În lumea insectelor [303692]
CUPRINS
Argument…………………………………………………
CAPITOLUL I. ROLUL ABILITĂȚILOR PRACTICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
1.Necesitatea activităților de abilități practice in curriculumul preșcolar…………….. 2.Specificul activităților de abilități practice………………………………………
3.Tradițional și modern în aplicarea metodelor interactive de lucru la activitățile de abilități practice……………………………………………………………………….
4.[anonimizat] a copiilor preșcolari……………………………………………………………………………….
5. Elemente necesare pentru aplicarea eficientă a metodelor interactive la activitățile de abilități practice……………………………………………………………………
6.Rolul mijloacelor de invățamant in efiencietizarea activităților de abilitați
practice………………………………………………………………………………
CAPITOLUL II. STRATEGII DIDACTICE
1. Delimitări conceptuale ……………………………………………………………
2. Rolul integrator al strategiilor didactice……………………………………………
3. Importanța metodelor interactive de grup în formarea competențelor la preșcolari
4. Clasificarea metodelor interactive de grup…………………………………………..
5. Obiectivele metodelor interactive de grup…………………………………………..
6.[anonimizat]……………………
CAPITOLUL III. FORMAREA COMPETENȚELOR SPECIFICE ABILITĂȚILOR PRACTICE LA PREȘCOLARI
1.Definirea competențelor……………………………………………………….
2.Competența ca disponibilitate de a îndeplini o sarcină…………………………
3.Evaluarea competențelor………………………………………………………….
CAPITOLUL IV. [anonimizat], ipoteza de lucru………………………………………………..….
Etapa I.Etapa constatativă……………………………………………………………
Etapa aII-a.Etapa experimentală……………………………………………………..
1. Invătarea prin cooperare…………………………………………………….…
2. Metoda Brainstorming…………………………………………………………
3. Pălăriile gânditoare……………………………………………………………..
3.1.Studiu de caz…………………………………………………………………
4.Schimbă perechea…………………………………………………………………
5.Piramida………………………………………………………………..…………
6.Turul galeriei……………………………………………………………………..
Etapa a III-a. Etapa finală……………………………………………………………..
Sinteza rezultatelor cercetarii………………………………………………………….
Bibliografie………………………………………………………………………….…
Anexe……………………………………………………………………………………
ARGUMENT
Dinamica stemului de învățământ și transformările prin care trece învățământul de azi impune o nouă abordare cu privire la pregătirea copiilor preșcolari.
[anonimizat] a cunoștințelor, [anonimizat] a [anonimizat] a societății contemporane.
Lumea în care trăim se schimbă și odată cu ea și educația. [anonimizat], [anonimizat].
[anonimizat]-l [anonimizat], de respectarea ritmului și a stilului său cognitiv.
[anonimizat], poate fi acum înlocuit de un sistem modern, inovator, urmărind dezvoltarea liberă , integrală și armonioasă a copilului.
Sunt numeroase metodele prin care copiii pot să învețe sau să exerseze concepte ori deprinderi, de aceea devine foarte important ca demersul pe care cadrul didactic îl întreprinde, să fie foarte bine planificat și organizat, pentru a stimula interesul copiilor pentru cunoaștere, pentru căutarea unor informații și pentru utilizarea lor în diferite contexte.
Reușita oricărui demers didactic este garantat de identificarea celui mai eficient mod de organizare și îndrumare a activității de învățare, de utilizarea celor mai adecvate strategii, în realizarea scopurilor propuse.
Pentru a veni în întâmpinarea cerințelor unui învățământ modern este necesar ca educatorul să se adapteze la schimbările care apar.
Calitatea actului didactic este măsurată prin eficienta transmiterii și însușirii cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor. Astfel că prin folosirea celor mai noi metode de predare, prin aplicarea strategiilor care au menirea să stimuleze participarea activă a preșcolarilor la activități, vor face ca activitatea noastră să aibă un real succes.
Metodele aplicate la o colectivitate de copii constă, în a măsura efectul produs într-o situație cunoscută, prin introducetea unuia sau a mai multor factori determinanți.
În jocul copiilor putem observa în fiecare zi, o lume a lor, care aduce cu sine comportamente, teme, idei, probleme noi. Informațiile pe care le primesc copiii prin diferite canale sunt prea multe și de aceea nici nu le rețin și nici nu au capacitatea de a le selecta. Prin metodele interactive de grup, copiii își exersează capacitatea de a selecta, combina, învața lucruri pe care le vor folosi la școală și în viața de adult.
Noul, necunoscutul, se constituie ca o aventură a cunoașterii, în care copilul e participant activ, pentru că întâlnește probleme, situații complexe pentru mintea lui de copil. Dar în grup, alături de colegii săi și ghidat de cadrul didactic, analizează, dezbate, descoperă răspunsuri la întrebări, rezolvă sarcini de învățare, iar la finalul activității se simte responsabil și mulțumit.
Toate metodele interactive de grup stimulează comunicarea, activizarea tuturor copiilor și formarea de capacități cum ar fi: spiritul critic constructiv, independența în gândire și acțiune, găsirea unor idei creative de rezolvare a sarcinilor de învățare, formarea capacității de exprimare a propriilor idei și soluții, formarea receptivității pentru cooperare.
CAPITOLUL I. ROLUL ABILITĂȚILOR PRACTICE
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
1.Necesitatea activităților de abilități practice in
curriculumul preșcolar
Procesul de transformare prin care trece astăzi învățământul românesc, cerințele societății în continuă schimbare, au determinat o nouă abordare a activităților de Abilități practice la copiii preșcolari. Educatorul este preocupat acum să descopere înclinațiile și preferințele fiecărui copil, valorificând în mod optim trăsăturile personale și capacitățile micuților, atenția lor fiind îndreptată nu numai spre ce este frumos dar și spre ce este util.
În curriculumul pentru învățământul preșcolar, activitățile de Abilități practice sunt încadrate la domeniul experiențial “ Om și societate,” alături de activitățile de Educație pentru societate, având un loc bine precizat în cadrul procesului instructiv-educativ, conținutul lor fiind stabilit după criterii exacte, care-i asigura un caracter științific, accesibil și stabil. Prin conținutul lor aceste activități contribuie la formarea personalității copiilor și în special la dezvoltarea psihomotorie, intelectuală, afectivă și morală a copiilor preșcolari.
„Abilități practice,” chiar prin denumire, își definesc obiectivul principal: dezvoltarea abilităților practice si a deprinderilor de muncă, atât de necesare tuturor oamenilor pentru întreaga viață. Accentul se deplasează vizibil de la „a cunoaște diverse tehnici și materiale de lucru,” spre a le utiliza în vederea formării și exersării unor abilități practice.
Programa activităților instructiv-educative , obiectivelele și conținuturile curriculare sunt foarte attractive. Copiii putând învăța și exersa tehnici variate de lucru, iar folosirea din plin a imaginației si prelucrarea cu răbdare a unor diverse materiale naturale sau refolosibile, permit ca prin: decupare, îndoire, asamblare, lipire, decorare, să se obțină lucrări sau obiecte decorative deosebite. Rolul cadrului didactic este acela, de a orienta copiii spre obținerea produsului finit.
Astfel, actualul curriculum, răspunde nevoii de diferențiere și individualizare a activității de predare-învățare, urmărind dezvoltarea la preșcolari de atitudini și capacități de tip creativ, cognitiv, de cooperare, de interacțiune socială și de comunicare.
În contextul reformei învățământului, curriculumul acestei discipline urmărește dezvoltarea cu precădere a deprinderilor de natură aplicativă. Programa învățământului preșcolar a avut în vedere racordarea obiectivelor și a conținuturilor învățării la cerințele formulate pentru educația de bază. Se creează astfel premisele ca, preșcolarii să dobândească un sistem de cunoștințe, abilități și atitudini care să le faciliteze viitoarea integrare în viața socială. Rezultatul fiind benefic atât pentru individ, cât și pentru societate.
Criteriul principal în stabilirea conținutului acestor activități îl constituie scopul și obiectivele. Scopul abilităților practice este acela, de dezvoltare multilaterală a personalității copiilor, precum și de formare a unor deprinderi practice elementare, utile în viață și necesare pentru dezvoltarea motricității copilului la această vârstă.
Obiectivele cadru ce se urmăresc a fi realizate la activitățile practice sunt:
– imbogățirea cunoștințelor despre particularitățile materialelor și a caracteristicilor lor;
– utilizarea tehnicilor de lucru necesare prelucrării acestora, în scopul realizăriii unor produse simple;
-formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică;
– educarea dragostei față de muncă;
– dezvoltarea simțului practic și estetic;
– formarea deprinderilor practice-gospodărești, folosirea cuvintelor și expresiilor specifice acestora.
2.Specificul activităților de abilități practice
Fiecare activitate de abilități practice începe cu organizarea locului de muncă și se va sfârși cu curățenia acestuia. Toate obiectele confecționate de copii, începând cu cele mai simple, au o utilitate evidentă, fie că sunt utilizate ca jucării, fie ca mijloace de învățământ la unele activități, sau ca obiecte cu o utilitate mai largă(semne de carte, podoabe, măști, figurine etc.).
Dând o cât de mică întrebuințare obiectelor create de copii, nu facem altceva decât să le trezim interesul pentru aceste activități, printr-o muncă relaxată, variată, dar bine gândită și proiectată. Educatorul trebuie să potențeze funcțiile educative ale fiecărei activități, pe care o întreprinde cu preșcolarii. În contextul noului curriculum, se pune accent pe un demers didactic personalizat. Sarcina educatorului este de a cunoaște bine conținutul fiecărei activități, specificul și caracteristicile ei, tehnicile de lucru ce pot fi folosite, materialele și resursele necesare.
Specificul abilităților practice reiese și din felul în care se împletesc sarcinile didactice în cadrul lor.Copiii participă mai eficient dacă sunt puși în situația de a lucra în echipă sau pe grupe.
Abilitățile practice, le oferă posibilitatea copiilor de a-și manifesta curiozitatea, sensibilitatea, spontaneitatea. În acest sens, o importanță deosebită o au materialele folosite: hârtia, cartonul, materialele din natură, ansamblate sau îmbinate cu alte elemente cum ar fi: deșeuri textile, plastic, sfoară, sârmă, material lemnos, chibrituri,etc. Prin diversitatea materialelor folosite, a coloritului, a posibilităților de îmbinare si combinare, sunt stimulate gândirea creativă, imaginația copiilor și simțul estetic.
Atunci când un copil își propune să realizeze ceva, va începe prin observarea unor planșe model, sau a unor obiecte similare cu acelea pe care dorește să-l creeze, el se va strădui să conștientizeze principiile tehnice elementare care stau la baza construcției și funcționării acestora, astfel încât reproducerea să aibă un caracter cât mai personal.
Copiii lucrează cu mare plăcere cu hârtia , cartonul, materiale textile, însușindu-și tehnici de lucru ca: îndoirea, lipirea , decuparea, ruperea, mototolirea, țesere cu benzi de hârtie. Copiii vin cu idei de a-și completa lucrările în mod original, realizând astfel compoziții cât mai deosebite. La activitățile cu materiale din natură copiii vor colecționa: frunze, flori, semințe de tot felul, scoici,etc.
La activitățile cu elemente de activitate casnică copiii se familiarizează cu prepararea micului dejun, igiena corporală, igiena locuinței, aspectul vestimentației. Aceste activități contribuie într-un grad și mai sporit asupra dezvoltării gustului estetic, a sensibilității și creativitățiicopiilor.
Ca forme de organizare se poate folosi,,jocul de rol”sau,, crearea situațiilor-problemă” propuse spre soluționare. Copiii vor învăța cum să aranjeze masa, cum să păstreze ordinea și curățenia în camera lor, cum să se îngrijească de igiena personală, exersând practice, activități ce vizează deprinderile urmărite.
La sfârșitul fiecărei activități de abititati practice, vom realiza o expoziție cu lucrările copiilor, analizând împreună fiecare lucrare, punând accent pe aspect, creativitate și originalitate. Expozițiile organizate în clasă, în grădiniță sau în alte împrejurări, contribuie la stimularea creativitătii copiilor, facândui să realizeze lucrări cât mai frumoase. Aceste expoziții duc la formarea gustului artistic nu numai al copiilor participanți, ci și al celorlalți copii din grădiniță și în general al publicului vizitator.
De-a lungul anilor am constatat că preșcolarii participă cu mult interes la realizarea diferitelor lucrări practice, dând frâu liber imaginației, aducând elemente noi, originale, dezvoltându- și sensibilitatea și gustul estetic.
Este bine ca noi cadrele didactice să-i învățăm pe copii, să-și corecteze și să-și evalueze propriile lucrări, să-i încurajăm să se exprime într-un mod cât mai personal și creativ .
Rolul formativ al activităților de abilități practice
Abilitățile practice au menirea de a dezvolta latura practică a personalității copiilor, de a-i apropia mai mult de muncă, de viața socială. Aceste activități contribuie la îmbogățirea, aprofundarea și consolidarea cunoștințelor însușite la celelalte activități, constituie în același timp un mijloc de aplicare în practică a unora din aceste cunoștințe.
Activitățile de abilități practice au si un accentuat rol formativ-educativ, preșcolarii fiind solicitați la un efort intelectual susținut, în care sunt exersate capacități și procese intelectuale cum ar fi: gândirea, memoria, imaginația, limbajul, spiritul de observație, creativitatea.
Prin exersare, copiii își formează priceperi, deprinderi, capacități și aptitudini practice. Abilitățile practice contribuie la educarea dragostei și a respectului față de muncă, a comportamentului disciplinat , a spiritului economic,contribuie la formarea capacității de apreciere corectă a muncii personale dar și a celorlalți, promovând competiția și spiritul cooperant.
Activitățile în care folosim diverse materiale sintetice sau materiale din natură, îi conduc pe copii la formarea unor deprinderi practice, în funcție de situație: decupare, îndoire, rupere, lipire, combinarea unor culori, ceea ce contribuie la dezvoltarea creativității, respectarea succesiunii de operații. Aceste activităti vor conduce la învățarea unor algoritmi, vor dezvolta gândirea, memoria, capacitatea de anticipare. Activitățile în care folosim hârtia pot solicita și dezvolta îndemanarea, atunci când se utilizează ruperea hârtiei sau mototolirea ei.
Activitățile cu materiale din natură oferă o gama foarte largă de posibilități creatoare. Prin varietatea formelor și culorilor se pot realiza compoziții dintre cele mai deosebite. Colajele și obiectele create din aceste materiale pot deveni adevărate opere de artă, iar tratarea interdisciplinară a temelor poate avea efecte deosebite în fixarea unor cunoștințe.
Evaluarea lucrărilor se realizează în general prin raportarea la un set de criterii prezentate și discutate anterior începerii lucrului, ceea ce conduce la dezvoltarea capacității de autoevaluare.
Activitățile de activitate casnică îi ajută pe copii să-și formeze cele mai elementare deprinderi practice gospodărești: de așezare a mesei, de respectare a regulilor de igienă si a alimentației, de utilizare a aparaturii casnice, de îngrijire a plantelor, de ocrotire a animalelor. În același timp contribuie și la formarea personalității umane, făcându-i pe micuți să înțeleagă cât de importantă este munca în viața omului, făcându-i să aprecieze și să iubească tot ceea ce ne înconjoară.
Iată numai câteva valențe formative ale activităților de Abilități practice și importanta lor în formarea personalității copiilor.
Putem așadar să înțelegem rolul acestor activități în viața copiilor noștri, în formarea lor ca buni cetăteni, și să gândim desfășurarea acestora cu responsabilitate și pasiune.
3.Tradițional și modern în aplicarea metodelor interactive
de lucru la activitățile de abilități practice
Realizând o analiză succintă a metodelor utilizate în formele tradiționale și cele moderne de învățare, se constată diferențe remarcabile în ceea ce privește esența utilizării acestora în activitatea copiilor și activitatea cadrului didactic.
Astfel în formele tradiționale, activitatea este centrată pe cadrul didactic, el constituind sursa unică de informații, comunicarea este unidirecțională și se realizează prin transmitere de cunoștințe, activitatea se bazează pe impunerea autorității cadrului didactic și se constată un grad crescut de pasivitate al copiilor, iar evaluarea constă într-o simplă reproducere.
În comparație cu metodele tradiționale, cele interactive sunt centrate pe copil, au la bază comunicarea multidirecțională, pun accent pe dezvoltarea gândirii, pe formare de aptitudini.
Evaluarea, spre deosebire de metodele tradiționale, este una formativă, încurajează participarea copiilor, punând accent pe creativitate si corectitudine.
Copiii la activitățile organizate prin metode interactive, se ajută unii pe alții să învețe, împărtășindu-și ideile, experimentează, se exprimă liber. În cazul utilizării metodelor interactive, copiii trebuie să asigure conducerea grupului, să coordoneze, să stabilească un climat de încredere, să ia decizii, să medieze conflicte, să fie motivați să acționeze conform cerințelor educatoarei.
Educatoarea aranjează mobilierul din grupă în mod corespunzător, grupează copiii în număr adecvat metodei, utilizând o modalitate cât mai ingenioasă de grupare: sexul, prieteniile, nivelul abilităților într-un anumit domeniu și stabilește dimensiunea grupului (de la 2 la 6 copii).
Un pas important în desfășurarea în condiții cât mai bune a activității, o constituie stabilirea regulilor de lucru (se vorbește pe rând, nu se atacă persoană ci, eventual opinia, se lucrează în echipă, nu se monopolizează discuția, nu rezolvă unul singur sarcina de lucru).Un alt pas important sunt obiectivele activității și timpul avut la dispoziție.
O sarcină importantă ce revine cadrului didactic este aceea, de a găsi calea de constituire a grupului de lucru. Modalitățile sunt foarte variate și indicat este ca educatoarea să aleagă calea care va duce la formarea unor grupuri omogenein, în care să se poată obține cele mai bune rezultate.
Grupul de lucru este un număr de persoane care comunica între ele destul de des, într-o perioada de timp. Numărul membrilor grupului este indicat să fie mic, astfel încât, fiecare membru să poată comunica cu toți ceilalți direct si nu prin intermediul altora.
Grupul se bazează pe interrelația dinamică a cinci elemente: activități, sentimente, norme de conduită, interacțiune și comunicare.
Grupul se caracterizează prin: coeziune (solidaritate, sentiment, atașament, comunicare) si prin mărime și diferențe (date de relațiile de putere și sistemul de prestigiu).
Felul grupurilor si tehnici de constituire ale acestora
Pentru buna desfășurare a activității ce are la bază aplicarea unei metode interactive, este foarte important constituirea grupurilor de lucru.
Grupurile de lucru pot fi:
– grupuri de studio formale (copiii sunt “motorul” procesului de învățare), ei sunt antrenați în activități intelectuale, organizează materialul, integrează noțiunile noi în structurile conceptuale cunoscute;
– grupurile spontane–grupuri ad-hoc, pentru intervale scurte de timp;
– grupuri de bază–pe termen lung, eterogene, cu membri permanenți.
Tehnici de constituire a grupurilor:
– grupare aleatorie(prin numărare, tragere la sorți);
– grupare prin distribuire stratificată-constituirea grupului pe o singură caracteristică comună (stil de învățare, pasiuni comune), pe baza unui test, chestionar oral.
– grupuri constituite de educatoare-are o componentă reprezentativă pentru structura valorică
-grupuri după opțiunea copiilor-se recomanda mai rar.
4.Abilitățile practice, factor important pentru dezvoltarea multilaterală a copiilor preșcolari
Activitățile de abilități practice contribuie în mod esențial la dezvoltarea, din toate punctele de vedere, a copiilor preșcolari. Acest lucru se întâmplă în condițiile respectării unor cerințe psiho-pedagogice, în organizarea activității și doar atunci când se crează un mediu stimulativ, interesant pentru copil.
Prin caracterul practic- aplicativ al acestor activități se facilitează îmbinarea muncii fizice, cu cea practică și cea intelectuală. Prin specificul acestor activități, copilul învață să-și coordoneze mișcările, capătă pricepere și îndemânare, își formează unele deprinderi practice, de a opera cu diverse materiale și instrumente.
Activitățile de abilități practice vin în completarea celorlalte activități, educatorul putând să aleagă și să predea conținuturile în manieră integrată. Abilitățile practice au o deosebită valoare educativă, contribuind la formarea trăsăturilor morale și de caracter ale copiilor. În cadrul acestor activități, copiii vin în contact cu numeroase obiecte pe care le observă și le analizează. Preșcolarii sunt puși în situația de a observa materialul de lucru, modelul obiectului ce urmează a fi confecționat, ceea ce va duce la dezvoltarea spiritului de observație și a atenției. Îndemânarea, perseverența, gustul estetic, spiritul critic, plăcerea și bucuria de a îmbină culori și modele, spiritul de ordine și disciplină, spiritul de echipa, sunt calități pe care copiii le câștigă, realizând lucruri practice și utile.
Comportamentul social al copilului preșcolar
În perioada prescolarității se dobândesc o serie de comportamente sub aspectul câtorva dintre cele mai importante caracteristici, ce se manifestă la această vârstă:
Spiritul de cooperare: este în legătură cu descreșterea gradului de dependență și cu creșterea spiritului de întrajutorare.
Loialitate față de grup: se manifestă atunci când copilul se lasă influențat de grup. Preferințele: încep să se manifeste în jurul vârstei de 3-4 ani, în forma atașamentului
puternic ce se creează între copii.
Tendințe de conducere (de lider): se manifestă ca tendințe dominative, de impunere a influenței asupra celorlalți.
Popularitate: copiii mai independenți sunt mai populari, cei dependenți emoțional de adulți, sunt mai puțin populari.
Atitudine de sprijin: se formează către ultima parte a prescolaritații, când un copil aflat în suferință găsește sprijin și compasiune la un copil de 5-6 ani.
Rivalitatea, ca debut al competitivității: sentimentul de rivalitate e mai prezent și mai acut la cei care au un mai crescut sentiment al posesiunii.
Competitivitatea: se manifestă mai evident începând cu vârsta de 4 ani, dar nu toți copiii au un crescut sentiment al competitivității.
Agresivitatea: poate fi de tip deschis, manifest (se ceartă cu ceilalți, lovește) sau de tip închis, ca furie nedezlănțuită, rămasă în interior.
Conflictele: conflictele între copii reflectă conflictele mediului în care trăiesc și se dezvoltă; se manifestă ca tendință de declanșare și întreținerea unor situații (certuri, bătăi, antagonisme). („Laborator preșcolar”, p.20)
5. Elemente necesare pentru aplicarea eficientă a
metodelor interactive la activitățile de abilități practice
Atunci când utilizăm metode active de predare-învățare la activitățile de abilități practice, trebuie să avem în vedere că aplicarea lor nu este un scop în sine, ci un mijloc de atingere a obiectivelor, prin fiecare membru al grupului sau individ în parte.
Trebuie însă, să avem mare grijă, când, cum, și ce metodă aplicăm, deoarece demersurile didactice pe care le inițiem, trebuie să fie în concordanță cu particularitățile de vârstă și posibilitățile cognitive și practice ale copiilor.
Nu orice metodă poate fi aplicată în cadrul oricărei categorii de activitate sau la orice nivel de vârstă. În alegerea metodelor trebuie să ținem cont de tema activității, de tipul ei (de predare, consolidare,evaluare) și de nivelul de dezvoltare intelectuală al copiilor. De aceea, este necesar din partea educatoarei să se facă un studiu profund al acestor metode, o analiză amănunțită, sa aibă creativitate, responsabilitate didactică și capacitate de adaptare și aplicare.
Educatoarea trebuie să se orienteze dacă aplică aceste metode frontal, cu toți copiii, considerând toată grupa o echipă, sau împărțind-o în grupuri mici, adaptând sarcinile de instruire la caracteristicile individuale și de afinitate ale preșcolarilor, raportându-ne atât la timpul alocat, cât și la conținut.
Construirea diferențiată a sarcinilor de învățare trebuie să fie realizată cu maximum de profesionalism, astfel încât să faciliteze succesul atât al sarcinii în sine, cât și al fiecărui copil.
După fiecare metodă aplicată se pot obține performanțe pe care copiii le percep, și-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită, dar încurajați, își vor cultiva dorința de a se implica în rezolvarea sarcinilor individuale sau de grup. Grupul înțelege, prin exercițiu, să nu-și marginalizeze partenerii, să aibă răbdare cu ei, exersându-și toleranța reciproc.
Educatoarea trebuie să știe cum să-i motiveze pe copii, atât instructiv, dar și afectiv.
6.Rolul mijloacelor de învățământ în efiencietizarea
activităților de abilități practice
Mijloacele de învățământ sunt instrumente de lucru indispensabile în asimilarea de cunoștințe, formarea de priceperi și deprinderilor,în evaluarea performanțelor. Mijloacele de învățământ ajută la diversificarea activităților, a strategiilor didactice, la creșterea eficienței învățământului. Ele stimulează participarea conștientă, activă, creatoare a copiilor, oferă modalități eficiente de înțelegere și asimilare a cunoștințelor, constituie un suport material al gândirii, sporesc posibilitățiIe de investigare ale educatoarei și ale copiilor.
O activitate nu poate fi performantă doar prin utilizarea unor mijloace moderne dacă nu intervin schimbări în concepția metodologică a celui care le folosește. Un mijloc de învățământ nu poate avea valoare universală, nu reprezintă un miracol și nici nu poate înlocui dascălul. Nu atât prezența sau valoarea intrinsecă a mijloacelor de învățământ contribuie la creșterea eficienței activității, cât mai ales abilitatea cu care sunt integrate în contextul tehnologiei didactice, măsura în care educatorul reușește să valorifice valențele lor pedagogice.
Cu cât metodologia de folosire a mijloacelor de învățământ va fi animată de spiritul didacticii moderne, care pune accent pe copil, ca subiect a propriei dezvoltări, cu atât acestea vor fi mai eficiente în procesul educativ.
Perceperea prin mai multe simțuri, care asigură cunoașterea completă a obiectelor și fenomenelor, a fost denumită de J.A.Comenius: "regulă de aur" a cunoașterii. Numeroși pedagogi au demonstrat necesitatea asigurării contactului copiilor cu realitatea concretă și îmbinarea cunoașterii senzoriale cu cea rațională.
Familiarizarea cu obiectele naturale sau elaborate și aptitudinea de a le folosi, influențează învățarea. Resursele materiale folosite în actul didactic circulă sub diferite denumiri: material intuitiv, material didactic, mijloc de învățământ.Nu vorbim de înlocuirea unui termen cu altul ci de diferențieri ale conținutului.
Astfel:
• materialul intuitiv reprezintă materialul care redă în forma sa naturală realitatea înconjurătoare (plante, animale, aparate etc.); poate fi adus în clasa sau poate fi "cunoscut" în cadrul unor vizite, excursii;
• materialul didactic include atât materialul intuitiv cât și pe cel realizat intenționat pentru a mijloci observarea realității greu accesibile sau inaccesibile (instalații, mijloace audio-vizuale). Acesta poate reproduce sau reconstitui obiectele și fenomenele reale având funcție demonstrativă;
• mijloacele de învățământ reprezintă resursele materiale ale procesului de învățământ care facilitează comunicarea, înțelegerea, formarea noțiunilor, deprinderilor sau abilităților, fixarea, evaluarea și aplicarea cunoștințelor în practică, oferind informații bogate, bine selectate și prelucrate ce reușesc să stimuleze interesul pentru cunoașterea profundă a realității.
Fiecare mijloc de învățământ în parte, posedă anumite virtuți, dar poate fi
eficient numai atunci, când este folosit corect în ansamblul strategiei didactice.
Modalități de evaluare a eficienței folosirii mijloacelor de învățământ în activitate:
• Gradul de participare al copiilor la activitate;
• În ce măsură au stimulat interesul pentru învățare ;
• Contribuția adusă la formarea abilităților practice ;
• Măsura în care au creat motivații pentru investigare ;
• Gradul de receptare al mesajului de către copii,
Necesitatea cunoașterii complexe a realității înconjurătoare, creșterea volumului de informații, complexitatea crescută a mediilor de învățare de astăzi, determina necesitatea utilizării metodelor și mijloacelor moderne în procesul de învățământ
CAPITOLUL II. STRATEGII DIDACTICE
1. Delimitări conceptuale
Strategia didactică este expresia unității și interdependenței metodelor didactice, procedeelor, mijloacelor de învățământ și a modurilor de organizare a învățării (frontal, pe grupe sau individual). Altfel spus, strategia de predare- învățare, presupune integrarea unitară a tuturor secvențelor educative, pentru atingerea obiectivelor operaționale. Strategia didactică este un concept complex, care presupune îmbinarea armonioasă a metodelor, mijloacelor și formelor de organizare a învățării.
Metodă: gr. metha (către, spre) și gr. odos (cale, drum). Termenul ar putea avea, în didactică, sensul de drum care conduce la atingerea obiectivelor educaționale, cale parcursă de profesor pentru a le înlesni copiilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii.
Pentru a alege metodele potrivite într-o anumită situație de învățare, cadrul didactic trebuie să țină seama atât de factorii obiectivi, cât și de factorii subiectivi. Factorii obiectivi se referă la obiectivele educației și la logica internă a științei din cadrul căreia sunt selectate informațiile transmise. Factorii subiectivi se referă la contextul uman și social, personalitatea profesorului, psihologia copiilor și a colectivului de copii.
Este de menționat faptul că între metodele pedagogice și metodele de cercetare sau științifice există o deosebire esențială, chiar dacă primele derivă din cele din urmă. În timp ce metodele de cercetare ajută la descoperirea propriu-zisă a cunoștințelor, la producerea și elaborarea lor într-o formă științifică, metodele pedagogice ajută la prezentarea și transmiterea acestor cunoștințe și ajută copiii să le redescopere, ca pe adevăruri noi, deși ele sunt deja parte integrantă a experienței umane.
Procedeul este o secvență, un simplu detaliu, o componentă sau o particularizare a metodei. Astfel, putem defini metoda că un ansamblu corelat de procedee oportune într-o situație de învățare. Ordonarea, ierarhizarea și modul cum sunt integrate într-o metodă, asigura procesului didactic variație, echilibru și suplețe, prevenind apariția oboselii și monotoniei.
Între metodă și procedeu se stabilesc relații dinamice, care duc adesea la transformarea procedeului în metodă și invers.
Mijlocul de învățământ este un instrument material folosit în procesul de învățământ, pentru a facilita transmiterea cunoștințelor, formarea deprinderilor, învățarea și autoînvățarea, evaluarea achizițiilor și valorizarea aplicațiilor practice în procesul didactic.
Mijloacele de învățământ au câteva avantaje majore, pentru că ele duc la limitarea verbalismului și pun copiii în contact direct cu obiectele și fenomenele mai greu accesibile percepției directe. De asemenea, ele au valori formative importante, dar mai ales motivaționale, prin stimularea senzațiilor, percepțiilor și formarea reprezentărilor. Mijloacele de învățământ sunt foarte apreciate atât de către copii, cât și de către cadrele didactice care au ales să-și modernizeze procesul didactic, cu condiția menținerii unui echilibru în utilizarea lor, în sensul evitării celor două extreme, lipsa sau prezența unui număr foarte mare în cadrul procesului didactic.
Mijloacele de învățământ au un rol important în derularea procesului educațional, fiind destinate înlesnirii predării cunoștințelor și deprinderilor.
Integrarea lor în practica procesului instructiv-educativ, nu trebuie să fie un scop în sine, ci doar un mijloc de îmbunătățire a calității predării și învățării. Decizia de a utiliza un anume mijloc de instruire, trebuie să fie rezultatul anticipării mentale și apoi al experimentului didactic.
2. Rolul integrator al strategiilor didactice
Ansamblul metodelor didactice, a procedeelor și a mijloacelor de învățământ, nu pot fi puse în aplicare în cadrul interacțiunii dintre educator și educat, decât într-o strânsă lagătură cu toate celelalte componente ale procesului de învățământ. Metodologia devine astfel un intermediar, un mediator între conținutul învățării și copii, între obiectivele educației și conținuturi, între cadrul didactic și copil, între resurse și finalități.
Alegerea metodelor didactice constituie o decizie practică, concretă, care se face în funcție de obiectivele urmărite. În același timp, o metodă poate participa simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective instructiv- educative, de aceea putem spune că ele au un caracter polifunctional.
Opțiunea cadrului didactic pentru o anumită metodă este o decizie foarte complexă, pentru că el trebuie să țină cont nu numai de finalitățile educației sau de conținuturile transmise, ci și de particularitățile de vârstă și individuale, de psihilogia grupului școlar și de natură mijloacelor de învățământ.
Astfel, în învățământul preșcolar, sunt preferate metodele de explorare directă a realității, metodele de comunicare orală sau metodele practice. Cadrul didactic trebuie să stăpânească foarte bine metodologia didactică pentru a o putea adapta la o situație precisă.
Dacă metodele și procedeele alese de cadrul didactic sunt cele potrivite, ele vor duce la operaționalizarea învățării, asigurarea mobilității în procesul de predare- învățare-evaluare, la solicitarea potrivită și diferențiată a copiilor, la densitatea învățării, la stimularea și motivarea participanților la acest proces, astfel determinând succesul școlar.
Procesul instructiv- educativ este o activitate complexă, ce implică resurse umane și materiale deosebite, în cadrul căruia metodologia didactică ocupă poziția centrală.
Metodele didactice sunt multiple, ele trebuie cunoscute și valorificate în timpul actului didactic. În situații de învățare diferite se recomandă folosirea unor metode diferite, a unui număr mai mare de procedee care pot fi combinate și rearanjate, fără a altera în acest fel realizarea obiectivelor educaționale.
Transformarea și modernizarea metodelor didactice, contribuie la creșterea eficienței actului educațional. Acest lucru nu înseamnă că în activitatea sa cadrul didactic trebuie să utilizeze numai metode moderne, ignorându-le pe cele tradiționale, căci fiecare metodă își are aportul său în procesul de instruire. De exemplu, metodele verbale, printre cele mai vechi, pot fi îmbinate cu succes cu alte categorii de metode, dar nu pot fi în nici un caz abandonate și aceasta din simplul motiv că educația este și va fi un act de comunicare, caracterizat prin flexibilitate, spontaneitate și selectivitate.
O metodă tradițională poate evolua spre modernitate dacă procedeele care o compun permit cadrului didactic restructurări inedite, în circumstanțe noi de aplicare. În același fel, metodele moderne, pot avea varianți cunoscute și au fost poate aplicate cu mult timp în urmă.
Așadar, fiecare metodă didactică poate avea la un moment dat trăsături, care o vor face să se integreze în diverse categorii. („Psihopedagogie preșcolară și școlară”, p.126)
3. Importanța metodelor interactive de grup în formarea competențelor la preșcolari
Datele și concluziile unor cercetări și studii recente, evidențiază relevanța și
semnificația metodelor și procedeelor interactive. Procesul de reevaluare și
restructurare a metodelor didactice nu presupune abandonarea metodelor clasice, ci
restructurarea și revitalizarea acestora, într-un spirit modern, în vederea realizării
obiectivelor propuse. Metodele moderne, active stimulează implicarea copiilor în
activitatea de învățare, le dezvoltă gândirea critică și capacitatea de adaptare la viața
de zi cu zi.
Metodele interactive de grup, implică mult tact din partea dascălilor, deoarece trebuie să-și adapteze stilul didactic în funcție de tipul de copil: timid, optimist, agresiv, nerăbdător, găsind pentru fiecare: gestul, mimica, sfatul, aprecierea, entuziasmul în concordanță cu situația de moment.
După fiecare metodă aplicată, se pot obține performanțe pe care copiii le percep și-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită, dar încurajați, își vor cultiva dorința de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul înțelege prin exercițiu să nu-și marginalizeze partenerii, să aibă răbdare cu ei, exersându-și toleranța reciproc.
Aplicarea acestor metode solicită timp, diversitate de idei, angajare în acțiune, descoperirea unor noi valori, responsabilitate didactică, încredere în capacitatea personală, de a le aplica creator, pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ.
În cadrul fiecărei metode copiii primesc sarcini de învățare. Acestea sunt foarte diferite de la o metodă la alta, încât explorează o mare varietate de capacități.
Astfel sarcinile de lucru trebuie să îndeplinească anumite condiții:
-să fie transmis timpul alocat sarcinii de lucru;
-sarcina să fie descrisă gradual;
-să fie legată de viața reală;
-să ofere posibilitatea copiilor de a se autoevalua, corecta, de a comunica cu colegii;
Dacă sarcina de învățare este clară, concisă, rezolvarea va fi rapidă, eficientă si prin implicarea întregului grup care în astfel de situații, își coordonează acțiunile, se ajută reciproc, se încurajează, negociază soluțiile individuale. Metodele interactive ajută copiii să-și formeze personalitatea, să se cunoască mai bine, să-și descopere stilul propriu de gândire și acțiune și să și-l modeleze.
Educatoarei i se oferă ocazia de a constata priceperile și deprinderile formate de către copii precum și lacunele acestora, având posibilitatea să-si definească elementele specifice prin care trebuie să intervină, în îndrumările individuale necesare. Performanțele obținute de copii reprezintă un răspuns la metodele didactice utilizate de cadrul didactic.
Reforma în învățământul românesc are un caracter complex, multidimensional, deoarece vizează deopotrivă toate componentele învățământului: domeniul finalităților educației (ideal, scop, obiective), structura învățământului, conținuturile de învățare, optimizarea metodologiei didactice, a strategiilor de predare-învățare, reforma sistemului de evaluare.
Utilizarea metodelor moderne de învățământ, accelerează însușirea cunoștințelor, formarea priceperilor și deprinderilor, a capacităților,a competențelor, contribuind la dezvoltarea tuturor proceselor psihice. Totodată metodele moderne duc și la formarea capacităților de autoinstruire ce permit achiziționarea și prelucrarea independentă a informațiilor.
Domeniul în care educatorul are o deplină libertate de alegere, selectare, inovare, este cel al metodelor de învățământ, al mijloacelor didactice și al formelor de organizare a activității de predare-învățare.
Educatorul trebuie să fie capabil de a utiliza o anumită metodă modernă, activizatoare la o anumită activitate și la momentul potrivit din cadrul ei, urmărind participarea activă a tuturor copiilor pe parcursul întregii activități.
În ultimii ani au apărut multe studii, s-au derulat cercetări care au pus în evidență superioritatea metodelor activ-participative în raport cu cele expozitive care îl transformau pe copil într-un receptor pasiv.
Metodele și procedeele interactive îl determină pe copil să se implice activ în redescoperirea cunoștințelor, să analizeze, să compare, să argumenteze, să rezolve situații problematice.
S-a constatat că implicarea activă a copiilor în procesul predării-învățării are consecințe directe, atât în planul dezvoltării proceselor intelectuale (gândirea creatoare, operativitatea gândirii, analiză, sinteză, generalizare, spirit de observație, imaginație, memorie logică), precum și al celor motivațional- afectiv-volitive (motivație intrinsecă, calitățile voinței, emoții superioare, intelectuale).
Totodată avem în vedere valențele activ-participative în planul formării și dezvoltării unor capacități și competențe de comunicare și relaționare psihosociale (sociabilitatea, spiritul de echipă, inteligența emoțională, capacități de autocunoaștere și autoevaluare).
4. Clasificarea metodelor interactive de grup
În funcție de tipul activităților organizate în grădiniță, metodele interactive pot fi clasificate astfel:
1. Metode de predare- învățare: Predarea- învățarea reciprocă, Mozaic, Tehnică Lotus, Bulă dublă, Partenerul de sprijin, Cubul, Puzzle, Comunicarea rotativă, Schimbă perechea, Locuri celebre, , Acvariul, Învățarea în cerc, Mică publicitate, Harta cu figuri,
2. Metode de fixare, consolidare și evaluare: Ghicitorile, Ciorchinele, Posterul, Diagrama Venn, Metoda piramidei, Examinarea povestirii, Turul galeriei, Turnirul întrebărilor, Analiză și interpretarea imaginilor, Turnirul enunturilor.
3. Metode de creativitate: Bainstorming, Metodă Philips, Tehnică viselor,Tehnică 6/3/5.
4. Metode de rezolvare de probleme: Pălăriuțele gânditoare, Studiu de caz, Pătrățele divizate, Interviul, Explozia stelară, Metodă Frisco, Mai multe capete la un loc.
5. Metode de cercetare în grup: Proiectul, Reportajul, Investigația în grup,
Experimentul, Explorarea interdisciplinară, Cercetarea mea, Investigația comună. („Metode interactive de grup”)
5. Obiectivele metodelor interactive de grup
– Formarea promovarea unor calități europene, care au la bază atitudini și comportamente democratice, stabilirea unor relații interculturale care au la bază comunicarea.
-Însușirea unor cunoștințe, abilități, comportamente de bază în învățarea eficientă a unor abilități practice în condiții de cooperare.
-Promovarea unei activități didactice moderne, centrată pe demersurile intelectuale interdisciplinare și afectiv- emoționale.
-Dobândirea primelor elemente ale muncii intelectuale în vederea cunoașterii realității și a activității viitoare de învățare școlară.
-Implicarea activă și creativă a copiilor, pentru stimularea gândirii productive, a gândirii divergente și laterale, libertatea de exprimare a cunoștințelor, a gândurilor, a faptelor.
-Formarea deprinderii copiilor de a găsi singuri informații, de a lucra în echipă, de a aplica cunoștințele în diferite situații de viață, de a conștientiza stilurile de învățare pe care le preferă.
-Realizarea unor obiective interdisciplinare: să știe să culeagă informații despre o temă dată, să știe să identifice probleme diferite, să știe să facă conexiuni.
-Încurajarea autonomiei copilului și promovarea învățământului prin cooperare.
-Focalizarea strategiilor pe promovar a diversității ideilor.
-Formarea unui sistem de capacități.
-Formarea deprinderii de a gândi critic.
-Comunicarea pe baza unei tehnologii informaționale moderne, interactive.
6.Valente formativ-educative ale metodelor intrractive de grup
-Stimulează implicarea activă în sarcina didactică;
-Exersează capacitățile de analiză ale copiilor;
-Stimulează inițiativa copiilor;
-Asigură o mai bună punere în practică a cunoștințelor, capacităților și priceperilor;
-Asigură un demers interactiv al actului predare – învățare – evaluare;
-Valorifică și stimulează potențialul creativ, originalitatea copiilor;
-Acționează asupra dezvoltării gândirii critice a copiilor;
-Copiii devin responsabili în rezolvarea sarcinilor;
-Asigură dezvoltarea culturii ”de grup”cooperarea, întrajutorarea.
-Încurajează autonomia copilului și promovează învățarea prin cooperare;
-Copiii se comportă cu toleranță, afectivitate, corectitudine cu cei din jur;
-Învață să argumenteze;
-Evaluarea se integrează în mod organic în procesul de predare-învățare;
-Reduc stresul, monotonia, oferă posibilitatea îmbunătățirii activității.
CAPITOLUL III. FORMAREA COMPETENȚELOR SPECIFICE
ABILITĂȚILOR PRACTICE LA PRESCOLARI
1.Definirea competențelor
Cea mai importantă misiune a procesului instructiv-educativ o reprezintă formarea competențelor pe care preșcolarii trebuie să le stăpânească la sfârșitul fiecărui an de studiu. Formarea competențelor începe chiar din primii ani de viață și vor fi dezvoltate pe parcursul anilor de școlarizare. Grădiniță este prima etapă a sistemului educativ. În această perioadă se obțin bazele unei dezvoltări cognitive, sociale, afective și motorii.
Activitatea de cunoaștere este un proces creator ,de necontenită producție de noi cunoștințe. Cunoștințele asimilate de copii sunt puse în lucru, sunt utilizate ca instrumente pe mai departe ale cunoașterii.
Utilizarea cu maximum de eficientă a cunoștințelor, necesită stăpânirea temeinică a acestora, necesită învățarea lor într-o manieră, care să le confere suficientă operaționalitate.
O societate care are un capital cultural-educațional superior, are și un progres social. Dezvoltarea inițiativei, a spiritului inventiv, sunt considerate capacități necesare omului modern.
“Competența este aptitudinea de a pune în aplicare un ansamblu organizat de cunoștințe,de tehnici și de atitudini, care să permită îndeplinirea unui anumit număr de sarcini.”
Din această definiție și din analiza specificului competențelor rezultă următoarele:
•competențele se definesc printr-un sistem de cunoștințe –deprinderi (abilități) –atitudini;
•au un caracter transdisciplinar implicit;
•competențele –reprezintă într-un fel finalitățile educaționale ale învățământului obligatoriu;
•acestea trebuie să reprezinte baza educației permanente.
Planul de învățământ cat și programele trebuie să vizeze în mod direct formarea echilibrată a competențelor din toate domeniile, prin însușirea de către copii a cunoștințelor necesare și prin formarea deprinderilor și atitudinilor corespunzătoare.
Competența reprezintă capacitatea elevului de a rezolva o anumită situație, pe baza unor deprinderi și cunoștințe dobândite anterior.
Termenul de „abilități” sau „deprindere”. are o acoperire mai bună la activitățile de abilități practice, atunci când ne referim la competențele dobândite de preșcolari.
O competență este tot timpul definită prin sarcina care îi permite să fie realizată. Competența nu se vede, se observă doar efectele ei care conduc în mod inevitabil la o acțiune, la o finalitate. LEN preciza că:”Finalitatea principală a educației o reprezintă formarea competențelor.”
Acțiunea care produce competențe este utilă și funcțională, ea poate fi manuală sau intelectuală și vizează un scop o intenție. Acțiunile se pot exercita asupra obiectelor, de exemplu: a îndoi o foaie de hârtie, a răsuci un fir de ață, a înșira mărgele, a lega o fundă. Aceste acțiuni mobilizează subiectul pentru realizarea scopului propus.
Competențele trebuie dezvoltate până la finalizarea educației obligatorii și trebuie să acționeze ca un fundament pentru învățarea în continuare, ca parte a învățării, pe parcursul întregii vieți.
O competență înseamnă și capacitatea personală a copilului de a se adapta la o situație nouă, reprezintă capacitatea de a realiza o anumită situație, pe baza deprinderilor și cunoștințelor dobândite anterior.
Pentru formarea și dezvoltarea competențelor este necesară atât activitatea teoretică
de informare, dar mai ales activitatea practică, desfășurată într-un context profesional real, precum și creării condițiilor adecvate pentru acumularea de experiențe noi,
2.Competența ca disponibilitate de a îndeplini o sarcina
Aplicațiile științei pun tot mai acut problema formării de competențe.În unele țări curriculumul școlar este redat sub forma unor liste de competențe.
Deoarece competențele se manifestă prin îndeplinirea unor sarcini, astfel s-ar putea face și o evaluare mai corectă dacă sarcina a fost realizată sau nu.
Toate sarcinile sunt în același timp intelectuale și fizice și reprezenta o activitate finalizată. Este foarte important ca noi cadrele didactice să implicăm copiii în activități în care, ei să se poată manifesta, unde vor putea îndeplini acțiuni cu un scop dat. Chiar raportarea la un anumit scop, îl poate motiva pe copil să ducă la bun sfârșit îndeplinirea sarcinii propuse.
Societatea de azi are nevoie de un învățământ care să acorde prioritate cunoașterii și acțiunii, transformații cunoașterii în acțiune și transformării acțiunii în cunoaștere,un învățământ care să fie capabil să pregătească copiii, încât să poată face față problemelor practice cu care se vor confrunta mai târziu în viață.
Readuc în atenție o idee exprimată la vremea sa de J.J. Russeau, potrivit căreia “Copilul poartă în sine mijloacele necesare și capabile să-i asigure dezvoltarea firească, acestea fiind reprezentate de propria lui activitate-o activitate care poate fi orientată și organizată de educator”.
Noi, cadrele didactice trebuie să ne orientăm spre o cunoaștere axată pe copil și dezvoltarea lui, o cunoaștere ce pornește de la copii și se întoarce spre copii. În acest context trebuie să ținem seama de apariția și dezvoltarea unor noi forme de cunoaștere și instruire care conviețuiesc cu cele tradiționale, forme care generează noi instrumente de învățare, de cultivare a aptitudinilor și competențelor, care au un rol hotărâtor în dezvoltarea creativității constructive a copiilor preșcolari.
Confucius spunea: ,,Ce ascult, uit. Ce văd, îmi amintesc. Ce practic, știu să fac.“
3. Evaluarea competențelor
Dacă dorim să-i facem pe copii să dobândească anunite competențe este necesar să elaborăm și instrumente care să permită o evaluare eficientă a lor.
Societatea de azi ne cere să formăm copiilor deprinderea de a ști să-și folosească cunoștințele pentru îndeplinirea unei sarcini date.
Evaluarea competențelor trebuie să urmărească și modul în care copiii știu să-și folosească cunoștințele în practică.
Evaluarea este un act didactic care asigura evidențierea calității cunoștințelor dobândite,oferind soluții de perfecționare a actului de predare-învățare.
Scopul evaluării nu este de a obține anumite date, ci de a perfecționa procesul educativ, de a adapta strategiile educative la particularitățile copiilor.
Pentru realizarea unui grad mai mare de obiectivitate a evaluării va trebui să asigurăm o mai mare varietate a mijloacelor folosite în evaluare și a unei calități adecvate a instrumentelor de măsurare.
În acest fel educatoarei i se oferă ocazia de a constata priceperile și deprinderile formate ale copiilor, precum și lacunele acestora, având posibilitatea să se definească elementele specifice prin care trebuie să intervină în îndrumările individuale necesare.
CAPITOLUL IV. CERCETARE PRIVIND EFICIENȚA METODELOR INTERACTIVE DE GRUP PENTRU FORMAREA COMPETENȚELOR SPECIFICE ACTIVITĂȚILOR DE ABILITĂȚI PRACTICE
“Sa nu-i educăm pe copiii nostri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista cand ei vor fi mai mari, si nimic nu ne va permite sa știm cum va fi lumea lor.”
(Montessori)
Scopul, ipoteza și obiectivele cercetării
Experiența didactică demonstrează că activitățile de abilități practice sunt foarte îndrăgite de copii. Preșcolarii sunt atrași de varietatea instrumentelor, armonia culorilor și multitudinea materialelor folosite.
Caracterul practic – aplicativ al abilităților practice permite îmbinarea muncii fizice, practice, cu cea intelectuală, iar priceperile și deprinderile de muncă practică îl obișnuiesc pe copil cu o activitate utilă, ceea ce contribuie la pregătirea lui pentru viață și îl influențează pozitiv, în spiritual dragostei față de muncă, al respectului față de bunurile create de el dar și de ceilalți. Aceste activități pot fi adevărate surse de cunoaștere și evaluare a personalității copiilor.
Competențele dobândite la activitățile practice își aduc contribuția și la îmbogățirea vieții afective a copiilor, ei trăiesc sentimente de bucurie, de satisfacție și de mulțumire, dezvoltându-și în acelaș timp răbdarea și perseverența. Copiii vor prinde încredere în forțele proprii, își vor educa simțul de ordine și disciplină.
Copiii sunt sensibili la frumos de la vârste foarte mici, le plac hainele frumoase, păpușile frumoase, persoanele frumoase. Ei manifestă interes și plăcere pentru a confecționa sau decupa, pentru a aranja “frumos” obiectele din jur, într-un mod propriu, după criterii de multe ori doar de ei știute.
Fiind la fel de importantă că și celelalte activități, abilitățile practice contribuie la dezvoltarea multilaterală a copiiilor, scoțând în evidență un alt mod de exprimare. Este important ca activitatea în sine să se desfășoare într-un mediu stimulativ, care să invite la observarea, aprecierea, redarea creativă a realului, la acumularea de impresii privind realitatea înconjurătoare, la dezvoltarea sensibilității față de frumos, să le stimuleze copiilor gândirea critică, să le încurajeze independența.
Preocuparea pentru dezvoltarea competențelor specifice la activitățile de abilități practice a fost o constanță a activității mele la grupă, accentuate de grija de a le respecta copiilor ideile, de a da curs inițiativelor lor, de a le sădi în conștiință încrederea în propriile posibilități. Am creat un spirit de bună înțelegere și colaborare, necesar dezvoltării priceperilor și deprinderilor și afirmării independenței în gândire și acțiune a copiilor.
În această cercetare am urmărit formarea competențelor specifice abilităților practice prin intermediul metodelor interactive de grup, dezvoltând implicit încrederea în sine și necesitatea și valoarea muncii în grup.
Obiectivele cercetării:
Scopul acestei cercetări este de a observa măsura în care aplicarea metodelor moderne la grupa de preșcolari, facilitează formarea competențelor specifice, a receptivității pentru cooperare și influențează succesul școlar.
Pentru realizarea scopului propus se urmăresc următoarele obiective:
1. Să se demonstreze că ansamblul competențelor deținut de fiecare copil poate fi format și dezvoltat prin aplicarea metodelor interactive de grup;
2. Să se demonstreze că metodele interactive de grup utilizate în procesul de predare-învățare-evaluare, stimulează interesul copiilor pentru activitate și crează o stare afectivă favorabilă;
3. Să se demonstreze că abordarea cât mai multor tehnici de desfășurare a activităților în grup, va dezvolta subiecților spiritul de echipă, capacitatea de cooperare în atingerea unui scop comun, motivația și dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter.
Pentru atingerea acestor obiective trebuie îndeplinite următoarele condiții:
• proiectarea, organizarea și desfășurarea activităților bazate pe strategii interactive, ținând cont de nivelul dezvoltării intelectuale și particularitățile psihologice ale preșcolarilor de nivel I;
• stabilirea unor criterii de evaluare coerente și concludente;
• înregistrarea, interpretarea și monitorizarea în documentele școlare și personale a rezultatelor evaluării preșcolarilor;
• asigurarea unui climat de cooperare între cadru didactic–copil, copil- copil, copil-grupul de copii, a unor relații de coparticipare efectivă a elevilor la descoperirea și aplicarea cunoștințelor;
• realizarea unei baze materiale corespunzătoare;
• gestionarea corespunzătoare a timpului de lucru.
Ipoteza de lucru
Pornind de la obiectivele propuse, am formulat următoarea ipoteză:
Dacă voi folosi metodele interactive care să corespundă necesităților și nivelului grupei de copii, atunci vor exista diferențe semnificative între grupul experimental și grupul de control în ceea ce privește formarea și dezvoltarea ansamblului de competențe specifice activităților de abilități practice și obținerea performanței la grupa de preșcolari.
Obiectivele pedagogice ale acestei investigații se clasifică în obiective individuale și obiective de grup.
Obiective individuale:
• Formarea capacității de exprimare a propriilor idei și soluții;
• Cultivarea spontaneității și independenței;
• Dezvoltarea capacității de a investiga și de a găsi diverse posibilități de realizare a unei teme date, altele decât cele învățate în activitățile obligatorii;
• Dezvoltarea capacității de valorificare a experienței dobândite în diferite situații;
• Dezvoltarea deprinderii de a accepta ceea ce este diferit, o lucrare efectuată în alt mod față de cel indicat sau știut de înainte;
• Dezvoltarea simțului estetic, al frumosului, al originalului.
Obiective de grup:
• Dezvoltarea cooperării între membrii unui grup, având ca scop comun obținerea unui produs finit;
• Dezvoltarea deprinderii de comunicare deschisă și a capacității de interacțiune în cadrul grupului;
• Stimularea copiilor de a se ajuta unii pe alții și de a obține împreună produse noi, originale, prin crearea unui climat destins, în care fiecare poate să lucreze potrivit propriilor capacități;
• Formarea abilității de a accepta fiecare membru al grupului cu calitățile și defectele sale, precum și dezvoltarea sentimentelor de prietenie, încredere și disponibilitate la solicitările celuilalt;
• Înlocuirea tendințelor unor copii de a controla, de a fi în concurență cu ceilalți, cu aceea de a-i ajuta pe alții pentru a termina lucrarea;
• Stimularea copiilor mai timizi sau a celor mai slabi prin sarcini pe măsura posibilității, capacității și a talentului lor;
• Dezvoltarea spiritului de echipă și conștientizarea faptului că succesul fiecărui membru va duce la succesul echipei.
Metode de cercetare
În prezenta lucrare mi-am propus să verific și să confirm valoarea metodelor interactive de grup în dezvoltarea copilului preșcolar sub toate aspectele în general și la activitățile de abilități practice în special. Pentru aceasta s-a urmărit asigurarea premiselor necesare documentării, a condițiilor și instrumentelor de lucru, precum și îmbinarea celor mai eficiente metode de cercetare.
Unele metode ocupă un loc important, fiind folosite cu precădere, în timp ce altele sunt aduse în prim plan numai în anumite momente, cu scopul de a determina, măsura sau evalua mai precis nivelul de competențe a preșcolarilor.
Metodele de cercetare folosite sunt:
– observația;
– convorbirea;
– metoda analizei produselor activității copiilor;
– metoda testelor ( probelor) pedagogice;
– metode statistice ( de măsurare a datelor).
a. Metoda observației
Constă în urmărirea faptelor, așa cum se desfășoară ele în condiții obișnuite, cu scopul sesizării aspectelor esențiale comune sau diferențiatoare.
În cadrul activităților am observat modul de participare al copiilor, capacitatea de efort fizic și intelectual, ritmul de lucru, interesul, îndemânarea, curiozitatea, influența aprecierilor.
Am aplicat această metodă pe tot parcursul cercetării, atât în etapa constatativă, pentru cunoașterea colectivului de copii, a nivelului de dezvoltare a unor deprinderi, a nivelului de cunoștințe, cât și în cea experimental-aplicativă și evaluativă, urmărind comportamentul copiilor, reacțiile lor, performanțele și reușitele obținute în cadrul activităților .
Datele observate le-am notat în fișele de observație psiho-pedagogice ale copiilor, însoțite de aprecieri , concluzii, propuneri.
b. Metoda convorbirii
Constă într-o anchetă pe baza de dialog între cercetător și subiecții supuși investigației, în vederea culegerii unor date în legătură cu fenomenele urmărite, și se bazează pe un plan și întrebări elaborate anterior.
Această metodă s-a adăugat observării ,spre a completa documentarea necesară prin informații obținute în mod direct. Astfel, convorbirile cu părinții axate pe anumite teme au oferit informații despre mediul familial, statutul părinților, sănătatea și evoluția copiilor, iar convorbirile cu copiii, provocate la nevoie, au relevat capacități, interese, calități ale acestora, precum și trăsături ale personalității. Răspunsurile la întrebările formulate au fost consemnate.
Metoda convorbirii va fi aplicată în toate etapele cercetării , iar răspunsurile copiilor vor fi consemnate în fișele lor individuale.
c. Metoda testelor
„Testul este un instrument constituit dintr-o proba elaborată în vederea înregistrării prezenței (sau absenței) unui fenomen psihic, a unui comportament sau reacție la un stimul dat. Pentru ca proba să răspundă cerințelor unui test trebuie standardizată și etalonată”.(Roșca M, p.19)
„Standardizarea presupune precizarea unor reguli și cerințe privitoare la administrarea testului, înregistrarea și evaluarea rezultatelor lui, cum ar fi instructajul înainte de administrare, stabilirea modalităților de răspuns și a felului în care se va face evaluarea rezultatelor.
„Etalonarea constă în elaborarea unei scări, considerată ca etalon, la care vor fi apoi raportate rezultatele individuale și în funcție de care se va face măsurarea și evaluarea acestora.” (Drăgan I, Nicola I, p.54)
d. Metoda produselor activității copiilor
Produsele activității copiilor sunt obiectivări ale muncii lor, în cadrul activităților din grădiniță, sub atenta îndrumare a educatoarei. Toate acestea se caracterizează printr-un randament obiectivat sub diferite forme comportamentale, care oferă prilejul cunoașterii personalității copiilor. În funcție de tema aleasă, cercetătorul poate declanșa în mod intenționat un anume gen de activitate, produsele ei urmând a fi analizate și studiate.
Produsele muncii copiilor sunt analizate, studiate și corectate cu observațiile desprinse , prin ansamblul celorlalte metode de investigare folosite.
e. Metode statistice
Trăsăturile și însușirile psihice , cunoștințele asimilate și capacitățile formate nu pot fi sesizate nemijlocit, ci doar indirect prin obiectivarea lor în comportamente , pentru a putea fi măsurate și exprimate cantitativ.
Cele mai utilizate metode de măsurare în cercetarea pedagogică sunt:
– numărarea- constă în consemnarea prezenței sau absenței unei particularități obiectivate în comportament;
-clasificarea – constă în așezarea într-o anumită ordine , crescătoare sau descrescătoare, iar locul ocupat de subiect în șir reprezintă rangul acestuia și îi corespunde un număr de ordine;
-compararea- constă în raportarea mărimii ce urmează să fie măsurată, la mărimea teoretică sau totală;
-măsurarea- constă în atribuirea unor indici numerici fenomenelor investigate.
Întocmirea tabelelor de rezultate se vor face imediat după efectuarea observației și consemnarea datelor în fișe, după administrarea unor probe și înregistrarea performanțelor după operațiile de măsurare.
În concluzie, putem spune că toate metodele de cercetare sunt valoroase, fiecare contribuind în mod specific la cunoașterea, evaluarea și ameliorarea proceselor abordate.
Lucrarea de față este rodul unei cercetări pedagogice de tip constatativ-formativ și s-a desfășurat în trei etape, fiecare cu obiective specifice și un timp optim de desfășurare.
Aplicarea metodei experimentale
Investigația a fost organizată în anul școlar 2016-2017, în semestrul II, cu două grupe de preșcolari din grupa mijlocie, având nivelul de vârstă de 4-5 ani, constituiți în grupa experimentală și grupa de control. Grupa experimentală are 24 de copii, dintre care 12 sunt fete și 12 băieți. Grupa de control are tot 24 de copii, 13 fete și 11 băieți.
Grupul de copii nu este omogen având în vedere vârsta, iar în ceea ce privește repartizarea pe grupe de gen, numărul fetelor este egal cu cel al băieților. Corespondența numerică între cele două grupuri este egală. Copiii ambelor grupe au un nivel normal de dezvoltare motrică și cognitivă.
Cercetarea are loc într-o grădiniță cu program prelungit, situată în mediul rural. Cu excepția a șase cazuri de copii veniți noi în grădiniță, preșcolarii au frecventat grupa mică, astfel încât sunt familiarizați cu mediul instituționalizat,au deprinderile elementare deja formate, iar nivelul dezvoltării lor intelectuale nu constituie o necunoscută.
Mediul familial în care se dezvoltă preșcolarii din cele două grupe este normal din punct de vedere social, ceea ce constitue un factor care poate favoriza reușita experimentului.
Criteriile de analiză de care voi ține seama în această cercetare sunt:
-utilizarea corectă a materialelor și instrumentelor de lucru;
-corectitudinea și precizia mișcărilor;
-respectarea etapelor de lucru;
-echilibrul lucrării în ansamblu.
-calitatea(acuratețea)produsului.
În tabelul următor se regăsește structurarea pe sexe a numărului de preșcolari care au frecventat grădiniță, atât în grupul experimental, cât și în cel de control.
Tabel nr. I – Structurarea pe sexe a preșcolarilor din cele două grupuri
Grupul experimental cuprins în experiment nu este omogen din punctul de vedere al vârstei împlinite la intrarea în grupa mijlocie. Astfel, din 24 de preșcolari, 14 aveau 4 ani la începutul anului școlar 2016- 2017, iar 10 copii au împlinit vârstă de 4 ani în primele patru luni ale anului școlar.
Grupul de control din cadrul experimentului este omogen că vârstă, toți preșcolarii încadrându-se la nivelul de vârstă corespunzător grupei mijlocii.
Toți preșcolarii cuprinși în experiment, atât cei din grupul experimental, cât și cei din grupul de control, prezintă o dezvoltare psiho- fizică normală, corespunzătoare vârstei.
În tabelele următoare sunt prezentate sintetic câteva date referitoare la preșcolarii din cele două grupuri.
Tabel nr.II Date generale ale grupului experimental
Tabel nr.III Date generale ale grupului de control
Variabile independente:
metodele interactive de grup utilizate în cadrul experimentului.
Variabile dependențe:
dezvoltarea competențelor specifice și a receptivității pentru cooperare la preșcolarii de nivel I.
Etapele cercetarii
Experimentul este o metodă ce presupune crearea unei situații noi, prin modificări în desfășurarea acțiunii educaționale. Intervenția cercetătorului se întemeiază pe presupunerea că inovația va conduce la obținerea unui randament mai bun în urma desfășurării acțiunii respective. Experimentul efectuat a urmărit achizițiile în planul competențelor specifice la activitățile de abilități practice, ce au inclus strategii didactice bazate pe metode și tehnici interactive.
Procedura experimentală s-a desfășurat în trei etape:
Etapa I. Etapa constatativă – în februarie 2017; în această etapă s-au aplicat două probe de lucru , atât grupei experimentale cât și grupei de control. Este etapa în care sunt studiate condițiile în care se va desfășura experimentul, se stabilește inovația ce se va introduce și se precizează strategia aplicării ei;
Etapa a II-a. Etapa experimentală – din februarie până în aprilie 2017; în această etapă se aplică diverse metode interactive de grup, pentru formarea competențelor specifice la grupa experimentală. La grupa de control, activitățile se desfășoară în mod tradițional. Etapă ce constă în desfășurarea propriu- zisă a experimentului;
Etapa a III-a. Etapa finală – sfârșitul lunii aprilie 2017; în această etapă s-au aplicat două probe de lucru la ambele grupe.Etapă în care se înregistrează și măsoară rezultatele experimentului. Pe baza lor se stabilesc diferențele între datele constatate în finalul experimentului.
În acest studiu am folosit experimentul natural, în condiții normale de activitate.
Etapa I. Etapa constatativă
Etapa inițială / constatativă, reprezintă faza prealabilă intervenției factorului experimental, când se realizează testarea inițială, evaluarea predictivă ce vizează cunoașterea nivelului de realizare a obiectivelor studiului din etapa anterioară experimentului. Sunt înregistrate date referitoare la variabilele implicate înaintea experimentării și se stabilește strategia desfășurării experimentului.
Această etapă a cuprins probe în privința competențelor și abilităților de lucru la preșcolarii din grupele mijlocii, aplicate atât grupei experimentale cât și grupei de control, pentru a se putea constata în mod special competențele dobândite de copii până la acest moment sau nivelul de la care pornește experimentul. O sarcină a vizat nivelul de priceperi și deprinderi al copiilor, individual, iar cea de-a doua, nivelul de cooperare de grup.
În acest sens, s-au aplicat următoarele probe:
1. În cadrul activității de aplicație, s-a cerut copiilor să-și imagineze “O zi frumoasă de iarnă,” așa cum s-a petrecut sau cum și-ar dori să se petreacă. Ei vor trebui să realizeze elementele probei, prin mototolirea și ruperea hârtiei, prin asamblarea elementelor și lipirea corectă a lor.
Lucrările copiilor au fost apreciate după următoarele criterii:
-utilizarea corectă a materialelor și instrumentelor de lucru;
-respectarea etapelor de lucru;
-echilibrul lucrării în ansamblu.
2. În cadrul activităților de confecții, s-a primit ca sarcină de grup- “Lănțicul”.Copiii vor asambla și lipi fâșiile de hârtie iar la final vor îmbina toate bucățile de lănțic la un loc. Produsele au fost apreciate după următoarele criterii:
-utilizarea corectă a materialelor și instrumentelor de lucru;
-respectarea etapelor de lucru;
-calitatea (acuratețea) produsului.
Rezultatele obținute au fost introduse în tabelele I și II, calculate în procente. Experimentul constatativ a fost efectuat printr-o investigație asupra nivelului de dezvoltare a competențelor și abilităților de lucru al subiecților, în momentul începerii cercetării, realizat în colaborare cu educatoarea care a condus grupa mijlocie de control.
Proba întâi – aplicație ”O zi frumoasă de iarnă”
Scopul: verificarea nivelului de priceperi și deprinderi din perspectiva deținerii unor competențe.
Proba a fost aplicată după vacanța de la începutul lunii februarie, activitatea de abilități practice debutând cu o discuție cu cei mici despre ce au făcut în vacanță și cum și-ar fi dorit să petreacă o zi din această vacanță.
Lucrările copiilor au fost compuse din următoarele elemente: omul de zăpadă -realizat prin mototolirea hârtiei și lipirea ei, asamblarea și lipirea saniei si a brăduților, efectuarea zăpezii și a fulgilor prin ruperea hârtiei fără contur.
Subiecții care au primit 5 puncte, au realizat tema respectând următoarele etape de lucru: utilizarea corectă a materialelor și instrumentelor de lucru , folosirea tuturor elementelor date: (omul de zăpadă, sania, brăduții, fulgii de zăpadă) cu material cât mai variat .
Cei care au primit 3 sau 4 puncte au realizat tema doar cu ajutorul câtorva elemente și cu materiale mai puțin variate, lucrările fiind sărace și neterminate.
Cei care au încercat dar n-au reușit să finalizeze tema dată, au primit 1-2 puncte.
Subiecții cu 5 puncte au fost considerați buni, cei cu 3-4 puncte au fost considerați medii și cei cu 1-2 puncte au fost clasificați că fiind slabi.
Copiii ambelor grupe au fost punctați separat la cele trei criterii:
1-utilizarea corectă a materialelor și instrumentelor de lucru;
2-respectarea etapelor de lucru;
3- realizarea compoziției (proporții, echilibru).
Interpretarea rezultatelor testării inițiale:
Tabelele următoare reflectă rezultatele obținute la cele două probe de evaluare inițială de către preșcolarii din grupul experimental și din grupul de control.
Notă:s-au acordat calificativele:
Buni=5 puncte
Medii= 3-4 puncte
Slabi= 1-2 puncte
Tabelul IV Prezentarea analitică a evaluării inițiale la grupul experimental
Tabelul V Prezentarea analitică a evaluării inițiale la grupul de control
Tabel VI Rezultatele investigației la activitatea de aplicație
Legenda: B- buni S-slabi
M-medii T-total copii
După cum se observă în acest tabel, dacă ne referim la corectitudinea utilizării materialelor și instrumentelor de lucru, grupa experimentală are mai mulți subiecți buni, comparativ cu cea de control (46% față de 21%) iar la cei medii raportul este invers (29% față de 54% în grupa de control).
Realizarea temei din punct de vedere a respectării etapelor de lucru este aproximativ la fel. Atât la grupa experimentală, cât și la grupa de control, procentele fiind aproape egale.
Din punctul de vedere al echilibrului, balanța se înclină din nou spre grupa experimentală, subiecții acesteia obținând rezultate mai bune, decât cei din grupa de control, acoperind corect întreg spațiul de lucru. Se observă procentul mai mare la categoria “slabi” ai subiecților din ambele grupe (37%, respectiv 42%) procente datorate unei rutine a elementelor utilizate, unele elemente fiind lipite invers, iar altele lipsesc, spațiul de lucru nefiind acoperit în întregime.
Graficul 1-Aplicație
Graficul 2-Aplicație
Graficul 3- Aplicație
Proba a doua- confecție în grup: “Lănțicul”
Scopul: verificarea nivelului de priceperi și deprinderi și a lucrului în echipă.
Activitatea de confecție a fost pregătită de proiectele tematice desfășurate anterior la ambele grupe, în cadrul acestora discutându-se despre tradițiile și obiceiurile de iarnă.
Preșcolarii au fost împărțiți în grupe de 4-5 membri, au fost așezați la mese diferite, și după o discuție pregătitoare despre tema aleasă și despre ce putem realiza din fâșiile de hârtie colorată puse la dispoziția fiecăruia, copiii sunt lăsați să lipească, fără limită de timp, până epuizează toate fâșiile de hârtie, realizând astfel lănțicul. Cei care au terminat de lipit, și-au îmbinat părțile de lănțic, cu părțile celorlalți copii. În final obținând un lănțic foarte lung, cu care am împodobit clasa.
Lucrarea de confecție a fost realizată din fâșii de hârtie de mai multe culori, cel puțin 6 culori. Au primit 5 puncte la criteriul utilizarea corectă a materialelor și instrumentelor, fiind considerate drept bune, lucrările copiilor care au lipit corect zalele și au alternat culorile. După același considerent grupurile care au lipit corect elementele dar nu au alternat culorile, au primind 3-4 puncte și calificativul medii, iar cei care nu au lipit și asamblat corect elementele, care nu au alternat culorile și nu și-au finalizat lucrarea au primit 1-2 puncte și calificativul slabi.
La criteriul respectarea etapelor de lucru, am apreciat grupurile cu 5 puncte dacă au lipit și îmbinat elementele corect, cu 3-4 puncte dacă au lipit elmentele fără a le îmbină între ele , iar cei care nu au lipit corect elementele și nu le-au îmbinat, au fost punctați cu 1-2 puncte.
Am considerat că merită 5 puncte la criteriul calitatea (acuratețea) produsului subiecții care au abordat modalități corecte de lucru, cei care au lipit elementele îngrijit, punctandu-se efectele estetice ale produsului.
TabelulVII Rezultatele investigației la activitatea de confecție:
Analizând rezultatele din tabel, dacă ne referim la utilizarea corectă a materialelor si instrumentelor, se poate constata că grupa experimentală are mai puțini subiecți buni, comparativ cu cea de control (29% față de 33%) și la cei medii raportul este la fel (38% față de 42% în grupa de control), la cei slabi avem procentaje de (33% față de 25% în grupa de control).
Din punct de vedere a respectării etapelor de lucru, balanța se înclină spre grupa de control, subiecții acesteia obținând rezultate mai bune față de cei de la grupul experimental.
După cum se observă în tabel, copiii grupei de control nu au niciun copil la categoria slabi.
La criteriul calitatea (acuratețea) produsului, se observă la fel, procentul mai mare la categoria buni, ai subiecților din grupa de control, iar la categoria medii raportul este invers.
Subiectii de nivel slabi sunt la fel atât la grupa experimentală,cât și la grupa de control.
Graficul 4-Confecție
Graficul 5-Confectie
Graficul 6-Confectie
În grafice se observă o diferență între cele două grupe ale cercetării, grupa experimentală având subiecți de nivel buni în număr mai mic, decât subiecții grupei de control.
La nivelul subiecților medii lucrurile stau la fel, subiecții grupei de control sunt in numar mai mare decât subiecții grupei experimentale și subiecții slabi sunt mai puțini in grupa de control, față de cei ai grupei experimentale .
Etapa a doua. Etapa experimentală
La eșantionul experimental, pe tot parcursul acestei etape am avut în vedere utilizarea metodelor moderne de stimulare și promovare a învățării interactive. La eșantionul de control maniera de lucru a fost una obișnuită, neinfluențată de metode interactive utilizate la eșantionul experimental.
Am încercat ca fiecare metodă implementată să fie făcută transparentă, să i se prezinte esența, valențele, variantele și denumirea , pentru ca preșcolarii să îi poată descoperi utilitatea și în alte situații, atunci când experiența de învățare o cere.Am avut în vedere crearea unui mediu școlar propice dezvoltării competențelor practice și nu numai, și nu în ultimul rând, am căutat să apreciez efortul fiecărui copil sau grup, realizând evaluarea muncii lor într-un mod deschis și dialogat.
La grupa experimentală am organizat foarte multe activități în grupuri mici, 3-4 copii, în grupuri mai mari, 6-9 copii, sau lucrări colective realizate cu toată grupa.
Aplicând aceste metode de lucru mi-am propus următoarele obiective generale:
• stimularea creativității în grup și individuală;
• stimularea imaginației, a asocierii de idei, a originalității;
• dezvoltarea gândirii creative;
• stimularea copiilor de a formula idei și de a le pune în practică;
• dezvoltarea atenției voluntare;
• stimularea participării active;
• dezvoltarea unor abilități de cooperare între membrii grupului;
• dezvoltarea unui climat pozitiv de lucru;
• implicarea copiilor timizi necomunicativi;
• dezvoltarea proceselor psihice de inhibiție voluntară, mai ales pentru copiii cu
temperament coleric;
• dezvoltarea limbajului;
• formarea deprinderii de a învața prin cooperare cu colegii de clasă.
1. Învățarea prin cooperare
Am insistat foarte mult pe învățarea prin cooperare. Această metodă desemnează o situație de învățare în care copiii lucrează în grupuri, având abilități și cunoștințe comune și sunt recompensați pe baza performanțelor grupului și nu pe baza performanțelor individuale. Aceasta presupune o interacțiune a membrilor grupului, urmând ca fiecare copil să-și îmbunătățească performanțele proprii și să contribuie la creșterea performanțelor celorlalți membri ai grupului.
Învățarea prin cooperare are loc atunci când copiii lucrează împreună pentru a rezolva una și aceeași problemă, pentru a explora o tema nouă sau a crea idei noi, combinații noi sau chiar inovații autentice.
Această metodă se poate aplica cu succes mai ales la temele de recapitulare, sistematizare, consolidare, fixare, formare de abilități intelectuale și practice, pe parcursul unei ore întregi sau secvențial.
Avantajele învățării prin cooperare sunt:
-interacțiunile la nivel de grupuri înlesnesc sesizarea și rezolvarea unor conflicte de idei ale copiilor, izvorâte din interpretarea proprie a informațiilor dobândite de ei anterior;
– evidențiază discrepanțele între cunoștințele posedate de ei și cerințele sarcinilor;
– prin întrebări ce vizează înțelegerea unor fenomene anterior dezbătute copiii pot fi conduși să emită idei noi.
-discuțiile în grup ajută pe membrii acestuia să repete și să-și fixeze cunoștințe deja asimilate, să le proceseze pe cele noi și să-și extindă bagajul de informații;
– pe măsură ce membrii grupului pun întrebări și oferă explicații, ei se văd obligați să realizeze conexiuni logice, să-și organizeze cunoștințele, activându-li-se procesele de revizuire rapidă, care susțin procesarea informației și mecanismele memoriei.
În concluzie elementele de bază ale învățării prin cooperare sunt:
• Interdependență pozitivă: copiii trebuie să lucreze împreună pentru a atinge scopul propus, au nevoie unul de celălalt pentru sprijin, explicații, coordonare.
• Responsabilitatea individuală: fiecare membru al grupului este răspunzător de propria contribuție la îndeplinirea scopului propus.
• Analiza activității grupului: grupurile de copii reflectează asupra colaborării lor, decid asupra modului de îmbunătățire a eficienței acestui tip de activitate.
• Dezvoltă deprinderi de comunicare interpersonală în cadrul grupului.
Etapele aplicării metodei:
• copiii se împart în grupuri mici, fiecare grup având sarcini diferite;
• educatoarea împarte sarcinile în cadrul grupurilor în funcție de abilitățile copiilor;
• membrii grupului își aleg singuri elementele ce le vor realiza, discută, își împărtășesc ideile, colaborează la realizarea sarcinilor unii cu alții;
• la final toți copiii analizează dacă ceea ce au realizat împreună reflectă cunoștințe corecte și dacă au fost redate corespunzător.
La toate activitățile desfășurate prin metoda învățării prin cooperare am insistat asupra implicării active a copiilor la activitate, libertatea de exprimare a ideilor și a faptelor, dezvoltarea capacității de a înțelege diversitatea noastră ca indivizi și aceea de a ne accepta așa cum suntem. În acest sens am adus multe exemple concrete în fața copiilor prin care am dovedit că fiecare individ are ceva valoros, chiar dacă nu suntem toți buni la matematică, la muzică, etc. Important este însă să învățăm să apreciem fiecare membru al grupului din care facem parte, să nu radem de idei, păreri care sunt complet diferite de ale noastre, deoarece nimeni nu deține adevărul absolut. Dacă ideea dată de un membru al grupului nu este cea mai bună, soluția este să modificăm împreună acea idee și să ajungem la una de valoare pentru tot grupul.
Activitatea 1
DOS-Abilități practice
Tema activității: “Vestitorul primăverii “
Tipul activității:formare de priceperi și deprinderi
Forma de organizare:pe grupe
Obiective de învățare:
• Să decupeze, să asambleze și să lipească elementele unei flori de primăvară;
• Să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea temei date;
• Să coopereze cu membrii grupului, având ca scop comun obținerea unui produs finit.
Am aplicat învățarea prin cooperare la tema vestitorul primăverii, realizând împreună cu toată grupa un poster.
Obiectivul principal a fost verificarea cunoștințelor despre anotimpul primăvara. Copiii vor fi împărțiți în grupuri mici, fiecare grup având sarcini diferite:
• un grup decupează după contur prin înțepare frunzele ghiocelului;
• un grup decupează după contur prin înțepare petalele ghiocelului;
• un grup rupe hârtia fără contur reprezentând pâlcuri de zăpadă;
• un grup asamblează rezultatele primelor trei grupe.
Am aranjat mobilierul în clasă corespunzător, așezând 5 sau 6 copii în jurul unei măsuțe, grupându-i și în funcție de prietenii, dar mai ales am ținut cont de nivelul abilităților într-un anumit domeniu (abilități de decupare, de rupere). Educatoarea are rolul de a împărți sarcinile în cadrul grupurilor în funcție de abilitățile copiilor. Mai târziu, la grupa mare se poate lasă copiilor această sarcină.
Se vor explica foarte clar obiectivele activității, întâi la toată grupa, apoi la fiecare grup în parte. Membrii grupului vor fi lăsați să-și aleagă singuri elementele: frunzele, petalele, zăpada, își împărtășesc ideile, discuta unii cu alții, colaborează la realizarea decupajelor. După terminarea explicațiilor, grupul respectiv poate începe lucrul. Se va specifica timpul pe care copiii îl au la dispoziție.
La final toți copiii analizează dacă ceea ce au realizat împreună, reflectă cunoștințe corecte și dacă elementele lucrării au fost redate corespunzător.
Tabel VIII
Prin această lucrare practică s-a urmărit nivelul de dezvoltare al deprinderilor și abilităților implicate în rezolvarea sarcinii și estetica lucrării finale.
Am punctat utilizarea materialelor și instrumentelor cu 4 puncte, copiii au decupat după contur prin înțepare cu scobitoarea: frunzele ghiocelului, petalele, au rupt fără contur bucățelele de hârtie, reprezentând zăpada. La criteriul respectarea etapelor de lucru am apreciat corectitudinea asamblării elementelor. La criteriul calitatea produsului am apreciat modalitatea de așezare a elementelor pe planșa suport, neexistând spații neacoperite, lucrarea alcătuind un întreg.
Activitatea 2
DOS:Abilități practice-aplicație
Tema activității: „Ținuturi polare”
Tipul activității:formare de priceperi și deprinderi
Forma de organizare:pe grupe
Obiective de învățare:
• verificarea cunoștințelor despre ținuturi polare;
• dezvoltarea capacității de a decupa, asambla și lipi elementele specifice zonelor polare;
• dezvoltarea cooperării între membrii unui grup, având ca scop comun obținerea unui produs finit.
Această activitate în grupuri a fost o integrată, desfășurată aproximativ la fel ca cea de mai sus, întitulată “Ținuturi polare”. Scopul principal al acestei activități a fost realizarea unui poster cu ținuturile polare în prima etapă, și în etapa a doua, evaluarea cunoștințelor copiilor despre viața la poli și despre amenințarea topirii ghețarilor.
Copiii vor fi împărțiți în patru grupe și fiecare grupă va avea sarcini diferite:
• un grup decupează prin înțepare animalele care trăiesc pe ghețuri;
• un grup decupează locuințele specifice acestor locuri ( igluuri);
• un grup va mototoli bucățile de hârtie creponată;
• un grup pregătește planșa suport, lipind (ghețarii, apa, oamenii), apoi vor lipi și elementele celorlalte trei grupuri.
Se va ține cont, ca și la posterul anterior, să se distribuie sarcinile diferențiat, ținându-se cont de îndemânarea fiecăruia la decupat, la mototolit hârtia și la lipit.
După finalizarea etapei întâi a activității, va avea loc momentul de feed-back și evaluarea cunoștințelor, realizată în partea a doua a activității printr-un joc de rol.
Copiii sunt îndemnați să-și imagineze că se află într-o călătorie cu vaporul prin ținuturile polare, scaunele fiind așezate în rând câte două, iar 4-5 copii vor purta măști specifice (pinguin, urs polar, balenă, focă, etc). Copiii din vapor vor purta dialoguri cu cei care poartă măști. Cei ce poartă măști vor pune întrebări de genul:
-Cine sunt eu?
-Ce mănânc?
-Cum rezist la frigul de aici?
-De cine trebuie să mă feresc să nu mă mănânce?
-De ce se topesc tot mai mult ghețarii?
-Nu puteți voi oamenii să faceți nimic ca să ne ajutați?
În felul acesta cunoștințele copiilor sunt verificate și evaluate prin joc, aceștia participă cu plăcere la dialog și nu simt efortul depus. Anumite întrebări mai complexe, de exemplu ultimele două de mai sus, pot fi șoptite de către educatoare. Îndrumarea copiilor asupra întrebărilor este importantă pentru a se atinge toate punctele ce se doresc a fi discutate despre tema respectivă.
Rezultatele obținute le-am măsurat având în vedere participarea fiecărui grup la realizarea proiectului final, luând în considerare utilizarea materialelor și instrumentelor, respectarea etapelor de lucru și calitatea produsului .
Astfel primul grup a decupat foci, o ursoaica cu puiul ei, cel de-al doilea grup a realizat patru igluuri, cea de-a treia echipă a mototolit bucățelele de hârtie creponată, iar cea de-a patra echipa a lipit pe planșă elementele efectuate de fiecare echipă în parte.
Copiii au fost apreciați cu 4 puncte din 5 la criteriul utilizarea materialelor și instrumentelor, cu 5 puncte la criteriul respectarea etapelor de lucru și cu 4 puncte din 5 la calitatea produsului.
Tabel IX
Graficul 7
Colaborarea în grup, a fost atinsă la această activitate, deoarece copiii au realizat contribuția fiecărui membru la planșa finală, tocmai datorită diversității noastre în ceea ce privește capacitatiile fiecăruia: unii copii știu să decupeze, unii știu să lipească, unii știu să asambleze combinând elementele potrivit cerinței temei, alții cunosc aspecte de viață, de mediu din zonele polare.
Activitatea 3
DOS:Abilități practice-aplicație
Tema:”În lumea insectelor”
Tipul activității:formare de priceperi și deprinderi
Forma de organizare:pe grupe
Obiective de învățare:
• Formarea deprinderii de a lipi și asambla diferite materiale pentru a realiza o lucrare practică;
• Dezvoltarea cooperării între membrii unui grup, având ca scop comun obținerea unui produs finit;
• Dezvoltarea capacității de analizare a lucrărilor finale și argumentarea opiniei exprimate.
Această activitate desfășurată pe grupuri, a vizat realizarea unei expoziții întitulată “În lumea insectelor ”.
Toată clasa a fost împărțită în două grupuri, un grup având sarcina să lipească pe dungile de pe corpul albinei – semințe de mac, iar pe aripioare – griș, al doilea grup a decorat aripioarele fluturașilor, lipind paiete după modelul dorit.
Inițial s-a explicat fiecărui grup în parte ce are de făcut, cu ce materiale vor lucra, s-a efectuat etapa demonstrativă pentru cele două modele. S-a insistat pe elementele sugestive ale celor două lucrări.
La final, lucrările realizate de cele două grupe au fost foarte reușite, evidențiindu-se elementele originale, copiii lipind paietele de diferite forme și mărimi cât mai diferit, la fel și dungile de pe corpul albinelor și aripioarele au fost executate în diferite maniere personale.
Am apreciat copiii cu 5 puncte la criteriul utilizarea materialelor și instrumentelor de lucru, dacă au știut să confecționeze produsul, folosind materialele și ustensilele correct și au utilizat rațional materialele implicate în componența produsului,cu 5 puncte la criteriul respectarea etapelor de lucru, dacă au știut să stabilească și să respecte etapele de lucru, cu 5 puncte la calitatea produsului ,dacă lucrarea arată bine estetic.
Voi prezența datele obținute de copii în următorul tabel:
Tabelul X
Graficul 8
Graficul 9
Graficul 10
Lucrările au fost realizate în foarte multe maniere personale, au fost foarte diferite unele față de celelalte datorită stilurilor în care preșcolarii concept modul de combinare a materialelor, dar au fost apreciate tocmai pentru această diversitate.
La finalul activității am realizat o expoziție cu lucrările copiilor.
Activitatea 4
Tema: „ Coșulețul iepurasului de Paște” – confecție
Forma de organizare:pe grupe
Tipul activității: Formarea de priceperi și deprinderi;
Obiective de învățare:
• Formarea deprinderii de utilizare corectă a uneltelelor de lucru.
• Formarea deprinderii de îndoire, de perforare și lipire a elementelor unui produs;
• Dezvoltarea deprinderii de comunicare deschisă și a capacității de interacțiune în cadrul grupului.
Copiii vor fi împărțiți în trei grupe și fiecare grup va primi hârtie colorată, perforator și lipici .
Se va comunica copiilor tema și se vor reaminti procedeele învățate și succesiunea operațiilor (părțile componente ale coșulețului fiind deja decupate), îndoirea se va efectua prin apucarea corectă, cu degetele ambelor mâini a hârtiei, cu semne date de educatoare a locului unde se va efectua îndoirea, îndoirea și suprapunerea să fie exactă (a unei părți peste alta), apoi apăsarea hârtiei pe marginea obținută.
Demonstrarea și explicarea se va axa mai mult pe modul de îmbinare a elementelor
într-un întreg. Aceste elemente au grade diferite de dificultate și de aceea am apelat la activitatea în grup.
Am lăsat copiilor sarcina să-și împartă responsabilitățile în cadrul grupului, sfătuindu-i că pentru început, copiii mai îndemânatici la îndoituri și lipire să realizeze coșulețul, iar ceilalți să perforeze floricelele pentru decorare. Li s-a cerut preșcolarilor să lucreze curat și îngrijit, fără să se grăbească.
Copiii și-au împărțit sarcinile pe grade de dificultate, dar marea majoritate au dorit să perforeze elementele pentru decorare. În fiecare grup doar 2, 3 copii au ales să confecționeze coșulețul și să -l decoreze. Când efortul acestora a fost finalizat, fiecare grup și-a expus coșulețele, apreciind imaginația și originalitatea fiecărui produs.
Deoarece în săptămâna aceea discutasem cu copiii despre coșul cu ouă, care nu trebuie să lipsească de pe nicio masă la Sărbătoarea Paștelui – sădisem cu câteva săptămâni înainte grâu în niște cutiuțe, iar firicelele de grâu urmând să le împart copiilor pentru a le pune între ouăle colorate, acasă. Copiii au dorit să confecționăm și un coș mare în care să așezăm firicele de grâu încolțit și apoi să-l umplem cu ouă. Dorința lor s-a pus în practică și la final, lucrarea colectivă a fost deosebită. Copiii au fost foarte mândri de cele realizate în cooperare unul cu altul și observându-i, am remarcat la ei o bună comuniune a grupului, o atitudine de satisfacție datorată lucrului bine făcut.
Eficienta acestor lucrări colective reiese extrem de bine și în timpul lucrului, copiii mai timizi, mai neîncrezători în forțele proprii, au fost încurajați de reușitele celorlalți, dar și la final când încântarea copiilor a fost extrem de mare și a depășit granițele clasei, în ziua aceea fiind invitați să observe lucrările și ceilalți copii din grădiniță.
Activitatea 5
Tema:” Buburuza”- confecție
Tehnica de lucru:lipire,bobinare
Forma de organizare:pe grupe
Tipul activității: Formarea de priceperi și deprinderi
Obiective de învățare:
• Formarea priceperilor și deprinderilor de manipulare a materialelor puse la dispoziție, în vederea compunerii în mod original a unui produs;
• Să asambleze și lipească elementele produsului;
• Să bobineze un fir textil pe produsul finit;
• Să coopereze cu membrii grupei pentru a realiza sarcina dată.
Și la această tema am aplicat învățarea prin cooperare. Cu ocazia studierii
elementelor anotimpului primăvară, în cadrul Proiectului “În lumea insectelor”, la activitatea de abilități practice, preșcolarii au fost împărțiți în 4 grupe și au primit ca sarcină, să confecționeze fiecare câte o buburuză. Elementele buburuzei fiind decupate anterior, copiii au avut de asamblat și lipit părțile componente: picioarele ,capul, punctele negre de pe corp.
Nefiind prima dată la o activitate practică în grup,copiii au cooperat foarte bine, s-au ajutat și corectat unii pe alții. Este important să lăsăm ca fiecare copil să se exprime în modul lui propriu, dar să-i învățăm să-și justifice acțiunile.
După ce au finalizat de asamblat și lipit toate elementele, au bobinat un fir de lână pe corpul buburuzei, obținând un produs foarte frumos.
Am introdus rezultatele copiilor în următorul table, ținând cont că am apreciat cu 5 puncte la criteriul utilizarea materialelor și instrumentelor, grupul care a utilizat corect materialele puse la dispoziție, la criteriul respectarea etapelor de lucru au obținut 5 puncte, grupul care a respectat etapele efectuării produsului iar la calitatea produsului, au obținut 5 puncte cei care au realizat lucrarea curat și îngrijit.
Tabelul XI
După cum se observă, trei grupuri din patru au obținut maximum de puncte pentru lucrările realizate.
2.Metoda Brainstorming
Studiind metoda Brainstorming (asalt de idei, furtună în creier, efervescența creierului), prin care se stimulează creativitatea în grup, am introdus-o în desfășurarea procesului didactic la diferite activități.
Am pornit de la ideea că brainstormingul va da ocazia manifestării libere, spontane, a calității principale a creativității, și anume a imaginației, va mări productivitatea creativității individuale, ca urmare a interacțiunii membrilor și a actionarii lor într-o soluție de grup.
Etapa pregătitoare a cuprins 4 faze:
• faza de investigare a membrilor grupului și apoi selectarea acestora în vederea alcătuirii grupului creativ;
• faza de antrenament creativ, care constă în organizarea și familiarizarea cu tehnicile de lucru;
• faza de pregătire a ședințelor de lucru, în care s-a amenajat sala de grupă, s-a ales momentul zilei, s-au așezat la dispoziția grupului materialele necesare, s-au enunțat copiilor regulile, durata intervenției fiecărui copil, pe rând, fără a se întrerupe unul pe altul, se admite totuși intervenția celor care preiau o idee și o continuă;
• faza productivă a grupului de creativitate, în care se manifestă asaltul, furtuna creierului; copiii nu au voie să critice, nu lungesc durata exprimării, încearcă să găsească cât mai multe soluții noi, proprii, să-și imagineze, să dezvolte ideile colegilor. Se va interveni doar când nu se respectă regula sau doar pentru a încuraja, a stimula, a coordona și a dirija activitatea copiilor.
Activitatea se desfășoară în grupuri de 5-20 de copii. Cadrul didactic supervizează activitatea, fără a interveni în discuții.
Etapele aplicării metodei:
• Selectarea problemei; aceasta trebuie să fie rezolvabilă și să prezinte interes pentru copii;
• Selecționarea grupului de participanți;
• Crearea unui mediu corespunzător stimulării creativității;
• Admiterea de idei în lanț: dezvoltarea ideilor prin combinații, analogii, asociații, pornind de la o idee;
• Înregistrarea ideilor în ordinea prezentată;
• Aprecierea și evaluarea ideilor emise.
Am ales la această metodă, ca să dezvolt capacități de a rezolva conflictele apărute fără a apela la violența verbală sau fizică. Tocmai datorită specificului metodei Brainstorming, preșcolarii ar trebui să-și dezvolte capacitatea de a se duela, contra în idei diverse, pentru a atinge maximul în calitate și în creativitate în tema dată, învățând totodată să rezolve conflictele apărute prin metode constructive, reorientandu-se, modificând, renunțând câteodată la ideea de la care am pornit, pentru stingerea conflictului și pentru binele grupului.
Activitatea 6
DOS:Abilități practice- construcții
Tema: Satul nostru
Formă de organizare:pe grupe
Tipul activității: Formarea de priceperi și deprinderi.
Obiective de învățare:
• Să construiască prin alăturare, îmbinare, suprapunere, elementele specifice unei așezări umane, utilizând ambele mâini;
• Să participe activ și să-și aducă contribuția la reușita echipei;
• Dezvoltarea capacității de a rezolva conflictele apărute fără a apela la violență verbală sau fizică
Metoda am aplicat-o la o activitate de abilități practice de construcții cu tema “Satul nostru”. Am împărțit grupa experimental în două grupuri, am așezat cele două grupuri în jurul a două mese, la o oarecare distanță între acestea, pentru a nu se putea inspira. Fiecare copil a avut sarcina să realizeze câte o construcție de legătură cu cea a colegului din dreapta, pentru ca tema individuală să devină una colectivă. Preșcolarii și-au aranjat construcțiile pe măsură ce le-au realizat, s-au făcut sinteze parțiale și au fost adresate întrebări de genul:
“Ce am putea?…modifica,
…adauga,
…combina,
…inversa,
…multiplica la construcția noastră”
Astfel creierul prescolarului, stimulat, ajutat, răspunde prin acțiune. Fiecare copil, pe rând, a adus idei originale care schimbă înfățișarea temei date.
Copiii au realizat case, blocuri, biserica, grădinița, drumuri, mașini, garaje, poduri, parcuri, piscine, țarcuri pentru animale.
La final am realizat cu copiii evaluarea lucrării colective, etapă în care au fost emise idei suplimentare pe care le-au și pus în aplicare, pentru ca apoi să aibă voie să emită și idei critice. Interesant a fost că preșcolarii au comparat cele două “sate” în miniatură pe care le-au realizat, comparație constructivă, preluând ideile de la unii la alții și dezvoltându-le.
Este important de subliniat că de fiecare dată când am realizat o tema colectivă, am menținut-o cel puțin o săptămâna în clasă, în scopul creșterii ideilor emise și pentru plăcerea copiilor de a se juca cu ceva realizat de ei.
Activitatea 5
Tema: “Ariciul”- colaj
Forma de organizare:pe grupe
Tipul activității: Formarea de priceperi și deprinderi
Obiective de învățare:
• Formarea priceperilor și deprinderilor de manipulare a materialelor puse la dispoziție, în vederea compunerii în mod original a unui produs;
• Să cunoască și să utilizeze tehnici de lucru cu diverse materiale;
• Să asambleze și să lipească elementele produsului;
• Să coopereze cu membrii grupei pentru a realiza sarcina dată.
Și la această temă am aplicat metoda Brainstorming, cu ocazia studierii animalelor sălbatice în cadrul Proiectului “Pretenii noștri necuvântători”. Preșcolarii au fost împărțiți în două grupe și au primit sarcina să confecționeze câte o planșă, cu animale sălbatice. Copiii, au cooperat foarte bine, s-au corectat unii pe alții mai ales în situația în care așezați roată în jurul unei măsuțe, unii copii și-au luat o altă baza a planșei. Materialele utilizate de copii au fost foarte diverse;hârtie creponată, hârtie colorată de mai multe culori, scobitori, frunze uscate, fire de lână, lipici.
De asemenea copiii primului grup au găsit soluția sugerată de culoarea neagră a hârtiei să realizeze si câteva pietre, aceasta dovedind că ideile creative pornesc și de la materialul pus la îndemâna copiilor, nu doar de la cunoștințele acestora sau din experiența anterioară. Un copil a rupt scobitorile în două, justificând foarte bine că acest arici este un puiuț.
Este important să lăsăm ca fiecare copil să se exprime în modul lui propriu, dar să-și justifice acțiunile întreprinse.
Am introdus rezultatele copiilor în următorul tabel, ținând cont că am apreciat la
utilizarea materialelor și instrumentelor cu 5 puncte, grupul care a realizat elemente complexe, la criteriul respectarea etapelor de lucru au obținut 5 puncte grupul care a respectat etapele de realizare a lucrării, cu ajutor sau fără, iar la calitatea produsului au obținut 5 puncte cei care au realizat lucrarea echilibrat și îngrijit.
Tabel XII
Activitatea 6
Tema:”Cățelul și pisica”- confecție
Tehnica de lucru :îndoire, lipire
Forma de realizare:Activitate integrată
Forme de organizare:pe grupe
Tipul de activitate:Formare de priceperi și deprinderi
Obiective de învățare:
• Să efectueze operații simple de lucru;
• Să îndoaie suprafețele patrulaterelor prin suprapunerea laturilor în diferite direcții;
• Să desprindă morala poeziei;
• Să dobândească un comportament civilizat;
• Să manifeste spirit cooperant în activitatea de grup.
Am utilizat metoda Brainstorming la această activitate, pornind de la ideea că brainstormingul va da ocazia manifestării libere, spontane a creativității, a imaginației ca urmare a interacțiunii membrilor și a actionarii lor într-o soluție de grup. În faza premergătoare, am fost în vizită acasă la un copil , unde am putut observa toate animalele avute în gospodărie.
Următoarea activitate a fost la Educație pentru societate-memerizare: „Cățelușul șchiop” de Elena Farago, unde am discutat despre respectarea normelor de comportament civilizat în societate.
La activitatea de abilități practice preșcolarii au fost împărțiți în două echipe:
prima echipă cu sarcina de a realiza prin îndoirea hârtiei -cățelul, iar cea de-a doua echipă -pisica.
Cele două echipe gata formate au tras la sorți animăluțul pe care-l vor realiza.
După ce copiii au terminat de îndoit hârtia, obținând astfel cățelul și pisica, au lipit apoi: ochișorii, boticul și mustățile.
La sfârșitul activității, am folosit metodă Turul Galeriei, astfel că produsele lor au fost expuse pe un panou, iar copiii le-au studiat și analizat, fiind îndemnați să observe pe îndelete toate lucrările colegilor. În etapa de evaluare, preșcolarilor li s-a cerut să indice ce lucrare le-a placut cel mai mult și de ce?
La această activitate s-au avut în vedere următoarele criterii: dacă au folosit corect materialele puse la dispoziție, dacă au respectat etapele de lucru, dacă s-a lucrat curat și îngrijit. Fiecare copil este lăsat să-și expună părerea și să argumenteze decizia luată.
I-am considerat la capitolul utilizarea materialelor și instrumentelor ca fiind buni, acordându-le 5 puncte. La criteriul respectarea etapelor de lucru, din nou le-am dat 5 puncte. La ultimul criteriul, calitatea produsului, am apreciat estetica și corectitudinea lucrării finale, astfel primind tot 5 puncte.
Această metodă motivează preșcolarii să ia decizii, să fie încrezători în forțele proprii, dezvoltă motivația. Fiecare grupă, reunită, analizează și apoi se stabilesc concluziile asupra ideilor emise.
3. Pălăriile gânditoare
Este o tehnică interactivă de stimulare a creativității, bazată pe interpretarea de roluri prin care copiii își exprimă liber ideile, dar în acord cu semnificația culorii pălăriuțelor care definesc rolul.
Semnificația culorilor:
• Pălăria albă- deține informații despre subiectul pus în discuție, face conexiuni, rămâne neutră indiferent de influențele colegilor, oferă informație brută – informează;
• Pălăria roșie – își exprimă emoțiile, sentimentele față de personaje, nu se justifică – spune ce simte;
• Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibile riscuri, greșeli la soluțiile propuse, exprimă doar judecați negative – identifică greșelile;
• Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive și constructive, explorează optimist posibilitățile, creează finalul – efortul aduce beneficii;
• Pălăria verde – oferă soluții alternative, idei noi, caută alternative (Ce trebuie făcut?) – generează idei noi;
• Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă de moderarea discuțiilor, de tragerea concluziilor – clarifică / alege soluția corectă.
Etapele aplicării metodei:
• Se formează 6 grupuri, fiecare purtând o pălărioară;
• Educatoarea prezintă situația, care este formulată cât mai concis, pentru a fi înțeleasă de copii;
• Educatoarea explică fiecărui grup care este rolul lor în funcție de culoarea pălăriei;
• Copiii discuta situația /cazul, ținând cont de culoarea pălăriei care le definește rolul. Membrii grupului vor găsi soluții, răspunsuri, se vor consulta și vor interpreta rolul respectiv, fie concomitent, completându-se reciproc, fie prin a fi reprezentați de lider;
În cadrul acestei metode am urmarit dezvoltarea capacității de a ne manifesta emoțiile pozitive/ negative fără a-i deranja pe ceilalți, acest obiectiv l-am gândit tocmai la această metodă pentru a înțelege preșcolarii prin analogie, emoțiile negative cu cele pozitive, aflate în antiteză, exact că și personajele unei povești sau basm.
Activitatea 7
Tema: “Capra cu trei iezi” de Ion Creangă -aplicație
Forma de realizare:Activitate integrată(educație pentru societate+activitte practică)
Forme de organizare:pe grupe
Obiective de învățare:
• Să identifice personajele pozitive/negative din poveste, în funcție de pălăria albă/neagră care definește sarcina dată;
• Să conștientizeze consecințele pozitive și negative ale personajelor;
• Să realizeze personajele poveștii, utilizând tehnicile de lucru cunoscute;
• Dezvoltarea capacității de a ne manifesta emoțiile pozitive/ negative fără a-i deranja pe ceilalți.
Am aplicat această metodă la grupa experimentală, desfășurând activitatea integrată „După faptă și răsplată.” Doresc să subliniez de la început că această metodă nu se poate folosi ca la carte la preșcolari, deoarece implică o dezvoltare mentală și emoțională mult peste vîrsta de 6 ani. Astfel că am adaptat oarecum metoda pălăriilor, reducând-o la două, o pălărie albă care este simbolul gândirii pozitive, iar pălăria neagră fiind simbolul judecății negative.
Activitatea a debutat cu lectura integrală a poveștii „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă, lectură efectuată de educatoare cu tonalitatea caracteristică personajelor, cu mimica care să impresioneze și să transmită întocmai mesajul și sentimentele dorite de autor.
La finalul lecturii, preșcolarii vor răspunde la câteva întrebări referitoare la principalele momente ale poveștii, despre personajele implicate, despre părerea pe care o au la felul cum au acționat acestea.
Copiii se vor muta la măsuțe, pentru a realiza în grupuri mici câteva puzzle-uri cu scene din povestea lecturată. Este important pentru cei mici ca discuțiile să continue și în timp ce potrivesc piesele de puzzle, aceștia tinzând în mod natural să vorbească, să reproducă pasaje din poveste, să creeze alte momente, să modifice finalul.
După terminarea puzzle-lor copiii vor fi împărțiți în 2 grupe, prima grupă va primi o pălărie albă iar cealaltă, o pălărie neagră. Preșcolarii vor efectua două lucrări astfel: grupul cu pălăria albă va lipi personajele positive, iar grupul pălăriei neagre va lipi personajele negative ale poveștii. Preșcolarii vor fi îndemnați să lipească, alături de personaje poveștii, mediul din care fac parte: căsuța, pădurea, etc.
Înainte de a începe activitatea de aplicație, educatoarea se asigură despre cunoștințele corecte ale copiilor în legătură cu ceea ce înțeleg prin personaje pozitive, personaje negative. Acestea sunt noțiuni accesibile pentru cei mici, dacă se asociază perechile pozitiv – bun și negativ – rău.
Grupa pălăriei albe a lipit: capra, casa , copaci, flori.
Grupa pălăriei negre a realizat o planșă cu următoare elementele: lupul, pădurea,groapa, toate aceste elementele fiind confecționate din hârtie de culoare închisă, fapt care semnifică imaginea negativă a personajului pentru copii.
Preșcolarii au lucrat cu plăcere la ambele grupe, au privit cu interes ceea ce a efectuat grupa aflată în antiteză cu ei, au discutat, au povestit având în vedere ambele simboluri, negativ și pozitiv.
Am introdus datele obținute în următorul tablel ținând cont de următoarele criterii, 5 puncte au obținut la utilizarea materialelor și instrumentelor ambele grupe, la respectarea etapelor de lucru am punctat mai mult pălăria neagră, iar la calitatea produsului, ambele grupe au obținut 4 puncte.
Tabel XIII
Activitatea 8
Tema: ”Turtiță” -aplicație
Forme de organizare: pe grupe
Tipul de activitate:consolidare de priceperi și deprinderi
Obiective de învățare:
• Să identifice personajele pozitive / negative din poveste, în funcție de pălăria albă / neagră care definește sarcina dată;
• Să identifice atitudini prietenoase / neprietenoase din povestea prezentată;
• Să realizeze personajele poveștii, utilizând tehnicile cunoscute de decupare, rupere, mototolire,asamblare și lipire;
• Dezvoltarea capacității de a manifesta emoțiile pozitive / negative fără a-i deranja pe ceilalți.
Am utilizat Metoda pălăriilor gânditoare și la povestea ”Turtița.” În faza premergătoare am vizionat povestea cu toți copiii. Următoarea activitate a fost- lectura educatoarei și o conversație care să clarifice etapele principale ale poveștii și personajele pozitive și cele negative.
Preșcolarii au fost împărțiți în două echipe, echipa Pălăriei albe, cu sarcina de a realiza personajele positive și echipa Pălăriei negre, cu sarcina de a realiza personajele negative. Cele două echipe gata formate au tras la sorți pălăria pe care o vor realiza, , deoarece ambele echipe au dorit Pălăria albă.
Cei de la Pălăria albă au avut de realizat -elementele pozitive ale poveștii. Copiii au realizat Turtița, prin mototolirea bucăților de hârtie creponată și lipirea lor pe Turtița decupată tot de ei prin înțepare. Au mai realizat și ate elemente cum ar fi:cărarea, copacii floricele, tot prin ruperea hârtiei.
I-am considerat la capitolul utilizarea materialelor și instrumentelor că fiind buni, acordându-le 5 puncte. La criteriul respectarea etapelor de lucru, din nou le-am dat 5 puncte, deoarece am luat în calcul corectitudinea asamblării elementelor. La ultimul criteriu, calitatea produsului, am apreciat modalitatea de așezare a elementelor pe planșa suport, neexistând spații neacoperite, lucrarea alcătuind un întreg, astfel copiii au primit tot 5 puncte.
Cei de la Pălăria neagră au realizat- elementele negative. La fel ca și la cealaltă echipă, copiii au primit câte 5 puncte pentru toate criteriile stabilite.
Această metodă motivează preșcolarii să gândească cu îndrăzneală, fără să fie descurajați de părerile altora, să fie încrezători în forțele proprii, să-și dezvolte motivația pentru învățare. Fiecare grupă reunită analizează , apoi se stabilesc concluziile asupra ideilor emise.
Studiu de caz
Tabelul XIII- Grila de observație a lui Bales
Am utilizat la această metodă, Grila de observație a lui Robert Bales (1951), o grilă de observație psihologică a unor comportamente în cadrul interacțiunilor de grup, ce cuprinde niște categorii foarte generale, în care fiecare individ poate fi încadrat.
Am luat în calcul grupul Pălăriei albe, desfășurând observația prin a nota toate discuțiile și comportamentele ce au loc între membrii echipei. Din această grupă au făcut parte șase preșcolari, pe care i-am numit convențional cu niște inițiale: BM, FR, GR, IA, PT, ȘI. Voi lua pe fiecare în parte și le voi analiza comportamentul, încercând să argumentez prin replicile copiilor de ce l-am încadrat în categoria respectivă.
PT este un băiat, desemnat de către educatoare căpitanul echipei, care este centrat pozitiv pe grup, dar și pe sarcină. El dovedește solidaritate, ajută, sprijină, acceptă ideile celorlalți. Pe tot parcursul activității PT are și rolul de a orienta membrii echipei spre realizarea temei, a personajelor pozitive din povestea Turtița.
FR este o fetiță care are rolul de lider în realitate si ea este centrată pe sarcină, realizează Turtița, formulează în permanență idei legate de ceea ce face ea, dar este și atentă la toate elementele realizate de ceilalți copii. Este centrată oarecum și pe reacții socio-afective, fiind extrem de critică cu cei care ar putea compromite lucrarea finală. Sancționează dur pe GR, care dorește să realizeze cărarea din hârtie albastră.
Au fost câteva momente când am intervenit pentru a le reaminti copiilor, că ne putem manifesta emoțiile negative fără a-i deranja pe ceilalți. Am atenționat să nu ne criticăm unii pe alții, ci să încercăm să îi ajutăm pe colegii noștri pentru a putea reda elementele, respectând realitatea poveștii. Le-am explicat că dacă unora nu le place obiectul realizat de un anumit copil, poate că place celorlalți membri ai echipei și dacă nu, să găsească o modalitate să-i ajute pe colegi să realizeze mai bine elementele date.
IA este o fetiță centrată pe sarcină, foarte conștiincioasă, este permanent în acțiune, adaugă elemente planșei, este extrem de muncitoare, vorbește puțin dar la obiect, atunci când este cazul. Oferă idei creative Facem în coș, în care să punem Turtița,când cineva se plânge că s-a terminat o anumită culoare de hârtie, este foarte concretă Du-te și cere! , povestește fragmente din poveste alături de copii, destinde atmosfera, este cea care atunci când sunt conflicte între membrii echipei, are o reacție socio-afectivă, pozitivă, și alături de PT, reduce tensiunea prin vocea ei calmă, împăciuitoare. Se comportă amical cu toți copiii, nu critică, nu sancționează niciodată, ci oferă soluții alternative.
ȘI este o altă fetiță centrată pe sarcină, mai mult pe întrebări, dar și pe răspunsuri. Îi recunoaște calitatea de lider celui numit de educatoare, PT- zicând: Tudor decide, că e șeful!
ȘI lipește vulpea cu capul în jos, datorită poziției din jurul mesei, este însă trasă la răspundere prin întrebarea lui GR De ce faci vulpea cu capul în jos? și ea îi răspunde Se poate, pentru că e vicleană și este și șireată. O roagă pe FR să o ajute la mototolirea bucăților de hârtie creponată, pentru realizarea vulpii, recunoscându-i acesteia calitatea de lider, acceptând apoi să-i fie modificată și poziția vulpii. Cere ajutor și solicită o confirmare la ceea ce realizează, dar în același timp o încurajează pe GI, care spune la un moment dat Nu pot să-i fac gură turtitei !sfătuind-o astfel ,Dacă încerci, poți, și o să reușești dacă ai încredere în ține. Această replică dovedește că preșcolarii încep să aibă mai multă încredere în forțele proprii.
GR este un băiețel permanent pus pe glume, exprimă satisfacție față de elementele ce se realizează pe planșă, încurajează, are o notă de ironie față de greșelile unora din echipă. Se plimbă foarte mult la echipa Pălăriei negre, face comentarii, admira dar și sancționează ironic. Este atenționat de educatoare să nu mai radă de ceea ce i se pare greșit, ci să încerce să-și manifeste neplăcerea prin a ajuta la modificarea acelui element, alături de celălalt copil. I-am explicat că dacă radem de un alt copil, acela se va simți umilit și nu va învața din această lecție, decât să se abțină pe viitor.
BM este un băiețel care are o reacție negativă la adresa grupului în prima fază, deoarece îi este refuzată, sancționată prima idee, de a-i face piciorușe Turtiței. Fiind sprijinit de căpitanul echipei cu ideea că ar fi chiar bine dacă turtița ar avea picioare, poate așa ar scapa de șireata vulpe. BM începe să-și manifeste creativitatea, realizând niște picioare foarte lungi, argumentând prin faptul Ca să poată fugi mai bine.
BM amplifică tensiunea legată de participarea lui la realizarea planșei, primind replici de genul Nu vezi ce picioare i-ai făcut, ca la barză, dar BM nu renunță, Ba, eu îi fac.
BM lucrează mai departe ignorându-l și pe colegul GR care-i spune, Puteai s-o lași fără picioare, că se rostogolea mai repede, așa poate să se împiedice. Conflictul se încheie datorită aprobării tacite a căpitanului echipei. Acum BM dorește să realizeze și o scară pe care să urce Turtița, dar îi este tăiat elanul prin replica lui PT Ce vrei, să cadă și să se spargă? BM nu recunoaște căpitanul grupului spunând Șeful de-adevăratelea este doamna! Reușește însă în partea a doua a activității, încurajat de educatoare, să se centreze pe sarcină.
Analizând grupul Pălăriei negre, am considerat că la criteriul: utilizarea materialelor și instrumentelor ca fiind buni, acordându-le 5 puncte, la respectarea etapelor de lucru am punctat cu 3 puncte, fiind medie, iar la criteriul calitatea produsului le-am acordat tot 5 puncte.
Am așezat punctele obținute în următorul tabel:
Tabelul XIV
4.Schimbă perechea
Această metodă presupune lucrul în perechi, stimulează participarea tuturor copiilor la activitate, stimulează cooperarea în echipă, ajutorul reciproc, înțelegerea și toleranță față de opinia celuilalt și are avantajul de a dezvolta creativitatea prin portarea ideilor originale de la o pereche la alta. Copiii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al clasei, se implică în activitate și își aduc contribuția la rezolvarea sarcinii dată de educatoare.
Etapele aplicării metodei:
• Se împarte clasa în două grupe egale ca număr de participanți;
• Se așează măsuțele în formă de cerc, cu două rânduri de scaunele, unul în interiorul meselor și altul în exteriorul meselor;
• Copiii se așează pe scaunele și le este dată de către educatoare o sarcină de lucru. Copiii lucrează în perechi, față în față, discută, își comunică ideile timp de 5 minute;
• La expirarea timpului, copiii aflați pe exterior se rotesc în sensul acelor de
ceasornic, schimbând perechea. Jocul se continuă până când se ajunge la partenerii inițiali;
• Etapa analizei ideilor și a elaborării concluziilor. În această etapă clasa se regrupează și se analizează ideile emise, fiind extrase concluziile activității.
La această metodă am ales să dezvolt și capacității de a fi toleranți cu cei din jurul nostru, având în vedere tocmai caracterul schimbării atât de dese a partenerului din echipă și toleranța necesară copiilor, pentru a accepta o multitudine de idei venite din partea celui care schimbă perechea. De asemenea și copiii care se deplasează au nevoie de un grad mare de adaptabilitate pentru a face față tuturor produselor la care ajung, la fiecare cinci minute.
Beneficiile metodei:
– Strategie nouă de predare- învățare în grup, de realizare modernă a obiectivelor curriculumului;
– Stimulează învățarea în perechi, activizând întregul colectiv;
– Se aplică cu ușurință la vârsta preșcolară, la toate categoriile de activitate;
– Permite copiilor să lucreze în pereche cu fiecare coleg din grupă;
– Dezvoltă inteligențele multiple;
– Stimulează cooperarea și ajutorul reciproc;
– Educă toleranța și înțelegerea față de opinia celuilalt;
– Dezvoltă gândirea, limbajul, atenția.
Familiarizarea cu metoda:
Joc de stimulare: „Ghicește ce facem!”
– Copiii sunt așezați în perechi, formând două cercuri: unul interior, altul exterior.
– Sarcina de învățare: Să formeze pereche cu fiecare coleg din grupă, simulând acțiuni de igienă a corpului.
– Copiii în pereche simulează acțiuni de îngrijire a părului.
– La semnalul „schimbă perechea”, copiii din cercul exterior se deplasează spre dreapta, formând pereche nouă și simulează acțiuni de igienă pentru altă parte a corpului.
– Jocul contiună până se epuizează sarcinile de învățare, sau copiii ajung la perechea inițială.
– La final, educatoarea înregistrează acțiunile de igienă simulate și denumite de fiecare preche.
– Se precizeza că jocul „schimbă perechea” va fi reluat și în alte activități.
Activitatea 9
Tema: Evantaiul -pliere
Forma de realizare:Activitate integrată
Forme de organizare:pe grupe
Tipul de activitate:Formare de priceperi și deprinderi
Obiective de învățare:
• Să mânuiască cu ușurință materialele puse la dispoziție;
• Să plieze prin îndoirea repetată a suprafeței hârtiei;
• Să realizeze o lucrare practică muncind în perechi;
• Să găsească utilitate produselor confecționate.
Am aplicat această metodă interactivă la tema “Evantaiul,” luând în calcul că această temă se poate realiza de copii în perechi, stând față în față. Am împărțit clasa în două echipe, i-am așezat pe copii la măsuțe în cerc interior și exterior și am dat fiecărei perechi o foaie de hârtie colorată A4.
Li s-a arătat copiilor modelul pe care urmează a-l confecționa. Li s-a demonstrat și explicat modul în care vor lucra. Copiilor le-a plăcut mult această metodă, având în vedere că fiecare copil lucrează cu toți colegii din grupă.
În ultimele ture de rotație, preșcolarii au finalizat plierea, apoi au decorat evantaiul cu paiete de diferite mărimi și culori. Copiii au dovedit adaptabilitate și toleranță, nu s-au plictisit, au fost foarte încântați de rezultatul final, activitatea încheindu-se cu etapa analizei ideilor și a concluziilor. Copiii au subliniat că au observat la alții cum pliază și s-au inspiriat și ei, realizându-se astfel procesul de învățare mult mai ușor și mai motivant.
S-a concluzionat că obiectele sunt mult mai frumoase în etapa finală, decât atunci dacă ar fi fost realizate de un singur copil.
O altă concluzie a fost că cei care au decorat evantaiul au contribuit foarte mult la estetica produsului, fiecare copil aducându-și gradul lui de contribuție, mai mare sau mai mic, dar foarte important pentru finalizarea produsului.
6.Piramida
Această metodă are ca obiectiv capacitatea de a sintetiza principalele probleme, informații, idei ale unei teme sau ale unui text literar. Copiii vor fi familiarizați cu regulile construirii piramidei, iar pentru a o realiza, vor formula definiții, vor interpreta roluri.
Etapele aplicării metodei:
• Se decupează mai multe pătrate de culori diferite;
• Se construiește piramida după îndrumările verbale ale educatoarei (se sortează treptele piramidei după culori);
• Se vor selecta jetoanele în funcție de sarcina primită, în categorii, apoi vor fi plasate la locul potrivit.
Metoda poate fi utilizată la începutul unei activități, pentru reactualizarea cunoștințelor sau la realizarea feedback-ului unei activități de observare, povestire, lectură după imagini, convorbire sau ca variantă de desfășurare a unui joc didactic.
Activitatea 10
Tema: “ Piramida primăverii “-colaj
Forme de organizare:pe grupe
Forma de realizare:Activitate integrată(Educație pentru societate +activitate practică)
Tipul de activitate:consolidare de priceperi și deprinderi
Obiective de învățare:
• Consolidarea deprinderii de decupare prin înțepare, rupere și lipire;
• Sintetizarea principalelor informații despre anotimpul primăvară;
• Consolidarea deprinderii de a realiza o lucrare de grup, cu respectarea cerințelor date;
• Dezvoltarea deprinderii copiilor de a folosi un ton calm în activitatea de grup, de a utiliza și de a înțelege limbajul nonverbal.
Am folosit această metodă pentru a realiza Piramida primăverii, o activitate care îmbină
activitatea individuală cu cea frontală.
Am început prin a așeza măsuțele din clasă în formă de piramidă, copiii fiind extrem de curioși să le explic de ce fac asta. I-am întrebat cu ce seamănă măsuțele așezate astfel și am primit mai multe răspunsuri, cu un triunghi, cu un robot, dar un copil a zis cu o piramidă. Le-am confirmat că vom realiza o piramidă a primăverii, din elementele efectuate de fiecare în parte.
Am explicat preșcolarilor modul cum vor lucra:
-primul rând va decupa iarba;
-al doilea rând va decupa flori de primăvară;
-al treilea rând va decupa insecte;
-al patrulea rând va rupe norișorii după contur;
-al cincelea rând (doar un copil) va decupa soarele;
I-am condus pe copii cu ajutorul întrebărilor la rândul cinci. I-am întrebat ce face ca toate elementele primăverii să renască iar copiii au intuit că e vorba despre soare.
Le-am sugerat copiilor să se gândească bine, ce elemente le-ar plăcea să decupeze și ce elemente pot realiza cel mai bine, și ținând cont de toate acestea să se așeze la măsuțe pe rândul pe care doresc. Copiii și-au ales locul și apoi am repetat specificul fiecărui rând, iarbă, flori, insecte,norisirii și soarele. Am primit întrebări din partea copiilor dacă pot face flori sau soarele, aflându-se pe alt rând. Am sugerat să se respecte tema dar că pot adauga orice alte elemente doresc.
Copiii au decupat iarba prin înțepare, unii au rupt iarba în diverse moduri, unii copii având firele de iarbă subțiri, alții au rupt sau decupat firele mai groase, mai înclinate. Pe rândul al doilea florile sunt foarte bine executate: narcise, ghiocei, lalele de toate culorile, toate au fost realizate prin decupare prin înțepare. Insectele de pe rândul al treilea sunt foarte bine executate, buburuze, albine, fluturași, omizi. Rândul al patrulea, al norișorilor, norișorii fiind efectuați prin rupere.
Soarele este decupat prin înțepare. Unii preșcolari au dorit să adauge și alte elemente cum ar fi: păsărele, ciupercuțe.
După ce copiii au terminat de realizat elementele repartizate fiecărei grupe, au asamblat
lucrarea, obținând un tablou de primăvară foarte reușit.
Am ales să punctez fiecare rând al piramidei introducând datele în următorul tabel:
Tabelul XV
Am apreciat la criteriul utilizarea materialelor și instrumentelor cu maximum de 5 puncte, copiii care au realizat: iarba, insectele, norii și soarele, deoarece copiii din aceste grupe au depus eforturi deosebite pentru a le realiza aceste elemente cât mai corect și acest fapt se vede în produsul finit.
La criteriul respectarea etapelor de lucru am apreciat toate grupele cu maximum de 5 puncte .
La ultimul criteriu, calitatea produsului, am apreciat cu maximum de 5 puncte, rândul care a realizat iarba, de asemenea rândul care a efectuat insectele a fost apreciat ca fiind foarte bun. Și celelalte grupe au avut elemente frumoase, copiii fiind foarte încântați la finalul activității.
7.Turul galeriei
Turul galeriei este o metodă de învățare prin cooperare ce îi încurajează pe copii să-și exprime opiniile proprii. Produsele realizate de copii sunt expuse ca într-o galerie, urmând să fie evaluate și discutate de către toți elevii, indiferent de grupul din care fac parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă și profund formativă a produselor realizate de grupurile de copii.
Pașii metodei:
• Elevii sunt împărțiți în grupuri de câte 4-5 membri, în funcție de numărul copiilor din clasă;
• Cadrul didactic prezintă copiilor tema și sarcina de lucru;
• Fiecare grup va realiza un produs pe tema stabilită în prealabil;
• Produsele sunt expuse pe pereții clasei sau panou;
• Analizarea tuturor lucrărilor.
După turul galeriei, grupurile își reexaminează propriile produse prin comparație cu celelalte. Turul galeriei” urmărește exprimarea unor puncte de vedere personale referitoare la tema pusă în discuție.Copiii trebuie învățați să asculte, să înțeleagă și să accepte sau să respingă ideile celorlalți prin demonstrarea valabilității celor susținute.
Prin utilizarea acestei metode se stimulează creativitatea participanților, gândirea colectivă și individuală, se dezvoltă capacitățile sociale ale participanților, de intercomunicare și toleranță reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt.
Metoda prezintă numeroase avantaje, printre care:
-Atrage și stârnește interesul copiilor, realizându-se interacțiuni între ei;
-Promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente;
-Stimulează efortul și productivitatea individului și este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacități și limite, pentru autoevaluare;
-Există o dinamică intergrupală cu influențe favorabile în planul personalității, iar subiecții care lucrează în echipă sunt capabili să aplice și să sintetizeze cunoștințele în moduri variate și complexe;
-Dezvoltă și diversifică priceperile, capacitățile și deprinderile sociale ale elevilor;
-Se reduce la minim fenomenul blocajului emoțional al creativității;
Activitatea 11
Tema: “Semnul de carte”, “Rama de tablou” -șnuruire
Forme de organizare:pe grupe
Formă de realizare:Activitate integrată (Educație pentru societate +activitate practică)
Tipul de activitate:consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi
Obiective de învățare:
• Să mânuiască cu ușurință materialele puse la dispoziție;
• Să șnuruiască pe contur drept;
• Să realizeze o lucrare practică muncind în grup;
• Să găsească utilitate produselor confecționate.
Am utilizat această metodă la activitatea cu copiii preșcolari, folosind ca punct de plecare o convorbire „Și eu pot fi de folos”. Am discutat cu preșcolarii despre obiectele pe care le putem face pentru noi sau pentru cei din jurul nostru, obiecte ce ne pot fi de folos. Apoi am format două echipe: prima echipă va confecționa „Semnul de carte „prin tehnica șnuruirii , cea de-a doua echipă va confecționa „Rama de tablou” folosind aceeași tehnică.
Sarcina dată de educatoare este ca fiecare copil să aplice corect tehnica șnuruirii, pentru realizarea produsului cerut.
Copiii au lucrat cu multă plăcere, realizând lucrări foarte originale, toți copiii au avut mare grijă să nu sară peste nici un orificiu. Fiecare a folosit o altă culoare a firului de lână obținând astfel lucrări foarte atrăgătoare.
La sfârșitul activității, am folosit metodă -Turul Galeriei, produsele micuților au fost expuse pe două panouri, iar copiii le-au admirat, fiind îndemnați să observe pe îndelete toate lucrările colegilor. În etapa de evaluare, preșcolarilor li se cere să indice, ce lucrare le place cel mai mult și de ce? Se au în vedere următoarele criterii, care li se repetă copiilor pentru a le învață: folosirea corectă a tehnicii de lucru, a materialelor și instrumentelor, respectarea etaprlor de lucru, finalizarea lucrării, acuratețea ei. Se atenționează copiii să aleagă obiectiv lucrările cele mai reușite, lăsând la o parte criteriile subiective, de genul Îmi place pentru că este realizată de prietenul meu. Preșcolarii încearcă să aprecieze produsele obiectiv, ca de exemplu Îmi place această lucrare pentru că este realizată corect, îngrijit, s-au folosit fire de lână de culori vii, lucrarea este finalizată.
Este recomandat ca fiecare copil să fie stimulat să vorbească despre ce-i place, astfel că și cei mai timizi copii se vor obișnui să-și expună părerea personală în fața clasei.
Etapa a treia. Etapa finală
Etapa a treia s-a desfășurat la sfârșitul lunii aprilie, după ce timp de trei luni am aplicat preponderent metode și procedee interactive de grup, comparativ cu grupul de control unde s-au folosit în special metodele tradiționale, în ceea ce privește formarea și dezvoltarea competențelor specifice abilităților practice.
Această etapă a constat în aplicarea unei teme în grup la aplicație și a unei teme individuale la confecție, atât la grupa experimentală cât și la grupa de control.
1. Proba de grup –Aplicație “Coronița primăverii “
Tema de aplicație în grup s-a întitulat” Coronița primăverii” și a debutat cu o discuție pregătitoare legată de anotimpul primăvara. Copiii au povestit despre caracteristicile anotimpului, despre natura care se întoarce la viață, insecte, păsările călătoare, despre activitatea oamenilor , locurile unde au fost și cum s-au jucat. Copiii au fost împărțiți în cinci grupe după preferințe , s-a subliniat faptul că pe fiecare coroniță să se regăsească toate elementele specificate: fluturașul, buburuza, albinuța, floricelele și frunzulițele toate realizate corespunzător.
Am amintit preșcolarilor obiectivele activității de grup, obiective pe care grupa experimentală le cunoaște și deja le pune în aplicare în majoritatea cazurilor. La grupa de control mi-am redus obiectivele la două, formarea deprinderii de a coopera cu membrii grupului și de a nu critica produsul realizat de un coechipier.
Am dorit să fiu cât mai obiectivă în aprecierea lucrărilor și de aceea am stabilit următoarele criterii de notare:
a. Utilizarea materialelor și instrumentelor – 5 puncte au obținut cei care au utilizat corect tehnici de lucru adecvate materialelor selectate pentru realizarea produselor și au cooperat foarte bine cu membrii grupului – acești subiecți sunt considerați – buni;
3-4 puncte au obținut cei care au utilizat corect tehnici de lucru adecvate materialelor selectate, solicitând informații suplimentare pentru realizarea produselor și au cooperat cu membrii grupului – acești subiecți sunt considerați – medii;
1-2 puncte au obținut cei care au utilizat incorect tehnicile de lucru adecvate materialelor selectate, cu sprijin dat de educatoare pentru realizarea produselor și au cooperat mai puțin cu membrii grupului – acești subiecți sunt considerați –slabi;
b. Respectarea etapelor de lucru – 5 puncte au obținut cei care au identificat independent etapele de realizare a produsului finit, identic cu modelul prezentat și au cooperat foarte bine cu membrii grupului – acești subiecți sunt considerați – buni;
3-4 puncte au obținut subiecții care au identificat cu sprijin etapele de realizare a produsului finit, identic cu modelul prezentat și au cooperat cu membrii grupului– acești subiecți sunt considerați – medii;
1-2 puncte au obținut cei care au identificat etapele de realizare a produsului cu ajutorul educatoarei sau pe baza materialului intuitiv și au cooperat mai puțin cu membrii grupului– acești subiecți sunt considerați – slabi;
c. Calitatea produsului – 5 puncte au obținut subiecții care au realizat cu abilitate compoziții echilibrate și îngrijite, folosind tehnici adecvate și au colaborat cu membrii grupului, contibuind eficient la îndeplinirea sarcinii – acești subiecți sunt considerați- buni;
3-4 puncte obțin cei care au realizat compoziții echilibrate și îngrijite, cu ajutorul explicațiilor suplimentare din partea educatoarei, folosind tehnici adecvate ,colaborând cu membrii grupului pentru îndeplinirea sarcinii – acești subiecți sunt considerați medii;
1-2 puncte obțin subiecții care au realizat produse neîngrijite, folosind tehnici neadecvate, și cu ajutor suplimentar din partea educatoarei pentru realizarea produsului finit, colaborând slab cu membrii grupului–acești subiecți sunt considerați – slabi; .
În etapa finală nu am dorit să intervin foarte mult atrăgându-le atenția asupra corectitudinii așa cum procedez la activitățile practice, în care preșcolarii se pot corecta pe loc, totuși li s-a atras atenția asupra greșelilor făcute la discutarea lucrărilor și în următoarele activități au fost invitați să se corecteze.
Rezultatele copiilor pe grupe, din grupa experimentală la aplicație au fost introduse în următorul tabel:
Tabelul XVI
Privind tabelul XVI, observăm că cele mai bune rezultate au fost obținute de grupul 5 și grupul 1.
Grupul 1 are o lucrare foarte reușită, cu elementele realizate corect, cu materiale și tehnici adecvate, cu respectarea fiecărei etape de lucru și utilizarea rațională a materialelor implicate în componența produsului. Au avut și o colaborare foarte bună cu membrii grupului acceptând regulile și conlucrând eficient pentru îndeplinirea sarcinilor. Am punctat maxim deoarece elementele sunt distribuite echilibrat iar copiii nu au solicitat informații suplimentare sau ajutor.
Grupul 2 a primit câteva sfaturi pentru utilizarea materialelor, dar au respectat etapele de lucru realizând o lucrare echilibrată, colaborând și respectând regulile grupului pentru îndeplinirea sarcinii.
Grupul 3 a aprimit ajutor la utilizarea materialelor, a identificat cu sprijin minim etapelede realizării lucrării, au utilizat rațional materialele implicate în componența produsului, și-au susținut colegii în vederea finalizării elementelor. Lucrarea nu a fost însă echilibrată.
Grupul 4 a avut nevoie de sprijin pentru utilizarea materialelor , au respectat etapele de lucru și au realizat o lucrare echilibrată cooperând cu membrii grupului.
Grupul 5 are ca și grupul unu o lucrare foarte reușită, cu elementele realizate corect, folosind tehnici adecvate, valorificând la maxim și potențialul materialului. Au respectat fiecare etapă de lucru, având o colaborare bună și cu membrii grupului. Am punctat la fel cu maxim de puncte, fiind și o lucrare foarte riginală.
Graficul 16
Din graficul 16 rezultă că preșcolarii au evoluat la criteriul respectarea etapelor de lucru cel mai mult, apoi la calitatea produsului și pe planul al treilea la criteriul utilizarea materialelor si instrumentelor.
Interesul personal este să vedem gradul de dezvoltare al subiecțiilor grupei experimentale, comparându-i cu etapa constatativă. Luând în considerare că fiecare grupă a fost alcătuită din 4-5 copii, reducem datele de la nivelul grupurilor la nivel individual și vom avea situația următoare:
Tabelul XVII
Graficul 17
Observăm din graficul 17 evoluția subiectiilor grupei experimentale, mai ales la criteriul- respectarea etapelor de lucru și la calitatea produsului. La criteriul- utilizarea materialelor și instrumentelor copiii de nivel buni aproape s-a dublat, de la 29% la 42%, observându-se o mică creștere și la subiecții de nivel mediu de la 38% la 42%. Subiecții înregistrați ca slabi în etapa constatativă, au evoluat spre medii și buni la toate criteriile.
Astfel la criteriul- respectarea etapelor de lucru, copiii de nivel buni a crescut de la 46% la 83%, deci aproape s-a dublat. Se observă că nu există copii de nivel slabi la acest criteriu. Tot așa s-a dublat și numărul celor mici, care la criteriul calitatea produsului au crescut de la 21% la 42%. La fel nu există subiecți slabi nici la acest criteriu.
La grupa de control am putut forma doar trei grupe,la activitatea de aplicație având în vedere capacitatea copiilor mai mică și astfel fiecare grupă a fost alcătuită din 7-8 copii.
Rezultatele copiilor pe grupe, la grupa de control le-am introdus în următorul tabel:
Tabelul XVIII
Grupul 1 are o lucrare foarte bună, elementele sunt realizate corect, au folosit materiale și tehnici adecvate, au respectat etapele de lucru. Au avut o colaborare foarte bună cu membrii grupului manifestând încredere, prietenie, toleranță, conlucrând eficient pentru îndeplinirea sarcinilor. Am punctat maxim deoarece elementele sunt distribuite corect iar copiii nu au solicitat informații suplimentare sau ajutor.
Grupul 2 a primit ajutor la utilizarea materialelor și a identificat cu sprijin etapelede de realizare a lucrării, au utilizat rațional materialele implicate în componenta produsului și-au susținut colegii în vederea finalizării elementelor.
Grupul 3 are o lucrare reușită, cu elementele realizate corect, folosind tehnici adecvate, valorificând la maxim și potențialul materialului. Au primit câteva sfaturi pentru utilizarea materialelor dar au respectat fiecare etapă de lucru, au avut și o colaborare bună cu membrii grupului.
Am redus datele de la nivelul grupurilor la nivel individual și avem situația următoare, comparativ cu etapa constatativă:
Tabelul XIX
Graficul 18
Observând graficul 18, putem remarca că subiecții grupei de control au înregistrat o scădere ușoară la criteriul utilizarea materialelor și instrumentelor de la 33% la 29%. La criteriul respectarea etapelor de lucru o parte din cei buni au trecut la cei medii, observându-se o scădere mare la cei buni de la 62% la 38% . La criteriul calitatea produsului au crescut subiecții considerați medii, iar cei buni au scăzut de la 50% la 42%. Se observă o scădere a nivelului în general la copiii buni și o creștere a celor medii.
Creșterea variabilelor la grupa experimentală este net superioară față de grupa de control, înregistrându-se creșteri și de 37 procente la nivelul copiilor buni. În schimb, la grupa de control, cele mai mari creșteri sunt la copiii de nivel mediu de 24 procente, înregistrându-se însă scăderi foarte mari la nivelul celor buni, tot de 24%.
În ceea ce privește activitatea în grup, copiii din grupa experimentală au învățat să coopereze, fiecare aducându-și aportul la produsul finit, pe măsura posibilităților proprii. În schimb la subiecții grupei de control, am remarcat o colaborare mai slabă între membrii grupului, fără a-și manifesta un spirit cooperant în activitățile de grup. Conflictele mai dese au fost observate în grupa experimentală, copiii având așteptări mari de la grupul din care fac parte, dar cum s-au iscat la fel s-au și stins, ducând la rezultate pozitive în final.
2. Proba individuală – Confecție “ Zmeul”
Cea de-a doua probă a fost de confecție cu tema” Zmeul”, atât la grupa experimentală cât și la grupa de control.
Pentru a evita subiectivitatea în clasificarea lucrărilor, am punctat lucrările astfel:
a. Utilizarea materialelor și instrumentelor – 5 puncte au obținut cei care au utilizat corect instrumentele, tehnicile și materialele de lucru implicate în componența produsului, – aceștia fiind considerați buni;
3- 4 puncte au obținut cei care au utilizat corect instrumentele și tehnicile de lucru adecvate materialelor selectate, solicitând informații suplimentare pentru realizarea produselor– acești subiecți sunt considerați – medii;
1-2 puncte au obținut cei care nu au utilizat corect instrumentele și tehnicile de lucru adecvate materialelor selectate, cu sprijin dat de educatoare pentru realizarea produselor– acești subiecți sunt considerați –slabi;
b. Respectarea etapelor de lucru – 5 puncte au obținut cei care au identificat independent etapele de realizare a produsului finit, asemănător cu modelul dat– acești subiecți sunt considerați -buni;
3-4 puncte au obținut subiecții care au identificat cu sprijin etapele de realizare a produsului finit, asemănător cu modelul prezentat – acești subiecți sunt considerați – medii;
1-2 puncte au obținut cei care au identificat etapele de realizare a produsului cu ajutorul educatoarei sau pe baza materialului intuitiv – acești subiecți sunt considerați – slabi;
c. Calitatea produsului – 5 puncte au obținut subiecții care au realizat cu abilitate lucrarea, echilibrat, îngrijit și complex, abordând modalități de lucru adecvate– acești subiecți sunt considerați- buni;
3-4 puncte obțin cei care au realizat produse echilibrate și îngrijite, cu ajutorul explicațiilor suplimentare din partea educatoarei, abordând tehnici de lucru adecvate – acești subiecți sunt considerați medii;
1-2 puncte obțin subiecții care nu au realizat produse echilibrate și îngrijite, folosind tehnici de lucru adecvate și cu ajutor suplimentar din partea educatoarei pentru realizarea produsului finit,–acești subiecți sunt considerați slabi;
Preșcolarii grupei experimentale au realizat cu mult entuziazm zmeul din hârtie și au avut mare grijă să fie realizat cât mai frumos și corect, știind că după ce va fi gata, vom merge în curtea grădiniței și ne vom juca cu el.
Zmeul a fost confecționat sub formă de romb, iar ochii, nasul, gura, au fost realizate la fel sub formă de figuri geometrice,elementele au fost decupate prin înțepare cu scobitoarea și apoi lipide corespunzător. În partea de sus a zmeului, a fost legată o bucată de ață, de care se va putea ține zmeul, iar în partea opusă a mai fost legată o ață pe care au fost lipite fâșii de hârtie colorată de diferite culori.
Lucrările au fost foarte frumoase și originale, copiii reușind să combine cât mai multe culori de hârtie. Toți copiii au finalizat lucrarea, fiind foarte încântați că produsul lor va avea și o utilitate. O lucrare foarte reușită este a unei fetițe care i-a făcut zmeului și păr, din fâșii de hârtie creponată. Un alt element original apare la o altă fetiță care i-a făcut zmeului mâini și picioare.
Subiecții grupei experimentale au obținut aceste rezultate, pe care le-am introdus în următorul tabel, alături de rezultatele din etapa constatativă.
Tabelul XX
Graficul 19
Privind graficul 19 constatăm că în etapa finală la criteriul utilizarea materialelor și instrumentelor procentul celor buni a rămas la fel 46% , la respectarea etapelor de lucru, a crescut procentul la categoria buni, de la 50% la 57%, iar la calitatea produsului a crescut la buni de la 37% la 46%. La fel se observă și la cei de nivel mediu o creștere semnificativă, la criteriul utilizarea materialelor și instrumentelor, de la 29 % la 46%, scăzând la cei slabi cu 17 procente. Creșterea este mai mică la cele trei variabile aici, dar oricum putem spune că a crescut abilitatea individuală, îndemânarea, perseverența și prin aplicarea metodelor interactive de grup, alături de stimularea activității de grup, dovedită anterior.
La grupa de control preșcolarii au realizat și ei câte un zmeu foarte frumos. Copiii s-au străduit să stabilească și să respecte fiecare etapă de lucru, și-au selectat materialele necesare, au folosit tehnicile adecvate și au realizat lucrarea cu mult interes.
Rezultatele le-am introdus în următorul tabel, alături de cele din etapa constatativă:
Tabelul XXI Grup-control
Graficul 20
După cum observăm în tabelul și graficul de mai sus, subiecții grupei de control au crescut la tilizarea materialelor și instrumentelor de la 21% la 37% criteriul- buni, dar a scăzut la cei medii, de la 54% la 42%, cei slabi scăzând si ei cu aproape 4 %. La criteriul respectarea etapelor de lucru se observă un regres față de etapa constatativă, iar la calitatea produsului există progress, crescând cei buni de la 29% la 37%, dar și cei medii la fel de la 29% la 37%.
Se observă un oarecare progres față de etapa constatativă și la grupa de control, care a desfășurat activități, utilizând formațiuni de lucru frontale și individuale cel mai des.
Creșterea variabilelor la grupa de control este mică în etapa finală față de etapa constatativă. Fiecare copil deține o anumită abilitate, înțelegere, îndemânare care poate să se manifeste sub diferite forme, așa după cum se observă din rezultatele obținute în acest scop.
Educatorul poate și este invitat să stimuleze creativitatea copiilor să le formeze deprinderi practice și trebuie s-o facă printr-o abordare compatibilă cu vârsta copilului. Copiii sunt foarte inventivi și intuiesc esențialul, găsesc de multe ori mijloace și soluții de realizare a unor produse.
De asemenea copiilor li s-a dezvoltat capacitatea de a analiza nu doar forma, ci și culoarea, acuratețea lucrărilor. Am abordat la fel, o activitate diferențiată în scopul sprijinirii copiilor cu posibilități mai mari, pentru a încuraja depășirea obișnuitului, pentru a lasă câmp larg imaginației creatoare.
Activitățile desfășurate în cadrul grupului au contribuit la dezvoltarea abilităților de cooperare, relațiile dintre membrii grupului devenind relații de egalitate, nu de subordonare, copiii învățând să-și asume pe rând anumite roluri. Totodată, s-a dezvoltat identitatea personală prin autoevaluare, copiii dobândind încredere în sine și în capacitatea lor de a relaționa pozitiv, de a aborda o atitudine conformă cu valorile și normele impuse de mediul educațional. Astfel, sala de grupă a devenit un mediu agreabil, dispărând ierarhiile tipice, dezvoltându-se respectul, atașamentul și grija față de ceilalți colegi.
Sinteza rezultatelor cercetării
Rezultatele cercetării îmi permit să consider ipoteza confirmată și obiectivele realizate.
Utilizarea metodelor și tehnicilor interactive în cadrul activităților instructiv- educative desfășurate la grupul experimental, a permis saltul calitativ din perspectiva nivelului de pregătire al preșcolarilor, sub aspectul formării și consolidării competențelor practice specifice nivelului de dezvoltare motrică a preșcolarilor de grupă mijlocie.
Prin aceste metode s-a scos în evidență cât este de bogată forța creatoare la copil, cât de spontan și cât de tonic este elanul lor creator, mai ales în condițiile în care socializează
într-un grup.
Urmărind evoluția preșcolarilor de la testarea inițială până la evaluarea finală, se constată eficiența utilizării metodelor și tehnicilor interactive, prin progresele realizate de copii sub următoarele aspecte: creșterea motivației pentru învățare și a încrederii în sine, formarea unei atitudini pozitive față de activitate, capacitatea copiilor de a interacționa și de a comunica , manifestarea stabilității și perseverenței în activitate, valorificarea în diferite situații a experienței dobândite, exprimarea propriilor opinii și sentimente.
De asemenea, utilizarea acestor metode a contribuit la formarea și dezvoltarea următoarelor abilități: recunoașterea și selectarea adecvată a uneltelor și a materialelor în funcție de activitatea dată, identificarea și numirea scopului în care sunt folosite materialele și uneltele, cunoașterea și utilizarea diverselor tehnici de lucru, verbalizarea acțiunilor întreprinse, găsirea utilității obiectelor realizate,dezvoltarea simțului practic si estetic, manifestarea spiritului cooperant în activitățile de grup.
Utilizarea metodelor și tehnicilor interactive în activitatea instructiv-educativă a facilitat acomodarea firească a copilului la sistemul de relații, norme și valori cerute de mediul instituțional. Relaționarea socială a contribuit la educarea trăsăturilor pozitive de voință și de caracter, a dezvoltat spiritul de cooperare, de colaborare, a coordonat eforturile individuale pentru atingerea unui scop comun și reciprocitatea interacțiunilor.
Avantajele aplicării strategiilor interactive în activitatea instructiv educativă le recomandă, deoarece acestea au caracter formativ și informativ, valorifică experiența proprie a copiilor, le dezvoltă răspunderea individuală și de grup, favorizează înțelegerea conceptelor și ideilor, echilibrează efortul cadrului didactic și al copiilor, stimulează motivația învățării, determină copiii să caute și să dezvolte soluții pentru diverse situații-problema, dezvoltă gândirea critică, logică și independența.
Pe parcursul acestui inrerval de timp subiecții grupei experimentale au învățat să coopereze, să lucreze în grupuri constructive, să se ajute unii pe alții în realizarea unui proiect comun, înțelegând că succesul fiecăruia va duce la succesul echipei. Copiii și-au dezvoltat toleranța, bunăvoința, spiritul de într-ajutorare, inhibiția voluntară, corectitudinea și modestia, acest fapt fiind demonstrat prin rezultatele foarte bune pe care le-au obținut la activitățile de grup și prin studiul de caz din cercetare. Conflictele iscate între membrii grupei experimentale au fost bine gestionate de aceștia și până la urmă s-au stins sau au fost aplanate, determinând însă rezultate foarte bune, la finalul activității.
Gama de strategii interactive este vastă, însă în cadrul experimentului am selecționat și utilizat un set de metode și tehnici interactive care au presupus un traseu metodic abordabil cu copiii de nivel I.
În selectarea metodelor interactive, incluse în strategiile didactice desfășurate în cadrul activităților instructiv-educative, am avut în vedere particularitățile de vârstă ale copiilor și nivelul de pregătire al acestora.
Perspectiva acestei cercetări constă în deschiderea unui cadru de referință pentru propria activitate profesională, oferind o baza teoretică și aplicativă solidă pentru desfășurarea viitoarelor activități instructiv-educative cu preșcolarii.
BIBLIOGRAFIE:
S. Breben, E. Gongea, G. Ruiu, M. Fulga- „Metode interactive de grup”- ghid metodic, Ed. Arves, 2002
M.Petricică, M.Petre-„Metodica predarii activităților manuale în gradinița de copii” București,1979
C.Bogaert, S.Delmarle,V.Preda-„Formarea competențelor în gradiniță” ,Ed. Aramis, 2013
I.Cerghit-„Sisteme de instruire alternative și complementare”-Ed.Polirom.2008
C. Cucoș- „Pedagogie”, Ed. a II-a revăzută și adaugită, Polirom, 2002
M.E.C., G. Tomșa (coordonator)- „Psihopedagogie preșcolară si școlară”,
București, 2005
L. Ezechil, M. Paisi- Lăzărescu- „Laborator preșcolar”- ghid metodologic, Ed. a II-a
revizuită, V&I Integral, București, 2002
M.Lespezanu-„Tradițional si modern în invațamantul preșcolar” -Ed.Omfail Esential, Bucuresti, 2007
T. Byron- “Educă-ți pozitiv copilul: oferă ce vrei să primești”, Traducere Schenn Roland, București, Ed. Aramis, 2009
10.V.Preda, M. Pletea, F.Grama, A. Cocoș, “ Proiecte tematice- Învățare integrată prin
joc”, București, Ed. Didactica Publishing House, 2012.
11.I. Drăgan, I. Nicola- „Cercetarea psihopedagogică”, Ed. Tipomar, Târgu Mureș, 1993
12.„Curriculum pentru învățământul preșcolar”, D. P. H., București, 2009
13.F. Grama, M. Pletea, D. Ionescu, M. Draghici, N. Flangea, D. Raileanu, E. Ungureanu,
O.Flocea, M. Handruc, A. Bereholschi- „Aplicații ale noului curriculum pentru
învățământul preșcolar”, Didactica Publishing House, 2010
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: În lumea insectelor [303692] (ID: 303692)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.