,,În lumea animalelor (dupa auxiliarul de la Ed. Ars Libri), în cadrul orelor de Comunicare în limba română am desfășurat următoarele lecții: [303155]

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” [anonimizat] I

COORDONATOR,

Conf. univ. dr. ANGELICA HOBJILĂ

CANDIDAT: [anonimizat],

FARCAȘ MIHAIELA (căs. BĂLTEANU)

Școala Gimnazială ,,Vasile Alecsandri” [anonimizat]

2014 – 2016

MOTTO:

,,Literatura pentru copii e o literatură adevărată și nu merge oricum… . N-ar trebui să scrie despre copii sau pentru copii decât cei care sunt în stare să-i iubească, [anonimizat].”

(Otilia Cazimir)

[anonimizat] …………………………………………………………………………………………… 3

Capitolul 1. [anonimizat] ………………. 5

Conceptul de literatură pentru copi …………………………………………………….. 5

Criterii de selecție a textelor literare ……………………………………………………. 9

[anonimizat] ……………………… 12

1.4. Genuri și specii literare subordonate literaturii pentru copii ………………………….. 15

Capitolul 2. LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR ÎN TEXTELE LITERARE RECEPTATE LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ ………………………………………………………………… 21

2.1. Premise psihopedagogice ale receptării textelor literare la vârsta școlară mică ….…… 21

2.1.1. Limbajul în perioada școlară mică ……………………………………….…. 21

2.1.2. Formarea interesului și a gustului pentru lectură …………………….……… 23

2.1.3. Cultivarea creativității în orele de Comunicare în limba română/Limba și

literatura română …………………………………………………………………….. 25

2.2. Autori de referință din literatura română consacrată lumii necuvântătoarelor …….. …29

2.2.1. Ion Creangă …………………………………………………………………. 30

2.2.2. Emil Gârleanu ……………………………………………………………….. 32

2.2.3. Grigore Alexandrescu ……………………………………………………….. 37

2.2.4. George Topârceanu …………………………………………………………. 39

2.2.5. I. Al. Brătescu-Voinești ……………………………………………………………… 43

2.2.6. Elena Farago ………………………………………………………………… 44

2.2.7. Tudor Arghezi ………………………………………………………………. 45

Capitolul 3. COORDONATE DIDACTICE ALE VALORIFICĂRII UNIVERSULUI VIEȚUITOARELOR ÎN CICLUL PRIMAR ……………………………………………….…. 48

3.1. Universul viețuitoarelor reflectat în programele și manualele de Comunicare în limba română/Limba și literatura română folosite în ciclul primar ……………………………… 48

3.2. Modalități de abordare în activități curriculare și extracurriculare a temei viețuitoarelor……………………………………………………………………………..… 56

3.3. [anonimizat]…………………………………………………………………………………………………………………….. 66

CONCLUZII …………………………………………………………………………………….. 126

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………….………….. 128

Argument

Fără a emite pretenția de a [anonimizat] – [anonimizat]-[anonimizat]/[anonimizat], modele utilizabile în cursul acestor ore.

[anonimizat], pornind în demersul nostru științific de la general la particular, de la ceea ce înseamnă literatura pentru copii, tipologie, trăsături, continuând cu exemplificarea de bune practici în domeniul pedagogico-educațional valorificând textele literare.

Chiar de la început, din primul capitol, vom arăta că literatura pentru copii nu înseamnă că autorul de text literar și-a ales în mod intenționat ca public – țintă copiii, ci vorbim despre literatura pentru copii formată din opere literare integrale sau pasaje din acestea, adaptări ale lor care pot fi valorificate prin accesibilitatea și accesibilizarea lor în scopul învățării fie ea în cadru formal – la școală – sau informal – extrașcolar – acasă, în excursii etc. Ne vom ocupa de învățarea în cadrul formal, respectiv la școală, sub îndrumarea dascălului care se vrea a fi un ghid ce canalizează elevul pe piste induse, descoperite de el însuși; dascălul învață elevul cum să învețe și cum să se descurce singur în viitor în acest sens. Așadar, dascălul trebuie să valorifice la cel mai înalt nivel textele literare care oferă o multitudine de informații din foarte multe domenii și care satisfac dorința exacerbată a copiilor de vârsta școlară mică de a acumula noi cunoștințe despre lumea ce-i înconjoară.

Astfel, operele literare alese de către învățători pentru a fi studiate, vor face parte din universul de referință în domeniul literar al elevilor. Poveștile, poeziile sau celelalte specii literare studiate în clasă vor fi reprezentative pentru evocările despre această perioadă de inițiere în lumea lecturii literare. Copilul de altădată devenit adult își va aminti cu plăcere vorbind despre școală de primul contact cu lectura și de primii pași pe meleagurile literaturii. Sau, peste ani, când va studia literatura de exemplu și va lectura Metamorfoza de Franz Kafka și va întâlni omul-gândac, prin analogie își va aminti de Gândăcelul lui Emil Gârleanu. Gândirea analogică este specific umană, omul învățând progresiv, acumulând informații treptat în anumite etape ale învățării.

Cu toții știm că dascălul are o influență majoră în formarea elevului, la fel ca și părinții acestuia și mediul în care trăiește; așadar ne vom ocupa de aceste aspecte la care vom adăuga informații despre teorii ale învățării tot în cel de-al doilea capitol. Tot aici vom arăta cum se formează interesul și gustul pentru lectură, dar și cum se cultivă creativitatea în orele de Comunicare în limba română/Limba și literatura română, prezentând numeroase activități ludice. Acestea din urmă potrivindu-se perfect pentru etapa de vâstă a elevilor din ciclul primar și stimulând variate tipuri de gândire: logică, analogică, combinatorică, inductivă etc.

În al doilea subcapitol, din capitolul al doilea, ne propunem să amintim câțiva autori români de referință din literatura română consacrată lumii necuvântătoarelor. Astfel, vom oferi câteva informații despre biografiile a șapte scriitori aleși după propria considerație, fără să fi ținut cont de o anumită ierarhie: Grigore Alexandrescu, Ion Creangă, Emil Gârleanu, Tudor Arghezi, George Topârceanu, I. Al. Brătescu-Voinești și Elena Farago, prezentând sugestii de opere ale acestor mari nume în care apar viețuitoare și posibile abordări ale acestora la clasă.

Ultimul capitol cuprinde o scurtă prezentare a abordării universului viețuitoarelor în programele și manualele de Comunicare în limba română/Limba și literatura română folosite în ciclul primar, dar și în activități curriculare și extracurriculare, a temelor subordonate universului viețuitoarelor.

Încheiem cu un Auxiliar creat de noi, cu adaptări ale unor opere literare din literatura națională, dar și universală, pentru orele de lectură la clasa I, ce vine ca o continuare a opționalului avut la clasa pregătitoare și cu care elevii s-au familiarizat cu ușurință și pe care l-au îndrăgit peste măsura așteptărilor. Acesta se vrea a satisface dorința elevilor de a continua să exploreze fascinanta lume a viețuitoarelor din literatura pentru ei și are un scop constructiv, pragmatic, îmbinând utilul –

realizarea obiectivelor propuse – cu plăcutul – prin tema centrală a viețuitoarelor și sensibilizarea elevilor prin imaginile oferite.

Ne vedem nevoite să folosim o expresie clișeistică, însă un adevăr general valabil: „omul cât trăiește învață și tot moare neînvățat”. Așadar, în concluzie, această lucrare este doar o mică parte din tot ceea ce se poate învăța despre subiectul tratat.

Capitolul 1. LITERATURA PENTRU COPII – DELIMITĂRI TEORETICE

,,Oricât de simple și ușoare ar părea aceste povești, ele, nasc, fără, îndoială, între copii dorința de a fi asemănători cu cei buni, care ajung fericiți, în același timp se naște în sufletul lor teama față de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei răi”.

Charles Perrault

Literatura pentru copii constituie un izvor inepuizabil de exemple frumoase de comportare reflectate în mici antiteze între personaje și își găsește un larg auditoriu în rândul copiilor, și nu numai, pentru că apelează la afectivitatea lor și contribuie la cunoașterea prin intermediul imaginii artistice a lumii înconjurătoare. Pornind de la aceste aspecte vom urmări în primul capitol să abordăm literatura pentru copii din punct de vedere teoretic, făcând referire la studii efectuate de numeroși profesori și critici literari.

Conceptul de literatură pentru copii

În decursul timpului, conceptul de literatură pentru copii a fost deseori pus în discuție, fără a se putea spune că i-au fost stabilite precis coordonatele specifice, care-l diferențiază de restul literaturii.

Un aspect esențial care trebuie menționat de la bun început este acela că literatura este intrumentul forte al învǎțǎtorului în a-l ajuta pe copil sǎ se formeze. Ea contribuie într-o mare măsură la lărgirea orizontului de cunoaștere al elevilor, la formarea unui vocabular activ, bogat și colorat, la o exprimare aleasă, corectă, literară, la educarea sentimentelor estetice.

Având nobila preocupare de a păși în minunatul univers al acestui domeniu – literatura pentru copii – vom încerca să evidențiem teorii, concepții, definiții ale specialiștilor care au explorat deja acest univers și doresc să transmită și altora din valoroasele lor studii în domeniu.

,,Literatura pentru copii, prezentată în lucrările de specialitate din multiple perspective, poate fi delimitată de celelalte coordonate ale literarului printr-un sistem de relații opozitive, cu rol în sublinierea elementelor specifice care nuanțează problematica avută în vedere – cu precizarea că sunt identificabile și situații în care opoziția este doar terminologică, realitatea comunicării literare fiind caracterizată și prin alte tipuri de raporturi – de incluziune, de complementaritate etc.” (Hobjilă, 2009, p. 203).

În lucrarea sa de specialitate, Eva Monica Szekely, precizează faptul că din punct de vedere ,,conceptual literatura pentru copii desemnează o parte a literaturii naționale, incluzând totalitatea creațiilor care prin profunzimea mesajelor, gradul de accesibilitate și nivelul realizării artistice se dovedește capabilă să intre în relație afectivă cu cititorii lor” (Szekely, 2006, p. 11).

Continuând să cităm din lucrarea aceluiași specialist putem susține ideea conform căreia ,,caracterul aparte al literaturii pentru copii, reise din specificul receptării la vârsta școlară mică, a următorilor factori:

gradul mai redus al dezvoltării psihice (gândire, limbaj, emoții și sentimente estetice);

sfera de interese, trebuințele și preocupările centrate în jurul jocului, al lipsei de griji, al permanentei inteorgări asupra lumii;

posibilitățile reduse de identificare a mesajului artistic – copiii trebuie inițiați” (Szekely, 2006, p. 11).

În aprecierea literaturii destinate copiilor, accesibilitatea nu constituie, singură, un criteriu, funcția artistică și originalitatea fiind hotărâtoare pentru însăși existența operei literare.

,,Prima funcție a operei (literare) este aceea de a fi operă, de a exista ca un organism autonom, ca o finalitate proprie și numai astfel va putea ea ajunge să îndeplinească vreun rol sau să ocupe vreun loc în afară” (Pascadi 1972, p. 140).

Dintre trăsăturile funcției artistice a operei literare menționate de I. Pascadi în lucrarea citată (Pascadi, 1972, p. 140), trei sunt identificabile și în creațiile destinate copiilor:

caracterul informativ (cognitiv) – ,,opera ne comunică informații artistice organizate într-un mesaj specific și transmise printr-un cod”;

expresivitatea, prin care se înțelege valorificarea virtuților estetice ale limbajului;

caracterul formativ – mesajul artistic al operei, înțeles în varietatea semnificațiilor sale de către micii cititori contribuie la educarea acestora în spiritul unor virtuți morale alese (cinste, demnitate, adevăr, curaj). Interferența dintre categoriile estetice și extra estetice proprii acestei literaturi (frumosul, urâtul, ludicul, grațiosul, miniaturalul, duiosul, binele, dreptatea, munca, umanismul, etc.), conferă operei un spor de afectivitate și, prin aceasta, implicit, un spor formativ.

În anul 1964, scriind despre Jules Vernes și literatura pentru copii, George Călinescu făcea o precizare, prin care sublinia un adevăr psihologic fundamental: copilăria ca stare sufletească este o permanență a vieții noastre: ,,Ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii și tineri, trebuie să intereseze și pe oamenii maturi și instruiți. Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieții noastre” (Călinescu, 1964, p. 274).

Din afirmația anterioară se pare că adesea literatura pentru copii e greșit înțeleasă, ea fiind confundată cu literatura creată în mod special pentru aceștia. Conceptul de literatură pentru copii are un sens mult mai larg și presupune totalitatea operelor literare integrale sau pasaje din acestea, adaptări ale lor care pot fi valorificate prin accesibilitatea și accesibilizarea lor în scopul învățării fie ea în cadru formal – la școală – sau informal – extrașcolar – acasă, în excursii etc. Pe parcursul întregii noastre lucrări noi vom face referire la literatura pentru copii studiată în școală. „Scopul studierii limbii române în perioada școlarității este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicațională și literară, capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu semenii săi, să utilizeze în mod eficient și creativ capacitățile proprii, să poată continua în orice fază a existenței sale procesul de învățare” (Bărbulescu, Beșliu, 2009, p. 27).

Predarea limbii și literaturii române în școală trebuie să se facă ținându-se cont de „dezvăluirea întregii palete de semnificații și valențe aplicative ale limbii române și formarea la elevi a schemelor gândirii analogico-deductive și probabilistice” (Bărbulescu, Beșliu, 2009, p. 28), ceea ce presupune aplicarea unei învățări integrate promovate în curriculumul școlar .

În situația în care comunicarea celor mici cu lumea înconjurătoare se realizează prin intermediul jocului, scriitorii țin cont de particularitățile cognitive și afective ale vârstei mici: în această etapă de dezvoltare copilul decoperă lumea fizică din preajma lui, nevoile lui de adaptare și de comunicare se limitează la prietenii apropiați (animale de casă ori jucării neînsuflețite), la legătura cu natura (calendarul anotimpurilor, viețuitoarele mici și ciclul vegetal al plantelor), cu diferite obiecte familiare și cu mediul școalar (dascălii, colegii de clasă, discipline de învățământ). Cu toate aceste ,,mesajul textelor literare pentru copii instruiește, educă și formează comportamente. Expresia lor artistică este simplă și sonor onomatopeică, cuvintele aparțin fondului principal lexical și sunt așezate în contexte expresive, originale” (Cojocaru, 2004, p. 8).

Din definițiile anterioare ale acestei discipline subliniem, pentru caracterul ei cam exclusivit

aparținând lui Eugen Campus: ,,Literatura pentru copii este punctul de intersecție al literaturii cu psihologia și pedagogia. Ultimul cuvânt e nimerit să-l aibă pedagogia”(Campus, 1939, p. 20). După trei decenii, Ilie Stanciu definea acestă disciplină cu alte nuanțe și mai atent la laturile ei estetice: ,,Literatura pentru copii cuprinde totalitatea operelor accesibile micilor cititori, fie că ele au fost sau nu scrise pentru ei. Ea constituie un domeniu al creației literare și se supune normelor estetice ale acesteia. Trăsăturile ei specifice, simplitate, claritate, și plasticitate determină o anumită construcție a operei, mărindu-i astfel accesibilitatea și puterea de influență asupra micilor cititori” (Stanciu, 1968, p. 19).

Chiar și în Evul Mediu, ,,textele aparținând literaturii religioase didactice au fost cuprinse în primele manuale pentru copii, cunoscute sub numele de ceaslov, psaltire, bucoavnă. A urmat adăugarea altor texte aparținând literaturii pioase, precum: cărțile de rugăciune, apocrifele, hagiografiile. Un rol important în îmbogățirea tezaurului de texte pentru copii l-a avut literatura populară care a contribuit cu biografiile unor personaje cu însușiri excepționale constituind subiectul unor cărți precum: Alexandria, Varlaam și Ioasafat, Archirie și Anadan. Pildele și maximele din Floarea Darurilor, descrierile despre viețuitoare, cele mai multe imaginare, din Fiziolog au încântat și au hrănit nu numai imaginația adulților, ci și pe cea a copiilor” (Cojocaru, 2004, p. 9).

Literatura română pentru copii a apărut și a evoluat în aceeași perioadă cu literatura română modernă. Aceasta oferă micilor cititori bucurii, dar și modele de viață și îl ajută să se obișnuiască în lumea în care trăiesc și să fie în măsură să descopere frumusețea locurilor natale și ale valorilor tradiționale. ,,Există azi o falsă opoziție între înțelegerea tradițional-estetică, care îi atribuie numai texte create special pentru cei mici și cea utilitaristă, care include în partimoniul literaturii copiilor orice text sau act de comunicare, produs sau adoptat de aceștia. În realitate, cele două direcții sunt convergente, timpului revenindu-i misiunea de a cerne valorile de nonvalori și de a transmite posterității creațiile cu adevărat valoroase din punctul de vedere estetic” (Cojocaru, 2004, p. 10).

Din toate timpurile școala a avut un rol important în selectarea și valorificarea textelor pentru copii.

În perioada modernă, școala a încurajat dezvoltarea literaturii pentru copii, cu scopul de a-și realiza obiectivele de formare a deprinderilor de scriere și de citire și a abilităților intelectuale ale elevilor. Basmele culte din literatura universală, introduse inițial în antologia lui Charles Perrault și completate la sfârșitul secolului al XIX – lea de cele populare au lărgit conținutul literaturii pentru copii. ,,Călătoriile unor eroi în spațiile geografice exotice, imaginare ori inaccesibile omului obișnuit au devenit teme preferate prin contribuția unor scriitori, precum J. Swift și J. Verne. Eroii generoși și îndrăzneți ai lui Walter Scott și Alexandre Dumas care ajută dezinteresat pe cei în dificultate au deschis drumul uneia dintre cele mai îndrăgite specii literare: romanul cavaleresc și de aventuri” (Cojocaru, 2004, p. 9).

Literatura pentru copii a început să-și modifice modul de exprimare, la sfârșitul secolului al XX-lea, când creațiile scrise au început să intre în competiție cu imagini și sunete, fiind sursă de inspirație pentru benzi desenate, teatre, filme și jocuri pe calculator.

,,Sintetizând, literatura pentru copii se formează din ansamblul creațiilor literare populare și/sau culte accesibile, prin conținut și formă, copiilor de diferite vârste și valorificabile în formarea acestora, în cadrul activităților școlare și extrașcolare” (Hobjilă, 2009, p. 203).

1.2. Criterii de selecție a textelor literare

Lectura poate fi considerată un ,,fenomen social și psihologic în același timp”, care se adresează diferitelor categorii de oameni din punct de vedere al posibilităților intelectuale, al nivelului de cultură, al pregătirii profesionale și al vârstei (Pavelescu, 2010, p.155).

Din primii ani de școală ai elevilor, învățătorii urmăresc permanent să realizeze cât mai bine formarea competenței de lectură, la început sub forma citirii ca înțelegere literară, iar mai apoi ca un fenomen tot mai complex, ,,constând în preluarea, perceperea și înmagazinarea informațiilor în maniere raționale, cât mai eficient controlate și deschise educației permanente” (Neacșu, 1990, p. 202).

Pentru a putea fi înțelese de către copiii de vârsă școlară mică și deci pentru a fi incluse în literatura pentru copii, operele literare trebuie să îndeplinească două tipuri de criterii:

Criterii obligatorii (cu caracter de axiomă):

Criteriul axiologic (valoarea estetică, artistică)

Criteriul accesibilității (pentru diferite categorii de vârstă)

Criterii facultative (cu caracter de regulă):

Criteriul valorii educative (caracterul didactic moralizator)

Criteriul apartenenței tematice (,,exploatarea universului infantil”) (Gherghina, 2005, p. 156).

Putem spune că primele două criterii au caracter de axiomă, sunt obligatorii, așadar operele care nu îndeplinesc aceste criterii nu pot să facă parte din literatura pentru copii. În primul rând ca să fie literatură pentru copii trebuie să fie literatură propriu-zisă, literatură adevărată, să aibă valoare estetică, artistică. Dar nu toate operele valoroase din punct de vedere artistic, deci care îndeplinesc criteriul axiologic, pot fi destinate copiilor. Ele mai trebuie să îndeplinească în mod obligatoriu un alt criteriu acela al accesibilității, să țină cont de particularitățile vârstei, de trăsăturile psiho-intelectuale ale copiilor de vârstă școlară mică. De exemplu: Faust, de J.W. Goethe, sau Divina comedie, de Dante, deși capodopere ale literaturii universale, nu pot intra în categoria literaturii pentru copii, pentru că depășesc puterea lor de înțelegere.

Este cunoscut faptul că în categoria literaturii pentru copii sunt incluse uneori (pentru că îndeplinesc criteriul axiologic și al accesibilității) și opere care nu au o valoare educativă explicită sau una didactică moralizatoare, de exemplu, fragmente din Amintiri din copilărie de Ion Creangă (La cireșe, La scăldat, Pupăza din tei sau Isprăvile lui Păcală, de Petre Dulfu, Caprele popii etc.). Criteriul apartenenței tematice este de asemenea facultativ; pe copii îi interesează în mod deosebit scrierile literare despre universul copilăriei (am văzut că un cercetător al acestui domeniu își propune înlocuirea sintagmei literatură pentru copii cu literatură despre copilărie), dar uneori copilăria este un pretext literar pentru scrierile filozofice, cum este Micul prinț, de Antoine de Saint-Exupery.

Sintetizând câteva idei importante din cursul (Hobjilă, 2009, p. 207 – 210), putem menționa faptul că textele literare sunt accesibile dacă din punctul de vedere al conținutului, al tematicii și al gradului de complexitate corespund particularităților de vârstă ale publicului-țintă, copiii. Pot fi ușor înțelese, așadar accesibile, textele care abordează tema copilăriei, a naturii, care prezintă ceea ce îi interesează pe copii, lumea lor și, în mod deosebit, jocul. De asemenea, copiii sunt captați și de întâmplări extraordinare din care își pot însuși valori morale. Dintre textele care trezesc interes și pot fi decodate de către micii școlari sunt basmele, romanele științifico-fantastice, fabulele etc.

Pentru a fi acesibile micilor școlari, textele literare trebuie să respecte unele exigențe și din punct de vedere al formei, cum ar fi:

Dimensiunile textelor literare trebuie stabilite conform vârstei copiilor cărora li se adresează,

aceștia având capacitatea de concentrare și atenția limitate în funcție de diferite vârste. Pentru școlarii din primele clase dimensiunile textelor literare trebuie să fie reduse, în schimb pentru elevii de clasa a IV-a pot fi mai ample, ei fiind în măsură să citească suplimentar romane, teatre pentru copii, etc.

Din punct de vedere al formei literare standard la nivel fonetic/fonologic, lexical, gramatical, textele de literatură pentru copii trebuie să respecte aceste norme pentru a nu crea dificultăți în ceea ce privește înțelegerea textului de către copii.

Un rol deosebit, în privința accesibilității textelor din literatura pentru copii, îl are activizarea, dezvoltarea și nuanțarea vocabularului. De aceea spunem că a înăvăța să citești înseamnă să înveți, a învăța să înțelegi, a învăța să pătrunzi treptat în tezaurul cultural al omenirii. De aici rezultă funcția instrumentală a citirii, necesitatea însușirii ei în clasele mici și perfecționarea în următorii ani de școlarizare. De asemenea modul în care sunt formulate enunțurile din literatura pentru copii trebuie să fie suficient de simple, coerente și să aibă o exprimare logică pentru a putea fi înțelese de către micii școlari.

Sintaxa frazei contribuie la accesibilitatea textelor literare, dacă enunțurile sunt simple, cu structuri simplu abordate, fără construcții arborescente, acestea fiind greu de înțeles de către copii.

Așezarea textului în pagină, caracteristicile tipăritului, asocierea text-imagine au un rol foarte important în accesibilitatea textelor din literatura pentru copii. Pentru școlarii din clasa I, lectura se realizează cu mai multă ușurință dacă textul este așezat în pagină într-un mod plăcut, sunt folosite fonturi mari, caractere lizibile, unele scoțând în evidență anumite aspecte importante. Prin imagini sugestive, poate fi completat mesajul textului, întărindu-i semnificațiile pentru cititorii-copii. Pentru școlarii de clasa a III-a și a IV-a pot fi observate diferențe în ceea ce privesc textele publicate pentru ei, fiind capabili să studieze texte cu o structură ceva mai complexă.

Textele literare pot trece printr-o etapă de accesibilizare, realizată de către învățător, pentru a putea fi utilizate de către copii.

Din perspectiva conținutului accesibilizarea se poate realiza prin abordarea unor fragmente

dintr-un text, cum ar fi de exemplu selectarea unui anumit număr de strofe dintr-o poezie mai amplă sau anumite capitole/fragmente din romane pentru copii. Pentru a nu se pierde din înțelesul textului, fragmentele eliminate pot fi rezumate. Un al doilea mod de a realiza accesibilizarea este simplificarea conținuturilor anumitor creații literare, în sensul eliminării unor episoade sau personaje, fără a afecta însă firul epic/acțiunii.

Din perspectiva formei accesibilizarea se realizează prin următoarele moduri:

Traducerea textelor din literatura universală pentru copii;

Înlocuirea formelor neliterare, a celor din masa vocabularului, cu cele literare standard – în

cazul în care textele conțin multe regionalisme, arhaisme, forme populare, neologisme etc. care împiedică înțelegerea textului de către copiii de o anumită vârstă (de exemplu, fragmente din Amintiri din copilărie, de Ion Creangă);

Intervenții în structura textului – pasaje de vorbire indirectă pot fi transformate în vorbire directă, pot fi dramatizate texte epice etc.

Anumite modalități de prezentare a textului – pentru a fi mai ușor accesibil textul trebuie să aibă anumite dimensiuni, fonturi, caractere, cromatică, imagini adecvate mesajului textului, dar să corespundă și particularităților de vârstă ale copiilor, ei având calitatea de receptori de literatură. În cazul prezentării orale a unui text, accesibilizarea presupune unele explicații, oferite în etapa de pregătire a receptării textului. În această etapă sunt de un real folos imagini, planșe, obiecte, pasaje înregistrate etc. un al treilea mod de accesibilizare a unor texte literare din literatura pentru copii este acela de a utiliza înregistrări video, programe/site-uri, desene animate sau filme pentru copii.

Înainte de a încheia acest subcapitol al capitolului I despre literatura pentru copii, facem precizarea că, în ciclul primar, se urmărește atât familiarizarea cititorului cu textul literar, cât și cultivarea gustului pentru lectură, urmând ca ulterior, în ciclurile următoare (gimnazial, liceal, universitar) să se formeze cititori independenți, ,,specialiști”, adevărați maeștri ai artei cititului. Utilizăm această expresie gândindu-ne în special la faptul că și cititul presupune o serie de pași de parcurs precum implicarea, participarea efectivă la crearea operei, la crearea sensurilor, a interpretărilor ei etc. căci ,,fiece text e o mașină leneșă care-i cere cititorului să facă parte din munca ei. Ar fi groaznic ca un text să spună tot ceea ce destinatarului lui ar trebui să înțeleagă: nu s-ar mai sfârși niciodată” (Eco, 1994, p. 2). Așadar elevii din ciclul primar nu au încă acea capacitate necesară asumării pe deplin a rolului de cititor ”profesionist” și nici capacitatea de a înțelege, de exemplu, un pact autobiografic, acesta fiind angajamentul pe care și-l ia un scriitor relatându-și viața așa cum a fost ea în realitate, ei având tendința specifică vârstei de a-și imagina că tot ceea ce citesc este verosimil, și în mod evident o transpunere a realității.

Gândindu-ne la același autor, Umberto Eco, și la una dintre conferințele dumnealui despre dispariția cărților în format pe hârtie și înlocuirea lor cu e-book-urile, elevii noștri beneficiază în prezent de ambele variante de cărți, deși preponderent este întâlnită utilizarea primei categorii. Același autor consideră că oricum, niciodată în istoria omenirii cărțile numerice, e-book-urile, aceste cărți în format electronic nu vor reuși să înlocuiască celelalte cărți normale, obișnuite (În România, în prezent a apărut un manual numeric, electronic, numit ,,Manual digital: Comunicare în limba română ” pentru clasele I și a II-a), așadar elevii noștri putând studia și de pe acestea.

Odată ce textele literare utilizate în cadrul orelor de literatură pentru copii respectă criteriile prezentate avem mari șanse să contribuim la formarea și dezvoltarea gustului pentru lectură a micilor școlari. Cu toate acestea să ținem seama că ,,gustul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă de durată care înglobează răbdare, perseverență, voință și, mai ales, presupune continuitate” (Bărbulescu, Beșliu, 2009, p.130).

1.3. Teme reflectate în literatura pentru copii, română și universală

Literatura pentru copii investighează universul propriu de cunoaștere al copilului, năzuințele,

aspirațiile lui cele mai înalte, relevă eroismul oamenilor din totdeauna, printr-o ingenioasă transfigurare artistică.

Există câteva dezbateri referitor la ce cuprinde literatura pentru copii. Există unele opinii conform cărora literatura pentru copii este literatură special scrisă pentru copii, deși multe cărți care erau destinate inițial publicului adult sunt acum catalogate ca lucrări pentru copii, de exemplu operele lui Mark Twain, Prinț și cerșetor sau Huckleberry Finn. Se manifestă de asemenea și tendința contrară, în care lucrările de ficțiune, inițial scrise pentru copii, sunt considerate ca fiind cărți pentru adulți.

,,În planul conținutului accesibilitatea presupune abordarea anumitor teme în anumite grade de complexitate: de exemplu, teme precum copilăria, natura, istoria, viața socială etc., reflectate în pasteluri alcătuite dintr-un număr redus de strofe, în schițe, povestiri cu un singur fir narativ etc., dar și aspecte care trimit către condiția umană, către releția viață – moarte etc. transpuse artistic în basme, romane pentru copii, piese de teatru etc. (Hobjilă, 2009, p. 204).

Tematica literaturii pentru copii cuprinde toate domeniile cunoașterii, ale experienței și realității umane obiective/subiective, cu deschideri către crearea de noi universuri, avându-l ca premisă pe cel cunoscut, față de care se distanțează pe calea fantasticului, a miraculosului, a științifico-fantasticului etc.

,,Pentru copii, realitatea nu are limite, putând să-și modifice legile, inclusiv fluxul temporal și de aceea, copilăria identifică în modul cel mai firesc lumea din afară cu lumea imaginată, astfel încât viața și natura pot fi oricând reinventate în orice formulă de vis sau de poveste. Imaginând cu ajutorul obiectelor din realitate o altă realitate, unde spațiul, și mai ales timpul, curg eliberați de limite, condus de imaginație, copilul încearcă să ne convingă că existența lui este o neîntreruptă minune și obiect de neîntreruptă inventare” (Andrei, 2004, p. 99).

Este cunoscut faptul că tema în literatură reprezintă ideea centrală a operei literare în jurul căreia gravitează narațiunea și care susține structura acesteia. Tema în literatura pentru copii, poate fi reprezentată de o schemă narativă recurentă (aventura, cunoașterea de sine), o imagine (imaginea copilăriei fericite), un concept (dreptatea, libertatea, războiul), chiar și un anume personaj regăsit în opera unui scriitor sau a mai multor scriitori (Pinocchio, Peter Pan, Soldățelul de plumb, Harry Potter). Nu există aspect al realității care să nu-l intereseze pe cel mic, opera literară răspunde setei

acestuia de cunoaștere, deoarece limitele încorsetează, duc la dulcegării, artificialitate, claustrare, privare, falsitate, banalitate. Cu alte cuvinte, și în cazul literaturii celor mici, lumea întreagă trebuie să fie o temă. Aceasta poate fi explicită sau implicită, centrală sau secundară. O exemplificare a temei explicite o întâlnim la Umberto Eco și Eugenio Carmi – autori de factură postmodernă – în povestirea intitulată Cei trei cosmonauți. Tema este aceea a competiției dintre oameni și a consecințelor ei.

Literatura pentru copii constituie o sursă inepuizabilă de exemple frumoase de comportare oglindite în mici antiteze între personaje, ne oferă consecințele neascultării sau ascultării, vredniciei sau lenei, cinstei sau necinstei, adevărului sau minciunii, ne prezintă trăsături pozitive ale unor eroi: vitejia, curajul, înțelepciunea, stăpânirea de sine, devotamentul, prietenia sinceră, dar și trăsături nedemne, condamnabile ale unor personaje: viclenia, zgârcenia, lăcomia, șiretenia, îngâmfarea.

Copiii trăiesc cu intensitate alături de eroii îndrăgiți ai operelor literare, se bucură când aceștia depășesc obstacolele ivite în cale și se întristează când aceștia au de suferit.

Este de necrezut cu câtă sete și afecțiune privesc copiii morala ascunsă în finalul operei, îi vezi triști și disperați când eroul sau eroina povestirii relatate sunt în impas și îndură suferințe, apoi strigă de bucurie când vine întorsura fericită și personajele iubite sunt salvate.

În călătoriile provocate de imaginarul din basme și povești, copilul se simte fericit, participă afectiv și este alături de eroii pe care îi însoțeste și la bine și la rău, imitându-i mai târziu în activitatea lor.

Conținutul poveștilor, basmelor, și nu numai, îl transpune pe copil într-o lume mirifică, îi cultivă fantezia și visarea. Ele au încântat întotdeauna copilăria tuturor generațiilor și, totodată, acestea constituie un mijloc important care contribuie la lărgirea orizontului copilului.

Literatura pentru copii își găsește un larg auditoriu în rândul tinerilor tocmai pentru că apelează la afectivitatea lor, aceasta contribuie la cunoașterea prin intermediul imaginii artistice a lumii înconjurătoare, lărgirea sferei de reprezentări despre cele petrecute anterior dar și la formarea unei atitudini corespunzătoare.

Copilul este creatorul propriilor imagini, povestitorul fiind cel ce le sugerează verbal. Efortul copilului de a-și imagina și înțelege nu poate fi conceput în afara unei gimnastici intense a memoriei, a gândirii, a voinței și a limbajului.

Pătrunzând într-o lume nouă pe care n-o cunoaște, copilul încearcă să și-o imagineze și să judece după propriile idei faptele prezentate.

Putem înțelege că diversitatea temelor unei opere literare sunt, de obicei, atributele calității acesteia. În general literatura pentru copii se concentrează asupra unor teme centrale, iar când apar unele secundare, sunt adesea în legătură directă cu tema principală. Tema centrală a seriei Harry Potter de J. K. Rowling este cea comună tuturor basmelor și poveștilor, lupta dintre forțele binelui (reprezentate în carte de micul băiat –vrăjitor Harry, prietenii și profesorii săi de la Hogwarts – neconvertiți de partea răului) și forțele răului (reprezentate de fatidicul Cap-de-Mort și avatarurile sale). Alături de această temă centrală, apar și altele secundare. Una dintre acestea este impusă de deznodământul primului volum, Harry Potter și Piatra Filozofală, și anume ideea că dragostea este una dintre marile puteri ,,magice” ale lumii.

,,În general, tematica literaturii pentru copii acoperă toate domeniile cunoașterii, ale experienței și realității umane obiective/subiective, cu deschideri către crearea de noi universuri, avându-l ca premisă pe cel cunoscut, față de care se distanțează pe calea fantasticului, a miraculosului, a științifico-fantasticului etc” (Hobjilă, 2009, p. 205).

Cunoașterea marilor teme ale literaturii pentru copii și a diversității de genuri și specii justifică apropierea, dar și diferențierea de literatura majoră. Marile teme ale literaturii pentru copii abordează o serie largă de probleme, de la cele estetice și etice, la cele cognitive și psihologice, istorice sau sociale. Literatura pentru copii nu este deloc un domeniu uniform, ci , mai degrabă, o categorie eterogenă, ce însumează o varietate de genuri și specii literare, dintre care unele cu caracter simplu, orientate spre acțiune, optimism și cu un ton educativ, iar altele nu.

1.4. Genuri și specii literare subordonate literaturii pentru copii

Literatura pentru copii include aceleași genuri și specii literare ca și în literatura națională, doar că au un caracter simplu, orientat spre acțiune, optimism și cu un ton educativ. Textele abordate se diferențiază în funcție de apartenența la genuri și specii literare diferite. Utilizarea acestor texte cu particularități proprii nu poate fi identică, motiv pentru care este necesară o bună cunoaștere a elementelor de teorie literară, pentru o corectă încadrare a textului și pentru o alegere adecvată a demersului metodic.

Literatura pentru copii oferă micilor ei cititorii/ascultători un univers propriu de cunoaștere, în care copilului i se relevă propriile năzuințe și aspirații, îi satisface nevoia de investigație și curiozitatea specifică vârstei, conducându-l cu pași mici, dar siguri, spre o cunoaștere profundă a omului și a lumii ce-l înconjoară. Prin lectură, copiii cunosc nu numai creațiile literare dedicate lor, ci și creații care prin valoarea lor artistică și prin mesajul lor profund uman interesează și pe adulți.

Literatura, în general, și literatura pentru copii, în special, este o formă de cunoaștere prin intermediul imaginii artistice, respingând schematismul de orice fel. Ca artă, literatura are trăsături distincte, specifice. Ea ,,reflectă realitatea prin intermediul imaginilor concret-senzoriale, relevabile în conștiința noastră cu ajutorul forței expresive a cuvintelor (…). Limbajul în literatură nu este un simplu instrument sau vehicul, ci o structură în care scriitorul îngroapă atât propria sa concepție, cât și pe cea a lumii” (Pascadi, 1972, p. 195).

Elevii din ciclul primar pot fi ,,conduși spre înțelegerea mesajului unui text literar prin diferite modalități, care depind de conținutul tematic al textului respectiv, cât și de genul și specia literară în care se încadrează. Oricât de nefiresc sau de forțat ar părea, toate textel din manualele de citire ale ciclului primar se încadrează, într-un fel sau altul, într-un gen și specie literară, sau, eventual, pot să conțină pasaje, replici din genuri diferite, ori pot fi nonliterare. De aceea, în abordarea unui text de citire este necesară cunoașterea raportului. De aceea, în abordarea unui text de citire este necesară cunoașterea raportului. De aceea, în abordarea unui text de citire este necesară cunoașterea raportului dintre autor și realitatea pe care o exprimă, a modalităților specifice de a înfățișa această realitate”(Șerdean, 2008, p.161-162).

Cele mai multe texte accesibile elevilor din clasele mici fac parte din genul epic și, în general, nu crează dificultăți de ordin metodic.

Genul epic pune în prim plan povestirea, copilul fiind atras de desfășurarea epică, deseori identificându-se cu personajele basmelor citite. Prin intermediul literaturii copilul ,,poate realiza o binevenită dedublare a sa atunci când se recunoaște în altul. Înainte de a putea întelege că eul său se află în contact cu alte euri, el își afla un alter ego multiplicat în fiecare personaj cu care simpatizează: copil, zână, prinț, iepure, gândăcel etc." (Bratu 1977, p.15).

Dintre speciile genului epic, recomandabile copiilor sunt:

basmul (ex. Făt-Frumos din Lacrimă, de Mihai Eminescu);

povestea (ex. Povestea unui om leneș, de Ion Creangă);

povestirea (ex. Căprioara, de Emil Gârleanu);

schița (ex. D-l Goe, de I. L. Caragiale);

snoava (ex. Păcală în satul lui, de Ion Slavici);

romanul de aventuri (ex. Cartea junglei, de Rudyard Kipling);

romanul autobiografic (ex. Amintiri din copilărie, de Ion Creangă)

romanul științifico-fantastic (ex. 20 000 de leghe sub mări, de Jules Verne);

legenda (ex. Povestea florii –soarelui de Călin Gruia);

fabula (ex. Greierele și furnica de La Fontaine).

Textele literare care aparțin genului epic, în general, prezintă o acțiune, fapte, întâmplări, iar

prezentarea lor este făcută de către autor, prezența acestuia alternând cu prezența personajelor. Modul de expunere dominant este narațiunea, dar sunt prezente și secvențe care prezintă descrieri și dialog. Expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul sunt momentele acțiunii, unor astfel de texte, care se desfășoară succesiv și trezesc curiozitatea și intresul pentru lectură al micilor cititori.

Un rol deosebit în dezvoltarea sensibilității copiilor și în formarea viitoarei personalități îl joacă și operele care aparțin genului liric.

Printre creațiile lirice studiate în clasele mici putem aminti:

pastelul (ex. Malul Siretului, de Vasile Alecsandri);

poeziile despre copilărie (ex. Iarna pe uliță, de George Coșbuc);

poeziile despre viețuitoare (ex. Zdreanță, de Tudor Arghezi);

poeziile despre patrie și eroi (ex. Dacă toate acestea fi-vor învățate, de Nicolae Labiș).

Aceste creații dezvăluie prezența directă a eului liric, transmițând emoția artistică printr-un limbaj afectiv, ce implică o mare densitate de sugestii. Treptat, copiii vor ajunge să identifice ,,imaginile frumoase", devenind sensibili la expresivitatea limbajului poetic, cultivarea acestei sensibilități este o sarcina permanentă a învățătorului care trebuie să-i îndrume pe copii spre cunoașterea și evidențierea ideilor poetice, spre relevarea imaginilor artistice ale textului, reușind astfel să identifice mesajul operei lirice.

În operele aparținând genului liric, prezența scriitorului este directă, pe când în cele aparținând genului epic această prezență directă alternează cu cea indirectă, realizându-se prin intermediul personajelor.

În afara speciilor literare menționate, există o categorie aparte a genului epic, în care se includ creațiile artistice create chiar de către copii. Acestea formează folclorul literar al copiilor, ,,le însoțesc jocurile și au o vechime foarte mare, o circulație largă în spațiu și varietate a formele de realizare” (Cojocaru, 2004, p. 2004).

Folclorul este ,,o știință a tradiției conservate oral (literatură, credințe, obiceiuri, rituri), o totalitate de fapte culturale care țin de particularitățile unui popor, o sumă de manifestări artistice credințe, obiceiuri, rituri), o totalitate de fapte culturale care țin de particularitățile unui popor, o sumă de manifestări artistice și ritualice care îi evidențiază psihologia” (Cojocaru, 2004, p. 16).

Speciile principale au fost clasificate în:

proverbe – ,,concise și plastice, relativ stereotipe, care exprimă concentrat adevăruri cu

valabilitate generală, îmbinând o largă și bogată experiență de viață… cu observația practică concentrată a fenomenelor și lucrurilor înconjurătoare” (Istoria literaturii române, 1964, p.194) (ex. La pomul lăudat să nu te duci cu sacul);

zicători – ,,menite a caracteriza succint și plastic, memorabil, o seamă de împrejurări ale vieții; zicătorile au funcția de a reliefa o idee, un sfat, de a preveni asupra vreunui rău sau a susține o afirmație” (Dicționar de termeni literari, 1976, p. 472-473) (ex. Graba strică treaba);

ghicitori – ,,de mici dimensiuni, de obicei în versuri, care cer identificarea, prin asociații logice, a unui obiect, a unei ființe etc., prezentate întotdeauna învăluit cu ajutorul perifrazei sau al tropilor” (Mic dicționar enciclopedic, 1972, p. 410) (ex. Am un om mititel, face gardul frumușel);

recitativele-numărători (ex. Una, două, trei,/ Baba la bordei/ Curăță ardei/ Pentur moș Andrei);

cântecele-formulă (ex. Auraș-păcuraș,/Scoate-mi apa din urechi/Că ți-oi da parale vechi./ Scoate-mi-o din amândouă/ Că ți-oi da parale nouă);

cântecele-joc (ex. Podul de piatră s-a dărâmat,/ A venit apa și l-a luat./ Vom face altul pe

mal în jos,/ Altul mai trainic și mai frumos.);

frământările de limbă (ex. Tot am zis c-am zisc c-oi zice,/ Dar de zis eu n-am mai zis;/ Nici n-am zis, nici n-oi mai zice/ c-am să zic c-am zis c-oi zice).

Creațiile populare, în versuri sau proză, au constituit dintotdeauna un izvor nesecat de cunoaștere, formând fondul strămoșesc al oricărei literaturi. Literatura populară românească oferă un bogat izvor de inspirație literaturii culte; datinile, obiceiurile și aspirațiile oamenilor din popor fiind cunoscute prin intermediul cântecului, jocului și al lecturii.

Folclorul copiilor se afirmă ca o parte componentă a literaturii naționale, având un conținut și un mod de realizare artistică proprii, dominând jocul, dar contribuind la educația intelectuală, morală și estetică a copiilor.

Un loc aparte în literatura pentru copii îl ocupă genul dramatic. Textul dramatic reprezintă o ,,operă literară aparținând genului dramatic, caracterizată prin modalitatea alternativă de transmitere a mesajului de către dramaturg, atât prin intermediul replicilor personajelor și al acțiunii construite prin acestea, cât și prin didascalii, cu rol în facilitarea punerii în scenă a textului respectiv” ( Hobjilă, 2012, p. 101).

În activitatea cu copii se folosesc deseori lecturi dramatizate, dramatizări, monologuri, scenete, piese. În operele care aparțin acestui gen literar, în prim-plan apar personajele. Dramaturgia este prin definiție ,,arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta” (Szekely, 2006, p.164).

Pentru micii școlari, teatrul pentru copii, prezintă un loc deosebit, atunci când este prezentat sub forma spectacolelor de teatru sau cinematograf, constituind un mijloc puternic de influențare asupra sentimentelor și convingerilor morale, asupra imaginației, a gustului estetic și a caracterului uman în formare. Pentru cei mici, spectacolul oferă posibilitatea de înțelegere, textul fiind susținut de regie, de jocul actorilor și scenografie. Pentru ca spectacolul să fie înțeles de către copii, învățătorul trebuie să realizeze discuții înainte sau după vizionare. Recomandabilă este nu numai vizionarea, ci chiar punerea în scenă și interpretarea pieselor de către copii.

Teatrul, de altfel, poate fi considerat act educational, cu reale valențe în formarea copiilor, inlusiv de ordin terapeutic – funcțiile teatrului ca act educațional, terapeutic: ,,funcția de comunicare – recrează o bază psihologică care să favorizeze adaptarea socială”; ,,funcția de reglare – anulează dezechilibrul și reface homeostazia”; ,,funcția expresivă – oferă copiilor posibilitatea de a conferi mesajului trăirile lor afective”; ,,funcția de comprehensiune simpatetică – copilul ințelege trăirile partenerului, poate face schimb de sentimente prin intermediul rolurilor (fără să perceapă că schimbul se realizează direct)”; ,,funcția de construcție și creație – produsul artistic este unic și nereproductibil, poartă expresia personalității copilului” etc. (Ciobotaru, Mihailovici, 2003, p. 16).

În condițiile în care copilul se arată ,,mai dispus să accepte metaforele, mai intransingent cu lipsa de sinceritate în discursul scenic” și ,,nu reacționează în conformitate cu teoriile despre artă, ci doar cu gradul de sinceritate și de implicare a celui pe care îl invită nu într-un univers fictional, ci într-o altă realitate” (Ciobotaru, 2006, p. 20), spectacolul ca lume de semnificații presupune, fie că este vorba despre teatrul propriu-zis sau despre teatrul de păpuși/ teatrul cu marionete/ umbre etc., coroborarea valențelor textului dramatic (sau dramatizat) și ale jocului actorilor cu scena, muzica, lumina, regia etc., toate concurând la crearea acelei lumi în care copilul regăsește valori, repere, sensuri.

Dintre cele mai frecvente lucrări ale dramaturgiei pentru copii sunt feeria (ex. Înșir-te, mărgărite! de Victor Eftimiu), poveștile și basmele dramatizate, în care predomină dialogul și monologul (ex. Albă-ca-Zăpada, de Frații Grimm).

Privind realitatea prin forma artistică, și literatura destinată copiilor devine, implicit, o modalitate specifică de cunoaștere, elementul de specificitate fiind dat de limbajul ei particular. Indiferent că se adresează adulților sau copiilor de vârstă școlară mică, limbajul literaturii este preponderent reflexiv spre deosebire de cel aparținând științei, care se distinge prin tranzitivitate. A dezvolta dragostea pentru literatură încă de la vârsta școlară mică nu înseamnă a renunța la exigențele esteticului, sub pretextul că ne adresăm celor mici, ci, dimpotrivă, reușita este asigurată dacă învățătorul știe să sensibilizeze pe micii ascultători sau cititori, prin intermediul forței expresive a limbajului artistic.

Pentru aceasta, volumul de informații, de cuvinte și expresii din opera comentată, prin mijlocirea lecturii explicative, nu trebuie să vină în contradicție cu unele principii didactice, și anume: respectarea particularităților de vârstă și individuale, accesibilitatea, însușirea conștientă și activă a cunoștiințelor, intercondiționarea dintre concret și abstract etc.

,,Literatura pentru copii, în raporturile sale nuanțate cu literatura despre copii, literatura asociată sferei educativului, cu literatura română si universală, în general, se caracterizează – prin prisma specificității date de particularitățile publicului-țintă și de contextele particulare de actualizare – printr-o serie de coordonate specifice la fiecare nivel de analiză: atât din perspectiva conținutului creațiilor literare, a realității reflectate artistic, a mesajului transmis, cât și din perspectiva formei pe care o îmbracă acestea” (Hobjilă, 2009, p. 211).

În concluzie, literatura are rolul de a trezi elevilor interesul pentru minunata lume a poveștilor, basmelor și poeziilor, având o contribuție enormǎ în dezvoltarea și evoluția sa în societate.

Capitolul 2. LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR ÎN TEXTELE LITERARE RECEPTATE LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ

Cartea este un tonic, miracol și eternitate.

Tudor Vianu

Lumea necuvântătoarelor fascinează școlarii mici și e una din temele propuse în programa școlară, această biblie a profesorilor pentru organizarea și desfășurarea întregii lor activități didactice.

2.1. Premise psihopedagogice ale receptării textelor literare la vârsta școlară mică

Specificăm faptul că există o sumedenie de teorii ale psihologiei vârstelor, însă noi ne-am oprit la teoria piagetiană despre stadialitatea dezvoltării cognitive. Jean Piget a fost un scriitor elvețian care a răspândit ideea că omul se naște cu anumite scheme și pre-scheme de adaptare la mediu pe care și le îmbunătățește prin asimilare și acomodare. Această perspectivă se opunea opiniei lui John Lock (http://plato.stanford.edu/entries/locke/ accesat pe data de 21.04.2005, traducerea noastră ) care considera că omul se naște „tabula rasa”. După Piaget, vârsta școlară mică s-ar încadra la stadiul operațiilor concrete, respectiv corespunzătoare intervalului cronologic de etate 6/7 – 11/12 ani. Astfel, în această perioadă, copilul devine conștient și analizează tot ceea ce se întâmplă în jurul său, în afara vieții sale. Este capabil să-și însușească anumite concepte și să creeze raționamente logice care necesită totuși raportarea directă la concret, posedând totuși un anumit grad de abstractizare; ”copiii folosesc termeni abstracți, dar fac acest lucru numai în legătură cu obiecte concrete” (Smith, 2005, p. 112).

În ceea ce privește specificul receptării literaturii în școală, aceasta derivă din particularitățile literaturii ca act de cunoaștere și ca act de comunicare ( Nicolescu, 2003, p. 111).

2.1.1. Limbajul în perioada școlară mică

Limbajul uman este un fenomen de o complexitate majoră, despre acesta scriindu-se foarte mult. Descartes considera că limba este specifică omului și de aici ar exista ideea de utilitate a unei limbi universale. Descartes credea că prin limbaj, omul reușea să creeze mereu enunțuri noi, plecând de la un număr foarte mic de unități și reguli gramaticale, ceea ce presupunea că limbajul uman ar fi o expresie a rațiunii universale. Plecând de la aceste principii au fost create așa-zisele „gramatici rațional” a căror prototip a fost Gramatica de la Port- Royal (Munteanu, 2005, p. 68, 69).

Limbajul este instrumentul cu ajutorul căruia ne comunicăm gândurile. Folosirea limbajului presupune două aspecte: producerea și înțelegerea, după cum sunt clasificate și competențele generale după care ne ghidăm în elaborarea oricărui proiect didactic și evident a oricărei acțiuni pe care o întreprindem în calitate de dascăli, este vorba despre ,,capacitatea de receptare a mesajului oral, capacitatea de exprimare orală, capacitatea de receptare a mesajului scris (citirea/ lectura) și capacitatea de exprimare scrisă” (Programa școlară, I. Obiective cadru, 2003, p. 2 ).

„Limbajul reprezintă capacitatea unei ființe umane de a învăța și de a folosi unul sau mai multe sisteme de semne pentru a comunica cu semenii săi și a-și reprezenta lumea” (Bărbulescu, 2009, p. 70).

Eugen Coșeriu (apud. Romedea, 2007, p. 380) distinge în sfera limbajului articulat două realități de bază: actul lingvistic și limba sau sistemul din care actul lingvistic face parte. Orice act lingvistic este, prin natura sa, un act esențialmente individual, dar determinat social de către însăși finalitatea sa. Actul lingvistic, mai exact prin finalitatea sa, antrenează întotdeauna cel puțin doi indivizi: un emițător și un receptor. Prin consecință, actul de comunicare este unul din actele sociale fundamentale, comunicarea asigurând întreținerea legăturilor sociale. Comunicarea nu este o simplă acțiune, ci un sistem complex de interacțiuni. Pentru realizarea unui schimb verbal reușit, cei doi sau mai mulți parteneri ai comunicării trebuie să posede diverse competențe: competențe lingvistice și paralingvistice, competențe ideologice și culturale (Romedea, 2007, p. 380). Cu referire la subiectul nostru, în mod direct emițătorii sunt profesorii sau autorii prin textele lor și receptorii elevii, comunicarea literară desfășurându-se într-un cadru social, la școală, sub îndrumarea profesorului – ghid, care are ca scop formarea acestor competențe diverse amintite anterior.

Vom adopta perspectiva cronologică, trasând dezvoltarea copilului atât în înțelegerea orală, cât și în producerea limbajului. Dacă la un an și jumătate un copil poate avea un vocabular de 25 de cuvinte, la 6 ani, vocabularul copilului este de aproximativ 15 000 de cuvinte (Smith, 2005, p. 461).

Conform studiilor efectuate de anumiți specialiști, ,,legătura dintre limbaj și gândire se manifestă cu claritate, întrucât ei gândesc cu voce tare, tendință care se manifestă chiar și la școlarii mici. Cultivarea și educarea limbajului duce în mod direct la educarea gândirii. Învățându-l pe copil să se exprime clar și corect, îl învățăm, în același timp, să gândească clar și corect. Conținutul gândirii devine mai clar dacă preocuparea pentru o exprimare clară este constantă. Un rol deosebit în dezvoltarea gândirii copilului îl are însușirea citit-scrisului, care îl ajută să își extindă considerabil posibilitățile de cunoaștere” (Bărbulescu, Beșliu, 2009, p. 72).

2.1.2. Formarea interesului și a gustului pentru lectură

Formarea interesului și a gustului pentru lectură reprezintă unul dintre obiectivele principale ce ni-l propunem în calitate de învățători. Odată format, gustul pentru lectură, se poate transforma în pasiune, iar aceasta poate dura pe tot parcursul vieții unui om.

Există anumite strategii didactice care facilitează îndeplinirea acestui obiectiv. Una dintre acestea ar fi utilizarea imageriei. Aceasta ,,poate îmbunătăți comprehensiunea la un nivel mai general, prin efectul indirect pe care-l are asupra menținerii active a atenției și asupra procesărilor de nivel mai adânc. Exerciții de imagerie s-au dovedit a avea un efect benefic îndeosebi în cazul activității de citire la copiii din primele clase școlare” (Mih, 2004, p. 85).

Pentru trezirea interesului pentru lectură, trebuie să oferim texte care să fie atrăgătoare pentru publicul țintă, nu numai folosind imageria, ci alegând de asemenea texte atractive. De exemplu, texte care să satisfacă exacerbata curiozitate a elevilor din ciclul primar, opere literare cu teme specifice vârstei acestora. Tema viețuitoarelor este potrivită pentru această etapă de vârstă. Pentru cultivarea gustului pentru lectură, trebuie să avem în vedere faptul că o clasă de elevi e formată din aproximativ 30 de elevi care au personalități diferite, provin din medii sociale diferite, cu bagaje de cultură generală diferite, cu modele diferite și de aceea e important să găsim un numitor comun pentru stimularea tuturor elevilor în practicarea cititului ca pasiune. 30 de elevi înseamnă gusturi diferite, însă totuși în linii generale trebuie să găsim texte literare care să-i atragă pe majoritatea dintre ei. E foarte important să facem o anchetă personală, frontală cu elevul și/sau unul dintre părinți sau oricare tutore – aici depinde de gradul de disponibilitate al acestora de participare la astfel de activități asupra preferințelor acestora insistând pe citit. Ancheta se poate face prin intervievare sau prin aplicarea unui chestionar cu diverși itemi.

De exemplu :

Întrebări pentru părinte/tutore :

Ce-i place copilului dvs. din tot ceea ce lucrăm la școală?

Din câte ați observat, îi place să citească?

Citește acasă textele din manual?

Mai citește și altceva? Ce anume?

Întrebări pentru elev :

Ce-ți place cel mai mult la școală din tot ceea ce lucrăm?

Ce părere ai despre citit? E simplu sau e dificil? Ți se pare frumos să citești?

Crezi că e important să citești?

Ce ai citit până acum? Poți să-mi oferi, te rog, câteva exemple?

Poți să-mi spui care sunt operele care ți-au plăcut cel mai mult dintre toate pe care le-ai citit?

Alege varianta/ variantele care ți se potrivește/ potrivesc :

Mi-a plăcut foarte mult povestea .

Mi-au plăcut cuvintele frumoase pe care le folosește autorul.

M-a fascinat lumea viețuitoarelor din cartea aceasta.

Pune în ordine activitățile tale preferate din următoarea listă :

privitul la televizor

mersul cu bicicleta

mersul cu rolele

cititul poveștilor cu mama sau cu tata

socotitul

desenatul

cititul poveștilor la școală

cititul de unul singur acasă

Scrie în dreptul fiecărei opere studiate la școală, în funcție de cât de mult ți-a plăcut,

unul dintre cuvintele: deloc, foarte puțin, puțin, suficient, enorm, foarte mult, mult.

Amintiri din copilărie

Gândăcelul

Ursul păcălit de vulpe

Capra cu trei iezi

Notează cu adevărat sau fals, în funcție de preferințele tale:

Îmi plac nespus de mult operele în care apar animale sau viețuitoare.

Îmi plac mult operele în care apar animale sau alte viețuitoare.

Nu-mi plac deloc operele în care apar animale sau alte viețuitoare.

Îmi sunt indiferente operele în care apar animale sau alte viețuitoare.

În urma chestionarelor aplicate, vom trage o concluzie cu privire la preferințele elevilor si vom ține cont de acestea în organizarea activității noastre didactice. Putem, de asemenea, solicita fișele individuale de la bibliotecă, pentru realizarea unei analize asupra preferințelor elevilor în domeniul cititului.

2.1.3. Cultivarea creativității în orele de Comunicare în limba română / Limba și literatura română

Creativitatea e o structură a psihicului uman care permite realizarea unor inovații, fie că e vorba de producții sau de opere noi. Principala funcție psihică a procesului de creație este imaginația „ proces de sinteză a unor reacții, fenomene psihice noi” (Cucoș, 1998, p.54).

În dezvoltarea creativității elevilor trebuie să ținem cont de o serie de factori intrinseci și extrinseci, precum baza genetică a elevilor, respectiv factorul ereditar, gradul lor de inteligență, căci gândirea influențează într-o mare măsură creația, temperamentul, caracterul elevilor etc. În acest sens elevii fermi și perseverenți, cu o voință puternică în depășirea obstacolelor ce stau în calea obținerii produselor inovatoare, dar și cei care sunt motivați spre a descoperi ceva nou, au șanse mari de a deveni din ce în ce mai creativi.

Învățătorul trebuie să se folosească de toate strategiile pentru a cultiva motivația intrinsecă a elevului, ceea ce presupune satisfacerea curiozității specifice vârstei de a afla cât mai multe lucruri și de asemenea alimentarea aspirației spre competență, respectiv dorința elevilor de a deveni mai buni, de a face performanță într-un anumit domeniu și trebuie să mențină viu interesul elevilor pentru cunoaștere, frumos și cultură.

Pentru a contribui la dezvoltarea creativității, cadrul didactic trebuie să încurajeze elevii, să rezolve exerciții care solicită actul creativ cum ar fi: realizarea unui text opus ca și conținut; crearea unui personaj cu trăsături opuse decât cele date în anumite texte; schimbarea finalului unei opere; introducerea unui personaj/secvențe în text; povestirea din punct de vedere al unui personaj; emiterea unei păreri despre o atitudine, acțiune; crearea unei povestiri, versuri pe baza unor cuvinte; exerciții de interpretare; alcătuire de texte cu titlul dat, cu început dat, cu final dat, după imagini, texte libere, după benzi desenate, după un plan de idei, pe baza unor cuvinte de sprijin, pe baza unui text încurcat, după un proverb sau grup de versuri; exerciții de creare de cuvinte pornind de la o silabă, schimbând poziția literelor din cuvântul dat, urmărind literele dintr-un careu, schimbând o literă cu alta, unind două cuvinte, sau prin eliminarea unor litere și silabe din cuvintele date; exerciții de rimă, de construire de dialoguri între anumite personaje; povestiri la timpul viitor.

Aceste activități dezvoltă gândirea creativă și anticipativă a elevilor, conduc la cultivarea unor însușiri care să le motiveze curiozitatea și dorința de a rezolva sarcini noi. Învățătorul trebuie să aibă o atitudine încurajatoare față de elevi, să-i aprecieze pozitiv stimulându-le spontaneitatea și inițiativa, creând stări pozitive necesare pentru antrenarea acestora în rezolvarea sarcinilor și pentru o cât mai bună reușită în astfel de activități. De aceea trebuie menționat faptul că ,,Actul de creație nu urmează niciodată un plan, o schemă fixă, așa încât nici nu este ușor de planificat. Putem începe cu modelarea și regândirea activității instructiv-educative, fără să uităm că profesorul este unul dintre factorii care pot educa creativitatea – un dascăl creativ va forma elevi creativi” (Bărbulescu, Beșliu, 2009, p. 165).

Creativitatea elevilor poate fi stimulată printr-o serie de strategii și metode active moderne sau prin joc.

,,Dintre metodele bazate pe acțiunea fictivă, jocul ocupă un rol important în strategia de educare a creativității. Copilul transpune conștient realul într-un plan imaginar, creează, deși într-un mod elementar” (Rafailă, 2002, p. 81).

Plecând de la premisa că totul în societate se bazează pe joc, omul actual fiind o variantă modernă a acelui ,,homo lundens” (Huizinga, 2012, p.5 ), și ceea ce se întâmplă la școală este tot un joc sau cel puțin așa ar trebui să fie. Un joc în care cadrul didactic are numeroase ocazii să-și pună în valoare calitățile specifice altor meserii precum cele de actor, scenarist și regizor, ținând cont de reguli riguroase și unde perdantul e cel care le încalcă.

Jocul este unul dintre cele mai importante mijloace prin care se obține învățarea eficientă și prin care se dezvoltă creativitatea în ciclul primar, deoarece activitatea ludică este activitatea preferată a copiilor de această vârstă.

La clasele primare, este importantă utilizarea jocului, în cadrul orelor de Comunicare în limba română/Limba și literatura română, deoarece ,,Prin joc, copilul realizează o asimilare a realului și acomodarea eului la real. Aceste două coordonate produc adaptarea, proces reactiv, dar și creativ. Prin implicarea cognitivă și afectivă a copilului, jocul (mai ales cel de rol) dezvoltă empatia, capacitatea evaluativă și pe cea anticipativă, stimulează relațiile interpersonale de cooperare și de adaptare la comportamentul celuilalt. Stimulând interesul pentru joc, canalizăm energia copiilor spre un scop bun și creăm condițiile pentru ca, mai curând sau mai târziu, să descopere ei singuri activitatea creatoare, ca să le umple viața” (Bărbulescu, Beșliu, 2009, p. 165-166).

Există numeroase activități ludice și nu vom enumera în acest subcapitol și nici nu vom exemplifica multe jocuri didactice, deoarece vom face aceste lucruri în subcapitolul următor folosind ca texte literare suport – opere literare ale autorilor aleși de noi. Jocul presupune o activitate distractivă, iar în cadrul școlar, prin această activitate, se urmărește transmiterea unor informații, fixarea lor sau obținerea unor producții orale sau scrise. Vom oferi un singur exemplu complex prin care puteam stimula creativitatea elevilor de clasa a II-a:

Text suport : Când stăpânul nu-i acasă, de E. Gârleanu

Eșantion de elevi : 30 de elevi

În etapa captatio benevolentiae, învățătoarea poate veni în clasă cu o imagine decupată care să reprezinte un șoricel sau, eventual, cu un șoricel din pluș și să-i întrebe pe elevi ce reprezintă acesta și cum li se pare (amuzant, drăguț, comic etc) :

Odată ce am pregătit terenul pentru brainstorming, rugăm elevii să spună la ce se gândesc când văd acest șoricel. Specificăm în mod clar că orice idee este foarte bună. Scoatem o minge mică pe care o vom arunca elevilor doritori să răspundă, facem mai atractivă această etapă, elevii având impresia că se joacă, de fapt, cu mingea.

Schița tablei cu posibile răspunsuri ale elevilor pe care le notează,pe rând, profesorul și elevii în caiete:

Încercăm să-i facem să-și amintească de ultima operă studiată în care șoricelul era personaj principal, și anume, de poezia lui Grigore Alexandrescu, Șoarecele și pisica. Le reamintim câteva detalii despre aceasta și-i informăm că vom trece mai departe la o altă operă în care unul dintre personajele principale este șoricelul. Aceasta se numește Când stăpânul nu-i acasă  de Emil Gârleanu. Oferim fișele cu schița aceasta fiecărui elev.

Învățătorul realizează o citire model a textului, efectuează o citire expresivă și alege tonul adecvat, respectând punctuația, exprimându-și în mod discret afectivitatea prin mimică și gestică. Învățătorul verifică atenția cu care elevii ascultă, observându-le reacțiile din timpul lecturii, însă poate propune și o scurtă conversație asupra conținutului. După aceasta, în funcție de doritori, se citește textul cu voce tare, pe rând, de către elevi.

După ce facem o serie de aplicații pe text – identificarea elementelor specifice textului (care este titlul, numele autorului etc. raporturi de sinonimie, antonimie prezente etc.), putem propune urmărirea unui material video și anume a unui episod din desene animate (un episod din Tom și Jerry, de exemplu https://www.youtube.com/watch?v=7YVnUUdtSNE – accesat pe 16.04.2015). Ca sarcină de lucru pentru dezvoltarea creativității, putem solicita o comparație a operei cu episodul urmărit. Această analogie îi ajută pe elevi să-și dezvolte creativitatea, încercând să găsească similitudini și diferențe, interpretând în același timp întâmplările, utilizând cuvinte din text pentru realizarea sintezei etc.

Putem continua cu alt exercițiu de stimulare a creativității, ducându-i pe elevi într-o sală de calculatoare, unde fiecare copil, va putea accesa un joc strategic cu Tom și Jerry (Joc digital Tom and Jerry http://www.jocuripenet.ro/jocuri/jerry-hotul-de-cascaval.html – accesat pe 16.04.2015).

2.2. Autori de referință din literatura română consacrată lumii necuvântătoarelor

Am ales doar șapte autori din literatura română ale căror texte ar putea fi abordate și valorificate în ciclul primar la orele de Comunicare în limba română/Limba și literatura română. Selecția noastră s-a făcut fără să fi ținut cont de anumite criterii, de vreo ierarhie găsită în textele de specialitate. Ne-am bazat pe experiența de la catedră. Așadar de-a rândul anilor, în manualele și auxiliarele folosite la clasă apăreau adesea fragmente din acești autori. Am remarcat de asemenea că aceștia erau preferații generațiilor mele de elevi etc. Așadar, pentru fiecare dintre textele alese din autorii ce urmează să-i abordăm vom ține cont de competențele generale, competențele specifice și de exemplele de activități de învățare conform programei (Programa școlară, 2013, p. 3, 4).

Obiectivele aferente capacității de receptare a mesajului scris, extinderile și conținuturile învățării ar fi:

Identificarea elementelor de bază ale organizării textului în pagină: așezarea titlului pe mijlocul rândului, scrierea numelui autorului sub titlul, așezarea în pagină a textului etc.

Citirea fluentă, expresivă și corectă a textului literar (intonație în funcție de specificul frazelor enunțiative, exclamative, interogative, evitarea pauzelor lungi în lecturare, a întreruperii pronunțării cuvintelor etc.).

Desprinderea informațiilor esențiale dintr-un text dat, dar și a celor de detaliu (care este mesajul, care este tema, despre ce se vorbește în text, care sunt personajele, ce trăsături fizice au acestea, care ar fi potretul lor moral etc.)

Sesizarea semnificațiilor cuvintelor în funcție de un context dat (de exemplu, din ,,Gândăcelul” „bulgărele de aur” este soarele etc).

Identificarea ideilor principale din textul narativ citit și a secvențelor descriptive și dialogate din acel text.

Povestirea textelor citite și alcătuirea rezumatului lor.

Manifestarea interesului pentru lectura textelor literare.

Identificarea figurilor de stil (epitet, metaforă, personificări, comparații) și a imaginilor artistice (vizuale, auditive, dinamice, olfactive, tactile, sinestezice).

Crearea unor comparații și transformarea metaforei în comparație.

Sesizarea repetării unor cuvinte care accentuează o idee sau o imagine.

Formularea mesajului textului studiat.

Exprimarea propriilor păreri, idei și sentimente în legătura cu textul studiat.

Delimitarea textului narativ în fragmente logice și formularea ideilor principale ale acestuia.

Recunoașterea structurii unui text liric ( vers, strofă, rimă) și a mijloacelor artistice, a ideilor și a sentimentelor transmise de autor (Nicolescu, 2003, p. 109, 110).

Se impune de asemenea să specificăm faptul că exemplele de abordări didactice propuse de noi sunt făcute ținându-se cont de învățarea/predarea integrată, așadar vom propune o serie de activități didactice pentru dezvoltarea celor patru competențe/capacități – obiective cadru: dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral, dezvoltarea capacității de exprimare orală, dezvoltarea capacității de receptare a mesajului scris (citirea/lectura) și dezvoltarea capacității de exprimare scrisă (Programa școlară, I. Obiective cadru, 2003, p. 2).

2.2.1. Ion Creangă

Data nașterii lui Ion Creangă nu este cunoscută cu exactitudine, autorul însuși afirma că s-a născut pe data de 1 martie 1837 în Humulești, Jud. Neamț, iar numele său după tată a fost Ioan Ștefănescu (Călinescu, 2003, p. 419)

Copilăria lui Creangă ne este cunoscută din celebrul bildungsroman Amintiri din copilărie. După ce începe școala pe lângă biserica satului natal, mama sa îl lasă în grija bunicului său matern care se ocupă de creșterea lui, iar acesta-l înscrie la Școala Domnească de la Tg. Neamț. Mama sa, dorind să-l facă preot l-a înscris la Școala Catihetică din Fălticeni. Pleacă la Iași, silit de situație, căci școala respectivă s-a desființat. La Iași descoperă lumea citadină, cu un profund regret față de viața de la țară.

A fost dascăl și diacon până să fie exclus din categoria preoților, căci nu a respectat deontologia acestor meserii, divorțând de soția sa etc. Și-a dedicat apoi întreaga viață literaturii.

L-a cunoscut pe Titu Maiorescu – personalitatea marcantă a istoriei literaturii române care i-a fost profesor, apoi pe Mihai Eminescu care l-a îndemnat să frecventeze societatea Junimea și cu are a fost bun prieten (Călinescu, 2003, p. 419 – 431).

Opere în care întâlnim viețuitoare:

Povestea porcului

Capra cu trei iezi

Amintiri din copilărie

Ursul păcălit de vulpe

Soacra cu trei nurori (vite, păsări)

Povestea lui Harap- Alb

Punguța cu doi bani

Ținând cont de imagerie – amintită într-un capitol anterior, valorificăm un text literar – basm cult Povestea lui Harap-Alb în format digital, electronic, numeric adaptându-l , păstrând doar o mică parte din el în care apare calul (specificând elevilor doritori că au posibilitatea de a vizualiza acasă continuarea) propunând și o fișă de lucru.

Acest material poate fi accesat la linkul https://www.youtube.com/watch?v=ldjFtGPszRI – accesat pe 16.04.2015. De preferat este să nu lăsăm sonorul acestui material video a cărui dimensiune o vom stabili în funcție de planificare, elevii fiind nevoiți să citească rândurile de pe imagini.

Povestea lui Harap- Alb, după Ion Creangă fișă de lucru pentru clasa a IV-a:

Care este titlul operei literare pe care ați urmărit-o în format digital?

Care este numele autorului acestui basm?

Câți fii avea craiul?

Unul

doi

trei

patru

Dați un sinonim pentru cuvântul ,,fecior” .

Ce altă operă în care apare animalul cal mai cunoașteți? (,,Calul”)

Care este autorul acelei opere? (Emil Gârleanu)

O altă operă care abordează tema viețuitoarelor este Amintiri din copilărie. Folosind ca text suport fragmentul în care Nică fură pupăza din tei, propunem următoarele etape ale abordării textului:

Lectură explicativă a textului

Întocmirea planului de idei

Povestire pe momentele subiectului

Vizualizarea unui material video din filmul Amintiri din copilărie (https://www.youtube.com/watch?v=VRhbDMJV2Y4- accesat în data de 24.04.2015)

Compararea fragmentului scris cu ecranizarea. Reliefarea asemănărilor și a diferențelor. Comentarea unor replici. Analiza umorului din replici.

Exerciții de vocabular: arhaisme, regionalisme, sinonime, omonime, paronime etc.

2.2.2. Emil Gârleanu

S-a născut în anul 1878 în data de 5 ianuarie la Iași, a urmat clasele primare la Școala publică de băieți nr. 2 din Sărărie, învățând după „Învățătorul copiilor” al lui Ion Creangă. A fost activ în viața de cazarmă, a copilărit pe meleaguri sătești, s-a căsătorit cu Marilena Voinescu și au avut un singur copil pe nume Rodica; toate acestea au fost surse de inspirație pentru tot ce-a publicat. A editat reviste sau a colaborat la multe dintre ele, a contribuit la înființarea Societății Scriitorilor Români în anul 1909, a fost director al Teatrului Național din Craiova, a fost traducător, regizor, scenarist și nu înainte de toate scriitor, publicând recenzii, cronici literare și plastice, poezii și proză. A publicat și sub pseudonimul Emilgar, iar dintre publicațiile sale amintim: „Bătrânii – schițe din viața boierilor moldoveni”, „Din lumea celor cari nu cuvântă”, ,,Amintiri și schițe”, „Nucul lui Odobac” etc. (Călinescu, 2003, p. 562 -564).

Emil Gârleanu părăsește lumea terestră pe care a iubit-o și transpus-o în operele sale la nici măcar 36 de ani, moartea sa fiind enigmatică.

În opera sa se oglindesc două lumi diferite în funcție de experiențele sale: lumea satului, a țăranilor și lumea citadină, măruntă, a funcționarilor modești, publiciști, literați, mici burghezi surprinși adesea la rendez-vous-uri la cafenea, unde, în fața unei cești discută aparente banalități.

Ca și mentori sau modele din care s-a inspirat ar fi: M. Sadoveanu, N. Gane, Brătescu-Voinești, I. Creangă, I. Basarabescu etc. (Călinescu, 2003, p. 561).

Vom prezenta în continuare o serie de exemple de abordări didactice, folosindu-ne de volumul Din lumea celor care nu cuvântă – volum în care autorul alege ca „personaje” a căror monografie o creează, o serie de vietăți precum: gaița, calul, moianul, scatiul, paianjenul, musculița, gâza, gândăcelul, cărăbușul, greierul, vulturul, cucoșul etc. Menționăm faptul că acest volum a fost dedicat fiicei sale, deci a avut ca public țintă copiii, Rodica fiind exponenta acestei categorii. Întrucât spațiul nu ne permite să abordăm mai multe opere ale fiecărui scriitor ales, vom face o trecere în revistă a vietăților prezente în operele din acest volum:

,,Ca Soarele” – schiță cu tema iubirii dintre o pichire și un păun: cocoșul, pichirea, pichiroiul, găina americancă, păsările, gâștele, păunul.

,,Călătoare” – schiță în care furnica, vietate călătoare, explorează lumea întâlnind un vânător care omoară o prepeliță și e dezgustată de această atitudine în aceeași măsură în care e dezamăgită de ,,ierburile” din buzunarul său – tutunul pe care le culege omul (furnica, neamul furnicesc, furnicarul, prepelița).

,,Calul” – schiță în care apare evocat războiul, mânzul este prezent la luptă alături de stăpânul său pe plaiurile ungurești, parcă și animalul resimte tensiunea creată de această năpraznică luptă, un zbucium interior care ia sfârșit odată cu încheierea războiului (calul, mânzul, iapa).

Activități didactice propuse pe baza textului Gândăcelul – pentru clasa a II-a, a III-a și a IV-a.

Benzi desenate – elevii ar trebui să realizeze benzi desenate cu etapele textului și să citească

fiecare etapă prezentând desenele (recitirea textului formarea competenței de înțelegere scrisă). Ulterior, putem să le oferim niște imagini și să formulăm ca sarcină de lucru: identificarea elementelor din text folosing descrierea autorului. De exemplu : soarele – ,,Bulgărele de aur”.

Fig.E.G.1 Fig. E.G. 2

Fig. E.G. 2 reprezintă soarele – „bulgărele de aur” și cerul „tăria albastră”, iar Fig.

E.G. 3 „gândăcelul”.

Fig. E.G. 3

Plecând de la exercițiul anterior, de la simplu la complex, propunem un puzzle din imagini –

reconstituirea textului pe baza imaginilor asocierea imaginii cu fragmentul din text corespunzător (formarea competenței de exprimare orală, competența de înțelegere a mesajului scris).

De exemplu:

Imaginea nr. 5 ar corespunde fragmentului din textul originar: „Cu câtă strălucire, ce adânc și albastru se dezvelea cerul! Și ce minune! Cu ochișorii lui mărunți, cât niște fire de colb, îl cuprindea întreg.(…) Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi”.

Imaginea nr. 3 ar corespunde fragmentului din textul autentic „ Mic cât un fir de linte, mișca piciorușele fragede și ocolea, de pe margini, frunzișoara care-l adăpostise.”

Imaginea nr. 7 ar corespunde fragmentului: „ Privi în sus; și atunci, deasupra căpșorului, zări lujerul unui crin (…)” .

Spânzurătorea ar consta în scrierea pe tablă a inițialei unui cuvânt sau a mai multor cuvinte din text și a literei finale ale sale/lor. Sarcina de lucru ar putea fi: găsește cuvintele și spune a cărui cuvânt este această definiție (formarea compețențelor de exprimare scrisă și orală, înțelegere scrisă (adaptare după Weiss, 2002, p. 40, traducerea noastră).

T–E A––Ă – „tărie albastră”

Este definiția „cerului”.

Povestirea cu doi „autori” (formarea competenței de exprimare scrisă)

Elevilor li se propune să împartă pagina în două și să creeze o povestire originală despre o altă zi din viața acestui gândăcel sau a altei viețuitoare etc. Elevii vor fi grupați câte doi, cel din partea stângă va începe povestirea după propria sa imaginație, urmând ca al său coleg să continue ceea ce a început celălalt după cum consideră el. Acest exercițiu îi obligă pe copii să-și folosească imaginația la maximum într-un timp scurt, e în același timp amuzantă, căci poate stârni râsul prin continuarea frazelor într-o manieră diferită.

De exemplu (imaginea ne aparține):

Găsește familia lexicală/câmpul lexical al cuvântului gândac: exemple de vietăți etc.

Încercuiește varianta corectă :

Gândacul era:

Mare cât bulgărele de aur

Mic cât un fir de linte

Mic cât o frunză

Când gândăcelul dădu buzna afară, în ploaia de lumină :

Fugise spre bulgărele de aur

Rămase pe loc, orbit de atâta strălucire

Fugise în întuneric

Facem precizarea că există pe internet această operă și în varianta ,,carte sonoră”: https://www.youtube.com/watch?v=7A8yPFDVLz8 – accesat pe 16.04.2015.

2.2.3. Grigore Alexandrescu

S-a născut la Târgoviște în anul 1810 și și-a dedicat timpul scriind diverse opere aparținând în special următoarelor genuri poetice: epistola, meditația, fabula și satira, pe care ,,le-a ridicat pe culmile desăvârșirii în literatura română, atât de tânără pe atunci” (Cubleșan, 1976, p. 161). A rămas orfan și sărac de mic, însă era foarte deștept și acest lucru i-a deschis multe uși spre oprtunități de afirmare în domeniul literar. A fost pasionat de limbile străine, învățând limba franceză și limba greacă, a fost redactor de ziar, traducător, funcționar la postelnicie, director al departamentului credinței (Călinescu, 2003, p. 146-154) și ministru interimar. A fost de asemenea ofițer, însă a demisionat, a stat în închisoare o perioadă, s-a căsătorit cu Raluca Stamatin, la numai câțiva ani de la căsătorie s-a îmbolnăvit de o boală mintală gravă, abandonând activitatea literară, deși supraviețuind încă 25 de ani. A scris în perioada pașoptistă urmând principiile acestora (inspirația din trecutul istoric, abordarea temei naturii etc.) și fiind un scriitor romantic inspirându-se din Lamartine și Byron (Călinescu, 2003, p. 154). Opera sa are un profund înțeles politic, în ideea în care autorul se inspiră din întâmplările din viața politică, el judecând aspru folosind raționamente adesea mascate prin ironie, satiră, prin înlocuirea defectelor omenești ale politicienilor sau ale altor categorii de oameni nepotriviți unei societăți normale și corecte, cu anumite animale care le simbolizează (de exemplu: vulpea simbolizează omul șiret, lupul omul aprig, lacom etc.); scriitorul dă dovadă de o angajare civică printr-o atitudine tranșantă față de minciună, falsitate, meschinărie, oportunism, materialism, răutate, lăcomie, snobism. Autorul considera de o reală necesitate ca opera sa să transmită mai departe generațiilor de cititori adevăratele valori ale unei societăți sănătoase din punct de vedere moral, etic, cu principii de viață echilibrate și în același timp să transmită sentimente înălțătoare, în care să se resimtă binele, frumosul și divinul (Călinescu, 2003, p. 146-154).

Vom prezenta câteva opere care tratează tema viețuitoarelor, specificând faptul că deși acestea ascund sub naivele conflicte sau polemici constructive ale viețuitoarelor, lucruri esențiale din viața cotidiană, adevărate drame cauzate de defecte umane intolerabile, aceste texte pot fi abordate la școală și în ciclul primar dacă facem referire la primul sau cel mult și la al doilea strat semantic al conținuturilor operelor. Amintim următoarele opere în care apar viețuitoare :

Catârul ce-și laudă nobilitatea – fabulă în care autorul critică lauda și în care apare catârul.

Cometei anonsate pentru 13 iunie – satiră inspirată din trecutul istoric, utilizând motivul biblic al Arcii lui Noe, în care eul liric își manifestă dezamăgirea față de prezent și aspiră la o lume mai bună, mai sentimentală peste care să fi trecut timpul și să fi ,,topit a inimilor gheață” (măgarii, broasca, tigrii).

Măgarul răsfățat – fabulă în care un măgar acționează greșit fiind sub stăpânirea inviediei față de un cățeluș ce intră în grațiile stâpânului lor comun.

Aplicații didactice :

Pentru elevii de clasa a IV-a: Urmărind materialul video propus (https://www.youtube.com/watch?v=8QLxkwPMnWA – accesat pe 17.04.2015 desenele pe nisip reprezintă: pian, strugure, broască țestoasă, locomotivă, calul, elefantul, motanul, șoricelul, ) în care apar desenate pe nisip viețuitoare. Alegeți două dintre ele și specificați câte o operă a scriitorului Grigore Alexandrescu studiată de noi.

Alegeți apoi două viețuitoare și specificați numele a două opere literare în care le-ați întâlnit. (,,Calul” de Emil Gârleanu și ,,Când stăpânul nu-i acasă” – Emil Gârleanu)

Imaginați-vă o poveste plecând de la aceste desene și scrieți-o într-o compunere de minimum

zece rânduri.

Vom alege opera ,,Lupul moralist”

Propunem diagrama tematică cu litere:

Care este morala acestei fabule? Concepeți un exemplu asemănător într-o compunere de 15 rânduri.

2.2.4. George Topârceanu

S-a născut la București în data de 21 martie 1886 și a fost poet, prozator, publicist, membru al Academiei Române, memorialist, a participat la primul război mondial și a rămas prizonier în captivitate până în anul 1918. Dintre operele sale amintim Balade vesele, Parodii originale etc. (Zsekely, 2003, p. 126-134).

Opere în care întâlnim viețuitoare:

Balada munților (mioare, berbeci)

Balada unui greier mic (greiere, furnică)

Rapsodii de vară (furnici, lăcustă, gâze, gângănii)

Rapsodii de toamnă (coțofană, lăstun, broscoii, pui de cioară, bâtlan, vrăbii, lișițe, cocostârci, țânțar, erete, gâze, gărgăriță, molie, greieri, libelula)

Broaștele (broaște)

La vânătoare (iepurele – ,, măgar-miniatură”)

Un duel (cocoși de rasă, pintenați)

Octombrie (cocoși)

Scrisoare, Răspuns d-lui Al. O. Teodoreanu ( colibri, licurici, bou, vacă)

Câți ca voi (găină, cocoș, pițigoi)

Fabule pentru copii:

Bivolul și coțofana (bivol, coțofană, cățel)

Boierul și argatul (iapa)

Leul deghizat (măgar, lupi, leu)

Activități didactice :

I. Plecând de la textul Rapsodii de toamnă, alegeți definiția corectă din coloana B pentru cuvintele din coloana A:

A.

1. coțofană

2. lăstun

3. bâtlan

4. vrabie

5. lișiță

6. erete

7. cocostârc

8. gărgăriță

9. libelulă

B.

a. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. (8)

b. Pasăre migratoare mică, asemănătoare cu rândunica. (2)

c. Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu ulii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului.(6)

d. Insectă cu capul mare, cu corpul lung și cu două perechi de aripi transparente, care trăiește pe lângă ape. (9)

e. Pasăre din familia corvidelor, sedentară, de mărimea unui porumbel, cu coada lungă, cu penele de pe spate negre, lucioase, iar cu cele de pe piept și de pe partea inferioară a aripilor albe.  (1)

f. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (3)

g. Pasăre călătoare acvatică, cu pene negre și cu o pată albă între ochi, având carnea comestibilă (5)

h. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru, cu pântecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată. (4)

II. Scrieți sub fiecare imagine (imaginile pot fi lipite pe tabla și numerotate sau imprimate și oferite fiecăruia sau câte un exemplar la bancă și atunci vor lucra în echipă câte doi) denumirea viețuitoarei corespunzătoare și minimum un adjectiv prin care să o descrieți:

Bâtlan

Cocostârc

Coțofană

Erete- impunător

Gărgăriță – optimistă

Lăstun – plăpând

Libelulă – firavă și frumoasă

Lișița – ciudată

Vrabia – mică

2.2.5. I. Al. Brătescu- Voinești

S-a născut în anul 1886 și a murit în anul 1937. ,,Poetul umoristic îndrǎgit de copii și studiat în școalǎ este muntean de obârșie, dar a devenit moldovean convins viețuind la Iași. Făcând odată o mărturisire autobiografică, G. Topârceanu spunea cu obișnuitu-i umor, că e moldovean, nǎscut la București, din pǎrinți ardeleni” (Szekely, 2006, p. 126).

În 1911 devine secretar de redacție la „Viața Româneascǎ”, se cǎsǎtorește cu o învǎțǎtoare, dar la scurt timp divorțază. În primul rǎzboi cade prizonier la bulgari și stǎ închis doi ani într-un lagǎr (1916-1918). Această experiență traumatizantă va fi amintită în volumele sale în care par amintirile din rǎzboi, iar în 1926 obține Premiul Național pentru poezie.

George Topârceanu a fost poet și prozator, a îmbinat clasicul și modernul în întreaga sa creație. Dintre operele sale amintim: volumele de versuri ,,Balade și idile”, ,,Parodii originale”, ,,Migdale amare”, și opera sa publicată postum  „Minunile Sfântului Sisoe” etc.

,,În cadrul operei lui G.Topârceanu baladele și rapsodiile meritǎ o atenție cu totul deosebitǎ. În multe rapsodii și balade va umaniza lumea plantelor și a gâzelor, luând parte la durerile lor” (Szekely, 2006, p.127).

În afară de gâze întâlnim de asemenea următoarele viețuitoare:

Nicușor – privighetoarea

Puiul puiul, prepelița, furnica (varianta electronică pe situl https://www.youtube.com/watch?v=kgCn39cWr_8 accesat pe 25.04.2015)

Privighetoarea – privighetoarea, pești, cleni, mrene , păsărică, furnici

Aplicații didactice:

Alege intrusul:

Cleni, mrene, crapi, cocostârc, somoni.

Privighetoare, scatiu, clean, erete, vultur.

Fi, clings, chiau, muu.

Putem propune jocul ,,Alege obiectul” la clasa pregătitoare (Siek-Piskozub, 1997, p.59) ce presupune ca materiale didactice o cutie cu obiecte, machete (privighetoare, pești, arici de mare, balenă, struț, cal, poney, măgar, arici, rândunică etc. din pluș sau confecționate din diverse materiale) și o cutiuță cu bilețele pe are sunt scrise denumirile viețuitoarelor. Profesorul cheamă pe rând elevii doritori și elevii trag un bilețel din cuțiuță. De exemplu, elevul care a găsit cuvântul ,,prepeliță” va trebui să scoată din cutie obiectul pe care-l desemnează – prepelița din pluș.

2.2.6. Elena Farago

S-a născut în 29 martie la Bârlad în anul 1878, fiind descendentă dintr-o familie de origine greacă.

În 1902 debutează ca poetă. I se publică poezia Gândul trudiților semnata cu pseudonimul Fetma. Urmează apoi o serie de colaborări la ziare și reviste ca:  Adevărul, Epoca, Flacăra, Luceafărul, Semănătorul.

În anul 1966 îi apare primul volum de poezii, intitulat Versuri, pe care la îndemnul marelui savant, Nicolae Iorga, autoarea îl semnează cu adevăratul ei nume, Elena Farago. Rând pe rând îi apar volume de versuri pentru publicul larg de cititori adulți: Șoapte din umbră, Din taina vechilor răspânții, Șoaptele amurgului.

Elena Farago a scris numeroase poezii, mai ales pentru micii cititori. A publicat volume destinate copiilor. Dintre acestea amintim: Pentru copii (1913), Copiilor (1913), Din traista lui Moș Crăciun (1920),  Să nu plângem (1921) (Szekely, 2006, 134-135).

Aplicații didactice pentru poezia Cățelușul șchiop:

Exemplifică o interjecție din textul dat

Ce fel de rimă are poezia?

Dă exemplu de o propoziție exclamativă

Înlocuiește cu un sinonim cuvântele subliniate: Râd când mă-ntâlnesc copiii/ Și mă cheamă ”cuciu șchiop”

Cum sunt descriși copiii, câte categorii de copii există?

Cum răspunde cățelul copiilor care l-au rănit, este el la fel de rău?

Care este învățătura pe care o desprindem din acestă poezie?

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/catelusul.php

Aplicații didactice plecând de la poezia Gândăcelul:

Propunem elevilor un rebus lexico silabic (după Piskozub-Siek, 1997, p. 69) în vederea fixării ortografiei cuvintelor cunoscute. Profesorul va prezenta un lexem care va constitui segmentul comun în cuvintele create de elevi. Câștigă cel care în timpul acordat, formează cele mai multe cuvinte noi.

În această situație profesorul ar putea utiliza ,,gând” de la „gandăcel”: elevii vor găsi apoi cuvintele : ,,gândire”, ,,gândăcel”, ,,gândac”, ,,gânditor”, ,,gândește” etc.

2.2.7. Tudor Arghezi

Ion N. Theodorescu s-a  născut în 1880 la București și a murit în data de 14 iulie 1967. Autorul a ales să publice sub numele de Arghezi care ar proveni, din explicațiile poetului, din Argesis vechiul nume al Argeșului.

,,La vârsta de 16 ani debutează în „Liga ortodoxă a lui Macedonski, sub numele Ion Theo. Până în 1910 când a început să conducă sau să editeze el însuși reviste și ziare cum sunt: „Cronica”, „Cuget românesc”, „ Națiunea ” , „Bilete de papagal ” – publică  la mai multe periodice

ale vremii: „Revista modernă”, „ Viața nouă”, „Facla”, „Viața românească” etc. În anul 1927 îi apare volumul de versuri – cu titlul semnificativ – „Cuvinte potrivite”. După această dată, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumărate articole. Va impune în literatura română ca specie literară „Tableta”.

Pentru activitatea literară remarcabilă primește în anul 1946 Premiul Național de poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române; e distins cu numeroase premii și titluri; în anul 1965 primește Premiul Internațional Herder; este sărbătorit cu prilejul zilelor de naștere la 80, respectiv 85 de ani ca poet național” ( Szekely, 2006, p. 118, 119).

În poeziile sale preferate de copii am remarcat tema naturii și a viețuitoarelor. ”Receptivitatea timpurie față de poeziile despre natură și viețuitoare, situate după cântecele de leagăn, poeziile – numărătoare, poeziile – joc, se explică prin optica antropomorfizantă asupra vieții. Aceștia regăsesc, în lumea animalelor, a păsărilor, a gâzelor și a plantelor, aspecte ale existenței proprii, cu preocupările cotidiene, cu grijile și satisfacțiile caracteriste vârstei, cu jocurile preferate. Tudor Arghezi este unic în literatura română prin maniera în care abordează universul micilor viețuitoare. Poetul ne invită să ne aplecăm cu sensibilitate privirile asupra albinelor, greierilor, lăcustelor, cărăbușilor, buburuzelor, furnicilor care își împart existența cu omul văzut în diferite ipostaze: copil, tânăr și matur” (Szekely, 2006, p. 119).

Dintre operele sale amintim: Cărticică de seară (1935), Mărțișoare (1936), Hore (1939), Hore penru copii, Din abecedar (1940), Sărbătoarea de păpuși se începe chiar acuși (1942-1943), Sporturile copiilor (1942- 1943), Prietenii copiilor (1942-1943), Animale mici și mari (1942-1943), Mici copii, mari bucuri (1943-1944), Iubitele noastre animale (1942-1944), Drumul cu povești (1947), Țara piticilor (1947), Prisaca (1956), Stihuri pestrițe, Zece arabi – zece căței – zece mâțe (1958), Șapte frații (1963).

Viețuitoare întâlnim în operele:

Zdreanță – câinele, găina

Stupul lor – albinele lucrătoare

Iscoada – albina

Paza bună – musoi, bondari, albine

Tâlharul pedepsit- șoarecele, roiul de albine

Fetica- albina

Cuvânt – brotăcel, furnica,lăcustă

Aplicații didactice :

Text suport: Piatra pițigoiului

Argumentează titlul. De ce se numește astfel opera?

Folosindu-te de textul citit, continuă cuvintele :

pițig – –

chi – – – – – – –

Vu _ _ _ _ _ _

_ _ rb

S_ _ _ _ _ _ Mu _ _ _

_ _ _ _t

Co_ _ _ _ _

Capitolul 3. COORDONATE DIDACTICE ALE VALORIFICĂRII UNIVERSULUI VIEȚUITOARELOR ÎN CICLUL PRIMAR

A citi înseamnă a învăța (în sens dublu: a te instrui și a înțelege).

Nicolae Manolescu

În urma unei analize amănunțite a programelor școlare și a manualelor de Comunicare în limba română din ciclul primar, având inițiate și diverse activități curriculare și extracurriculare din sfera viețuitoarelor, avem convingerea că minunatul univers al necuvântătoarelor îi oferă cadrului didactic un mijloc accesibil de a descoperi sentimente și reacții umane în rândul elevilor săi.

3.1. Universul viețuitoarelor reflectat în programele și manualele de Comunicare în limba română/Limba și literatura română folosite în ciclul primar

Tema viețuitoarelor face parte din temele sugerate în Programa școlară pentru disciplina Comunicare în limba română și astfel, în programa editată în 2013, în cadrul conținuturilor pentru clasa pregătitoare, la pag. 17, la Dialog avem Formularea de întrebări și răspunsuri despre: jocuri(…), animale etc. La clasa I, la pag. 4 întâlnim audierea de povești, la pag. 5 jocuri de tipul: Recunoaște povestea și personajul din lumea viețuitoarelor și nu numai.

La exemple de activități pentru Clasa a II-a, la pag. 9, avem participarea la discuții în perechi/în grup, pe teme de interes (timpul liber, animalul preferat, cartea preferată etc.), jocuri de rol (întâlniri cu personaje fantastice, întâmplări petrecute în vis, călătorii în lumi imaginare).

Studiind Programa școlară pentru clasa a IV-a la Limba și literatura română, am constatat că precizează un aspect important la Obiectivul de referință 4.3. – să redacteze diverse texte de mică întindere adaptându-le destinației și scopului comunicării, la Exemple de activități de învățare (…) exerciții de descriere a unor obiecte/ fenomene/ ființe; de asemenea în cadrul Conținuturilor învățării se specifică în mod clar că tematica textelor trebuie să reflecte universul copilăriei și valorile proprii acestuia.

Analizând manualul digital propus de Iliana Dumitrescu și Daniela Barbu (Ed. Cd Press, București, 2015) cu titlul Comunicare în limba română, Manual pentru clasa I, Partea întâi, putem observa în Cuprinsul manualului următoarele aspecte:

Unitatea 1: Ne amintim

la tema În natură – întâlnim imagini și exerciții cu viețuitoare. Tot în cadrul acestei unități, la tema Lumea poveștilor avem o serie de exerciții atractive prin care se valorifică universul viețuitoarelor, de exemplu (Dumitrescu, 2015, p. 12, 13 preluate de pe site-ul http://www.cdpress.ro/manuale/digital/clr1/sem1/book.html?book1#12 – accesat pe 17.04.2015).

Tot în acest manual, tema viețuitoarelor mai apare în următoarele unități de învățare:

Unitatea 2: În familie

Litera A – Activități în natură (putem observa aici o serie de viețuitoare precum ariciul,

cocoșul, măgarul, leul, câinele, rața, rățuștele etc.);

Litera M – Familia mea (apare pisica);

Litera E – Grupul de sunete ea. Salutul (elefant, ren vulpe);

Litera O – În ogradă ( omidă, oaie, cățel, gâscă etc.);

Litera U – Rățușca cea urâtă (motan, pui, rață, boboc etc.);

La Unitatea 3: Prietenia

Litera C – Prietenii mei. Jocuri și jucării (canar, cal, melc, căluți);

Litera I – Amicul lui Călin. Textul cu titlul. Cuvinte cu sens opus (textul ales are ca titlu Melcul lui Luca – melcul);

Litera P – Grupul de sunete ie. Mapa Irinei. Cum formulăm o cerere ( iepurilă, păun, purcel, iepure, lup, pelican);

Litera T – Motanul Mitică. Întâmplări amuzante (unul din cele două texte e despre un motan);

În Unitatea 4: Fapte bune

Litera V – Ce vei vedeni? Meserii preferate (unul dintre texte este despre un medic veterinar și pasiunea sa pentru animale);

Litera Ș – Povești românești (cocoșul);

Observăm că, în prima parte a manualului pentru clasa I, tema viețuitoarelor este printre pricipalele teme abordate. Alături de familie, obiecte personale, natură și mediu înconjurător, animalele apar peste tot, în fiecare unitate a manualului și în aplicații didactice variate; fie că e vorba despre predarea unor noi conținuturi, de achiziția noilor informații, de fixarea, recapitularea sau evaluarea cunoștințelor.

Continuăm cu o scurtă prezentare a temei din sfera viețuitoarelor în manualul digital pentru clasa a II-a cu titlul Comunicare în limba română, Manual pentru clasa a II-a, Partea I, conceput de autorii Mirela Mihăescu, Ștefan Pacearcă, Anița Dulman, Crenguța Alexe, Otilia Brebene, publicat de Editura Intuitext, în anul 2014. Întâlnim abordată tema viețuitoarelor în următoarele texte:

Povestea abecedarului pierdut, de Passionaria Stoicescu, apar personaje precum Arici-Pogonici, broscuțe, căprioare, dihori;

Biblioteca pentru copii, după Sultana Craia, sunt prezentate cărți cu animale;

Cum se scrie o carte, de Petre Ghelmez – măgărușul;

A fost odată un pom, de Lucia Olteanu – cuiburi de pițigoi;

Poveste cu … Motoraș, de Mircea Sântimbreanu – motanul;

Poveste despre fluture, de Nichita Stănescu – vulturul, fluturele;

Proiect – Cartea personajelor îndrăgite – personaje principale animale;

Taina pământului după Ada Teodorescu – broasca țestoasă, șarpele și bufnița;

Trandafirul, după Emil Gârleanu – sticletele;

Povestea ursului cafeniu, după Vladimir Colin – urs cafeniu, focă, urs alb;

O invitație, după Mircea Sântimbreanu – elefantul și furnicile;

O întâmplare cu haz, după Lucia Olteanu – curcanul;

Stupul lor, după Tudor Arghezi – albinele;

Codrul, după Vladimir Pop Marcanu – păunul;

poezia Istețilă, după Irimie Străuț – balaur, leu, zmeu;

Întâlnim abordată tema viețuitoarelor și în următoarele situații:

Evaluare – personaj principal Cirip, pasărea;

În prezentarea unității cu titlul În lumea animalelor autorii au stabilit următoarele tipuri de exerciții: jocuri de rol, folosind păpuși pe deget, pe mână, marionete sau măști, întrebări referitoare la textul audiat, discuții despre ilustrații care însoțesc testele etc.

la pag. 53 exerciții în care apare dialogul, discuții despre animale și locurile lor de adăpost – urs polar, grădina zoologică etc.;

la pag. 54 exerciții pe același text Povestea ursului cafeniu, după Vladimir Colin – ursul, puii de urs;

la pag. 55 exerciții pe textul suport Ciobănilă, după Vasile Voiculescu – câinele;

la pag. 56 exerciții pe textul suport În pădure toate-s bune, după Octav Pancu-Iași – arici, lup, urs, iepure, bursuc;

la pag. 58 la tema Comunicarea politicoasă – Solicitarea, permisiunea avem exerciții despre viața animalelor din textele studiate anterior – elefantul Jumbo, furnicile etc.;

la pag. 59 la tema Cum ne spunem părerea sunt exerciții pe textul Disputa, după Bucur Milescu – broasca, șoarecele și melcul;

la pag. 61, la Recapitulare , în textul Regele jucăriilor, după Vasile Poenaru apar renii.

la pag. 62, în partea a doua a recapitulării, autorii propun o serie de itemi obiectivi și subiectivi care verifică o bună parte din cunoștințele dobândite anterior, pe baza textelor despre animale;

la pag. 71 avem texte audio despre animale – ursoaică, păsărele, mâță;

la pag. 72 , la Evaluarea finală, în textul Împărăția Căluțului de mare, după Emilia Căldăraru – căluțul de mare;

Precizăm faptul că acest manual cuprinde foarte multe imagini cu animale pe care le putem vedea la:

pag. 6 leu;

pag. 7 căprioară, arici, broscuță, vulpe, urs etc.;

pag. 9 căprioară, arici, broscuță etc.;

pag. 10 vulpe, urs, broscuță, veveriță, arici;

pag. 16 măgărușul care scrie o carte;

pag. 20 elefănțelul care dă sfaturi elevilor;

pag. 21 motanul în elicopter;

pag. 23 privighetoare, buburuze, melci, fluturi, broasca țestoasă etc.;

pag. 31 Pasărea;

pag. 35 Coperta cărții cu animale – elefant, cioară etc.;

pag. 36 Broasca țestoasă și șarpele;

pag. 44 Sticletele;

pag. 45 Ariciul în diverse ipostaze;

pag. 49 Pasărea;

pag. 51 Câine, șoricel, motan, jder, iepuraș;

pag. 52 Foci, urs polar, pinguni, urs brun;

pag. 55 Câinele;

pag. 56 Iepuraș, urs brun, jder, lup, arici;

pag. 57 Mușuroiul de furnici;

pag. 59 Broasca, șoarecele și melcul;

pag. 60 Curcanul;

pag. 61 Renii;

pag. 62 Motanul și pasărea;

pag. 63 Porumbelul, iepurașul, măgarul, căluțul de mare, țapul;

pag. 66 Albinele;

pag. 67 Albina;

pag. 68 Țapul și iepurașul;

pag. 69 Păunul, papagalii, pelicanii și privighetorile;

pag. 70 Leul, albina;

pag. 72 Căluțul de mare, poneiul;

Remarcăm faptul că acest manual oferă o gamă variată de viețuitoare, autorii folosindu-se foarte mult de imagini, dedicând o întreagă unitate lumii viețuitoarelor și propunând diverse exerciții pe textele suport despre animale. Am putea spune că, în acest manual, principala temă abordată este din sfera viețuitoarelor și apar o serie de subteme ale acesteia. Ilustrăm în schița de mai jos subtemele

În continuare prezentăm o analiză scurtă a prezenței temei viețuitoarelor în manuale ,,clasice”.

Manualul pentru clasa a III-a de Tudora Pițilă și Cleopatra Mihăilescu cu titlul Limba și literatura română. Manual pentru clasa a III-a, editat în 2005 la Editura Aramis, acordă o importanță majoră abordării temei viețuitoarelor, autoarele alegând texte literare care să cuprindă această temă și de asemenea propunând o serie de sarcini care presupun producerea de mesaje orale sau scrise cu tema necuvântătoarelor. Așadar, viețuitoarele sunt prezente în următoarele texte:

Puișorii, de Emil Gârleanu – rândunelele, stolul, puii, cuibul, păsările;

Ce te legeni…, de Mihai Eminescu – păsări;

Uite, vine Moș Crăciun, de Olitia Cazimir – iepurașul ,,înhămat la sănioara” Moșului;

Pomul de Crăciun, al lui Al. I. Brătescu-Voinești – ,,iepurașii albi”;

Dincolo de iarnă, după Silvia Kerim – câinele;

În Ajunul Anului Nou, de Fănuș Neagu – căprioara, iepuri;

poezia Iarnă, de Nicolae Labiș – câinele, vaca;

Stupul lor, de Tudor Arghezi – poezie dedicată albinelor ,,lucrătoare”;

Lectura suplimentară Colț Alb, de Jack London – câinele;

Primăvara, de V. Alecsandri – fluturi, turturele, sturz;

Heidi, fetița munților, de Johanna Spyri – caprele;

Observăm că tema viețuitoarelor apare în foarte multe texte propuse de cele două autoare, ele oferind fragmente din texte provenind atât din literatura română, cât și din cea universală.

Manualul de Limba și literatura română, pentru clasa a IV-a, conceput de Marcela Peneș propune începând de la pag. 5 în Unitatea 1. Comoara de mărgăritare, textul scris chiar de dumneaei cu titlul Cartea ca o grădină în care apar viețuitoare precum buburuzele, bondarii etc. La pagina 13, în textul Domnița frumuseții de T. Arghezi întâlnim ,,cărăbuși negricioși”, o ,,viespe ca sulfina”, ,,meșteri păianjeni și fluturi”, ,,greieri, furnici și țânțari cu mantii străvezii ca smaraldul”.

În Unitatea 3 S-au aurit a toamnă pădurile. Comunicarea după imagini, la pag. 28, în textul Aurul toamnei de Cezar Petrescu observăm ,,veverițe jucăușe”, ,,păsări ce s-adună somnoroase pe la cuiburi”. La pag. 30 în poezia Toamna de Octavian Goga apar puii de ciocârlie, iar la pag. 31 în poezia Toamna de George Topârceanu, putem remarca prezența turmelor care ,,pleacă toamna la stâni”.

În cadrul aceluiași manual întâlnim la :

pag. 35 Formularea ideilor principale după imagini (oral sau în scris), trei imagini ce reprezintă succesiv o fată care scrie, aceeași fată care admiră peisajul de la fereastră și aceeași fată care zărește de la fereastră un câine. Autoarea propune dezvoltarea planului simplu și redactarea compunerii cu titlul ,,Ploaia mi-a adus un oaspete”.

Unitatea 4 – Vă rog, vă mulțumesc!, la pag. 40, în textul Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu – iepurele;

Unitatea 5 – Se cern norii de zăpadă, la pag.54, în textul Iarna, de Barbu Ștefănescu- Delavrancea – cârduri de corbi;

pag. 57 în textul O noapte de iarnă, de Fănuș Neagu, copilul visase că ,,au venit să-i cânte la geam o căprioară și patru iepuri”;

pag. 59 autoarea ne oferă proverbe cu animale: ,, Mielul blând suge la două oi”;

pag. 61 în textul La Polul Nord, de Marin Sorescu – ,,12 iepurași înhămați la săniuță cu ataș”, mușuroaie de furnici, ciori, coțofene. Ca și exercițiu propune descrierea unui animal de la Polul Nord;

Unitatea 6 – Mi-am slujit țara în textul Domnu` Trandafir, de Mihail Sadoveanu avem sugestia de operă Povestea lui Harap – Alb;

pag.76 în textul Un explorator român, după C. Motaș apar foci, balene, pinguini;

Unitatea 7 – în textul Pe Argeș în jos, de Alexandru Vlahuță – fiarele, privighetorile;

Unitatea 8 – Jocul de-a primăvara, la pag. 92, în textul Cucul pus pe glume, de Stelian Filip – este descrisă viața unui cuc;

pag. 93 în textul Țara Poveștilor, de Fănuș Neagu – rața, albinele, gâștele;

pag. 97, în textul Un joc nou, de Călin Gruia – rândunica;

pag. 101 la Compunere cu început și sfârșit avem texte despre animale – arici, puișori de găină;

pag. 102 în textul din Micul Prinț, Antoine de Saint-Exupéry – vulpea;

pag. 107 Avem textul Musca, de Al. Donici, în care musca este protagonista;

pag. 108 avem textul Ciuboțelele ogarului despre un câine ogar;

pag. 111 Atributul – pentru însușirea noțiunilor de bază , autoarea alege texte despre animale;

pag. 112 Compunerea Zâna fluturilor;

pag. 118 Din copilăria mea, de Lucian Blaga – gâște, vrabie;

pag. 119 Basm, de Geo Bogza – câinii;

pag. 123 Comunicarea unor impresii unde apare un text despre grădina cu animale (greieri, cuc etc.);

pag. 124 A fost odată, de Marin Sorescu în care remarcăm prezența unei vietăți cu trăsături supranaturale – balaurul;

pag. 125 Carnavalul personajelor literare, ultimul text al manualului – motan, câine, rândunică, ursul polar și alte personaje – viețuitoare din opere cunoscute precum Fram Ursul polar etc.;

În urma acestei enumerări a conținuturilor didactice propuse de autoarea M. Peneș în manualul pentru clasa a IV-a, observăm cu ușurință frecvența crescută a abordării temei viețuitoarelor. Autoarea a ales numeroase opere literare în care apar viețuitoare și a propus de asemenea foarte multe activități de compoziție în care valorifică această temă.

Statistic analizând, această temă apare ca temă principală sau secundară în toate unitățile, cu excepția celei de-a doua unități care a fost dedicată în întregime altui subiect.

Din totalul de pagini, cele colorate abordează tema viețuitoarelor:

4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59,

60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 125, 126.

În concluzie, cele patru manuale de Comunicare în limba română/Limba și literatura română în ciclul primar analizate de noi abordează într-o mare măsură tema viețuitoarelor, cea mai complexă abordare fiind la manualul de clasa a II-a. În acest manual, am observat că autorii îmbină conținuturile despre animale cu imaginile reprezentând viețuitoare și tot aici au fost cele mai multe exemple de necuvântătoare. Fie că provin din mediul acvatic (căluț de mare), de la Polul Nord (urs polar), din gospodăria bunicilor sau a părinților (câini, pisici, găini, rațe, păsări, șoricei, iepurași), din pădure (privighetoare, lup, păuni), de la munte (urs cafeniu, șarpe) etc. animalele fac parte din viața copiilor, adesea ei considerându-le niște adevărați prieteni. Relațiile inter-umane au fost prezentate prin prisma relațiilor dintre animale, elevii din clasele I-IV reușind astfel să înțeleagă mai bine noțiunile de prietenie, respect, mulțumire, etc. deoarece au fost captivați și de poveștile acestora.

3.2. Modalități de abordare în activități curriculare și extracurriculare a temei viețuitoarelor

Precizăm că există o multitudine de posibilități de abordare a temei viețuitoarelor în activități curriculare și extracurriculare și nu ne propunem să epuizăm subiectul și nici măcar să ne apropiem de acest lucru. Nu vom insista foarte mult pe exemplele de activități curriculare având în vedere faptul că în capitolul anterior, am prezentat o serie de activități curriculare concepute de noi .

Activități curriculare:

Comunicare în limba română

Clasa pregătitoare

Joc didactic:  ,,Ne pasă de prietenul Azorel"

Jocul s-a desfășurat pe echipe. Am anunțat elevii că un copil l-a lovit la picior pe Azorel și i-a rupt zgarda, iar acesta îi roagă pe ei să i-o repare.

Fiecare echipă a primit un șnur pe care au așezat câte o mărgeluță la fiecare sarcină rezolvată corect. Elevii au fost anunțați că Azorel va primi zgarda de la echipa care rezolvă cele mai multe sarcini corecte, deci va primi zgarda cu cele mai multe mărgeluțe.

Sarcini:

1. Un copil din fiecare grupă a extras un jeton care reprezenta un animal domestic, pe care l-au prezentat folosind pluralul substantivului în asociație cu un adjectiv, în cadrul unei propoziții.

2. Învățătoarea a prezentat numele unui animal, iar echipele au cautat rapid în coșulețele lor imaginea care reprezenta puiul.

3. Fiecare echipă a primit câte un coșuleț cu imagini, cu animale și o piramidă. Au completat căsuțele piramidei cu imaginile corespunzătoare răspunsului la diferite ghicitori.

– la baza piramidei, au așezat trei animale care dau lapte;

– la mijlocul piramidei, două animale de tracțiune;

– în vârful piramidei, animalul care este cel mai credincios prieten  al omului.

4. Fiecare echipă a stabilit numărul de silabe al cuvintelor care denumesc imaginile de pe piramidă și au așezat cifra corespunzătoare.

5. Cățelușul le spune copiilor că acel copil, care l-a lovit la picior, a dorit să-i spună ceva, dar el nu a înțeles decât prima silabă a cuvântului. Am cerut copiilor să găsească cel puțin trei cuvinte care să înceapă cu silaba ,,ma”.

6. Fiecare echipă a adresat o întrebare altei echipe, despre animalele domestice.

7. Joc de atenție: Cine lipsește din ogradă?

– câte un copil din fiecare echipă a avut de ghicit ce animal a dispărut de pe masă, precizând și culoarea acestuia. Astfel la întrebarea Cine lipsește din ogradă?, elevul a răspuns Din ogradă lipsește un cal maro.

La finalul jocului, fiecare echipă și-a numărat mărgeluțele, și s-a stabilit care echipă are cele mai multe și care va oferi zgarda lui Azorel.

la Clasa pregatitoare, în săptămâna a III-a din timpul anului școlar, având tema: ,,În lumea animalelor” (dupa auxiliarul de la Ed. Ars Libri), în cadrul orelor de Comunicare în limba română am desfășurat următoarele lecții:

1. Ascultarea unei povesti. Numirea personajelor din poveste. Lectura dupa benzi desenate ,,Capra cu trei iezi”

2. Citire dupa imagini. Povestirea

3. Formularea unei descrieri elementare a unui personaj

4. Repovestirea unui text, respectând succesiunea momentelor prezentate. Cuvinte cu sens asemănător – ,,Ursul păcălit de vulpe”

Activități extracurriculare pe care le-am organizat în calitate de profesor coordonator al activității de-a lungul experienței de dascăl .

1. Plecând de la numeroasele opere în care iepurașul este protagonist (am văzut în manualele analizate anterior cât de mult apare acest personaj din lumea viețuitoarelor) și profitând de sfânta sărbătoare a Paștelui, am propus elevilor organizarea unui Târg de Paște, în care elementul surpriză a fost ,,Rilă Iepurilă” (a se vedea în imaginile de mai jos). Texte care abordează această temă din literatura română ar fi, de exemplu: În pădure toate-s bune, după Octav Pancu-Iași și Dumbrava minunată, de Mihail Sadoveanu; iar din literatura universală Alice în Țara Minunilor, de Lewis Caroll .

În cadrul acestui Târg de Paște, elevii au realizat lucrări (a se vedea în imaginile de mai jos), cu semnificații pascale, în colaborare cu părinții sau individual. Au avut o gamă largă de posibilități de a-și materializa imaginația și creativitatea print-o serie de lucrări precum: măști de iepurași, tablouri cu puișori, iepurași, ouă cu modele, ouă inscripționate cu mesaje pascale, cu urări în limba română sau în diverse limbi străine (”Happy Easter”, ”Joyeuses Pâques”, ”Buona Pasqua” sau ”Serena Pasqua a tutti”, ”Felices Pascuas” etc.). Chiar dacă a fost o activitate extracurriculară la limba și literatura română mi-am permis să introduc aceste noțiuni de la limbi străine; școala și cultura română are ca obiectiv formarea poligloților.

Activitățile extracurriculare au menirea de a avea un caracter inter-disciplinar preponderent; ne permit extinderea pe domenii diverse și au un scop practic și pragmatic. Dintr-o perspectivă realistă, în urma unor sondaje de opinie, anchete și aplicarea unor chestionare, am constatat conform rezultatelor, că aceste activități extracurriculare sunt cele care se imprimă în memoria de lungă durată a elevilor, ele fiind pe locul I în topul preferințelor legate de școală.

Rilă Iepurilă – element surpriză Elevii lucrând

Elevi și părinți Exponate ale elevilor

2. Rămânând tot la „leitmotivul” nostru din lumea viețuitoarelor, iepurașul, cu ocazia zilei de 8 Martie sau a oricărei alte zile stabilite de dascăli, precizăm că am organizat o dramatizare a poveștii Coliba Iepurașului culeasă de Octavian Capita. Acest eveniment a necesitat ore de pregătire pentru citirea întregului scenariu în scopul familiarizării elevilor cu conținutul operei alese, stabilirea ,,actorilor”, a costumelor, exersarea rostirii replicilor și a memorării lor, pronunțarea corectă, utilizarea intonației adecvate, exersarea ținutei corporale, a posturii, efectuarea unor exerciții de mimică, gestică, de auto-control al grimaselor și a ticurilor gestuale – am lucrat în oglindă. Acest lucru a implicat dotarea sălii de repetiție cu materialele corespunzătoare.

Cu ocazia zilei de 8 Martie – Povestea Coliba Iepurașului, Căsuța din oală :

Această activitate este una complexă și, deși pare simplă, ea este foarte productivă și eficientă, mobilizând resursele cognitiv-afective ale elevlior, solicitându-i psihic și fizic și în același timp amuzându-i și punându-i în valoare. Prin rolurile lor și prin jocul scenic, copiii au satisfacția de a fi realizat un lucru important ce ține de limba și literatura română, în afara granițelor programului școlar de rutină. Micile neconcordanțe ce au constat în omiterea unei replici sau intrarea precoce în scenă a unui personaj au fost insesizabile de spectatori, însă observate foarte bine de ochiul critic al fiecăruia dintre elevii cunoscători. Aceste abateri de la ideal, râmân adesea în memoria copiilor pentru lungi perioade de timp. Așadar, dascălul, prin activitățile ce le organizează, are posibilitatea să creeze lucruri trainice, care să dăinuie în memoria senzorial – afectivă a elevului.

3. Continuăm parcursul nostru demonstrativ – aplicativ cu o activitate foarte îndrăgită de elevi, aceștia având posibilitatea să intre în contact cu lumea reală a viețuitoarelor. Este vorba despre vizita la Adăpostul de animale Clopoțel din Iași. Acolo, copiii au avut posibilitatea de a vedea mai multe animale, de a socializa între ei discutând despre acestea, de a-și exprima emoțiile trăite în prezența lor, scoțând în evidență calitățile lor, creând analogii cu viețuitoare din opere literare. De exemplu, ,,Uite motănelul acesta , cât e de drăguț, parcă e Motoraș – motanul din elicopter!” etc.

Această experiență empirică a fost extraordinară, căci a permis elevilor ieșirea din spațiul închis instituțional – școală – și explorarea universului viețuitoarelor din adăpost.

4. Această vizită a fost roditoare, ea dând naștere unor aspirații înălțătoare cu privire la animale. Elevii au fost încântați să organizăm o zi a animalelor. Am organizat Ziua animalelor cu elevii și profesorii în colaborare cu ceilalți membri ai comuntății, respectiv părinți și bunici ai copiilor. Aceștia au adus diverse animale și au oferit informații de interes general despre viața acestor viețuitoare, despre hrana lor preferată și despre ambientul lor preferat ( de exemplu, măgarii au nevoie de liniște etc.). Copiii au avut posibilitatea să meargă individual sau în grup pe la fiecare animăluț și să-l mângâie, să-i spună o poezie sau să-i cânte un cântecel chiar.

Acest eveniment a adus multe zâmbete pe chipul participanților și o enormă mulțumire sufletească elevilor, deoarece au sărbătorit personajele lor preferate din povești și le-au avut chiar în fața lor.

5. După această mare sărbătoare în care ne-am informat cu privire la condițiile generale de viață ale viețuitoarelor, am realizat panouri cu ele, copiii dând dovadă de multă creativitate, abilitate și îndemânare. Ei au scris informații furnizate de părinți și bunici de la Ziua Animalelor, acest lucru demonstrând feed-back-ul bun al activității.

6. Când domnul administrator de la Adăpostul Clopoțel Iași și-a anunțat vizita la noi în comunitate, ne-am gândit să-l așteptăm cu o surpriză și am realizat și noi un Adăpost al animalelor. Acest lucru a demonstrat că ne gândim la sănătatea lor și că vrem să le protejăm. Elevii au învățat să construiască diferite căsuțe pentru viețuitoare, oferindu-le în același timp, hrană și ,,asistență medicală”.

7. Ca urmare a acestui eveniment, ne-am gândit să dedicăm un spectacol viețuitoarelor noastre preferate și am organizat un dans cu marionete, în cadrul serbării de Crăciun – Moș Crăciun și animalele.

8. Dansul cu marionetele ne-a deschis apetitul pentru organizarea unor activități mai complexe, dar tot în același gen; este vorba despre carnavaluri.

De exemplu, cu ocazia zilei de 1 Iunie – Ziua copilului – am organizat carnavalul cu titlul Suntem prietenii viețuitoarelor, în care elevii au întruchipat diverse necuvântătoare, realizând o prezentare care a avut rimă sau care a fost amuzantă despre animalul pe care l-a reprezentat. Elevii s-au inspirat din literatura română și au folosit versuri din poezii despre viețuitoare, de exemplu poezia Arici, arici Bogorici de Tudor Arghezi, Bondarul leneș de Elena Farago etc.

Pentru serbarea de final de an, am organizat un carnaval complex în care elevii au întruchipat diferite viețuitoare din opere literare : de exemplu lupul din Scufița Roșie, Iepurele Alb din Alice în Țara Minunilor, câinele din Colț Alb, câinele Patrocle din Dumbrava minunată, câinele Bubico din Bubico etc. Elevii și-au ales și alte personaje umane la acest carnaval, în perechi sau în grup, de exemplu Patrocle și Lizuca, Alice și Iepurele Alb etc. Numele carnavalului a fost Poftiți la carnavalul din poveste.

9. Organizarea dramatizărilor și a celorlalte spectacole dedicate animalelor, ne-au format gustul pentru teatrul dedicat viețuitoarelor, elevii manifestându-și interesul pentru participarea la activități de acest gen. Astfel, am vizionat spectacole de teatru cu tema viețuitoarelor prezentate de școlarii de la clasele mai mari și de trupe profesioniste de teatru venite la noi în școală. Aceste trupe au început să vină din ce în ce mai des, deoarece au fost încântate de publicul numeros și de bucuria de pe chipurile copiilor.

Teatru cu păpuși despre animale

De-a lungul întregii cariere am desfășurat numeroase activități referitoare la universul viețuitoarelor, încercând să insuflu elevilor ceea ce la rândul lor au făcut și alții asupra mea, și anume să-mi transmită dragostea față de aceste necuvântătoare. Literatura și animalele sunt și vor râmâne, alături de copii, marile mele pasiuni; ,,conviețuirea” acestora fiind paradisul meu terestru.

Bun venit la Ora de lectură!

Copilăria reprezintă vârsta la care poveștile și desenul sunt principalele modalități prin care copilul se poate exprima din punct de vedere afectiv. În această etapă de vârstă se stabilesc cele mai importante valori și modele de viață, iar copilul se identifică cu personajul care corespunde modelului educațional existent. Personajele din basme îi însoțesc pe micii școlari în anii copilăriei și le oferă modele pe care să le urmeze în viața adultă.

Din punct de vedere educativ, poveștile jocă un rol foarte important. Prin intermediul lor, copilul află lucruri interesante despre lumea care-l înconjoară și se poate plasa în situații de viață în afara contextului familial. Prin lupta dintre bine și rău și situațiile conflictuale întâlnite, copilul învăță cum să se descurce în viață, descoperă ce se întâmplă în urma unor fapte și atitudini și își însușește comportamente sociale pozitive. Fără a fi nevoit să treacă printr-o experiență negativă, copilul poate învăța astfel să descopere lumea din jur, oamenii și modul în care aceștia acționează în diferite situații de viata. La nivel metaforic multe dintre poveștile pentru copii evidențiază lupta dintre bine și rău, identifică principalele tipologii.

„Lectura – spunea istoricul N. Iorga – joacă un rol important în viața copiilor, un rol mai mare decât în viața celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în amintire aproape toată viața și influențează dezvoltarea ulterioară a copiilor. Din cărțile pe care le citesc, copiii își formează o anumită concepție asupra lumii, cărțile formează la ei anumite norme de conduită.”

Un element care favorizează în cel mai înalt grad cunoașterea și folosirea limbii române, îmbogățirea și activizarea vocabularului sau dezvoltarea capacității de comunicare o reprezintă lectura literară. Acad. Iorgu Iordan consideră că ,,o limbă frumoasă și corectă se învață în primul rând din lecturi literare’’.

E bine să învățăm să rămânem mereu copii, gândind că acestă bogăție sufletească e o fărâmă tainică de dragoste, un gând gata să zboare ca o buburuză ținută în palmă, o dorință puternică, o sclipire de vis, ochi de copil ce se deschid și privesc uimiți viața – aceasta e cu adevărat copilăria.

Auxiliarul pe care urmează să-l studiem, le spune elevilor din clasa I, Bun venit la Ora de lectură! În cadrul acestei ore elevii sunt invitați să pășească pe tărâmul magic a poveștilor și să se împrietenească cu minunatele viețuitoare care-l însuflețesc și care așteaptă nerăbdătoare să le spună povestea lor.

Cuprins

Puiul după I. Al. Brătescu – Voinești

Diger și Levi după Malachy Doyle

Festivalul zmeelor după Nancy Parent

Cu animalele fii bun

Căsuța din oală basm popular

Peștele curcubeu după Marcus Pfister

Sunt destul de mare acum după Pamela Duncan Edwards

Câți ca voi! de George Topârceanu

Punguța cu doi bani după Ion Creangă

Urs Mare, Urs Mic după David Bedford și Jane Chapman

Renul pierdut după Alxandra Kiado

Pedeapsa mâței de Elena Farago

Ursul păcălit de vulpe după Ion Creangă

Danny, rața fără măcăit după Malachy Doyle și Janet Samuel

Puișorul cafeniu de Otilia Cazimir

Măgărușul Platero după Juan Ramon Jimenez

Căprioara după Emil Gârleanu

Și Ruby zboară după Jonathan Emmett

Iscoada de Tudor Arghezi

Omida mâncăcioasă de Eric Carle

În pădure la ora de culcare după Carole Lexa Schaefer

Micul stăpân al farului după Heidi și Daniel Howarth

Fluturii de Elena Farago

O grădină surpriză după Nancy Parent

Grădina magică a lui Mabel după Paula Metcalf

Cățelușul șchiop de Elena Farago

Puișorul și vulpea după Ion Pas

Broscuța Veruza și floarea de nufăr după Emilia Plugaru

Puiul

după I. Al. Brătescu-Voinești

Într-o după-amiază pe la sfârșitul lunii august, pe când puii se jucau frumos în miriște împrejurul prepeliței, s-a auzit o căruță venind și oprindu-se la marginea lăstarului. Puii n-au priceput, dar mama lor, care înțelesese că e un vânător, a rămas încremenită.

După o clipă de socoteală, le-a poruncit să se pitulească jos, lipiți cu pământul, și cu nici un preț să nu se miște, iar ea a zburat.

Mai târziu căruța s-a îndepărtat. În tăcerea serii puii au auzit glasul mamei lor chemându-i din capul miriștii: ,,Pitpalac! pitpalac!” Repede au zburat înspre ea și au găsit-o. Ea i-a numărat: lipsea unul.

Unde e nenea?

Nu știm, a zburat. Atunci prepelița disperată a început să-l strige tare, mai tare, ascultând din toate părțile. Din lăstar i-a răspuns un glas stins: ,,Piu! piu!”… Când l-a găsit, i-a văzut aripa ruptă.

Vocabular

miriște: locul de unde a fost secerat grâul

lăstari: copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri

încremenită: neclintită, nemișcată

a se pituli: a (se) ascunde

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Bifează răspunsul corect:

a.Personajele poveștii sunt:

prepelița, rața

prepelița, puii, vânătorul

puii, vânătorul

Când prepelița se juca frumos cu puii:

s-a auzit venind o mașină

s-a auzit venind o căruță

s-a auzit venind o pisică

Când mama l-a găsit:

puiul era vesel

puiul avea o aripă ruptă

puiul era lovit la picior

3. Imaginează-ți un final fericit al poveștii.

4. Desenează momentul care ți-a plăcut cel mai mult din poveste.

Diger si Levi

după Malachy Doyle

Ce faci aici cu mcile și grasele tale labe? a întrebat iepurele Levi. Ai venit cumva să-mi iei toți morcovii?

Aici este destulă hrană pentru amândoi, a zis cârtița Diger, clipind din ochi la lumina zilei. Și labele mele sunt la fel de bune ca ale tale.

Ba nu sunt! a zis iepurele.

Să facem o întrecere! a propus cârtița.

Levi alergă mai ceva decât vântul, dar când aproape ajunse la capătul cursei o cârtiță ieși afară.

Te-am învins! a zis Diger.

Ai câștigat, a zis Levi, trăgând aer în piept. Labele tale sunt la fel de bune ca ale mele.

Împărțim câmpul cu morcovi? a întrebat Diger.

Împărțim! a răspuns Levi.

Diger săpă în pământ după mâncarea lui favorită, iar în cealaltă parte a câmpului, doamna Diger își mâncă prânzul. În mijlocul câmpului Levi mâncă morcovi. El nu ghici niciodată că doamna Diger l-a ajutat pe domnul Diger să câștige.

Tu ai ghicit?

Vocabular

favorită: preferată

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Bifează răspunsul corect:

Personajele poveștii sunt:

cârtița Diger, iepurele Levi, fluturele Ovi

domnul și doamna Diger, iepurele Levi

iepurele Levi, buburuza Nica

b. Cârtița și iepurele au organizat:

o petrecere

o cursă

o luptă

c. În urma cursei cei doi:

au plecat în altă grădină

au continuat să se certe

au împărțit câmpul cu morcovi

3. Povestește dacă ai împărțit și tu ceva cu alții.

4. Desenează momentul preferat din poveste.

Festivalul zmeelor

după Nancy Parent

Sosise toamna în pădure. Winnie și prietenii săi făcuseră zmee grozave pentru Festivalul Zmeelor, moment așteptat cu nerăbdare în Pădurea celor O Sută de Stejari.

Veni în sfârșit momentul începerii festivalului, însă vântul se oprise complet.

Nu prea avem ce face! Vântul este la fel de imprevizibil ca și celelalte fenomene ale naturii! spuse Kanga.

Winnie trecuse pe acasă și luase umbrela, iar acum se îndrepta către râu pentru a le ține companie lui Grohi și Ruf. Însă, dintr-o dată, mersul prin pădure deveni o activitate foarte complicată.

În grădina lui Iepurilă, roza vânturilor începuse să se învârtă nebunește.

Festivalul Zmeelor va începe în curând! strigă bucuros Iepurilă.

Fără să mai întârzie, Iepurilă plecă în căutarea lui Aiurel.

Tigrilă observă și el că toate frunzele cu care se juca până atunci se roteau acum în aer, răscolite de vânt.

Ajuns la festival, îi zări pe prietenii săi cu zmeele pregătite.

Repede! îi îndemnă Ruf pe ceilalți. Să nu lăsăm vântul să se râzgândească din nou!

Și înainte ca Tigrilă să apuce să spună ,,ce grozăvie!”, vântul se înteți și-i ridică în aer pe Winnie și pe prietenii săi, pe deasupra pădurii.

Oau! se bucură Tigrilă! Asta cred eu că însemnă să ai prieteni nemaipomeniți!

Vocabular

festival: mare serbare

imprevizibil: neașteptat

răscolit: împărștiat

se înteți: se făcu mai puternic

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Scrie cu litere de tipar numele personajelor din poveste.

3. Alcătuiește propoziții cu ajutorul cuvintelor din vocabular.

4. Povestește, apoi desenează o întâmplare petrecută cu prietenii tăi.

Cu animalele fii bun

Iese mâța pe portiță.

Nu o trage de codiță!

Să se joace cuțu-i gata,

Nu cumva s-arunci cu piatra!

Mielul vesel zburdă-n vale,

Nu-i sta piedică în cale!

Porumbelul vrea să zboare,

Nu-l mai ține de-aripioare!

Iată ce am vrut să spun:

Cu-animalele fii bun,

Dacă tu le chinuiești,

Ele plâng, de rău ce ești!

Exerciții

1.Scrie cu litere de tipar titlul poeziei.

2. Poezia are ………… strofe.

3. Fiecare strofă are ………. versuri.

4. Ultimul vers are:

3 cuvinte

8 cuvinte

4 cuvinte

5 cuvinte

5. Povestește cum te porți tu cu animalele.

6. Memorează poezia.

7. Desenează animalul tău preferat.

Căsuța din oală (basm popular)

În mijlocul câmpului ședea o oală răsturnată. Și era oala aceea mare-mare, cât un butoi.

Iaca trece pe acolo un șoarece și vede oala aceea goală.

,,Bună casă e asta”, își zise el. ,,A cui o fi?”

Casă-casuță, cine stă aici?

Dar nimeni nu răspunde. Se uită șoarecele în

toate părțile, însă nu vede pe nimeni.

,,Ia să mă mut eu aici și să stau singur!". Și

s-a așezat șoarecele în oală.

În zilele următoare au trecut pe acolo o broscuță, apoi un iepure, mai apoi o vulpe și în cele din urmă și un lup.

Și-au intrat pe rând în căsuță, și-au locuit împreună.

Nu știu de unde a venit și ursul. Și era mânios Moș Martin și ostenit, că umblase toată ziua după mâncare.

Și cum a vazut oala aceea, nu și-a închipuit că e o căsuță cu oaspeți înăuntru și s-a așezat pe ea ca să se odihnească puțin.

Dar cum s-a așezat, oala: pârr! Trosc! S-a sfărmât în bucăți și ursul… ce-a făcut ursul? S-a ales cu o sperietură bună, iar ceilalți au fugit care încotro au văzut cu ochii.

Vocabular

a ședea: a sta jos

mânios: foarte supărat

ostenit: obosit

oaspeți: musafiri, invitați

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Completează căsuțele cu varianta corectă, A (adevărat), F (fals):

a. În mijlocul câmpului ședea o oală răsturnată.

b. Șoarecele a văzut oala, dar nu a intrat în ea.

c. În oala-căsuță au locuit împreună mai mulți prieteni.

d. Moș Martin era vesel și odihnit.

e. Moș Martin s-a așezat pe oală și aceasta s-a spart.

3. Imaginează-ți o întâlnire cu un personaj din poveste. Ce crezi că ți-ar povesti?

4. Desenează ce te-a impresionat cel mai mult din poveste.

Peștele Curcubeu

după Marcus Pfister

Odată, în marea cea adâncă și albastră trăia un pește. El nu era un pește oarecare, ci era cel mai frumos pește din întreg oceanul. El avea solzi albaștri, verzi și mov, cu solzi argintii strălucitori între ei.

Ceilalți pești erau uluiți de frumusețea lui. Ei l-au numit Peștele Curcubeu.

Vino aici, Pește Curcubeu! ziceau cu toții.Vino și joacă-te cu noi!

Într-o zi, un pește mic și albastru l-a urmărit.

Pește Curcubeu, așteaptă-mă! Te rog să îmi dai unul din solzii tăi strălucitori.Ei sunt așa de frumoși și tu ai atât de mulți.

Vrei să îți dau unul din solzii mei speciali?

Cu grijă, Peștele Curcubeu a luat unul din solzii strălucitori și i l-a dat peștelui.

Mulțumsc, mulțumesc din plin! a zis micul pește și plecă acasă fericit.

Mergând prin ocean, Peștele Curcubeu a fost întrebat de toți dacă vrea să dăruiască solzii. El a dăruit și a plecat acasă cu ceilalți pești.

Într-un final el a rămas cu un singur solz strălucitor, dar era fericit.

Pește Curcubeu, vino să te joci cu noi!

Vin acum! și plecă fericit să se joace cu prietenii lui.

Vocabular

uluiți: mirați, uimiți

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Găsește cuvinte cu sens opus în coloana din dreapta:

frumos zgârcit

vorbește trist

darnic vine

fericit urât

pleacă tace

3. Eu spun una, tu spui multe:

pește, solz, strălucitor, prieten, ocean

4. Povestește dacă ai dăruit altora ceva din ce aveai tu.

5. Realizează, împreună cu colegii, pe un panou, un acvariu, în care să așezați pești care au primit solzi strălucitori de la Peștele Curcubeu.

Sunt destul de mare acum

după Pamela Duncan Edwards

A fost odată un elefănțel care i-a spus mamei sale:

Vreau să am propriile mele aventuri! Sunt destul de mare acum.

Ești sigur? a întrebat mama-elefant. În locul tău aș aștepta să mai cresc.

Micul elefant a mers întâi către un lac și s-a bălăcit în apă, dar nu i-a plăcut deoarece era

prea adâncă.

Apoi a plecat către sat, urmărind o bucată de hârtie în jos pe strada prăfuită, dar nu i-a plăcut deoarece era prea zgomotos.

A plecat apoi în junglă, dar dintr-o dată, dintr-un colț a venit un șoarece.

Micul elefant a început să plângă și să o strige pe mama lui.

Sunt aici! a zis cu o voce blândă mama.

La ora de culcare au cântat împreună și s-au uitat la stele.

Deci unde o să mergi singur, din nou?

Micul elefant se gândi pentru un minut.

Cred că o să aștept, a zis el. Nu sunt destul de mare acum!

Mama lui l-a îmbrățișat.

Într-o zi vei fi mare, dragul meu elefant, a zis mama.

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Personajele din poveste sunt:

micul elefant, mama-elefant

șoricelul, micul elefant, mama elefant

șoricelul, micul elefant

3. Numerotează fiecare moment din poveste în ordinea în care s-au petrecut:

Micul elefant a plecat apoi în junglă.

Micul elefant a mers către un lac.

La ora de culcare au cântat împreună.

Micul elefant a plecat către sat.

Mama lui l-a îmbrățișat.

4. Joc de rol: Interpretați rolul mamei-elefant și al puiului elefant.

5. Realizează un desen prin care să arăți cum are grijă mama de tine.

Câți ca voi!

de George Topîrceanu

Sus, pe gardul dinspre vie,

O găină cenușie
Și-un cocoș împintenat
S-au suit și stau la sfat:
Ia te uită, mă rog ție,
Cât de sus ne-am înălțat!…

Și deodată, cu glas mare,
Începură amândoi,
Să cotcodăcească-n soare:
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…

Dar de sus, din corcoduș,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel și jucăuș,

Le-a răspuns un pițigoi:
Câți-ca-voi! Câți-ca-voi!…

Vocabular

cenușie: de culoarea cenușii, gri

împintenat: care are pinteni

pinten: unghie ascuțită situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului cocoșului

sfat: vorbă

corcoduș: un fel de prun

pitulându-se: ascunzându-se

Exerciții

1.Poezia a fost scrisă de:

George Coșbuc

George Topârceanu

Tudor Arghezi

3. Poezia este formată din ……… strofe.

4. Desparte în silabe cuvintele din vocabular.

5. Creează ghicitori despre personajele din poezie.

6. Încercuiește proverbul care se potrivește întâmplării din această poezie.

Graba strică treaba. Lauda de sine nu miroase a bine. Rău faci, rău găsești.

7. Desenează o scenă din poezie.

Punguța cu doi bani

după Ion Creangă

Cucoșul umblă pe drumuri, bezmetec. Și cum mergea el pe-un drum, numai iată găsește o punguță cu doi bani. Și cum o găsește, o și ia în clonț și se întoarce cu dânsa înapoi către casa moșneagului. Pe drum se întâlnește c-o trăsură în care erau un boier și niște cucoane. Boierul se uită la cucoș, vede în clonțu-i o punguță și zice vizitiului:

Măi! ia dă-te jos și vezi ce are cucoșul acela în plisc.

Vizitiul se dă iute jos din trăsură, prinde cucoșul și luându-i punguța din clonț o dă boierului. Cucoșul, supărat de asta, nu se lasă, ci se ia după trăsură, spunând neîncetat:

Cucurigu! boieri mari,

Dați punguța cu doi bani!

Boierul atunci caută să scape de cucoș, dar acesta nu renunță nici în ruptul capului la punguță și se ține după trăsură.

Boierul, văzând că n-are ce-i face, i-azvârle punguța. Cucoșul o ia de jos cu bucurie, se duce la treaba lui și lasă pe boier în pace. Atunci toate păsările din ograda boierească, văzând voinicia cucoșului, s-au luat după dânsul, de ți se părea că-i o nuntă, și nu altceva.

Moșneagul, văzând aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutând mereu cucoșul și dezmerdându-l.

Vocabular

bezmetec: fără rost, zăpăcit

clonț: cioc

cucoane: doamne

vizitiu: cel ce mână caii la o trăsură, la o căruță, căruțaș

plisc: cioc

a dezmierda: a mângâia, a alinta

Exerciții

1.Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Dă exemple de alte povești scrise de Ion Creangă.

3. Completează propozițiile cu ajutorul cuvintelor din coloana din dreapta:

Cocoșul umblă pe drumuri ………… moșneagului

Cocoșul se întoarce către casa ………. clonț

Vizitiul îi ia cucoșului punguța din ……… cocoșul

Boierul i-azvârle cucoșului …………. bezmetec

Moșneagul, de bucurie, sărută mereu …………… punguța

4. Spune povestea din punct de vedere al unui personaj.

5. Povestește o întâmplare când ai fost asemenea cocoșului din poveste (curajos și isteț).

6. Desenează punguța cu doi bani.

Urs Mare, Urs Mic

după David Bedford și Jane Chapman

Într-o dimineață însorită și rece, Ursul Mic a ajutat-o pe mama lui să scoată zăpada afară din bârlogul lor.

Asta va face bârlogul mai mare, ca să te poți juca, a zis Mama-Urs. Ai crescut mare acum.

Vreau să fiu la fel de mare ca și tine când o să cresc, a zis puiul de urs.

Își ridică lăbuțele încât să ajungă cât mai sus.

O să-ți arăt eu cum ar fi să fii mare, a zis Mama-Urs. Urcă-te pe umerii mei!

Când Micul Urs se urcă pe umerii mamei putu să vadă capătul lumii, iar când își întinse mâinile în sus crezu că poate să atingă cerul.

Să alergăm! a strigat Mama-Urs, și a început să alerge din ce în ce mai tare.

Micul Urs simțea vântul care îi bătea în față și îi flutura urechile.

Nu vei mai putea să stai pe umerii mei

când o să crești mare, a zis Mama-Urs și îl cără pe spate până la bârlogul lor.

Vocabular

însorit: plin de soare

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Personajele din poveste sunt:

Mama-Urs, Tatăl-Urs;

Mama-Urs, Ursul Mic;

Ursul Mic, Tatăl-Urs.

3. Unește cuvintele cu același înțeles:

zăpadă duce

mâini să privească

cară nea

să vadă sfârșit

capăt brațe

4. Învățătura desprinsă din text este:

Mama nu îl ajută pe puiul ei.

Mama are grijă de puiul ei.

Puiul nu o ascultă pe mama.

5. Realizează un desen prin care să arăți ce-ți place să faci împreună cu mama ta.

Renul pierdut

după Alexandra Kiado

Spiridușii îl rugară pe bunicul lor să le povestească una dintre aventurile sale de pe vremea când era tânăr.

Ei, de unde să încep? se gândi el. Hmmmm….da. Într-o zi, am primit o scrisoare de la însuși Moș Crăciun. El spunea că și-a pierdut unul dintre reni, dar e atât de ocupat cu pregătirile de Crăciun, încât nu are timp să-l caute. Așa că s-a gândit la mine ca eu să merg și să găsesc renul rătăcit.

Am început să caut, întrebând toate animalele dacă nu cumva au văzut un ren rătăcit.

Când l-am găsit, am sărit pe spatele renului, cu care mă împrietenisem, și am zburat către casă.

Moș Crăciun a fost foarte bucuros să ne vadă, căci începuse să se cam îngrijoreze.

Nici că se putea să veniți mai bine – izbucni el – când ne-a văzut. Am pregătit cadourile pentru copii, și ei abia așteaptă să le primească.

Cei patru reni minunați s-au avântat în văzduh trăgând sania încărcată cu cadouri, iar Moș Crăciun m-a salutat prietenos.

Vocabular

s-au avântat: s-au lansat

în văzduh: în aer

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Scrie numele personajelor din poveste:

3. Încercuiește litera care corespunde răspunsului corect:

Spiridușii l-au rugat pe bunicul lor să le spună:

o poezie

un cântec

una dintre aventurile sale

Spiridușul le-a povestit nepoților că într-o zi a primit:

un cadou de la tatăl său

o scrisoare de la Moș Crăciun

o carte

Moș Crăciun avea pregătite pentru copii:

cadourile

ghiozdanele

săniile

4. Desenează cadoul pe care ți l-ai dori de la Moșul.

Pedeapsa mâței

de Elena Farago

I-auzi, draga mea păpușă,

Zgârie mâța la ușă!

Dar eu nu-i deschid deloc,

Că sunt supărată foc.

A furat iar, ca o hoață,

Un întreg picior de rață,

Și-apoi, după ce i-a ros

Toată carnea, pân-la os,

A dus osul, binișor,

În cotețul lui Azor.

Ca pe el să-l bănuim

Și să nu îl mai iubim

Și acum n-o bat, n-o cert,

Dar nu vreau deloc s-o iert.

Deși încă o iubesc,

Trebuie s-o pedepsesc.

C-a fost rea și dușmănoasă,

Și n-o las să intre-n casă.

Vocabular

să bănuim: să credem, să gândim

dușmănoasă: plină de ură

Exerciții

1.Titlul poeziei este:

Supărarea mâței

Pedeapsa mâței

Mâța pedepsită

2. Poezia a fost scrisă de:

Otilia Cazimir

George Coșbuc

Elena Farago

3. Personajele din text sunt:

pisica, cățelul, păpușa;

fetița, păpușa, pisica, cățelul;

cățelul, păpușa.

6. Desenează personajele din poveste.

Ursul păcălit de vulpe

după Ion Creangă

Șezând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește.

Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o așteptam eu. Și îndată iese de sub tufă și se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi fost moartă.

Țăranul ce mâna boii o vede și, văzând că nici nu suflă apucă vulpea de după cap ș-o aruncă deasupra peștelui.

Însă, cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos.

După ce l-a strâns grămadă, îl ia, îl duce la vizunia sa și începe a mânca, că taaare-i mai era foame!

Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.

Bună masă, cumătră! Dă-mi și mie, că taaare mi-i poftă!

Ia mai pune-ți pofta-n cui, cumătre. Du-te și-ți moaie coada-n baltă, ca mine, și-i avea pește să mănânci.

Ursul, aleargă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurii și-și vâră-n apă toată coada!

De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozii și de frig, se smuncește o dată din toată puterea.

Și iaca așa a rămas ursul păcălit de vulpe!

Vocabular

tufă: grup de flori, de lăstari sau de plante

a vârî: a băga, a introduce

smucește: trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge

Exerciții

1.Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Scrie numele personajelor din poveste.

3. Unește ce se potrivește:

Vulpea aruncă vulpea în căruță.

Ursul începe a mânca pește.

Țăranul a rămas păcălit de vulpe.

4. Citiți pe roluri convorbirea dintre personajele povestirii.

5. Organizați un proces prin care să judecați faptele personajelor din poveste.

6. Desenează o scenă din poveste.

Dany, rața fără măcăit

după Malachy Doyle și Janet Samuel

În fiecare dimineață rațele și găinile se întâlnesc în curte pentru a mânca.

Cum este măcăitul tău, Dany? a întrebat o găină. Care e povestea ta? Spune-ne ce e nou.

Dany este o rățușcă mică. El își dechise ciocul, dar niciun sunet nu se auzi. Dany își pierduse vocea. Bine, se gândi el, asta e.

El plecă pe o cărare necunoscută, ca să găsească o poveste de zis.

Străbătu drumul de-a lungul potecii, până cunoscu două vulpi care cărau un cazan mare.

Chestia asta e grea, a zis o vulpe.

Cine o să ne ajute să o cărăm? a întrebat cealaltă vulpe.

Rața aceasta.

Danny știa că vulpile sunt șirete.

Își deschise ciocul să spună că nu vrea, dar nu se auzi nimic.

Acum cine ne va fi cina? a întrebat o vulpe, lingându-și buzele.

Rața fără măcăit, a strigat cealaltă, sărind în sus.

Au alergat amândouă către Danny și când erau cât pe ce să-l

prindă, dar Danny fugi cât de repede putu înapoi către fermă.

Care este povestea ta? au întrebat găinile.

Cu toții erau uluiți că Dany putea să vorbească, dar erau și

mai uluiți de povestea pe care le-a spus-o.

Și măcăitul lui Dany era acum cel mai puternic.

Mac, mac! a zis el.

Vocabular

a străbate: a merge, a parcurge

potecă: drum foarte îngust pe care se poate merge numai pe jos, cărare

cazan: vas mare de metal în care se fierbe apă, se gătește mâncare

șirete: șmechere, viclene

uluiți: mirați, uimiți, surprinși

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Scrie numele personajelor din poveste.

3. Răspunde cu adevărat (A) sau fals (F):

Rațele și găinile se întâlneau în curte.

Dany era o rață mare.

Dany cunoscu două vulpi pe un drum.

Vulpile au vrut să-l mănânce pe Dany.

Dany nu le-a povestit păsărilor întâmplarea cu vulpile.

Toate păsările s-au mirat că Dany putea să vorbească.

4. Realizează păpuși din pungi de hârtie și spune povestea!

5. I s-a întâmplat cuiva să vrea să spună ceva și să nu-și găsească cuvintele?

7. Realizează o hartă a călătoriei lui Dany, unde să desenezi ce i s-a întâmplat lui.

Puișorul cafeniu

de Otilia Cazimir

A ieșit din ou, la soare,

Cel din urmă puișor.

Se usucă pe-aripioare

Și-o pornește binișor.

Stă găina la-ndoială,

Că din șapte puișori,

Șase-s galbeni-gălbiori

Ghemotoace de beteală,

Numai cel de la sfârșit,

A ieșit mai ponosit!
Și se-ntreabă speriată:
– Nu cumva-i de ciocolată?…

Vocabular

ghemotoace: obiect mototolit în formă de ghem;

beteală: podoabă din fire de auriu sau argintiu

ponosit: care și-a pierdut aspectul și culoarea, uzat

cafeniu: maroniu

îndoială: nesiguranță

Exerciții

1.Titlul poeziei:

2. Autorul poeziei:

4.Poezia are ………….. strofe.

5. Creează rime pentru cuvintele:

soare – ……………………………………….

puișor – ……………………………………..

găina – ……………………………………..

ciocolată – ………………………………..

cafeniu – …………………………………..

7. Desenează familia puișorului cafeniu:

Măgărușul Platero

după Juan Ramon Jimenez

Când se născu Platero, toată lumea fu uimită. Era atât de frumos încât era asemănător unei jucării: alb, pufos și gingaș; atât de gingaș că părea de bumbac.

Vino, Platero! îi spuneau copiii care se apropiau să-l vadă și să se joace cu el.

Și măgărușul venea ascultător și încântat.

Stăpânul său îl iubea mult. Nu îl punea la muncă și se plimba cu el pe câmp pentru a-i arăta florile, fluturii și alte animale mici. Îi vorbea ca și unui copil și Platero asculta cu atenție.

Într-o zi, în timp ce Platero mirosea florile, îl înțepă pe nas o viespe ascunsă printre petale. Măgărușul tresări și începu să alerge.

Ce-ai pățit, Platero? îl întrebă stăpânul său. Lasă-mă să mă uit la tine! Ai nasul umflat și rănit. Sunt multe viespii printre flori și trebuie să știi că ele își caută hrana și îi înțeapă pe cei care se apropie de ele. Așa că atunci, când miroși florile, trebuie să fii mai atent.

Și veni timpul carnavalului. Copiii, deghizați, îi puseră șaua sa țărănească brodată.

Ce frumos ești, Platero! îi spuneau.

Dar lui Platero nu-i plăceau carnavalurile și plecă cu stăpânul său, care era mai liniștit și îi

povestea multe lucruri.

Vocabular

uimită: mirată, surprinsă

gingaș: delicat, firav

deghizați: mascați

șauă: obiect care se pune pe spinarea calului și pe care se așează călărețul

brodată: împodobită cu diferite cusături

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Scrie în boabele strugurelui însușirile măgărușului Platero.

3. Unește cuvintele cu sens opus:

frumos ascultător

atent urât

liniștit aspru

pufos neatent

încăpățânat gălăgios

4. Introdu în poveste un personaj și prezintă acțiunea lui.

Căprioara

după Emil Gârleanu

Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed, pe spatele mamei lui, și cu ochii închiși se lăsă dezmierdat. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă, a iedului.

Căprioara sare în picioare și pornește spre țancurile de stâncă din zare, printre care vrea să lase puiul rătăcit. Acolo, sus, e păzit și de dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului. Acolo l-ar fi știut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara își azvârle picioarele în fuga fulgerătoare, în salturi îndrăznețe să încerce puterile iedului. Și iedul i se ține voinicește de urmă; doar la săriturile amețitoare se oprește, câte o clipă, ca și cum ar mirosi genunea, apoi se avântă ca o săgeată și, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subțiri ca niște lujere.

Vocabular

dezmierdat: alintat, mângâiat

țancuri: vârfuri ascuțite și înalte de stâncă

din zare:  din depărtări

iscusință:  îndemânare, pricepere

a străbate: a trece pe undeva cu greu, învingând obstacole, a reuși

voinicește: curajos

genunea: adâncime foarte mare, prăpastie

lujere: tulpină sau porțiune de tulpină subțire (la plantele erbacee), ramură tânără (de 1-2 ani) la

plantele lemnoase

Exerciții

1. Titlul textului este:

2. Autorul textului este:

3. Completând rebusul, pe verticala A –B, veți afla cum este mama puiului de căprioară.

1.Pe mușchiul ……, cald căprioara stă jos.

2. Cu ochii închiși, puiul se lasă ….. .

3. Puiul avea botul mic, …… și umed.

4. Căprioara străbătu locuri pline de ……

5. Sus, puiul e păzit puiul de dușmănia …

6. Iedul avea …. moale și mătăsoasă.

7. Iedul zburdă de ……

8. Se avântă ca o săgeată și behăind ….. .

3. Imaginează-ți un final fericit al poveștii.

Și Ruby zboară!

după Jonathan Emmett

A fost odată ca niciodată un cuib în spatele unui lac, unde trăiau două rațe. Era o mamă și un tată. Erau cinci ouă în cuib și mama le clocea toată ziua, toată noaptea, prin vânt și ploi cumplite.

Într-o dimineață frumoasă, ouăle au început să se crape și mici ciocuri au ieșit afară. Bobocii și-au fluturat puful în vânt.

Îi vom numi Rufus, Rory, Rosi și Rebeca, a spus tatăl, iar mama acceptă.

Dar al cincilea ou crăpase mai târziu.

E foarte mică, a zis tatăl. Ce nume o să-i dăm?

O s-o numim Ruby deoarece

e mică și prețioasă, a spus mama.

Când ceilalți boboci crescuseră,

Ruby crescu și ea. Ceilalți boboci zbură departe, deasupra apei și a copacilor, dar Ruby zbură și mai departe. Ea zbură sus, deasupra copacilor, peste tot. Își întinse aripile frumoase și zbură printre nori.

Tatăl și mama o urmăreau pe Ruby, când zbura departe.

O să se mai întoarcă vreodată? întrebă tatăl.

O să se întoarcă, dar nu acum, a zis mama.

Și până la urmă Ruby reveni.

Vocabular

cumplite: înfricoșătoare, îngrozitoare

prețioasă: care are preț mare, de mare valoare

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Scrie numele personajelor din poveste.

3. Cadranele

4. Găsește un alt titlu potrivit acestei povești.

Iscoada

de Tudor Arghezi

De cum s-a ivit lumina,
A ieșit din stup albina,
Să mai vadăp, izma creață
A-nflorit de dimineață?

Se-ngrijește, gospodina
De-nflorește și sulfina,
Căci plutise val de ceață,
Astă-noapte, pe verdeață.

A găsit toată grădina
Înflorită, și verbina,
Și s-a-ntors, după povață,
Cu o probă de dulceață.

Vocabular

iscoadă: spion

izmă: mentă creață, plantă folosită la prepararea unor medicamente

sulfină: numele unei plante, cu flori plăcut mirositoare, galbene sau albe

verbină: plantă cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe plăcut mirositoare

povață: îndrumare, sfat

Exerciții

1. Titlul poeziei este:

2. Autorul poeziei este:

3. Poezia are ……. strofe. Fiecare strofă are ……. versuri.

4. Bifează răspunsul corect:

Acțiunea se petrece:

pe stradă

în grădină

în pădure

Albina a ieșit din stup să vadă dacă:

plouă afară

au mai înflorit flori

vine un musafir

Albina a găsit grădina înflorită și a luat:

un buchet de flori

o picătură de rouă

o probă de dulceață

5. Memorează poezia.

6. Desenează o grădină cu multe flori.

Omida mâncăcioasă

de Eric Carle

Un oușor stătea pe o frunză, în lumina lunii.

Într-o duminică dimineața, când soarele răsări, cald și zâmbitor- poc!- din oușor ieși o omidă mică.

Îi era foarte foame, așa că porni degrabă să caute de mâncare.

Luni găsi un măr și-l mâncă. Totuși îi mai era foame.

Marți mâncă două pere. Totuși nu se sătură.

Miercuri mâncă trei prune. Tot îi mai era foame.

Joi mâncă patru căpșuni. Tot nu se sătură.

Vineri mâncă cinci portocale, dar tot îi era foame.

Sâmbătă oare ce-a mai mâncat omida?

O prăjitură de ciocolată, o înghețată, un castravete murat, o felie de cașcaval, o bucată de

salam, o acadea, o felie de plăcintă cu cireșe, un cârnat, o brioșă și o felie de pepene.

În noaptea care a urmat, pe omidă a durut-o burtica.

Veni o nouă zi de duminică.

Omida mâncă o frunză verde și fragedă și se simți mai

bine.În sfârșit, nu-i mai era foame. Și, dintr-o omidă mititică, se făcuse o omidă mare și grasă.

Omida își construi o căsuță, numită cocon, și se culcă

înăuntru. După două săptămâni și mai bine de somn, se trezi.

Făcu o gaură în cocon și, când se strecură încet afară…

… era un minunat fluture!

Vocabular

cocon: un fel de căsuță construită în jurul omiduței, în care stă mai bine de două săptămâni

a se strecura:  a trece cu greu, a pătrunde

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Scrie zilele săptămânii:

3. Întrebări

Dacă ați putea să alegeți între fluture și omidă, cu care ați dori să semănați și de ce?

Ce mănâncă cu adevărat o omidă?

Ce înseamnă mâncare sănătoasă? Dați exemple de alimente sănătoase pe care le mâncați.

4. Unește punctele, apoi colorează imaginea obținută.

În pădure la ora de culcare

după Carole Lexa Schaefer

În adâncul pădurii Mama-Urs zise:

E ora de culcare!

Nu! Nu! se plângeau puii. Vrem să ne mai jucăm!

În adâncul pădurii Mama-Arici a zis:

E ora de culcare!

Nu! Nu! ziceau micii țepoși. Încă ne este foame.

În adâncul pădurii Mama-Iepure a zis:

E ora de culcare!

Nu! Nu! ziceau iepurașii. Suntem încă plini de energie.

În adâncul pădurii Mama-Broască a zis:

E ora de culcare!

Nu! nu! ziceau broscuțele ei. Tocmai cântam.

În adâncul pădurii pe o creangă deasupra tuturor stătea Bunica-Bufniță.

E vreamea poveștilor! a spus ea.

Și a început.

În adâncul pădurii, puii de urs adormeau confortabil prin frunze, micii arici se strângeau în niște mici mingi călduțe, iepurașii se culcau cât mai aproape unul de altul și broscuțele adormeau în noroiul moale.

Bunica-Bufniță își deschise ochii. Se uită împrejur…

O – hoo – hoo, spunea Bunica-Bufniță. Vise frumoase!

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Numerotează fiecare moment din poveste în ordinea în care s-au petrecut întâmplările:

Broscuțele tocmai cântau.

Bunica-Bufniță le-a spus animăluțelor o poveste.

Aricii voiau să mai mănânce.

Ursuleții voiau să se mai joace.

Ascultând povestea, animăluțele au adormit.

Iepurașii erau încă plini de energie.

3. Citiți pe roluri convorbirea dintre personajele întâmplării.

4. Schimbă finalul poveștii.

5. Redă prin desen momentul care ți-a plăcut cel mai mult din poveste.

Micul stăpân al farului la datorie

după Heidi și Daniel Howarth

Dimineață, șoricelul Henry deschise hubloul farului și privi afară.

Dar ce era sunetul acela?

Cineva plângea.

Ce se întâmplă? întrebă Henry.

Am fost adus aici, de furtună, zise Puiul de Focă,

plângând. Vreau să merg acasă.

Bună, Henry! l-a stigat prietenul lui, Pufin,

papagalul de mare. Care este problema?

Puiul de mare este pierdut și îi este foame, iar eu nu știu ce să fac, a zis Henry.

Ei au decis să meargă împreună să o caute pe mama Puiului de Focă.

Și s-au pornit. Pufin îl cără pe Henry, iar Puiul de Focă înotă pe lângă ei.

Henry, Puffin și Puiul de Focă au ajuns până pe o coastă. Pe stânci se aflau câteva foci.

Poți să o vezi? a întrebat Henry.

Puiul de Focă nu își văzu mama, dar ea îl văzu. Mama a mers către ei și i-a îmbrățișat.

Mulțumesc că mi-ați adus înapoi puiul, zise Mama Focă.

Înapoi acasă în far, Henry nu a mai avut probleme cu somnul în acea noapte.

Vocabular

hublou: fereastră mică și rotundă, necesară pentru a aerisi și a lumina o navă

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Personajele poveștii sunt:

Puiul de Focă, Henry, Pufin;

Henry, Puiul de Focă, Pufin, Mama-Focă;

Mama-Focă, Henry, Pufin.

3. Ce ai face dacă te-ai pierde de părinții tăi?

4. Cadrane

Fluturii

de Elena Farago

Fluturi albi și roșii,

Și pestriți, frumoși,

Eu îi prind în plasă,

Când mama mă lasă.

Eu îi prind din zbor,

Însă nu-i omor;

Ci mă uit la ei,

Că sunt mititei,

Și frumoși, și-mi plac,

Dar eu nu le fac

Nici un rău, deloc.

Și dacă mă joc

Cu vreunul, știu

Binișor să-l țiu

Și pe toți, din plasă,

Îi ajut să iasă,

Și să plece-n zbor

După voia lor.

Vocabular

pestriți: care au pete mici de diferite culori

Exerciții

1.Titlul textului este:

2.Autorul textului este:

3. Al treilea vers din poezie este:

Îi ajut să iasă

Eu îi prind în plasă

Fluturi albi și roșii

4. Creează rime pentru cuvintele:

plasă – …………………………….

fluturași – ………………………..

mititei – ………………………….

zbor – …………………………….

copil – ……………………………

5. Desenează fluturi cu multe culori.

O grădină surpriză

după Nancy Parent

În pădurea celor 100 de Stejari tocmai se anunța venirea verii. Grădina lui Iepurilă era plină cu flori și verdețuri numai bune de cules.

Iată o surpriză pentru voi! Am câte un pliculeț pentru fiecare. Acestea sunt ,,plăntuțele” surpriză. Trebuie să le semănați și să vedeți ce iese, le-a explicat Iepurilă, prietenilor săi.

Iu – hoo – hoo! s-a bucurat Tigrilă. Răsaduri, abia aștept!

Apoi, Iepurilă a arătat fiecăruia dintre prietenii săi

locul unde să-și cultive plăntuțele.

Ursulețul și prietenii lui au urmat cu atenție

instrucțiunile lui Iepurilă. Mai întâi, Winnie și Grohi au săpat pământul și au plivit, adică au îndepărtat buruienile. Apoi, Tigrilă a făcut câteva gropi perfecte. În final, Ruf a plantat semințele într-un loc luminos, în timp ce Buha le-a udat cu atenție.

Câteva zile mai târziu, semințele au început să încolțească.

Peste ceva vreme, Winnie și prietenii săi au zărit bobocii și primele frunze. Apoi, bobocii

s-au transformat în flori, așa că plantele au început să crească.

Ce spectacol minunat oferă semințele lui Iepurilă! a strigat Tigrilă.

Vocabular

răsad: plantă tânără crescută din sămânță

au plivit:  au curățat buruienile, rupându-le sau smulgându-le cu mâna

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Completează spațiile folosind cuvinte din text:

Grădina lui Iepurilă era plină cu ……………………. și ……………………………… .

Ursulețul și ………………………. lui au urmat instrucțiunile lui Iepurilă.

…………………………….. au început să încolțească.

…………………………….. s-au transformat în flori apoi au început să ……………………….. .

3. Alcătuiește propoziții folosind cuvintele din vocabular.

4. Imaginează-ți o întâlnire cu Winnie. Ce crezi că ți-ar povesti?

5. Plantează semințe într-un vas transparent. Urmărește schimbările care intervin.

6. Desenează plantele tale preferate.

Grădina magică a Mirabelei

după Paula Metcalf

Grădina Mirabelei era plină de flori care străluceau în razele soarelui. În fiecare zi cangurul Nigel și girafa George veneau să le admire.

Dar, într-o dimineață, George și Nigel nu au mai venit. Mirabela plecă să-i caute.

Ea i-a găsit udându-și propria grădină.

Uite cât de frumoase sunt florile noastre! a spus George.

Mirabela se încruntă.

Nu sunt ale voastre, a zis ea, sunt ale mele. Le-ați furat în timpul nopții.

Nu le-am furat, a zis Nigel.

Doar au apărut, a zis George.

Dar Mirabela nu îi crezu.

Atunci începu să bată vântul.

Priviți cum zboară semințele! a zis Nigel.

Deci așa s-au răspândit florile, a zis ea.

Nu suntem noi norocoși că avem asemenea flori? a zis Nigel.

Și suntem norocoși că le putem împărți, a zis Mirabela. Îmi cer scuze că am crezut că voi mi-ați furat florile.

Când soarele începu să apună, au admirat florile frumoase împreună.

Exerciții

1. Subliniază cu verde titlul poveștii, iar cu albastru autorul acesteia.

2. Scrie numele personajelor din poveste:

3. Întrebare:

Cum era grădina Mirabelei?

4. Citiți pe roluri convorbirea dintre personajele întâmplării.

5. Încercuiește proverbul care se potrivește lecturii:

Ai bani, ai prieteni. Prietenia e floarea cea mai rară. Cine a mințit o dată minte toată viața.

6. Desenează un personaj sau o scenă din lectură.

Cățelușul șchiop
de Elena Farago

Eu am numai trei picioare,
Și de-abia mă mișc: țop, țop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Și mă cheamă "cuciu șchiop".

Frații mei ceilalți se joacă
Cu copiii toți, dar eu
Nu pot alerga ca dânșii,
Că sunt șchiop și cad mereu!

Și stau singur toata ziua
Și plâng mult când mă gândesc
Că tot șchiop voi fi de-acuma
Și tot trist am să trăiesc.

Și când mă gândesc ce bine
M-aș juca și eu acum,
Și-aș lătra și eu din poartă
La copiii de pe drum!…

Cât sunt de frumoși copiii
Cei cuminți, și cât de mult

Mi-ar plăcea să stau cu dânșii,
Să mă joc și să-i ascult!

Dar copiii răi la suflet
Sunt urâți, precum e-acel
Care m-a șchiopat pe mine,
Și nu-i pot iubi de fel…

M-a lovit din răutate
Cu o piatră în picior,
Și-am zăcut, și-am plâns atata,
De credeam că am să mor…

Acum vine și-mi dă zahăr
Și ar vrea să-mi fie bun,
Și-aș putea să-l mușc odată
De picior, să mă răzbun,

Dar îl las așa, să vadă
Răul, că un biet cățel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.

Vocabular

m-a șchiopat: a făcut să devin șchiop

am zăcut:  am stat culcat, am bolit

să mă răzbun: să-mi fac singur dreptate

Exerciții

1. Titlul poeziei este:

2. Autorul poeziei este:

3. Spune cum te-ai fi purtat dacă ai fi fost în locul unui personaj din poezie.

4. Desenează o secvență din poezie.

Puișorul și vulpea

după Ion Pas

Era odată un puișor de găină neascultător. El voia să se ducă în pădure, măcar că mama îi spusese că acolo e vulpea nemiloasă.

Puiul nu a ascultat sfaturile mamei și a pornit-o haihui.

Hei, cine-i vulpea? Să poftească să-mi iasă în cale și îi scot eu ochii cu ciocul!

Dintr-un tufiș a ieșit o lighioană. Era vulpea.

Te-ai speriat, micuțule? zise ea cu glas domol. Eu nu mănânc pe nimeni. Vulpoiul vă dușmănește. Chiar la noapte vine să vă mănânce. Spune unde sunt frățiorii tăi să-i vestesc!

Puișorul naiv nu a stat pe gânduri. A dus-o pe vulpe în bătătură.

Acolo a fost prăpăd și jale!

Vocabular

nemiloasă: fără milă, rău

haihui: a umbla fără rost, fără țintă, razna

lighioană:  fiară,bestie

domol: liniștit, blând, calm

a dușmăni:  a trata ca pe un dușman, a urî

naiv:  lipsit de seriozitate, simplu, încrezător

bătătură: ogradă, curte

prăpăd: dezastru, nenorocire

jale: trist, de plâns

Exerciții

1. Titlul textului este:

2. Autorul textului este:

3. Personajele textului sunt:

4. Răspunde la întrebarea:

Cum era puișorul de găină?

5. Schimbă finalul poveștii.

6. Arată, printr-un desen, o situație în care ai ascultat de părinți.

Broscuța Veruza și floarea de nufăr

după Emilia Plugaru

Mica broscuță Veruza stă cu ochii larg deschiși pe o frunză de nufăr.

Of, oftează ea, sunt atât de nefericită…

Ce s-a întâmplat? întreabă îngrijorată floarea de nufăr. Până mai ieri te știam o broscuță fericită.

Credeam că dormi, șoptește broscuța. Iartă-mă dacă ți-am tulburat somnul.

Cum să dorm, scumpă Veruza? Eu adorm doar după ce te aud cântând. Minunatul tău "oac-oac" e cântecul meu de leagăn. Deci, ce s-a întâmplat?

Păi… dimineață, când încă soarele zâmbea, doi copilași stăteau pe malul lacului și citeau o poveste. Am tras cu urechea. Nu am reușit să ascult povestea până la capăt căci picii m-au observat și imediat au început să țipe:

Iată broasca cea râioasă! Ce piele, ce ochi!

Scumpă prietenă… Frumusețea nu e doar ce vede ochiul. Important e să ai un suflet bun.

Hei, voi două… se foiește alături, în stufăriș, o altă broscuță, lăsați poveștile! E timpul să dormiți…

Oac, oac, cântă încetișor Veruza, legănându-se pe frunza de nufăr și floarea adoarme.

Luna, care le vede și le aude întotdeauna pe toate, își trimite cu ușurință razele prin funinginea nopții, apoi cu privirea sa luminoasă le mângâie pe cele două ființe. Mângâiată și luminată de Lună, Veruza nu se mai simte urâtă.

Vocabular

râioasă: murdară, respingătore

stufăriș: desime, desiș, tufiș

funingine: scrum, negreală

Exerciții

1. Titlul textului este:

2. Autorul textului este:

3. Personajele textului sunt:

4. Expresii frumoase:

5.Citiți pe roluri convorbirea dintre personajele povestirii.

6. Redă prin desen momentul care ți-a plăcut cel mai mult.

IZVOARE

Antologie de texte literare clasele I-IV (2005). București: Editura Aramis.

Carle, E. (1969). Omida mâncăcioasă. Traducere de Mihaela Groze. București: Editura Cartea copiilor.

Chapman, J., Bedford, D. (2001). Big Bear Little Bear. London: Editura Little Tiger Press.

Creangă, I. Amintiri din copilărie. București: Editura Tedit FZH.

Doyle, M. (2009). Danny, the Duck with no Quack. London: Editura QED Publishing.

Doyle, M. (2008). Digger and Lew. London: Editura QED Publishing.

Edwards, P. D. (2007). I` m Big Enough Now! London: Editura Igloo.

Emmett, J., Harry R. (2008). Ruby Flew Too! London: Editura Igloo.

Gârleanu, E. (2005). Din lumea celor cari nu cuvântă. București: Editura Garamond junior.

Howarth, H.-D. (2009). The Littlest Lighthouse Keeper to the Rescue. London: Editura QED Publishing.

Kiado, A. (2004). Povestiri de Crăciun. Traducere de Victoria Milescu. București: Editura Flamingo GD.

Metcalf, P. (2005). Mabel`s Magical Garden. London: Editura Macmillian Children`s Books.

Parent, N. (2007). Festivalul zmeelor. Traducere de Aloma Ciomâzgă. București: EGMONT

Parent, N. (2005). O grădină surpriză. Traducere de Aloma Ciomâzgă. București: EGMONT.

Pfister, M. (1992). The Rainbow Fish. London: Editura North South.

Povești în 3 minute (2008). București: Editura Girasol.

Schaefer, C.L. (2000). Down in the Woods at Sleepytime. London: Editura Walker Books.

CONCLUZII

În acest studiu științifico – metodic cu statut orientativ am abordat un subiect de o mare complexitate, și care în același timp , credem noi, că ar fi de un interes major al cadrelor didactice ce-și desfășoară acivitatea în ciclul primar și nu numai. Subiectul ales – Universul viețuitoarelor din literatura pentru copii – modalități de valorificare în ciclul primar – stă la convergența mai multor domenii: educație/învățământ, psihologie, sociologie, antropologie, genetică, biologie etc. răspunzând astfel la cerințele lumii moderne de a recurge la interdisciplinaritate pentru a ne sincroniza măcar minimum minimorum cu progresul. Ca și instrumentar terminologic de bază am folosit noțiuni din programele școlare ale disciplinei Comunicare în limba română/Limba și literatura română aprobate de Ministerul Educației și Cercetării , respectiv de Consiliul Național pentru curriculum. Astfel, având ca prototip modelul comunicațional funcțional care presupune dezvoltarea integrată a celor patru capacițăți indispensabile proiectării, planificării, desfășurării propriu-zise a oricărui act didactic: capacitatea de receptare orală, capacitatea de receptare a mesajului scris, capacitatea de exprimare orală și capacitatea de exprimare scrisă, am elaborat o lucrare structurată în trei mari capitole. Acestea conțin noțiuni teoretice, metodice și practice despre tema aleasă.

Primul capitol a fost dedicat noțiunilor teoretice care au fost preluate din diferite surse de specialitate informații esențiale despre ceea ce înseamnă literatura pentru copii respectiv comunicarea de tip literar, enumerând apoi criteriile de selecție a textelor literare; continuând cu o trecere scurtă în revistă a temelor reflectate în literatura pentru copii, națională și universală și încheind cu menționarea genurilor și speciilor literare subordonate literaturii pentru copii. Am considerat primordiale delimitările teoretice făcute de specialiști în domeniu și le-am așezat ca temelie la lucrarea noastră.

În prima parte a celui de-al doilea capitol guvernează abordarea psihopedagogică a subiectului, aici fiind prezentate particularitățile de vârstă a școlarilor din ciclul primar, detaliind structura lor cognitivă și operațiile pe care sunt capabili să le realizeze conform acesteia în receptarea textelor de beletristică. Am oferit informații despre achizițiile de limbaj în perioada școlară mică, demonstrând apoi ținând cont de aceste caracteristici specifice acestei etape de vârstă – cum reușim să formăm interesul și gustul pentru lectură al acestui public țintă și cum cultivăm creativitatea în orele de limba și literatura română. Am arătat, de asemenea, importanța activităților ludice în demonstrarea creativității.

Partea a doua a celui de-al doilea capitol am consacrat-o prezentării a șapte autori de referință din literatura română care tratează ca și teme în operele lor viețuitoare. Selecția autorilor și a operelor ne aparține în totalitate excluzând criteriul ierarhic, de asemenea ne asumăm în exclusivitate modelele și exemplele de activități oferite pe aceste texte literare.

Ultimul capitol și nu de ultimă însemnătate reprezintă, pe lângă o enumerare limitată a modalităților de abordare în activități extracurriculare și curriculare a temelor subordonate universului viețuitoarelor, dar și a prezentării acestui univers în programele și manualele disciplinei, apogeul acestei lucrări, și anume auxiliarul creat de noi pentru orele de lectură la clasa I. Acesta conține opere alese din literatura română și universală și adaptate în mod original și conține de asemenea o serie de sarcini constructive și pragmatice pe baza acestora.

BIBLIOGRAFIE

Andrei, M. (2004). Introducere în literatura pentru copii. Pitești: Editura Paralele 45.

Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3919/20.04.2005. Programe școlare pentru clasa a IV-a. Limba și literatura română. Aprobat prin ordin al ministrului Nr. 3919/20.04.2005, București: Ministerul Educației și cercetării. Consiliul național pentru curriculum.

Anexa nr. 3 la Ordinul ministrului educației naționale nr. 3418/19.03.2013, Programa școlară pentru disciplina comunicare în limba română. Clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a. Aprobată prin ordin al ministrului Nr. 3418/19.03.2013, București.

Alexandru, Gh., Șincan, E. (1993). Îndrumător metodic pentru învățători, părinți și elevi. Lecturi literare pentru ciclul primar.Vol.II – Pentru clasa a II-a. Craiova: Editura M. Duțescu.

Bărbulescu, G., Beșliu, D. (2009). Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar. București: Ed. Corint.

Bratu, B. (1977). Preșcolarul și literatura. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Campus, E. (1939). Literatura pentru copii, cu un catalog comentat al scrierilor pentru copii. București: Editura Librăriei Principele Mircea.

Călinescu, G. (1946). Croncile optimistului. București: Editura pentru Literatură.

Călinescu, G. (2003). Istoria literaturii române. Ediție reînnoită. București: Editura Semne.

Ciobotaru, A. D. (2006). Teatrul de animație între magie și artă. Bacău: Editura ,,Grigore Tăbăcaru.

Ciobotaru, A. D., Mihailovici E. (2003). Teatrul și comunicarea didactică. Iași: Editura Spiru Haret.

Cojocaru, M. (2004). Literatura română pentru copii. Ploiești: Editura Universității din Ploiești.

Constantinescu, P. (1974). Poeți români moderni. Antologie, postfață și bibliografie de Ion Lotreanu. București: Editura Minerva.

Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală. Iași: Ed. Collegium Polirom.

Crișan, Al. (1998). Curriculum național pentru învățământul obligatoriu. Cadru de referință. București: Editura Corint/MEN/CNC.

Cucoș, C. Coord. ( 1998). Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice. Curs elaborat în tehnologia învățământului deschis la distanță. Iași: Ed. Polirom.

Gherghina, D. (2005). Limba și literatura română. Literatura pentru copii. Craiova: Editura Didactica Nova.

Hobjilă, A. (2012). Comunicare, discurs, teatru. Delimitări teoretice și deschideri aplicative. Iași: Institutul European.

Hobjilă, A. (2006). Elemente de didactică a limbii și literaturii române pentru ciclul primar. Iași: Editura Junimea.

Hobjila, A. (2009). Literatura română și literatura pentru copii. Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, ID, anul II, semestrul I. Iași: Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza".

Ilica, A. (1998). Metodica limbii române în învățământul primar. Arad: Editura Multimedia.

Mih, V. (2004). Înțelegerea textelor. Strategii și mecanisme cognitive. Aplicații în domeniul educațional. Cluj- Napoca: Editura ASCR.

Munteanu, E. (2005), Introducere în lingvistică, Iași: Polirom.

Neacșu, I. (1990). Metode și tehnici de învățare eficiente. București: Editura Militară.

Nicolescu, E. (2003), Didactica limbii și literaturii române pentru învățământul primar. Lucrare alcătuită în conformitate cu programele pentru colegiile de institutori, pentru perfecționare, definitivat și grade didactice. București: Editura Egal.

Pascadi, I. (1972). Nivele estetice.Infra-echi.meta. București: EDP.

Pavelescu M. (2010). Metodica predării limbii și literaturii române. Ghid pentru susținerea examenelor de definitivare și de acordare a gradelor didactice. București: Ed. Corint.

Peneș, M. (1998). Limba și literatura română. Manual pentru clasa a IV-a. București: Editura Marcela Peneș.

Romedea, A. G. (2007). Formes discursives. Bacău: Editura Alma Mater.

Smith, E. E., Fredrickson L. B. (2005). Introducere în psihologie, Ediția a XIV-a. București: Editura tehnică.

Stanciu, I. (1968). Literatura pentru copii. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Szekely, E. M. (2006). Literatura pentru copii și tineri, Ediția a II-a revăzută și adăugită. TârguMureș: Editura Universității ,,Petru Maior”.

Șerdean, I. ( 2007). Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar. București: Ed. Corint.

Weiss, F. (2002). Jouer, communiquer, apprendre. Paris: Pratiqus de classe, Hachette.

http://lecerveau.mcgill.ca/, accesat pe 13.04.2015.

http://www.istoria.md/, accesat pe 14.04.2015.

https://www.youtube.com/, accesat pe 16.04.2015.

https://www.youtube.com/, accesat pe 17.04.2015.

IZVOARE

Alexandrescu, Gr. (1976). Gr. Alexandrescu. Satire și fabule. Antologie, postfață și bibliografie de Constantin Cubleșan. București: Editura Minerva.

Antologie de texte literare clasele I-IV (2005). București: Editura Aramis.

Carle, E. (1969). Omida mâncăcioasă. Traducere de Mihaela Groze. București: Editura Cartea copiilor.

Chapman, J., Bedford, D. (2001). Big Bear Little Bear. London: Editura Little Tiger Press.

Doyle, M. (2009). Danny, the Duck with no Quack. London: Editura QED Publishing.

Doyle, M. (2008). Digger and Lew. London: Editura QED Publishing.

Edwards, P. D. (2007). I` m Big Enough Now! London: Editura Igloo.

Emmett, J., Harry R. (2008). Ruby Flew Too! London: Editura Igloo.

Gârleanu, E. (2005). Din lumea celor cari nu cuvântă. București: Editura Garamond junior.

Howarth, H.-D. (2009). The Littlest Lighthouse Keeper to the Rescue. London: Editura QED Publishing.

Kiado, A. (2004). Povestiri de Crăciun. Traducere de Victoria Milescu. București: Editura Flamingo GD.

Metcalf, P. (2005). Mabel`s Magical Garden. London: Editura Macmillian Children`s Books.

Parent, N. (2007). Festivalul zmeelor. Traducere de Aloma Ciomâzgă. București: EGMONT

Parent, N. (2005). O grădină surpriză. Traducere de Aloma Ciomâzgă. București: EGMONT.

Pfister, M. (1992). The Rainbow Fish. London: Editura North South.

Povești în 3 minute (2008). București: Editura Girasol.

Schaefer, C.L. (2000). Down in the Woods at Sleepytime. London: Editura Walker Books.