicap;
– a-i învăța pe copii să stăpânească agresivitatea; aceasta fiind un instinct
care, ca și alte instincte, poate fi socializat și orientat pe căi cultural -acceptabile lupta de
idei reglementată de reguli ale argum entării, competițiile sportive sau de alt gen
desfășurate într -un spirit fair-play etc.
b) tendințe specifice (a crea cadrul concret pentru intercunoaștere între
membri unor culturi diferite și pentru exercițiul toleranței):
– crearea unor ocazii concrete pentru manifestarea pașnică a identității
diferitelor grupuri;
– organizarea unor „zile ale toleranței“ în unitățile școlare multietnice
sub egida unui slogan de tipul „Prin ce ne deosebim; ce ne unește“;
– a încuraja învățarea în grădinițe și grupe eterogene și pluriculturale în
vederea instituirii unui cadru de intercunoaștere, comunicare și cooperare;
– organizarea/parti ciparea la evenimente și sărbători locale incluzând
etalarea preferințelor și tradițiilor culinare;
– fondarea unor muzee cu specific local, realizarea de expoziții; vizitarea
altor muzee și expoziții din localități diferite; M . Rey consideră că, în particular, arta
permite pre școlarilor s ă „constate – prin filtrul propriilor sensibilități și experiențe – că
toate culturile au dat naștere unor expresii artistice comparabile. Este o cale de acces
privilegiată pentru descoperirea, recunoașterea și aprecierea unor culturi diferite. Acestea

14activități vor putea fi pregătite și/sau continuate printr -un studiu în sala de grupă punând în
evidență influențele reciproce și interdependența culturilor care, de -a lungul timpului, au
împrumut at mult unele de la altele“ (idem, pag. 191);
– activități muzical/corale care să implice participarea unor copii
aparținând unor culturi diferite;
– dezbaterea pe marginea pasiunilor stârnite de ma nifestările sportive
internaționale și raționalizarea comportamentului competitiv;
– organizarea de întâlniri cu personalități aparținând unor culturi diferite
și întâlniri între astfel de persoane;
– studiul diferitelor culturi – „muzica, arhitectura, artele plastice și
motivele lor decorative“ (ibidem) și a interinfluențelor reciproce între culturi și toate aceste
domenii;
– înfrățirea între grădinițe și corespondența preșcolară (inclusiv
schimburi de desene, de daruri cu specific local, de casete audio, DVD -uri sau CD -uri);
– zile sau săptămâni de studiu centrate pe un anume aspect (mediu,
arhitectură, artizanat, limbi);
– organizarea de tabere (de pildă de meșteșuguri populare și folclor) în
care să se întâlnească tineri/copii purtători ai unor tradiții (culturi sau regiuni) diferite.
Ca principiu general e nevoie de a organiza în așa fel activită țile preșcolare încât
ele să contribuie la formarea copiilor în spiritul valorilor interculturalității; sensibilizarea
adulților prin antrenarea părinților, a oficialităților, a întregii comunități locale la aceste
activități. Pentru a face posibilă realiz area unor astfel de tendințe este nevoie urgentă
(consideră M. Rey, mai sus) de formarea interculturală a profesorilor și învățătorilor.
Formarea cadrelor didactice în spiritul valorilor interculturalității va urmări echiparea
acestora cu abilități și comp etențe precum (idem pag. 196 – 197):
– capacitatea de a promova un învățământ de calitate centrat pe copil,
diferențiat și individualizat;
– competența de a identifica și valorifica aptitudinile r eale ale copiilor ce
provin din medii culturale diferite – eventual cu probleme de aculturație sau aparținând
unor medii defavorizate – chiar dacă aceste aptitudini „nu se exprimă în termenii așteptați
de școală“ (idem, pag. 196);
– capacitatea de a asigura copiilor din medii dezavantajate recunoașterea
aptitudinilor acestora;

15 – competența de a media conflicte, de a descoperi prejudecățile și
stereotipurile;
– capacitatea de a promova în cadrul unei dezbateri pluralitatea opiniilor
și a punctelor de vedere;
– competența de a utiliza metode grupale participativ -active și metode ale
gândirii critice, promovând cooperarea, participarea, inițiativa creativă, dezbaterea și
reflecția.

16

CAPITOLUL 2

ELEMENTE DE PSIHOLOGIA PREȘCOLARITĂȚII. TREBUIN ȚA
DE APARTENENȚĂ

17 2.1. Caracterizarea psihologică a vârstei preșcolare

Este un adevăr evident că societatea noastră actuală devine din ce în ce mai
accentuat pluriculturală. Se știe, de asemenea, că educația este, în principal, o activitate de
transmitere și difuzare a culturii, grație căreia aceasta se propagă de la o generație la alta,
îmbogățindu -se și diversificându -se continuu.
Spațiul existenței individuale, în acest sfârșit de secol, depășește limitele
tradiționale ale ambianței originare, de formare -socializare inițiale; întâlnirea și dialogul
culturilor, în ciuda distanțelor care le separă în timp și spațiu, sunt inevitabile ți, în multe
cazuri, problematice și complexe. Se pot astfel constata numeroase efecte disfuncționale
precum eșecul în adaptare mutuală, ambiguități identitare sau de comporta ment, refuzul și
percepția slabă a alterității.
Problema coexistenței diferitelor culturi în sânul aceleiași societăți este, după
părerea multora, o sfidare destul de deconcentrată a prezentului și viitorului. Se cunoaște
faptul că orice iden titate se construiește în cadrul unei relații de diferență/asemănare cu
ceea ce este altul sau că „identitatea este aproape un dat, un fapt aproape natural, este
precum libertatea“. (C. Cuco ș, 2000, pag. 142).
Problema identității culturale e ste una dintre cele mai urgente și mai complexe, ce
trebuie rezolvată de comun acord ținând cont de circumstanțele actuale, caracterizate prin
multiplicitatea schimburilor, deschiderea frontierelor, creșterea masivă a circulației
oamenilor și a ideilor. Pe ntru că trebuie să construim, să dezvoltăm și să învățăm să
conviețuim laolaltă, în această pluritate a culturilor, este indispensabil să abordăm relația
identitate -alteritate într -o modalitate, ea însăși, plurală. Conceptul de identitate culturală
este de stul de vag și dificil de cuprins, el putând fi circumscris prin invocarea atât a
dinamicii culturale, cât și a individului ce încearcă să țină pasul cu această dialectică. „O
identitate stabilă rigidă, osificată, obiect al unei fixații – subliniază Michel ine Rey –
constituie o carcasă asimilabilă, câteodată, unui mecanism de apărare și de aceea, este
simptomatică unei situații de criză“. (Micheline Rey, 1984), încât identitatea culturală ar
putea fi asimilată unui stereotip.
Conceptul de ide ntitate culturală este un construct care are drept trăsături
caracteristice reducția, fixația și tendința de generalizare, este într -un fel un soi de etichetă
pusă, în primul rând, de un observator care nu se află sub puterea reflexiei obiective a unei
exteriorități culturale. (C. Cuco ș, 2000, pag. 145).

18 A discuta despre identități individuale sau colective, presupune o abordare
interacționistă, situațională și a ne raporta la altul sau la dinamica temporală. Suntem ceea
ce suntem ca individua litate și prin „lipsa“ pe care o căutăm sau o găsim în alteritate. În
această proiecție în/spre altul, putem să ne percepem plenitudinea sau limitele reale.
În ceea ce privește problema alterității culturale, dificultățile teoretice sunt mai
numeroase. În acest context, filozoful O. Spengler – susținătorul ideii incomunicabilității
culturilor – promovează conceptul conform căruia fiecare cultură constituie o unitate
închisă ce trebuie luată ca atare. Cea mai mare parte a gânditorilor contempor ani sunt de
acord cu necesitatea interferenței culturale și recunosc forța de îmbogățire a contractului
cultural. Cercetătorii din perimetrul educației interculturale relevă că pentru identitatea
doritoare să și -o apropie, alteritatea, cu experiențele ei, prezintă o importanță deosebită în
delimitarea și constituirea acesteia.
Raportarea la alteritate poate împrumuta caracteristici contradictorii, paradoxale,
iar confruntarea cu aceasta poate provoca reacții de adversitate, de condamnare, de
respingere, din anumite puncte de vedere, dar și de atragere, de acceptare, de admirație, din
alte puncte de vedere. Poți foarte bine să -i accepți pe străini din punct de vedere al
manifestărilor culinare, artistice etc., dar, în același timp, poți să -i respingi ca etnie, popor,
entitate individuală.
Problema virtuțiilor închiderii culturale nu este trecută cu vederea în literatura de
specialitate. Este necesară, din când în când, la nivel individual sau colectiv, în
circumstanțe determinante , o binevenită închidere, o raliere spre sinele cultural personal
sau de grup. Marea problemă este aceea de a recompune permanent jocul necesar dintre
închidere și deschidere culturală, astfel, dacă deschiderea este o relație pozitivă înseamnă
că celălalt îmi aduce îmbogățire și reînnoire; dacă închiderea este o bună protecție
înseamnă că celălalt mă duce în situația de distrugere și de alterare a fondului valoric
propriu. Nici deschiderea, nici închiderea, la modul absolut, nu sunt bune pentru că, din
opoz iția lor se vor recompune permanent grade diferite de deschidere sau de închidere, în
funcție de circumstanțe. (C. Cucoș, 2000, pag. 152).
Potrivit autorului citat mai sus, raportul închidere -deschidere se manifestă în trei
planuri:
– planul biologic pentru protecție sau pentru reproducerea informațiilor
biologice, de la antecesori la predecesori;
– planul psihic în cursul elaborării și negocierii identității personale;
– planul social.

19 Fiecare persoană, grup, societate, poate face și reface echilibrul dintre cele două
tendințe în funcție de strategiile impuse, de spațiul sau timpul social concret. Închiderea se
face prin observarea mai atentă propriilor raporturi culturale, asimilarea propriilor
referințe valorice dar și acomodarea cu altele care sporesc cuprinderea culturală a ființei.
Este nevoie de o trecere de la o viziune statică a închiderii sau deschiderii la o perspectivă
dinamică, dia lectică, plusatorie a raportului închidere -deschidere culturală. Important este
ca cele două să nu fie luate izolat ci împreună, stabilindu -se astfel un echilibru dinamic, un
parcurs ciclic, cu închideri și deschideri spirituale succesive, catalizatoare și îmbogățitoare.
Apropierea față de altul nu poate fi totală și nici nu este bine să fie așa. În fapt,
fiecare, ca individ sau entitate grupală, posedă un fond valoric inconfundabil și insondabil.
Relația cu altul, cu străinul, prezintă o dubl ă dimensiune: cea de stereotipizare și de
prejudiciere, ca urmare a procesului de categorizare, de atribuire și cea de menținere a unei
distanțe culturale, de realizare a conștiinței diferenței de coduri, sisteme de valori,
obișnuințe. Nu trebuie să avem a mbiția transparenței, a „dezgolirii“ totale a alterității
culturale. Raportarea interpersonală pune în evidență jocul dintre cunoaștere și
necunoaștere, dintre claritate și estompare, dintre transparență și mister. (C. Cucoș, 2000,
pag. 155).

2.2. Trebuința de apartenență și sentimentul identității la copilul preșcolar

Încadrată într -un context geografic, istoric, cultural, complex și dinamic, România
este un spațiu care nu face excepție de la tendința actuală de accentuare a diversității
structurilor sociale. Pluritatea culturală din țara noastră a fost îmbogățită creativ prin
contextele istorice pe care le -a acumulat, contexte bogate în contacte, interacțiuni și
împrumuturi culturale reciproce. România este o țară multicultur ală, chiar dacă, în
comparație cu multe state europene, are o structură demografică caracterizată de o
omogenitate etnică ridicată (majoritatea reprezintă 89,4% din totalul populației) și cu
multiple inserții din culturile statelor vecine, fără a avea însă zone segregate etnic și fără a
fi caracterizată printr -un vid de populație majoritară. România este încadrată în categoria
țărilor a căror multiculturalitate este asigurată de așa numitele „minorități tradiționale,
istorice“ sau, printr -o expresie demult apusă „minorități conlocuitoare“.
Având în vedere faptul că în țară nu există o bogată structură de atragere a
emigrației și nici o vizibilă diversitate rasială, rezultă că pe lângă activitatea de deschidere
culturală a tuturor preșcolarilor și școlarilor din învățământul românesc, eforturile educației

20interculturale îi vizează preponderent pe copiii aparținând grupurilor minoritare
menționate. Totuși, educația interculturală din țara noastră trebuie să acorde atenție și altor
categorii de pop ulații recent intrate în țară ca urmare a emigrării survenite din cauza unor
evenimente tensionate și a condițiilor grele din țările lor.
Pluritatea de culturi este foarte veche în România, asigurându -i șansa de a fi
învățat continuu din schi mburile culturale acumulate. Un spațiu cultural privilegiat este
zona vestică a țării, Transilvania, de care se leagă cele mai multe referiri și dezbateri
asupra grupurilor minoritare, cele mai multe tensiuni și probleme interetnice .
Diversi ficarea semnificativă a populației din Transilvania datează încă din secolul
al IX -lea, când au pătruns primele valuri de maghiari și mai apoi în secolul al XII -lea și al
XIII-lea, odată cu venirea sașilor și secuilor. Ca urmare a acestei diversificări etn ice a
populației transilvănene apar și primele instituții de învățământ pentru copiii cu origini
etnice diferite.
Diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu ci o realitate care trebuie
fructificată în mediul școlar și preșcolar. Plurita tea culturală pune nu numai problema
apărării diferențelor ci și a dialogului cultural care recunoaște că fiecare trebuie să
contribuie la îmbogățirea experienței umane și că fiecare dintre ele este un efort de
universalizare a unei experiențe particulare.
Interculturalismul implică înțelegerea, aprecierea și valorizarea culturii proprii la
care se adaugă respectul bazat pe o informare autentică și pe construirea curiozității față de
particularitățile culturii etnice a celuilalt. Intercultural itatea este un proces care se produce
la intersecția dintre culturi, nefiind un scop în sine, dar care poate deveni finalitate, atunci
când sunt sesizate transformările nefirești sau comportamente la acest nivel de intersectare
a culturilor.
Învățământul din România, recent integrată în Uniunea europeană, se găsește în
plină schimbare și reînnoire, astfel că este momentul potrivit pentru a se imprima întregii
reforme și o dimensiune interculturală. Iată câteva argumente în acest sens:
a) este mult mai ușor să inovezi și să introduci elemente noi încă de la
începutul unui proces decât după ce liniile de forță au fost deja trasate iar restructurarea și
statornicirea rețelei de norme cu privire la învățământ au fost realiz ate;
b) este un fapt știut că cele mai multe tensiuni interetnice au drept sursă
nerecunoașterea suficientă din punct de vedere cultural (în România trăiesc laolaltă mai
multe grupuri minoritare ajunse aici în diverse împrejurări istoric e). După evenimentele din
1989, s -au înregistrat conflicte deschise, mai ales între români și maghiari sau români și

21țigani (chiar conflicte între români aparținând unor confesiuni diferite, exemplu fiind
disputele dintre credincioșii ortodocși și cei grec o-catolici);
c) societatea noastră cunoaște o mutație profundă. Articulația interculturală a
sistemului de învățământ ar constitui un mijloc eficace pentru trecerea la o societate
democratică, deschisă și permisivă, deopotrivă pluralis tă și solidară, iar fenomenele de
intoleranță politică, economică, pot fi stăvilite prin promovarea comportamentelor
interculturale;
d) abordarea interculturală ar putea îmbunătăți aspectul relațional al locuitoril or
țării noastre, confe rind o dimensiune nouă raporturilor interumane cotidiene, iar tendințele
egocentriste, pragmatismele extreme, precum și fenomenele psihosociale de marginalizare,
pot fi diminuate.
Perspectiva interculturală imprimată învățământului român esc s -ar putea lovi
de anumite prejudecăți sau ar putea să reînvie sentimente de ură sau dispreț, acumulate în
timp. Înainte de a încerca să cultivăm în spiritele oamenilor dorința de cunoaștere și atașare
la alte culturi este nevoie să se disipeze resenti mentele și prejudecățile, trebuie pregătit un
„grad zero“ în obișnuințele și mentalitățile noastre, platforma de la care se vor putea înălța
și dezvolta comportamentele interculturale dorite.

2.3. Punerea bazelor sentimentului de identitate culturală în copilărie

Vechile etichete și judecăți apriorice se cer a fi părăsite. Desigur, nu putem face
„tabula rasa“ din trecutul nostru, însă putem pune în valoare unele facultăți umane, cum
ar fi iertarea, recunoașterea propri ilor greșeli, asumarea responsabilă a trecutului, toleranța.
O realitate socio -culturală deficitară pentru unii nu trebuie înlocuită cu una de aceeași
factură, dar favorabilă pentru partea adversă. Fostele privilegii lingvistice și culturale nu
trebuie să se transforme unilateral părții pe care istoria a pus -o în drepturile ei firești.
Echilibrul și cumpătarea sunt mai mult decât necesare în aceste vremuri. Dacă timpul și
istoria au fost laolaltă, în același spațiu români ruși, români și unguri, români și ț igani etc.,
atunci ei sunt obligați, prin același determinism implacabil, să se suporte, să se cunoască și
să se respecte reciproc, în materie de cultură, aroganța și complexele „de superioritate“
nefiind deloc justificate. În cadrul învățământului românes c, abordarea interculturală ar
trebui să genereze o serie de reflecții asupra unor probleme cum ar fi:
– necesitatea de a fundamenta un sistem și o structură instituțională mai
flexibile și mai permisive la autonomia unităților de bază;

22 – capacitatea sistemului de învățământ de a preveni „ghetoizarea“
fenomenelor de segregație culturală dar și posibilitatea de a se asigura un învățământ în
limba maternă pentru comunitățile etni ce cu mențiunea că trebuie meditat până la ce nivel
se poate merge cu instruirea în limba maternă, într -un stat național și unitar;
– necesitatea de a stabili o serie de obiective educaționale centrate pe
dobândirea autonomiei spirituale, pe autoinstrucție și autoeducație, cultivându -se
atitudinile și abilitățile de racordare pe cont propriu la fenomenele culturale;
– cerința de revizuire a conținuturilor și programelor de educație prin
imprimarea un or direcții interculturale asupra unor activități precum cele de educație
pentru societate, cunoașterea mediului, domeniul limbă și comunicare, domeniul estetic și
creativ, introducându -se în curriculum noțiuni cu privire la diversitatea culturilor și
unitatea umanității;
– lărgirea gamei de strategii și metodologii didactice prin evidențierea de
metode și tehnici didactice mai suple și compatibile deschiderii interculturale, exigențe
puse în practică de către dascălii care cuno sc cel mai bine comunitatea școlară și
particularitățile culturale ale copiilor;
– în comunitățile pluriculturale, cu etnii eterogene, unde se manifestă
tensiuni interetnice, demersul intercultural trebuie să se centreze pe sco puri terapeutice prin
care să se stingă unele conflicte și să se prevină altele;
– în comunitățile pluriculturale unde nu există tensiuni manifestate,
abordarea interculturală trebuie să aibă drept obiective prevenirea conflict elor, înțelegerea
mutuală, colaborarea și deschiderea interetnică;
– în comunitățile locale monoculturale și omogene etnic sunt necesare
pregătiri prealabile pentru dialog intercultural în vederea contactelor și interacțiunilor
viitoare posibile. Pe baza celor menționate mai sus se va clădi societatea mondială de
mâine cu colaborarea tuturor factorilor de decizie la nivel central și local.
Învățământul de azi își asumă în mod conștient și deliberat misiunea de prom ovare
a valorilor științifice, culturale și spirituale ale poporului nostru, pe care le pune în
concordanță cu exigențele societății europene multiculturale, dar și ale globalizării.
În contextul actual, a sensibiliza factorii implicați în ed ucație pentru dimensiunea
interculturală a învățământului rămâne unul dintre obiectivele principale urmărite, iar
datoria fiecăruia dintre noi – dascăli, copii, membri ai comunităților – este aceea de a
promova cercetarea valorilor umaniste europene, inova rea didacticii, recunoașterea
diversității, prezervarea multiculturalității în contextul unei Europe unite, susținerea și

23încurajarea sentimentului identității, stimularea creativității etnice. Aceste idei generoase,
desprinse din spiritul timpului pe care îl trăim, au stat la baza interesului nostru pentru
tema lucrării de față.

24

CAPITOLUL 3

SPAȚIUL CULTURAL BREB

25 3.1. Prezentarea generală a localității

S atul Breb este o așezare de munte, fiind situat în partea central -nordică a
județului Maramureș, la o distanță de 25 Km față de Sighetu Marmației și de 52 km față de
reședința de județ, Baia Mare. Legătura cu restul județului se face doar pe căi de
comunic are rutiere.
Localitatea este atestată documentar din 20 martie 1360 sub denumirea de „Villa
Olahalis“ adică „Satul pârâului cu brebi“ într -o diplomă a regelui Ludovic I de Anjou, fiul
Carol Robert, act prin care îl întărește pe românul Drag oș, fiul lui Giula în moșiile Breb,
Copăciș, Slatina (Ocna Șugatag), Desești, Hărnicești și Sat Șugatag. Această diplomă
recunoaște drepturile acestei familii cnezale asupra acestei moșii din vechime.
Satul este atestat documentar sub numele actual, de Breb, în 1715. Hotarul satului,
destul de întins, se învecinează cu cinci localități: Budești, Sârbi, Ocna Șugatag, Hoteni,
Mara și cu un sat din zona – Fisculașului Șurdești. Suprafața Brebului este de 3.490 ha.
Teritoriul satului este străbăt ut de o rețea hidrografică bogată. În toponimia locală,
principalele cursuri de apă, care izvorăsc din Munții Gutâi și se varsă în râul Mara sunt
cunoscute sub următoarele denumiri: Valea Breboaia, Valea Mare, Valea Sunătoare și
Valea Caselor. Văile, purtâ nd numele râușoarelor care le străbat, te uimesc cu vegetația lor
bogată și cu frumusețea florilor sălbatice de un galben sau violet strălucitor.
Majoritatea locuitorilor satului Breb sunt țărani cu gospodării individuale, având
ca ocupație d e bază agricultura, orientată cu precădere spre creșterea animalelor, avantajul
fiind reprezentat de existența suprafețelor mari de fânețe și pășuni. În ultimii ani s -a putut
observa o creștere a suprafeței de fânețe în detrimentul suprafeței arabile culti vate cu
cereale.
Oamenii acestui sat, ca de altfel din întreg Maramureșul au o viață spirituală
bogată. Fiecare moment din viața familiei, a comunității își găsește o bogată reflectare în
plan spiritual. Remarcabile sunt datinile și obiceiuri le legate de sărbătorile de iarnă, dar și
cântecele de nuntă, strigăturile și ora țiile. Asemenea multor sate din Maramureș, Brebul
păstrează o parte din cimitirul evreiesc. Monumentele funerare din piatră, amplasate pe un
teren în pantă, nu departe de locu l bisericii din lemn, lasă să se vadă simbolurile
caracteristice acestei culturi. Negustorii și puținii meșteșugari evrei care au trăit alături de
românii din Breb odihnesc laolaltă pe această coastă dintr -o margine a satului. Din când în
când, generația v ârstei a treia aduce la viață frânturi din istoria evreilor, care au avut un rol

26important în mozaicul cultural al începutului de veac XX. (Memoria unui loc: Satul BREB
din Maramureș, Ana Bârcă/ Dan Dinescu, AD Libri, 2008, p. 45).
Ca o esti mare privind perspectiva localității, putem afirma că în viitor va avea o
populație îmbătrânită datorită migrației tinerilor spre localitatea de centru a comunei sau a
plecării la muncă în alte țări, precum și datorită scăderii natalității.

3.2. Un tezaur încă viu de meșteșuguri și tradiții

Sunt sigură că unele mici momente prin care trecem, unele fapte ale noastre și
unele acțiuni pe care le întreprindem au importanța lor graduală atunci când se consumă.
Valoarea lor poate s ă fie umilă sau trecută complet cu vederea la început. Peste ani,
semnificația lor în existența noastră izbucnește cu mare forță și ele își dezvăluie
însemnătatea.
Universul tradiției și hotărârea de a păstra valorile semnificative pentru
comunitate ne cuceresc în Breb mai mult decât oriunde în altă parte. Sigur că există și aici
televizoare și computere, că se pregătesc mâncăruri sofisticate pentru diverse sărbători,
însă în același timp, încă se mai ară ogorul cu plugul, suitul oilor la munt e repetă, în fiecare
primăvară, un vechi ritual, crucile din lemn marchează cimitirele, iar fetele, respectând
„eleganța“ unei mode locale, merg duminica la biserică. E un balans spectaculos între viața
modernă și cea a satului bătrân. Aici, în Breb, nu tr ebuie să căutăm prea mult ca să
descoperim frumusețea simplității. (Ana Bârcă/Dan Dinescu, Memoria unui loc. Satul
Breb, Ad Libri, Bucuresti, 2008)
Țesutul și cusutul pentru familie făceau parte dintre îndeletnicirile de bază ale
femeii de la sat. De la piesele de port cotidian la cele de sărbătoare și până la textilele care
„îmbracă“ locuința, era totul lucrat de mâini harnice și măiestre. Până în zilele noastre s -a
păstrat tradiția ca fetele să deprindă în familie arta cusutului, țesutului, lucrului manual.
Cele mai multe încep la 6 – 7 ani să coasă prima floare pe pânză (de obicei pe o batistă)
sau să -și ajute mama la „țesut“. Și astfel, fiecare fată va deprinde arta țesutului și cusutului,
străduindu -se să realizeze lucruri cât mai frumoase cu care să se mândrească prin sat.
Camera folosită la sărbători și la alte evenimente familiale este recunoscută după
abundența țesăturilor și după expunerea sub tavan (pod sau grindă) a icoanelor și a
farfuriilor ( blidelor ). Patul și suport ul din lemn („ruda“) de deasupra patului se afirmă ca
zone importante ale încăperii. Această cameră împodobită până la refuz cu țesături groase
în straturi alternative de țesături, modele și culori cu patul plin de perne cusute, alese în

27război ( „tiară“ ) sau brodate, cu ștergare în jurul icoanelor și blidelor este păstrată și în
interiorul caselor nou construite.
Lemnul a constituit din totdeauna un material sensibil în care meșterul popular a
pus atât îndemânare, cât și simț artistic. El, lem nul, s -a supus mâinii pricepute a omului,
dând naștere unei cuprinzătoare game de obiecte, de la cele mai mici, de uz personal,
ustensile casnice și unelte de lucru, obiecte de cult, până la piese mari de interior și cele
utilizate în construcții.
Străbătând ulițele pietroase ale Brebului, de cele mai multe ori în pantă, nu putem
să nu remarcăm varietatea porților cu 3,5 sau 6 stâlpi mari și cu foile de poartă foarte înalte
și profilate în volute, cu motive tăiate în scândura lată, cu decorați e traforată, incizată sau
sculptată. Seria porților din Breb cuprinde exemplare de o rară frumusețe, fie că sunt foarte
simple ( cele din primele decade ale sec. al XX – lea) , fie că se caracterizează prin forme și
decorații foarte elaborate. Nu au fost î ntrebuințate prea multe unelte, însă din orice detaliu
se vădește talentul multor generații de cioplitori în lemn cărora comunitatea le datorează
toate obiectele folosite în gospodărie, de la cele mai importante la cele mai umile.
Cei 5 -6 stâ lpi masivi, ciopliți în lemn de stejar, acoperiți de sculpturi ce se
rotunjesc în funie răsucită în cruce înscrisă în cerc, cu romburi și rozete, reprezintă
structura de bază pentru batanți, formați din bucăți de scândură orientate în direcții diferite,
compunând astfel modele romboidale și solare. Poarta pe care scrie ,,PROPRIETATEA
GHE. DEAC“ marchează o gospodărie pe măsura prestigiului de care se bucura familia
care a întemeiat -o. Pe o poartă datată 1979, motivele compoziției sculptate și legenda
haiduc ului, transmisă de folclor de mai bine de 200 de ani, ne trimite la ,,Poalele Gutâiului
(unde) Pintea cu ortacii lui/stau în loc și sfătuiesc/ unde -o fi codru mai des“ (Ana
Barca/Dan Dinescu, memoria unui loc. Satul Breb, jude țul Maramureș, Ad Libri,
Bucur ești, 2008, pag. 21).
Universul tradiției și hotărârea de păstra valorile semnificative pentru comunitate
ne cuceresc aici mai mult decât oriunde în altă parte. Chiar și cel care ajunge pentru prima
oară în Breb remarcă puținătatea exemplarel or de locuințe construite după anii 1995. Casa
parohială, așezată ceva mai jos de biserică, este o constucție din lemn (Clejie) de mari
dimensiuni, spațioasă, înconjurată de șatră. Preotul Mircea Antal, care a locuit în această
gospodărie împreună cu fami lia sa vreme de aproape patru decenii, este evocat de locuitorii
mai vârstnici ai satului ca o persoană care ținea la obiectele care conservau formele și
ornamentele transmise de generații întregi. A fost un îndrumător pentru meșterii de porți și
cruci de cimitir, făcând totul ca aceștia să -și păstreze gustul și sobrietatea, echilibrul și

28simplitatea decorației vechi, care reprezentau esența creației artistice în acest domeniu al
prelucrării lemnului (Memoria unui loc: Satul Breb din Maramureș, Ana Bârcă/ D an .
Dinescu, Ad Libri, 2008, București, pag. 38).

3.3. Istoricul școlii și învățământului preșcolar din Breb

Din documentele parohiale, reiese că începând din anul 1700 s -au pus bazele unei
școlarizări parțiale – mai mult catehetice – a copiilor din Breb, aceasta făcându -se sub
egida și cu cheltuiala parohiei, cantorul fiind plătit de poporeni și ca învățător. În istoricul
,,școalei confesionale greco -catolice “ din Breb, se menționează că învățământul propriu –
zis (lai c) s-a înființat în anul 1850 ,,la început foarte slab “, în casa cantorului Petran
Teodor cu un efectiv de 10 -15 copii. În anul 1859 se închiriază o casă particulară și este
angajat un absolvent al Liceului din Năsăud ca învățător pe numele de Teodor Mic lea din
Copalnic. Acesta nu rămâne în sat decât un an. Numele învățătorului care i -a luat locul nu
se cunoaște. Numărul copiilor care frecventează cursurile (de 4 ani) este încă mic 16 -20,
din pricina localului necorespunzător. În 1860 comuna Breb a cumpă rat locul de școală
confesională cu 350 de forinți de la cetățeanul Bota Zaharia (inclusiv terenul intravilan
aferent). Acest local a fost mărit în anul 1880 cu încă o sală de cursuri, fiind utilizat în
acest scop până în 1912. Numărul copiilor școlari es te în continuă creștere, ajungând în
1890 la 50 -60, astfel, încep să se țină separat cursuri, cu elevii mai mari (clasele V -VIII)
după masa, iar cu cei mai mici dimineața. Tot în acest an se înființează „Corul plugarilor
din Breb “ format din bărbați între 16 și 40 ani fiind condus de Vasile Doroș, fratele
preotului Nicolae Doroș. Datorită spiritului organizatoric și devotamentului acestui
învățător, mica școală din Breb este dotată cu mobilier și material didactic nou și devine în
scurt timp neîncăpătoare, astfel, în anul 1904, este frecventată regulat de 97 de copii în
vârstă de 7 -15 ani, care absolvă 5, până la 8 clase, două fete urmează liceul la școala civilă
din Beiuș, iar un tânăr este student la Academie. În aceste condiții, devine stringentă
nevoia d e a clădi o nouă școală, spațioasă, cu două săli de clasă și cu locuință pentru
învățători. Inimosul dascăl, la înțelegere cu fratele său, preotul paroh Nicolae Doroș, încep
construirea școlii din cărămizile pe care sătenii le arseseră pentru construc ția u nei noi
biserici. În anul 1912 se termină zidirea noii școli, utilizată și pentru grădiniță, sală de
material didactic. Vechea școală din lemn va fi utilizată, de aici înainte, ca local pentru
primărie. În anul 1961, se începe, mai la vale de Primărie, con struirea unei noi școli, local

29care se termină și se dă în folosință în anul școlar 1962 -1963. Din toate cele expuse mai sus
(fără a respecta în tocmai tematica dată), rezultă că satul Breb are o istorie veche și un
trecut destul de zbuciumat. El și -a păst rat nealterate (cu unele mici excepții), de -a lungul
veacurilor de asuprire feudală și străin, limba, portul, religia, tradițiile folclorice,
obiceiurile și datinile străvechi – unele dintre ele datând din timpul dacilor. (Scurtă
monografie a satului Breb, scrisă de către preotul Mircea Antal în anul 1959 – 1960).
Existența grădiniței din Breb poate fi reconstituită și din mici fragmente de puzzle
formate din amintirile foștilor copii de grădiniță. Unul dintre aceștia este și domnul
Vișovan, a zi, profesor pensionar. Din spusele domniei sale aflăm că prin anii 1948 – 1950,
când frecventa grădinița, educatoarea era o persoană necalificată al cărei nume nu și -l mai
aduce aminte. Și ca în romanele celebre, i -a rămas și amintirea gustului unei felii de pâine
și al unei căni de cafea cu lapte pe care o primeau micuții dimineața, din mâna femeii de
serviciu.
Grădinița funcționa pe atunci cu o singură grupă, în clădirea veche, educatoarele
erau necalificate, condițiile în care se desfășur au activitățile specifice erau relativ aceleași
cu cele din ziua de azi: fără apă curentă în incintă, fără toalete în clădire, materialul
didactic sărac. Poate din pasiune pentru ceea ce făceau, poate din neputința de a -și
desfășura activitățile, poate din îndemânarea cu care erau înzestrate, educatoarele
confecționau ele însele materialele didactice necesare sau le cumpărau pe banii lor.
În perioada despre care vorbim, grădinița și școala erau frecventate și de copiii
evreilor. Din cataloagel e foarte vechi reieșea că unele clase aveau chiar și 15 copii evrei.
De altfel, satul era populat cu mulți evrei, aceștia având și o sinagogă în localitate, iar
ultima familie de evrei a plecat spre Palestina prin anii 1962 -1963.
Anul 1974 e ste cel în care copiilor brebenilor li se repartizează o educatoare
calificată în persoana doamnei Tămaș Ileana, din Budești, care rămâne până în 1987. Anul
1980 îi aduce grădiniței o a doua grupă, având -o ca educatoare calificată pe Costin Ileana.
Drumuri le Brebului erau neîngrijite, nepietruite și greu accesibile copiilor mici, care
străbăteau cu dificultate până în mijlocul satului (în Josani) unde era clădirea grădiniței.
Prin urmare, în anul 1982, cea de a doua grupă se mută într -o casă particulară „La
Frădeni “, pentru a fi mai aproape de copiii din Susani și rămâne acolo timp de 2 ani. Din
același motiv, de distanță, în 1984, grădinița are fixată cea de a doua grupă, tot în Susani,
tot într -o casă particulară (la Ionu' lu' Mihaiu' Ilenii) și tot cu edu catoare necalificată
(Turda Nița / Paul Ileana).

30 Apoi, doamna Tămaș Ileana se transferă la ciclul primar și vine, pentru un an,
educatoare suplinitoare la Breb chiar sora mea, Tepei Ileana. Din anul 1984 până în 1988
grădinița funcționează în clădirea veche, cu o singură grupă. Din 1988 există educatoare
calificată în persoana doamnei Tămaș Maria și sunt din nou două grupe până în 1989.
Activitatea grădiniței se derulează, între anii 1989 și 1995 într -o singură grupă,
sub îndruma rea educatoarei calificate Mandra Ileana, ea însăși fiică a satului Breb. Din
1995 și până în prezent, există două grupe, numai cu personal calificat și titular. Eu sunt
una dintre educatoare și lucrez aici din 2003.
Când Nicolae Ceaușescu ș i-a propus să desființeze satele românești, localități din
Europa au început să se înfrățească între ele. Așa s -a ajuns și la momentul sosirii
belgienilor la Breb. Nouă sate belgiene, adunate într -o comună puternică, Somme – Leuze,
și-au trimis reprezenta nții cu ajutoare spre România, Breb. Camioanele acelea aduceau
primele jucării mai spectaculoase și mai colorate pentru copiii de la grădinița din Breb.
Statul român nu se sacrifica și pentru copiii din satele mai izolate, așa cum nu o face nici în
ziua de azi. În anul școlar 2011/2012 eu am primit pentru prima dată de când lucrez aici
(2003 -2004) material didactic și jucării. În mare parte lucrez cu material didactic
confecționat de mine sau cumpărat.

31

CAPIT OLUL 4

STRATEGII ALE FORMĂRII SENTIMENTELOR DE
APARTENENȚĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR DIN BREB

32 4.1. Adaptarea metodelor Freinet la educația interculturală în grădiniță
(ieșirea preșcolară, tatonarea experimentală, confecționare a de material didactic
împreună cu copiii, corespondența preșcolară)

„Veți fi la nivelul copiilor. Îi veți vedea cu ochi nu de pedagog, nu de șef, ci cu
ochi de om și de copil și veți reduce imediat, prin acest fapt, distanța periculoasă car e
există în clasele tradiționale între elev și profesor. “ (Freinet).
Freinet militează pentru o educație prin reușită. Doar reușita consolidează
dinamismul personal. Orice copil este capabil de reușită, esențial este să nu -l împingem
spre eșe c prin exigențe exagerate sau premature. Aceasta nu presupune o educație a
facilității, ci o dinamizare prin reușite care le vor antrena și pe celelalte. Freinet respinge
emulația și competiția cărora se substituie atât individualizat, cât și comun, accept ând doar
autoemula ția. El introduce, în acest sens, teste prin care copilul î și poate verifica
cunoștințele, poate să facă singur un grafic al greșelilor comise, dovedindu -și lui însuși
posibilitățile și limitele.
Pentru a ajunge la această r eușită, copilul trebuie ajutat și încurajat „organizând în
jurul lui munca și viața, bazându -se pe posibilitățile sale, chiar și cele mai modeste “.
(Mihaela Șt. R ădulescu, Pedagogia Freinet. Un demers inovator, Editura Polirom, Ia și,
1999). Cu ochii perman ent deschiși la opțiunile preșcolarilor, educatoarea trebuie să
întrunească factorii situației educative, fără a avea nevoie să psihanalizeze. Rezultă că rolul
educatoarei este riguros și considerabil în fața organizării grupei și permite fiecărui copil să
lucreze liber. Coborât de la catedră, educatorul este mai prezent și mai important, căci el
trebuie să creeze neîncetat. El nu mai are alte mijloace de a se impune decât iradierea
persoanei sale, credibilitatea, valoarea sa. Freinet introduce în grupă un climat nou,
asociind educatoarea și preșcolarii în realizarea unei sarcini comune. Dacă în învățământul
tradițional, rolul copilului se reduce la a asculta și memora spusele educatoarei, acțiunea
pedagogică în viziunea lui Freinet trebuie să aibă copilul c a ax în jurul căruia să graviteze
totul. Educatoarea trebuie să se adapteze la trebuințele copilului, să ia în considerare
interesele și înclinațiile sale. (Mihaela Rădulescu, Pedagogia Freinet. Un demers inovator,
Editura Polirom, Ia și, 1999).
Adevărata disciplină nu se instituie din afară, după o regulă prestabilită, cu
cortegiul său de interdicții și sancțiuni. Ea este consecința naturală a unei bune organizări a
muncii cooperative și a climatului moral al grupei. La Freinet, libertatea cap ătă sens atunci

33când îndeamnă nu posibilitatea de a nu a face nimic, nici aceea de a face orice, ci
posibilitatea de a alege între activități diverse. Freinet nu conferă copilului o dimensiune
mitică, nu cade în pedolatrie, copilul teoretic al lui Freinet aparține grupului -clasă și unei
comunități sociale și culturale. Freinet se pronunță pentru educație a muncii. Educația
trebuie să -și găsească motorul esențial în muncă creatoare, liber aleasă și asumată. În
cucerirea autonomiei fiecare trebuie să învețe s ă-și fixeze singur obiectivele, în loc să
aștepte să -i fie impuse din exterior. Educația trebuie să aibă drept punct de plecare copilul
real cu nevoile sale firești, efortul celui educat fiind comparat cu respirația voluptoasă a
aerului sonor „al unei dimi neți de primăvară “. Deoarece valorile tradiționale se întrupează
în mediul, greșeala cea mai gravă pe care o poate face grădinița este de a „smulge copilul
familiei, mediului, tradiției în care a fost crescut, atmosferei care l -a înconjurat, gândului și
dragostei care l -au hrănit, muncii și jocurilor care au fost pentru el prețioase experiențe
pentru a -l muta cu forța în mediul atât de diferit al grădiniței și școlii “. (Le Nouvel
Educateur – Revista de pedagogie Freinet, nr. 17)
În lucrarea „Les dits de Mathieu “ (1949), Freinet ne povestește întâmplările unui
tânăr orășean care, vrând să fie de folos gazdei sale ,va insista să adape un cal căruia nu -i
era sete. El îi avertiza pe educatori să nu cadă în greșeala „unei pedagogii a calului căru ia
nu-i este sete “, pledând pentru o pedagogie a calului care „galopează către lucernă și
adăpătoare “. Problema principală a educației nu este „conținutul adăpătoarei “ (conținutul
învățământului), ci „modul de a provoca setea copilului “.
Prin cipiile și tehnicile pedagogice ale alternativei educaționale se constituie într –
un demers universal al educației de azi. Practicată de mai bine de 75 de ani, această
pedagogie își demonstrează și în zilele noastre profunda actualitate. Alternativele
pedag ogice deschid o cale reformatoare la scară socială. Adevărata schimbare este aceea
care afectează întregul sistem pentru perioada următoare și pentru viitor. Astfel, pedagogia
Freinet se constituie într -o școală modernă care pregătește copilul de azi pentr u lumea de
mâine. În cel de -al treilea mileniu, un sfert din copiii care sunt azi pe băncile școlii pot
lucra în domenii care azi nu există. Alții vor face față unor mașini care nu au fost încă
inventate. Iată de ce este imperios necesar să îi învățăm pe c opii să învețe. Alternativa
pedagogică Freinet rezidă în faptul că este fondată pe valori universale: Responsabilitate,
Autonomie, Cooperare, Întrajutorare. Pedagogia Freinet este centrată pe copil, luând în
considerare cele trei componente ale personalită ții sale: Unicitate, Diversitate, Globalitate.

34Copilul dorește să existe, să fie recunoscut, el are nevoie să vorbească despre el:
EXPRIMARE.
El dorește să fie ascultat: COMUNICARE.
În fața tuturor temerilor pe care le încearcă, el are nevoie de alții: COO PERARE.
El are nevoie să cunoască lumea și să se cunoască: TATONARE EXPERIMENTALĂ.
El are nevoie de bucurie și fericire: PLĂCERE.
Este o pedagogie deschisă spre exterior. Copilul nu trăiește numai în școală.
Această pedagogie, ținând seama d e mediul familial, cultural și social, permițându -i să
vorbească, să facă propuneri referitoare la aceasta. Pedagogia Freinet nu se mărginește să
propună noi metode didactice educatorilor, ci promovează un proces de unitate și unicitate
globală. Ea dovedeș te că o înnoire a raportului educațional se întărește dacă se modifică
atât tehnicile, instrumentele de organizare, cât și atitudinea și capacitatea de predare a
dascălului.
Iată câteva metode pedagogice Freinet:
IEȘIREA PREȘCOLARĂ
Această tehnică are importanță și valoare instructiv educativă foarte mare,.
Acțiunea aceasta contribuie la dezvoltarea simțului de observație a copiilor, a interesului
pentru studiul în natură. De asemenea, contribuie și la lărgirea cunoștințelor, înt regește
efectul instructiv -educativ al activității didactice, realizându -se, în acest mod, legătura
dintre teorie și practică. Activitățile în natură stimulează curiozitatea de a descoperi noi
lucruri, dezvoltându -se dorința de călătorie în scopul cunoaște rii. Prin aceste ieșiri pe plan
afectiv, se trezesc sentimente de prețuire și atașament față de natură. Apoi, ieșirea
preșcolară dezvoltă la copii spiritul de prietenie, de voință, disciplină. Această acțiune
didactică trebuie pregătită după un plan ce cup rinde trei etape, și anume: pregătirea
teoretică (se stabilesc tematica și obiectivele, itinerariul), desfășurarea propriu -zisă și
evaluarea acesteia la întoarcerea în grădiniță.
Exemplu de aplica ție
Grupa: mare
Activitate : DȘ – „Plante medi cinale “ – observare
Scop: Dezvoltarea spiritului de observa ție, cunoașterea mediului natural, prețuirea
naturii.
Obiective: – să identifice plante medicinale în natură;
– să observe alcătuirea lor și locul unde cresc;

35 – să deosebească plantele medicinale de alte plante asemănătoare;
– să enumere pentru fiecare dintre plantele culese câte o întrebuin țare.
Material didactic : plant e medicinale naturale, plan șe cu plante medicinale, flori de
lotus -siluete, carte cu plante medicinale „Farmacia naturii “ – un ghid
al plantelor medicinale.
Metode și proc edee: conversa ția, explicația, demonstrația, exercițiul.
Etape: 1. Pregătirea teoretică:
a) propunerea de a ie și pentru a culege și observa plante (plante medicinale);
b) plantele acestea sunt speciale deoarece ajută la men ținerea s ănătă ții;
c) observarea teiului – doar florile le folosim pentru ceai;
d) alte plante medicinale de la care folosim floarea, tulpina, frunzele și chiar
rădăcina ( mușețel, coada șoricelului, sunătoare etc.)
e) evaluare – Tehnica „Flaorea de lotus “.
2. Desfă șurarea activit ății:
a) introducerea în activitate – Pregătirea teoretică a copiilor pentru ie șire
b) anun țarea temei „Astăzi vom ie și să culegem plante care ne ajută să ne
men ținem s ănăto și. Plantele pe care o s ă le culegem și le vom observa se
numesc plante medicinale. Vom ie și în gr ădina bisericii pentru a observa teiul “.
Observarea sistema tică a teiului.
Este un copac mare, face multe flori care sunt a șezate sus, pe ramuri. Florile sunt
mai multe împreună parcă ar forma un ciorchine. Se rup de pe ramură, se usucă la umbră și
abia apoi se face ceaiul din ele. O să culegem și no i câteva flori, apoi vom merge mai
departe pentru a găsi și alte plante medicinale. Pe deal întâlnim sunătoarea și coada
șoricelului.
Observare: sunătoarea – rădăcina firoasă, bine înfiptă în pământ, tulpină puternică
cu ramifica ții și frunz e zim țate, florile sunt așezate mai multe împreun ă pe tulpini țe și au
culoarea galbenă. O singură plantă de sunătoare poate avea până la zece flori. Vom pipăi
planta și vom observa c ă este aspră, parcă ne -ar înțepa puțin.
Observare: coada șoricelului – cam la fel cu sunătoarea este și aceast ă plantă doar
că are flori micu țe albe. Se va sublinia faptul c ă aceste plante se pun la uscat la umbră, apoi
se face ceai folosind doar o cantitate mică din florile uscate. Le voi transmite câteva
informa ții luate din cartea „Farmacia naturii “ – un ghid al plantelor medicinale.

36 Florile de sunătoare sunt folosite pentru tratarea arsurilor și iritațiilor, dar și un
bun remediu pentru afec țiunile nervoase. Sun ătoarea este numită și pojarni ță.
Florile de tei sunt folosite pentru a avea un somn lini știt.
Coada șoricelului ajut ă la o bună digestie pentru stomac și intestine.
Vom culege aceste plante și le vom pune la uscat în gr ădini ță. În curtea grădini ței
observăm o plantă deosebită – este mu șețelul – mai mică decât sunătoarea și coada
șoricelului. Și aceast ă plantă are tulpina cu mai multe ramifica ții, pe care se afl ă frunzele
mici și mai multe flori foarte frumoase, în mijloc galbene iar petalele albe.
Evaluarea: Tehnica „Floarea de lotus “
Ajun și la gr ădini ță se va propune un joc prin care se va verifica ce au re ținut
copiii despre plantele medicinale observate și culese.
Observarea siluetelor preg ătite – florile de lotus și explicarea modului de
desfă șurare a jocului. Floarea mai mare de lotus va fi așezat ă în centru iar
celelalte cinci flori o vor înconjura. Pe floarea din mijloc se va a șeza planșa
cu plante medicinale. Copiii vor fi împăr țiți în cinci grupe și se vor așeza în
dreptul unei flori care va con ține o sarcin ă.
Grupa I – își va alege o plant ă medicinală și va spune tot ce știe des pre ea;
Grupa a II -a – să câne un cântecel despre flori;
Grupa a III -a – să verbalizeze unde au fost pozi ționate florile pe care le -au
cules;
Grupa a IV -a – să mi meze un dans al florilor de tei;
Grupa a V -a – să spună ce simt atunci când ating sunătoarea?
Copiii vor avea timp să colaboreze pentru a se pregăti, apoi, pe rând, cele cinci
grupe vor prezenta în fa ța noastr ă ceea ce au p regătit.
Încheierea activită ții: Aprecierea și distribuirea de stimulente.
TATONAREA EXPERIMENTALĂ
Tatonarea experimentală este o metodă de cercetare individuală care se poate
exersa doar cu ajutorul operațiunilor gândirii pe care le posedă fiecare și pornește de la
exprimarea dorinței de cunoaștere. Acest proces de cercetare naturală mobilizează
inteligența și permite copilului să facă propriile achiziții în mod liber. Metoda naturală ține
cont de funcționarea inteligenței conform următorulu i traseu: observarea, formularea
ipotezei (ipotezelor), analiza (cronologia cauzelor care provoacă efecte), explicația,
propunerea unei soluții, sinteza și verificarea. Încă din perioada preșcolară, copiii pot

37parcurge aceste etape în procesul de cunoașter e, dezvoltându -li-se, astfel capacitățile
mentale, gândirea logică.
Cunoașterea răspunde dorinței de a ști, deci reprezintă răspunsul la o întrebare
venită din partea copilului. Motivația este cea care justifică studierea unei probleme, a une i
situații, iar rezolvarea problemei oferă plăcere și satisfacție. O problemă este un obstacol
care trebuie depășit, expresia unei necesități care nu poate fi trecută cu vederea. Degeaba
oferim copiilor informații sau soluții care nu prezintă nici un inter es pentru ei, dacă acestea
nu vor fi relevante, ei nu și le vor însuși. Este mult mai util să îl îndrumăm pe copil să
găsească soluția prin efort propriu.
Exemplu de aplica ție
Grupa : mare
Activitate : DOS – „Obiectul care m -a impresionat “ – expoziție cu prezentare
Scop : Educarea copiilor în spiritul cunoa șterii și prețuirii unor obiecte confecționate
manual de către me șterii localnici.
Obiective : – să denumească obiecte vechi întâlnite în locuin ța lor;
– să cunoască materialu l din care au fost confec ționate și pentru ce sunt sau
au fost întrebuin țate;
– să-și aduc ă contribu ția la amenajarea unui colț cu obiecte de art ă populară;
– să perceapă estetica artei populare.
Material didac tic: Obiecte de artă populară: tocănier, cofă, fus cu țurgal ău, sucitor,
ră șchitor, sucal ă, cujălcă, vârtelni ță, pranic etc., diplome.
Metode și procedee : conversa ția, explicația, demonstrația, exercițiul.
Etape : 1. Pregătirea teoretică:
a) propunerea de a aduce la grădini ță obiecte vechi din locuin ța lor care i -au
impresionat;
b) aranjarea obiectelor în sala de grupă care găzduie ște expoziția pentru o zi;
c) prezentarea obiectelor de către copii – Turul galeriei.
2. Desfă șurarea activit ății: Se vor a șeza obiectele în sala de grup ă în locuri bine
alese pentru a fi observate cu u șurinț ă de către copii.
Anun țarea temei : „Împreună vom organiza o expozi ție cu obiectele pe care le -ați adus.
Fiecare î și va prezenta în fața colegilor obiectul adus, spunând tot
ceea ce știe despre el “.

38 Se va face o demonstra ție a modului de prezentare a unui obiect. Obiectul care m –
a impresionat este sucala. Este făcută din bucă ți de scândur ă sub formă de lădi ță,
dreptunghiulară. Deasupra lădi ței este prins un ax rotund tot din lemn care are la un cap ăt
un cui, iar la celălalt o roti ță din lemn. Axul este a șezat în așa fel ca la atingere s ă se
învârtă. Pe cui se fixează țevi din lemn de soc pe care se învârte ața necesar ă pentru țesut.
M-a impresionat modul în care se învârte doar la o u șoară atingere.
Folosind m etoda „Turul galeriei “ fiecare copil va prezenta obiectul adus. Acolo
unde va fi cazul, copiii vor putea adăuga câte ceva sau vor pune întrebări în legătură cu
lucrurile pe care nu le cunosc.
Încheierea activită ții: Se va aprecia modul în care copiii au re ușit să prezinte obiectele
și vor fi recompensați cu diplome.
CONFECȚIONAREA DE MATERIAL DIDACTIC
Albinuțele Bâz -Bâz au venit în vizită la noi în săptămâna în care am învățat despre
insec te: ce sunt ele, cum se mai numesc ele (gâze) și alte curiozități. Spre exemplu am
învățat că albinuțele au antene și urechiușe pe care noi le -am confecționat din sârmă și
hârtie creponată, ochii din boabe de porumb și corpul din cartofi. Ne -am gândit că a r fi
încântate dacă le -am ajuta să își facă mai mulți prieteni ca și ele. Astfel, folosind cartofii,
porumbul, hârtia creponată și sârmulițele, le -am făcut albinuțelor Bâz – Bâz o frumusețe de
garderobă, reușind să le încântăm.
Exemplu de ap licație
Grupa : mare
Activitate : DOS – „Fluturași și buburuze “ – activitate practică
Scop : – exersarea deprinderilor de a lipi, folosind tehnici și materiale cunoscute;
– stimularea dragostei și respectului pentru muncă;
– cultivarea gustului estetic.
Obiective : – să recunoască materialele puse la dispoziție;
– să respecte ordinea etapelor realizării temei;
– să mototolească hârtie creponată, întărindu -și mușchii mici ai mâinii;
– să lipească hârtia mototolită pe conturul trasat – fluturi și buburuze;
– să verbalizeze acțiunile întreprinse, exprimând opinii față de lucrările lor și
ale altor colegi, să găsească utilitate lucrărilor e fectuate – expoziție.
Metode și procedee : explicația, conversația, demonstrația.
Material didactic : hârtie creponată, pastă de lipit, bucăți din carton conturate cu

39 imagini de buburuze și fluturași, machetă – Primăvara, o albinuță
jucărie, CD audio.
Etape : Albinuțele Bâz – Bâz au nevoie de prieteni;
a) Confecționarea fluturilor și buburuzelor din materialele puse la dispoziție;
b) Evaluare – recitarea unei p oezii despre insecte:

Iscoada
de Tudor Arghezi

De cum s -a ivit lumina,
A ieșit din stup albina,
Să mai vadă izma -creață
A -nflorit de dimineață?

S e-ngrijește, gospodina,
De -nflorește și sulfina,
Căci plutise val de ceață,
Astă -noapte, pe verdeață.

A găsit toată grădina
Înflorită, și verbina,
Și s -a-ntors, după povață,
Cu o probă de dulceață .

Desfășurarea activității : introducerea se va realiza prin observarea
albinuțelor Bâz – Bâz, care sunt triste deoarece nu au prieteni.
Anunțarea temei : „Ca să nu mai fie tristă, îi vom face prieteni. Bâz – Bâz fiind o
insectă, îi vom confecționa din materialele puse la dispoziție alte
insecte prietene cum sunt fluturii și buburuzele “.
a) Explicarea și demonstrarea modului de lucru. Le voi explica și
demonstra modul de lucru – mototolirea hârtiei, apoi aplicarea pe
bucățile de carton conturate sub formă de fluturi și buburuze, folosind
pasta de lipit.

40 b) Executarea temei de către copii. Copiii vor lucra pe fondul muzical
al cântecului popular „Mând ru-și cânt ă păsările “. Se dă semnalul de
începere a lucrului, iar în timp ce copiii lucrează, îi voi supraveghea și
ajuta pe cei care întâmpină dificultăți în realizarea temei. Î i voi încuraja
pe copii, spunându -le că lucrările care vor fi realizate corect, vor fi puse
lângă albinuțele Bâz – Bâz, în grădină, pe machetă.
Evalua rea performanței : Îi voi întreba pe copii ce importanță au insectele pentru mediul
înconjurător și dacă mai știu și alte poezii despre insecte . Pentru
merit ul lor, Albinuța Bâz – Bâz le va oferi ca recompensă
ecusoane cu albinuțe, fluturași și buburuze. Se vor face ap recieri
asupra aspectului estetic al lucrărilor, corectitudi nea mototolirii
hârtiei creponate și lipirea la locul indicat.
Încheierea activității : Apreciez activitatea copiilor și împart stimulente.
CORESPONDENȚA PREȘCOLARĂ – NE -AU RĂSPUNS PRIETENII DIN
HOTENI
Corespondența poate fi definită ca nevoia de exprimare a sinelui, reprezentând
motorul profund al comportamentului. Înainte de toate, cultivăm dorința internă de a
comunica cu alte persoane, cu alți copii, mai ales dorința de a -și face cunoscute gâ ndurile,
visurile și speranțele. Prin urmare, va fi pentru copil o modalitate naturală de a învăța, la
fel cum se învață mersul, corespondența este un mijloc fără echivalent care influențează în
mod deosebit climatul grupei prin: motivație, calitatea pe ca re o presupune, constrângerile
pe care le determină. De asemenea, ea întărește identitatea grupului. Astăzi, după 75 de
ani, numeroase grădinițe practică această tehnică obișnuită, aproape banală, fiind un punct
de plecare pentru dobândirea de cunoștințe ( noțiunea de timp, noțiuni de geografie, de
activități matematice, care sunt abordate în mod natural). Corespondența provoacă anchete
și cercetări, dă un sens scrisului, trezește curiozitatea pentru scris, favorizează exprimarea,
trezește dorința de comunic are cu alții. Copilul învață să își respecte angajamentul, să
răspundă la timp corespondentului.
Exemplu de aplicație
Grupa : pregătitoare.
Activitate : DEC – „Copacul magic “
Scopul : Cultivarea dorinței interne de a comunica cu alte persoane, cu alți copii, mai
ales dorința de a -și face cunoscute gândurile, sentimentele și speranțele.

41Obiective operaționale : – să deosebească mijloace de comunicare scrisă la distanță –
scrisori, vederi, felicitări etc.;
– să realizeze diverse lucrări, folosind materialele puse la
dispoziție în grădiniță pentru a fi trimise prietenilor;
– să compună scrisori, folosindu -și creativitatea și combinând
diverse tehnici (desen, pictură, lipituri) cu scrisul.
Material didactic : Planșă din carton, acuarele, carioci.
Metod e și procedee : conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.

Etape : 1. Pregătire teoretică
a) dorința de a ne cunoaște mai bine;
b) realizarea unui „Copac magic “;
c) evaluare – întrebări – Exemplu: „Înțelegem de ce așa vom fi cunoscuți mai
bine? “
2. Desfășurarea activității
Introducerea în activitate – se amintește copiilor faptul că prietenii din Hoteni
ne -au trimis „semne de carte “, inscripționate c u numele lor și că dorința noastră
este să le răspundem gestului lor frumos.
Anunțarea temei : se propune realizarea unui „Copac magic “ ce va fi trimis copiilor din
Hoteni. Le vo i prezenta planșa pe care a fost pictat un copac mare,
căruia îi lipsesc frunzele.
Explicarea și demonstrarea modului de realizare:
Copiii își vor aplica pe mâna stânga acuarela de culoare preferată și o vor
ștampila pe crengile copacului, reprezentând frunzele care lipseau. După
uscare, fiecare copil va ilustra, prin semne emoționale, pe „frunz ă“
(palmă) o stare de spirit care îl reprezintă (vesel, zglobiu, trist etc.)
Concluzia : „Așa îi vor cunoaște mai bine pe prietenii din Hoteni “.
Se va trece la realizarea sarcinii.
Evaluarea : se va face prin în trebări.
De ce era necesar să ne punem fiecare palma pe copac?
De ce suntem unici?
Care este punctul tău forte (tare)?

42Încheierea activității : Se vor face aprecieri asupra modului de desfășurare a activității,
folosind aplauze, cuvinte de încurajare, recompense.

4.2 Metode ale gândirii critice

Oamenii se deosebesc de celelalte ființe prin gândire. Ei dispun de o capacitate
specifică de procesare a informațiilor în vederea dobândirii unor cunoștințe și convingeri, a
unor deprinderi și abilități cognitive necesare rezolvării de probleme cu care se confruntă
în viața cotidiană. Deși este o capacitate definitorie a omului, gândirea nu funcționează la
fel la toți oamenii. Oamenii gândesc în moduri diferite. Mai mult, una și aceeași persoană
gândește diferit în situații diferite. Dincolo de aceasta, fiecare persoană își formează un stil
propriu de gândire .
Moduri fundamentale de gândire.
Există mai multe moduri de gândire, diferențiate în funcție de mai multe criterii.
M. Zlate (1999) propune un set de criterii pentru clasificarea modurilor fundamentale de
gândire. Astfel, modu rile/tipurile de gândire se diferențiază: după orientare : gândire
direcționată și nedirecționată; după tipul operațiilor propuse: gândire algoritmică și
euristică; după finalitate : gândire reproductivă, productivă (creatoare), critică; după
demersurile log ice: gândire inductivă, deductivă și analogică; după modul de desfășurare :
gândire verticală și laterală; după valoare : gândire pozitivă și negativă; după corespondență
cu realitatea : gândire realistă și onirică (autistă); după eficiență :
Gândire eficient ă și neeficient ă. (Dumitru, I. Al., Dezvoltarea gândirii critice și înv ățarea
eficientă, Ed. De Vest Timi șoara, 2000).
Despre gândirea critică există opinii diferite, contradictorii, uneori paradoxale, în
limbaj obișnuit, termenului „critic“ i se atribuie adesea o conotație negativă. A fi critic
înseamnă a nu fi de acord cu opinia cuiva, uneori chiar cu opinia majorității, a nu te
conforma (sau chiar a fi împotriva) unor cutume, unor reguli, unor norme. Adeseori, cel
care are opinii critice es te considerat un nonconformist, un neadaptat, un disident chiar, și
prin urmare, ceilalți au o atitudine rezervată față de acesta. Oamenii se identifică cu
convingerile și părerile lor, astfel încât atunci când cineva le critică opiniile, cei în cauză
consideră că este un atac la persoana lor. Trebuie spus că gândirea critică nu înseamnă
„atac la persoană “ celui ce exprimă o altă opinie uneori chiar contrară opiniilor altora. A
gândi critic, însă, nu însemnă neapărat a avea o poziție negativă, nerealistă, n eeficientă,

43dimpotrivă, gândirea critică este un mod de a aborda și rezolva problemele bazat pe
argumente convingătoare coerente -logic, raționale.
Critica poate fi:
– critică distructivă, cu scop de demolare, o încercare d e a justifica ceea ce este
greu (sau aproape imposibil) de justificat și acceptat (de alții);
– critica constructivă, cu scop de fundamentare și întemeiere a opiniilor, de
argumentare rațională a acestora, de acceptare a lor în cunoștinț ă de cauză.
A gândi critic distructiv înseamnă a fi mereu „împotrivă “, fără a avea ,întotdeauna
un motiv întemeiat, rațional, de dragul de a fi diferit de ceilalți, de a „ieși în evidență “.
A gândi critic constructiv înseamnă a susține cu argumente convingătoare,
raționale, anumite opinii și a le respinge pe altele, a te „îndoi“ cu scop de a obține noi
argumente care să îți întărească sau, dimpotrivă, să -ți șubrezească propriile convingeri și
credințe, a supune analizei și evalu ării orice idee personală sau aparținând altora. O
persoană care, într -o situație data, nu cunoaște altă opinie decât propria sa convingere, nu
gândește critic. Gândirea critică presupune cunoașterea și evaluarea bazată pe argumente
solide și convingătoare a opiniilor altora și pornind de aici adaptarea de către subiectul în
cauză a unei poziții proprii, având o susținere suficient de temeinică.
În cercurile educatorilor și ale specialiștilor în științele educației, gândirea criti că
semnific ă o gândire la nivel superior. Ea se bazează pe deprinderile și abilitățile celor care
o practică, de a raționa corect, coerent, logic, pe bază de argumente suficiente, solide și
valoroase.
Caracteristici ale gândirii critice.
G ândirea critică este o condiție și o modalitate de realizare a învățării eficiente cu
rol esențial în dezvoltarea personalității individului. Ea presupune, printre altele:
a) formularea de către fiecare copil a unor păreri proprii , pers onale, eventual
originale, referitoare la o problemă;
b) dezvoltarea responsabilă a ideilor și soluțiilor avansate de fiecare individ, în
mod individual sau ca rezultat al muncii de grup;
c) alegere rațională a unei so luții optime și cu eficiență scontată;
d) rezolvarea de probleme în timp optim și cu eficiență scontată;
Gândirea critică are, prin natura și modul ei de manifestare, două dimensiuni
esențiale:

44 – o dimens iune socială potrivit căreia învățarea și munca în colaborare
determină construirea și manifestarea solidarității umane, a comportamentului de
întrajutorare, cu efecte benefice asupra reușitei în activitate și cu sentimentul fiecăruia că
aparține grupului, că lucrează pentru creșterea prestigiului social al acestuia. Mândria de a
aparține unui grup, unei comunități, generează individului sentimente pozitive, contribuind
la trăirea de către acesta a unei stări de confort psihologic;
– o dimensiune pragmatică prin care învățarea, bazată pe dezvoltarea gândirii
critice creează posibilitatea și oportunitatea implicării plenare a copiilor în activitate,
pornindu -se de la stârnirea curiozității acestora și continuând cu implicarea efectivă a l or
în rezolvarea unor probleme autentice de viață;
Formarea capacității /abilității de a gândi creativ și constructiv, eficient și critic
presupune realizarea de către copii a progresului în mai multe planuri, prin trecerea:
a) de la reacții personale la idei susținute public, cu argumente convingătoare;
b) de la respectul față de ideile altuia la dobândirea încrederii în sine, în
propriile idei, bazate pe argumente;
c) de la intuitiv la logic;
d) de la o singură perspectivă la mai multe, în abordarea unei probleme.
(Dumitru, I. Al., Dezvoltarea gândirii critice și înv ățarea eficient ă, Ed. De Vest, Timi șoara,
2000).
Gândirea critică este un proces complex care începe cu asimilarea de cunoștințe,
cu dobândirea unor operații și procedee mintale de procesare a informațiilor, continuă cu
formarea unor credințe și convingeri care fundamentează adoptarea unor decizii și se
finalizează prin manifestarea unor compo rtamente adaptative, adecvate și eficiente.
Nu toate cunoștințele sunt utile și valoroase. Cunoștințele au valoare când sunt
înțelese și, prin acestea, se dovedesc a fi utile în rezolvarea problemelor de viață, putând fi
aplicate în practică, în mod creativ, constructiv, critic.
A gândi critic înseamnă:
1) A deține cunoștințe valoroase și utile și a avea convingeri și credințe
întemeiate pe aceasta;
2) A -ți forma opinii independente și a acc epta ca ele să fie supuse evaluării
(critice);
3) A supune propriile idei și ideile altora unui scepticism constructiv cu scop
de fundamentare;
4) A construi argumente suficiente care să confere consistență propriilor opinii;

45 5) A manifesta flexibilitate, toleranță și respect față de ideile altora, a le
accepta sau a le respinge pe bază de argumente;
6) A participa activ la elaborarea unor soluții, a colabora și coopera constructi v
pentru rezolvarea oricăror probleme de viață;
7) A învăța cum să gândești eficient, evaluând și testând mai multe soluții
posibile, asta înseamnă a gândi în mod autentic.
Gândirea critică presupune raționalitate și mai puțin subiectivismul nefondat pe
argumente pertinente. Gândirea critică nu se dobândește spontan, de la sine, ci se învață
prin practicarea ei și conștientizarea acestei practici. A gândi critic este o capacitate care
trebuie încurajată și dezvoltată într -u me diu de învățare adecvat. Pentru a deveni cu
adevărat persoane cu gândire critică , preșcolarii trebuie să dobândească, prin experiență
proprie, anumite capacități și abilități sub îndrumarea educatoarei
Gândirea este un proces complex care se dobândește prin învățare. Învățarea
gândirii critice se realizează eficient când sunt respectate anumite condiții. Dintre acestea
esențiale sunt:
1) Crearea unor situații de învățare, a unor ocazii pentru ca preșcolarii să -și
exerseze p rocesul gândirii critice și abordarea timpului necesar pentru aceasta.
2) Încurajarea preșcolarilor să gândească independent „cu propriul lor cap “, să
speculeze și să reflecteze.
3) Acceptarea diversității de opinii și idei.
4) Implicarea activă a preșcolarilor în realizarea învățării, prin confruntarea d e
idei, prin colaborare și cooperare pentru a găsi soluții adecvate.
5) Convingerea copiilor că nu riscă să fie ridiculizați pentr u opiniile exprimate.
6) Încrederea în capacitatea fiecărui copil de a gândi în mod critic.
7) Aprecierea pozitivă a gândirii critice manifestată în orice situație. (Dumitru ,
I. Al., Dezvoltarea gândirii critice și înv ățarea eficient ă, Ed. De Vest, Timi șoara, 2000).
Atmosfera în care se realizează învățarea trebuie să permită preșcolarilor să
gândească critic. În acest context, preșcolarii își asumă responsabilitatea pentru ideile și
opiniile exprimate. Ce i ce gândesc critic trebuie să aibă anumite calități și să manifeste
anumite comportamente. Pentru a ajunge să gândească critic, preșcolarii trebuie:
1) Să dobândească încredere în forțele proprii și să conștientizeze valoarea
propriilor opinii și idei.
2) Să se implice activ în procesul de învățare.

46 3) Să asculte cu respect opinii diferite, să -și împărtășească unii altora ideile.
4) Să asculte activ ideile altora și să fie pregătiț i pentru a formula și a demonta
judecăți.
Manifestarea gândirii critice presupune acțiunea pe mai multe planuri pentru:
– a determina și a consemna fapte concludente pentru susținerea unor idei și
opinii;
– a descoperi cauzele fenomenelor pentru a la explica și înțelege;
– a stabili implicațiile și valoarea practică a cunoștințelor asimilate;
– a găsi alternative la atitudini și soluții deja consacrate și fixate în me ntalul
colectiv;
– a lua în considerare soluțiile și argumentele altora referitoare la o problemă,
supunându -le unor analize și evaluări riguroase;
– a adopta o poziție proprie într -o situație dată, bazată pe argumente suficiente,
concludente și temeinice;
– a-(ți) pune întrebări de tipul: „ce-ar fi dacă…? “, „ce s-ar întâmpla atunci
când…? “ etc., pentru a favoriza explorarea fenomenelor din mai multe perspective, chiar
dacă unele dintre acestea sunt d oar posibile sau probabile.
Gândirea critică este un mod de funcționare a minții care presupune activism,
flexibilitate și deschidere spre schimbare și inovare.
Voi prezenta în continuare câteva dintre metodele și tehnicile util izate în
activitățile de învățare cu scopul dezvoltării gândirii critice. Prezentarea acestora va avea în
vedere:
a) conținutul fiecărei metode (tehnici) și modul de utilizare a acestora;
b) raportarea acestor metode ș i tehnici la cadrul de activități de învățare bazat
pe ERR;
c) evidențierea valențelor acestor metode și tehnici pentru realizarea învățării
active și dezvoltarea gândirii critice cu accent pe valoarea lor educativ -formativă asupra
perso nalității copiilor.
1. Brainstorming -ul („furtună în creier “, „asaltul idei “) este un mod simplu și
eficient de a genera idei noi. La ora actuală, este cea mai răspândită metodă de stimulare a
activității în condițiile activităților de grup. Brainstorming -ul se fundamentează pe două
principii care se materializează în 4 reguli. Principiile sunt:

47 a) cantitatea determină calitatea. Copiii trebuie să emită cât mai multe idei. Cu
cât vin în minte mai multe idei, cu atât cresc ș ansele de a găsi ideile valoroase și
folositoare în soluționarea unei probleme. Unele idei ar putea părea bizare sau imposibil de
realizat, dar acest fapt nu este rău. Uneori, cele mai năstrușnice idei ne determină să ne
gândim la alte idei cu valoare deos ebită. Asociația liberă, spontană de idei conduce la
apariția unei idei viabile și inedite.
b) amânarea evaluării/judecății ideilor celorlalți preșcolari. Aceasta dă
posibilitatea fiecărui preșcolar să emită orice idee referitoare la pro blema în cauză, să se
elibereze de orice cenzură. Brainstorming -ul poate fi caracterizat ca o metodă (tehnică,
strategie) care nu tolerează nici un fel de critică.
Regulile Brainstorming -ului ce derivă din aceste principii sunt:
a) stimularea unei producții cât mai mari de idei;
b) preluarea ideilor emise de alții și fructificarea lor prin ajustări succesive și
asociații libere, asemenea unei reacții în lanț;
c) suspendarea oricărui gen de critică;
d) manifestarea liberă a imaginației.
Brainstorming -ul se poate realiza în perechi sau în grup. Toate ideile produse se
notează. În faza emiterii/producerii de idei trebuie încurajată participarea tuturor
membr ilor grupului chiar dacă uneori se desemnează un conducător de ședință.
Aplicație : Mama
– ființa cea mai dragă;
– bunătate;
– frumusețe;
– duioasă;
– gingașă;
– grijulie;
– darnică;
– iubitoare;
– înțelegătoare;
– sprijin.
Exemplu de aplicație
Grupa : Pregătitoare
Activitate : DLC – „Mama “ – mem orizare

48Scop: Îmbogățirea orizontului cognitiv cu cuvinte și expresii noi, exersarea memoriei.
Dezvoltarea expresivității limbajului și a atenției voluntare.
Obiective : – să reproducă ideile poeziei, folosind cuvinte și expresii din text;
– să prezinte în mod original și independent impresiile asupra poeziei, să -și
exprime sentimentele;
– să exprime verbal mesajul poeziei;
– să recite expresiv poezia.
Material did actic : DVD, calculator.
Metode și procedee : explicația, conversația, povestirea, descoperirea.
Pregătirea teoretică : a) pregătirea materialelor necesare;
b) prezentarea unei secvențe, pe calculator, în care apar și mamel e
copiilor;
c) folosirea brainstorming -ul ca metodă de a spune cât mai multe
idei despre mamă;
d) prezentarea model a poeziei și învățarea pe fragmente;
e) evaluare – întrebări prin care se vor fixa cuvintele și expresiile
noi.
Desfășurarea activității : Introducer ea în activitate:
– voi prezenta copiilor materialul surpriză – secvențe dintr -o
serbare în care sunt prezente toate mamele;
– conv ersez cu copiii pe tema propusă, folosind metoda
brainstorming -ului;
– le voi cere copiilor să spună cât mai multe lucruri despre mamă,
p e care le voi nota.

Mama

– ființa cea mai dragă;
– bună;
– frumoasă;
– duioasă;
– gingașă;
– grijulie;
– darnică;

49 – iubitoare;
– înțelegătoare;
– sprijin.
Anunțarea temei : vom descoperi un ele dintre aceste cuvinte, dar și altele într -o poezie
intitulată „Mama“.
Familiarizarea copiilor cu textul: Recitarea model a poeziei „Mama“.
Desprind erea din text a cuvintelor și expresiilor necunoscute. Ex: „ochii
limpezi“, „glas duios“, „Dragostea … îmi este scut“, explicarea și
folosirea lor în alt context.
Memorarea poeziei de către copii se va face pe fragmente.
„Mamă ești pe lume
Tot ce -i mai frumos,
Ochii tăi sunt limpezi,
Glasul ți -e duios.

Dragostea ta mare
Mie -mi este scut.
Mamă, ia -mă-n brațe,
Vreau să te sărut“.
Fixarea conținutului poeziei: Le voi cere copiilor să reproducă poezia pe
strofe și integral.
Evaluarea : De asemenea, le voi cere să folosească expresiile poetice în contexte noi.
Încheierea activității: se vor face aprecieri asupra calității răspunsurilor și asupra
expresivității recitării.
2. Cvintetul. Un cvintet este o poezie cu 5 versuri prin care se rezumă și se
sintetizează conținutul de idei al unui text într -o exprimare concisă ce evidențiază
reflecțiile cititorului asupra subiectului în cauză.
Structura unui cvintet:
1) primul vers este un singur cuvânt cheie (de obicei un substantiv) referitor la
subiectul în discuț ie.
2) Al doilea vers este format din 2 cuvinte (adjective), care descrie ceva;
3) Versul al treilea este format din 4 cuvinte și exprimă acțiuni (verbe, de
obicei la gerunziu).

50 4) Al patrulea vers e ste format din 4 cuvinte și exprimă sentimentele copilului
față de problema, subiectul în cauză.
5) Ultimul vers este format tot dintr -un cuvânt exprimând esența problemei.
Așadar, un cvintet:
– are un titlu;
– prezintă o descriere;
– exprimă acțiuni;
– exprimă anumite sentimente ale copilului;
– sintetizează esențialul.
Exemplu de cvintet:
– lider;
– respon sabil, echilibrat;
– ascultând, judecând, controlând;
– șeful este de vină;
– om;
Cvintetul este un instrument de reflecție rapidă și eficientă prin care se rezumă și
se sintetizează in formațiile și cunoștințele despre o temă, un subiect. El este, totodată, un
instrument de evaluare a înțelegerii și de exprimare a creativității copiilor.
Aplicația: „Chemarea primăverii“
a) Furnică
b) f iravă, fragilă;
c) muncind, fugind, fărâmițând;
d) cine -i harnic și muncește, are tot ce vrea;
e) insectă;
Exemplu de aplicație – Cvintetul
Grupa : pregătitoare
Activitate : DLC – „Clopul “
Scop : Dezvoltarea vocabularului și exprimarea sentimentelor prin creații proprii și în
versuri.
Obiective: – să identifice însușiri specifice a costumului popular tradițional de băiat;
– să descrie o componentă importan tă a costumului bărbătesc și anume –
clopul;
– să compună versuri, respectând cerințele cvintetului, ținând cont de
particularitățile de vârstă;

51 – să colaboreze în grupuri mici pen tru realizarea cu succes a sarcinilor
trasate;
Metode și procedee : Conversația, povestirea, demonstrația, explicația.
Material didactic : – costum popular tradițional din pânză de casă îmbrăcat de un băiat
din grupă;
– tablă magnetică și litere cu magneți;
Etape : 1. Pregătirea teoretică
a) identificarea costumului din zona căreia îi aparține (Breb – Maramureș);
b) observarea clopului – piesă specifică a costumului de bărbați – formă,
alcătuire, componente;
c) anunțarea temei;
d) împărțirea copiilor în cinci grupe și explicarea sarcinilor pentru fiecare
grupă;
e) realizarea temei;
f) evaluare.
2. Desfășurarea activității
a) prezentarea surpriză a băiatului îmbrăcat în costum popular
maramureșean;
b) descrierea cl opului: mic, rotund, împodobit cu panglică brodată, cusută.
Anunțarea temei: „Împreună vom crea o scurtă și frumoasă poezie despre clop“.
– repartizarea copiilor în cinci grupe și explicarea concretă a sarcinilor
pe înțelesul copiilor:
Grupa I: un cuvânt important despre clop.
Grupa II: două cuvinte care descriu clopul.
Grupa III: patru cuvinte care să arate la ce ne folosește clopul.
Grupa IV: ce sentimente aveți față de acest obiect.
Grupa V: esența problemei.
– demonstrarea – redarea unui cvintet model.
Realiza rea sarcinilor propriu -zise :
– copiii vor avea timp să colaboreze pentru a crea versurile;
– copiii, împreună cu educatoarea vor așeza pe tablă literele cu care vor
alcătui cuvin tele, versurile la care s -au gândit.

52CLOPUL
Grupa I: arătos
Grupa II: mititel, rotunjor
Grupa III: purtând, jucând, lucrând, protejând
Grupa IV: feciorii sunt făloși
Grupa V: sat
Evaluarea activității : – citirea și observarea corectitudinii cu care au re alizat cvintetul;
– fixarea informațiilor despre portul popular bărbătesc din zonă –
Breb;
Încheierea activității: Aprecierea copiilor și recompensarea lor cu plăcinte.
3.Cubul. Este o tehnică prin care se evidențiază activitățile și operațiile de gândire
implicate în învățarea unui conținut care poate fi utilizat atât în etapa de evocare, cât și în
cea de reflecție. Ea constă în următoarele:
– copiii re alizează o investigație pe o temă dată, activitatea se poate realiza
individual, în grup sau în perechi;
– li se solicită copiilor, care au la dispoziție un cub, să lipească, pe fiecare față a
cubului, câte o imagine pe care o au la disp oziție.
Astfel, pe cele 6 fețe ale cubului există instrucțiuni de tipul:
– descrie;
– compară;
– asociază;
– analizează;
– aplică;
– argumente ază: pro sau contra.
Procesele de gândire sunt asemănătoare celor prezentate în taxonomia lui B.
Bloom. Prin astfel de activități se realizează implicarea preșcolarilor în înțelegerea unui
conținut informațional. Este preferabil ca activită țile copilului să urmeze ordinea indicată
mai sus (în acest sens fețele cubului ar putea fi numerotate), dar nu este neapărat
obligatoriu acest lucru. Se poate începe cu rezolvarea sarcinii indicate pe orice față a
cubului. Important este ca, preșcolarii să realizeze sarcinile și să înțeleagă sensul acestora
pentru activitatea de învățare. În cazul preșcolarilor mici acțiunile și operațiile solicitate
pot fi însoțite de cerințe suplimentare cu caracter mult mai concret.
Astfel, pentru fie care operație înscrisă pe o față a cubului se precizează:
· Descrie! → Cum arat ă?

53 · Compară! → Cu cine/ce se aseam ănă și de cine/ce diferă?
· Asociază! → La ce te face s ă te gândești?
· Analizează! → Ce con ține, din ce e făcut?
· Argumentează pro sau contra! → E bun sau r ău? De ce?
Aplicația: Text suport: „Scufița Roșie “
1) Descrie Scufița Roșie
2) Compară: atitudinea vânătorului cu cea a lupului
3) Asociază: sfârșitul textului cu sfârșitul unei alte povești citite
4) Analizează: imaginează -ți un alt sfâr șit de poveste
5) Aplică: de ce era nedumerită fetița
6) Argumentează: Paza bună trec e primejdia rea.
Exemplu de aplicație – Metoda cubului
Grupa: Mare
Activitate: DȘ – Cunoaștere mediului
„Portul popular din Breb – observare“
Scop: – dezvoltarea capacității de observare, cunoașterea portului popular;
– Cultivarea sentimentului de admirație pentru portul tradițional și mândria de a
avea posibilitatea să -l purtăm.
Obiective: – să denumească folosind limbajul adecvat (popular) fiecare componentă a
costumului po pular de fată și de băiat (cămeșă, zadii, stan, pieptar,
pânzătură, opinci și obiele – gatii, cămeșă, cojoc, clop, curea/tixău,
mânecări, trăistuță);
– să identifice piesele care îl alcătuiesc și să desc rie cămeșa din costumul
popular femeiesc (bezeri, pogmeți, trăsuri, gulere, spăcel, călăreți, încrețală);
– să compare încălțămintea contemporană( domnească) cu opincile;
– să asocieze materialul din care sunt realizate diferite piese componente ale
costumului popular cu ocupația oamenilor care poartă aceste costume.
Metode și procedee: Povestirea, conversația, demonstrația, explicația.
Material didactic: costume populare tradiționale de fată și băiat, cub confecționat din
carton învelit cu pânză de tort (cânepă) cu șase fațete inscripționate.
Anunțarea temei: „Scopul vizitei acestor tineri, îmbrăcați în costume populare
tradițion ale este acela de a ne aminti lucruri importante despre
costumul popular tradițional din Breb. Să ne cultivăm dragostea și

54 respectul pentru autentic și mândria de a avea posibilitatea să le purtăm
și să le avem“.
Observarea propriu -zisă a costumelor:
– sesizarea asemănărilor și deosebirilor dintre cele două costume (fată și băiat);
– cum se confecționează fiecare componentă a costumului;
– concluzionăm – „este prețios și suntem mândri să -l avem și să -l purtăm“.
Evaluare: – folosim metoda cubului;
– repartizăm copiii în 6 grupe;
– prezentăm cubul și observăm că pe fiecare fațetă a acestuia sunt scrise
sarcini pentru fiecare grupă;
– voi citi aceste cerințe fiecărei grupe.
Grupa I: descrie costumul popular femeiesc;
Grupa II: compară încălțămintea contemporană cu opincile;
Grupa III: asociază materialul din care sunt realizate diferitele componente ale
costumului popular cu ocupația oamenilor care purtau aceste costume;
Grupa IV: analizează din ce sunt făcute cămeșile celor două costume;
Grupa V: aplică – să știe să -și îmbrace singuri costumele;
Grupa VI: argumentează dacă e bine să purtăm aceste costume. De ce?
Încheierea activității: Aprecieri venite din partea celor doi tineri la adresa copiilor din
grupă.

4.3. Serbările în grădiniță

Vocația de dascăl presupune aptitudini și capacități intelectuale, preocupare pentru
respectarea intereselor copilului, dar și un foc sacru venit să contopească aceste calități în
folosul celor încredințați spre formare. Urmând un viguros filon istoric, dascălii au fost și
au rămas veritabili misionari ai neamului, trimiși să semene lumina în toate c olțurile țării.
Consider că e de datoria unui dascăl să îndrume copiii spre ceea ce este valoros în cultura
noastră, spre păstrarea tradițiilor și obiceiurilor specifice zonei, a portului popular autentic,
mai ales că trăiesc în Maramureș, „acest ținut de legendă, cu istoria dăltuită în lemn și
piatră “. În grădinița noastră, există tradiția organizării serbărilor atât la sfârșit de an școlar
cât și cu ocazia unor evenimente deosebite (sărbători laice și religioase, concursuri pentru
preșcolari). În timpul a ctivităților opționale, învățând preșcolarii cât mai multe cântece,

55jocuri moroșenești, obiceiuri și tradiții putem să organizăm serbări reușite ce constituie
momente de bucurie sufletească, prilej de manifestare nestingherită a valențelor native ale
copiilor în fața părinților, admiratori emoționați gata să le ofere zâmbete, flori, lacrimi de
bucurie și recunoștinț ă.
O serbare face și celelalte activități mai productive, deoarece se împletesc fructuos
cunoștințele de la diferite activități la grupă, iar viața afectivă a preșcolarilor se
îmbogățește și se nuanțează. Serbările școlare au un caracter stimulator, atât pentru micii
artiști, cât și pentru părinții lor. Am încercat să explic, în momente oportune, cu răbdare și
calm, motivul și sens ul serbării, am antrenat părinții care au răspuns de fiecare dată prezent
oricărei solicitări în pregătirea acestor manifestări deosebite, iar copiii au fost stimulați să
participe afectiv și activ, fiecare primind rolul potrivit talentului său. Cu fiecare generație,
am căutat să descopăr și să cultiv talentele copiilor, calitățile de ritm, grație, armonie,
mișcare, găsind pentru fiecare un rol, locul într -o anumită parte a serbării (jocurile
populare, cântecele, dramatizările). La început este, desigur, ma i greu pentru că trebuie
îndrumat fiecare pas, trebuie urmărită fiecare mișcare și asigurată sincronizarea diferitelor
activități, să fie suficiente repetițiile, unde să domnească buna dispoziție, dar și disciplina
și rigurozitatea necesară.
Este fascinant când pe scenă apar micii artiști, recitatori, cântăreți ori dansatori,
îmbrăcați în costumele populare tradiționale. Este cu adevărat extraordinar când ei reușesc
să trezească în sufleul celor care îi văd emoții, bucurii de neuitat, când din public răsună
ropotul aplauzelor. Serbările au o importanță deosebită pentru educația estetică a copiilor.
Ele stimulează descoperirea copiilor înzestrați, valorificarea atentă a harului lor, prin
pregătirea stăruitoare și îndrumarea competentă, prețuirea și recompensa muncii lor.
Serbările au un caracter stimulator asupra preșcolarilor, a căror activitate este dominată de
stări afective puternice, care îmbogățesc universul lor.
În grădiniță, educatoarea trebuie să se bazeze pe organizarea s erbărilor ca pe unul
dintre cele mai eficiente mijloace de educare multilaterală, de sudare a colectivului, în
satisfacerea dorințelor de afirmare. Serbările îmbogățesc și nuanțează viața afectivă a
preșcolarilor, stimulează apariția unor sentimente neînce rcate sau le dezvoltă pe cele mai
slab manifestate anterior, izvorâte din sursa inepuizabilă de emoții variate și trainice pe
care o reprezintă.
Participarea la serbările școlare contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere al
fiecărui copil și al întregului colectiv prin dorința comună de a obține rezultate bune.
Aceasta favorizează stabilirea unei discipline conștiente pe parcur sul repetițiilor și în

56cadrul desfășurării serbărilor. Contactul cu un public numeros, prezent la serbare, trezește
în copii energia latentă existentă în fiecare de a învinge dificultățile întâlnite, de a -și
stăpâni timiditatea, le cultivă spiritul de iniț iativă, de independență în acțiune, iar
pregătirea serioasă din timpul repetițiilor contribuie la stimularea interesului pentru munca
depusă cu un scop precis și îndeplinită cu conștiinciozitate.
Realizarea estetică a părților din program, ar monia întregului spectacol, calitatea
acompaniamentului muzical, costumele autentice, educă gustul pentru frumos și contribuie
la dezvoltarea talentului fiecărui preșcolar în parte. Pin munca de pregătire desfășurată în
comun, în cadrul căreia se întâlnesc variate manifestări al stărilor sufletești, serbările
reușesc să polarizeze interesele și preocupările copiilor în jurul vieții în colectiv,
consolidându -l astfel. În momentele propice de relaxare și de bucurie pentru ei,
educatoarea trebuie să explice cu răbdare și îngăduință motivul pentru care se pregătește
serbarea respectivă, însemnătatea evenimentului sărbătorit, precum și necesitatea unei
munci disciplinate și consecvente pentru ca rezultatele să mulțumească, în final, pe toată
lumea (părinți, educa tori, copii).
Mă străduiesc să evit organizarea serbărilor ca simple spectacole, cum se mai
întâmplă chiar dacă sunt realizate la un nivel artistic satisfăcător. Serbările trebuie să aibă,
în primul rând, un rol formativ, care poate fi îndepl init numai dacă sunt valorificate, pe
diverse planuri, toate capacitățile intelectuale, afective, estetice, morale și fizice ale
copiilor. Altfel munca educatoarei rămâne formală, iar rezultatele sunt contrarii celor
dorite, în sensul că în loc de implicar e afectivă a copiilor urmată de o stabilizare a atenției
și o concentrare a acesteia spre scopul urmărit, se obține supunerea parțială sau chiar totală,
dar pasivă, lipsită de interes; în loc de bună dispoziție și elan, muncă mecanică de roboți,
indispoziț ie, pierderea răbdării, plictiseală.
În vederea organizării unei serbări reușite este necesar să se respecte mai multe
cerințe pedagogice cum ar fi:
a) Toți preșcolarii să fie mobilizați să participe activ la pregătirea și susținerea
reușitei spectacolului, fiecare copil primind rolul potrivit înclinațiilor și talentelor sale. Prin
aceasta se combate nu numai tendința spre vedetism și ieșire în evidență a celor mai
talentați și îndrăzneți, ci și timiditatea celor mai puțin dotați ori mai retrași din fire, deseori
marginalizați. Copiii timizi, fiind solicitați să se implice, au ocazia să -și dezv ăluie o latură
pozitivă a personalității lor și să dovedească încredere în forțele proprii, în mod deosebit
dacă sunt încurajați și a jutați cu tact pedagogic, discreție și îngăduință.

57 Se poate spune că se face artă din educație, sporind șansele de reușită a serbării
dacă se apelează la talentul de declamație a unor copii, la calitățile kinestezice (ritm și
grație) ale alto ra, la înclinațiile muzicale ale câtorva, armonizând toate talentele și
apreciindu -le în egală măsură.
b) Educatoarea trebuie să aibă o concepție clară și sigură asupra conținutului
serbării, pornind de la o idee tematică în jurul căreia să sintetizeze toate etapele din
program, pentru ca întregul să fie unitar și să transmită pregnant această idee. Organizarea
serbărilor înseamnă pentru copii îmbogățirea vieții sufletești, crearea de sentimente și
emoții estetice de neînlocuit, iar pentr u educatoare o încununare a muncii sale.

4.4. Strategii subsumate teoriei inteligențelor multiple (metode interactive de
grup).

Mintea cea mai creativă din domeniul științelor sociale, Howard Gardner, a
schimbat înțel esul noțiunii de „a fi deștept “. El definește inteligența ca un „potențial
biopsihologic care procesează forme specifice de informații în formule distincte“ sau în
altă accepție „o capacitate computațională – o capacitate de a procesa un anumit tip de
informație – care se găsește în biologia umană și în psihologia umană “. Așadar, indivizii
nu sunt în mod egal „deștepți “ sau „proști “ în toate circumstanțele, mai degrabă ei prezintă
inteligențe diferite care pot fi prețuite sau ignorate diferit în circumstanț e diferite.
Toți oamenii dispun de cel puțin opt inteligențe, exprimate prin moduri variate de
învățare și modalități particulare de exprimare a achizițiilor dobândite. Teoria
inteligențelor multiple duce la trei concluzii:
a) fiecare om dispune de întreaga gamă de inteligențe;
b) nu există doi indivizi care să aibă același profil intelectual;
c) dacă cineva are o inteligență puternică, nu înseamnă că acționează
neapărat inteligent.
Educatorul trebuie să înțeleagă că toate tipurile de inteligență au același grad de
importanță, toți copiii posedă fiecare din aceste inteligențe într -o anumită măsură. Ceea ce
îi diferențiază este gradul lor de dezvoltare ș i natura unică a combinării lor. Astfel,
educatorul trebuie să recunoască și să educe o gamă largă de talente și abilități ale copiilor.
Termenul de inteligență provine de la latinescul Intelligere , care înseamnă a relaționa, a
organiza sau de la Interlege re, care presupune stabilirea de relații între oameni.

58 Conform teoriei inteligențelor multiple elaborată de Gardner, există opt tipuri de
inteligență:
– verbal/lingvistică;
– logico – matematică;
– spațial – vizuală;
– muzical – ritmică;
– corporal – kinestezică;
– interpersonală;
– intrapersonală;
– naturalistă.
O formare eficie ntă, autentică și efectivă trebuie să se bazeze pe minim de vocație
și trebuie completată cu experiența concretă în instruirea diferențiată a copilului. Ne aflăm
într-o lume de schimbare și trebuie să mergem în sensul schimbării. Învățământul trebuie
să as igure dezvoltarea sistemului educațional, deoarece „pe copil trebuie să -l luminezi și
nu să -l întuneci cu o învățare peste puterile lui“ (Howard Gardner, Mintea disciplinată, Ed.
Sigma, 2005). În lucrarea – The Frames of Mind – Stricturile spiritului – How ard Gardner
propune o nouă viziune asupra inteligenței. El pornește de la constatarea că unii copii cu
coeficient ridicat de inteligență nu obțin rezultate bune la școală, fiind considerați
„deștepți “ numai cei care au punctaje mari la testele de inteligen ță.
Începând de la grădiniță și continuând la școală, copilul se formează continuu în
toate competențele spirituale și fizice printr -o dezvoltare a potențialului bio -psihic,
combinatorie la început, apoi din ce în ce mai mult sub semnul unor dominante. Cunoscând
„Teoria inteligențelor multiple “ și având în vedere, în aplicarea acestora, valorificarea
maximă a potențialului fiecărui copil prin expunerea sa la situații variate, care să -i dea
ocazia de a se manifesta intens motivat în domeniul în care capacitățile sale sunt mai
evidente, noi dascălii, putem să creăm modele multiple de învățare activă.
Din punct de vedere educațional, la vârsta preșcolară copiii își dezvoltă capacități
simbolice și concepții teoretice (cel puțin la ni vel de schiță) îndeosebi cu ajutorul propriilor
interacțiuni spontane cu lumea în care trăiesc. Chiar la vârste mici, copiii sunt câteodată
atrași de domenii specifice (numite experiențe de cristalizare – Walters&Gardner, 1986).
Putem vorbi de o dezvoltare timpurie ca fiind „predomeniu “ sau „prebranșă “. Se știe că la
această vârstă este mai importantă motivația decât performanța, așa că este valabil enunțul
următor: „pentru majoritatea cazurilor, aceia (copiii) care sunt atrași sunt mult mai

59interesați decâ t productivi în domeniul respectiv “. (Howard Gardner, Mintea disciplinată,
Ed. Sigma, 2005).
Factori favorizanți pentru aplicarea TIM la grădiniță
Teoria inteligențelor multiple se încadrează la educația centrată pe copil.
Diver sitatea activităților, a contextelor, a materialelor propuse prin teoria inteligențelor
multiple permite o diferențiere a copiilor, a capacităților lor de învățare și a tendințelor lor.
Se poate modela educația optimă pentru fiecare copil – cel puțin se po ate încerca acest
lucru – în cadrul (ALA) activităților alese din programul zilnic de la grădiniță. Educatoarea
poate obține cât mai multe informații posibile despre fiecare copil prin metoda observației.
Aceste informații sunt utile îndeosebi în cazul în care un copil întâmpină o dificultate în a
învăța. Programul flexibil și alegerea temelor oferă posibilitatea introducerii mai multor
forme de prezentare a unui subiect. Introducerea opționalului (unul pentru nivel de grupă
mijlocie și două pentru grupa ma re pregătitoare) poate ajuta educația individualizată.
Învățământul preșcolar permite stabilirea unor obiective educaționale concrete,
cum ar fi: dezvoltarea gândirii interdisciplinare, identificarea de calități la fiecare individ.
În grădini ță se poate aplica metoda proiectelor, care permite copiilor să se (re)găsească
într-o varietate de forme și contexte, materialul ce trebuie aprofundat facilitând astfel
înțelegerea și „cel mai bun mod de a realiza acestea este să se recurgă la toate intel igențele
care sunt relevante pentru acest subiect în cât mai multe moduri legitime posibile “
(Howard Gardner – Mintea disciplinată, Editura Sigma, 2005). Proiectul oferă contexte în
care copiii pot aplica o foarte mare varietate de cunoștințe și deprinderi sociale și
intelectuale, pe lângă cele de bază furnizate de curriculum.
Un proiect are o structură temporală care o ajută pe educatoare să -și organizeze
progresiv activitatea cu copiii, în funcție de dezvoltarea lor, de interesul acestora și de
gradul de cunoaștere a subiectului luat în discuție. Proiectul poate fi încorporat în
curriculum -ul pentru vârste timpurii de la noi. Aplicarea TIM la grădiniță poate fi
favorizată în alternativele educaționale. În Planul Jena, de exemplu, fiecare copi l își alege
activitatea la grupă (ținând cont de respectarea unui program săptămânal) și este încurajat
să se exprime sub diferite forme. Dacă s -ar lucra într -o grădiniță de tip educație deschisă
sau educație progresivă am putea vedea câțiva copii care luc rează la proiecte individuale
de activități matematice, alții care „citesc “ cărți alese de ei, alții care construiesc. Copiii
lucrează în ritm propriu, iar chestiunea promovării sociale survine doar în cazuri
excepționale.

60 În numeroase moduri , inteligențele multiple par a fi un dar special al copilăriei.
Când observăm copiii, îi vedem cu ușurință cum își utilizează diferitele inteligențe.
Aplicarea TIM permite copiilor să aibă rezultate bune, să îndrăgească grădinița cu
activitățile ei. „Orice individ își poate dezvolta o inteligență dacă este bine motivat, dacă
trăiește într -o cultură care prețuiește acea inteligență și dacă există resurse umane și
artefacte pe care le poate folosi “ (Howard Gardner – Inteligen țele multiple. Noi orizonturi,
Editura Sigma, Bucure ști, 2006). Printre factorii favorizan ți poate fi menționat acela că
grădinița poate să respecte interesele spontane ale copilului și modurile sale firești de
învățare. Poate respecta entuziasmul pentru activitățile fizice, pentru proiect ele creative,
pentru artă și joc și ar trebui să -i dea ocazia copilului de a învăța prin aceste activități.
O analogie semnificativă pentru aplicarea TIM
„Analogiile nu sunt decât exemple inspirate dintr -un alt domeniu de experi ență, un
domeniu considerat a fi mai cunoscut copiilor decât subiectul de analizat. Metaforele (și
analogiile) elucidează și ele subiectul mai puțin cunoscut, în funcție de cel mai bine
cunoscut “ (Howard Gardner). M -am gândit să le stârnesc interesul copii lor printr -o vizită
la Pătru -i Niță (meșter cioplitor din Breb). În cadrul acestei vizite (excursii), copiii au avut
ocazia de a descoperi lumea obiectelor de altă dată din gospodărie. La realizarea lor
folosindu -se materiale diverse, pe care copiii le -au putut identifica. Își pot exprima
impresiile, entuziasmul, pot face o călătorie imaginară în timp, își pot imagina că acelea le –
au folosit înainte copii de vârsta lor, părinți și bunici. După ce au descoperit o parte a
trecutului este timpul să -i pun pe co pii în contact cu principalul conținut al unui subiect
generos: Unde ar vrea să trăiască? La oraș sau la sat? Dacă și -ar imagina că ar putea să
construiască împreună o localitate ce ar fi: oraș sau sat? Pentru că ceea ce au văzut în
excursie le -a plăcut se pare că au și ei dorința de a face ceva frumos și interesant.
Dacă muzeul pe care l -au vizitat e desprins din trecut, ei își vor imagina ceva din
viitorul apropiat, pentru că analogiile implică întotdeauna atât diferențe, cât și asemănări.
Obiectivele urmărite ar fi:
– dezvoltarea capacității de comunicare;
– formarea și perfecționarea abilităților și dexterității manuale;
– dezvoltarea creativității;
– autocunoașt erea și cunoașterea mediului înconjurător;
– facilitarea spontaneității.

61 Utilizarea TIM permite copiilor să -și exprime sentimentele, trăirile, nevoile, părerile,
curiozitățile, opiniile; antrenează munca în grup; ajută participa nții să se cunoască pe ei și
pe colegii de grupă; îi relaxează pe copii și îi ajută să -și creeze un spațiu propriu;
facilitează lucrul în echipă; le dezvoltă abilitățile motrice și creative; le dezvoltă strategii
de rezolvare a conflictelor și a problemelo r din cadrul grupei; antrenează imaginația și
atenția distributivă.
Activități, procedee și metode utilizate: pictura, modelajul, dialogul, colajul,
muzica, dansul, povestirea, lucrul în echipă, exercițiul, problematizarea. „Plecând de la
teoria inteligențelor multiple, cu demnitate și nu cu capul plecat, se pot găsi cel puțin șapte
puncte de plecare semnificative pentru diferite concepte “. (Howard Gardner).Cea mai
eficientă cale de a implica un număr mare de copii este prin intermediul narați unii
dramatice vivace. Se activează inteligențele lingvistice, cât și cele personale printr -o
poveste. Pentru că povestirile stârnesc interesul, ele oferă un punct de acces tentant.
Trebuie să stârnească atât curiozitatea cât și să ajute la menținerea inte resului pentru
subiect. Povestirea este una dintre activitățile de educare a limbajului cele mai plăcute
copiilor, întrucât le satisface nevoia de cunoaștere și de afectivitate, le stimulează
imaginația și constituie cadrul optim de exersare a capacității de comunicare. Ca activitate
specifică învățământului preșcolar, povestirea dezvoltă următoarele procese psihice:
– gândirea logică, datorită succesiunii întâmplărilor din conținutul poveștilor și
povestirilor;
– memor ia voluntară, copiii trebuind să rețină desfășurarea evenimentelor și să
le expună pe baza unor procedee și mijloace specifice( de exemplu pe baza unor întrebări
formulate de povestitor, pe baza unor ilustrații sau desene ș.a.m.d.);
– imaginația , proces cognitiv complex de exersare prin crearea unor imagini
noi pe baza prelucrării reprezentărilor și a experienței cognitive anterior formate;
– limbajul, ca mijloc fundamental de comunicare.
Limbajul și gând irea se intercondiționează, se constituie ca unitate între
comunicațional (transmitere de informație) și cognitiv. Gândirea se dezvoltă având ca
suport limbajul, iar limbajul este expresia nivelului de dezvoltare a gândirii. Povestirea
contribuie, de asem enea, la dezvoltarea atenției datorită căreia copiii memorează numele
personajelor, fragmente de povestiri și povești, rețin succesiunea întâmplărilor, trăsături și
componente ale personajelor.
Povestirile sunt expuneri orale ale unor opere l iterare (în cazul nostru a poveștilor
populare). Acestea se organizează cu întreaga grupă, ca activitate obligatorie sau în timpul

62jocurilor și activităților alese cu toată grupa sau pe grupe mici de copii. Aceștia urmăresc
cu atenție întâmplările povesti rii, memorează, descoperă trăsături și comportamente ale
personajelor, analizează și compară, stabilesc anumite relații între fapte și personaje, ajung
la generalizări. Poveștile au atât valoare formativă, cât și etică, contribuind la formarea
conștiinței morale. Copiii descoperă trăsături de caracter, își aleg modele de viață, cunosc
întruchipări și manifestări ale binelui și ale răului.
Poveștile populare ascund lumi trecute, cu animale și întâmplări fantastice pe care
le cunoaștem astăzi, numai pentru că străbunii noștri au avut grijă să spună povești la gura
sobei, în șezători, la clăci, în nopțile lungi de iarnă. Cultivarea gustului pentru frumos,
pentru estetic are loc la vârsta preșcolară printr -un amplu proces de inserții în lumea
fabulosului. Modul fantastic al povestirii este felul în care copilul descoperă lumea, modul
accesibil mentalității lui. Pădurea este un spațiu populat cu tot felul de spirite și monștrii.
Din bogata lor suită, Fata Pădurii este reprezentată printr -un imens r epertoriu. Fata Pădurii
are a circulație intensă în folclorul românesc. În acest sens m -am gândit să aduc o localnică
din sat să le povestească copiilor despre Fata Pădurii. Astfel, am chemat -o pe Hotea Ileana
(a lui Gheorghe -a lu’ Vasalie). Mătușa Ileana a fost încântată să colaboreze cu noi, să le
povestească celor mici povestea cu Fata Pădurii auzită de ea în copilărie de la Bud Ioan
(Miculai), când era mică și mergea împreună cu mama la șezătoare. Copiii au fost deosebit
de receptivi, interesați dar t otodată și foarte îngrijorați de ceea ce s -a întâmplat în poveste.
Este vorba de doi copii( frați) lăsați acasă de către părinții lor.
Povestea se numește: „Coconii la casa Fetii Pădurii“
,,O fost odată, demult, demult doi fraț i, un cocon și o cocoană pă care părinții i -o
lăsat singuri acasă. Părinții le -o spus coconilor să nu plece nicări de acasă până nu s -or
întoarce ei. Coconii (Mărioara și Văsăluc, așe îi chema) n -o ascultat, și -o plecat amândoi
în pădure. Acolo i -o apuca t noaptea, frigul șî foamea. Ei s -o tăt dus pân pădure, amu o
văzut că -i bai și s -o îndepărtat de casă tare. Cum tăt mereau ei o dat păste o casă. Casa
asta ave lemnele făcute din cârnați și acoperișul din plăcintă. Coconii flămânzi, o rupt din
cârnați și din plăcintă. Ei n -o știut săracii că aceie era casa Fetii Pădurii care o strâgat
cât o putut de tare și o zâs:
− Cine îmi strâc ă mie casa?
− Coconii o stâgat și ei: vântul, numai vântul o strâgat de tri ori.
Pă câ nd o strâgat a tria oară, o ieșit Fata Pădurii mânioasă și i -o văzut pă
coconi. Pă cocoană, pă Mărioara o băgat -o în casă și pă cocon, pă Văsăluc l -o băgat

63intr-un grăjduț, o zâs că -i slab și trebe să să -ngrașă. Pă cocoană o dus -o în casă să -i sie
de aju tor la treburile casei, că Fata Pădurii să tăt ducea de acasă, era numa pă drumuri.
Pă cocoană o pus -o să toarcă. La cocon, i -o dat un ciont de găină, că Fata Pădurii să tăt
ducea să uita pă o crepătură de la grăjdiuț cât s -o îngrășat coconu.
−Vai, da bine l -am țânut că s -o îngrășat, o zâs Fata Pădurii. Amu l -oi tăie de
praznic.
O făcut Fata Pădurii un foc tare mare că s -o putut aprinde lumea. I -o spus la
Mărioara:
− Du -te după frate -tău, după Văsăluc, și adă -l aici să-l bagi în foc. Cocoana o
fost tare supărată când o auzât, da o fost musai să facă așe cum o zâs Fata Pădurii.
O făcut Fata Pădurii un fel de cuptiori cu ușă la foc, să nu poată ieși dacă -l bagă
acolo și i -o chemat pă coconi, pă amândoi la ea. Cocoana o întrebat cum să -l puie pă
vatră pă Văsăluc, că ea nu știe.
Odată o luat o lopată de acee, cu care fac femeile ptită pă la noi, cu care bagă
ptita în cuptiori șî o zâs:
− Arat ă-mi cum să -l așăz pă lopată șî cum să -l pot băga, că io nu l -oi putea
băga numai dacă mi -i arăta .
Fata Pădurii o zâs:
− Vaai, tu cocoan ă, ce proastă ești!
S-o pus pă lopată Fata Pădurii ș -o zâs:
− Așe să steie, așe trebe să steie. Atunci cocoana zvânc! c u Fata Pădurii în
cuptiori șî iute o -ncuiat ușa de la cuptiori. Șî de -atunci n -o mai poți vide pă Fata Pădurii,
că o ars -o un foc șî tătă s -o făcut scrum “.
Povestea a fost adaptată nivelului de înțelegere al copiilor, păstrându -se, însă,
cuvintele vechi, mai puțin utilizate în zilele noastre, dar care dau farmec poveștii. Jocul de
rol constituie jocul cu cele mai multe valen țe în dezvoltarea generala și în special, în
dezvoltarea limbajului copilului. Jocul de rol este o cale foarte importantă pentru copii de a
reprezenta întâmplările prin care au trecut, precum și ceea ce știu ei despre oameni și
situa ții. Prin jocul de rol, copiii utilizeaz ă elmentele pe care ei le -au în țeles în leg ătură cu
evenimentele la care au fost martori sau la care au luat parte, ajungând astfel să în țeleag ă
semnifica țiile lucrurilor și a evenimentelor din jur.
Jocurile de rol ale copiilor sunt puternic influen țate de mediul socio -cultural de
provenien ța, de rutinele, de obiceiurile tradiționale și modali tățile de vorbire și exprimare

64ale familiei și comunit ății de origine. În jocul de rol, copiii trebuie l ăsați să utilizeze
limbajul care le este familiar. Jucându -se ,,de -a familia “ copiii vor imita în mod evident
comportamentul și limbajul propriei famili i. Totu și, educatoarea trebuie s ă le arate și alte
forme de comportament și de vorbire, utilizate în diferite situații: de exemplu, cum
vorbe ște și se poart ă un doctor sau conductorul de tren, șoferul de autobuz, profesorul,
vânzătorul.
Se d iscută cu copiii despre ce personaj ar dori să fie ei, precum și ce anume le -ar
trebui ca ei să interpreteze acest personaj. Copiii trebuie încuraja ți să emită idei personale.
Discu țiile vor fi purtate întru -un chip cât mai vioi, mai energic, pentru a impu lsiona copiii.
Jocul de rol, este de asemenea, cel mai indicat pentru introducere în compotamentul
copiilor a unor conduite sociale, cum ar fi folosirea saluturilor, prezentarea unor persoane
necunoscute.

65ȘEZ ĂTOAREA
Grupa : mare -pregăti toare
Activitate : DEC – DOS
Tema : Șezătoarea
Scop : Această activitate desfășurată cu participarea adulților( bunici, mămici), dă
posibilitatea copiilor să exerseze tradițiile, obiceiurile, muzica și jocul popular
tradițional, ritualur ile de curtare, jocurile de societate ș.a., specifice șezătorilor,
să mânuiască instrumentele de lucru( fus, drugalău, vârtelnițe) și să utilizeze, în
contexte adecvate, cuvinte și expresii din limbajul popular.
Obiective : – să cunoa scă obiceiurile din trecut;
– să-și dezvolte interesul și admirația față de obiectele de artă;
– să-și dezvolte simțul estetic și muzical;
– să-și formeze unele deprinderi motrice de bază și aplicații util itare;
– să dobândească noi cunoștințe despre meșteșugurile tradiționale ale
brebenilor.
Strategii : Dramatizarea, jocul de rol, exercițiul, demonstrația, explicația, conversația.
Forme de organizare : frontal, individual, grupal.
Mijloace de învățare : instrumente de lucru tradiționale( ac, lână, fus, rășchitor), costume
populare tradiționale din pânză de casă.
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Într -un colț al încăperii, făcând lucru de mână stau gazdele.
Două fete prietene vin și vorbesc se de primirea șezătorii cu gazdele:

− Lăudăm pă Isus , mătușa Ileană!
− Lăudat să sie în veci! Amin!
− Hăi mătușă Ileană, lăsa -ni-i să facem șezătoare la dumneata?
− Lăsa cu toată plăcerea! Cum să nu vă las?
− Dac ă ne la și, m ă duc să strig și celelalte fete la șezătoare.
− Hăi Ană! Hăi Mări! Haidați și voi toate la șezătoare!
− Buna sara!
− Sara bun ă!
Așezate în semicerc, fetele se apucă de lucru: torc, deapănă, scalmână lână, coase,
îndrugă. Încep să vorbească între ele:

66 − Bine c ă ne-o lăsat mătușa să facem șezătoare .Sara asta om lucra, om hori, ne –
om juca!
− Așa-i, bine zici tu Ană.
Voichi ța: Toată noaptea n -am durnit
Tăt la asta m -am gândit
Să mă duc în șăzătoare
Și să -mi cos o ștergătoare!

Ana: Auzât -ai tu Mărie,
Că să -nsoară Vasalie?
Însoare -să cu Dumnezău
Că mie nu -mi pare rău
Mie atunci rău mi -a păre
Când n -or si în pădure flori,
Nici în sat alții feciori.
Când n -or si în pădure tidrii
Nici în sat feciori mai mânndri.

Lenu ța: De când am fost mititea
M-o învățat mămuca mea
Ca să știu și eu lucra,
Și a toarce, și a îndruga.
Fetel e vorbesc între ele:
− Tu ce ți-ai adus de lucru?

− Fac gulere la o c ămeșă.

− Da tu ce faci?

− Fac ni ște ștrimfli (ciorapi).

− Da tu de ce îndrugi?

− De p ănură de piep tare.

67
Adriana : − Tu fete, haida ți să horim o hore că dade ne -or zini feciori!
„Șuieră badea din gură,
Pă o coastă cu holbură.
Îl cunosc p ă șuierat,
Că i -i gându de -nsurat
Pă mine de mă lăsat.

Însoare -să că nu -i bai,
Știu că nu -i fecior de crai,
Nici eu fată de bdirău
După el să -mi pară său“.

Gazda : − De horit a ți horit mândru, da văd că nu vă zine nici un fecior.

Fetele : − Da de or zini mai târzâu!

Mădălina : − Tu fete, știți ce? Haidați să facem orice să ne zie feciori.

Toate : − Haida ți.

Ioana : − Haida ți să facem cu sâta!

Câteva fete (5 -6) se așază în cerc, cu spatele una la cealaltă și rostogolesc sita printre
picioare zicând:

,, − Turduluc, butuc
− Pă cine să aduc?( ia sita și se uită prin ea).
− Pă Ion (zice o fată), pă Pătru, pă Gheorghe…
− Dac ă te-a ibdi a zini!“
Ridică sita în sus făcând un cerc, se învârtesc și zic:
,,Cum s -o învârtit sât a,
Așe să zie ursăta.
Du -te sâtă și te -ntoarce

68 Mulți feciori ne adă -ncoace
Măndri și de omenie
Și tăți care mi -s dragi mie“.

Fetele : – Ooo, că nu zin!

Măriu ța: – Se așază în mijlocul semicercului torcând.

Ileana o întreabă:

− Ce torci?

Măriuța răspunde:

− Eu nu torc, ci -ntorc
Tăți feciorii de pân toate șăzătorile
De la toate hâdele.
Alta întreabă:

− Da’ tu ce -ndrugi?

Cealaltă răspunde:

− Eu îndrug
Feciori s -aduc
De n -or zini
Or plesni,
De n -or pleca
Or crepa.
În clop să aibă foc
În opinci
Furnici
În cioareci
Șoareci

69 Să n -aibă stare,
Nici alinare
Cum n -are
Apa -n vale.
Să nu să poată hodini
Până la noi n -or zini.

Gabi : − Oare ce s ă mai facem să ne zie feciori?

Const antina : − Oi face eu pârdiu ță.

Face cocoloașe din caierul de cânepă și le aruncă în foc zicând:

− Pârdiu ța arde bine
Și drăguțu meu nu zine,
Pârdiuța o picat jos
A si mutu mânios.

Denisa: − Amu zin ori nu zi n?

Toate : − Zin, zin, p -afară -i plin! (Fetele se apucă repede de lucru să nu le prindă feciorii
șezând și făcând vrăji).

Feciorii vin cântând:
Pagubă că eu nu știu
Unde paște cucu grâu.
Și pupăza cânepa
N -aibă mândra ce lucra.

Câte măndruță -am avut
Toate le -am dat împrumut
Numai una mi -am lăsat
Care -o fost mai mândră -n sat.

70 Focu’ ardă paiele
Și casa cu mândrele
Ardă și -a mândruții mele
Și ea –i mândră ca și ele.

Feciorii : − Bun ă sara fetelor!
Fetele: − Sara bun ă măi feciori!
Ați zinit cam târzâor
Pă la altele ați umblat
Și apoi de noi ați dat

Feciorii: − Ba noi n -am fost nicări
Numai ziua a munci,
Numai ziua a lucra
Și ne -o apucat noaptea.
Ziceți, ne primniți ori ba?
De nu haidați măi feciori
Pă la alte șăzători!

Fetele : − Haida ți măi feciori șâdeți
Că și la noi loc aveți!

Fetele cântă:
Când zii, bade -n șăzătoare
Nu sta la ușă -n picioare
Uită -te-n casă de -a rându’
Și -așază -te unde ți -i gându’,
Uită -te-n casă mai bine
Și te -așază lângă mine.

Fetele lucrează fără să povestească nimic.
Alin: − Fetelor, pân ă am zinit noi ați lucrat, haidați să ne și jucăm.
− De -a ce?
− De -a ,,Dat u’-n talpă“

71 Se așează în mijlocul semicercului pe un scăunel un băiat, i se pune la ochi o
ștergură (prosop), iar ceilalți roată pe lângă el. Îi țin piciorul întins și -i dau cu pranicul în
talpă, iar el trebuie să ghicească cine a dat.
− Haida ți să ne jucăm și ,,De -a pticatu -n fântână!“
− Am pticat într -o fântână!
− Și cine ai vrea să te scoată?
− O fat ă cu numele Ană!

Fata îl scoate din fântână, apoi îl pupă. Se perindă aș a până se plictisesc.
Într -un moment de neatenție unul dintre băieți (Vasile), fură fusul unei fete
(Lenuței).
Lenu ța: − Dă-mi fusu’ înapoi că m -a sfădi mama.

Vasile : − Pentru c ă fusu’ ți -am luat
Tre’ să -mi dai un sărutat.
(Apoi fat a îl pupă pe băiat și primește fusul).

Mădălina îi spune băiatului:

− Mutal ău de la ușă
N -o zinit să -apuce fusă
Mutalău de la pat
Nici un fus n -o apucat
Și -o rămas nesărutat.
Alexandra zice:

− Fusu meu cu țurgalău
Saie -ți ochii mutalău,
Ce nu l -ai luat p -al meu.

Să nu fie nici o supărare Gheorghi ță propune:
− Hai s ă ne jucăm și ,,De -a puricele!“
− Haida ți!

72 Alin se așează în semicerc pe scăunel și se scarpină, spunând:

− Mă mănăncă, mă mănâncă…
− Ce te m ănâncă?
− Mă mănâncă un purice.
− Pe unde?
− Pă aici, pă aici, să -l găsească Ileană.

Ileana vine și -l tot caută pe unde -i arată băiatul, apoi se schimbă și -l sărută pe
băiat, și tot așa până se plictisesc.

Amu hai să spunem și niște ghicitori!
Mădălina: − Spun eu una s ă văd care -o ghiciți.
Am o iapă
Și -o duc de coadă la apă.
(Cofa)

Ce are pene
Și nu zboară.
(Perna)

Am o casă
Intru pe o ușă
Și ies pe trei.
(Cămeșa)

Ce are urechi
Și nu aude?
(Acul)

Am o cămărușă
Plină cu mâncărușă
Pe nicăieri n -are ușă.
(Oul)

73 Amu de lucrat ați lucrat că să vede, de jucat ne -am jucat, de horit am horit, haidați
să facem și -o învârtită! Joacă, strigă, se veselesc împreună, iar la un moment dat o fată
zice:
− Lăsați aieste și haidați să merem acasă, că -i târzâu.

Ies din scenă horind:

„Zori de ziuă să revarsă
Vreme -a și de mărs acasă
Vreme -o fost și mai demult
Numai nu ne -am priceput.

C -o răsărit găinușa
Părinții -or închide ușa.
Și or cânta și cocoșii
Și ne -or sfădi părinții.“

Bibliografie: Cercetare și culegere de date de la localnicele Hotea Maria
(Vodoaie), Hotea Ileana (a lu’ Gheorghe a lu’ Vasalie), de către Tepei Voichița în vederea
realizării lucrării de Gradul I didactic.

74NUNTA

Grupa : combinată nivel I și II
Tema : Cine sunt/suntem?
Activitate : DLC -DOS -DEC
Subtema : Obiceiuri și tradiții de nuntă din Breb
Scop : Prin această activitate desfășurată împreună cu părinții, am vrut să dau posibilitate
atât copiilor cât și părinților (aceștia fiind tineri între 18 și 25 ani), să trăiască o
experiență unică ,,prin propria participare“ la organizarea unei nunți tradiționale
din Breb. Astfel, copiii au avut posibilitatea să fie ei înșiși actorii principali ai
acestei activități – nunta.
Obiective: – cultivarea dragostei față de tradiții și obiceiuri prin determinarea
emoțiilor estetice;
– stimularea interesului pentru folclorul tradițional;
– valorificarea unor trăiri emoționale profunde, puternice prin intermediul
versurilor, cântecelor și jocurilor populare din Breb și exprimarea cu ajutorul
acestor mijloace a sentimentelor de admirație, prețuire și mândrie față de
obiceiurile și tradițiile locale.
Stategii didactice : -explicația, demonstrația, povesti rea, conversația, exercițiul, jocul
de rol .
Forme de organizare: frontal, individual, grupal.
Mijloace de învățământ: costume populare autentice din Breb, steag, cunună de
bumbuște, grâu , țâpoi, busuioc, blide de lut, găină umplută,
colaci pentru miri și druște, pânzături.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Am amenajat interiorul grădiniței cât mai aproape de tradițional, de adevăr.
Împreună cu m ămicile am pregătit bucate tradiționale: pancove (gogoși), brozbuțe
(sarmale), cozonac, țâpoi (pâine împodobită), găină umplută pentru nănași, iar pe post de
horincă îndulcită am folosit suc.
Masa așezată cu măsoaie veche țesută, blide de lut cu brozbuțe și linguri de lemn,
pancove, cozonac de casă, pregătită astfel să -i întâmpine pe ,,nuntași“. Am refăcut obiceiul
de nuntă de la întorsul dinspre biserică.

75 Astfel, cu nănaș ele în față, druștele după e le, apoi mirii și nuntașii ne -am îndreptat
spre locul de desfășurare al ,,nunții“ – grădinița. Am început cu marșul de întors de la
cununie având taraf tradițional format din ceteră, zongoră și dobă. Am cântat cu toții
împreună:
Mândru cântă cetera
Toamna și primăvara
Când să mărită mândra.
Când să mărită cea hâdă,
Nici o ceteră nu cântă.
Mi să -nsoară pr ietenii,
N -am cu cine holtei.
Mi să mărită mândra,
N -am la cine me’ sara.
Să însoară un văr de -a meu
Mâni, alaltă mă -nsor eu.

Am ajuns cu alaiul la locul de desfășurare al nunții unde ne -au întâmpinat
druștele: Adina, Lenuța, Gabriela și Andreea cu blide se lut umplute cu grâu pentru a
,,țâpa“ grâu pe miri și pe nuntași (grâul repr ezentând fertilitete, bunăstare și bogăție).
Feciorii au făcut roata cu clopurile în mână iar druștele au început să strige:

Zi -mi ceteraș cu arcu’
Până ce -oi țâpa grâu’
Măi brebeni feciori făloși
Luați clopurile jos
Să vi le umplu cu grâu
Mi -o fost holda până -n brâu.
Da zâ -mi rar nu mă păzî
Că mă tem că m -oi greșî.
Io -s micuță, nu știu bine
Și -a râde lumea de mine.
Săracă gurița me’
Mulți așteaptă după ie’
Să vadă cum oi strâga

76 Mirii cum i -oi lăuda.
Dă stegar cu steagu -n grindă
Mire ai mireasă mândră
Ai mireasă frumușe’
Și să ai grijă de ie’.
Eu țâp bobu’ grâului
De norocu’ mirelui
Că mirele ni -i frumos
Altu -n sat ca el n -o fost.
Să trăiți, s -aveți noroc
Și răul să ardă -n foc.
După ce s -a terminat de țâpat grâul, ne -am așezat cu toții la masă, am mâncat
brozbuțe, plăcinte, pancove, iar muzica ne -a cântat o hore prin casă. Am ieșit cu toții de
după masă, am făcut un cerc mare și am cântat împreună cu toți nuntașii :
Aicea mă vesălesc
Acasă bine trăiesc
Cu mândru care -l ibdesc
Aicia voița -mi fac
Ș i-acasă -mi trăiesc pă plac
Cu mândru care mi -i drag.
Cine nu -i de veselie
La nuntă să nu mai zie
Că ospățu -i vesălos
Nu -i de omu’ mânios.
Am terminat de horit prin casă, ne -am așezat din nou la masă, am mai petrecut
împreună cu mirii, nuntașii și nănașii. În acest timp, socăcițele Crina și Anuca au
împodobit găinile cu ,,zgar dă din mărgele și pene din aluat copt“, verdeață, hârtie
creponată. Socăcițele, gătite cu ștergare în loc de șorțuri, s -au îndreptat, alături de ceterași
cu gănile astfel împodobite, spre nănașele Mihaela și Măriuța, pentru a le cinsti cu
strigături. În ac este strigături, socăcița își laudă găina, dar îi laudă și pe nănași:

Faceți -mi locu’ mai larg,
Să mă pot sui pă prag,
Să mă duc pântre nuntași

77 Cu găina la nănași,
Că nănașa -i de-omenie
Și mi -a da pă ie o mie.
Nu știu rață -i ori găină
Că d e-abie o țân în mână.
Săracă găina me’,
Rău îmi pare după ie’
C -o fost tare ouătoare,
Mi -o ouat stând în picioare
Mi -o ouat câte -un ouț
De tăbacă la drăguț.
Placă, nănașă, și ie’
Găina din mâna me’!
Nănășuc ă, te gândește,
Găina de mi -o plătește.

Nănașele (Măriuța și Mihaela) iau găina de la socăciță, i -o plătesc, iar socăcițăle –
Crina și Anuca – în semn de mulțumire, îi strigă:
Uitațî -vă, dragi nuntași,
Câți bani are un nănaș.
Pă banii de la nănaș
M -oi duce joi la oraș
Șî mi -oi lua ru menele
Să mă rumenesc cu ele.

După ce au primit găinile înstruțate, nănașele împart din ele la nuntași, la ceterași
și la toți cei prezenți. După dusul găinii am făcut învel itul miresii. Stegarul stă în fața mesei
mirilor cu steagul aplecat, nănașele pregătesc pânzăturile pentru mireasă , ca semn de
rămas bun de la statutul de fată, iar ceterașii cântă ,,horea miresii“. Nănașele îi pun miresei
pânzătura de trei ori, însă mire asa o aruncă peste steag în semn de refuz. Totuși, a treia
oară rămâne cu pânzătura, semn că acceptă statutul de nevastă. O prietenă apropiată de – a
miresei (Lenuța) îi strigă acesteia:

78 La Gutâi ninge și plouă,
Noi avem nevastă nouă.
Miresucă ce -i făcut?
Cununița ți -ai vândut
Pântru cine ți -o plăcut.
Miresucă ce -ai lucrat
Cununița țî o -ai dat
Pântru cine ți -o fost drag.

După terminarea învelitului miresei și a strigăturilor, ceter așii au zis prima
învârtită pe care au jucat -o ,,mirii“ Daiana și Cătălin în calitate de soț și soție. Apoi s -au
prins în joc nănașii, socăcițăle, druștele, stegarii și toți ceilalți nuntași, eveniment ce
reprezintă finalul nunții.

79

CAPITOLUL V

PROPUNERE PENTRU UN OPȚIONAL
,,BREB – DATINI ȘI CREDINȚE, TRADIȚIE ȘI CONTINUITATE“

80 Argument

Pentru a ne păstra, ca români, identitatea nealterată, obiceiurile și tradițiile t rebuie
cultivate în inimile și mințile generațiilor care se succed pe acest tărâm, ca o valoare
autentică de creație. Copiii să fie acomodați de mici cu specificul lor, pentru a le percepe și
a le trăi, în toate aspectele lor, cu plăcere și bucurie. Trebui e să cunoască nemijlocit
obiceiurile și tradițiile astfel încât să rămână în formele lor, nealterate de învelișul kitch –
ului actual. Acest lucru este încă posibil în mediul rural, unde tradițiile sunt încă vii, se
respectă la anumite evenimente, purtând c u ele autenticul.
Pentru toți acești copii, care preiau și vor preda, la rândul lor ștafeta cultural –
tradițională, desfășurăm în grădinițe opționale de folclor. În cele ce urmează vă propun o
variantă proprie intitulată ,, DATINI ȘI CREDINȚE -TRADIȚIE ȘI CONTINUITATE “.

DURATA: UN AN ȘCOLAR

NIVEL: II
CATEGORII DE ACTIVITĂȚI IMPLICATE : DOS; DLC; DEC; DPM.
OBIECTIVE CADRU: DEC: – formarea capacităților de exprimare prin muzică;
– stimularea expresivității și creativității prin: desen,
pictură, modelaj.
DPM: – stimularea calităților intelectuale, de voință și afective în
vederea aplicării independente a deprinderilor în sușite;
DLC: – dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite
intenții, gânduri, semnificații mijlocite de limbajul scris;
– dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral;
– dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere
și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale
orale;
DȘ: – stimulare a curiozității privind explicarea și înțelegerea
lumii înconjurătoare;
– dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a
mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității
pentru investigarea acestuia.

81 DOS: – cunoașterea unor elemente de istorie, geografie, re ligie
care definesc portretul spiritual al poporului româ n;
– formarea și consolidarea unor abilități practice specifice
nivelului de dezvoltare motrică;
– îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și
caracteristicile lor, precum și despre tehnici de l ucru
necesare prelucrării acestora în scopul unor produse
simple;
– formarea deprinderilor practic -gospodărești și ut ilizarea
vocabularului specific.

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

DEC: – formarea expresivității și creativității artistice prin contact cu arta populară
și prin exersarea acesteia;
DPM: – formarea deprinderilor de mânuire a unor instrumente de lucru
tradiționale;
– exersarea unor comportamente/acțiuni specifice culturii Brebului;
DLC: – formarea capacității de exprimare /înțelege re a cuvintelor și expresiilor
specifice limbajului popular.
DȘ: – stimularea curiozității privind cultura arhaică, viața cotidiană și specificul
etnologic al localității de obârșie, dezvoltarea capacității de investigare, conservare și
înțelegere a tradițiilor.
DOS: – cunoașterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc
moștenirea culturală a brebenilor;
– îmbogățirea cunoștințelor despre materiale, tehnici de lucru specifice unor
activi tăți tradiționale;
– formarea unor deprinderi practic -gospodărești în acord cu ocupațiile
tradiționale din zona Breb.

82Nr.
crt. Tema
Conținut
științific Strategii
didactice Evaluare
1. ,,Mândre
cântece
străbune“
,,Maramur eș,
plai cu flori“ – cântece specifice
Maramureșului Istoric. – audiție;
– demonstrație;
– exerciții. – evaluare
formativă;
– evaluare orală.
2. La casa de
gospodari – costume tradiționale
maramureșene;
– război de țesut;
– ladă de zestre. – demonstrație ;
– observație;
– explicație;
– explozia
stelară
– conversație. – evaluare orală;
– evaluare formativă.
3. Proverbe și
zicători – Discutarea
Proverbului ,,Ce ție nu –
ți place…“.
– metode
ludice;
– lectura;
educatoarei;
– conversația;
– convorbirea,
dezbat erea
etică;
– analizarea de
caz. – evaluare formativă;
– evaluare orală
(Cine știe mai multe
proverbe? –
concurs).
4. Povești
populare – să asculte cu atenție
povestea populară cu
tâlc;
– să sesizeze ce trebuie
să învețe din poveste –
,,Coconii la casa Fe tii
Pădurii“ – povestirea;
– conversația;
– descrierea;
– convorbirea
etică. – evaluarea orală;
– evaluarea
formativă;
– evaluare practică
(sarcină: să picteze
casa Fetii Pădurii).
5. Basme
populare – să rețină formele
specifice de introducere
și de închi ere a – povestirea;
– demonstrația;
– joc de rol; – evaluarea orală;
– evaluarea frontală;
– evaluare practică

83basmelor populare;
– să recunoască
personajele din basm și
să le grupeze în bune și
rele; – conversația. (sarcină: desenează
scena care ți -a
plăcut)
6. ,,Din bătrâni
se
povestește…“ – întâlnire cu rapsod
popular;
– povești, amintiri din
trecut despre… . – povestirea;
– conversația;
– explicația;
– știu, vreau să
știu, am
învățat. – frontal;
– evaluare formativă.
7.
,,Să vă
omenim cu
bucate…“ – prepararea de bucate
tradiționale, alături de
socăcița satului. – demonstrația;
– explicația;
– exercițiul;
– joc de rol. – evaluare formativă;
– evaluare practică
(sarcină: frământa ți
aluatul de pancove,
plăcinte).
8. ,,Superstiții
populare“
– cunoaștere a unor
superstiții accesibile
copiilor prin conținut și
trimitere;
– înțelegerea
explicației;
-,,ață în gură“. – analiză de
caz;
– povestirea;
– descrierea;
– conversația.
– evaluare formativă;
– evaluare practică
(sarcină: realizați un
tablou care să
sugereze o
superstiție).
9. ,,Din obiectele
tradiționale ale
brebenilor“ – suveică, stergură,
fuior, cujelcă, furcă,
rășchitor, meli ță. – demonstrația;
– explicația;
– observația;
– exercițiul. – frontal – individual
și pe grupuri;
– evaluare practică
(sarci nă: desenați
melița; trasul de
fuior prin meliță).
10. Ghicitori.
Întrebări,
glumițe
Pentru minți – audierea unor
ghicitori și găsirea
răspunsului corect;
– învățarea de ghicitori. – povestirea;
– explicația;
– conversația. – evaluare formativă;
– evaluare frontală;
– evaluare orală
(sarcină: compunerea

84istețe. de ghicitori; concurs
de dezlegat
ghicitori).
11. ,,Sfatul
înțeleptului“
-întâlnire cu
preotul satului. – vizită la biserica
veche din sat și discuții
cu preotul;
– povestirea;
– conversația;
– vizita;
– excursia. – evaluare orală;
– evaluare practică
(sarcină: realizarea
unor picturi și desene
cu temă religioasă).
12. Numărători și
cântece din
folclorul
copiilor – audi ția jocurilor cu
numărători;
– identificarea
cântecelor din care s -a
cântat un fragment. – audiția;
– învățarea
cântecelor;
– memorizarea;
– jocuri de
mișcare cu text
și cânt. – evaluare formativă;
– evaluare frontală;
– evaluare orală
(concurs: ,,Cine
spune mai repede și
mai bine?“);
– evaluare practică:
(jocuri de mi șcare cu
număr ători);
13. Sorcova,
Plugușorul,
Capra – exemplificarea
umblatului cu Capra de
către copiii din clasa a
VII-a;
– povestirea;
– jocul de rol;
– dramatizarea;
– demonstra ția. – evaluare frontală;
– evaluare
individuală;
– evaluare în grup;
– evaluare pract ică
(sarcină:
confecționarea de
Sorcove din
materiale naturale).
14. ,,Bună sara,
gazdă -aleasă!“ – primirea de
colindători cu
participarea copiilor
din clasele a V – și
a VIII -a. – jocul de rol;
– exercițiul;
– demonstra ția;
– explica ția;
– povestirea. – evaluare formativă;
– evaluare practică
(sarcină: împletitul
colacilor).

8515. ,,Rămâneți cu
sănătate,
Noi ne ducem
mai departe“ – ziceri populare;
– mulțumiri;
– dezvoltarea capacității
de a lucra în grup;
– dezvoltarea capacității
de încredere și stimă de
sine. – conversația;
– demonstrația;
– povestirea
– exerci țiul. – evaluare orală;
– (mulțumiri după
colindă; ,,Amin…“);
– evaluare formativă;
– joc de rol.
16. Costumul
popular
femeiesc – descrierea pieselor din
costumul femeiesc:
zadii, opinci, obiele,
cămașă, cojoc,
pânzătură (năframă);
– ,,Fusul și cămașa“, de
Ion Creangă. – demonstrația;
– observația;
-exercițiul;
– conversația;
– explicația. – evaluarea
formativă;
– evaluare orală;
– evaluare practică
(sarcină: zadia –
confecționare din
lână neagră și roșie).
17. Costumul
popular
bărbătesc – cioareci, gatii, opinci,
cizme, cămașă, pieptar,
clop, gubă, cojoc. – demonstrația;
– observația;
– exercițiul;
– conversația;
– explicația. – evaluarea orală;
– evaluarea
formativă;
– evaluare practică
(sarcină : clopul –
pictură).
18. Casa
țărănească – interior de casă
țărănească cu: rudă,
laiță, ladă de zestre,
blide, ștergare, cergi,
față de masă. – demonstrația;
– observația;
– explicația;
– povestirea. – evaluare orală;
– evaluarea
formativă;
– evaluare pra ctică
(sarcină: desena ți
blidul cu ștergar).
19. Ceteraș, de n –
ai uitat Cântece din zonele
Maramureșului: Lăpuș,
Codru, Chioar – povestirea;
– demonstrația;
– exercițiul;
– audiția; – evaluare formativă;
– evaluarea practică
(sarcină: vioara și
zongora – modelaj).
20. Hai,
mândruță, să te
joc Jocuri din Mramureș. -demonstrația;
-exercițiul;
-povestirea. – evaluare formativă;
– evaluare orală;
– evaluare practică
(sarcină: opincile –

86(sarcină: opincile –
pictură).
21. Șezătoarea ni -i
de plin,
Fete-avem,
feciori nu vin. Șezăt oarea –
dramatizare – povestirea;
– demonstrația;
– dramatizarea;
– jocul de rol;
– conversația;
– exercițiul. – evaluare formativă;
– aprecieri personale;
– evaluare practică
(sarcină: depănatul
lânii).
22. Ocupații și
meșteșuguri
din Breb – vizită la me șterul Pop
Gheorghe (Ciobilă)
pentru confecționarea
de unelte agricole;
– observarea prelucrării. – vizita;
– demonstrația;
– exercițiul;
– explica ția;
– conversa ția. – evaluarea orală;
– evaluarea practică
(sarcină:
confecționare unelte
agricole din carto n –
furcă și greblă).
23. Țesutul – vizită la gospodărie
din sat unde se țese
pânză de cămăși și
zadii din lână. – demonstrația;
– povestirea;
– explicația;
– exercițiul;
– conversația – evaluare orală;
– evaluare formativă;
– evaluare practică
(sarcină: ornamente
pe cămașă: pictură).
24. Cusutul – cusutul pe pânză în
cruci;
– poezia ,,Acul și ața,,
de Tudor Arghezi – povestirea;
– explicația;
demonstrația;
– exercițiul;
– conversația. – evaluare orală;
– evaluare formativă;
– evaluare pract ică
(sarcină: cusutul unei
batiste pe formă).

25. Lada de zestre – povestea educatoarei
despre o fată care a
mers noră și avea ladă
de zestre;
– ce trebuie să conțină
lada de zestre: perne,
cerge, lipideauă, țoluri,
ștergare. – povestirea;
– conversația ;
– explicația;
– exercițiul;
– observația. – evaluare formativă;
– evaluarea orală;
– evaluare practică
(sarcină: lada de
zestre – modelaj).

8726. Cioplitul
artizanal în
lemn – vizită la cioplitorul
Pop Petru (a -i Niță)
pentru observarea
confecționării
pecetarului, fusului cu
țurgalău. – explicația;
– povestirea;
– demonstrația;
– exercițiul. – evaluare orală;
– evaluare practică
(sarcină:
confecționarea de
porți maramureșene
din carton, după
model).
27. Blagovește –
niile
(Buna Vestire) – arderea răului de la
casă prin aprinderea de
focuri seara și
înconjurarea casei cu
foc în mână. – povestirea;
– explicația;
– conversația. – evaluare frontală;
– evaluare practică
(sarcină: aplicație
din hârtie glasată –
focul).
28. Noi muncim,
Pasca o
pregătim. – frământa tul și
împistritul Păștii;
– descrierea modelului
de pe Pască. – povestirea;
– explicația;
– demonstrația;
– exercițiul. – evaluare frontală;
– evaluare orală;
– evaluare practică
(sarcină: împistrirea
păștii – modelaj).
29. Vopsirea
ouălor – vopsirea ouă lor cu
coji de ceapă și
ornamentarea cu plante,
legate în ciorap. – povestirea;
– explicația;
– demonstrația;
– exercițiiul;
– turul galeriei. – evaluare formativă;
– evaluare orală;
– evaluare practică
(expoziție de Paști în
grădiniță).
30. Jocul de
învârtit – învățarea pașilor de
învârtit și tropotit;
– formarea de perechi. – explicația;
– demonstrația;
– exercițiul;
– conversa ția. – evaluare formativă;
– evaluare orală;
– evaluare practică
(sarcină: pictură –
cizmele de joc).
31. Jocul de sărit
(Bărbăt escul) – învățarea pașilor de
bărbătesc prin
demonstrație proprie. – explicația;
– demonstrația;
– exercițiul;
– conversa ția. – evaluare frontală;
– evaluare
individuală;
– evaluare practică
(concurs: ,,Cine știe
primul?).

8832. Hori și
strigături – învăța rea strigăturii la
grâu, la găină, la miri
prin exemplificarea
educatoarei. – povestirea;
– conversația;
– demonstrația;
– exercițiul. – joc de rol;
– evaluarea frontală;
– evaluare practică
(sarcină: realizarea
unui desen cu tipul
de strigătură
preferat).
33. Graiul
maramureșean – audierea mai multor
tipuri de grai: bănățean,
moldovean, ardelenesc;
– esizarea diferențelor
de sonoritate și
termeni. – povestirea;
– conversația;
– explicația. – evaluare orală;
– evaluare formativă;
– evaluare practică
(sarci nă: modelaj –
sălcinerul cu oale).
34. Dor de ducă – plimbare în
împrejurimi pentru
culegere de plante
medicinale. – explicația;
– povestirea;
– excursia;
– conversa ția. – evaluare orală;
– evaluare frontală și
individuală;
– evaluare practiă
(sarcină: pi ctură –
mușețelul și teiul).
35. Jilțul de
onoare – aducerea unui bătrân
din sat pentru a ne
povesti tradiții și
obiceiuri din trecut –
Sânzienele – Pusul
mănunchiului de
Sânziene în geam. – povestirea;
– conversația;
– explicația;
– exercițiul;
– demonst rația. – evaluare orală;
– evaluare formativă;
– evaluare practică
(sarcină: desenați o
floare de Sânziană).
36. Micii artiști pe
marea scenă – program folcloric cu
participarea părinților;
– să manifeste abilitățile
necesare pentru redarea
unor acțiuni f olclorice
învățate. – joc de rol;
– conversația;
– povestirea;
– demonstra ția;
– exerci țiul. – evaluare sumativă.

89CONCLUZII

Maramureșul s -a impus pe plan național ca unul dintre cele mai bogate ținuturi
folclorice, constatându -se, în mod evident, că această zonă etnografică se remarcă printr -o
trainică tradiție populară, care își are obârșia într -un mediu de origine dacică.
Tezaurul tradi țiilor p ăstrat de -a lungul veacurilor, constituie pentru specialiștii de
pe aceste melea guri, pentru cercetătorii din țară, un prilej fericit de valorificare și păstrare a
tuturor tradițiilor și datinilor populare, prin mișcarea artistică desfășurată de copii și adulți.
În acest sens, ca educatoare a Grădiniței din Breb, am înce rcat, în toți acești ani, să
duc o luptă susținută împotriva actelor folclorice gratuite, împotriva stilizărilor și
simplificărilor, pentru păstrarea nealterată a autenticului milenar. Am încercat, apoi, o
selectare și o relevare a celor mai adânci sensuri din creația populară, înlesnind apropierea
pertinentă de sensul profund al unor producții folclorice de artă populară, astfel încât atât
materialul ales, cât și spectacolul viu să fie reprezentativ și semnificativ.
Transpuse pe scenă sau rea lizate ca manifestări culturale, obiceiurile devin
spectacole, jocuri adevărate, care ne bucură, ne ridică deasupra cotidianului prin vigoare,
autenticitate, culoare și calitate artistică, ne dau încredere în virtuțile etern umane, impun
viziune optimistă și senină asupra lumii, trăsături esențiale oricărui spectacol
maramureșean.
Lucrarea ,,Formarea sentimentelor de apartenență la preșcolarii din Breb “ a fost
concepută din respect și prețuire pentru tradițiile și obiceiurile care se păstr ează în Breb,
dar mai ales pentru faptul că atât copiii, cât și părinții iubesc folclorul, tradițiile și
obiceiurile populare fiind interesați ca acestea să fie transmise din generație în generație,
așa cum le -au lăsat moșii și strămoșii noștri, prin organ izarea de serbări.
Datorită purității pe care o poartă, valorii umane, sociale, preum și interesului
omului contemporan, obiceiurile se dovedesc rezistente în timp, folosind un mecanism viu
atât în Maramureș, cât și în întreaga țară. În unele cazuri, chiar trec printr -o etapă de
înflorire, explicabilă însă, prin sensurile noi pe care le capătă.
Înfruntând vicisitudinile vremurilor, brebenii, ca de altfel toți maramureșenii, au
păstrat nealterate datinile și cântările, arta popula ră, unică în felul ei, integrată armonios în
ansamblul culturii românești. Datinile și obiceiurile sunt valori care fixează eternitatea în
structura satului românesc, valori ale vieții oamenilor, respectiv cultul muncii, cultul
omului, cultul pentru frumos ul vieții.

90 Să le lăsăm, deci, să străbată timpul și ne vom da seama că forța spiritualității
sătești nu dispare, ci are rădăcini adânci în structura cântului și a lemnului, iar dincolo de
scoica colțuroasă a adevăratului organism maramureașea n, vom avea oricând bucuria de a
descoperi o ființă fină și complicată, foarte delicat construită. Referitor la datinile
strămoșești, trebuie să subliniem că unele din obiceiuri sunt pe cale de a fi date uitării și
înlocuite cu împtumuturi străine.
Tradiția nu are, desigur, numai o parte statistică, ci și una dinamică de prefacere și
înnoire, care poate duce, mai de grabă, la purificare și perfecțiune decât la înlăturare și
înlocuire. De aceea, din dragoste pentru trecutul nostru, să păstrăm cu sfințenie aceste
datini, pentru a dovedi că suntem buni români, știut fiind că, ,,datinile povestirile, muzica
și poezia sunt arhivele popoarelor și prin ele se poate reconstitui trecutul lor îndepărtat“
(Breazu, George, Colinde, București, 1938).
Nu e datorie românească mai vrednică de a fi îndeplinită și nu e osteneală mai de
folos decât să -i facem părtași pe copii și pe cei mai tineri, pe cei ce vin după noi, de
bunurile sufletești moștenite din vechime, să li le predăm lor ca pe o zestr e de mare preț. E
știut faptul că nu există bogății mai mari decât averea de cuget și simțire inclusă și păstrată
cu sfântă grijă de -a lungul vremurilor, în adâncul sufletului românesc și creștinesc al
înaintașilor noștri. Cinstirea lor a reprezentat întot deauna un răspuns categoric dat timpului
devorator, o luptă trainică dusă cu moartea individuală în numele eternității neamului, și
speciei. Consider că cea mai bună modalitate pentru preșcolari de a cinsti memoria celor
ce ne -au lăsat acest patrimoniu c ultural este valorificarea datinilor și obiceiurilor
străbunilor, atât în cadrul activității opționale ,,Datini și obiceiuri – tradiție și continuitate“,
cât și serbărilor organizate cu ocazia diferitelor sărbători de peste an.
Folclorul refl ectat în serbările copiilor se leagă de jocurile lor, deoarece datinile și
obiceiurile locale sunt în așa fel prelucrate în serbări, încât textul folcloric însoțit de cântec
se subordonează și se adaptează jocului, care rămâne elementul esențial al vârst ei
preșcolare.
Dansul specific obiceiurilor împletit cu reprezentația dramatică, dialogul în proză
și versurile scandate sunt gesturi consfințite de o tradiție infantilă ce se pierde în negura
vremurilor. Marea putere de asimilare a copilului , spiritul său imitativ explică preluarea și
conservarea datinilor și obiceiurilor locale, pe care copilul le reproduce încă de mic printr –
un gest repetitiv de mecanism, fără a le cunoaște și înțelege sensul.
Intrat în lumea cunoașterii diri jate și fiind pus în situația de a reflecta un anume
obicei într -o serbare organizată de educatoare, copilul va avea ocazia să înțeleagă treptat

91semnificația și sensurile obiceiurilor văzute și practicate până atunci. Nu este suficient să
explicăm teoretic sau să -i punem pe copii în situația de a vedea un spectacol de aceste gen
oferit de cei mai mari, dacă nu le dăm ocazia de a fi ei înșiși actorii răsplătiți cu aplauze de
către adulți.
Lucrarea de fa ță este structurată pe cinci capitole. Deb utează cu un „Argument “,
se încheie cu „Concluzii “ și cuprinde nou ă anexe.
Capitolul 1 intitulat „Educa ția preșcolar ă pentru interculturalitate în contextul
globalizării contemporane “, este structurat pe trei subcapitole care prezintă bazele teoretice
ale temei, interculturalitatea și sensurile conceptului, importanța educației interculturale
într-o lume globalizată și oportunitatea form ării în spiritul interculturalită ții a preșcolarului.
În cel de -al doilea capitol intitulat „Elemente de psihologia pre școlarit ății.
Trebuin ța de apartenenț ă“, structurat și acesta tot pe trei subcapitole în care am prezentat
societatea actuală, din ce în ce mai pluriculturală și nevoia de a ști c ărei lumi apar ținem,
sensibilizarea factorilor impl icați în educație fiind unul dintre obiectivele principale
urmărite.
Capitolul 3 numit „Spațiul cultural Breb “ ilustrează aspecte din via ța satului,
prezentarea generală a localită ții, precum și a meșteșugurilor și tradițiilor practicate înc ă în
sat de către me șterii locului. Cel de -al patrulea subcapitol descrie un scurt istoric al școlii și
învățământului pre școlar din Breb, sacrificiile pe care le -au făcut înainta șii pentru a avea
școal ă în sat.
Cel de -al patrulea capitol int itulat „Strategii ale formării sentimentelor de
apartenen ță în învă țământul pre școlar din Breb “ este structurat pe alte patru subcapitole în
care am adaptat metodele Freinet la educa ția intercultural ă din grădini ță. Am făcut
împreună cu copiii excursii în împrejurimi, am confec ționat material didactic din materiale
naturale și ne -am făcut noi prieteni în satul vecin, Hoteni. Am eviden țiat câteva metode și
moduri ale gândirii critice la pre școlari prin exemple concrete de aplicații. În cel de -al
treilea subc apitol am arătat virtu țile serb ărilor în grădini ță și importanța îmbog ățirii vieții
suflete ști a preșcolarului prin aceste activit ăți.
În capitolul 5 am propus o disciplină op țional ă intitulată „Breb – datini și credințe,
tradiție și contin uitate“ în care am abordat toate me șteșugurile și obiceiurile tradiționale ale
brebenilor. Strâns legat de acest capitol am realizat și un CD cu serb ări, incluzând tradi ții și
obiceiuri de șezătoare, colindă și nunt ă, activită ți pe care le -am făcut împreu nă cu copiii și

92părin ții din Breb, pe care îl prezint la Anexa nr. 8. Considerând c ă toate genera țiile ar
trebui să cunoască în țelepciunea b ătrânilor no ștri, într -o altă Anexă, am deschis o trăistu ță
cu vorbe în țelepte auzite de la tat ăl meu și de la alți bătrâni din Breb. Spun „am deschis“
întrucât ceea ce am realizat aici e doar un început pe care doresc să -l continui în viitor.
Lucrarea este concepută tocmai în scopul trecerii în revistă a datinilor și
obiceiurilor practicate de locui torii satului Breb în speran ța că materialul con ținut este un
ghid la îndemâna oricărui doritor de a cunoa ște tradiția str ămoșeasc ă. Această lucrare nu se
vrea a fi un model sau un șablon din tiparele c ăruia nu se poate ie și, ci pornind de la
veridicitatea informa ției pe care o conține, s ă fie un ghid pentru oricine este dispus să
cunoască obiceiurile locale. În vederea realizării activită ților practice din acest CD am
inițiat un parteneriat cu comunitatea (p ărinți, bunici, b ătrânii satului, preotul) pe ca re
doresc să îl dezvolt în viitor.
În legătură cu textele serbărilor publicate în lucrarea de fa ță, acestea sunt cele pe
care le folosesc eu pentru transpunerea în scenă a datinilor străbune, însă ele pot fi
îmbogă țite, chiar schimbate, în s ensul de a nu modifica structura obiceiului care se dore ște
a fi păstrat cât mai aproape de adevăr, ci în limitele apari ției noului, atât de necesar pentru
a înlătura rutina. Este de la sine în țeles c ă jocurile, colindele, pa șii de dans, sunt schimbați
de la o serbare la alta din dorin ța de a valorifica întreg repertoriul local al Brebului și
pentru ca fiecare serbare să fie a șteptat ă cu mult interes de către cei implica ți (copii,
părin ți, localnici, invitați).
În final țin să reafirm că organ izarea serbărilor în grădini ță însamnă îmbogă țirea
vieții sufletești a copiilor, crearea de sentimente și emoții estetice de neînlocuit. Am
constatat, de -a lungul timpului, că dintre toate activită țile instructiv -educative organizate în
grădini ță, serbăril e se deta șează ca fiind cele mai plăcute și din care copiii învaț ă cu plăcere
lucruri care într -un alt cadru li s -ar părea greu de asimilat.

93Anexa 1

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa: pregătitoare
Educatoare: Tepei Voichi ța
Categoria de activitate: DOS – Domeniul om și societate
Mijloc de realizare: Activitate gospodărească
Tema: Colăcei pentru colindători
Tipul de activitate : ADE – formare de priceperi și deprinderi
Durata: 35 – 40 minute
Scop: – dezvoltarea și formarea deprinderilor casnice;
– consolidarea cunoștințelor despre materialul de lucru (aluat) în scopul realizării
unor produse simple( colăcei);
– formarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător și
respec tarea tradițiilor;
– educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter.
Obiective generale:
a) Informative: Consolidarea cunoștințelor din domeniul gospodăresc;
b) Formative: Formarea unor priceperi și deprinderi practice de lucru în bucătărie;
c) Educative: Inițierea copiilor în activități simple de bucătărie.
Obiective opera ționale:
a) Cognitiv – informaționale:
– să identifice și să denumească ingredientele folosite la prepararea colăceilor;
– să respecte regulile de igienă în bucătărie și la prepararea mâ ncărurilor;
– să descrie modul de lucru și etapele parcurse pentru realizarea temei practice;
b) Psihomotorii:
– să realizeze preparate culinare simple;
– să execute mișcările respectând etapele prelucrării aluatului pentru colăcei;
– să utilizeze corespunzător mater ialele și instrumentele de patiserie;
– să curețe masa de lucru după terminarea activității.
c) Afectiv – atitudinale:
– să coopereze și să colaboreze pentru îndeplinirea sarcinilor;
– să participe în mod activ la activitățile de grup;

94Startegii didactice:
Metode și procedee: povestirea, conversația, explicația, exercițiul practic, demonstrația.
Material didactic: ștergare (în loc de șorțuri de bucătărie), făină, apă, drojdie, sare,
castron pentru frământat, planșetă, tavă pentru copt, cuptor electric, diplome de soc ăcițe.
Invităm la activitate și două mămici ,,socăcițe “
Forme de organizare: individual, pe grupuri, frontal:
– strategia didactică: dirijată, activ – participativă;
– metode și procedee: conversația, demonstrația, explicația, observația.
Mijloace de învă țământ : castroane, planșete, tăvi, pensule, cuptor pentru copt.
Metode de evaluare: verificarea orală, observarea curentă, aprecieri stimulative, analiza
produselor activității, evaluare practică, turul galeriei.
Forma de evaluare: frontală, individuală.

Eveni ment
didactic
Conținut științific Strategii
didactice –
metode și
procedee Evaluare
(instru –
mente și
indicatori)
1. Moment
organizatoric Asigurarea condițiilor optime necesare
desfășurării activității: aerisirea sălii de
grupă, aranjarea măsuțelor și pre gătirea
materialelor de lucru pe măsuțe.
Măsuțele vor fi grupate pentru două
echipe. Copiii vor intra ordonat în sala
de grupă, pregăti ți cu ștergare (șorțuri) și
baticuri.
2. Captarea
atenției Copiii vor avea o surpriză la intrarea în
sală, căci două m ămici ,,socăcițe“,
echipate corespunzător, îi așteaptă să
lucreze împreună. – conversația;
– explicația;
Forme de
organizare:
– frontală;
– grupală. – frontală.
3. Anunțarea
temei și a Le voi spune copiilor că așteptăm
colindători, iar pentr u aceasta trebuie să – conversația;
– explicația; – evaluare
orală;

95obiectivelor pregătim împreună cu mămicile colăcei
pentru răsplată. Astfel, ne vom împărți în
două echipe, cu cele două socăcițe, și
vom da startul pregătirii colăceilor
pentru colindători. Activitatea noastră de
azi se numește ,,Colăcei pentru
colindători“, activitate în care vom
împleti colăcei pentru copiii care vor
veni să ne colinde.
a. Echipa care va prepara aluatul
pentru colăcei;
b. Echipa care va face (împleti)
colăceii.
Echipele se vor schimba la măsuțe, astfel
încât să p articipe toți la prepararea
colăceilor. Forma de
organizare:
– grupală.

– evaluare
formativă.
4. Dirijarea
învățării a) intuirea materialelor și
expunerea rețetelor. Copiii vor enumera
ingred ientele aflate pe măsuțe și
ustensilele necesare realizării colăceilor;

– explicația;
– conversația;
– demonstrația
Materiale:
– ștergare de
bucătărie;
– planșete
pentru răsucit
aluat;
– castroane
pentru
frământat;
– baticuri;
– ouă;
– farfurii ;
– pensule;
– făină; – evaluare
orală;
– recunoaș –
terea și
denumirea
produselor
alimentare;
– cunoaș –
terea
ustensilelor
de
bucătărie;

– evaluare

96- drojdie;
– tăvi pentru
copt. frontală.
b) Instructajul și demonstrația. Se
explică și se de monstrează modul de
lucru. Se insistă asupra regulilor de
igienă, care trebuie respectate. Se
demonstrează de către socăcițe modul de
preparare și prelucrare al colăceilor: cum
se frământă, cum se lasă la dospit, cum
se răsucesc și li se dă formă, cum se
împletesc în trei, cum se ung și se dau la
copt.
Stabilirea regulilor de lucru în echipă:
– să avem o ținută corespunzătoare:
mâinile spălate, ștergar sau șorț de
bucătărie, părul strâns și batic pe cap.
-atribuim sarcini concrete fiecărui
membru din echip ă;
-respectăm disciplina în echipă;
-respectăm regulile de igienă și protecție
la locul de muncă, să putem realiza ceea
ce ne -am propus.
Instructajul de protecție: cum mânuim
ustensilele (castronul, planșeta, tava),
fără să ne rănim pe noi înșine sau pe
colegi. – explicația;

– conversația;

– observația;
Formă de
organizare:
– frontală.

– explicația;

– conversația;
– demonstrația; – evaluare
formativă.
c) Verificarea propriu -zisă a
activității:
Copiii vor lucra în echipă, sub
supra vegherea adulților, educatoarei și
socăcițelor.
Pregătirea colacilor: – exercițiul;
– demonstr ația;
– explicația;

– evaluare
practică;
-evaluare

97٠ se cerne f ăina în castron, se amestecă
drojdia cu apa, se pune un pic de sare și
se frământă, adăugând câte puțină apă;
٠ se las ă la dospit până crește aluatul;
٠ se ia aluat și se răs ucește pe planșeta
presărată cu făină. Se răsucesc
bastonașe, câte trei pentru fiecare
colăcel, și se împletesc în trei. Se dă
formă rotundă, se așază în tava unsă, iar
apoi, cu pensula, se aplică ou pe
deasupra și se dă la cuptor. Forme de
organizare:
– grupală;
– individuală.

– exercițiul.
formativă.

Observarea
curentă

5. Evaluare Copiii vor trece pe la fiecare echipă și
vor face aprecieri privind produsul fina l
și curățenia la locul de muncă. De
asemenea, vor fi solicitați să spună care
a fost propria contribuție la reușita
echipei.

– turul galeriei;

– conversația.

– exercițiu
de intereva –
luare și
anteevaluare
6. Fixarea
temei Câte unul dintre copiii de la fiecare
echipă va prezenta produsul (colăcelul)
pe care l -a pregătit, enumerând
ingredientele.

– demonstrația. – Evaluare
orală;
– evaluare
formativă.
7. Încheierea
activității Se apreciază modul de lucru și
comportamentul copiilor în timpul
activită ții. Ca răsplată, fiecare va primi
câte o diplomă de socăciță și un colăcel.

– conversația;

– aprecierea
verbală.

Bibliografie:
Ezechil, L., Păiși Lăzărescu, M. – Laborator preșcolar, Ghid metodologic, Editura V&I
Integral, București, 2002
⃰⃰ ⃰ ⃰ Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 -6/7 ani), M.Ed.C.T. 2008
⃰⃰ ⃰ ⃰ Programa activit ăților instructiv – educative în grădinița de copii, Ediția a II -a,
revizuită, M.E.C., București, 2005
⃰⃰ ⃰ ⃰ www.dida ctic.ro
⃰⃰ ⃰ ⃰ www.educatoarea.ro

98Anexa 2

PROIECT DIDACTIC

Grupa: mică – mijlocie
Educatoare: Tepei Voichi ța
Durata: 30-35 minute
Categoria de activită ți: DLC – Educarea limbajului
Tema: ,,Cine sunt/suntem?“
Subtema: ,,Maramureș, țară veche“ de V. Apan
Tipul activită ții: Comunicare și însușire de noi cunoștințe
Forma de realizare: memorizare
Scop: – dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral;
– formarea deprinderii de a reproduce expresiv p oezia prin exersarea memoriei și
educarea calității ei;
– cultivarea sentimentului de dragoste față de frumusețea oamenilor, a locurilor
natale, a obiceiurilor și tradițiilor străvechi.
Obiective opera ționale:
– să exprime verbal sentim entele pe care le au față de locurile natale;
– să participe la explicarea versurilor poetice prin identificarea elementelor din
imagine;
– să utilizeze expresii noi;
– să reci te corect și expresiv poezia, cu respectarea intonației, ritmului, pauzei, în
concordanță cu mesajul transmis.
Metode și procedee: explicația, conversația, expunerea, demonstrația, recitarea model,
exercițiul, brainstorming – ul, problematizarea , memorizarea.
Material didactic: – panou pe care sunt expuse imagini din poezie (un meșter cioplitor
sculptând o poartă, o apă curgătoare), textul poeziei, recompense (ecusoane).

99Eveniment
didactic
Conținut științific Strategii
didactice Evaluare
(instrumente
și indicatori)
1. Moment
organizatoric – stabilirea unui climat psiho -afectiv
favorabil desfășurării activităților;
– aranjarea scăunelelor sub formă de
semicerc;
– pregătirea materialului didactic
necesar desfășurării activității. Formă de
organizare:
– frontală;
– individuală.
2.
Introducerea
în activitate – le voi prezenta copiilor imaginile
expuse pe panou, reprezentând
aspecte din Maramureș.
,,Ce observăm noi în aceste
imagini?“
,,De unde credeți voi că sunt acești
oameni?“
,,În ce zonă a țării sunt făcute aceste
fotografii?“ – Brainstor –
ming -ul;

– demonstrația;

– conversația;

– explicația. – individuală;
– se apreciază
corectitudi –
nea
răspunsurilor;
– orală;
– formativă.
3. Anunțarea
titlului și
enunțarea
obiectivelor Aceste ima gini deosebit de
frumoase m -au făcut să -mi amintesc
o poezie despre zona în are trăim,
despre Maramureșul nostru drag.
(vezi anexa proiectului)
Această poezie aș vrea să
o învățăm astăzi și să nu uităm
aceste locuri frumoase ale zonei în
care trăim.
La sfârșitul activității, voi veți
recita frumos și corect poezia, pe
care noi o închinăm județului
Maramureș, iar dacă veți fi receptivi
și cuminți, veți primi o recompensă. – expunerea;

Forma de
organizare:
– frontală.
4. Voi recita clar și expresiv poezia – demonstrația;

100Familiariza –
rea cu
conținutul
poeziei în întregime.
– V-a plăcut poezia?
– Dacă v -a plăcut, o s -o mai recit
încă o dată.
La cea de a doua recitare voi
indica elementele semnificative din
poezie, prezentate în imaginile de
pe panou.
Le voi explica unele cuvinte și
expresii din text:
,,Țara veche“ = regiune de demult,
teritoriu foarte vechi.
,,plai“ = regiune, ținut, zonă.
,,de veghe“ = de pază, de strajă.
,,a dăltuit“ = a cioplit cu dalta în
lemn, a sculptat.
,,slăvind“ = lăudând, prea mărind.
,,necontenit“ = fără întrerupere,
neîncetat, continuu
Pintea = erou local, originar din
Budești, care a trăit prin păduri,
haiduc, luând de la bogați și
împărțind la săraci.
Mara = apă curgătoare care
izvorăște din Munții Gutâi și
străbate toată zo na istorică a
Maramureșului.
Voi recita încă o dată poezia,
tonul și panoul logic, vor asigura un
câmp emoțional optim.

– recitarea
model;

– explicația;

Forma de
organizare:
– frontală;
– individuală;

– exercițiul;
– conversația.
– evaluare
orală;
– evaluare
formativă;

– evaluare
formativă.

– evaluare
orală;

5. Dirijarea
învățării – învățarea se realizează pe untăți
logice;
– se repetă prima strofă cu doi – trei
– explicația;

101copii (individual), apoi cu g rupuri
de doi – trei copii, și în final cu
întreaga grupă.
Se procedează la fel și cu strofa a
doua, apoi se recită împreună cele
două strofe. Se respectă aceeași
metodologie pentru strofa a treia și
a patra pentru fixare în memorie a
fragmentelor logi ce în succesiunea
lor firească. Se va exersa apoi
recitarea individuală, prin care se
urmărește corectitudinea
pronunțării, fidelitatea reproducerii,
expresivitatea și gradul de
înțelegere a textului

– exercițiul;

– memori –
zarea;

– conversația;

Forma de
organizare:
– grupală;
– frontală;
– individuală.
– evaluare
grupală;

– evaluare
frontală.

– aprecieri cu
privire la
corectitudi –
nea și
expresivitatea
recitării.
6. Evaluarea Se va realiza atât evaluarea
sumativă, cât ș i recitarea ștafetă. Pe
tot parcursul desfășurării
activităților, poezia va fi spusă atât
individual, cât și cu grupuri mici sau
întreaga grupă, pentru a se evita,
astfel, monotonia, plictiseala. Forma de
organizare:
– frontală;
– grupală.
– evaluare
form ativă;
– evaluare
orală.
7.
Consolidarea
învățării Voi pune accentul pe fixarea titlului
poeziei și comentarea, într -o formă
antrenantă, a mesajului și frumuseții
poeziei
,,Ce am învățat noi astăzi?“
,,Cum se numește această poezie?“
,,Oare de ce, în fina lul poeziei,
poetul vrea s -o întrebe pe Mara «ce –
a văzut în calea sa»?“ (pentru că
Mara izvorăște din Munții Gutâi și – conversația;

– problemati –
zarea;

– explicația;

– să aprecieze
răspunsurile
corecte și
calitatea
recitării;

102străbate tot Maramureșul Istoric,
,,văzând“ atât bucuriile, cât și
supărările, tristețile, grijile și
nevoile maramureșenilor.
Vor ve ni, pe rând, în față, patru
copii, își vor alege câte o imagine
de pe panou, după care vor recita
strofa corespunzătoare imaginii
alese

– Brainstor –
ming -ul.

8. Încheierea
activității -se va aprecia modul în care și -au
însușit copii poezia, precum și
modul în care a decurs întreaga
activitate;
-copiii care au recitat corect poezia
vor primi buline roșii;
-aranjarea scăunelellor l a măsuțe și
pregătirea pentru masă.

– recompense

Maramure ș, țar ă veche
de Vasile Apan

Maramure ș, țar ă veche,
Plai cu codri de stejar,
Stat -ai tu mereu de veghe
Ca o piatră de hotar.

Omu -n tine -a dăltuit
Slăvind datina străveche
Și păstrând necontenit
Frumuse ți fără pereche.

Maramure ș legendar
Cu bărba ți cu brațe tari;
La umbra codrilor tăi

103 Stat -a Pintea cu ai săi

Mară, dacă -ai ști vorbi,
Mară, de ne -ai povesti,
Mară, eu te -aș întreba:
Ce -ai văzut în calea ta?…

Bibliografia:
Apan, V. – Datini și obiceiuri, volumul III, Baia Mare, 1972
Dumitru, I. Al., Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest,
Timi șoara, 2000
Mitu, F., Antonovici, Șt., Metoda activit ăților de educare a limbajului în învățământul
preșcolar, Editura Humanitas, Ediția a II -a 2005
⃰⃰ ⃰ ⃰ Dic ționarul Explicativ al Limbii Române, editura Univers enciclopedic, Bucur ești,
1998
⃰⃰ ⃰ ⃰ Programa activ -instructiv educativă în grădinița de copii, Ed. V&I Integral, București,
2005

104Anexa 3

PROIECT DIDACTIC

Grupa : mare – pregătitoare
Educatoare: Tepei Voichi ța
Tema anuală de studiu: CUM ESTE, A FOST ȘI VA FI AICI PE PĂMÂNT?
Domeniul experiențial : Domeniul om și societate: Activitate practică
Tema : COPIII FAC PĂMÂNTUL FERICIT
Tipul de activitate : Consolidare de priceperi și deprinderi
Forma de realizare : lucrare colectivă
Durata: 35 – 40 de minute
Scopul activității:
– dezvoltarea capacității de a realiza lucrări practice inspirate din natură
valorificând deprinderile de lucru însușite: motolire,tăiere, lipire, îmbinare et c.
– valorificarea ex periențelor dobândite în contexte noi de învățare
– raportarea la mediul apropiat contribuind la îmbogățirea acestuia prin crearea
unor lucrări originale
– formarea unei atitudini ecologice precoce, care să permită manifestarea unor
comportamente simple în relațiile copilului cu mediul
Obiective operaționale:
Cognitiv – informaționale
– să clasifice materialul intuitiv: m aterial natural, refolosibil, procurat din
comerț
– să–și autoanalizeze lucrările respectând criteriile stabilite: acuratețe, ordine,
finalitate
– să argumenteze răspunsurile la întrebările adresate de educatoare
Obiective psiho -motorii
– să execute cu deplin control mișcările și exercițiile de încălzire a mâinii
– să redea diferite tipuri de consumatori prin : mototolire , decupare, aplicare
– să lucreze independent și în echipă
– să lucreze curat, să păstreze curățenia și ordinea la locul de muncă
Obiective afectiv – motivaționale

105 – să recepteze af ectiv tema propusă
– să finalizeze lucrările începute
– să manifeste independență și perseverență în acțiune
– să-și exprime sentimentele de bucurie, satisfacție, mulțumire, în legătură
cu implicarea proprie în activitate
Metode și procedee:
– brinstorming
– munca în perechi
– munca în grupuri mici
– ascultarea activă
– problematizarea
– algoritmizarea
– tehnica ciorchinelui
Material didactic folosit :
– demonstrativ: CD, calculator, planșă, instrumente muzicale
– intuitiv: – procurat din comerț:
– hârtie colorată, creponată, aracet, șervețele umede, palete,
farfurioare, forfecuțe
– materiale din natură:
– paie, petale de flori
– frunze
– pene
– materiale refolosibile:
– furnir
– sârmă
– piele
– deșeuri textile
– vată
– tapet
– restu ri de creioane colorate

106DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Eveniment
didactic
Conținut științific
Strategii
didactice
Evaluare
(instrumente
și indicatori)
1. Pregătirea
pentru
activitate

2.
Prezentarea
conținutului
și dirijarea
învățării

Joc rapid de gîndire:
„Spune -mi la ce te gîndești cînd
spun…“ (floare, pasăre, animal, etc).
Pămîntul este divers populat cu floră,
faună, populație uman ă
Se va viziona un CD reprezentînd
aspecte cu elemente din natură,
suprinse într -o armonie de forme și
culori.
Din diversitatea de specii, se
concretizează prin imagini căteva tipuri
de consumatori de nivel I, II, III, IV,V.
Se prezintă o planșă care su gerează un
Pămînt trist și gol.
Pământul are nevoie de toate tipurile de
consumatori, între care să se stabilească
o relație de echilibru.
Anunțarea temei
“Copiii fac pământul fericit“.
Intuirea materialelor
Se face diferențierea materialelor, se
clasific ă în funcție de proveniență( din
natură, din comerț, deșeuri care se
valorifică), a uneltelor de lucru
(foarfeci, lopățele, șervețele umede).
Încălzirea mușchilor mici ai mâinii – brainstorming –
ul;

– vizionare CD;

– evaluare
orală:
să formuleze
cel puțin trei
variante de
răspuns
pentru fiecare
noțiune

– să
recunoască
cel puțin câte
două specii
de: plante,
insecte,
animale

107

3. Obținerea
performanțe –
lor și
asigurarea
conexiunii
inverse

4. Evaluarea

– jocul numerelor
– exerciții însoțite de instrumente
muzicale
Executarea te mei
Copiii vor reda diferite modele de
consumatori, exersând tehnica:
decupării, aplicării, mototolirii,
respectând succesiunea etapelor pentru
fiecare tehnică.
Copiii optează pentru o tehnică de
lucru și pentru un produs. De
asemenea, pot opta pentru mun ca în
grupuri mici sau individuală, în funcție
de complexitatea temei.
Copiii așează produsele pe globul
afișat, populându -l, redându -i astfel
fericirea.
Popularea globului se face respectând o
proporție între diferiții consumatori.
Din materialele rămase, copiilor li se
dă șansa să creeze un ansamblu, în
care să integreze toate aceste
materiale.
Și în viața cotidiană e bine să se
refolosească unele materiale și să nu se
risipească.

Copiii pot opta pentru un spațiu
disponibil din sala de grupă pe care să
îl decoreze cu produsele realizate.
– problemati –
zarea;

– explicația;

– convorbirea;

– joc recitativ –
ritmic;

– exercițiul;

– munca în
grupuri mici;
– munca în
perechi;
– munca
individuală;

– evaluarea
prin rezultat
(produs):
– imagini cu

108- conversația;
– tehnica
ciorchinelui;
plante
(crizanteme
fire de iarbă),
copaci,
insecte
(fluturi,
albine),
păsări
(porumbei,
vrăbiuțe),
animale
(oaie, vulpe,
urs),
oameni
(fetițe,
băieți).

Bibliografie:
Dima, S., Revista „Ne jucăm, jucării co nfecționăm“, 1994, Bucure ști
Peneș, M., Antonovici, Șt., Revista „Activit ăți practice“ Ed. Aramis
⃰⃰ ⃰ ⃰ Curriculum pentru educa ția timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, MECT,2008
⃰⃰ ⃰ ⃰ Ghid de bune practici pentru educa ția timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, MECT,
2008
⃰⃰ ⃰ ⃰ Revista „Gr ădinița Mileniului III „Rev. înv. preșcolar maramureșean“, An II, Nr.1,
22.10.2004
⃰⃰ ⃰ ⃰ Scrisoarea metodic ă 2004 -2005 „Anul comunicării în învățămîntul preșcolar
românesc“.

109Anexa 4

PROIECT DI DACTIC

Grupa: mare
Educatoare: Tepei Voichi ța
Domeniul experen țial: științ ă
Categoria de activitate: activitate matematică
Tema: „MAGAZINUL CU FRUCTE ȘI LEGUME “
Tipul de activitate: verificare de cuno ștințe
Forma de realizare: joc didactic
Durata: 35 – 40 de minute
Scop: – verificarea cun oștinț elor matematice ale copiilor referitoare la:
a) operațiile intelectuale prematematice;
b) capacitatea de înțelegere și utilizare a numerelor și cifrelor între 1 si 8;
– perfecționarea bazei senzoriale prin:
a) acțiunea directă a copiilor cu materialele
b) perceperea însușirilor de formă, culoare, mărime
c) trierea, gruparea, clasificarea după însușiri comune;
– consolidarea deprinderilor de activitate intelectuală:
a) ascultarea cu atenție a sarcinilor și regulilor de joc;
b) acționarea corectă în raport cu cerințele;
c) urmărirea, com pletarea, corectarea răspunsurilor
d) găsirea de soluții la situațiile problemă
– dezvoltarea gândirii:
a) operații: analiză, sinteză, comparație, generalizare;
b) calități: corectitudine, promptitudine, independență, rapiditate;
Sarcina didactică: Rezolvarea sarcinilor:
– de grupare;
– a operațiilor cu grupe de obiecte ;
– numărarea în li mitele 1 -8 ;
– rezolvarea operațiilor matematice cu conexiuni interdisciplinare ;

110Obiective opera ționale:
Cunoaștere:
– să recunoască fructe și legume;
– să identifice numerele 1 -8;
– să găsească greșeala educatoarei;
– să redea prin desen observațiile făcute;
– să rezolve operații simple de calcul oral;
Înțelegere:
– să exprime pri n cuvinte (limbaj matematic) diferențierile efectuate;
– să indice grupele cu numărul corespunzător de elemente;
– să precizeze poziția spațială ocupată de fructe și legume în tonetă: pe sub, lângă,
înainte, înapoi;
Aplicare:
– să clasifice legume și fructe după criterii de: formă, culoare, mărime;
– să aleagă cifra corespunzătoare grupei formate;
– să aplice în practică depr inderi formate:
– să utilizeze corect termenii: + ; – ; =
Analiză :
– să descompună numere 1 -8;
– să compare grupe sesizând diferențele cantitative prin: apreciere globală, punere în
corespondență;
Sinteză:
– să compună numere 1 -8;
– să ordoneze grupe de obiecte în șir crescător și descrescător;
– să deducă unde sunt mai multe, mai puține legume -fructe;
Evaluare:
– să argumenteze realizarea unei sarcini de joc;
– să realizeze sarcini individuale de muncă intelectuală;
– să motiveze rezolvarea unei situații problemă;
Elemente de joc:
– întrecerea, aplauzele;
– joc;

111Reguli de joc:
– copiii vânzători vor vinde de la magazinul cu fructe și legume educatoarei
și clown -ului cumpărători fructe și legume, conform cerințelor a cesteia;
– copiii desemnați de educatoare vor rezolva sarcini de joc la semnalul dat: individual,
în grup și pe echipe;
– toate acțiunile copiilor vor fi verbalizate, încep și se termină la semnalul: verbal,
sonor și vizual al educatoarei.
Conținut:
– constituirea unor grupe de obiecte după o anumită însușire comună (criterii);
– ordonarea obiectelor unei grupe după dimensiunea acestora: mărime,
lungime, lățime, grosime;
– compararea grupelor de obiecte prin formare de perechi:
a) observarea raporturilor cantitative între obiectele din grupele
comparate: tot atâtea;
b) sesiza rea diferenței cantitative: mai multe decât … mai puține
decât….;
– așezarea unor grupe de obiecte în diferite locuri din sala de grupă și exprimarea
adecvată a poziției relative ocupate de acestea în spațiu:
– pe
– sub
– lângă
– înainte
– înapoi
– ordonarea grupelor de obiecte în șir c rescător și descrescător;
– exersarea număratului obiectelor din grupe cuprinzând 1 -8 obiecte;
– asocierea corectă a numărului exprimat verbal la întreaga cantitate de obiecte
numărate într -o grupă;
– cunoașterea numerelor de la 1 la 8: e fectuarea unor operații simple de calcul oral, de
adunare și scădere cu diferență de o unitate.
Strategii didactice:
metode: – conversația;
– explicația;
– exercițiul;
– modelarea;

112 – brainstorming (grup);
– piramida
– problematizarea
– joc de rol
– munca în echipă
Mate rial didactic:
– tonetă „MAGAZINUL CU FRUCTE ȘI LEGUME“
– legume și fructe: naturale, plastic, ceară și hârtie;
– legume, fructe plastic (miniatură);
– pom (min iatură);
– cutii carton (umplute cu nisip – șir crescător -descrescător);
– coșuri nuiele, cântar;
– cifre, joc „Jocul umbrelor“, lupe, borcane etichetate;
– creioane colorate;
– fișe; legume – fructe (hârtie colorată) lipici;
– clopoțel, tobă, fluier, lanternă;
– costum clown ;
Strategii evaluative:
– evaluare orală;
– evaluare prin probe practice;
– evaluare prin fișe individuale.

113Eveniment
didactic Conținutul științific Strategii
didactice Evaluarea
1. Moment
organizatoric

Asigurarea condițiilor optime de
desfășurare a
activității:
– aerisirea sălii de grupă
– aranjarea mobilierului în
semicer și în sectoare,
corespunzător formelor
de organizare a activității
copiilor:
– frontal
– echipe combinată
– individual
– distribuirea materialului
didactic:
– intrarea copiilor în sala
de grupă;
2. Introducerea
în joc

Captarea atenției:
Sosirea unui personaj surpriză:
clownul Dudu:
– intrarea clownului în sala de
grupă – prezentarea acestuia:
– inițiez un scurt dialog
educatoare – clovn pentru a
face legătura între acesta și
jocul copiilor
– prezentarea materialului

– conversația

– modelarea
3. Enun țarea
scopului și
obiectivelor 1. Prezen tarea scopului și
enunțarea obiectivelor jocului:
Motivez selecția jocului,
– expunerea.

– oral.

114prin intermediul clovnului
Dudu care recită o poezie:
„Mama m -a trimis la piață,
O listă mi -a-nșirat!
Ce să cumpăr, nu mai știu!
Cu joaca m -am luat
De toate am uitat.
– Piața n -o mai găsesc!
Fructe, legume, zarzavaturi
Toate -s ghiveci în capul meu!
Mă opresc la -un aprozar,
Și vă rog dacă puteți
Să mă ajutați,
Cumpărături ca să -mi fac! “
2. Anunțarea titlului jocului:
‹‹Clown -ul azi îl ajutăm, jocul
,,Magazinul cu fructe și legume “
acum ne jucăm !››

4.
Reactualizarea
cuno ștințelor Exerciții frontale:
– Clovnul Dudu solicită copiilor
să grupeze fructe și legume.
– Acord atenție utilizării corecte
a terminol ogiei matematice. – exercițiul.
– brainstor –
ming – practic
– gruparea
tuturor
elementelor
– oral
5. Prezentarea
conținutului și
dirijarea
învățării: Explic copiilor regulile de joc:
– să ajute clovnul la cumpărarea
fructelor și a legumelor ;
– să grupeze, sorteze, numere
fructe și legume;
– să execute sarcini de joc în
sectoarele sălii de grupă.
Execut jocul de probă – joc
exercițiu „Fructe și legume -n coș“ – explicația.

– demonstrația – oral.

– practic
6. Ob ținerea Trec direct la executarea jocului – exercițiul.

115performan ței și
asigurarea
conexiunii
inverse: de către copii:
1. Gruparea pe criterii date:
Formă:
– doi copii „vânzători“ aleg
fructe și legume și servesc
„cumpărătorul“ la semnalul
sonor al unui clop oțel.
Culoare:
– la semnalul sonor al unui
fluier doi copii sortează legumele
și fructele după culoare în coșuri
de nuiele.
Mărime:
– un copil aranjează fructe și
legume mari – mici pe cântar.
2. Ordonare:
– Propun copiilor să ordoneze
legum e după lungime și grosime.
Copiii (7) antrenați în această
etapă a jocului lucrează acțional,
manipulând direct materialul
existent pe tonetă.
Copii vor fi solicitați:
– să numere legume -fructe din
grupele formate;
– să aleagă cifre asociindu -le
la numărul corespunzător de
obiecte numărate;
Acțiunile corecte ale copiilor vor
fi răsplătite cu aplauze.

– munca
independentă

– exercițiul.

– problemati –
zarea.
Exerciții:
– alegerea
fructelor și
legumelor

– sortarea
după criteriul
dat culoare și
încadrarea în
timpul alocat

– așezarea a
cel puțin 6
fructe și
legume mari
Practică
– ordonarea a
cel puțin 5
elemente

oral
– numărarea
corectă în
limitele 1 -8
– recunoaște –
rea cifrelo r și
asocierea la
cantitate
7. Asigurarea
reten ției și a
transferului: Complicarea jocului:
1. Joc de rol:
„De-a magazionerii “
Joc de rol

Exerciții
practice.

116 Băieții : Așează pe rafturile
tonetei fructe – legume
la locul precizat de către
educatoare în funcție de
poziția spațială
verbalizată: sus, jos, pe,
lângă.
Fetele: Aranjează în cutii legume
fructe – șir crescător și
descrescător.
1 = fructe șir crescător 1 -8
2 = legume șir descrescător 8 -1
„De-a sortatorii “
Clovnul Dudu culege mere
dintr -un pom, doi copii le
sortezează
(mere mici -mere mari) compară
grupele formate sesizând
diferențele cantitative global.
Alt copil formează perechi între
elementele grupelor de mere
formate.
Acord atenție verbalizării
acțiunilor efectuate de către copii
insistând pe folosirea unui limbaj
matematic corespunzător.
2. Munca pe echipe:
Se desfășoară sarcini de joc în
sectoare:
BIBLIOTECĂ:
„Jocul u mbrelor“ plasarea
fructelor și legumelor la locul
corespunzător în șablon

– executarea în
proporție de
80% a
sarcinilor

– exerciții.

Oral
– exprimarea
verba lă
corectă

117(grupare, ordonare)
„Potrivește jetonul“ alegerea
jetoanelor fructe -legume
corespunzător cifrelor primite
(raportarea nr. la cantitate)

ȘTIINȚĂ:
„Cercetătorii“ studiază cu lupe
felii de legume -fructe, redau prin
desen observațiile formând grupe
cu toat atâtea elemente
(sâmburi, felii, striații)

CONSTRUCȚII:
„Constructorii“ realizează pe tabla
magnetică pomi cu crengi și fructe
corespunzător cifrelor primite.

ART Ă:
Fișe individuale: copiii lipesc
fructe și legume în coș.
(compunerea -descompunerea
numerelor 1 -8)

JOC DE ROL:
„De- a gospodinele“
Pregătirea de compoturi și
ghiveci – așezarea în borcane a piramida.

– explicatia

– munca în
echipă.

practic

– plasarea
integrală
a elementelor

– redarea
grafică a nr.
de elemente
observate

– așezarea
corectă a
tuturor
pieselor
corespunză –
toare cifrei

118fructelor și legumelor
corespunzător cifrelor de pe
borcane.

– lipirea a cel
puțin a patru
variante
8. Evaluarea
perfor manței:
Împreună cu clovnul Dudu
verific corectitudinea sarcinilor de
joc
realizate de fiecare echipă:
– alegerea unui raportor
– precizarea sarcinilor efectuate
prin comparare cu obiectivele
propuse – conversația
Oral
– precizarea
sarcinilor
realizate corect
9. Încheierea
activită ții:
APRECIEREA ACTIVITĂȚII:
– aprecierea pozitivă a
aportului copiilor la realizarea
sarcinilor de joc;
INTERPRETARE CÂNTEC:
„Învățăm să numărăm“ de
Traian Păcuraru expunerea.

Bibliografie
Ionescu, M., Instruc ție și educație, Cluj Napoca, 2003
Pintilie, M., Metode moderne, Editura Eurodidact, 2002
Tom șa, Gh., Psihopedagogie preșcolar ă, MEC, 2005
⃰⃰ ⃰ ⃰ Activit ăți matematice în grădiniță, Editura Didactică și Pedagogic ă, 1998
⃰⃰ ⃰ ⃰ Programa act ivităților instructiv Educative, MEC, 2005

119

Anexa 5
PROIECT DIDACTIC

Grupa: mare
Educatoare: Tepei Voichița
Domeniul experiențial: știință
Tema: Când, cum și de ce se întâmplă?
Tipul de activitate : cunoașterea mediului
Tema activităț ii: iarna
Mijloc de realizare : lectură după imagini
Durata: 30 – 35 de minute
Scopul activității:
– verificarea cunoștințelor legate de anotimpul Iarna;
– consolidarea deprinderii de a „citi“ imagini referitoare la ano timpul iarna;
– educarea spiritului de observație, a rapidității în gândire și acțiune;
– dezvoltarea capacității de a stabili conexiuni între elementele tabloului;
– dezvoltarea unei atitudini pozit ive, pline de interes, în timpul desfășurării
activității.
Obiective operaționale:
a)cognitiv:
– să enumere aspectele caracteristice anotimpului iarna;
– să analizeze elementele componente ale imaginil or prezentate;

120 – să formuleze întrebări și să corecteze răspunsurile colegilor;
– să se exprime corect din punct de vedere gramatical și să -și exprime ideile în
mod cursiv;
– să aleagă jetoanele corespunzătoare, conform sarcinii date.
b) afectiv -motivațional
– să manifeste interes pentru conținutul activității;
– să coopereze în formularea întrebărilor și în re zolvarea sarcinilor date;
– să se bucure de rezultatele muncii lor.
c) psiho -motorii
– să mânuiască corect și cu atenție materialele puse la dispoziție;
– să adopte o poziție corectă a corp ului în timpul activității;
– să execute mișcările sugerate de textul cântecului.
Strategii didactice: metode și procedee : conversația, explicația, exercitiul,
problematizarea, munca în grup, metoda: „jurnalul grafic “
Mijloace de realizare: imagini cu aspecte de iarnă, patru coli de hârtie format A4,
împărțite în 9 părți egale, jetoane, clopoțel.
Forma de organizare: frontal, pe grupuri
Locul de desfășurare: sala de grupă
Elemente de joc: surpriza, semnalul clopoțelului, aplauze

Desfășurarea activității

Evenimentul
didactic Conținutul activității Strategii
didactice Evaluare
1. Moment
organizatoric – sala de grupă va fi aerisită și mobilierul
aranjat adecvat mod ului de desfășurare a
activității
– materialele didactice vor fi pregătite,
unele la vedere altele sub formă de
surpriză
– copiii vor intra organizat în sala de
grupă

– conversația
– observarea
comportament
ului
copiilor

1212. Captarea
atenției Se fac e sub formă de surpriză :
„Totu -i înghețat în drum,
Florile -s pe geam acum,
În sobă focul trosnește,
Spune, ce anotimp este? “
(Iarna)

În sala de grupă sosește Zâna Iarnă,
care aduce copiilor mai multe imagini .
– Cine a venit la noi?
– La noi a v enit Zâna Iarna.

– conversația

– chestionare
orală
3.
Reactualizarea
cunoștințelor Se va realiza printr -o serie de întrebări
despre iarnă.
– Cum este vremea iarna?
– Cum se îmbracă oamenii iarnă?
– Ce se întâmplă cu plantele și copacii în
anotimpu l iarna?

– conversația

– evaluare
orală (sarcină:
enumerarea
unor
aspecte
caracteristice
iernii)
4. Anunțarea
temei și a
obiectivelor Zâna Iarna le spune că va pleca înt -o
călătorie mai lungă și este foarte
grăbită,dar nu înainte de a -și lua ră mas
bun de la noi.
– Ce ne -a adus Zâna Iarna ?
– Zâna Iarna ne -a adus mai multe
imagini.
Se prezintă imaginile și copiii sunt
îndrumați să le privească cu atenție .

– conversația

– explicația – evaluare
orală

5. Dirijarea
învățării
Pentru a -i fam iliariza pe copii cu
elementele principale din tablou ,voi
adresa copiilor o primă întrebare cu
caracter orientativ:
– Ce vedeți în acest tablou?
Se lasă copiilor libertatea de a identifica

– stimularea și

122elementele din imaginile prezentate
(derdeluș, săniuță, schiuri, p ârtie, oameni
de zăpadă, țurțuri etc.)
După ce copiii au fost lăsați să -și
exprime liber impresiile în legătură cu
imaginile prezentate (recunoașterea și
denumirea elementelor observate) vom
trece la analizarea și la descrierea dirijată
a imginilor. Se ori entează atenția copiilor
asupra aspectelor principale, folosind
întrebări ce vizează elementele din prim
plan.
– Ce anotimp este ilustrat în aceste
imagini?
– Cum v -ați dat seama că este ilustrat
anotimpul iarna?
– Cum este vremea iarna ?
– Ce are Zâna Ia rna în spate?
– Ce jocuri de iarnă cunoașteți ?
– Ce sporturi de iarnă cunoașteți?
– Pe cine vedeți în imagine?(Moș
Crăciun)
– De ce este el vesel?
– Ce flori vedeți în imagine? (de gheață)
– Ce știm despre florile de gheață? Cum
se formează ?
– De ce nu m ai sunt frunze pe crengile
copacilor? Ce s -a întâmplat cu acestea ?
– De ce au căzut frunzele?
-Ce culori are Zâna Iarna pe rochie?
– Cum sunt îmbrăcați copiii? De ce s -au
îmbrăcat cu haine groase?
Vom face o sinteză a celor observate – conversația

– conversația

– problemati –
zarea

– explicația încurajarea
copiilor

– aprecierea
răspunsurilor
copiilor și a
modului în
care
răspund
întrebărilor
adresate

– realizarea de
conexiuni

– corectarea
răspunsur ilor

1236. Obținerea
performanței Copiii vor avea de realizat un “ jurnal
grafic” , care să cuprindă elementele
caracteristice iernii.
Fiecare copil ales de Zână (liderul
grupei),își alege 4 -5 copii( parteneri) cu
care va forma o echipă. Se constituie 4
grupuri de copii.
Grupa 1 – grupa oamenilor de zăpadă
Grupa 2 – grupa schiorilor
Grupa 3 -grupa fulgilor de nea
Grupa 4 -grupa florilor de gheață
Fiecare grupă își alege un lider.
Liderul fiecărui grup își alege un plic
Denumesc imaginea primită în plic.
Fiecare grupă are o foaie împărțită
în 9 pătrate iar copiii vor avea de realizat
următoarele sarcini :
Grupa 1 – să aleagă din mai multe jetoane
pe acelea care reprezintă sporturile de
iarnă ;
Grupa 2 – să aleagă jetoanele cu jocuri de
iarnă;
Grupa 3 – alege jetoanele care reprezintă
îmbrăcămintea și încălțămintea de iarnă ;
Grupa 4 – alege jetoanele care reprezintă
imagini ale fenomenelor din natură în
anotimpul iarna;
La sunetul clopoțelului , copiii opresc
lucrul . Fiecare lider de grup va spune
copiilo r modul în care au realizat ei
jurnalul grafic

– conversația

– explicația

– munca în
echipă

– jurnalul
grafic

– evaluare
practică

– realizarea
sarcinilor de
lucru

– realizarea
jurnalului
grafic
7. Evaluarea
activității Vom expune posterele la vedere și vor
face comentarii directe pe acestea. – conversația – analiza
produselor

124Posterele rămân afișate mai mult timp ,
ca într -o galerie grupului
8. Încheierea
activității Voi face aprecieri asupra modului de
lucru și a supra participării copiilor la
întreaga activitate.
În încheiere vom cânta , împreună cu
Zâna Iarna , cântecul ,,Ninge, ninge,
viscolește“
Aprecieri
verbale

Bibliografie
Gongea, E., Reiu, G., Breban, S., Activită ți bazate pe inteligențe multiple
⃰⃰ ⃰ ⃰ Curriculum pentru învățământul preșcolar – M.E.C.T., 2008
⃰⃰ ⃰ ⃰ Ghid metodic “Metode interactive de grup”, Editura Arves

125

Anexa 6
PROIECT DIDACTIC

Grupa : mijlocie
Educatoare: Tepei Voichi ța
Durata : 30 minute
Tema activită ții: ,,POMIȘORII “- memorizare
Tipul activită ții: mixt- predare, consolidare de priceperi și deprinderi
Domenii experen țiale: DLC – DOS
Mijloace de realizare: activitate integrată – memorizare și lipire
Scopul activită ții:
– dezvoltarea capacităților d e cunoaștere, înțelegere și ocrotire a mediului
înconjurător;
– dezvoltarea creativității limbajului oral și activizarea vocabularului;
– exersarea deprinderii de a lipi, folosind tehnici și materiale cunoscute;
– dezvoltarea atenției voluntare, a memoriei și a auzului fonematic;
– cultivarea gustului estetic.
Obiective opera ționale:
– să recite versurile poeziei „Pomișorii“ de Nicolae Nasta clar, corect și expresiv
respectând pauzele impuse de punctuație, ritmul, rima, nuanțând vocea în funcție
de mesajul conținutu lui;
– să răspundă corect la întrebările puse de educatoare;
– să enunțe/prezinte conținutul de idei al poeziei, îmbogățindu -și sfera de
reprezentări despre copaci; și modul de ocrotire al naturii;
– să denumească materialele și ustensilele puse la dispoziție, m ânuindu -le și
combinându -le cu atenție în vederea realizării temei propuse;
– să lipească în spațiul dat, valorificând experiența anterioară și folosind corect
tehnica de lucru însușită anterior
– să răspundă prin acțiune la cerințele educatoarei;
– să aprecieze lucrarea proprie și pe cele ale colegilor.
Strategii didactice:
metode și procedee:

126 – observația, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, turul galeriei
mijloace de învă țământ:
– texte l iterare, imagine sugestivă de primăvară, cartoane, pomi, fluturi, flori, fire
de iarbă, pastă de lipit, pastă de dinți albă.
Forme de organizare:
– frontal;
– individual;
– grupal.

Desfă șurarea activit ății

Eveniment didactic Conținutul științific Metode și procedee Evaluare
1. Moment
organizatoric Crearea condițiilor
optime bunei desfășurări a
activității:
-aerisirea sălii de grupă;
-aranjarea mobilierului;
-pregătirea materialui
didactic. – observarea
directă.
2. Captarea atenției La semna lul unui sunet
de clopoțel, copiii sunt
invitați în sala de grupă:
,,Dimineața a sosit,
Toți copiii au venit.
În semicerc ne adunăm,
Pe musafiri îi salutăm.
A-nceput o nouă zi:
Bună dimineața, copii!“
Captarea atenției se
realizează printr -o scurtă
conversație despre un
concurs pregătit de grupa
mare cu tema: ,,Micii
ecologiști iubesc natura.“
Educatoarea le va spune
copiilor că sunt și ei
invitați la concurs, de
aceea trebuie să
pregătească surprize
pentru colegii mai mari.

– recitarea versurilor;

– explicația;
– conversația
– evaluare orală;
– evaluare
individuală;

– observarea
comportamentului
verbal și
nonverbal.

1273. Anunțarea temei Pentru acest eveniment
vom învăța poezia
,,Pomișorii“ de Nicolae
Nasta, și vom realiza un
tablou de primăvară.

– explicația;

– conversația – observarea
focalizării și
menținerii atenției.

4. Dirijarea învățării Educatoarea familiarizează
copiii cu textul poeziei
prin prezentarea acesteia
sub forma unei narațiuni,
pe baza unei imagini
ilustrativ -sugestive. Se va
trece la recitarea model a
poeziei de către
educatoare. Urmează
învățarea poeziei de către
copii pe fragmente logice.
Se memoreză prima strofă,
apoi se memoreză cealaltă,
de fiecare dată reluându -se
și strofa anteriorară. Se va
repet a poezia pe strofe,
prima și apoi a doua. Se
recită numai individual,
pentru urmărirea
corectitudinii pronunției
cuvintelor. Apoi se
numește un copil care își
va alege
„perechea/copilul “ de
sprijin și poezia va fi
recitată în întregime prin
procedeul când unul tace,
celălalt copil continuă să
spună textul.
POMIȘORII
de Nicolae Nasta
„În grădină printre flori
Am sădit doi pomișori;
Pomișorii -acum vezi bine,
Sunt mai mici și decât
mine.
Dar în fiecare zi
Eu cu drag i -oi îngriji.
Altfel, cum ați vrea să
crească
Și la vară să -nflorească? “
Moment de destindere
„Zborul petalelor de – explicația;

– conversația;

– povestirea ;

– demonstrația;

– procedeul ,,Când unul
tace, celălalt ascultă.“

– explicația;

– demonstrația;

– obsevația;

– jocul de rol;

– aprecierea
răspunsurilor
copiilor.

– încurajază și
ajută copiii.

128flori“- moment de
euritmie. Copiii își
imaginează că sunt
petalele florilor de cais,
care plutesc și apoi cad pe
pământ.
Acesta, face trecerea
către celălalt m oment al
activității: realizarea
tabloului de primăvară
prin tehnica lipirii și
dactilopicturii:
,,Noi ușor ne ridicăm
Și la mese ne așezăm,
Și în liniște -așteptăm,
Să -aflăm ce învățăm,

– Executarea teme i de către
copii, în mod individual,
conform modelului
educatoarei, respectând in –
dicațiile date de către
aceasta, utilizând o tehnică
de lucru corectă;
– ajutarea copiilor care
solicită sprijin sau
adresează întrebări;
– atenționarea păstrării
ordinii și disciplinei. – exercițiul;
– explicația;
– demonstrația;
– conversația;

– evaluare practică;

5. Evaluarea
performanței Se realizează o mini –
expoziție cu lucrările
copiilor și se analizează
aceste lucrări în funcție de
următoar ele criterii:
-respectarea temei și a
etapelor lucrării;
-acuratețea lucrării;
-originalitatea;
-finalizarea lucrării.
Copiii trec în șir,prin
fața lucrărilor și lipesc o
bulină roșie lângă lucrarea
preferată, explicând
alegerea făcută.

– turul galeriei
– evaluare practică:
(interpretarea
lucrărilor);
– aprecierea
modului de lucru,
a calității estetice,
precum și
acuratețealucrărilor
copiilor;
– aprecierea
creativității
răspunsurilor;
– analiza
produselor
activității.
6. Încheier ea
activității Aprecierea lucrărilor și
a comportamentului
copiilor pe parcursul – conversația; – recompense.

129activității de către
educatoare.

Bibliografie

Dumitreana, M., Educarea limbajului în învă țământul pre școlar, vol. I – Comunicarea
orală, E ditura Compania, 1999
Ezechil, L., Păi și Lăzărescu, M., Laborator pre școlar, Editura V&I Integral
Gherghina, D., Literatură pentru copii, Editura Didactică Nova, Craiova, 2005
⃰⃰ ⃰ ⃰ Programa activit ății instructiv -educative în grădinița de copii, Bucur ești, 2005

Anexa 7

Ilustrări ale rezultatelor învățământului din Breb:

Slătian Vasile (a lu ′ Păvăleanu) – Academia de Științe economice – economist la Ocna
Șugatag
Slătian Ioan (a lu ′ Păvăleanu) – inginer – Șef sta ție CFR la Satu Mare
Antal Călin (fiul preotului ) – preot – decedat
Antal Sorin (fiul preotului) – preot în Săcel – Maramureș
Antal Doina (fiica preotului) – profesor de limba română – Ocna Șugatag
Antal Monica (fiica preotului) – profesor de limba română – Baia Mare
Paul V asile (a lu ′ Paul) – general de armată în Timișoara – pensionar
Paul Petru (a lu ′ Paul) – profesor de limba română – pensionar
Vișovan Gheorghe (a lu ′ Trifanu) – inginer – Electrica Baia Mare
Pop Gheorghe (a lu ′ Geru țu) – preot Satu Mare
Cupcea Maria (a Cupcii) – asistentă – Baia Mare – pensionară
Vișovan Ioan (a lu ′ Onisim) – profesor de geografie la Școala Breb – pensionar
Vișovan Florin (a lu ′ Onisim) – învățător – Școala Dese ști
Mandra Ileana (a lu ′ Dănilă) – învățătoare – Școala Breb
Bud Vasile (a l u′ Coratoru) – profesor de matematică – Școala Once ști
Toporan Vasile (a lu ′ Toporan) – secretar primărie – Ocna Șugatag
Godja Dumitru (a lu ′ Ciombu) – student la medicină în Târgu Mureș

130Godja Ioana (a lu ′ Ciombu) – studentă la Drept Babeș Bolay – Cluj Nap oca
Chindriș Măriuța (a Păulinii) –absolventă Științe economice – Cluj Napoca
Hotea Gheorghe (a lu ′ Briciucu) – Inginer zootehnist – Satu Mare
Bud Axenia (din Dâmb) – tehnician dentar Baia Mare
Roman Ghiurița (a lu ′ Gheorghe a Dunchii) – Inginer agronom – Cluj – pensionar
Tincu Anuța (a lu ′ Todor) – profesor de limba română – Baia Mare – pensionară
Pop Mărioara (a lu ′ Hideag ă) – Absolventă Științe economice Cluj
Pop Mihai (a lu ′ Hideag ă) – student la chimie alimentară – Cluj
Sima Gheorghe (a lu ′ Ionu lu′ Gheorghe) – ofițer – Turda
Pop Ioan (a lu ′ Ionu lu′ Gheorghe) – ofițer – Bistrița Năsăud
Bud Vasile (din Dâmb) – inginer – Baia Mare
Cupcea Ioan (a Cupcii) – inginer – Baia Mare – pensionar
Pop Ioan (a lu ′ Avrinte) – medic -pensionar – Timișoara
Onița Vas ile (a lu ′ Tiranu) – profesor limba română – pensionar
Borca Maria (a lu ′ Lehu țu) – absolvent Facultatea de Drept Cluj
Pop Vasile (a lu ′ Părăscău ) – subofițer de poliție Sighetu Marma ției
Pop Ioan (a lu ′ Părăscău ) – ofițer de poliție Sighetu Marma ției
Petran Aurica (a lu ′ Feier) – absolvent Facultatea de Drept
Vișovan Maria (a lu ′ Găvriluț) – profesor de geografie – Satu Mare
Petran Ionuț (a lu ′ Feier) – student Științe economice Baia Mare
Vișovan Ileana (a lu ′ Foro ș) – absolvent Chimie alimentară Baia Mar e
Bud Ileana (a lu ′ Hulpoi) – profesor de limba română – Școala Budești
Hotea Radu (a lu ′ Tereza) – profesor de biologie – Baia Mare
Chira Vasile (a lu ′ Bâr șa) – profesor universitar Facultatea de teologie – Sibiu
Berci Vasile (a lu ′ Berciu) – student la P olitehnică – Timișoara
Hotea Ioan (a Mâ țului) – subofițer Satu Mare
Vișovan Vasile (a lu ′ Pricop) – subofițer de poli ție
Tiran Ionuț (a lu ′ Gotu) – student la sport – Cluj Napoca.

131

132

133
Invataceii progreseaz a alergând dup a frunta si, nu
asteptând dup a coda si !

Este mai bine s a poti darui decât sa
astepti sa prime sti !

Nu-i mult s a nu se treac a si putin
sa nu ajung a !

Cine cump ara ce nu are nevoie,
în curând vinde si ce are nevoie!

Nu-i suis fara coborî s!

Nu-i om cel care se descurc a, om e acela care nu se-
ncurc a!

Spune fa ta cum ti-i viata!

Cine se na ste-n zile grele si-n pamânt
merge cu ele!

t11t41 w5urn g Auzite de la tata:Ionu Diacului
din Hoteni

134

Nu stii nimé casa mé,
Numai eu c a sed în ié !

De te -ai duce, cât te -ai duce
Ce ti-i rânduit te -ajunge.
De te -ai duce cât de tare
Rânduitu -ti iese -n cale!

Omu-n lume cât tr aié
Toate nu le poate avé.
De i-i bine, nu-i tihné.
De i-i bine, nu i -i drag
Si toate nu -i sunt pe plac!

A Auzite de la M aria lu ’ Mihai
din Breb

135

Când ai copii buni, nu-s prea mul ti
si dac a nu încap roat a masa,
iar când copilul nu este bun s i unul
singur este prea mult!

De când lumea si pamântul
Nu te ia cine ti-i gâdul.
Ca te ia cine ti-i partea
Si-ti manânca sanatatea!

Auzite de la Pop Petru (a -i’Nita)
din Breb

136

137Bibliografie

1. Antal, M. – (preot Breb ) – Scurtă monografie a satului Breb, 1959 – 1960
2. Bârcă, A., Dinescu, D. – Memoria unui loc. Satul Breb din Maramure ș, Ad. Libri,
Bucure ști, 2008
3. Cuco ș, C. – Educa ția. Dimensiuni cult urale și interculturale, Editura Polirom, Iași, 2000
4. Dansen, P., Perregaux, Ch., Rey, M. – Educa ția intercultural ă – experien țe, politici,
strategii, Editura Polirom, Ia și, 1999
5. Delors, J. – Comoara lăuntrică – Raportul către UNESCO al Comisiei Inter naționale
pentru educa ție în secolul XXI, Editura Polirom, Iași, 2000
6. Dumitru, I. Al. – Dezvoltarea gândirii critice și înv ățarea eficient ă, Editura de Vest,
Timi șoara, 2000
7. Gardner, H. – Inteligen țele multiple. Noi orizonturi, Editura Sigma, Bucureș ti, 2006
8. Gardner, H. – Mintea disciplinată, Editura Sigma, Bucure ști, 2005
9. Gardner, H. – Tratat de răzgândire, Editura Alfa, Bucure ști, 2006
10. Luhan, Mc. M. – Galaxia Gutemberg, Editura Politică, Bucure ști, 1962
11. Nicolaescu, B. – Evolu ția transd isciplinară a educa ției, Editura ALL, București, 1997
12. Pettini, A. – Freinet și tehnicile sale, Editura CEDC, București, 1992
13. Pettini, A. – Educa ția în schimbare, Editura Spiru Haret, Iași, 1996
14. Pirău, M. – Prelegeri de didactică generală, Editu ra Universită ții de Nord, Baia Mare,
2010
15. Ramsden, P. – A învă ța să înve ți, Editura Polirom, Iași, 1992
16. Rădulescu, Șt. M. – Pedagogia Freinet – Un demers inovator, Editura Polirom, Ia și,
1999
17. Stanciu, M. – Reforma con ținuturilor înv ățământului, cadru metodologic, Editura
Polirom, Ia și, 1999
⃰⃰ ⃰ ⃰ Dicționar de pedagogie, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști, 1979
⃰⃰ ⃰ ⃰ Învățarea activ ă, Ghid pentru formatori și cadre didactice, Seria Calitate în formare,
Bucure ști, 2001
⃰⃰ ⃰ ⃰ Le Nouvel Educateur – Revistă de pedagogie Freinet, nr. 17
⃰⃰ ⃰ ⃰ Revista Excelența, nr. 2, septembrie, 2008
⃰⃰ ⃰ ⃰ Revista Public ă nr. 1/aprilie 2010, nr. 2/iunie 2010, nr. 3/noiembrie 2010
⃰⃰ ⃰ ⃰ Revista grupei Freinet din GPP, nr. 12, Timișoara
⃰⃰ ⃰ ⃰ http://gpp12myforum.ro

138

Declara ție

Subsemnata Tepei Voichi ța, educatoare -profesor la Grădini ța Breb, județul
Maramure ș,
declar pe propria răspundere că lucrarea cu titlul „Formarea sen timentelor de apartenen ță
la pre școlarii din Breb“ , este rezultatul propriilor activită ți de investigare teoretic ă și
aplicativă, reprezentând rezultate personale ob ținute în activitatea didactic ă.
În realizarea lucrării am folosit doar surs e bibliografice consemnate în listă.
Prezenta lucrare nu a mai fost utilizată în alte contexte evaluative, examene sau
concursuri.

Data Semnă tura