În lucrarea de față am încercat să repetăm experiențele cercetătorilor străini, dar introducând următoarele elemente de noutate: [309576]

INTRODUCERE

Prin Regulamentul European 1831/2003 a [anonimizat], începând cu data de 01 ianuarie 2006. [anonimizat]-[anonimizat] (frunze, tulpini, flori, fructe, semințe, bulbi, tuberculi) ale anumitor plante.

Salcia plângătoare ([anonimizat]. Salicaceae) este o plantă utilizată în medicina populară de milenii. [anonimizat] e de mirare că și aceasta a captat atenția cercetătorilor din domeniul nutriției animale. Astfel, extractul alcoolic din frunze de salcie administrat tineretului ovin supus îngrășării s-a [anonimizat] a influența ingesta. [anonimizat], una din ipoteze fiind că polifenolii din frunzele de salcie acționează similar unor substanțe antihelmintice.

[anonimizat]:

metoda de preparare a extractului a [anonimizat], fiind eliminat alcoolul metilic din compoziția solventului;

[anonimizat], nu a mai fost folosită în astfel de experiențe;

[anonimizat], nu a mai fost folosită în astfel de experiențe.

Motivele care au stat la baza acestor elemente de notate sunt următoarele: (i) alcoolul metilic nu a fost folosit pentru a evita eventuale probleme asociate cu consumul acestuia de către miei; (ii) [anonimizat]; (iii) categoria luată în studiu a fost aleasă pentru a elimina unul din factorii suspectați a [anonimizat] (după cum au arătat și investigatiile coproscopice efectuate în cadrul acestei lucrări).

[anonimizat], extractul de frunze de salcie nu a [anonimizat], ceea ce conferă prezentei lucrări nota de originalitate. Faptul că studiile similare efectuate anterior datează din ultimii 1-2 ani conferă lucrării un înalt grad de actualitate. Rezultatele obținute (îmbunătățirea sporului mediu zilnic), [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat]-ne cu drag din tainele meseriei pe care am ales-o. Doresc să adresez mulțumiri pentru sprijinul acordat în elaborarea acestei lucrări domnului prof. dr. ing. [anonimizat], precum și întregului colectiv al disciplinei. [anonimizat], care a fost alături de mine pe parcursul anilor de studiu.

Capitolul 1

ADITIVII FURAJERI

Prezentare generală și clasificare

Aditivii furajeri reprezintă o grupă heterogenă de substanțe, având diferite proveniențe (sinteză chimică sau biosinteză), care utilizate în hrana animalelor, în doze reduse, aduc o serie de avantaje bio-productive (A. Șara, 2006). Dintre aceste beneficii, autorul enumeră:

sporirea producțiilor;

îmbunătățirea statusului fiziologic;

îmbunătățirea proceselor de digestie și absorbție;

menținerea calității nutrețurilor;

îmbunătățirea însișirilor gustative ale nutrețurilor.

Același autor (A. Șara, 2006) propune următoarea clasificare a aditivilor furajeri:

Aditivi pronutriționali: antibiotice, probiotice, enzime, emulsifianți, antioxidanți, agenți detoxifianți;

Aditivi nenutriționali (tehnologici): conservanți, lianți, agenți de creștere a palatabilității (arome, îndulcitori), pigmenți ș.a.;

Aditivi profilactici (medicinali): coccidiostatice, histomonostatice, plante medicinale.

O altă clasificare, propusă de A. G. J Tahon în 2009, împarte aditivii furajeri în:

Aminoacizi și produse asimilate;

Produse de origine minerală;

Vitamine;

Conservanți de natură chimică și antioxidanți;

Alte tipuri de aditivi.

În ultimii ani, ca urmare a interzicerii utilizării antibioticelor în hrana animalelor prin Regulamentul European 1831/2003, o nouă grupă de aditivi furajeri, fitoaditivii, se bucură de o popularitate din ce în ce mai crescută în rândul cercetătorilor din domeniul nutriție animale. Din aceste considerente, dar și având în vedere că un astfel de aditiv face obiectul prezentei lucrări, grupa fitoaditivilor este tratată separat, în subcapitolul următor.

Fitoaditivii

Fitoaditivii sunt un grup heterogen de aditivi obtinuți din diferite părți (frunze, tulpini, flori, fructe, semințe, bulbi, tuberculi, rizomi) ale anumitor plante. Sunt disponibili sub formă solidă (părțile plantelor sunt uscate și măcinate), sub formă de extract, sau ca uleiuri esențiale. Utilizarea fitoaditivilor este din ce în ce mai largă, de la alimentația animalelor de fermă (inclusiv specii acvacole) până la consumul uman (E. F. Gabor și colab., 2012).

Apariția acestora s-a datorat tendinței de sporire a atenției acordate siguranței alimentare, concretizează prin promovarea utilizării în hrana animalelor a produselor naturale. Scopul acestor acțiuni este sistarea folosirii antibioticelor și a promotorilor de creștere sintetizați chimic. În vedera înlocuirii antibioticelor, atenția cercetătorilor din domeniul nutriție animale s-a concentrat mai ales asupra plantelor cunoscute ca avînd proprietăți benefice asupra sănătății umane: plante aromatizante, plante medicinale, condimente și alte tipuri de plante. Cu toate că majoritatea acestor plante sunt cunoscute și utilizate în medicina populară de secole, modul lor de acțiune nu este pe deplin cunoscut, datele existente fiind îndeosebi empirice și/sau anecdotice (E. F. Gabor, 2012).

Printre cele mai notabile efecte observate la folosirea fitoaditivilor în alimentația animalelor, literatura de specialitate menționează: efecte imunostimulatoare, imunomodulatoare, bio-productive, antioxidante, antimicrobiene, efecte de stimulare a echipamentului enzimatic, efecte de potențare a absorbției azotului (E. F. Gabor și colab., 2012).

Pentru a ilustra diversitatea plantelor testate în experiențe de nutriție animală, prezentăm în cele ce urmează o sinteză cu câteva dintre plantele folosite ca fitoaditivi în hrana animalelor de fermă și a peștilor (Tabelul 1.1).

Tabelul 1.1

Plante utilizate/testate ca fitoaditivi

(Sinteză după K. Karásková și colab., 2015 și E. F. Gabor și colab., 2012)

Avantajul principal al fitoaditivilor este că sunt substanțe naturale, motiv pentru care nu prezintă niciun risc pentru sănătatea animalelor.

Capitolul 2

SALCIA PLÂNGĂTOARE (SALIX BABYLONICA)

Sistematică botanică și descriere

De mii de ani coaja de salcie a fost folosită ca remediu natural pentru a reduce febra și inflamația. Aceste efecte binefăcătoare sunt datorate conținutului de salicină, o substanță chimică asemănătoare aspirinei (acid acetilsalicilic). Tocmai datorită acestor proprietăți, relativ recent, salcia a captat interesul cercetătorilor din domeniul zootehniei: extracte din frunze de salcie au început sa fie testate ca fitoaditivi furajeri.

Din punct de vedere al sistematicii botanice salcia plângătoare (Figura 2.1) are următoarea încadrare: Regnul: Plantae

Diviziunea: Magnoliophyta

Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Asteridae

Ordinul: Malpighiales

Familia: Salicaceae

Genul: Salix

Specia: S. babylonica

Figura 2.1. Salcia plângătoare (Salix babylonica)

(Sursa: www.wikipedia.org)

Datorită coroanei plângătoare, cu tulpina aplecată și ramuri subțiri, mlădioase, care atârnă până la pământ, salcia este un arbore ușor de recunoscut. Înflorește înainte de a înfrunzii și are o putere extraordinară de regenerare.

Datorită adaptabilității excepționale, este răspândită în întreaga emisferă nordică, fiind întâlnită de la malul mării până pe crestele munților. La noi în țară există mai multe specii de plantele din genul Salix (cunoscute sub numele de salcie, respectiv răchită), de la cea plângătoare la cea de nisipuri care nu atinge o înălțime mai mare de o jumătate de metru. Durata de viață a salciei este de aproximativ 30 de ani. Tulpina poate fi noduroasă sau netedă, scoarță prezintă crăpături (Figura 2.2 A), înălțimea acesteia este de 3-4 metri, dar la unele specii ajunge până la 10-15 metri. Frunzele (Figura 2.2 B) sunt stipelate, cu pețioli scurți dispuse altern pe ramurile elastice. Frunzele de salcie sunt alungite și au formă de sabie, cresc până la 10 cm lungime. Apar la primele raze de soare, primăvara, înverzesc pe măsură ce se maturizează și se îngălbenesc toamna. Florile sunt unisexuate, cu 2-10 stamine, ovarul bicarpelar și pistilul cu 2-4 stigmate bifurcate. Mugurii pufoși semideschiși, înainte de înflorire sunt numiți mâțișori (Figura 2.2 C). Fructul este o capsulă cu 2-4 valve. Semințele sunt mici, în număr mare și acoperite cu perișori argintii. Salcia se înmulțește pe cale asexuată și sexuată. Pentru albine este clasificată în clasa a 3-a atât la nectar cât și la polen (I. Tudor și M. Minoiu, 2004).

Figura 2.2. Aspecte morfologice la salcia plângătoare: A – Scoarță, B – Mâțișor, C – Frunze

(Sursa: www.wikipedia.org)

Utilizare în medicina populară

Lemnul de salcie este de calitate inferioară deoarece nu poate fi utilizat ca lemn de foc pentru că nu arde. Ramurile de salcie sunt utilizate pentru împletituri iar salcia alba (Salix alba) este sursa de lemn pentru bâtele de criket.

Salcia conține salicină, o substanță asemănătoare acidului acetilsalicilic, substanța activă din aspirină. Pe lângă aceasta, diferite părți ale salciei conțin vitamine, tanin, fenoli, oxalați, celuloză ș.a.

În mâțișori se află o substanță estrogenică, cu propietăți terapeutice deosebite, care ameliorează sindromul premenstrual și menopauza, având un rol benefic și în tratamentul dismenoreei (I. Tudor și M. Minoiu, 2004).

Frunzele de salcie uscate se folosesc, sub formă de pulbere, în tratarea durerilor reumatice și migrenelor. Frunzele infuzate fac un ceai bun pentru insomniile nervoase și se adaugă la băi pentru a ușura reumatismul. În medicina umană frunzele se mai utilizează și pentru tratarea frigurilor și pentru igiena orală (I. Tudor și M. Minoiu, 2004).

Scoarța are un rol analgezic și reduce febra motiv pentru care a fost denumită „aspirina vegetală a casei”. Scoarța de salcie poate fi administrată sub formă de infuzie, decoct și pulbere. Decoctul de coajă se recomandă împotriva febrei, gutei, a nevralgiilor. Pulberea se obține din coajă uscată și se folosește în tratarea bolilor nervoase, având un efect calmant și sedativ. Pentru răceala, gripă și dureri osoase se prepară infuzie (I. Tudor și M. Minoiu, 2004).

Alte utilizări (externe) ale salciei în medicina populară includ: tratarea aftelor, stomatitelor, hemoroizilor, etc.

Utilizarea extractului de salcie ca fitoaditiv la specia ovină

O serie de largă de experimente (J. Cedillo și colab., 2016; E. L. McWilliam și colab., 2005; F. S. Jiménez-Peralta și colab., 2011) au tratat administrarea extractului de salcie la ovine, dar cele mai relevante pentru lucrarea de față sunt experimentele prezentate în continuare.

Efectele extractului de salcie asupra digestibilității nutrienților și performanțelor de creștere la miei au fost investigate în cadrul unui experiment de îngrășare realizat de către Salem și colab. în 2011. Astfel, 32 de miei hibrizi Katahdin x Pelibuey în vârstă de 3-4 luni, având o greutate corporală de 24 kg, au fost împărțiți în 4 grupuri a câte 8 miei. Grupului control i s-a administrat doar furaj combinat, iar în cadrul unuia dintre grupurile experimentale (din totalul de 4) pe lângă furajul combinat, mieilor li s-au administrat zilnic câte 30 ml extract de salcie. Perioada experimentală a durat 63 de zile. Săptămânal au fost preparați câte 2 l de extract de salcie. Extractul a fost administrat fiecărui miel înainte de hrănirea de la ora 8. Ingesta a fost urmărită zilnic și greutatea corporală a fost înregistrată în zilele 22, 43, 63 ale experimentului. A fost determinat sporul mediu zilnic, ingesta de proteină metabolizabilă, respectiv energie metabolizabilă. În comparație cu grupul control adaosul de extract de salcie a crescut sporul mediu zilnic (p=0,024), în timp ce ingesta (energie metabolizabilă și proteină metabolizabilă) au înregistrat doar o tendință (p=0,05) de a se îmbunătății la grupul experimental. În cazul administrării extractului de salcie, sporul mediu zilnic a fost cu 22% mai mare decât la grupul control (A. Z. M. Salem și colab., 2011).

Într-un alt experiment de același gen, 20 de miei hibrizi Katahdin x Pelibuey, toți masculi, în vârstă de 3-4 luni au fost folosiți pentru a studia efectele administrării extractului de salcie asupra infestării parazitare. Mieii nu au primit în prealabil niciun tratament antihelmintic și au fost împărțiți în grupuri de câte 5, utilizându-se un design complet randomizat. Mieilor dintr-unul dintre grupuri, grupul control, li s-a administrat doar furaj combinat, iar mieii dintru-unul din grupurile experimentale au primit pe lângă nutrețul unic și 30 ml extract de salcie în dimineața fiecărei zile din cele 63 de zile ale perioadei experimentale. Probe de fecale au fost colectate de la fiecare miel, direct din rect, în zilele 22, 43, 63. Numărul de oocite din fecale, din fiecare probă a fost determinat imediat după colectare. Administrarea orală a extractului a dus la o scădere cu 47% a oocitelor din fecale la grupul experimental, în comparație cu grupul control. Autorii studiului (P. M. Hernandez și colab., 2013) concluzionează pe baza rezultatelor obținute, că astfel de tratamente ar putea fi folosite în controlul nematodelor gastro-intestinale la rumegatoarele mici, atat în sistem organic cât și convențional.

Capitolul 3

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVITOARE LA EXPLOATAȚIE

Cadrul geografic al amplasării exploatației

Exploatația în cadrul cărei s-au desfășurat cercetările descrise în lucrarea de față este amplasată în localitatea Cubleșu Someșan, comuna Panticeu, județul Cluj. Teritoriul comunei Panticeu este situat în partea de sud-vest a Podișului Someșan, în cadrul Dealurilor Dejului și Clujului. Teritoriul comunei are o suprafață de 90.3 km2 și o altitudine medie a reliefului de 370 m. Teritoriul comunei, constituit din satele Cătălina, Cubleșu Someșan, Dârja, Panticeu și Sărata (Figura 3.1), se învecinează cu comunele Recea Cristur și Bobâlna la nord, Cornești și Dăbâca la est, Vultureni și Așchileu la sud, Dragu (județul Sălaj) la vest (www.wikipedia.org).

Figura 3.1. Comuna Panticeu: rețeaua de localități

(Sursa: Mariana Pintilie, 2012)

Reședința de comună, satul Panticeu, este amplasat la 47°03’ latitudine nordică și 23°57’ longitudine estică, fiind situat la aproximativ 40 km nord de municipiul Cluj-Napoca. Drumul comunal DC 155 face legătura satului Cubleșu Someșan, al doilea ca importanță demografică și economică, cu sistemul de localități comunal (www.wikipedia.org).

Vatra Cubleșului Someșan (Figura 3.2), poligonal alungită, a dezvoltat două ample tentacule către amontele a două conuri de dejecție sau pseudo-glacisuri favorabile. Valea Cubleșului, fiind inferioară ca potențial morfogenetic celei a Panticeului, a generat un spațiu habitual mai redus. În consecință, vatra a fost obligată sa se extindă atât la nivelul teraselor, cât și în partea inferioară a versanților. Ascensiunea în profil transversal, dar și dezvoltarea liniară amplă înspre amontele Cubleșului (circa 4 km) s-a tradus și printr-o energie de relief mare, de circa 50-60 m, apreciată pe profil longitudinal al văii, și de 50 m transversal. Deșii în condiții de relief ceva mai restrictiv, tipologia vetrei rămâne încadrabilă satelor de tip adunat, cu unele tendințe de ușoară răsfirare, textura caracteristică satelor focalizate pe liniarități de acces (drumuri) sau morfo-hidrografice (văi) este relativ regulată (Mariana Pintilie, 2012).

Figura 3.2. Cubleșu Someșan

3.1.1. Hidrografia zonei

Rețeaua hidrografică actuală este produsul unei îndelungate evoluții a unei paleo-rețele care, imediat după debutul stadiului continental a urmărit cutele ample ale depozitelor sedimentare, orientându-se întortocheat sau direcționându-se după unele crăpături și fisuri majore ale acestei cuverturi postburdigaliene, în funcție de configurația acestora, tinzând către punctul cel mai coborât al teritoriului, având deci orientare generală direcția S-SV. Colectorul principal este râul Panticeu, care izvorăște din apropierea limitei de nord a județului, de astfel delimitarea administrativă între cele doua județe (Cluj și Sălaj) încearcă să se suprapună pe cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice Someșul Mic –Someș, pe de o parte și bazinele hidrografice Someș-Almaș pe de altă parte (Mariana Pintilie, 2012).

Râul Panticeu este unul din cele mai lungi cursuri de apă din Dealurile Dejului și Clujului, pe care, se poate spune le traversează aproximativ pe axa mediană, are o lungime de 37 km din care aproape 8 km aparțin comunei Panticeu. De pe teritoriul comunal acest curs de apă primește ca afluenți principali Valea Gomboșoaia si Valea Cubleșului, râu care în unii ani secetoși își întrerupe cursul, are o lungime de 10 km și adună apele de pe o suprafață de 30 km2 (Mariana Pintilie, 2012).

Adâncimea de exploatare a pânzei freatice diferă de la o localitate la alta, în funcție de prezența lentilelor de nisip repartizat pe orizonturi impermeabile de argilă, dar și de amplasarea vetrei în spațiul luncii. Interferarea cu unele depozite saline face greu de utilizat pânza freatică în anumite areale de vatră.

3.1.2. Solurile

În funcție de importanța economică, ca suport pentru culturile agricole, cele mai reprezentative soluri, la nivelul comunei Panticeu, fac parte din clasa solurilor hidromorfe. Mai des întâlnite sunt solurile negre clinohidromorfe, acestea sunt dezvoltate în partea inferioară a versanților cu înclinare redusă sau în lunci (soluri gleice), unde se remarcă și un anumit exces de umiditate (Mariana Pintilie, 2012).

Aceste soluri se dezvoltă pe depozite deluviale luto-argiloase. Cea mai importantă caracteristică a fertilității unui sol este dată de cantitatea de humus conținută, în cazul solurilor negre, clinohidromorfe, conținutul în humus este de circa 4-5%, ceea ce determină și un pH redus (5.7-6.8). Pe aceste soluri se înființează majoritatea culturilor agricole care susțin o producție cerealieră și plante tehnice ușor satisfăcătoare pentru nevoile locale. În partea superioară a versanților se dezvoltă soluri încadrate în clasa argiloviosolurilor, care, datorită substratului și înclinării pe verticală, argila migrând pe profil, în acelasi timp se produce și o reducere a cantității de humus. Reprezentative sunt luvisolurile albice și cele brune luvice, iar cele mai reprezentative sunt solurile brune mezobazice caracterizate cu un pH de 5.1-7.7 și conținut de humus de circa 3%. Solurile din clasa molisolurilor apar sub pădurile de stejar (Mariana Pintilie, 2012).

3.1.3. Vegetația

Pe interfluvii sau platouri mai înalte poate fi identificat etajul fagului (Fagus silvatica) și al pădurilor de amestec, mai ales pe versanții umbriți. Terenuri importante, în general greu accesibile, au rămas încă acoperite de păduri care impun o nota estetică atât de necesară spațiului rural, dominat de pășuni extinse și dealuri mai joase. Discontinuu sau izolat, sub etajul fagului, se mai pot identifica areale atribuite etajului stejarului. Aici pot fi identificate alături de cer (Quercus cerris), specii de carpen (Carpinus betulus), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur) și elemente asociate ca teiul (Tilia cordata), frasinul (Frasinus excelsior), ulmul (Ulmus foliaceae). Cu excepția spațiului de luncă și a altor mici areale, teritoriul comunal se suprapune etajului pădurilor de stejar și etajului inferior al pădurilor de fag și fag în amestec cu alte foioase. Această etajare este rezultatul unei evoluții pedoclimatice controlate de factorul geomorfologic, relieful fiind elementul determinant al construirii și menținerii etajării vegetației Pășunile din satul Cubleșu Someșan ocupă suprafețe vaste, din punct de vedere al vegetației predominând plante din familiile: graminacee, leguminoase, crucifere, umbelifere (Mariana Pintilie, 2012).

Descrierea materialului biologic și a tehnologiei de creștere

Ferma în cadrul căreia s-au desfaășurat experiențele, este ferma familială, situată în satul Cubleșu Someșan. Ferma deține un efectiv total de 585 capete ovine din care: 480 capete oi mame, 83 capete miori și mioare, 22 berbeci, toate de rasă Țurcană, varietatea albă (Figura 3.3). Efectivul de ovine existent este crescut în rasă curată și exploatat pentru producția de lapte, carne și lână (de covoare). Pe lângă efectivul de animale, în prezent, ferma dispune și de o suprafață de teren de 170 de ha, din care 150 de ha pășune și 20 de ha fânețe, cerealele fiind cumpărate.

Figura 3.3. Oi cu miei (rasa Țurcană, varietatea albă) din cadrul fermei, pe pășune

Ovinele din cadrul exploatației sunt caracterizate de o rezistență deosebită la condițiile de exploatare și mediu, nefiind sensibile la condițiile de umezeală și temperaturi scăzute, specifice rasei Țurcană (S. Dărăban, 2006).

Ferma deține un adăpost de tip saivan, utilizat pentru întreținerea ovinelor în perioada de stabulație. Acest tip de adăpost asigură condiții de confort și microclimat pentru toate categoriile de animale în timpul iernii. Ovinele sunt întreținute pe așternut permanent din paie, care se elimină din adăpost odată pe an, primăvara, odată cu scoaterea oilor la pășune. În interiorul adăpostului sunt prezente iesle de tip grătar, confecționate din lemn, pentru administrarea fibroaselor, iar concentratele sunt administrate în jgheaburi.

O atenție deosebită se acordă furajării animalelor, fapt ce reflectă în producțiile foarte bune obținute de la ovinele crescute în cadrul fermei. În furajarea ovinelor se folosesc, în general, aceleași categorii de furaje ca și în alimentația taurinelor. Este specifică, însă, capacitatea ovinelor de a valorifica mai bine anumite categorii de furaje: masa verde de talie mică de pe pajiști, pășuni ocazionale, miriști,precum și furaje voluminoase, suculente și concentrate (S. Dărăban, 2016).

Pe perioada de stabulație baza furajeră este formată din fânuri de leguminoase, fânuri din amestecuri de ierburi și concentrate (porumb, ovăz, tărațe). La întocmirea rațiilor se ține seama de calitatea furajelor, categoria de animale, stare de întreținere și starea fiziologică. Astfel, în timpul gestației nivelul alimentației are valori diferite în funcție de fază. Necesarul organismului matern crește pe măsura dezvoltării fetusului și a anexelor fetale. În prima parte a gestației, aproximativ primele 3 luni de la instalarea ei, intensitatea de creștere a fetusului este mai mică, decât în a doua parte a gestației, când fetusul realizează 85% din masa corporală de la fătare (S. Dărăban, 2006, 2016). Ca urmare a acestor considerente alimentația este mai bogată în principii nutritivi în a doua parte a gestației. Prima parte a gestației se suprapune peste perioada de pașunat, oile beneficiind în continuare de masă verde, iar când catitatea de masă verde nu satisface necesarul, acestea primesc un suplimet de concentrate format din uruială de porumb în catitate de 0,2-0,3 kg/cap/zi, care asigură 1.3-1.4 UN și 130-140 g PDB. În partea a doua a gestației este necesar ca oile să fie bie hrănite, cu furaje de bună calitate sub forma unor rații complete și bine echilibrate. Aceasta se impune pe de o parte pentru creștera natalității și obținerea de produși viguroși cu o greutate corporală la naștere cât mai mare, iar pe de altă parte pentru faptul că în această perioadă a gestației are loc formarea foliculilor piloși de a caror număr depinde cantitatea de lână obținută (S. Dărăban, 2006, 2016). În a doua fază a gestației care se suprapune cu perioada de stabulație, oilor li se administrează mai multe tainuri, cu excepția concentratelor care se administrează într-un singur tain – dimineața. Pe cap și zi se asigură 1.6-1.7 UN și 180-190 g PD. Se acordă mare atenție de a nu se administra furaje alterate, înghețate, oilor gestante pentru a prevenii producerea avorturilor. De asemenea, oile se feresc de aglomerări la intrarea și ieșirea din adăpost, de curenți de aer, de drumuri lungi și obositoare.

Oile cu fătări gemelare și cele care nu sunt bune mame sunt întreținute timp de 10-12 zile în boxe individulale cu mieii lor. Începând cu această perioadă, pentru a obișnui mieii cu consumul de furaje, se amenajează școala mieilor (Figura 3.4), unde li se administrează furaje concentrate și fibroase de cea mai bună calitate la discreție.

Figura 3.4. Școala mieilor

O atenție deosebită se acordă întreținerii și exploatării berbecilor, deoarece este știut faptul ca funcția sexuală și capacitatea de fecundare a spermei sunt strâns corelate cu modul de întreținere și mai ales cu nivelul alimentației în perioada premergătoare montei. Pregătirea berbecilor pentru montă începe cu cel puțin 40 de zile înainte de campania de montă și constă în alimentarea berbecilor cu furaje de bună calitate, cu un conținut proteic ridicat, folosirea unor rații care să stimuleze apetitul sexual, dar care să nu ducă la îngrășarea animalului. Înainte cu 30-40 de zile de începerea campaniei de montă , berbecii fiind ținuți în cârd separat, scade cantitatea de furaje de volum și crește cea de concentrate, în special ovăz în scopul stimulării spermatogenezei, iar apa se asigură la discreție. Înainte de montă berbecilor li se face un control sanitar veterinar, conform planului național strategic.

Un exemplu de berbec pepinier din cadrul exploatației este cel din Figura 3.4.

Figura 3.5. Berbec pepinier

Capitolul 4

MATERIALE ȘI METODE

4.1. Scopul și obiectivele cercetării

Înainte de începerea experimentului, s-a stabilit modelul (planul) experimental, prin alegerea temei (condiția de actualitate și noutate), a scopului și a obiectivelor cercetării. Tot atunci au fost selectate și materialului biologic, tehnologiile aplicate (condiții de adăpostire și microclimat, tipul de furajare, parametrii tehnici, etc.) și metodele.

După cunoștințele noastre, în România, extractul de frunze de salcie nu a mai fost testat până în prezent ca fitoaditiv la nicio specie, inclusiv specia ovină, ceea ce conferă prezentei lucrări nota de originalitate. Faptul că studiile similare, efectuate de către cercetătorii din străinătate (subcapitolul 2.3), datează din ultimii 1-2 ani subliniază înaltul grad de actualitate al lucrării.

Scopul acestui experiment l-a constituit determinarea efectelor utilizării extractului alcoolic de salcie (Salix babylonica) ca fitoaditiv în alimentația mielor de rasă Țurcană.

Obiectivele acestui experiment au fost urmărirea evoluției masei corporale, a sporului mediu zilnic și a gradului de infestare cu paraziți, la mieii de rasa Țurcană aflați în perioada de alăptare, consecutiv administrării de extract de salcie.

4.2. Organizarea cercetărilor

Alegerea materialului biologic este o operațiune de maximă importanță în cadrul organizatoric experimental, ca o premisă a respectării unor principii de bază ale geneticii, prin asigurarea unei omogenități genetice a loturilor experimentale, care să elimine pe cât posibil factorul variabilitate din ecuația factorilor genetici.

Un prim aspect este cel legat de alegerea rasei cuprinse în experiment. Rasa Țurcană a fost aleasă deoarece deține cea mai mare pondere din șeptelul autohton și se presupune că în viitor va constitui materialul de bază pe linie maternă în cadrul încrucișărilor industriale și de ameliorare cu rasele specializate în direcția producției de carne, menite să rentabilizeze exploatarea speciei pe plan național. De asemenea s-a avut în vedere și faptul că această rasă este foarte bine adaptată condițiilor agro-pedo-climatice din zonele de creștere.

La alegerea oilor ai căror miei au fost cuprinși în experiment s-a avut în vedere ca acestea să fie cât mai omogene din punct de vedere al greutății corporale, al vârstei, al conformației (animale cu o conformație cât mai apropiată standardului de rasă și cu dimensiuni de lungime, lărgime și adâncime cât mai pronunțate), dar și a stării de sănătate (toate animalele au fost sănătoase la intrarea la îngrășare și pe parcursul acesteia). Cel mai important aspect urmărit a fost ca acestea să fie omogene din punct de vedere al producției de lapte.

Constituirea loturilor experimentale. În acest experiment au fost folosiți 20 de miei masculi de rasă Țurcană, cu vârsta de aproximativ o lună, repartizați într-unul din cele 2 loturi, lotul experimental, respectiv lotul martor.

Pentru aceasta, din totalul femelelor care au fătat la începutul lunii februarie 2017 în cadrul exploatației au fost selectate 20 de oi care au îndeplinit următoarele condiții:

fătare simplă;

produs de sex masculin;

fătările au avut loc la maxim 3 zile distanță;

producție ridicată de lapte;

status fiziologic bun.

Mieii de la cele 20 de oi au fost repartizați aleatoriu în unul din cele două loturi:

1. Lotul experimental: 10 capete

2. Lotul martor: 10 capete

Au fost cuprinși în experiment doar masculi, deoarece aceștia înregistrează o viteză de creștere mai mare comparativ cu femelele, ceea ce asigură un spor mediu zilnic mai mare, în condițiile unui consum specific mai scăzut.

Pentru individualizare, mieii au fost marcați cu creion de marcare, lotul experimental cu numere de la 1-10, respectiv 11-20 pentru lotul martor (Figura 4.1). Fiecare lot a dispus de aceeași suprafață de cazare, condițiile de adăpostire fiind identice (boxe alăturate din cadrul aceluiași adăpost). Mieii din ambele loturi au avut acces, în școala mielor, la urială de porumb la discreție, pe toată perioada desfășurării experimentului. Furajarea oilor mame s-a făcut cu fân de bună calitate ad libitum, administrat în două tainuri zilnice. Apa a fost asigurată la discreție.

Figura 4.1. Individualizarea unităților experimentale

Experimentul a fost realizat în interiorul unui adăpost proprietate personală situat în localitatea Cubleșu Someșan, comuna Panticeu, județul Cluj. Mieii și oile mame au fost aduși în adăpost cu o saptămână înainte de demararea experimentului, pentru o perioada de acomodare.

Tratamentul experimental. Animalelor din lotul experimental li s-au administrat zilnic, timp de 28 de zile, câte 30 de ml de extract de frunze de salcie.

4.3. Prepararea și administrarea extractului

Pentru prepararea extractului s-au folosit 4 kg de frunze de salcie. Acestea au fost recoltate în luna octombrie a anului 2016 și păstrate la -20 °C, până la prepararea extractului (martie 2017). Frunzele au fost tocate la dimensiuni de 0.5-1 cm, iar pentru fiecare gram de frunze au fost adăugați 8 ml de solvent, solventul fiind o soluție alcoolică de concentrație 20%. Amestecul obținut a fost păstrat la temperatura camerei timp de trei zile, după care până la administrare a fost păstrat la frigider. Aspecte din timpul preparării extractului sunt redate în Figura 4.2.

Figura 4.2. Prepararea extractului de salcie

Mieilor din lotul experimental li s-au administrat în dimineața fiecărei zile din perioada experimentală câte 30 ml de extract de salcie cu ajutorul unui pistol dozator (Figura 4.3).

Figura 4.3. Administrarea extractului de salcie

4.4. Determinarea evoluției masei corporale

Urmărirea evoluției greutății corporale la mieii cuprinși în experiment și a sporului mediu zilnic (SMZ) s-a făcut conform metodologiei uzuale de lucru. Evoluția greutății corporale o fost determinată prin cântărirea individuală a animalelor din fiecare lot la începutul și sfârșitul fiecărei săptămâni. Aprecierea greutății s-a făcut cu ajutorul unui cântar electric PRICE SCALE cu o precizie de 100 g (Figura 4.4). Sporul mediu zilnic înregistrat s-a determinat prin calcul aritmetic: sporul total raporat la numărul de zile din perioada de îngrășare; sporul total reprezentând diferența dintre greutatea la finele perioadei de îngrășare și greutatea la începutul perioadei.

Figura 4.4. Determinarea greutății corporale

Datele obținute au fost prelucrate prin metode statistice uzuale (T. E. Oroian și A. Vlaic, 2002, V. Cighi, 2008), formulele de calcul aplicate pentru stabilirea mediei și a estimatelor variabilității fiind următoarele:

Media () exprimă valoarea centrală a caracterului studiat în jurul căreia fluctuează valorile variabilei studiate.

=

Varianța (s2) este o măsură a variabilității și reprezintă pătratul mediu al abaterilor datelor individuale de la medie.

s2=

Abaterea standard sau deviația standard (s) reprezintă, în valori absolute, gradul de împrăștiere sau grupare a valorilor, plus variante și minus variante față de media caracterului studiat.

s=

Eroarea standard a mediei (sx) reflectă gradul de încărcare a mediei cu erori și limitele între care se află media adevărată. Ea se exprimă în unitățile de măsură ale caracterului respectiv.

Coeficientul de variabilitate (V%) dă posibilitatea comparării însușirilor exprimate în unități de măsură diferite sub raportul variabilității, prin calcularea valorii relative a deviației standard față de medie. Este caracteristic pentru fiecare însușire.

V% =

Semnificația diferențelor dintre medii a fost testată cu ajutorul testului t.

4.5. Determinarea infestării cu paraziți

Pentru determinarea infestării cu paraziți, în fiecare săptămână s-au luat probe de fecale de la cate 3 miei din fiecare lot. Pentru fiecare 2 grame de fecale s-a adăugat 28 ml soluție de flotație (454 gr zahăr 355 ml apă). După omogenizare, amestecul rezultat a fost filtrat printr-o sită, iar din lichidul obținut a fost luat 1 ml și pus în cele două camere de numărare ale camerei de numărare McMaster. Pentru numărarea ouălor de paraziți lama McMaster a fost analizată cu ajtorul unui microscop ML4M, utilizându-se obiectivul de 10X (Figura 4.5).

Figura 4.5. Aspecte din timpul analizelor copro-parazitologice

Capitolul 5

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Rezultate și discuții privind evoluția masei corporale

La începutul experimentului mieii din lotul experimental au înregistrat o masă corporală medie de 15.50 kg cei, pe când cei din lotul martor au avut în medie 16.04 kg. La sfârșitul experimentului berbecii din lotul experimental au ajuns la greutatea de 25.50 kg, iar cei din lotul martor la 25.44 kg (Figura 5.1). Chiar dacă la finele experimentului superioritatea lotului experimental este una neglijabilă, ținând cont de faptul că mieii din lotul experimental au avut o greutate media mai scăzută la începutul experimentului, se poate observa că mieii cărora li s-a administrat extract de salcie au realizat un spor total (pe întreaga perioadă experimentală) cu aproximativ 500 g mai mare decât cei din lotul martor (Figura 5.1).

Figura 5.1. Evoluția greutății corporale la mieii din cele două loturi, pe întreaga perioada experimentală

Dinamica săptămânală a mediei masei corporale în cadrul celor două loturi este redată în Figura 5.2. Din figură se poate observa că mieii din lotul experimental, chiar dacă pornesc cu o greutate medie mai mică, la sfârșitul celei de-a treia săptamâni, depășesc deja lotul martor.

Figura 5.2. Evoluția greutății corporale la mieii din cele două loturi, pe săptămâni

Indicii de dispersie ai mediilor pentru caracterul masa corporală sunt redați în Tabelul 5.1. După cum se poate observa din tabel, valorile coeficientului de variabilitate au în general valori apropiate de 10%, valori ce indică omogenități satisfăcătoare în cadrul loturilor.

Tabelul 5.1

Indicii de dispersie ai mediilor și semnificația diferențelor dintre medii pentru evoluția masei corporale (kg)

Tot în Tabelul 5.1 se poate observa că în cazul niciuneia dintre cântăriri diferențele dintre medii nu au fost susținute statistic. Acest lucru probabil se datorează numărului mic de indivizi din loturi. Un alt aspect care e posibil să fi contribuit este faptul că unul dintre mieii din lotul experimental a stagnat în creștere îm primele săptămâni (Figura 5.3, linia îngroșată).

Figura 5.3. Evoluția greutății corporale individuale la mieii din cele două loturi, pe săptămâni

Rezultate și discuții privind evoluția sporului mediu zilnic

În urma administrării extractului de frunze de salcie, timp de 28 de zile, mieii din lotul experimental au realizat spor mediul zilnic de 357 g, pe când cei din lotul martor au realizat un spor mediu zilnic de doar 335 g (Figura 5.4b).

Figura 5.4. Sporul mediu zilnic la mieii din cele două loturi, pe întreaga perioada experimentală

Figura 5.5. Sporul mediu zilnic la mieii din cele două loturi, pe săptămâni

Dinamica săptămânală a sporului mediu zilnic în cadrul celor două loturi este redată în Figura 5.5. Indicii de dispersie ai mediei pentru acest caracter, precum coeficientul de variabilitate cu valori de peste 10%, indică o variabilitate destul de accentuantă în cadrul loturilor (Tabelul 5.2). Ca și în cazul masei corporale, diferențele dintre mediile sporului mediu zilnic nu sunt asigurate statistic (Tabelul 5.2).

Tabelul 5.2

Indicii de dispersie ai mediilor și semnificația diferențelor dintre medii pentru sporul mediu zilnic (g)

Experiențe de îngrășare, prin aplicarea diferitelor tipuri de tehnologii sau sisteme, au fost efectuate de numeroși autori (A. Călătoiu, 1972, 1975; S. Dinescu, 1972; Pop A. și colab., 1983; Lemon Murat, 1996; Vioara Mireșan, 1996; C. Pascal, 2004; D. Mierliță, 1998; V. Rău, 1998; S. Dărăban, 2004; Elena Ilișiu, 2009), pe o mare varietate de rase, studiindu-se aptitudinile de îngrășare sub aspectul: sporului mediu zilnic, consumului specific, calității carcaselor și a cărnii, randamentului economic etc. Din păcate, având în vedere că în niciunul dintre aceste experimente mieii nu au făcut parte din aceeași categorie de vârstă ca și în studiul nostru, rezultatele nu pot fi direct comparate. Cu toate acestea, putem afirma că rezultatele noastre se încadrează în limitele menționate de literatura de specialitate (Figura 5.6).

Figura 5.6. Sporul mediu zilnic în funcție de tehnologia de îngrășare

(Sursa: S. Dărăban, 2016)

Rezultate și discuții privind infestarea cu paraziți

Având în vedere că mieii din loturile experimentale nu au fost întreținuți pe pășune și că aceștia s-au hrănit preponderent cu lapte matern înainte demarării experimentului, după cum ne așteptam, în probele de fecale analizate, nu au fost identificate ouă sau larve de paraziți. Singurii paraziți depistați au fost coccidiile (Eimeria spp., Figura 5.7).

Figura 5.6. Identificarea coccidiilor în probele defecale analizate (ob 10X)

În lotul experimental a fost determinată o încărcătură medie de 66.7 oochiști de coccidii/g fecale, iar în lotul martor media a fost de 73.3 oochiști/g fecale. Din cauza numărului mic de probe (3 probe/lot/săptămână) nu au fost calculați indici de dispersie și nici nu a fost analizată semnificația diferențelor dintre medii.

Capitolul 5

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Mieii cărora li s-a administrat extract de salcie au realizat un spor total, pe întreaga perioadă experimentală, cu aproximativ 500 g mai mare decât cei din lotul martor. În urma administrării extractului de frunze de salcie, timp de 28 de zile, mieii din lotul experimental au realizat spor mediul zilnic de 357 g, pe când cei din lotul martor au realizat un spor mediu zilnic de doar 335 g. După cum ne așteptam, dată fiind categoria de vârstă din care a facut parte materialul biologic, infestarea cu helminți a fost inexistentă. Astfel, putem concluziona că administarea zilnică de extract de salcie a îmbunătățit performanțele de creștere (spor total, spor mediu zilnic) la mieii de rasă Țurcană.

Ținând cont de aceste rezultate, coroborate cu cele obținute pe plan extern, putem afirma că salcia plângatoare administrată ca fitoaditiv în alimentația ovinelor aduce o serie de avantaje notabile din punct de vedere bio-productiv. Ca atare, recomandăm continuarea investigațiilor pe această temă. Desigur, din punct de vedere practic, administrarea zilnică pe cale orală a extractului nu este o variantă fezabilă. Tocmai de aceea propunem ca viitoare teme de cercetare: includerea extractului în apa de băut sau includerea de frunze de salcie (uscate și măcinate) în nutrețul combinat.

BIBLIOGRAFIE

Călătoiu, A., 1972, Rezultate experimentale privind îngrășarea mieilor cu cantități reduse de concentrate. În: Lucr. Șt. ale SCPCOC Palas–Constanța

Călătoiu, A., 1975, Influența nivelului de proteină și energie asupra procesului de îngrășare a mieilor. În: Lucr. Șt. ale SCPCOC Palas–Constanța, vol. II

Cedillo, J., J.F. Vázquez-Armijo, A. González-Reyna, A.Z.M. Salem, A.E. Kholif, J. Hernández-Meléndez, J.C. Martínez-González, R. Montes de Oca Jiménez, N. Rivero, D. López, 2014, Effects of Different Doses of Salix Babylonica Extract on Growth Performance and Diet in Vitro Gas Production in Pelibuey Growing Lambs, Italian Journal of Animal Science 13:3165

Cighi, V., 2008, Elemente de tehnică experimentală. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca

Dărăban, S., 2004, Contribuții la cunoașterea capacității de îngrășare pe pășune a tineretului ovin din diferite structuri de rasă. Teză de Doctorat. U.S.A.M.V. Cluj–Napoca

Dărăban, S., 2006, Tehnologia creșterii ovinelor. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca

Dărăban, S., 2016, Creșterea ovinelor și caprinelor. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca

Dinescu, S., 1972, Rezultatele obținute la încrucișarea berbecilor din rasele Southdown și Lincoln cu oi din rasa Țurcană. În: Rev. de Zoot. Si Med. Vet. nr. 5

Gabor, E., F., 2012, Cercetări privind influența unor fitoaditivi asupra performanțelor productive și a stării de sănătate la diferite specii de pești. Teză de Doctorat. U.S.A.M.V. Cluj–Napoca

Gabor, E., F., Oana Ichim., M. Șuteu, 2012, Phyto-additives in rainbow trout (Oncorhynchus mykiss) nutrition

Hernandez și col., 2013, Anthelmintic effects of Salix babylonica L. and Leucaena leucocephala Lam. extracts in growing lambs

Ilișiu, elena. (2009). Contribuții la îmbunătățirea performanțelor pentru producția de carne prin încrucișarea industrială a rasei Țigaie cu berbeci din rasele specializate Suffolk și Germană de carne cu capul negru. Teză de Doctorat. USAMV Cluj-Napoca.

Jimenez-peralta, F., S., și colab., 2011, Influence of individual and mixed extracts of two tree species on in vitro gas production kinetics of a high concentrate diet fed to growing lambs

Karaskova, K., și colab., 2015, Current use of phytogenic feed additives in animal nutrition. Czech J. Anim. Sci., 60, 2015 (12): 521–530

Mierliță, D., 1998, Cercetări privind optimizarea amestecurilor de nutrețuri unice destinate îngrășării tineretului ovin. Teză de Doctorat, USAMV Cluj-Napoca.

Mireșan, E., 1982, Contribuții la cunoașterea aptitudinilor pentru producția de carne a raselor de oi. Teză de Doctorat. Lito Agronomia, Cluj-Napoca

Mireșan, Vioara, 1996, Influența unor structuri furajere asupra performanțelor de îngrășare intensivă a tineretului ovin din rasele Țigaie, Merinos de Cluj și Corriedale. Teză de Doctorat, Lito Agronomia, Cluj-Napoca

Murat, Lemon, 1996, Cercetări comparative privind aptitudinile pentru producția de carne a tineretului ovin din noul tip de carne Palas și a unor metiși industriali. Teză de Doctorat, USAMV, București

McWilliam, E., L., și colab., 2005, Effects of willow (Salix) supplementation for 31 and 63 d on the reproductive performance of ewes grazing low quality drought pasture during mating

Oroian, T. A.Vlaic, 2001, Ameliorarea genetică a populațiilor de animale domestice., Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca

Pascal, C., 2004, Producția de carne la ovine. Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași

Pintilie, M., 2012, Comuna Panticeu: studiu monografic complex, Ed. Eurodidact

Pop, A. și colab., 1983, Tehnologia creșterii ovinelor și caprinelor. E.D.P. București

Rău, V., 1998, Cercetări privind sporirea producției de carne la ovine prin încrucișarea rasei Țigaie cu rasa Germană de carne cu capul negru. Teză de Doctorat, USAMV Cluj–Napoca.

Salem, A., Z., M., și colab., 2011, Effect of natural extracts of Salix babylonica and Leucaena leucocephala on nutrient digestibility and growth performance of lambs. Animal Feed Science and Technology 170: 27– 34.

Tudor, I., M. Minoiu, 2004, Plante medicinale miraculoase. Ed Artmed

*** – www.wikipedia.org.