În lucrarea de licență intitulată ,,Date despre istoria primelor farmacii din [620065]

1

INTRODUCERE

În lucrarea de licență intitulată ,,Date despre istoria primelor farmacii din
Transilvania’’ voi prezen ta o parte din istoria farmaciilor de pe acest teritoriu, interes
trezit odată cu faptul că locuiesc în Sibiu, or așul gazdă al primei farma cii din România.
Aceste date au fost adunate și compuse în licență cu ajutorul domnului Conferențiar Dr.
Farmacist Rosenberg Ladislau, și de asemenea țin să menționez contribuția deosebită a
doamnei muzeograf Ana – Maria Păpureanu căreia doresc să -i mulțum esc pe această cale.
Am ales aceasta temă datorită interesului meu pentru evenimentele și faptele
care au dus la dezvoltarea farmaciei, iar pentru a putea observa mai de aproape tot ceea
ce ține de trecutul farmaceutic și pentru ca studiul meu să fie unu l reușit am adunat
informaț iile din cadrul Muzeului de Istorie a Farmaciei Sibiu, Muzeul de Istorie Naturală
și din colecțiile Arhivelor de Stat Sibiu. Căutând mai multe detalii despre istoria
farmaciei am aflat o serie de date și evenimente care nu s unt cunoscute public, și în primul
rând faptul că orașul Sibiu are o deosebită importanță pentru că aici a fost semna lată
existența primului spital în anul 1292, și prima farmacie atestată documentar din țara
noastră în anul 1494.
Hospitalul din Sibiu marche ază începuturi le unei practici medicale , iar faptul că
unele medicamente, de cele mai multe ori de origine veget ală, necesară vindecării
bolnav: [anonimizat] -o încăpere separată ne duce cu gândul la un început al
farm aciei. Dar, date despre o fa rmacie bine delimitată ca unitate sanitară a fost semnalată
în anul 1494 și și -a continuat activitatea neîntrerupt până la naționalizarea ei în anul 1949.
Modul de organizare a farmaciilor orășenești, înzestrarea farmaciilor cu mobilier, v eselă
și preocupa rea farmaciști lor pentru medicamente mi -au stârnit curiozitatea și interesul și
m-au determinat să aleg aceasta temă pentru lucrarea mea de licență.
Scopul acestui studiu a fost de a evalua datele despre primele farmacii apărute
teritoriul actual al Român iei, mai exact al Transilvaniei, iar acest lucru a presupus să mă
documentez într -un mod cât mai serios cu privire „Oficinele Transilvaniei”, să înțeleg
relația medicină –farmacie din cele mai vechi timpuri și evoluția instituțiilor farmaceutice
dar și a c elor sanitare c are au pus bazele acestor științ e.
În primele două capitole am pus accentul pe date istorice despre farmacia „La
Vulturul Negru”, ea reprezentând prima farmacie de pe teritoriul României pornind de la

2
premisele istorice care au dus la de zvoltarea farmaciei în spațiul t ransilvănean și am
detaliat istoria farmaciilor din orașul Sibiu. Am menționat unele date biografice ale
primilor farmaciști din Sibiu care au contribuit la dezvoltarea acestei frumoase profesii
și am încercat să prezint detal ii din activitatea lor profesională , dar și din viața lor
personală.
Următoarele trei capitole fac referire la dezvoltarea farmaciilor din orașele
Brașov, Bistrița și Cluj în ordinea cronologică deschiderii farmaciilor în aceste localități.
În capitolul șase se face o prezentare a Muzeului de Istorie a Farmaciei S ibiu,
parte integrantă a Muzeu lui Național Brukenthal. Aici mi -a făcut o deosebită plăcere să
studiez documentele, ustensilele de laborator și recipientele care au o valoare
incontestabilă, care te fac să pășești într -o lume plină de semnificație istorică atunci când
treci pragul muzeului .
Colecția din Muzeul de I storie a Farmaciei din Sibiu este unul dintre cele mai
interesante obiective culturale din oraș, care prin mărimea și diversitatea sa aduce o
mărturie valoroasă asupra tehnicii și practicii farmaceutice. Faptul că am avut ocazia de
a mă afla în acest muzeu m -a inspirat în ilustrar ea exponatelor din laboratorul m uzeului
și a contribuit la dezvoltarea cunoștințelor mele despre aspecte lega te de „ Istoria
Primelor Farmacii din Transilvania” .

3
CAPITOLUL 1
PRIMA FARMACIE DIN ROMÂNIA

1.1. Premisele istorice
În documente este atestat faptul că teritoriul Sibiului și cele adiacente au fost
primele zone din Transilvania colonizate cu sași în jurul sec al XII – lea de către regele
Géza al II -lea Árpád (1130 –1162) [1]. Acesta le -a dat sașilor multe privilegii materiale,
comerciale care au influențat viața socială, economică și culturală a locuitorilor din
teritoriile colonizate. Până l a apariția farmaciilor, nevoile populației, din punct de vedere
terapeutic, erau asigurate de leacuri băbești, unele preparate din substanțe de origine
animală . [2]
În regiunile colonizate, asistența medico -farmaceutică era asigurată de călugării
din mănăs tiri deoarece printre sașii colonizați nu erau medici sau farmaciști. Astfel, pe
teritoriul actual al Transilvaniei începuturile practicii medicinii și farmaciei trebuie să le
căutăm în mănăstiri [3]. În incinta mănăstirilor călugării practicau arta vindec ării iar mai
târziu apare transformarea în aziluri sau hospitaluri pentru toți cei care aveau nevoie de
îngrijire. Cea mai veche mânăstire din județul Sibiu dar și printre cele mai vechi atestate
a fost cea de la Cârța, numită Abbatia Beatae Mariae Virgin is de Candeli , construită în
jurul anului 1200 de către călugării cistercieni, unde probabil erau cultivate plante
medicinale și erau tratați bolnavii, așa cum era specific acestui ordin călugăresc.
Evoluția instituțiilor sanitar e din Transilvania trebuie urmă rită odată cu
dezvoltarea Sibiului, comparativ cu alte localități din Transilvania. Dezvoltarea Sibiului
a fost favorizată și de așezarea geografică, fiind situat în sudul Transilvaniei existau multe
drumuri comerciale ce duc eau spre Țara Româ nească, ceea ce va influenta viața
economică și culturală a regiunii. Ascensiunea Sibiului era rapidă în comparație cu alte
localităț i astfe l ajungând la rangul de ,,Oraș” în sec al XIV – lea, iar ,,Provincia Sibiului
” a fost menționată în anul 1355 . [3]
În anu l 1292 este atestat Hospitalul din Sibiu, ca fiind prima formă de asistență
spitalice ască oficială din aceasta zonă. Documentul, păstrat până astăzi, menți onează
faptul că ,,Juzii, juraț ii și întreaga comunitate a localității Sibiu predau în 26 iunie 1292
călugărilor Cruciferi din Ordinul Frateribus Cruciferis de Ordine Sancti Spiritus
Hospitalul înființat pe ntru a veni în ajutorul bolnavi lor, săracilor, străinilor și
infirmi lor”.[3]

4
Despre acest ordin religios scria Papa Urbanus al IV – lea (1195 – 1264 ) în anul
1262 că acorda o atenț ie deosebită preparării medicamentelor. Nu a fost menționat
motivul pentru care conducerea comunităț ii a predat hospitalu l călugărilor dar probabil
cunoș tiințele acestora cu privire la întrebuințarea medicinală a pl antelor a c ondus la
acesta hotărâ re. [3,4]
Acest spital mănăstiresc a fost primul spital de pe teritoriul României și putem
spune că în incinta acestui spital s -au pregătit, în mod legal, primele medicamente în țara
noastră.

1.2. De la farmacia orașului (1494) la Farmacia particulară „ La Vulturul Negru”

Documentul care atestă că în Sibiu s -a deschis prima farmacie de pe actualul
teritoriu al României datează din 15 august 1494 în care apare o chitanță prin care i s -a
plătit farmacistului Johannes suma de 0,5 flori ni pentru anasonul cumpărat pentru
farmacie ( figura 1.1) [5,6,7]. Ace asta era ,, farmacia orașului” , organizată după sistemul
farmaciilor din Germania, fiind în proprietatea consiliul orășenesc, care gestiona
funcționarea ei. Farmaciștii o preluau pe bază de inventar, o conduceau ca pe un bun
personal fiind salariați ai orașului , dar aveau obligația să o predea pe inventar în perfectă
stare de funcționare.
În 1495, pentru conducerea farmaciei, a fost adus farmacistu l Martinus Flaschner
(diriginte : 1495 – 1507) din Germania [8]. El primea un salariu de 10 florini de la oraș și
plătea o chirie de 3 florini consiliului . [9]
Unii istorici, datorită greutății de interpretar e a arhivelor (scrise în germana
gotică) și datorită evenimentelor care au avut loc în Sib iu între 1507 și 1524 (epidemii,
rebeliunea localnicilor împotriva conducerii locale, decapitări) au ajuns la concluzia
eronată că farmacia orașului a fost închisă în acea peri oadă, adică 15 ani. Maior O. aduce
dovezi concrete și documentate care infirmă aceste supoziții. Doctorul orașului Andreas
Seling, conform lui Maior O. s-a ocupat de farmacia orașului în afara obligațiilor sale
profesionale. Astfel, în 1524, primește din partea orașului suma de 70 florini pentru a
reface farmacia [3].

5

Figura 1.1 Documentul în care este atestată existența primei farmacii din Sibiu
(Arhivele de stat Naționale, cota U III, nr. 217)

În anul 1525, orașul îl angajează pe farmacistul Georg Weselin (diriginte 1525
– 1531) din Schorndorf (Germania) care primea 250 de ga lbeni avans pentru procurarea
veselei noi pentru farmacia orașului, cu termen de plată în 4 ani.
În anul 1531, probabil datorită f aptului că Weselin nu a putut să plătească
împrumutul din venitur ile farmaciei, orașul a vândut o casa a lui și i -a desfăc ut contractul
de muncă, angajâ nd ca farmacist pe Andreas Barthel (diriginte 1531 – 1548) ocazie cu
care s -a făcut un inventar al aromatelor și al speciilor aflate în fa rmacie. Se zice că acest
inventa r ar fi fost cel mai complet document în istoria farmaciei din secolul al XVI -lea.
În anul 1537, Barthel se aproviziona cu medicamente direct de la Viena, deci farmacia
lua avânt. Or așul prelua farmacia în 1458 de la văduva lui Barthel plătind contravaloarea
de 180 de galbeni și o predă farmacistului Michael (1550 – 1551), urmat de farmacistul
Gallus Fischer (diriginte 1551 – 1573) . [10]
Ocuparea fu ncției de farmacist în secolele XVI – XVII presupunea numeroase
obligații și datorii p revăzute în hotărârile consiliu lui comunal, în concordanță cu legislația
străină. A fost aplicat și în Transilvania inventarul de medicamen te al farmaciei din care
reiese : ,,că dispunea de 250 de medicamente în anul 1580, față de cel din anul 1531 care
cuprindea num ai 84 de feluri de medicamente”.[3]

6
Conduitei farmacișt ilor din Transilv ania acelei perioade era influențată de
normele din Germania și Austria. A stfel încă din 1580 apare jurămâ ntul farmacistului.
Primul care a depus acest jurământ a fost Wilhelm Balck în data de 2 februarie 1580, când
a preluat farmacia orășenească (dirigint e între 1580 și 1595), jurământ public prin care
„se obligă să mânuias că medicamentele și aparatura în mod conștiincios” . [3, 11]
Acesta a fost primul jurământ – declarație al unui farmacist ardelean ( figura 1.2).

Figura 1. 2 Jurământul și semnătura fa rmacistului Wilhelm Balck
la preluarea farmaciei pe bază de inventar (anul 1580),
(Arhivele de stat Naționale, cota U III, nr.218)

Farmacia orașului a avut între anii 1595 și 1616 doi diriginți respectiv
farmacistul Ambrosi, farmacistul Hans, despre care nu se cunosc multe date.
În luna decembrie 1610, principele Gabriel Báthory (1589 – 1613) a intrat în
Sibiu însoțit de 20.000 de haiduci terorizând orașul, cu scopul de a subjuga comunitatea
săsească. Printre victime s -a numărat și soția farmacistului Wi lhelm Bal ck, care a fost
omorâtă de însuș i Báthory, cunoscut pentru cruzimea și atrocitățile sale. Până în 1613,
când Gabriel Bethlen (1580 – 1629) a devenit principele Transilvaniei, Sibiu l a fost
pustiit. În 1615 este refăcută clădirea farmaciei orășeneș ti, cumpărându -se veselă și
ustensile noi . [3]

7
Din 18 iunie 1616, farmacistul brașovean Paulus Schwarz devine dirigintele
farmaciei orașului Sibiu până în 1639 . Piesa cea mai veche din colecți a Muzeului de
Istoria Farmaciei din Sibiu este mojarul din bron z datat 1597 (număr de inventar F3614),
donată muzeului de către doctorul Ernest Klaus din Sibiu în 1977. Mojarul din bronz are
formă tronconică cu un mâner or namentat. În partea superioară ș i bazală are reliefuri
inelare rezultate prin turnare. În exterio r, central, este turnată o figură umană. Prezintă
inscripț ie în partea superioară PAVLVS SCHWARTZ 15GK97 (figura 1.3,1–2), fiind
numele posesorului. Are pistil din bronz, cu extremitatea inferioară ovoidală, iar
extremitatea superioară în forma literei T.

Figura 1.3.1 Figura 1.3.2

Figura 1. 3, 1 – 2. Mojar din bronz cu pistil
(nr. inv. F 3614, colecția de Istoria Farmaciei din Sibiu – Muzeul Național Brukenthal).
A aparținut farmacistului Paulus, dirigin tele farmaciei orășenești Sibiu în 1616.

Farmacia orașului este întreținută între 1639 și 1672 de doctorul Josephus
Blondellu s, farmaciștii P aulus Tuzzinus, Andreas, Petrus Walther, Ernst Walkopf,
Gasparus Cramerus și Georg Stockinger.
Botanistul și farmacistul Georg Vette devine diriginte în 1672. În momentul
acela, farmacia este consemnată ca fiind poziționată în actuala Piața Mare a orașulu i într –
o clădire ce a fost dărâmată în 1906, fiind construită actuala Primărie a Municipiului
Sibiu.

8
În colecția Muzeului Național Brukenthal, respectiv picturile, gravurile și
litografiile Franz Neuhauser cel Tânăr (1763 – 1836) există o pictură din 1789 intitulată
Târg annual la Sibiu (număr de inventar XI/935), unde se poate observa casa în care
funcț iona farmacia orășenească ( figura 1.4). Aceas tă pictură face parte din tezaurul
național al României conform ordinului de clasare numărul 2285 din 07.07.20 09.

Figura 1. 4. Franz Neuhauser cel Tânăr (1763 – 1836) – Târg annual la Sibiu 1789 (Colecția
Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, număr de inventar XI/935). Farmacia orașului se afla
începând cu 1672 în zona unde astăzi este turnul bisericii din Pi ața Mare.

Maior O. scria despre Vette că este “primul farmacist om de știință cunoscut la
noi până la aceea dată, membru al Academiei Regale Leopoldine a cer cetărilor științelor
naturale” [3]. Georg Vette (30 octombrie 1645 – 11 iunie 1704) s -a născut la Graudenz
(Polonia). A urmat cursurile Unive rsității din Toruń (Polonia), la finalizarea studiilor a
fost farmacistul diriginte al farmaciei regale din Gdańsk (Polonia). Consiliul orașului
Sibiu l -a chemat pe Vette să preia farmacia orașului, care, la scurt timp după venirea
acestuia a înregistrat o creștere semnificativă a câ știgurilor, salariul anual al farmacistului
fiind mărit la 60 de florini. D atorită situației financiare, G eorg Vet te a cumpărat în 1672
o casă si tuată pe locul actualei Case Albastre di n Piața Mare a orașului. În 1691,
farmacistul Vette este ales în funcția de membru al consiliului orășen esc exterior,
centumvir , fiind primul farmacist care ocupă o funcție înaltă în conducerea orașului Sibiu.

9
El era un cetățean respectat datorită implică rii sale sociale și științifice
(publicând numeroase studii în revista Miscellanea curiosa medico – physica Academia
natura curiosum sive Ephemeridum medico – physicarum Germanicarum ). La moartea
lui Vette farmacia orașului a fost administrată de alți far maciști aleși cu consimțământul
magistratului sibian, dar Georg Vette l -a pregătit pe fiul său Johann Georg Vette (30 iunie
1684 – 27 ianuarie 1746) să devină succesorul său ca diriginte al farmaciei orășenești.
Johann Georg Vette a studiat începând cu 170 6 medicina în orașul universitar Jena din
Thuringia (Germania), apoi a urmat cursurile universității din Wittenberg (Universität
Wittenberg, Germania). Diploma de doctor în medicină a obținut -o în 1711 la Harderwijk
(Olanda). Nu se știe cu precizie anul câ nd J.G. Vette a preluat farmacia orașului, dar din
din istoria orașului Sibiu aflăm că în 1713 acesta este ales, asemenea tatălui său,
centumvir al orașului. Spre deosebire de tatăl său, J.G. Vette s -a ocupat mai mult de
cariera politică decât de cea medic ală sau ca farmacist, el lăsând farmacia pe seama altor
diriginți. A ocupat de -a lungul carierei numeroase funcții admin istrative în oraș
(vicenotar, pârcălab, pretor, senator, inspector arhitectural, divizor, p reședintele Societății
de Comerț , jude al Sca unului Sibi u și inclusiv primar), fiind cunoscut ca o persoană
conflictuală și ambițioasă. Familia Vette era în 1720 una dintre cele mai bogate familii
ale orașului. [3]
Maior O. consideră că farmacia orașului a trecut în proprietate particulară între
anii 1709 și 1710 cu acordul magistratului orașului. J.G. Vette a numit farmacia ”La
Vulturul Negru” – ”Zum Schwarzen Adler”. [3]
Există istorici care consideră că prima farmacie din România și Sibiu nu a fost
farmacia orășenească ci o farmacia militară din Si biu datată 1460. [5]
În Registrul Matricol (Anyakonyv) al Colegiului Farmaceutic Ungar,
circumscripția numărul .21, a Ardealului de sud, registru care, în urma evenimentelor
istorice din timpul celui de al Doilea Război Mondial, s -a pierdut, erau consemnat e
conform istoricilor acelei perioade următoarele cuvinte: „ Um das Jahr 1460 wurde die
K.K. Militarpotheke auf dem oberen Johannisrucken zu Hemannstadt gegrundet” relatând
faptul că în jurul anului 1460 s -a înființat la Sibiu o farmacie militară în strada
Centumvirilor de astăzi . [12]
Maior O. consideră că ar putea fi vorba numai de o ladă sau scrin farmaceutic
militar portabil numit și Feldapotheke, cum era întâlnit în mai multe țări europene aceea
perioadă, scrinul fiind începutul asistenței farmaceutice militare. Scrinul sau lada

10
farmaceutică era transportabilă în caz de campanii militare, iar pe timp de pace medicul
sau farmacistul sau chiar chirurgul se baza în activi tatea lui pe stocul de medicamente din
acel fel de „ Feldapotheke”. Ca farmacie mil itară, fie la început temporară, sub formă de
scrin farmaceutic a fost consemnată în arhivele Sibiului și de către Herbeth: ,,În perioada
1700 -1740 a existat pentru garnizoana Sibiu o farmacie militară”, dar și de către
cronicarul Emil Sigerus care spune că: , ,în ziua de 15 ianuarie 1720, moare în farmacia
militară dirigintele Elias Brandel, născut în Braselin (Moravia)”. [5]
La Muzeul de Farmacie din Cluj există vase din lemn din această farmacie din
anul 1561 cu inscripție caracteristică acelor vremuri, medi camentele și denumirile lor sunt
demult ieșite din uz.[13]
În Arhivele Primăriei Municipiului Sibiu există o scrisoare eliberată de farmacia
militară datată 1776 (numărul de înregistrare 1169). În anul 1795 farmacia militară din
Sibiu intră în posesia Stat ului în proprietat e particulară, sub denumirea ,,La Vulturul
Imperial” – „Zum Kaiserlich Apotheke”.
În concluzie, prima farmacie atestată din România a fost farmacia orașului Sibiu
– Stadtapotheke datată din 1494.

11
CAPITOLUL 2
PRIMELE FA RMACII DIN SIBIU ȘI EVOLUȚIA LOR

2.1. Farmacia „ La Vulturul Negru” – „Zum Schwarzen Adler”

În capitolul precedent am descris evoluția aceste farmacii începând cu înființarea
ei în 1494, fiind prima farmacie atestată documentar din România. Astfel, din 14 94 până
în 1709/1710, timp de peste 200 de ani, a fost farmacia orașului Sibiu. Din cele mai vechi
studii observăm că strămoșii noștri au fost interesați de medicina tradițională, dar și de
felul în care se folosesc ierburi le vindecătoare. Astfel evenimen tele ulterioare au dus la
dezvoltarea domeniului farmaceutic [14].
Johann Georg Vette (30 iunie 1684 – 27 ianuarie 1746) este cel care a
transformat farmacia orașului într -una particulară ”Zum Schwarzen Adler”, cu acordul
magistrului și posibil datorită fu ncțiilor politice înalte pe care J.G. Vette le ocupa în oraș.
Devenind farmacie particulară a trecut într -o altă etapă a dezvoltării acestei „ instituții”, o
etapă ce o va transforma într -un exemplu de bune practici pentru toate farmaciile sibiene
și nu num ai, datorită farmaciștilor dedicați și competenți care au lucrat aici.
La moartea lui J.G. Vette în 1746, farmacia este preluată de unicul fiu al acestuia
doctorul Johann Andreas Vette (licențiat din 1740 la Universitatea din Lepzig). Din
nefericire, aces ta suferea de o boală psihică, iar în 1752 Michael Gottlieb Theiss (18
decembrie 1718 – 10 septembrie 1766) cumpără farmacia de la Vette. Theiss era și
doctorul orașului. A decedat la 14 ani după preluarea farmaciei, văduva acestuia angajând
temporar farma ciști diriginți pe perioade nelimitate de timp (Drautner 1776 – 1780,
Samuel Kräutner 1780 – 1783, Johann Jakob Kladni 1786 – 1787). Dintre farmaciștii
temporari sau provizorii care au lucrat la farmacia particul ară „ La Vulturul Negru” din
Sibiu trebuie să ne oprim la Petrus Sigerus (3 iulie 1759 – 7 septembrie 1831) a fost un
farmacist și botanist desăvârșit, părintele botanicii farmaceutice din Transilvania ( figura
2.1). Din 1783 a studiat farmacologia la Universitatea din Viena. După cinci ani de studii
a obținut diploma de Magistru în farmacologie la Pesta. Petrus Sigerus a fost bunicul
marelui cronicar, etnolog și colecționar Emil Sigerus (1854 – 1947).

12

Figura 2. 1 Petrus Sigerus (3 iulie 1759 – 7 septembrie 1831) – farmacist provizoriu al
Farma ciei ”La Vulturul Negru” din Sibiu, părintele botanicii farmaceutice din Transilvania
(Fotografie după lucrarea lui Franz Ne uhauser cel Tânăr (1763 – 1836) – arhiva Muzeului de
Istorie Naturală din Sibiu, fără număr de inventar).

În 1795, farmacia „ La Vul turul Negru” este cumpărată de către farmacistul
Gottlieb Johann Burg, ajutat fiind de colegii săi Johann Not . [3]
Punctul culminant al acestei farmacii particulare începe în anul 1809 când este
cumpărată de către Samuel Friedrich Müller (21 iulie 1784 – 22 octombrie 1828).
Dinastia familiei de farmaciști Müller la conducerea acestei farmacii, ca proprietari, va
dura 160 de ani până la naționalizarea ei în 1949. În urma apariției primei farmacii la
Sibiu în 1494, îi sunt astăzi dedicate două colecții, ambe le ținând de Muzeul Brukenthal.
Una dintre ele poartă chiar numele de „Muzeul de Istorie a Farmaciei” și este adăpostită
de vechea clădire a farmaciei „La Ursul Negru”. [15]

2.1.1 . Familia de farmaciști Müller
„La Vulturul Negru” – ”Zum Schwarzen Adler” d in Sibiu a fost martora
dezvoltării și evoluției practicii farmaceutice în Sibiu. Pragul ei a fost trecut de numeroși
tineri farmaciști, angajați, ucenici și laboranți dornici să se afirme și să pătrundă în tainele
acestei meserii nobile. Farmacia a fost a rendată, dar în istorie, începând cu 1808, farmacia
”La Vulturul Negru” din Sibiu va fi cunoscută ca Farmacia Müller , singurii proprietari,
de drept, timp de 160 de ani.

13
Samuel Friedrich Müller (21 iulie 1784 – 22 octombrie 1828) a rămas în istoria
orașulu i Sibiu nu grație activi tății sale în cadrul farmaciei „ La Vulturul Negru” , ci datorită
relațiilor sociale pe care le -a legat în special cu Baronul Samuel von Brukenthal (1721 –
1803). Chiar dacă în aceea perioadă Samuel von Brukenthal nu mai ocupa funcția de
Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, influența politică și socială a acestuia
l-a ajutat pe S. F. Müller să aducă familia la un rang social înalt, el devenind membru în
consiliul centumvirilor. Ca rezultat, moștenirea financiară dar și s ocială lăsată nepotului
său farmacistul Carl Müller (1813 – 1904) a contribuit la creșterea și dezvoltarea
ulterioară a farmaciei.
Carl Müller, spre deosebi re de unchiul său, s -a dedicat „ trup și suflet” profesiei
de farmacist devenind cel mai cunoscut fa rmacist din Transilvania. A lucrat ca farmacist
până la moarte, timp de peste 40 de ani. A fost de asemenea membru al comisiei sanitare
a orașului Sibiu, membru al Societății pentru Cercetarea Transilvaniei – Verein für
Siebenbürgische Landeskundeavând drept scop cercetarea istorică și a bogățiilor naturale
a Transilvaniei și încă de la înființare, membru al Societății Ardelene de Științele Naturii
din Sibiu – Siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften zu Hermannstadt ,
societatea fondatoare a actualul ui Muzeu de Istorie Naturală din Sibiu, inaugurat în 1895.
În arhivele Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu există manuscrise ale lui C.
Müller, fiind vor ba de studii de botanică ( figura 2.2), anatomie , aparatura din laboratorul
farmaceutic ( figura 2.3) și liste cu remediile pre parate de acesta ( figura 2.4), datate 1836
– 1837, probabil din perioada studenției, semnate și datate de acesta ( figura 2.5).
C. Müller l -a îndrumat spre profesie și pe fiul său care i -a purtat numele Carl
Müller (1840 – 1914), care a absolvit studiile universitare de profil la Viena în 1862. Din
1963 a fost angajat ca farmacist în farmacia ”La Vulturul Negru”, lucrând sub îndrumarea
tatălui său.

14

Figura 2. 2 Manuscris cu conținut botanic farmaceutic aparținând lui Carl Müller senior
(1813 – 1904) datat din 1836 (Arhiva Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu)

Figura 2.3 Manuscris al farmacistului Carl Müller senior (1813 – 1904) datat din1836
(Arhiva Muzeului de Istorie a Farmaciei din Sibiu), aparatura din l aborator

15

Figura 2.4 Manuscris al farmacistului Carl Müller senior (1813 – 1904) datat din 1836
(Arhiva Muzeului de Istorie a Farma ciei din Sibiu),
remedii farmaceu tice vegetale preparate probabil de farmacist.

Figura 2. 5 Semnătura farmacistului Carl Müller se nior (1813 – 1904) datat din 1837
(Arhiva Muzeului de Istorie a Farmaciei din Sibiu).

16
Carl Müller junior și -a pus amprenta asupra farmaciei. Datorită relațiilor pe care
S. F. Müller le -a avut cu Baronul Brukenthal și a relațiilor și funcțiilor politic l ocale
păstrate de membrii acestei familii, în 1896 farmacia este mutată la parterul Palatului
Brukenthal din Piața Mare a Sibiului. Palatul fusese transformat de către Baronul
Brukenthal într -un muzeu încă din 1817 (fiind primul muzeu din România). Vizibi litatea
farmaciei a crescut considerabil datorită poziționării sale.
Mobilierul farmaciei a fost schimbat în 1902, fiind comandat din Viena un set
special realizat din lemn de brad. Acest mobilier poate fi admirat astăzi în oficina
Muzeului de Istoria Farm aciei din Sibiu ( figura 2.6).

Figura 2.6 Oficina Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu, mobilierul datat 1902 care a
aparținut farmacie i „La Vulturul Negru” din Sibiu

În 1904, C. Müller senior moare, iar fiul său devine proprietarul de drept al
farmaciei. Acesta din urmă continuă să conducă farmacia conform tradiției inoculate de
tatăl său. S -a dedicat și atribuțiilor sale de membru al consiliului orașului.
Fiul său, Erich Mü ller (1894 – 1965) nu a îmbrățiș at cariera de farmacist ci pe
cea militar ă, fiind ofițer activ de cavalerie în armata Imperiului Austriac [3]. A fost
decorat cu ordinul ,,Coroana României cu spade în gradul de Cavaler” . [16]
În 1914, C. Müller junior arendează farmacia, din motive de sănătate,
farmaciștilor Eugen Wittmeyer (18 83 – 1958) și Hans Gustav Binder (1888 – 1963).
Evenimentele istorice din 1918, îl obligă pe Erich Müller, proprietarul de drept
al farmaciei ”La Vulturul Negru” să urmeze studii de farmacie la Graz, devenind
farmacist în 1923, iar în 1925 devine dirigint ele farmaciei ( figura 2.7). [3]

17

Figura 2. 7 Ultima ”Carte d e ajutor” aparținând farmaciei „ La Vulturul Negru” din Sibiu,
semnată de arendașul acesteia (între anii 1914 și 1924) farmacistul E. Wittmeyer (1883 – 1958)
( Arhiva Muzeului de Istoria Farm aciei din Sibiu).

În 2 aprilie 1949 farmacia a fost naționalizată, s -a realizat exprop rierea și familia
Müller a pi erdut după 160 de ani farmacia „ La Vulturul Negru” sau cum era cunoscută
Farmacia Müller. De la această dată farmacia și -a încheiat activit atea. O parte din
obiectele de importanță istorico – farmaceutică au fost donate Muz eului Național
Brukenthal (Anexele 1.1-1.4.), care urma să cons tituie, conform decretului emis de
Ministerul Sănătății din acea perioadă, o colecție de istoria farmaciei și să fie expusă în
vechiul sediu al farmaciei, la parterul Palatului Brukenthal. [3,17]

2.1.2. Obiecte din patrimoniul național studiate, provenite de l a Farmacia „ La
Vulturul Negru”

Obiectele s tudiate au aparținut farmaciei „ La Vulturul Negru” din Sibiu aflate
actualmente în gestiunea Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu (conform proceselor
verbale de predare – primire – Anexa I ), respectiv colecția de alopatie a muzeului.
Mașină cu șaibe de porț elan, secolul al XIX – lea, pentru pisat și amestecat fixată
pe masă de stejar (numărul de inventar F 13, donată confor m procesului verbal numărul

18
nr.396/28.11.1949, Anexa I .1). Maș ină de pulverizat este realizată din fontă, vopsită în
roșu, cu șaibe de porțelan. Maș ina este compusă din următoarele p iese: suport de fontă cu
două picioare care susține părț ile componente: corp cilindric emailat în inter ior, fixat pe
suport prin două ș uruburi tip fluture; piston; două șaibe de porțelan; corp cilindric de tabș ă
emailată prevăzut cu gură de scurger e; ax ce ntral care susține elementele cu miș care de
rotație; roată de fontă prevăzută cu mâner pentru manipulare manuală ( figura 2.8). Tot de
la această farmacie este și moara de mână din fontă, vopsită roșu, cu roată pentru măcinat
(numărul de inventar F 14, proc es verbal de predare – primire numărul.2/26 iulie 1950,
Anexa I .2).

Figura 2. 8 Mori/mașini pentru măcinat (numerele de inventar F 13 și F 14),
colecția Muzeului de Istorie a Farmaciei din Sibiu,
care au aparținut farmaciei ”La Vulturul Negru” din Sib iu.

În labo ratorul farmaciei „ La Vulturul Negru” din Sibiu a fost utilizată și pâlnia
din tablă cu pereți dubli pentru filtrare la cald specifică laboratoarelor farmaceutice
secolul al XVIII – lea (numărul de inventar F 98, procesul verbal de predare – primire
numărul 2/ 26 iulie 1950) ( figura 2. 11 ). Obiectul este format din două piese:
– pâlnia ca atare formată cu pereț i din tablă, dubli i, cu urechi de prindere.
Etanș ietatea este asigurată prin lipitură cu cositor;
– robinet de evacuare a apei calde. Robinetul este confecționat din alamă, turnat
și modelat cu pila ( figura 2. 9).

19

Figura 2.9 Pâlnie din tablă cu pereț i dubli pentru filtrare la cald specifică laboratoarelor
farmaceutice secolul al XVIII – lea
(numărul de inventar F 98, colecția Muzeulu i de Istoria Farmaciei Sibiu).

Din donație nu putea să lipsească mojarul farmaceutic cu pistil. Dar cel care
atrage atenția este mojarul din piatră cu pistil datat secolul al XVII – lea, o ”fosilă” a
acestui tip de ustensilă. Mojarul mare din piatră (figura 2.10) are formă tronconică, cu
două mânere și un pistil din piatră de formă conică. [18]

Figura 2.10 Mojar cu pistil din piatră secolul al XVII – lea
(numărul de inventar F 274, proces verbal de predare – primire 2/ 26 iulie 1950,
Colecția de Istor ia Farmaciei Sibiu).

20
Dintre numeroasele flacoane farmaceutice studiate numărul de inventar F531
prezintă în continuare remediul original în interior iar eticheta este intactă, prezentând
sigla farmaciei din perioada lui Carl Müller junior adică dintre ani i 1878 și 1914 ( figura .
2.11). Spongia Marina este burete -de-mare ars, numit, de asemenea, Spongia Usta sau
Spongia Tosta . Scheletul speciei marine Spongia officinalis Linné este prăjit într -un vas
închis până ajunge de culoare maro ș i apoi pulverizat. Spo ngia este mult folosită, de
asemenea, ca remediu pentru iritație la nivelul laringelui ș i era extrem de eficient în cazul
unor forme severe de tuse convulsivă.

Figura 2.11 Flacon farmaceutic cu inscripție Spongia Marina
(numărul de inventar F 531, pro ces verbal predare – primire 2/ 26 iulie 1950,
Colecția de Istoria Farmaciei Sibiu).

2.2. Farmacia „La Ursul Negru” – „Die Apotheke Zur Schwarzen Beren”

Această farmacie adăpostește astăzi unul dintre cele mai m ari muzee din țara
noastră [19] (figura 2.12). El este un monument istoric de arhitectură, datând din anul
1568 și prezen tând numeroase elemente gotice și renascentiste specifice: spaț ii boltite la
subsol și parter, deschideri semicirculare sprijinite pe stâlpi de piatră în forme diferite, un
tronson boltit semicilindric, iar structura plafoanelor interioare decorată cu tâmplărie de
epocă. Motivul pentru care muzeul a fost inaugurat în această cl ădire este acela că aici a

21
funcț ionat una dintre c ele mai vechi farmacii sibiene „ La Ursul Negru” (Die A potheke
Zur Sc hwarzen Beren). Imobilul a funcționat ca locuință, oficiu ș i laborator al
farmacistului diriginte, din 1760 până în 1949, aproape 200 de ani.

Figura 2.12 Clădirea Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu,
vechiul sediu al farmaciei ”La Urs u Negru” din Sibiu.

Numele de „ La Ursul Negru” i -a fost dat de farmacistul Johann Georg Kayser
(1789 – 1820), care a cumpărat farmacia în 1809.
Dar această farmacie particulară a fost înființată în 1609, nu se știe numele
inițiatorului ei, dar este cons iderată de istorici a doua farmacie publică din Sibiu . [3]
Primul farmacist menționat în istorie ca diriginte a fost Georg Schirmer între
1621 și 1644 . Portretul acestuia se află în colecția de artă a Muzeului Național Brukenthal
– Colecția Pictură German ă (nu poate fi fotografiat fiind în depozitul muzeului). [3]
Până în 1740 nu se cunosc date ca apoi în anul 1740 numele farmacistului Georg
Binder apare în arhive dar acesta moare după șapte ani. Este urmat la conducerea
farmaciei de către Michael von Ahl efeld, Josef Schäffer, Samuel Kräutner și Michael
Fakler. [3]
După cum reiese din pro tocolul sfatului orășenesc din 1760 s-a discutat în
ședință memoriul farmacistului Joseph Schaffer, care intenționa să cumpere o casă nouă
în Piața Mică, în care voia să -și mute farmacia și care cerea sfatului să i se aprobe ca în
locul unui geam existent, să deschidă o ușă. În același an, farmacistul Schaffer cere să i

22
se aprobe, ca în locul unui geam di n Piața Mică, să fixeze noua emblemă a farmaciei,
reprezentând „un om sălbatic”.
Farmacis tul Samuel Kräutner este proprietarul farmaciei din 1783 până în 1797
și are diriginte pe Jakob Schiverth până în anul 1787 și pe Thobias Schieverth până în
anul 1793. Pe vremea aceea farmacia era situată în casa nr. 441 din Piața Mică ( 6 Martie
de astăzi, sediul Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu). În scurt timp farmacia ajunge
printre primele nu numai în Sibiu , ci în toată Transilvania.
În anul 1809, farmacia este cumpărată de farmacistul Johann Georg Kayser
pentru s uma de 15. 000 galbeni, noul proprietar o denumește „La Ursul Negru”. După
moartea lui, la 17.05.1820, văduva Josepha Kayser devine proprietara farmaciei. Din
1852 farmacia trece în proprietatea farmacistului Gustav Adolf Kayser (1817 -1878)
(figura 2.13), fiul lui Johan n Georg Kayser. În 1874, Kayser coordona activitatea tuturor
farmaciilor din districtul S ibiu, care includea 18 localităț i. Acesta a fost, de asemenea,
unul dintre membrii fondatori ai Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu, departa ment al
Muzeului Naționa l Brukenthal. A lăsat moș tenire muzeului un valoros ierbar, compus din
57 de fascicole, cuprinzând p este 1700 specii de fanerogame ș i criptogame din
Transilvania.

Figura 2.13 Farmacistul Gustav Adolf Kayser (1817 -1878)
(Fotografie Arhiva Muzeului de Is torie Naturală Sibiu).

Datorită stării precare de sănătate a lui G.A. Kayser, între 1875 -1878, a fost
angajat ca farmacist Karl Henrich (1850 – 1920). După moartea lui Kayser în 1878,
moștenitorii ș i coproprietarii farmaciei, i -au încredinț ează conducerea lui K. Henrich,

23
până la moartea acestuia. În 1938, Guido Fabritius (1907 – 1998) devine proprietarul
farmaciei, acesta fiind ultimul ei proprietar până la naționalizare.
Alături de proprietarii farmaciei alți au fost angajați sau și -au făcut stagiul de
practică farmaciștii:
• Jakob Schiwerth 1783 -1787
• Tobias Schiwerth 1787 -1793
• Johann Friedrich Binder 1829 -1830
• Ferdinand Jekelius 1841 -1843
• Julius Hornnung 1876 -1877

De la această farmacie, s -au păstrat puține obiecte în colecția Muzeului de Istoria
Farmaciei din Sibiu dar regăsim un borcan din sticlă incoloră, de formă cilin drică, cu dop
de plută. Inscripț ia neagră pe etichetă cu fond alb. Pyramidon salycilicum BAREN
APOTHEKE GUIDO FABRITIUS – HERMANNSTADT (numărul de inventar F 3381,
figura. 2.14).

Figura 2.14 Borcan de sticlă (numărul de inventar F 3381)
care a aparținut farmaciei „ La Ursul Negru” din Sibiu
aflat în colecția Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu.

24
2.3. Farmacia „La Coroana” – „Zum Krone Apotheke”

A treia farma cie înființată în Sibiu , “La Coroana”, actuala farmacie nr. 20 din
Sibiu, a fost fondată în anul 1761 de farmacistul Johann Gottlieb Schuster (1726 – 1803),
originar din Warenbrunn, Silezia (Schlesien). [3]
Obiectul care atestă înființarea acestei farmacii este un mojar cu pistil din alamă
care prezintă inscripționat anul și numele farmacistului Schuster. Mojarul este expus în
expoziția generală a Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu ( figura 2.15). Acesta a
emigrat în anul 1758 la Sibiu. Despre activita tea lui Johann G. Schuster ca farmacist se
găsesc puține amănunte dar Maior O. menționează că alături de ceilalți trei proprietari de
farmacii s -a opus în anul 1791 înființării unei alte farmacii în Sibiu. Este cunoscută însă
activitatea socială a acestuia el fiind membru în loja francmasonică a orașului „ St.
Andreas zu den drei Seeblattern” alături de Baronul Samuel von Brukenthal și studentul
la medicină aflat în vizită Samuel von Hahnemann, părintele Homeopatiei.

Figura 2.15 Mojar de alamă, inscripț ie:
J.G. SCHUSTER: APOTHE: ANO MDCCLXI
(numărul de inventar 427, Colecția Muzeului de Farmacie Sibiu).

25
În anul 1795 din cauza unei boli cronice Schuster era obligat să -și reducă
activitatea farmaceutică iar fiul său Friedrich Schuster preia o bună part e din muncile
farmac iei și să aibă grijă și de tatăl său. În 26 aprilie 1803 J. G. Schuster a decedat la Sibiu
iar piatra funerară aflată astăzi în colecția Muzeului Brukenthal are sculp tate motive
farmaceutice: între două distilatoare vechi se află o pla ntă pe a cărei tu lpină florală e
încolăcit un șarpe.
Farmacia trece după moartea lui asupra fiului său, Friedrich Schuster, căsătorit
cu Christina Hoffner, sora soției farmacistului Johann Georg Kayser, proprietarul
farmaciei „La Ursul Negru”, menționată m ai sus. Farmacia se afla atunci în casa nr. 429
din Piața Mică, vis -a-vis de măcelării. Proprietarul Friedrich Schuster era prezentat ca om
modest, chibzuit, adept al chimiei și își practica meseria de farmacist cu silință. Farmacia
se afla în colțul pieței mici, în casa proprie. Oficina era mică și împărțită în două încăperi
întunecoase. Laboratorul era mic înzestrat cu cuptoare vase și instrumente. Era amenajat
un sistem de uscare și depozitare fapt care ne duce cu gândul c ă unele plante ce se găseau
în împrejurimile Sibiului erau colectate și valorificate prin farmacie [3].
În 1851, casa a fost dărâmată, împreună cu tunelul, din motive de igienă, situația
devenind cea cunoscută azi. În această vreme, farmacia a fost mutată în clădirea din str.
Ocnei, unde locuiau atât familia Schuster, cât și familia Jikeli. Dreptul „ real” al aceste
farmacii a fost obținut cu nr. 25032 \1857, de farmacistul Josef Jikeli, av ând ca diriginte
pe farmacistul Andreas Kremeer până în anul 1868. Dup ă moartea lui Josef Jikeli, în anul
1870, proprietar devine nepotul său, Karl Jikeli . [3]
La această farmacie au fost angajați sau au efectuat stadiul de practică farmaciștii
(figura 2.16,1 -2):
• Werner, Michael 1806 -1808
• Kraemer, Andreas 1851 -1866
• Kessler, Rudolf 1888 -1890
• Frank Andreas 1892 -1902
În 2 aprilie farmacia a fost naționalizată fiind menținută în continuare ca unitate
de stat, având numărul 2 iar mai târziu numărul 20.

26

Figura 2.16.1

Figura 2.16.2
Figura 2.16, 1 – 2. Farmacia ,,La Coroana” î n secolele XVIII -XIX
(Nr.inventar GD 18257,GD 18258, Colecția Muzeului Național Brukenthal).

De la această farmacie au fost donate, alături de donația Farmaciei ”La Vulturul
Negru” din Sibiu, cele mai multe obiecte care astăzi al cătuiesc colecția alopatic ă a
muzeului, conform următoarelor docume nte oficiale:

27
Actul de donație în momentul naț ionalizării
1. Proces verbal nr.5/28.10.1950 (Anexa I.3)
Donatorii -Farmacia de stat nr.1 (str. Turnului Nr.14) prin Dr. Bordon Ioan
Muzeul Brukenthal prin Dr. Iuliu Bielz
Obiectele au fost înregistrate în muzeu cu nc.43/2.11.1950, și au fost donate
următoarele:
-2 borcane de sticlă în formă de pară autentice cca. 500 de gr, nr . poziții din inventar
933/934, un borcan sticlă mat formă de pară autentice cca. 500 de gr. spart și lipit, 4
borcane sticlă mat autentice capac cca 5oo de gr., un borcan metal cositor cca. 2oo gr. cu
numerele de inventar 864/445, un ibric de aramă cu coadă de fier diam. 27 cm cu nr.
poziții în inventar 448.

2. Proces verbal nr.38 /15.12.1951 (Anexa I .4)
Donatorii -Farmacia de stat nr.1 (str. Turnului Nr.14) prin Ghe. Benko
Muzeul Brukenthal prin Dr. Iuliu Bielz
Obiectele au fost înregistrate în muzeu cu nc.1111/1951, și au fost donate următoarele:
-două dulapuri d e perete cu nr. Inventar F/414

3. Proces verbal nr.39/15.12.1951
Donatorii -Farmacia de stat nr.1 (str. Turnului Nr.14) prin Ghe. Benko
Muzeul Brukenthal prin Dr. Iuliu Bielz
Obiectele au fost înregistrate în muzeu cu nc.1112/195 1, și au fost donate următoarele:
– un mojar de bronz cu pistil sec al XVI -lea cu nr., o retortă de sticlă, o statu ie gips
,,Esculap”, un suport de stejar mojar mare, 2 diplome origin ale

4. Proces verbal nr.43/ 1952
Donatorii -Farmacia de stat nr.2 prin Iulia Irimescu
Muzeul Brukenthal prin Dr. Iuliu Bielz
Obiectele au fost înregistrate în muzeu cu nc.56/1952, și au fost donate următoarele:
-8 borcane de lemn vopsite negru, 2 borcane mici de lemn vopsite negru.

Printre obiectele donate se numără borcanele farmaceutice de lemn, vopsite în
negru, de formă cili ndrică, baza ș i capacul cu profiluri inelare, datate secolul al XVIII –

28
lea (figura 2.17). Se deosebesc de celelalte recipiente din oficina muzeului p rin simboluri
alchimice inscripț ionate pe signatură, deasupra sau dedesubtul denumirii în limba latină
a rem ediului pe care îl conțin. Aceste borcane au aparț inut farmaciei „La Coroana” din
Sibiu.
Simbolurile alchimice erau folosite în farmacie în secolel e XVII – XVIII, pentru
a evidenția an umite elemente ș i componente chimice. Analizând sursele produselor
medic amentoase, pe baza inscripț iilor ce apar pe borcane, rezultă că toate acestea sunt de
origine naturală. Forma de prezentare este pulberea simplă sau compusă, utilizate în
prepararea me dicamentelor.
Dintre simbolurile, p e care patim a timpului nu le -a șters, pot fi observate : pulbere
sau pulvis , dizolvat ș i calcinat sau oxid de calciu .

Figura 2.17 Inscripț ii:
– Simbol alchimic pentru pulbere sau pulvis CONTRA NERV: (numărul de in ventar F578);
– Simbol alchimic pentru pulbere sau pulvis ADVER MES. este un vermifug (substanț ă
medicamentoasă utilizată împot riva viermilor intestinali), obț inut din tuberculul plantei numită
popular Jalap (Ipomoea purga (Wender) Hayne), originală din Me xic (numărul de inventar
F583);
– Simbol alchimic pentru pulbere sau pulvis VISCUS QUER. este praful sau pulberea de vâsc
comun (Viscum album subsp. album) care a parazitat un stejar (Quercus robur L.), util izat în
tratamentul epilepsiei ș i a convulsiilor severe (numărul de inventar F582).

29
CAPITOLUL 3
PRIMELE FARMACII DIN BRAȘOV

În volumul Studii și Comunicări nr. 18 Științe Naturale editat de Muzeul
Brukenthal în anul 1973 a fost publicat Registrul Matricol al fostei asociații a
farmaciștilor Regiun ii a VI -a Transilvania, districtul 21 de recte , 22 Sibiu de la înființare
până în anul 1919.
Prima farmacie din Brașov este atestată încă din anul 1512. Dovada existenței
sale este o chitanță prin care se plătea onorariul farmacistului din contribuția pub lică.
Faptul că orașul plătește un salariu și impozitul pe casa în care locuia farmacistul
Johannes dovedește că orașul avea propria farmacie și angajase un ,,aromatarius” sau
,,apotecarius”. Alte șapte spiț erii sunt după anii 1520 – 1523, iar cele mai mul te funcționau
în centrul vechi al orașului, în jurul Bisericii Negre: două dintre ele erau în Piața Sfatului,
una în dreptul Târgului Inului, iar cealaltă în dreptul poliției. Alte două erau pe actuala
stradă Republicii, iar cea din urmă era în Scheii Braș ovului. [20]
În acea perioadă, în Brașov era un singur farmacist maghiar, restul fiind saș i. Din
păcate, astăzi Brașovul nu mai păstrează nicio farmacie autentică, însă Muzeul de Istorie
găzduiește o încăpere în care este amenajată o farmacie precum cele di n anul 1500.
Despre ,, Farmacia Orașului” fondată în anul 1512 aflăm că a funcționat până
în anul 1689 când în urma unui incendiu foarte puternic a fost complet distrusă. Ea a fost
condusă de –a lungul anilor de următorii diriginți –Johannes de Monaco (1520), Gabriel
Aromatarius (1523), Wolfgangus Apothecarius (1532 -1533), Pantaleon (1562 -1570),
Andreas (1570 -1572) Farmacista (văduva lui Andreas -1572 -1596), Michael (1589 -1604)
Caesar Blondello (1619 -1634) , Daniel Teusch (1677 -1689). Farmacia a fost bine
aprovizionată întrucât brașovenii puteau cumpăra: substanțe aromatice, uleiuri,
mirodenii. Printre mirodeniile cele mai cău tate în secolul al XVI -lea erau : piperul,
șofranul, aromele indiene, tămâia. În izvoarele orașului apare deosebit de interesant
invent arul farmaciei orașului Brașov realizat în anul 1576 realizat de către farmaciștii:
Cornel Crișan, Olteanu Andrei și Eichhorn Albert. Inventarul cuprindea : 6 file respectiv,
12 pagini sub titlul ,,Stadische Rechungen”, el era scris pe o hârtie de m oară pr ovenind
de la Moara de hâ rtie medievală din Brașov, cu filigran -coroana Brașovului și era încheiat
cu ocazia schimbării unor farmaciști. De-a lungul timpului imobilul a suferit foarte multe

30
intervenții de reparații, ca și după incendiul din anul 1689. În a nul 1688 populația
Brașovului se revoltă împotriva ar matei austriece, răscoala este înăbuș ită dar în 21 aprilie
1689 izbucnește incendiul în oraș ca măsura de represalii a trupelor austriece asupra
populației. Atunci s -a pierdut o moștenire culturală irecu perabilă. [20]
Importanța monumentului, complexitatea și dificultatea identificării fazelor de
construcție a farmaciei orășenești au impus o cercetare amănunțită iar prin intervenția
directă prin săpături arheologice aflăm că primul nivel de construcție da tează din secolul
al XIV -lea iar pe tavanul în formă de butoi era o pictură florală care acoperea în întregime
suprafața pereților. [21]
Farmacia ,,Ursu” de pe strada Orfani lor nr.1 (fost Pelikan de aur) a fost fondată
în anul 1690 , imediat după marele inc endiu din 1689 în car e farmacia orașului a fost arsă.
Dr. Lucas Seuler la sosirea din G ermania a cumpărat farmacia și l -a instruit pe Michael
Binder din Mediaș să -i conducă oficina. Dintre proprietari mai putem aminti: Dr. Johann
Tragott Seuler (1741), Schimdt Adam (1812 -1816), Samuel von Roll (1819 -1839),
Czekely Andreas (1839 -1848) , Czekely Eduard (1857 -1868), Szava Gregor (1868 -1870),
Zell Carl (1870 -1876), Roth Viktor (1890 -1911), Schimdt Karl (1911 -1925). [ 22]
Farmacia ,,La Leu” fondată în anul 16 96 și îi putem aminti ca proprietari pe
Wolfgang Mylius(1696 -1727), Dr. Johann Friederich Mylius (1726 -1768), Dr.
Bartholomeus Mylius (1768 -1806). În anul 1806 farmacia este cumpărată de Johann
Monterus și este unificată cu farmacia ,,La Coroana de aur” dotată în anul 1801, deci la
această dată farmacia ,,La Leu” dispare. [23]
Farmacia ,,La Arab” ia ființă în anul 1710 și aflăm ca proprietari pe Teusch
(1710) și Martin Flaigner (1740). În acel an farmacia este tran sferată în Moldova și
redeschisă de Dr. Andreas Fronius (1764) și moștenitorii săi. După anul 1768 farmacia
nu a mai putut fi urmărită, probabil a fost închisă.
Farmacia ,, Vulturul Negru’’ (redenumită ,,Îngerul Păzitor”) primește drept real
în anul 1720. Aici îi aflăm pe primii proprietari: Dr. Albrich Johann (1720 -1749),
moștenitorii Dr.Albrich (pâna în anul 1760), Beckers Daniel (1760 -1781), Beckers
Johann (1781 -1818), Văduva lui Beckers J.Regina (1818 -1836). Josefa Beckers, fata
văduvei reginei Beckers preia farmacia în 31 Martie 1836 în valoare de 9000 de Fl. Prin
căsătorie c u Franz Greising farmacia ajunge și în posesia acestuia. După care este
cumpărată de Eduard Fabick care schimbă numele farmaciei din ,,Vulturul Negru” în anul
1866.[23]

31
Farmacia ,,La sălbatic” fondată în anul 1730 de Mathias Betzm ann și atestată
până în anul 1740,iar după aceast ă dat[ farmacia nu mai poate fi urmărită.
Farmacia ,,Arab” de pe strada Florilor nr.15 fondată în anul 1733 și îi găsim ca
proprietari pe Boltesc Georg sen.(1733 -1747), Boltesch Georg jun. (1747 -1780) , Boltesc
Friederich Samue l (1780 -1814), Bogner Gottfried (1814 -1840), Rornung Carl (1840 –
1880), arendași -Binder A.G. Această farmacie poartă emblema ,,La arab” după Trausch,
românii o numeau de fapt ,,La Dracul” .
Farmacia ,,Biserica Albă” de pe strada Pr incipele Carol nr.8 a fost fondată în
anul 1772 de către Weisskircher Ferdinand Christian. După unii cronicari farmacia ar fi
fost fondată în secolul al XV -lea ca farmacie orășenească .

Conform arhivei Muzeului de Istorie a Farmaciei din Sibiu, în momentul
naționalizării au fost donate următoarele obiecte:
1. Brașov -Farmacia de stat nr. 4 ,,Orașul lui Stalin”
Proces verbal nr.27/1951
Obiectele au fost înregistrate în muzeu cu nc.75/6.02.1951, și au fost donate următoarele:
– Un volum Farmacopee maghiară , un borcan conținând un șarpe conservat, un volum
Prangoische ,,Apoteken Praxis” etc.
2. Brașov -Farmacia de stat nr. 3 ,,Orașul lui Stalin”
Proces verbal nr.30/1951, Semnat de Farm. Dirigintă Maria Contici
Obiectele au fost înregistrate în muzeu cu nc .104/24.02.1951, și au fost donate
următoarele: o balanță de mână mare ( figura 3.1), o mașină pentru creme și unguente, 80
volume de farmacie în limba latină aflate actualmente în gestiunea Bibliotecii Muzeului
Brukenthal.

32

Figura 3.1 Balanță de mână ma re (F1650)
donată Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu conform p.v. nr.30/1951.

33
CAPITOLUL 4
ISTORIA PRIMELOR FARMACII DIN BISTRIȚA – NĂSĂUD

Prima mențiune a localității Bistrița -Năsăud datează din anul 1241 , când în
condicele mănăsti rii Echternach este menționat numele „oppidum Nosa” dat de către
coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița. Ulterior s -a generalizat numele
preluat de la localnici, Bistrița (Bistritz, Bezterce, Bystriche). [24]
Din documente aflăm despre existe nța primului farmacist din Bistrița purtând
numele de Walther Kugler pornind cu un salariu din partea primăriei de 10 florini
anual. [24]
Prima farmacie u rbană din Bistrița – Năsăud – ,,Vulturul Negru ”
Înclinând u-se către trecutul farmaciilor , T. Ghițan ne spune că anul 1516 este
data inaugurat ă a acestei farmacii. Pare că evoluția acestei farmacii a fost lentă. Mult mai
târziu, mai exact în anul 1567 când consiliul primăriei a invitat în 20 august un farmacist
din Cluj ca să creeze o oficină a farmaciei și să asigure remediile necesare a început
dezvoltarea farmaciei propriu zisă la Bistrița. În jurul anului 1531 documentele ne spun
de existența unui farmacist italian (Italus) Andre, stabilit în Bistrița. În alte documente
sau almanahuri fa rmaceutice est e semnalată fondarea primei farmacii din Bistrița în jurul
anului 1600. [24]
Farmacia ,,Vulturul Negru” este a treia ca vechime din Transilvania .[25]
După 1703, farmaci a ajunge în proprietate privată. Primul proprietar despre care
se știe sigur este Sigismu nd Moser, care în anul 1728 a vâ ndut-o lui Mihail Fritsch cu
1000 de floreni. De -a lungul timpului prop rietarii se schimbau des – totuș i ei erau
„persoane nobile dintre saș i care făceau cinste numelui ge rman…” .[25]
În preajma anului 1800 farmacistul „Vul turului Negru” se remarca prin
realizarea unei prez entări a plantelor și a florei ț inutului, catalogând peste 300 de speci i,
conform Manualul de Cultură și Civilizaț ie la Bistrița -Năsăud , scris de Vasile Duda,
Corneliu Gaiu, Guenter Klein și Nicoleta Toma .[26]
A doua farmacie din Bistrița –Năsăud – ,,Minerva’’ a fost fondată în anul 1772
și se afla în locul unde este acum Galeria de Arte.
A treia farmacie din Bistrița –Năsăud – ,,Farmacia Coroanei” nu se cunoaște
data exactă a deschiderii acestei farmacii.

34
În istoria orașului Bistrița aflăm despre farmaciști că erau cei mai înst ăriți
cetățeni ai orașului.[26 ]
Orașul Bistrița păstrează azi 54 de monumente de arhitectură, situri arheologice
și monumente sculpturale de interes național / internațional și 145 d e interes local. Între
acestea Biserica Evanghelică din Piața Centrală este cel mai reprezentativ simbol
arhitectural al orașului. Construită din secolul al XIII -lea în mai multe etape este azi o
biserică hală de mari dimensiuni, cu cel mai înalt turn bise ricesc din piatră din România
(cca. 75 m).[26]
Din această zonă a țării, în Colecția Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu, nu
se găsesc obiecte donate în momentul naționalizării.

35
CAPITOLUL 5
PRIMELE FARMACII DIN CLUJ -NAPOCA

În ceea ce privește data la care a fost fondată prima farmacie din Cluj -Napoca ,
unii autori precizează începutul unei epoci de mare înflorire a orașului în secolul al XVI –
lea, în jurul anului 1572 -1573 , iar existența următoarei farmacii a fost remarcată doar în
secolul al XVII -lea.

1. Farmacia Sfântul Gheorghe
Farmacia a fost înființată în anul 1573, fiind condusă de Dr. Hints . [27]
După T. Ghițan este sugerată existența primei farmacii prin anul 1567 când un
farmacist din Cluj a fost chemat la Bistrița pentr u a organiza o farmacie urbană. După alte
păreri, farmacia din Cluj era mai veche decât data precizată de T. Ghițan. În sprijinul
acestei opinii vine un document păstrat în Arhivele Statului din Cluj, unde e evocat în
anul 1543 un farmacist din Cluj cu num ele de Wolfgang Teke, originar din Buda, fiul
unui farmacist. El a și -a început cariera în Brașov unde a beneficiat de o reputație
excelentă. Din Brașov, Wolfgang Teke a venit la Sibiu și a termi nat stabilindu -se la Cluj.
[24]
Menționarea documentară a lui Wolfgang Teke în calitate de farmacist, după
ocuparea aceleiași funcții la Brașov și Sibiu, orașe unde existau dovezi incontestabile ale
existenței farmaciilor urbane, ne arată o dovadă solidă că orașul Cluj poseda și o farmacie
urbană de la prima jumătat e a secolului XVI. Singura certitudine este că farmacia a
existat în prima jumătate a secolului XVI, iar în secolul al XVIII -lea farmacia a devenit
proprietate privată, fiind mult timp în posesia familiei Mauksch -Hintz și a funcționat până
în anul 1949, l a naționalizare deve nind apoi muzeu al farmaciei. [24 ]
Clădirea a fost modificată undeva în secolul XX și intrarea în muzeu se face prin
sălile de depozitare ale vechii farmacii. Peste 2.000 de vase farmaceutice tronează pe
rafturile celei mai ve chi farmac ii din Cluj, „ La Sfâ ntul Gheorghe", a cărei atestare
documentară datează din jurul anului 1573. Colecț ia farmaciei medievale transilvă nene,
a patra ca vechime din țară (după Sibiu, Brașov si Bistrița), se află în valorosul Muzeu al
Farmaciei amplasat în i nima Clujului. Aici îl putem aminti pe Dr. Iuliu Orient care este
fondatorul primului ,,Muzeu Farmaceutic”. Colecția sa de obiecte farma ceutice cu
valoare istorică a fost expusă într -o sală a ,,Muzeului Farmaceutic ”, Dr. Iuliu Orient fiind

36
considerat un s pecialist în domeniul istoriei farmaciei din România a scris un volum
important intitulat: ,,Istoria Farmaciei din Ardeal și Banat ” publicat în limba maghiară,
germană și română .[28]
2. Farmacia Unicorn
A fost î nființată în anul 1685 , la naționalizare fiind condusă de Khon Iuliu. [27]
3. Farmacia Matei Corvin
Înființată în anul 1812 de către Biro Geza, iar din anul 1949 până în anul 1945
farmacia este condusă de către farmacista Brieff Charlotte. [27]

Institutul de Istoria Medicinii din Cluj a donat în 21 decemb rie 1951 Muzeului de
Istoria Farmaciei din Sibiu conform procesului verbal de predare – primire numărul 1124,
borcane farmaceutice din lemn sub formă de caliciu ( figura 5.1).

Figura 5.1 Borcan din lemn (numărul de inventar F906),
Colecția Muzeului de Istorie a Farmaciei.

37
CAPITOLUL 6
MUZEUL NAȚIONAL BRUKENTHAL DIN SIBIU – CUSTODELE
PATRIMONIULUI NAȚIONAL DE ISTORIA FARMACIEI

6.1. Scurtă prezentare a Muzeului de Istorie a Farmaciei Sibiu

Evoluț ia farmaciei de -a lungul timpului trebuie privită în str ânsă legătură cu
dezvoltarea societăț ii umane, co relată cu progresul general al științei și tehnicii.
Ansamblul cunoștinț elor pe care le posedăm actual în domeniul farmaceut ic este
rezultatul eforturilor și experienței oamenilor care și -au dedicat viața do rinței de a înlătura
suferinț ele cauzate de boli. Muzeul de Istorie a Farmaciei din Sibiu, prin rolul său de
colectare, conse rvare ș i expunere a obi ectelor cu valoare documentară și științ ifică în
domeniul farmaceutic contribuie la trasarea liniei evolutiv e a farmaciilor din România la
nivelul d e peste trei secole (XVII -XIX) și aduce un omagiu farmaciș tilor a căror muncă
a dus l a dezvoltarea acestor instituț ii.
Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu face parte din Muzeul Național
Brukenthal încă de la iniți erea colecț iei în 1950.
Premisele constituir ii acestui muzeu au fost declanșate de naț ionalizarea
farmaciilor ca efect al Legi i 352 din 2 aprilie 1949, unitățile fiind împărți te în două
categorii: cele care au t recut în proprietatea statului și au continu at să funcționeze astfel
și cele care au fost închise după naț ionalizare.
Inventarul farmaciilor nați onalizate cuprindea numeroase vestigii, care prin
vechimea și importanța lor științ ifico-tehnică trasau linia evolutivă a dezvoltării acestei
profesii nob ile în România. Ca urmare, a fost eliberat, în 1949, u n Decret al Ministerului
Sănătăț ii care prevedea concentrarea la Muzeul Brukenthal din Sibiu a tuturor vestigiilor
din domeniul istorie i farmaciei, existente la unitățile farmaceutice din ț ară.
Începân d cu anul 1950, peste 70 de farmaci i, oficii farmaceutice, instituț ii
medicale aflate în 32 de localit ăți de pe întreg cuprinsul ț ării au răspuns actului normativ.
Colecț ia astfel constituită s -a aflat în regim de depozitare timp de peste 20 de ani p ână la
încheierea inventarului ș i amenajarea sediului.
Muzeul a fost inaugurat pentru public în anul 1972.
După inaugurare, colecț ia muzeului s -a diversificat ș i mărit, cuprinzând astăzi
6624 piese, structurate potrivit următoarelo r categorii generale: mobilier și accesorii

38
specifice; recipiente farmaceutice (flacoane, borcane); instrumente de laborator, mașini
și aparatură caracteristică domeniului; instrumente și accesorii medicale; cărți,
documente; inventarul homeopatic (flacoane și truse). Sursele de proven iență ale acestor
preparate medicamentoase, ustensile, recipiente, cărți și documente istorice sunt centre
renumite ale Europei precum: Viena, Dresden, Leipzig, Berlin, Stuttgart, Budapesta,
Londra, Paris, de unde au fost achiziționate de către farmaciștii care profesau în România,
constituindu -se astfel un patrimoniu internațional. Colecția s -a aflat în regim de
depozitare timp de peste 20 de ani până s -a încheiat restaurarea și amenajarea
sediului.[29]
Muzeul este organizat după modelul unei farmacii clas ice. Vizitatorul pătrunde,
de îndată ce deschide ușa muzeului, în oficină, element tradițional în con figura urația
farmaciilor, având funcția de prezentare, preparare și vindere a produselor
medicamentoase.
Trecerea din oficină spre laborator se face print r-un hol, unde sunt expuse
diferite obiecte utilizate în tehnica farmaceutică dar și în cea medicală.
Spațiul unde a fost reconstituit laboratorul farmaceutic al secolelor XVIII – XIX
ilustrează complexitatea proceselor de elaborare a medicamentelor și ev oluția acestora.
Ultima sală a expoziției este rezervată homeopatiei, ilustrând interesul de care s –
a bucurat această doctrină terapeutică la Sibiu. Îl putem aminti și pe medicul german,
Christian Friedrich Samuel Hahnemann (1755 -1843), cel care a fundame ntat științific
doctrina terapeutică a homeopatiei, el a trăit și activat la Sibiu timp de un an și jumătate,
în perioada guvernării baronului Samuel von Brukenthal.

6.2 Inventarul remediilor de origine animalieră aflate în patrimoniul Muzeului de
Istori e a Farmaciei din Sibiu.

În cadrul Muzeului de Istorie a Farmaciei există materiale documentare care
atestă utilizarea substanțelor organice de origine animală în prepararea remediilor de -a
lungul secolelor XVII, XVIII și XIX.
În funcție de listele și dat ele incluse în lucrările de specialitate, am selectat câteva
din piesele aparținând inventarului de alopatie din patrimoniul Muzeului de Istorie a
Farmaciei, care au conținut sau conțin remediile respective, dar și speciile de animale din

39
care au fost extr ase substanț ele, aflate în patrimoniul Muzeului de Istorie Naturală din
Sibiu.

Buretele -de-mare – Spongia officinalis

Buretele de mare era folosit natural pentru pansamentele chirurgicale sau pentru
dilatarea orificiilor. Uscat și c alcinat era administrat fie ca remediu intern sau extern
datorită conținutului ridicat de iod. Buretele era uscat, rupt în bucăți mai mici și apoi
calcinat până ce pierdea o pătrime din dimensiune inițială. Din pulberi se făceau extracte
speciale care se i ncludeau în cremele folosite la tratarea radiculitului și a afecțiunilor
nervoase.
Buretele de mare are proprietăți bactericide deoarece, microorganismele în
spațiul acvatic, unde sunt plasați bureții de mare lipsesc. Experimentarea extractelor din
bureți de mare au demonstrat că ele au o acțiune distrugătoare pentru bacteriile gram –
pozitive și gram – negative, inclusiv și asupra bacilului Koh, provocator al tuberculozei.
Pe baza extractelor din bureții de mare au fost elaborate două preparate. Unul din ext racte
în apa și altul într -o soluție de lipide dezvoltate. Preparatele au un efect convingător
asupra microflorei nazale și tractului respirator.

Figura 6.1– Spongia officinalis,
Muzeul de istorie Naturală, Sibiu, nr. Inv. S27

40

Figura 6.2 Spongia marina Figura 6.3 Spongia marina Figura 6.4 Spongia t ost
(nr. Inv. F531) (nr. Inv. F531) (nr. Inv. F3014)
Muzeul de Istorie a Farmaciei Sibiu

Corali
Pudra de coral a f ost folosită în farmacie datorită proprietăț ilor sale absorbante.
Coralul roș u a fost utilizat chi ar și în 1891 pentru igiena dinț ilor.[30]
Într-o legenda d e pe insulele Hawaii se povesteș te despre extragerea unei toxine
foarte puternice dintr -o specie de corali numită Xa na utilizată pentru a unge suliț ele în
timpul luptelor. Această toxină a fost studiată ș i pentru a i se determina structura, și s-a
constatat că este un acid lipidic. Are o acțiune anticancerigenă la șoareci și ș obolani. În
unele cazuri ace astă substanț ă se utilizează în anesteziologie în timpul operaț iilor
chirurgicale.

Figura 6.5 Acropora s pathulata
Muzeul de istorie Naturală, Sibiu,nr. Inv. C193

41

Figura 6.6 Lapides cancrorum Figura 6.7 Pulv. Cancr. Lap. Figura 6.8 Pulv. Lap . Cancr.
(nr. Inv. F1409) (nr. Inv. F 1767) (nr. Inv. F3534)
Muzeul de Istorie a Farmaciei Sibiu

Sepia
De la sepie se folosea partea dorsală a scheletului numit „biscuitul mărilor”.
Praful de sep ie era folosit ca antiacid, absorbant gastric sau pentr u igiena dentară. Praful
de dinți alb era obț inut din: praf de „ochi de raci”, praf de sepie, t artru depurant, rădăcină
de micșunea și ulei de cuiș oare.[31]
În medicina homeopată se utilizea ză preparatul sepia, care este ela borat din
extracte din caracatiț ă. Acest animal posedă o glandă (un să culeț cu cerneală), care
conține un col orant negru. Când apare o situație periculoasă, caracatița elimină substanț a
din glandă, care colorează apa în jurul ei și astfel scapă de duș mani. Se consideră că
această substanț ă este netoxică, de aceea se utilizează ca și colorant în pictură. În legătură
cu acest aspect există o mică legendă. Se spune, că medicul homeopat Samuel Haneman
(1755 -1843) avea un priete n pictor, care în timpul lucrului înmuia pensula cu colorant în
gura. După câtva timp el a început să se plângă de dureri de cap, care nu treceau cu nici
un fel de medicamente. Atunci el a fost sfătuit să întrerupă procedura de a pune în gură
pensula cu vo psea, durerile de cap au dispărând astfel. Medicul homeopat a început să
experimenteze extractul caracat iței și s -a convins, că are o acț iune biologic activă.

42

Figura 6.9 Ossa Sepiae Figura 6.10 Pulv. Dentifrit Alb . Figura 6.11 Pulv. Oss. Sepi
(nr. Inv. F1865) (nr. Inv. F1226) (nr. Inv. F947)
Muzeul de Istorie a Farmaciei Sibiu

Fiere de bou
Fel tauris sau fiere de bou cum era denumit acest remediu în vechile farmacopei
este de fapt lichidul ce se găseș te în vezica biliară a animalului. Bila conț ine mai ales
colesterină și trigl iceride. Din trigliceride se obț inea un săpun numit în limba franceză
Cholate sau Choléat de soude. Er a foarte apreciat datorită reacț iei sale alcal ine și având
un pH apropiat de cel al pielii.
Fierea de bou este indicată pentru vitamina A și ca un energiz ant foarte bun. Din
ficat se obț in acum o serie de preparate farmaceutice, cum este „vitahepat”, care se
extrage din ficatul proaspăt de bovine. Preparatul include o concentraț ie mare de vitamina
B12. Preparatul se recomandă pentru tratarea anemiilor, hepatitelor , gastritelor ș i
distrofiliilor și în terapia vezicii biliare.

43

Figura 6.12 Fel tauris Figura 6.13 Extr. Fellis. Tauri
(nr. Inv. Fh 1171 – Fh 1176) (nr. Inv. F1569)
Muzeul de Istorie a Farmaciei Sibiu

Obținerea medicamentelor din coarne, copite și unghii
Citind informaț iile din lucrările culturilor dispărute sau vechi, de multe ori,
acestea par comice ș i naive, dar dacă privim lucrurile altfel, n e dăm seama că ele sunt
informații raționale. Coarnele, copitele ș i ghearele de animale conțin o substanț ă numită
kerati nă, care e ste o proteină cu funcț ii de apărare ale organismel or care o posedă.
Substanț a este rezistentă la încălzire, la acțiunea mediilor acide și alcaline. Keratina
conține o cantitate mare de compuși ai sulfului ș i este bogată în aminoacizi, car e la ardere
se transformă în alți compuș i ai sulfului, eliminându -se în acest proces un miros specific.
Sulful este utilizat pe larg în farmacologie, iar acum se cunosc cu mult mai multe metode
de extragere a acestuia.
În medicina populară din Asia se utilizau nu numai co arnele renilor, ci și
tendoanele, dinț ii, oasele, creierul, sângele, carnea, pielea, vezica biliară, care, după o
prelucrare (de cele mai multe ori ardere), se recomandau pentru tratarea anemiei, a
oboseli i și multe altele. Multe din reț etele antice folosi te în Orient se utilizează chiar și în
zilele noastre.
Din coarne de bovine se poate obț ine tirozinul, care sintetizează hor monii
glandei tiroide -tiroxina și poate regla funcț ia tiroidei.

44

Figura 6.14 Figura 6.15 Figura 6.16
Pulv. Corn. Cerv. Ust. Pulv. Corn C: Ust. Pulv. Corn: C: Succ:
(nr. Inv. F963) (nr. Inv. F3124) (nr. Inv. F612)
Muzeu l de Istorie a Farmaciei Sibiu

Cu toate că argumentele din antichitate , de multe ori, nu au o explicație
științi fică, efectul lor lasă mult de gândit sau, poate cont emporanii nu au destule informaț ii
despre efectele acestor preparate. Se s pune că au fost găsite multe reț ete scrise pe pietre,
încă din ti mpurile tibetane, care indicau și tratarea unor infecții virale, ceea ce civilizația
noastră încă nu a reuș it să rezolve. Terapiile tradiționale vin să completeze arsenalul
terapeutic modern cu noi posibili tăți care alături de medicina alopatică întregește
medicina zilelor noastre . [32]

45
CONCLUZIE

Se mai pot spune foarte multe despre această temă, însă un lucru este cert:
cunoaș terea trecutului acestei științ e, istoria farmaciei, este foarte impor tantă în educația
noastră c a viitori farmaciști. Ne ajută să înțele gem care este misiunea noastră, aceea de a
sprijini eficacitatea sistemelor de sănătate, a calității asistenței medicale, inclusiv a
siguranței pacienților.
Scopul propus de această lucrar e a fost evaluarea primelor farmacii de pe
teritoriul Transilvaniei și sper că prin nota personală adusă am reușit să stârnesc interesul
de a afla mai multe lucruri despre trec utul farmaceutic cu recomandarea vizitării
Muzeului de Istorie a Farmaciei Si biu, parte integrantă a Muzeul ui Național Brukenthal.
Primul capitol l -am dedicat farmaciei „La Vulturul Negru”, ea fiind prima
farmacie atestată documentar din țara noastră. Am amintit despre dovada semnalării
acestei farmacii în anul 1494, dar și despre p rimul jurământ al unui farmacist ardelean dat
în 2 februarie 1580.
În cadrul cel ui de al doilea capitol am descris primele farmacii din orașul Sibiu:
„La Vulturul Negru”, „La Ursu Negru”, „La Coroana” și de asemenea am amintit
proprietarii acestor farmacii . Un subcapitol l -am dedicat familiei Müller, familie foarte
importantă din trecutul farmaceutic , deoarece aceștia au avut în posesie farmacia „La
Vulturul Negru” timp de 160 de ani, din tată în fiu, până în momentul naționalizării. Am
atașat la anexele lu crării câteva dintre actele de donație făcute către Muzeul Național
Brukenthal după naționalizare, procese verbale obținute din cadrul Muzeului de Istorie a
Farmaciei Sibiu .
În cel de al treilea capitol am avut în vedere primele farmacii din Brașov , relat ând
faptul că „Farmacia orașului” a funcționat din anul 1512 până în anul 1689 , când un
incendiu puternic a distrus -o până la temelii.
În următoarele două capitole am făcut referire la farmaciile din Bistrița -Năsăud
și Cluj -Napoca, l -am amintit pe Dr. Iuliu Orient care este fondatorul primului „Muzeu
Farmaceutic ”, fiind considerat un specialist în domeniul istoriei farmaciei din România.
Ultimul capitol cuprinde două subc apitole și este o prezentare a Muzeul ui de
Istorie a Farmaciei Sibiu și a exponatelo r din acest Muzeu. Motivul pentru care Muzeul
a fost inaugurat în această cl ădire este acela că aici a funcț ionat una dintre cele mai vechi
farmacii sibiene, a treia în ordine cronologic ă înființ ată în jurul anului 1600, denumită

46
„La Ursul Negru”. Mobilie rul încăperii a fost executat în anul 1902 la Viena și a aparținut
fostei farmacii sibiene „La Vu lturul Negru” , iar colecția de Homeopatie ilustrează tradiția
terapiei homeopate la Sibiu. S emnificativ este faptul că fondatorul acestei doctrine
terapeutice, Samuel Hahnemann, a trăit și activat la Sibiu, între anii 1777 -1779, și a fost
bibliotecarul oficial și protejatul baronului Samuel von Brukenthal, guvernatorul Marelui
Principat al Transilvaniei.
În cadrul Muzeului de Istorie a Farmaciei există material e documentare care
atestă utilizarea substanț elor organice de origine animală în prepararea remediilor de -a
lungul secolelor XVII, XVIII ș i XIX.
În funcți e de listele ș i datele incluse în lucrările de specialitate, am s electat câteva
din piesele aparț inând inventarului de alopatie din patrimoniul Muzeului de I storie a
Farmaciei, care au conținut sau conț in remediile respective, dar și speciile de animale d in
care au fost extrase substanț ele, aflate în patrimoniul Muzeului de Istorie Naturală din
Sibiu.
Aprofundarea informațiilor legate de istoria farmaciei reprezintă o datorie față
de primii farmaciști, iar prin raportarea la trecut ne permite să înțelegem evoluția
evenimentelor, fiind totodată un element care denotă atât simțul responsabilității, cât și
cultura generală.

47
BIBLIOGRAFIE

1. Klusch H – Zur Ansiedlung der Siebenbürger Sachsen , Ed. Kriterion, București,
2001, 98 –102.
2. Milică I – Tradiția medicinei naturiste la români, Ziarul Lumina, 2008 .
3. Maior O – Contribuț ii la Farmaco – Istoria Transilvaniei – Oficinele Jud ețul
Sibiu , Ed. Echinox, Cluj -Napoca , 2014, 11 – 217.
4. Zimmerman F – Urkundenbuch zur Geischichte der Deutschen in
Siebenburgen : 1191 -1342 , Vol.1, Editura Academiei Române, București,1892,
55.
5. Roth F.I – Primele farmacii din Sibiu și evoluț ia lor până în sec.al XIX -lea.
Studii și comunicări , vol.15, Sibiu, 1970, 322 -326.
6. Lipan V – Istoria Farmaciei Romane În Date, Ed. Farmaceutică , Bucu rești,
2009, 25 – 64.
7. Sigerus E – Chronik der Stadt Hermannstadt :1100 -1929 , Ed. Honterus, Sibiu,
1930, 23 .
8. Extras din ,, Studii și Comunicări ” vol.18, Muzeul Brukenthal, Muzeul de Științ e
Naturale, Sibiu, 1973, 234 -236.
9. Chitanțele de la Arhivele Statului , vol. I, 1380 -1516 .
10. Gesundheitspflege in Hermannstad : a) im XVI. Jabrubundert , b) im 17.
Jabrubundert. c) im 18. Jabrubundert, publicat în Archiv fur Siebenburgische
Landeskunde , Sibiu , 1886; 10 -12; Sibiu 1902, 262 -265.
11. Arhivele Statului , Sibiu, Mater ia V, nr.2118/1580 .
12. Registrul matricol (Anyakonyv) al Colegiului Farmaceutic Ungar,
circumscripția nr. 21, Ardealu l de Sud, (reconstituit) de Roth F.I -Studii și
Comunicări, vol.18, Muzeul Bruk enthal, Muzeul de Științe Naturale, Sibiu
13. Orient J – Aus pharmazeutischer Vergangenheit siebenburgens und des
Banates, Caransebeș, Ed. Cartea Românească, Cluj,1928, 1 -50.
14. Ștefanache A, Miftode A, Stan C – De la ierburi vindecătoare la farmacia
bisericii, Legătura dintre chimie și re ligia ortodoxă în țările Române , Lucrări
în extenso în Reuniunea Națională de Istorie a Farmaciei, Ediția a X XIV-a,
Sibiu, Ed. Sitech Craiova, 2015, 363 -368.

48
15. Albert A M – History of Pharmacy in my country – Romania – 21.12.2016
http://www.pharmainfo.net/ book/history -pharmacy -my-country -romania,
accesat la 25.04.17 .
16. Monitorul Oficial, București, nr.III/1943 și nr.120/ mai 1944 .
17. Fabritio G – Beiträge zur Geschichte der deutschen Apotheken und Apotheker
in Siebenburgen , Ed. Deutscher Apotheker -Verlag, S tuttgat, 1986, 57 -100.
18. Ban M – Borcane farmaceu tice din ceramică, faianță, porț elan și sticlă mată,
sec. XVIII și XIX, în Muze ul de Istorie a Farmaciei Sibiu , Muzeul Brukenthal.
Studii și comunicări vol. 29, Științe Naturale, Sibiu, 2004, 265 – 275, 411-412.
19. Schoenpflug G – Piața mică -nr. 26, 20.06.2013,
http://patrimoniu.sibiu.ro/cladiri/piata_mica/111, accesat la 20.05.2017.
20. Bologa E – Încercare de revizuire a datelor întemeierii primelor farmacii din
Ardeal (sec. a l XV -lea- al XVI -lea), vol III , Revista Farmacia, nr.9, 1960.
21. Mitran G – Ansamblul de arhitectură medieval din Brașov. Date istorice privind
prima farmacie orășenească , Cumidava, 1996, 87 -90.
22. Baradlai J , Bársony E – A Magyarországi Gyógyszerészet, az Ősidőktől a mai
napig, vol III , Budapest 1930 , 220 -247.
23. Gusbeth E – Zur Geschichte der Sanitats – Verhaltnisse in Kronstadt , Ed.
Kronstadt, 1884, 11 -75.
24. Crișan E – Materia Medica de Transylvania , Bibl. Muz. Napocensis, Cluj –
Napoca, 1996, 11 -58.
25. Wagner E – Beiträge zu r Gesc hichte der Stadt Bistritz, vol.5, Ed. Haus der
Heima t, Nürnberg, 1990, 134 -144.
26. Bradea I – Misterele Bistriței , 04.2013,
http://www.bistriteanul.ro/mi sterele -bistritei, accesat la 29.05.2017.
27. Paveleanu T – Istor ia Farmaciilor din Transilvania, Vol.III , Ed. Universității
Transilvania Brașov, 2004, 128-135.
28. Butnaru E, Grigoriu I, Ana S – Iuliu Orient 75 de ani de la trecerea în eternitate.
Lucrări în extenso în Reuniunea Națională de Istorie a Farmaciei , Ediția a
XXIV -a , Sibiu, 2015, Ed. Sitech Craiov a, 91-96.
29. Ban M – Colecția de istorie a farmaciei , Muzeul Național Brukenthal, Muzeul
de Istorie Naturală, Studii și Comunicăr i, Vol. 27, Sibiu,1998, 247 -253.

49
30. Ferrand E – Aide-Mémoire de pharmacie, vade -mecum du pharmacien a
l’officine et au laboratoir e, Cinquième édition, Paris 1891, 1 -50.
31. Prima Far macopee Română de la 1862, 437.
32. Rosenberg L – Terapiile tradiționale, parte integrantă a medicinii moderne
Lucrări în extenso în Reuniunea Națională de Istorie a Farmaciei , Ediția a
XXIV -a, Sibiu , Ed. Sitech Craiova , 2015, 332-337.