În jocul de fotbal au apărut si cu siguranța vor mai apare multiple probleme teoretice și [601034]

1PARTEA I
Introducere
În jocul de fotbal au apărut si cu siguranța vor mai apare multiple probleme teoretice și
practice.Antrenorii, medicii, pedagogii, psihologii și chiar sportivii au reusit să elucideze o parte
din acestea. Multe dintre aceste probleme , însă au rămas ne lămurite, necercetate.
Jocul de fotbal a reușit să cucerească întreaga lume (se practica cu mult succes și în
S.U.A., țara în care în urmă cu 24 ani fotbalul a început să fie îndrăgit de milioane de americani.
În anul 1994 S.U.A. a fost gazda Campionatului Mondial de Fotbal.)
Milioane de spectatori participă la jocurile de fotbal, ascultă transmisiunile posturilor de
radio și televiziune, iar cronicarii de specialitate l -au denumit pe bună dreptate “ Sportul Rege”.
În țara noastră fotbalu l fiind un mijloc al educației fizice, practicarea lui realizează
sarcinile educației fizice: întărirea sănătații, dezvoltarea multilaterală a capacit ăților motrice,
educarea calităților moral – volitive, precum și a simțului estetic .
Specificul jocului d e fotbal îi obligă pe jucători să acționeze în condiții de echilibru
permanent, mișcările nu sunt ciclice ei fiind nevoiți să efectueze deseori schimbări bruște de
direcție, opriri, sărituri, mișcări înșelătoare (fente) și schimbări de ritm.
Cunoașterea ju cătorilor de fotbal în special, este o problemă interesantă atăt din punct de
vedere teoretic c ât și practic. Realizarea unei cunoașteri științifice a jucătorilor de fotbal se face
la niveluri diferite în raport de experiența și calificarea antrenorului pr ecum și de nevoile
concrete ale activitații.
Rezultatele înalte sunt rodul unei pregăti riintense și bine dirijate. Marii campioni sunt
campionii preg ătirilor, ai măiestriei ridicate și sportivității,
Fotbalul de astă zi nu este un joc la int âmplare. El are reguli și legi bine stabilite, fără de
care marile performanțe nu sunt posibile.
Fotbalul modern nu poate fi abordat decăt în măsura în care jucătorii sunt posesorii unor
calități motrice dezvoltate și a unei pregătiri fizice superioare. Pentru a face faț ă cu succes
jocului și a -l practica la un nivel corespunz ător, jucătorii trebuie să posede calități motrice,
psihice, intelectuale și trăsături de caracter deosebite. Astfel ei trebuie să dispună de viteză, forță,
îndemânare și rezistență. Dintre calitățil e psihice cu care trebuie să fie înzestrat fotbalistul
amintim următoarele: voință, perseverență, dorința de a învinge, ambiție, pasiune, iar dintre cele
intelectuale enumărăm: gândire creatoare, capacitate de decizie, promptitudine.
Dintre problemele actu ale ale atingerii acestor performanțe amintim câteva condiții de
bază în ridicarea fotbalului în general și a fotbalului românesc în special:

2Mărirea num ărului de elevi care practică fotbalul creându -se o baza de masă, din
care pot fi selecționați cei cu a ptitudini deosebite;
Asigurarea unui minim organizatoric necesar practicării jocului (terenuri, mingi,
echipament, ore efectuate speci al în acest scop);
Calificarea unui număr cât mai mare de specialiști care să se ocupe de organizarea
și inițierea elevilo r;
Organizarea competi țiilor (ca mijloace de instruire) începând cu vârsta de 10 ani.
Problemele de organizare și instruire a tinerilor fotbaliști trebuie să fie o acțiune unitară,
în concordanță cu activitățile școlare și viața familială. Înțelegerea acti vităților fotbalistice a
elevilor, ca o parte integrantă a vieții lor, se impune din zi în zi mai mult. Se reușeș te în felul
acesta să se îmbine armonios activitatea multilaterală pe un fond de cerințe din partea elevilor.
Aceste considerente, ca și altele , ne determină să punem problema instruirii elevilor în
fotbal organizat de la o vârstă cât mai fragedă, vârstă care corespunde în ace eași măsură
particularităților native, psiho -morfo-fiziologice, cerințelor sociale și în același timp cerințelor
fotbalului de mare performanță.
Gradul de actualitate a lucrării constă în faptul că în trecut au fost elaborate și
experimentate diferite probe și norme de control prin care se verifică capacitatea fizică a
jucătorilor, norme care se folosesc și acum (de exemplu: Testul Cooper pentru controlul
rezistenței sau norme de verificare a vitezei jucătorilor pe diferite distanțe: 30 – 60– 100 m etc.) ,
nu același lucru putem afirma despre normele de control tehnice care sunt puține la număr,
empirice, simple, ca de exempl u: normele tehnice elaborate de F.R.F. pentru echipele divizionare
A și B din jurul careului de 16 m sau cele executate în jurul cercului de la centrul terenului. În
conținutul prezentei lucrări vor fi elaborate și experimentate probe și norme de control
sistematizate după procedee tehnice des folosite în jocul de fotbal, ilustrate de o multitudine de
exerciții individuale și colective cu ajutorul cărora se po t rezolva însușirea , perfecționarea
corectă a procedeelor tehnice și aprecierea lor cât mai corecta și exactă.
Scopul temei propuse este acela de a dezbate și trata multilateral aceste noțiuni atât de
des întâlnite în vocabularul fotbalistic. Cu alte cuvinte îmi propun să abordez cele patru calități
motrice de bază: viteză, forță, îndemânare și rezisten ță: atât sub aspect tehnic, cât și din punct de
vedere psihologic și fiziologic.
Importanța lucrării constă în faptul că viziază dezvoltarea și perfecționarea calităților
motrice de bază ale elevilor de 12 -14 ani printr -o pregătire complexă de durată. Acea sta impune
parcurgerea unor etape și rezolvarea unor cerințe care au ca scop final atingerea modelului
preconizat.

3Clarificând aceste lucruri consider că pot contribui parțial la îmbogățirea bagajului de
cunoștiințe al antrenorilor și profesorilor de speci alitate care lucrează cu elevi și juniori.

4CAPITOLUL 1
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI ȘI ACTUALITATEA ACESTEIA
1.1.Locul, rolul și formele de manifestare ale calităților motrice în jocul de fotbal la
nivelul elevilor de 12 -14 ani
În țara noastră fotbalul repre zintă un mijloc al educației fizice, practicarea lui realizând
sarcinile acestui obiect de învățământ: întărirea sănătății, dezvoltarea capacității motrice,
educarea calitățiilor morale și de voință etc.
Fotbalul este o disciplină sportivă foarte mult îndr ăgită de elevi datorită caracterului său
pronunțat de întrecere și gradul emoțional ridicat al acțiunilor sale de joc.
Evoluția de peste un secol a fotbalistului constituie un proces activ, schimbând
substanțial jocul de la o etapă la alta, aducând mari tr ansformări în conținutul său precum și în
aspectul și forma lui de manifestare. Jocul de fotbal actual are alt aspect în comparație cucel
practicat în trecut când conținutul s ău se reducea la câteva procedee tehnice și la o alergare
continuă după minge. J ucătorii și -au dat seama că loviturile puternice trimise înainte ajungeau de
cele mai multe ori în posesia adversarului diminuând substanțial scopul jocului – marcarea golului
. Din această constatare a apărut cerința circulației mingii între jucători prin pase. Odat ă cu
aceasta a apărut ca obligatoriu precizia pasei și a acțiunilor gândite, iar numărul procedeelor
tehnice se impunea să fie mult mărit.
Dezvoltarea jocului de fotbal a determinat elaborarea regulamentului de joc (1883), iar
factorul care a gră bit evolutia sa a fost cel tehnico -tactic. Astfel s-a ajuns de la fotbalul primitiv
la sistemul cu patru fundași (1 -4-2-4) cu diferitele sale variante.
Evoluția fotbalului a solicitat din plin inventivitatea jucătorilor și antrenorilor, tehnica
dezvoltându -se vertiginos, apărând ca obligatorie perfecționarea procedeelor tehnice astfel încât
jucătorii din clasa internațională au ajuns la o virtuozitate uimitoare, utilizând cu ușurință: pasele,
preluările, conducerile, trasul la poartă, fentele de mare finețe și estetice. Aceste acumulări s -au
manifestat în joc cu mare eficiență și cu scop tactic exact r idicând spect aculozitatea acestuia,
incitând privirile spectatorilor.
Evoluția jocului de fotbal a impus mărirea considerabilă a vitezei sub toate aspectele sa le
datorită apariției sistemelor mai defensive cu patru sau mai mulți apărători, cu „libero” etc. A
apărut astfel necesitatea perfecționării tehnicii individuale a jucătorilor, iar jocul de fotbal

5modern practicat azi îi obligă pe aceștia să -și însușească o gama tot mai bogată de procedee
tehnico-tactice care trebuie executate în situații tot mai variate de joc, în viteză maximă de
execuție și de deplasare îndeosebi.
Scopul dezvoltării și perfecționării calităților motrice în practicarea jocului de fotbal este
acela de a cunoaște sportivii în general și fotbaliștii în special atât din punct de vedere teoretic
cât și practic. Dezvoltarea și perfecț ionarea calităților motrice se realizează diferit și în raport cu
capacitatea profesională a antr enorului sau a profesorului, de necesitățile concrete ale jocului de
fotbal.
Pentru o cunoaștere știi nțifică și obiectivă a calităților motrice sunt absolut necesare
norme concrete de verificare a acestora. Aceste probe și norme de control sunt de un real ajutor
în munca instructiv -educativă a antrenorilor și profesorilor cu specialitatea fotbal care vizează
formarea fotbaliștilor de mare performanță.
Gradul de actualitate al lucrării constă în faptul că dacă în trecut au fost elaborate și
experimentate diferite probe și norme de control privind verificarea capacității fizice a jucătorilor
unele fiind folosite și în prezent, se poate constata că numărul acestora a crescut apărând
verificări noi de exemplu: pentru viteză alergări pe distanțe de 3 x 1000m, 400m, 200m etc.
Normele tehnice au rămas puține la număr și nu edificatoare.
În prezenta lucrare vor fi elaborate și experimentate probe și norme de control
sistematizate în raport cu procedeele tehnice cele mai des utilizate în jocul de fotbal actual,
ilustrate cu multe ex erciții individuale și colective.
1.2. Considerații generale privind dezvoltarea calităților motrice la jucătorii de
fotbal (elevi 12 -14 ani)
Fotbalul este un joc sportiv care solicită din partea jucătorilor eforturi diferite. Acestea
sunt determinate de sensul acțiunilor de joc și se caracterizează prin alergări cu viteză diferită cu
schimburi de ritm, prin săr ituri din poziții neașteptate, î ntoarceri, accelerări. În același timp,
fotbalul solicită forța necesară unor lovituri puternice, a unei detente cât mai mari. În aceste
solicitări sunt angrenate toate calitățile motrice: viteză, îndemânare, forță, rezistență, dezvoltate
într-un anumit raport științific.
Între calitățile motrice există o corelație în sensul că, orice mișcare în fotbal cuprinde
toate calitățile fizice , însă una sau mai multe calități predomină asupra celorlalte. Deci lucrând
pentru dezvoltarea unei calități motrice, solicităm și celelalte calități, fiecare din ele dezvoltându –

6se și manifestându -se în regimul celorlalte. De fapt, nici una din calitățile motrice nu există în
calitate pură. Este cun oscută problema corelației, a influenței reciproce dintre calitățile motrice.
Dezvoltarea unei calități influențează pe celelalte într -un sens pozitiv sau negativ. Cum fotbalul
este un sport c are reclamă un raport specific între gradul de dezvoltare și diversele calități
motrice, trebuie găsite mijloace de pregătire care să conducă la realizarea acestei sinteze proprii
fotbalului.
La vârsta de 12 -14 ani ordinea dezvoltării calităților motrice a r fi următoarea:
1.Îndemânarea;
2.Viteza;
3.Rezistența;
4.Forța.
Îndemânarea
Îndemânarea este calitatea fizică cu ajutor ul căreia jucătorii executa toate mișcările
(îndemânarea exprimă gradul de coordonare a acțiunilor motrice, iar coordonarea constituie o
funcție de cooperare a diferitelor sisteme și organe, fiind vorba de o funcție de integrare la
diferite nivele) cu sau fără minge, precis, economic și eficace. Îndemânarea poate fi generală și
specifică. Cu cât îndem ânarea generală este dezvoltată la un grad mai înalt, cu atât jucătorul este
mai stăpân pe mișcările sale. Cu ajutorul îndemânării specifice, jucătorul are capacitatea să
efectueze un minim de efort, o mișcare dificilă. Deasemenea îndemânarea ușurează alegerea și
aplicarea procedeului corespunzător rezolvării situațiilor tactice, favorizează execuția corectă a
procedeelor tehnice.
În esență, îndemânarea este o calitate complexă pe care dezvoltând -o ușurăm însușirea și
perfecționarea tehnicii.
Foartemulti profesori, antrenori și alți specialiști din domeniul fotbalului au fost și sunt
preocupați de învățarea, perfecționarea și automatizarea procedeelor tehnice. Ace știa au elaborat
și experimentat diferite metode de antrenament care au contribuit substanțial la însușirea corectă
a procedeelor tehnice individuale de către jucători, necesare în jocul de fotbal. Acești specialiști
din domeniul fotbalului au devenit în marea lor majoritate autori a diferite lucrări de specialitate,
iar cei care au tratat problema fac torului tehnic au considerat că acesta e ste cel mai important în
antrenament și joc.
Problema îndemânării a fost și va fi în atenția unor reputați specialiști din domeniul
fotbalului. Iată .până în prezent ,opiniile unora dintre ace știa:

7NICOLAE ROȘCULEȚ în lucrare sa „Fotbal” curs de specializa re arată c ă
„Fotbalul modern solicită din partea jucătorilor procedee din ce în ce mai mari ale jocului actual.
Cu cât tehnica jucătorilor este mai aproape de perfecțiune cu atât jocul este mai plăcut, mai
frumos. Între tehnică și tactică exista o strânsă corelație. Tehnica este subordonata tacticii dar o
și condiționează”.
MIHAI EPURAN consemnează în cartea sa „Psihologia sportului” că: „Educa ția
fizică și activitatea sportivă solicită în mod deosebit funcțiile motrice și din cauza aceasta în
formarea dep rinderilor motrice și obținerea performanțelor , aptitudinile motrice au rol
important. Ele fac parte din categoria aptitud inilor speciale și îmbinate cu cele generale asigură
randamentul cel mai înalt”.
ANGELO NICULESCU și ION IONESCU autorii lucrării înt itulate „Fotbal,
metode și mijloace” arată că: „Tehnica actuală se caracterizează prin creșterea spectaculoasă a
procedeelor și formelor personale de execuție a elementelor și acțiunilor de joc. Dintre acestea se
remarcă îndeosebi cele de lovire, preluare, fentare și conducere a mingii. Tehnica se manifestă
astăzi din ce în ce mai mult și pe baza calităților de viteză, rezistență și forță. În metodica actuală
a pregătirii tehnice trebuie cuprinsă instruirea simultană a factorilor de joc. Integrarea vitezei,
rezistenței și forței în structura internă a acțiunilor tehnice și în același timp canalizarea pe
făgașul activărilor tactice”.
VIRGIL LUDU autorul lucrării „Îndemânarea și metodica dezvoltării ei” afirmă
convingător că „Dacă în viață uneori stângăcia poa te face pe cineva simpatic sau actor de
comedie, în sport ea te face ridicol și incapabil de performanță. Forța, viteza, rezistența sunt
calități cheie, dar cheia de bază a tuturor calităților este îndemânarea. Secolul nostru este
supranumit secolul viteze i, dar fără îndemânare viteza singură este chiar periculoasă”.
VICTOR STĂNCULESCU în lucrarea sa „ Fotbal – antrenament, exerciții ,
jocuri” opinează „Tehnica jocului a fost și rămâne o mare problemă a fotbalului de performanță.
Tehnica este factorul cel mai greu de însușit, de consolidat și perfecționat dacă lucrul acesta nu s –
a făcut în timp util. Oricare ar fi argumentele unei echipe, în final reușește să se impunâ aceea
care posedă cea mai bună tehnică”.
ARPAD CSANADI reputat specialist din fotbalul magh iar în lucrarea sa
„Fotbalul” (în două volume) afirmă că „Baza jocului de fotbal este hotărâtă de tehnica
individuală și colectivă a jucătorilor. Folosirea procedeelor tehnice cât mai corect și în număr cât
mai mare oglindește valoarea jucătorilor și jocul ui propriu zis. Carențele în pregătirea fizică și
tactică chiar dacă trec neobservate în ochii spectatorilor, în tehnică ele sunt imediat sesizate de
cei din tribune”.

8În concluzie se poate afirma că toți specialiștii din domeniul fotbalului și oamenii de
știință consideră că cel mai important factor al jocului este îndemânarea fără de care nu se poate
vorbi despre fotbalul de performanță, despre fotbalul modern.
Îndemânarea a fost definită de mulți specialiști în mod diferențiat, dar conținutul este
același. Astfel:
N.A. BERSTEIN afirmă că îndemânarea este: „Capacitatea de a alege și executa
mișcările necesare în mod corect, rapid și adaptat situației”.
V. LUDU: „Calitatea de a executa rapid și precis în condiții neprevăzute mișcări
complexe”.
V.M. ZATIORSK I: „Capacitatea de a însuși mișcări noi și a modifica activitatea
motrică în raport cu cerințele situației care se schimbă”.
D.HAARE „Capacitatea de însușire rapidă a deprinderilor, perfecționarea și
valorificarea lor în situații variate”.
Aceste definiți i au același conținut, evident indemânarea fiind calitatea motrică de bază
dar în strânsă legătură cu celelalte calități motrice: viteză, rezistență și forță. Fiecare mișcare
efectuată de om evidențiază prezența acestor calități strâns legate între ele înt r-o mai mare sau
mai mica măsură. Indicii de dezvoltare a îndemânării, a vitezei, rezistenței și forței condiționează
efectuarea priceperilor și a deprinderilor de mișcare dar contribuie și la valorificarea maximă a
acestora. Dată fiind legătura indisolubi lă dintre calitățile motrice, priceperile și deprinderile de
mișcare se impune ca dezvoltarea sa să se efectueze diferențiat în conformitate cu deprinderile de
mișcare în diferite activități practice. Raportul de strânsă interdependență se stabile ște și în
manifestarea calităților motrice , între ele statornicindu -se o varietate considerabilă de relații
funcționale. Corelate, calitățile motrice sunt totodată dependente și de calitățile morale și de
voință. Stăpânirea de sine, perseverența, voința de a înving e greutățile și nu numai acestea sunt
de mare importanță în dezvoltarea calităților motrice.
Îndemânarea este calitatea de cea mai mare complexitate și finețe în sport. Fără ea toate
celelalte calități nu pot fi valorificate. La baza îndemânării stau însuș irile de coordonare ale
centrilor nervoși și plasticitatea sistemului nervos. Dacă îndem ânarea nu este necesară în
mișcările simple, este necesară în cazul unor sarcini motrice apărute pe neașteptate, cu cât o
persoană dovedește ușurință în mișcări cu atât ea poate fi considerată îndemânatică. În mișcările
nestereotipe îndemânarea se exprimă prin durata dintre apariția excitantului care reclamă o
mișcare nestereotipă și începutul efectuării mișcării propriu zise. Execuția mișcării este și
rezultatul colabor ării reciproce între diferiți mușchi și grupe musculare, într -o asociere
armonioasă, a gradului de complexitate, a duratei și a succesiunii în timp.

9Până azi problema îndemânării nu a fost complet elucidată și nu au fost stabiliți încă
indicii preciși pent ru aprecierea cantitativă și calitativă a ei.
Îndemânarea facilitează sportivilor și în mod deosebit jucătorilor de fotbal însușirea și
perfecționarea tehnicii. Îndemânarea pote fi îmbunătățită mai mult la început și mai puțin mai
târziu deorece se pot sta bili automatizări și obișnuințe în mișcare.
Indicii îndemân ării sunt (după mai mulți autori) următorii:
1.Gradul de complexitate a sarcinii;
2.Precizia execuției (economie nerv oasă și musculară mare datorită formării unor
deprinderi motrice stabile care rezol vă sarcina de mișcare cu multă exactitate, angrenând în
exerciții diferite grupe musculare cu o determinare precisă a coordonatelor de timp, spațiu și
încordare);
3.Timpulde execuție poate avea trei variante de apreciere;
Timpul necesar însușirii gradului d e precizie cerut, socotit de la
prezentarea mișcării noi până în momentul când aceasta este executată (la n ivelul
necesar);
Timpul necesar executării mișcării deja însușite măsurat din momentul
apariției excitantului până în momentul efectuării mișcării de răspuns (în cazul
mișcărilor stereotipe simple);
Timpul minim necesar din momentul schimbării situației până la
începutul mișcării de răspuns în cazul mișcărilor nestereotipe, unde caracteristicile
detailate ale mișcărilor componente simple sunt sau nu c unoscute.
Îndemânarea are un caracter specific fiecărui individ în parte atât din punc t de vedere al
naturii exercițiului efectuat cât și al segmentului corpului cu care se efectuează. Manifestarea
apare diferențiată la sportivi: unii sunt îndemânatici la gimnastică, atletism, alții în jocuri
sportive, dar apar și situații în care îndemânarea se manifestă, la unii când folosesc brațele, iar la
alții când folosesc picioarele. Plasticitatea sistemului nervos și coordonarea centrilor nervoși
condiționează, dup ă cum se știe îndemânarea. Îndemânarea mai este condiționată și de corelarea
însușirilor funcționale ale diferitelor organe și sisteme privite ca un sistem unitar.
Însușirea mișcărilor noi are la bază legături vechi alcătuindu -se o nouă combinație
complexă din elemente de coordonare simple. Cu cât un individ are un mai mare bagaj de
legături motrice reflex -condiționate, cu atât el își va putea forma mai ușor noi deprinderi de
mișcare dovedind o mare capacitate de îndemânare.

10Îndemânarea manifestată la un ni vel superior de sportivi este condiționată și de gradul de
dezvoltare a celorlalte calități fizice.
N.G. OZOLIN și G.V. VASILIEV autorii lucrării „Atletism” afirmă că: „… în formarea
și dezvoltarea complexă a îndemânării se deosebesc trei etape constitui te în mod deosebit din
punct de vedere anatomo -fiziologic:”
Treapta I: se caracteri zează prin precizie în spațiu a coordonării mișcărilor la care nu este
luată în considerație viteza de execuție. În acest caz îndemânarea poate fi determinată după
gradul de corectitudine a m ișcărilor executate simultan de mai multe segmente ale corpului în
vederea real izării unei noi mișcări. Când mișcarea se face sub control vizual o mare legătură o
are senzația musculară cu cea vizuală.
Treapta a II -a: se caracterizează pr in exactitatea mișcării în spațiu executată într-un timp
foarte scurt. Analizatorul motric trebuie să se afle la un înalt nivel de dezvoltare având la bază un
reflex motric bine consolidat.
Treapta a III -a permite manifestarea îndemânării în cond iții variateși neobișnuite.
Mișcările sunt executate în funcție de situația nou creată.
În raport cu cele trei trepte, îndemânarea se manifestă în acțiuni din jocul de fotbal astfel:
Treapta I: șut la poartă de la o distanță determinată într -un timp nelimitat în c ondiții afară
de joc;
Treapta a II -a: în condiții de joc, rapid, precis și fără adversar;
Treapta a III -a: se acționează corect în fiecare moment al jocului cu eficacitate maximă.
Se observă deseori că sportivii execută mișcări suplimentare cu mingea sau p e lângă
minge inutile. Acest fapt se explică prin căutarea procedeului corespunzător în raport cu
răspunsul cerut de condițiile de joc. Numai prin antrenamente sistematice îndemânarea este
perfectibilă.
În jocul de fotbal, la elevii de 12 -14 ani,îndemânar ea se manifestă în execuțiile tehnice,
în formele variate de alergări, sărituri și îndeosebi în alergările cu schimbări de direcție rapidă,
ocoliri, întoarceri ,opriri, echilibrări. Jocul de fotbal modern este un joc sportiv de mare
dinamism, în care se el imină fazele statice și jucătorii, în timpul jocului, execută procedee
tehnice variate pentru controlul și dirijarea mingii, viteza manifestându -se în tempouri diferite
impuse de fazele de joc. Varietatea mișcărilor executate de un jucător ca formă, amplit udine,
succesiune, viteza este impusă în cele mai multe cazuri de situația generală a jocului, de intențiile
adversarului, de calitatea mingii și a suprafeței de joc (terenul).
În concluzie îndemânarea devine perfectibilă numai printr -un număr mare de
antrenamente în care să se folosească exercițiile cele mai eficiente în funcție de calitățile morfo –
funcționale ale fiecărui jucător în parte.

11Viteza
Viteza reprezintă aptitudinea jucătorului de a -și deplasa corpul sau un segment al
corpului în minimum d e timp. Capacitatea de a executa acțiunile motrice într -un timp minim
pentru anumite condiții. Exprimarea mecanică a vitezei este redată prin raportul dintre spațiu și
timp.
Jocul purtat cu acțiuni în viteză fiind una din caracteristicile jocului modern, viteza
trebuie să ocupe alături de îndemânare un loc important în pregătirea viitorilor fotbaliști.
În cazul începătorilor și al elevilor, care au un nivel scăzut de pregătire fizică, viteza are
un caracter larg de generalizare, observându -se un grad mare de corelație între diferitele forme
de manifestare ale acesteia. Pe măsura creșterii nivelului de pregătire, viteza capătă caracter din
ce în ce mai specific.
În jocul de fotbal viteza se manifestă sub următoarele forme:
-Viteza de deplasare;
-Viteza de reac ție;
-Viteza de execuție:
Calitatea de viteză manifestată integral într -o anumită mișcare și în mod special,
frecvența maximă a mișcării, depind de viteza alternării proceselor de excitație și inhibiție, deci
cu alte cuvinte de mobilitatea proceselor nervoa se. Viteza este o calitate determinată în mare
măsură de înzestrarea naturală a individului, cu ajut orul antrenamentului se pot obține oarecare
îmbunătățiri ale vitezei dar fără transformări pozitive prea mari. În aprecierea calității de viteză
la un sport iv contează posibilitatea acestuia de a reacționa rapid sub forma uneia dintre cele trei
viteze enunțate mai sus.
a)Viteza de deplasare – este necesară jucătorului de fotbal în majoritatea
acțiunilor sale. Distanța pe care o parcurge este relativ mică până l a 20-30m și depinde de faza
de jocca și de specificul postului. Viteza de deplasare este influențată atât de capacitatea
jucătorului de a -și deplasa corpul în minimum de timp cât și de forța grupelor musculare ale
membrelor inferioare. Deplasările jucător ilor pe teren se efectuează cu mingea dar mai cu seamă
fără minge. Aceste deplasări se fac nu numai în linie dreaptă ci și de cele mai multe ori însoțite
de schimbări de direcție, de opriri br uște.Alergările jucătorilor efectuate pentru primirea mingii,

12demarcările dezlipirile de adversar , deplasările spre adversarul care conduce mingea spre poartă,
schimbările de locuri, devin eficace numai dacă sunt efectuate cu rapiditate.
b)Viteza de reacție – se măsoară prin durata timpului care se scurge de la
producerea excitației până la efectuarea mișcării. Se deosebesc două feluri de reacții: reacții
simple și reacții complexe.
Se consideră drept reacție simplă răspunsul dat sub forma unei mișcări dinamice
cunoscute și care apar e spontan. Celelalte tipuri de reacție sunt socotite reacții complexe. În
condiții simple și standard viteza de reacție oscilează între 120 -250 miimi/s. În condițiile
specifice de manifestare a vitezei de reacție, în diferite ramuri sportiv e, durata apariției este
diversă. La sportivi timpul r eacției vizuale motoare este de 0,15 -0,20s pe când la persoanele care
nu practică sportul este de 0,20 -0,30s. La excitații complexe viteza de reacție crește în raport cu
această complexitate, putând ajunge la câteva secunde.
Printre excitanți avem : mingea, coechipierul, poarta și mai cu seamă adversarul. Cu cât
jucătorul reușește să realizeze un timp mai bun, cu atât își angrenează mai rapid musculatura în
lucru, cu atât efectuează mai rapid execuțiile tehnice și tactice de joc. Lipsa vitezei de reacție se
recunoaște prin mișcările întârziate, prin acțiuni lipsite de eficiență. Viteza de reacție variază și
în raport cu segmentele corpului. Din unele cercetări a rezultat că viteza de reacție a grupelor
musculare ce îndeplinesc prin excelență activitatea de mi șcare este superioară față de cea a
mușchilor care asigură postura corpului, după cum membrele superioare beneficiază de o reacție
mai rapidă în comparație cu toate celelalte segmente ale corpului. Viteza de reacție are o mare
importanță în unele ramuri sp ortive. În unele cazuri acțiunea motrică trebuie să înceapă cât mai
rapid, la un semnal dat, în timp ce în alte cazuri sportivul, nu reacționează imediat, el așteaptă
momentul cel mai favorabil (box, scrimă, fotbal …).
Cea mai folosită metodă pentru menț inerea și îmbunătățirea vitezei de reacție este
repetarea, prin care se cere să se răspundă cât mai repede, cu o anumită mișcare, la apariția
semnalului. În ca zul începătorilor semnalul trebuie să apară spontan putând fi vizual sau auditiv.
c)Viteza de execu ție– este calitatea care per mite jucătorului să rezolve favorabil
situații de joc prin executarea rapidă a unui procedeu sau complexe de procedee tehnice. Viteza
de execuție este în strânsă dependență de viteza de reacție. De aceea, exercițiile pentru
dezvoltarea acestei forme de viteză, trebuie să dea posibilitatea jucătorilor să execute rap id orice
procedeu tehnic, să preea rapid mingea, s -o conducă și să fenteze cu mare rapiditate, să efectueze
schimbări și întoarceri bruște cu mingea.

13Forța
Forța rep rezintă capacitatea organismului a aparatului său neuromuscular de a -și
manifesta anumite valori de forță, cu tendința de a învinge diferite rezistențe exterioare sau
greutatea propriului corp.
Dezvoltarea forței musculare este întotdeauna legată de un co mplex într eg de modificări
ce se produc în urma antrenamentului, atât în mușchi , cât și în activitatea centrilor nervoși care
coordonează activitatea acestora. Din punct de vedere al interacțiunii cu celelalte calități motrice,
forța reprezintă baza și con diția lor de manifestare, fiind la rândul ei influențată de anumite
formede viteză și de rezistență . Totodată, forța reprezintă condiția și suportul fizic al executării
elementelor și acțiunilor tehnice. În fotbal, forța are un conținut și o formă de mani festare diferite
de manifestarea ei generală, deoarece se corelează cu celelalte calități motrice. Manifestările sale
sunt limitate și de către unele prevederi a le regulamentului. În fotbal noțiunea de forță are un
caracter specific.
Forța specifică este mult solicitată în etapa actuală a dezvoltării fotbalului fenomen
determinat de creșterea cerințelor în privința vitezei și rezistenței în joc, a căror substrat îl
reprezintă, de perfecționare a acțiunilor tehnice desfășurate tot mai mult în lupta directă cu
adversarul, de evoluția acțiunilor tactice bazate pe ample și continue mișcări în teren, în cadrul
cărora loviturile de la distanță sunt frecvente.
Formele forței specifice în jocul de fotbal sunt următoarele:
Forța de lovire a mingii, care reprezintă tăria șiviteza cu care se lovește obiectul de joc și
depinde de volumul masei musculare, de viteza de aplicare a loviturii, viteza de sosire a
mingiiși de corectitudinea tehnicii de execuție;
Forța de depășire a adversarului realizată în lupta pentru câ știgarea mingii;
Forța de învingere a greutății proprii care în fotbal reprezintă viteza de deplasare a
jucătorului, desprinderea sa de pe sol (detenta), întoarceri și schimbări de direcție.
Rezistența
Rezistența exprimă capacitatea organismului de a des fășura un efort de o anumită
intensitate timp mai îndelungat. Factorul de bază care limitează continuarea unui efort cu o
intensitate anumită este oboseala. Ea se manifestă prin scăderea temporară a capacității de lucru
și exprimă creșterea dificultăților sau chiar imposibilitatea de a continua efortul dat cu ace eași
intensitate. Limitându -ne la formele de oboseală ce pot apare ca rezultat al activității sportive
trebuie să menționăm că este necesar să se distingă natura oboselii care poate fi: senzorială, ca

14rezultat al prelungirilor sau repetării dese a emoțiilor, oboseala fizică, ca rezultat al activității
musculare. Se consideră că este rezistent acela care obosește greu, precum și cel care este capabil
să continue efortul în condiții de oboseală. Aceste două forme de rezistență examinate din punct
de vedere biochim ic, s-ar exprima astfel:
Obosește mai greu sportivul cu un grad înalt de perfecționare a sistemelor de
reglare, necesar menținerii stabilității mediului intern al organismului;
Este capabil să continue efortul în condiții de oboseală cel ce este mai adaptat să
continue efortul de o anumită intensitate în condițiile unor modificări importante survenite în
mediul intern al organismului.
Ca urmare numai efortul efectuat până la oboseală și încercăr ile de a o învinge, pot grăbi
procesul de dezvoltare a rezistenței.
Ca forme de manifestare a rezistenței avem:
a)Rezistența generală –care reprezintă capacitatea organismului de a desfășura eforturi
diverse pe o durată mai lungă. Dezvoltarea rezistenței ge nerale servește ca premisă
pentru dezvoltarea celorlalte calități motrice și a tuturor formelor de rezistență
speciale. Rezistența generală se dezvoltă în special prin exercițiile legate de o
avansare continuă în spațiu, exprimate în mai multe minute sau c hiar ore, sub forma
marșului, alergării, înotului, etc. ori a altor mijloace care se caracterizează printr -o
durată neîntreruptă și suficient de mare, care să poată atrage în activitate întreg
organismul și în special sistemele cardiovascular și respirator .
b)Rezistența specifică –care înseamnă capacitatea individului de a presta timp
îndelungat un anumit gen de efort cu un conținut și o structură specifică.
În fotbal rezistența nu apare în mod evident decât sub formă combinată cu viteza sau
forța și datorit ă solicitărilor complexe și variate ale jocului. Ea poate fi definită prin capacitatea
jucătorului de a desfășu ra efortul de joc, pe toată durata acestuia și în același timp, a momentelor
sale active.
Marea varietate a situațiilor de joc impune evidențiere a calității de rezistență specifică în
următoarele situații:
Rezistența pe toată durata jocului;
Rezistența la solicitări fizice, tehnice și tactice ale unei acțiuni de joc;
Rezistența la solicitările mai multor acțiuni corelate în joc;
Rezistența la efort urile prelungite sau repetate în regim de viteză;

15Rezistența la eforturi repetate în regim de forță.
Rezistența acționează prin unele forme ale sale în momentele active de joc care apar
intermitent cu pauze variabile de refacere, apoi asupra vitezei și for ței precum și asupra acestor
componente încadrate în durata jocului.

16CAPITOLUL 2
LOCUL ȘI PONDEREA ÎN PREGĂTIREA VITEZEI ȘI
ÎNDEMÂNĂRII LA VÂRSTA DE 12 -14 ANI
Pentru a putea stabili locul și ponderea de pregătire a vitezei și îndemânării, este necesar ă
o caracterizare a particularităților de vârstă și individuale ale elevilor de 12 -14 ani.
Este o vârstă denumită și preadolescența sau pubertatea, vârsta de tranziție între copilărie
și adolescență. Una din caracteristicile ac estei vârste este dezvoltarea fizică insuficientă în care
rezistența generală și specifică este slabă. Creșterea în talie este variabilă, ajungând la unii elevi
între 6-8cm, iar la alții între 8 -12cm. Cresc în lungime picioarele și mâinile, iar cutia torac ică
este slab dezvoltată, ceea ce îi dă copilului o înfățișare disproporționată. Greutatea corpului
crește într -o proporție moderată referindu -se mai ales la masa musculară. Se constată o
dezvoltare a cordului, iar vasele sanguine nu se dezvoltă în același ritm cu diametrul lor.
Pulsațiile nu asigură permanent circulația sanguină, apărând dereglări ale activițății inimii,
aritmii, palpitații, etc. la aceasta vârstă creierul nu este suficient irigat cu sânge motiv pentru care
apar fenomene de oboseală și som nolență. Elevul la această vârstă obosește repede la eforturi
mari și repetate, se plictisește să repete același lucru de multe ori.
Datoritămodificărilor date de pubertate la această vârstă atât în dezvoltarea fizică cât și
cea psihică ordinea și proporț ia dezvoltării calităților motrice este:
-Îndemânare 45%
-Viteza 30%
-Forța 15%
-Rezistența 10%
Îndemânarea generală trebuie dezvoltată în cadrul fiecărui antrenament cu precădere în
prima parte a lecției, fără a o neglija și în celelalte părți ale lecției.
Îndemânarea spe cifică se realizează cu precădere în partea fundamentală a lecției,
utilizând exerciții cu mingea specifice jocului de fotbal.
Formele de man ifestare a vitezei se dezvoltă și perfecționează în tot timpul anului și mai
ales în perioada de pregătire și competițională. Odată dobândită viteza se întreține prin exerciții
numeroase și variate. Se evită dezvoltarea vitezei în momentul apariției oboselii.

172.1. Metode și mijloace pentru dezvoltarea vitezei și îndemânării specifice
jocului de fotbal
Perfecționarea și desăvârșirea formelor de manifestare a vitezei se fac tot timpul anului
cu precădere în perioada pregătitoare și competițională, în fiecare ședință de antrenament.
Principala cale de dezvoltare a vitezei o constituie repetarea. Metoda repetărilor folosită în jocul
de fotbal, poate suferi unele modificări care să o apropie de specificul jocului propriu -zis. Se
utilizează următoarele genuri de repetări:
Repetări de eforturi specifice în viteza submaximală și maximală în condiți i
normale de joc;
Repetări de eforturi specifice în viteza submaximală și maximală în condiții
ușurate;
Repetări de eforturi specifice în viteza submaximală și maximală cu îngreuiere.
Metoda rep etărilor trebuie să respecte următoarele reguli de bază:
Numărul repetărilor într -o serie trebuie să fie optim, în funcție de particularitățile
elevilor;
Numărul de repetări se stabilește astfel încât să permită parcurgerea distanțelor de
realizare a acțiunilor tehnico -tactice în condiții apropiate de joc și cu vitez a
primelor încercări.
Continuitatea lucrului peste numărul optim de repetări crează efecte de viteză -rezistență
sau de rezistență pură.
O altă metodă este aceea a repetării acțiunilor de joc, care duce la dezvoltarea vitezei
specifice jocului de fotbal și se realizează prin mijloace tehnico – tactice ale acestuia. Caracterul
specific al metodei este determinat de:
Efectuarea eforturilor de viteză pe distanțe specifice;
Efectuarea eforturilor de viteză prin executarea acțiunilor tehnico -tactice;
Efectuarea ef orturilor de viteză cu durate și pauze variabile;
Efectuarea eforturilor de viteză prin diferite jocuri complementare.
În strânsă legătură cu numărul repetărilor, este perioada de refacere a capacității de lucru
a organismului. Este știut că exercițiile ca re dezvoltă viteza presupun un efort fizic și de voință
foarte mare. Astfel la elevii de 12 -14 ani care obosesc repede, perioada de revenire trebuie
dozată judicios. Forma cea mai eficientă pentru revenire după efort este: exercițiile de respirație

18din mers și de pe loc. După un exercițiu complex efectuat în viteză maximă, care durează până la
15 min, elevul are nevoie de o perioadă de revenire de 35 -45 min. Intervalul de revenire după
efort depinde de numărul repetărilor, de lungimea distanței parcurse și mai cu seamă de
complexitatea exercițiului.
Exercițiile pentru dezvoltarea vitezei de deplasare, reacție și execuție, devin eficiente
dacă sunt executate atunci când organismul a fost suficient pregătit pentr u efort și sunt efectuate
numai până în momentul apariției semnelor vizibile de oboseală.
Pentru a obține rezultate bune în dezvoltarea vitezei la această vârstă profesorul trebuie să
urmărească:
-Tehnica alergării;
-Planificarea mijloacelor să fie metodică sistematică și variată;
-În paralel dezvoltarea corespunzătoare a forței și elasticității musculare.
În metodica dezvoltării vitezei deosebim două aspecte:
-Metodica dezvoltării vitezei specifice, unde sunt recomandate exerciții complexe
executate la semnal care se pot complecta cu execuții tehnice;
-Metodica dezvoltării vitezei nespecifice în care se folosesc exerciții de alergare pe
distanțe variate.
Mijloace pentru dezvoltarea vitezei specifice
Alergări cu starturi neobișnuite
De pe genunchi –elevii se găsesc pe genunchi, cu palmele pe șolduri. La sem nal
se ridică și străbat sub formă de întrecere distanța stabilită ;
Șezând–elevii se așează pe sol cu palmele pe șolduri, picioare le întinse. La
semnal se ridică și pornesc în viteză;
Șezând cu spatele la direcția de alergare – caîn exemplul de mai sus, dar cu
spatele la direcția de alergare. La semnal se ridică, se întorc și aleargă în direcția stabilită;
Culcat înainte –elevii se culcă pe abdomen cu brațele și picio arele întinse. La
semnal se ridică și aleargă în viteză;
Culcat cu picioarele spre dire cția de alergare – elevii se culcă pe abdomen cu
picioarele spre direcția de alergare, brațele și picioarele întinse. La semnal se ridică, se întorc în
viteză și aleargă spre locul stabilit;

19Cu rostogoliri – din formația în linie pe un singur rând, la semn al, elevii execută
un număr stabilit de rostogoliri grupat înainte după care se ridică și continuă alergarea;
Sprint– oprire– sprint– la semnal pornire în viteză, la al doilea semnal întoarcere
bruscă cu sprint în sens contrar. Se repetă de 4 -5 ori pe d istanțe variate;
Sprint în zig -zag– sprint șerpuit – elevii stau în linie pe un singur rând. La
semnalul profesorului aleargă înspre înainte iar după aceea li se indică direcția cu ajutorul
jaloanelor;
Elevii stau în linie pe un singur rând. La semnalul p rofesorului aleargă înspre
înainte iar după aceea li se indică cu mâna (semnale vizuale) noile direcții de alergare: înainte,
înapoi, lateral dreapta, stânga, cu sau fără rostogolire;
Sprinturi încrucișate între două coloane.
Menționăm că toate acestea se efectuează la semnal și sub formă de întrecere.
Mijloace de dezvoltare a vitezei de reacție și de execuție
Aruncarea mingii cu ambele mâini în sol, rostogolire rapidă, ridicare și prinderea
mingii;
Un jucător aruncă mingea din șezând unui partener care i -o retrimite lovind -o cu
capul, în acest timp, primul se ridică și sare pentru a prinde mingea;
Câte doi sunt față în față la 3 m distanță fiecare cu minge – aruncarea mingilor cu
mâna în sus, lovirea lor cu capul în sus, schimbarea rapidă de locuri, prinde rea mingilor și
reluarea exercițiului;
Elevii câte doi față în față, la 3 -4m distanță unul de altul, își pasează mingea fără
oprire. Treptat ei se apropie până la 1m, apoi se depărtează la distanța inițială reluând exercițiul;
Sprint până la minge cu tras la poartă;
Conducerea mingii în linie dreaptă, în viteză, terminând cu tras la poartă ;
Conducerea mingii urmată de 2 -3 schimbări de direcție urmată de tras la poartă;
Conducerea mingii pe distanța de 14 -15m, întoarcere și pasă la p artenerul din
coloană, u rmată de sprint, fără minge spre spatele coloanei;
Conducerea mingii cu accelerări intermitente și cu schimbări de direcție;
Conducerea pe distanța de 10m a mingii, pasă dublă, tras la poartă;
Elevii la 20m de poartă, stau jos, cu spatele la poartă, în dre ptul fiecăruia pe linia
de 16m o minge. La indicația profesorului elevul solicitat se ridică, se întoarce, aleargă și trage la
poartă;

20Elevii la 20m de poartă stau în linie, cu spatele la poartă, profesorul transmite
mingea în diferite locuri ale suprafețe i de pedeapsă, numind în același timp elevul care să
execute trasul la poartă;
Elevii având fiecare câte o minge, sunt la 25m de poartă, la semnalul profesorului
primul elev conduce mingea aproximativ 10m, apoi, o pasează profesorului după care execută o
rostogolire și reprimind mingea trage la poartă;
Elevii conduc mingea în viteză înspre înainte, profesorul în fața lor la o distanță
anumită, indică la semnal una din următoarele mișcări: oprire bruscă prin călcarea mingii,
schimbarea bruscă a direcției de conducere, săritura peste minge și conducerea în sens cont rar;
Un mijloc care dezvoltă și perfecționează toate formele de manifestare ale vitezei
sunt ștafetele cu sau fără minge.
Îndemânarea sub aspect metodic
Sub aspect metodic îndemânarea oputem rezol va în două direcții:
-Îndemânare generală
-Îndemânare specifică
Îndemânarea generală trebuie dezvoltată în toate perioadele și la toate antrenamentele, la
șfârșitul părții pregătitoare sau la începutul părții fundamentale.
Mijloace pentru dezvoltarea î ndemânării generale
Exercițiile de gimnastică și în special acrobatică, exercițiile și s ăriturile la aparate
(capra, lada, salteaua) să fie executate cât mai corect, altfel nu au nici o eficiență asupra
dezvoltării îndemânării. Să se repete un număr suficient ( 10-15 ori). Să conțină mișcări
accentuate de flexie și extensie, balansări ample ale membrelor superioare și inferioare, răsuciri,
aplecări, îndoiri aceentuate ale trunchiului;
Jocurile și întrecerile care nu cer un efort deosebit, în schimb aduc o notă de
voioșie și bună dispoziție.
Îndemânarea specifică are ca bază dezvoltarea îndemânării generale. Dezvoltarea
îndemânării specifice se realizează prin exerciții efectuate în general cu mingea. Exercițiile
tehnice, ca și jocul însuși, dezvoltă îndemânarea sp ecifică dar într -o măsură insuficientă. De
aceea trebuie improvizate exerciții combinate de tehnică cu cele de îndemânare, adică procedeele
tehnice se vor forma în condiții variate și neobișnuite. Procedeele tehnice se desfășoară după legi

21ale activității nervoase superioare și ale biomecanicii utilizate în vedera practicării cu randament
maxim.
-Procedeele tehnice se referă la manevrarea mingii și la deplasările efectuate de
jucător pentru manevrarea mingii;
-Este cunoscut faptul că manevrarea mingii cu pici orul este mult mai dificilă decât
manevrarea ei cu mâna;
-Lipsa de siguranță în manevrarea mingii cu piciorul este mai evidentă decât în
celelalte jocuri sportive, în care se folosește mâna;
-În acest sens se impune o pregătire mai atentă privitor la însușir ea și perfecționarea
procedeelor tehnice care necesită o durată mai îndelungată;
-Tehnica rămâne neschimbată;
-Ea se perfecționează pe măsu ra îmbunătățirii experienței practice;
-Acumularea cunoștințelor teoretice și practice duce la perfecționarea ei;
-Are un caracter individual, deoarece se adresează formelor de mișcare prin care
fiecare jucător acționează individual, de unde și definiția de tehnică individuală.
Aceste caracteristici sunt dependente de conținutul calităților motrice, de particularitățile
fiecărui jucător și de tipul său nervos. Așa cum am mai amintit în această lucrare, procedeele
tehnice se vor efectua în condiții variate și neobișnuite, ca de exemplu:
Conducerea mingii și trecerea ei pe sub un gard (atletism) concomitent cu s ăritura
elevului peste gard;
Conducerea mingii cu trecerea ei și a elevului peste gardul de atletism;
Lovirea mingii suspendate cu capul;
Lovirea mingii peste cap cu căderea elevului pe spate;
Lovirea mingii în înălțime, rostogolire înainte , ridicare și preluarea mingii;
Menținerea mingii în aer prin loviri cu piciorul, coapsa, umărul, corpul. La
început se vor executa de pe loc, iar mai târziu din deplasare.
Individual, din alergare în vi teză, aruncarea mingii cu mâna, lovirea mingii cu
piciorul, prinderea ei, continuarea și repetarea exercițiului. Pe parcursul exercițiului, viteza de
alergare să nu oscileze iar mingea să nu cadă pe sol.
Același exercițiu de mai sus, lovirea mingii se efectuează cu capul sau pieptul;
Conducerea mingii printre jaloane sau pe un traseu indic at;
Aruncarea mingii puternic în sol cu mâna, lovirea ei cu boltă înainte, sprint,
prindere și din nou aruncare;

22Rularea mingii alternativ cu talpa piciorului stâng și drept, cu deplasare cu
spatele;
Un elev aleargă în viteză cu schimbări de direcție, altu l execută cu mingea la
picior aceleași mișcări, căutând să evite pierderea controlului mingii;
Câte doi, față în față, la distanța de 2 -3m, unul aruncă mingea partenerului cu
mâna pe diferite traiectorii, acesta o retrimite, lovind -o cu capul sau piciorul.
Metode și mjloace pentru dezvoltarea vitezei și îndemânării nespecifice (mijloace
complementare)
Ridicarea nivelului capacităților generale morfo -funcționale și motrice prin practicarea
altor discipline sportive, reprezintă o cale frecvent utilizată în m etodica antrenamentului de
fotbal. Alături de formele de organizare și de mijloacele importante pe care atletismul și
gimnastica le furnizează instruirii fotbalistice, se obișnuiește și practicarea baschetului, rugbiului,
patinajului, handbalului, voleiulu i, pe baza unor preferințe personale ale elevilor. Solicitările
fizice, tehn ice, tactice și psihice ale acestor ramuri de sport, determină în principal o ridicare a
nivelului general al pregătirii fizice, precum și posibilitatea unor transferuri pozitive d e calități
motrice și psihice.
Metodica practicării altor ramuri sportive, trebuie să respecte urmă toarele cerințe:
-Sporturile complementare să fie practicate predominant în perioadele și etapele de
instruire în care se urmărește fundamentarea pregătirii f izice;
-Diversele discipline sportive determină efecte de instruire diferite asupra micilor
fotbaliști, ceea ce impune alegerea lor atentă, în raport cu perioada de antrenament,
gradul de oboseală al acestora, obie ctivele ciclului de antrenament. De exemplu ,
mijloacele oarecum rigide ale gimnasticii și atletismului se pot introduce atunci când
elevii manifestă o inițială dispoziție pentru efectuarea lor.
Această stare se poate întâlni de obicei în primele etape ale perioadei de pregătire.
Practicarea jocur ilor complementare care produc stări psiho -afective exprimate prin
voioșie și dinamism se pot plasa în partea finală a pregătirii.
Sporturile complementare vor suferi modificări regulamentare în funcție de condițiile
concrete ale fiecărei echipe și intenț ia metodică a profesorului – antrenorului. Ele se pot astfel
modifica încât să realizeze și unele obiective ale pregătirii specifice.

23Practicarea acestor sporturi în scopuri instructive trebuie șă respecte dozarea care să nu
permită stabilirea unor efecte de antrenament specifice lor și să nu determine influențe negative
asupra deprinderilor de fotbal.
MIJLOACE
Tenis cu piciorul – spațiul de joc este un dreptunghi 18/9 (teren de volei) la mijlocul
căruia se află un fileu la 1m înălțime. Jocul decurge după regulamentul jocului de tenis sau volei,
căruia i se aduc modificări. Mingea lovită de adversar poate atinge solul o singură dată, după
care trebuie retrimisă prin lovituri de picior sau cap în terenul advers. Jucătorii unei echipe pot
efectua 1-3 pase între ei. Serviciul are loc din colțul terenului. Fiecare echipă beneficiază de cinci
servicii. Se joacă până la punctajul stabilit: 2 din 3 sau 3 din 5, individual sau pe echipe;
Joc de volei cu capul – pe un teren de volei sau altul improvizat se plasează două echipe
de 4-5 jucători. Serviciul se execută de la 2 -3m de plasă cu capul, pasele se efectuează identic.
Se permit 3 -4-5 pase în cadrul aceleiași echipe. Când mingea atinge solul după ricoșare poate fi
preluată cu capul, o singură dată. Se joacă 3 -5 seturi fiecare până la 15 puncte;
Joc de baschet – se joacă la u n coș sau două coșuri. Mingea se poate pasa numai cu capul
sau piciorul, la coș se trage numai cu capul;
Joc de baschet într -un picior – jocul se desfășoară pe ter enul de baschet cu respectarea
regulilor de joc. Există o singură deosebire, jucătorul are dreptul să stea sau să înainteze pe teren
numaiîntr-un singur picior, schimbarea este permisă oricând, fără îns ă a atinge pământul cu
ambelepicioare în momentul schimbării;
Mijloace de schi: co borâre, slalom, sărituri mici;
Natație: înot, diferite întoarceri în apă, sărituri în apă cu elan, jocuri în apă cu mingea;
Handbal: pase din mișcare, conducerea mingii cu schimbări de direcție, dribling, fente,
aruncarea la poartă din săritură, plonjon, j oc;
Volei: respingerea mingii cu o mână, cu ambele din plonjon înainte sau lateral, atacul și
blocajul la fileu, joc la fileu 1/1, 2/2, 3/3 și joc bilateral;
Alte jocuri sportive în funcție de anotimp: patinaj, tenis de câmp,tenis de masă.
Toate aceste joc uri sportive influențează pozitiv dezvoltarea pe toate planurile și a a
tuturor calităților necesare tinerilor fotbaliști.

242.2. Metode și mijloace pentru dezvoltarea rezistenței și forței specifice jocului de
fotbal
Dezvoltarea calităților motrice: for ța și rezistența se asigură prin exerciții analoage
jocului sau prin jocul prop riu zis, dar neexcluzând nici exercițiile special constituite în acest
scop.
Esența acestei norme metodice se întemeiază pe particularitățile dezvoltării organismului
la această vârstă, corespunzător căr ora rezistența și forța sunt slab dezvoltate, iar forțarea sporirii
indicilor lor ar avea consecințe negative asupra evoluției viitoare a elevului. Încă de la această
vârstă trebuie avute în vedere atât longevitatea sportivă cât ș i particulariță țile vărstei și în ac est
sens, acțiunile concrete de joc (loviturile, pasele, sprinturile, marcajul și demarcările) cât și
efectuarea lor de -a lungul duratei jocului, pot fi eficient folosite ca mijloace de dezvoltare a
calităților mai sus m enționate.
Alternativ cu aceste execuții, dar fără a abuza de ele (folosirea lor în fiecare lecție), pot fi
programate și alergări ușoare pe distanțe variabile (400, 800, 1200m) în tempouri uniforme sau
variate(pentru rezistență), genoflexiuni, alergări p e scările stadionului, sărituri succesive la o
coardă sau peste o bancă de gimnastică, etc. (pentru dezvoltarea calităților motrice).
Pornind de la premisa subordonării instruirii cerințelor jocului și de asemenea de la aceea
a diversificării ei în fun cție de posturi, în ceea ce urmează redăm principalele elemente ale
pregătirii elevilor.
Principalele structuri de exerciții pentru dezvoltarea rezistenței:
a)Alergări în tempouri uniforme de 1/4 și 2/4
-Alergări de 3 -4min în tempo uniform (1/4 sau 2/4) sau joc d e tempo;
-Alergări pe teren variat pe distanțe variabile (1000 -3000m) în tempo de 2/4, 1/4;
b)Alergări în tempouri variabile
-20m 2/4– 20m 3/4 – 20m 2/4 pauză 1min;
-10m 3/4– 20m 3/4 – 30m 1/4 – 10m 4/4 pauză 1min;
-20m 2/4– 30m 3/4 – 20m 1/4 – 10m 4/4 pauză 1min și 30sec;
c)Alergări pentru dezvoltarea rezistenței în regim de viteză
-20m 3/4– 30m 3/4 – 10m 4/4 pauză 1min și 30sec și se repetă înca o dată cele trei
porțiuni;
-10m 4/4– 10m 4/4 – 10m 4/4 pauză 1min și 30sec și se repetă înca o dată cele trei
porțiuni;
-20m 2/4 – 30m 4/4 – 20m 2/4– 30m 4/4 pauză 2min;

25d)sărituri repetate (libere sau peste un obstacol instalat la diferite înălțimi):
-Sărituri ca mingea în 4 timpi, iar pe timpul 3 efectuarea unei desprinderi maxime (se
execută de 5 x 4 timpi, se acordă o pauză de 1min, după care se repetă încă o dată;
-6-8 sărituri cu ducerea genunchilor la piept ,pauza 30sec după care se repetă încă o
dată;
e)Întreceri pe grupe sub formă de ștafete și jocuri cuprin zândîmbinarea elementelor
menționate mai sus, fără ca dist anța întreagă a parcursului să depeșească 100m (în
general ea este între 60-80m).
Principalele execuții tehnice pentru dezvoltarea rezistenței în regim de viteză.
Repetarea acelorași exe rciții tehnice sau a unei înlănțuiri de procedee caracteristice
posturilor deținute în echipă:
-10 plonjoane pe dreapta și 10 plonjoane pe stânga pentru portari;
-30 de lovituri de colț cu dreptul, 10 cu stângul, în funcție de piciorul de bază;
-20 de degajări de la poartă;
-60 de șuturi la poartă din lovituri libere (40 cu drep tul, 20cu stângul);
-200 de pase la perete executate în 6min;
-20 de sărituri la cap cu bătaie pe ambele picioare (la mingi suspendate);
-10 plonjoane pe dreapta și 1min sărituri la coardă;
-30 de șuturi la poartă din mingi pasate, 10 sărituri imitând lovituri cu capul, sprint
10m încheiat cu 2 rostogoliri ;
-Conducere 15m, fentă, conducere 5m, tras la poartă sau lansări, centrări, deschideri,
etc.
Principalele acțiuni tactice în regim de rezistență.
Repetarea pe grupe de câte 2 -3 jucători a unor combinații cu caracter tactic:
-Repetarea de câte 3 -4 ori a unei acțiuni care să închidă lansarea extremei, centrare,
pasă și tras la poartă;
-Repetarea de câte 3 -4 ori a acțiunii care să cuprindă pase între fundașul lateral și
central, pornirea în atac a fundașului later al,preluarea pasei trimise de fundașul
central, centrare;
-Repetarea de câte 4 -5 ori a dublajului între fundașul central și cei doi laterali în
acțiuni inițiate de 3 atacanți adverși .

26Principalele structuri de exerciții pentru dezvoltarea forței.
a)Exerciții analitice de dezvoltare a forței musculaturii membrelor superioare, inferioare,
trunchiului și abdomenului:
-Genoflexiuni, îndoiri și întinderi de brațe, flexii și extensii efectuate liber, cu opunere
de rezistență din partea partenerului sau cu mingi medi cinale;
-Aruncări și prinderi de mingi medicinale 15 -20 execuții;
-Culcat înainte cu sprijin pe palme, cu picioarele susținute la orizontală de un partener,
mers cu îndoirea alternativă a brațelor 3 x 5m;
-Stând cu trunchiul îndoit înainte – aruncarea mingii medicinale înapoi peste cap, 15 –
20 execuții rapide;
-Sărituri pe un picior de pe loc și din deplasare 3 x 10 execuții;
-Culcat pe spate cu mingea ținută cu ambele mâini la piept– ridicarea unui picior la
verticală și coborârea lui energică, ridicarea trunc hiului cu aplecare înainte și
aruncarea mingii în față prin întinderea brațelor execuții rapide de 4 x 5;
-Rotarea brațelor înainte – înapoi (cu și fără gantere) 3 x 5 rotări, execuții rapide;
-Câte doi stând față în față cu brațele întinse înainte apucând r eciproc bastonul –
îndoiri șiîntinderi de brațe partenerii opunând rezistență pe rând 3 x 10;
-Rotă de trunchi cu și fără minge medicinală 4 -5 execuții;
-Stând depărtat, brațele îndoite cu mingea medicinală la ceafă – aplecarea trunchiului
la orizontală. Ap oiîndreptarea bruscă a sa și aruncarea mingii înapoi, 15 -20 aruncări,
execuție rapidă;
-Culcatînainte cu sprijin pe palme – îndoiri și întinderi de brațe 3 x 5 execuții;
-Câte doi stând spate în spate apucat de mâini cu brațele în sus – fiecare execu tă
simultan un pas înainte cu extensie și cu arcuiere amplă din umeri , 3 x 10 execuții;
-Genoflexiuni cu săritură pe verticală 3 x 10 execuții explozive;
-Răsuciri de trunchi la stânga și la dre apta cu mingea medicinală ținută în mâini 2 x 10
execuții;
-Stând depăr tat cu mingea medicinală ținută cu ambele mâini deasupra capului –
îndoirea trunchiului înainte, ducând mingea mult înapoi printre picioare, revenire în
poziția inițială prin îndreptarea trunchiului 4 x 10 min execuții rapide;
-Culcat pe lada de gimnastică așezată în lungime cu capul spre scara fixă, apucat cu
brațele de șipcă – ridicarea ș i coborârea picioarelor, rotarea lor cu depărtarea în
lateral, 2 x 10 execuții din fiecare element;
-Tracțiuni la bara din sprijin culcat 3 x 10 -15 execuții;

27-Arcuiri, îndo iri și extensii ale trunchiului, cu gantere ținute în mâini, 10 execuții în
fiecare plan;
-Tracțiuni la frânghie 5 x 10 sec;
-Urcare la frânghie cu ajutorul franghie cu ajutorul brațelor și picioarelor;
b)Exerciții efectuate sub formă de circuit care să cupri ndă 6-8 ateliere, la fiecare
acționându -se succesiv anumite grupe musculare ale membrelor superioare, inferioare,
trunchiului și abdomenului;
c)Exercițiimenite să dezvolte detenta musculară:
-Sărituri pe ambele picioare și alternativ pe un picior;
-Sărituri pe un picior de pe loc și din deplasare 3 x 10 execuții;
-Sărituri pe loc și cu deplasare cu desprindere pe un picior și pe amândouă;
-Sărituri cu atingerea obiectelor s uspendate 8-10 sărituri;
-Sărituri cu bătaia palmelor, cu forfecarea picioarelor, cu întoar cere 3 x 7;
-Sărituri din ghemuit în ghemuit cu întinderea picioarelor 3 x 10 sărituri, pauză 2 -3
minute;
-„echipa sare într -un picior” jucăt orii sunt împărțiți în mai multe echipe, așezate pe
șiruri. Primul din șir ridică piciorul drept în aer, al doilea ri dică dreptul și -l întinde în
așa fel încât cel din față să -l prindă cu mâna dreaptă de gleznă, al treilea ridică
piciorul stâng ș.a.m.d. mâna liberă se sprijină pe umărul coechipierului din față. La
semnal echipele înaintează spre linia de sosire, sărind î ntr-un picior 5 x 10 -15m;
-Sărituri cu extensii ample ale trunchiului;
-Lovirea puternică a mingilor aflate pe sol sau fiind suspendate;
-Pornind din blocstarturi sau împingând cu picioarele în garduri sau bara porții –
sprint;
d)Jocuri dinamice:
-„Lupta cocoșil or;
-„Trânta”;
-„Trasul pe frânghie”;
Principalele execuții tehnice în regim de forță.
a)Executarea procedeelo r tehnice pe timp de ploaie pe terenuri desfundate:
-Lovirea mingii;
-Controlul mingii;
-Preluarea mingii;
-Conducerea mingii în linie dreaptă;

28-Conducerea mingii prin mișcări înșelătoare;
-Lovirea mingii cu capul;
-Aruncări de la margine;
b)Efectuarea paselor, loviturilor libere, a lovirii mingii cu capul jenat direct de adversar sau
precedate de 4 -5 sărituri prealabile execuției.
c)Repetarea de un anumit număr d e ori a loviturilor libere, a paselor la distanțe lungi, a
lansărilor sau deschiderilor, a aruncării mingii de către portar sau de la margine.
d)Efectuarea exercitiilor tehnice după opriri bruște, întoarceri sau sprinturi de 6 -10m.
Principalele acțiuni tacti ce în regim de forță.
Exersarea unor acțiuni tehnico-tactice pe grupe de câte 2 -3 jucători care să implice:
-Obișnuirea folosirii forței corporale în acțiunile de deposedare a adversarului de
minge, demarcarea acestuia la corne re, de pătrundere prin dispoz itivul advers, de
oprire cu ajutorul pieptului etc. ;
-Lovire „explozivă” a mingii în condiții de joc aglomerat;
-Desfășurarea acțiunilor în contact permanent cu partenerul obișnuindu -se astfel cu
„ciocnirile”, împingerile regulamentare, evitarea pierderii ec hilibrului, mai ales în
fazele care ar favoriza adversarul să fructifice situații de finalizare;

29CAPITOLUL 3
PARTICULARITĂȚI MORFO -FUNCȚIONALE ALE ELEVILOR DE
12-14 ANI ȘI INDICAȚII METODICE PRIVIND INSTRUIREA LOR
Nivelul de vârstă 12 -14 ani se caracte rizează prin perioada în care se termină copilăria și
apare începutul maturității – perioada pubertară. Perioada pubertară este perioada transformărilor
endocrine, metabolice – fenomene organice și neuro -psihice.
Între 12-14 ani, dezvoltarea fizică și psih ică aelevilor prezintă unele particularități destul
de marcante și de respectarea lor va depinde randamentul momentan dar și cel de viitor. Elevii
caută să-și impună cu orice preț, liber sentimentele, voința, iși manifestă deschis curiozitatea,
toate aces tea constituind un fond pozitiv al dezvoltării personalității. Această perioadă de vârstă
este denumită de Rousseau, perioada de „furtună și pasiune”.
Particularitățile morfo -funcționale principale:
Se observă dezvoltarea oaselor mai ales în ceea ce prive ște creșterea lor în lungime;
Depunerea de săruri este mai intensă;
Articulațiile și ligamentele sunt slab dezvoltate și au o rezistență scăzută mai ales la
tracțiuni;
Creșterea taliei– anual– este aproximativ de 4 -8 cm;
Greutatea crește mai lent decât î n perioada anterioară;
Dezvoltarea musculară se manifestă îndeosebi prin alungirea fibrelor musculare, forța
fiind scăzută, este inegală dezvoltarea segmentelor corpului;
Se dezvoltă rapid caracterele sexuale secundare și se pot observa maturizarea organel or
sexuale;
Sistemul nervos este într -o continuă evoluție și se manifestă încheierea dezvoltării
morfologice a centrului cortical al analizatorului motric.
Se intensifică funcția de analiză și sinteză a scoarței cerebrale;
Se dezvoltă procesul inhibiției i nterne;
Reflexele condiționate formate , dispar mai lent;
Funcția celui de al doilea sistem de semnalizare domină asupra celui dintâi;

30Capacitatea motrică a elevilor de 12 -14 ani ajunge la un nivel înalt deoarece se formează
– stereotipuri dinamice – consolidată în analizatorul motric (rezultatele și recordurile mondiale
ale gimnastelor, atletelor și mai cu seamă a înotătoarelor la aceast ă vârstă);
Într-o mică măsură se observă stabilirea proceselor de extitație (mișcările elevilor sunt
bruște, motricitatea fiind excesivă);
Se conturează mai pronunțat trăsăturile individuale specifice tipului de activitate
nervoasă superioară;
Se formează rapid durabilitatea deprinderilor motrice;
Oboseala apare repede;
Capacitatea de voință și alte trăsături de caracter nu s unt consolidate;
În sfera vegetativă se observă intensificarea activității glandelor cu secreție internă
(îndeosebi a hipofizei prin abundența hormonilor tropi – hipofizari, când se intensifică funcția
tiroideană și a suprarenalei conferind elevului un car acter mai reactiv a sistemului nervos );
Elevul la aceasto vârstă are o abilitate neuro -vegetativă pronunțată;
Apare un dezechilibru al aparatului cardio -vascular datorită dezvoltării rapide a
miocardului;
Apare un dezechilibru la vasele sang uine care rămân neschimbate, ducând la tulburări ale
ritmului cardiac și oscilații frecvente ale tensiunii arteriale (mai ales a celei sistolice);
În focarul pulmonar, la mulți elevi apar sufluri funcționale care dispar mai târziu;
Organismul în efort are o slabă reziste nță;
Cutia toracică se dezvoltă în lungime și mai puțin în circumferință;
Talia și greutatea sunt dispropor ționate;
Se observă modificări endocrine, nervoase și neuro -psihice care accentuează discrepanța
între o dezvoltare fizică și capacitatea f uncțională reală a organismului;
Mișcările sunt greoaie, stângace, tendința spre jocuri este cu caracter de întrecere,
zgomotoase;
În această perioadă activitatea nervoasă datorită excitabilității și mobilității ridicate duc la
rapiditatea reacțiilor motrice însă ec hilibrulproceselor nervoase este instabil, viteza de deplasare
și coordonare nu beneficiază de condiții propice de dezvoltare;
Deseori la această vârstă viteza stagnează;
Nu se recomandă exercițiile de dezvoltare a forței;
Se insistă pe antrenamente de vi teză și viteză – forță care corespund vârstei pubertare;

31Se recomandă pentru această vârstă alergări pe distanțe scurte, sărituri, jocuri sportive,
exerciții de gimnastică corespunzătoare, exerciții de însușire și perfecționare a procedeelor
tehnice, alerg ări de rezistență individualizate .
3.1. Aspecte organizatorico -metodice privind instruirea echipelor de elevi 12 -14 ani
Formele de orgnizare și desfășurare a procesului de instruire
Realizarea jucătorului complet, reclamat de fotbalul zilelor noastre și m ai ales de fotbalul
viitorului, necesită un drum lung de pregătire, anevoios dar foarte judicios organizat. Pentru a
ajunge ca la vârsta senioratului elevul să satisfacă cerințele fotbalului modern (efort susținut pe
toată durata jocului cu valențe ofensiv e, colectiv, cu ritm diversificat, cu manifestarea tuturor
factorilor la un nivel foarte ridicat) trebuie pregătit, stabilind obiective concrete care să facă
legătura în mod organic, integral între cele existente și cele spre care se tinde. În acest sens
eșalonarea metodelor, sarcinilor și mijloacelor se va efectua la un nivel din ce în ce mai ridicat
respectând particularitățile caracteristice ale grupelor de vârstă.
Conținutul antrenamentului în diferite perioade de pregătire
Pentru ca procesul instruc tiv educațional să corespundă scopului propus, antrenorii se
străduiesc să formeze jucători care să știe, să poată și să vrea să aplice cerințele jocului modern
pentru a progresa și a evolua la un nivel superior. Acest proces începe odată cu selecția iniți ală și
continuă cu caracteristicile ei reclamate de vârsta și posibilitățile de m anifestare și afirmare a
elevilor și tinerilor. În procesul de instruire se urmărește realizarea unitară a verigii de bază
(„pregătirea tehnico -tactică asigurată pe un fond so lid de pregătire fizică și psihică”), forma de
bază a organizării instruirii elevilor la această vârstă rămânând lecția de antrenament, completată
cu jocuri amicale și oficiale, cu activitatea sportivă în școală și în viața particulară.
În organizarea și d esfășurarea lecțiilor de antrenament, antr enorii acordă atenție
următoarelor cerințe:
-La toate antrenamentele ciclului, elevii lucrează majoritatea timpului cu mingea în
vederea realizării verigii de bază mai sus amintită;
-Se acordă atenție deosebită pregă tirii elementelor talentate (jucătorilor n ominalizați)
prin lucru individual.

32În antrenamente temele instructive trebuie precizate cu claritate, stabilindu-se astfel
aportul specific al fiecărei lecții la întregirea și îmbogățirea continuă a fondului pregă tirii
jucătorilor.
Concomitent cu stabilirea temelor instructive și în funcție de posibilitatea oferită de
caracterul desfășurării exerc ițiilor respective se va insista și asupra obiectivelor educative legate
de cultivarea disciplinei, atenției, a spiritul ui de echipă, a rapidității gândirii, a dârzeniei, etc.
De asemenea se acordă o atenție deosebită dozării judicioase a volumului și intensității
efortului. Instruirea grupelor de elevi fiind dom inată de cerința acumulărilor, volumul sporit are
o mare însem nătate pentru obținerea unor indic i superiori de progres.
Organizarea lucrului cu într egul colectiv trebuie împletită cu activitatea individuală.
Jocurile (școală sau oficiale) au un caracter preponderent în instruire, îmbogățind
capacitatea de concurs, ce rință specifică a activității fotbalistice. Ele sunt cele mai eficiente
mijloace pentru pregătirea psihologică a elevilor.
Procesul instructiv se desfășoară după o planificare riguroasă:
Obiectivele generale
-Educarea și armonizarea calităților fizice, îmb unătățirea execuțiilor tehnice și a
deprinderilor tactice la un nivel mereu crescut în vederea realizării cu eficiență sporită
a sarcinilor de atac și apărare;
-Îmbunătățirea selecției.
Pregătirea fizică
Obiective:
Dezvoltarea calităților fizice de bază și specifice necesare însușirii și folosirii cu eficiență
a tehnicii și t acticii în joc.
Sarcini:
Prelucrarea prioritară a grupelor m usculare implicate în practicarea fotbalului;
Dezvoltarea treptată a calităților fizice de bază și specifice cu accent pe vite ză
sub toate aspectele ei, a îndemânării și forței specifice;
Formarea motricității specifice, alergări intercalate cu opriri, întoarceri,
variații de ritm, schim bări de direcție.

33Pregătirea tehnică
Obiective:
Consolidarea și perfecționarea execuțiilor tehnice de bază și a mijloacelor tehnico -tactice
de atac și apărare, pentru dezvoltarea jocului în permanent ă mișcare.
Sarcini:
În atac:
-Îmbunătățirea paselor și preluărilor în condiții de viteză, în toate direcțiile , cu
scurtarea timpului de execuție, cu și fără adversar;
-Învățarea și perfecționarea lovirii mingii cu capul;
-Formarea deprinderilor pentru lovirea mingii direct, devieri.
În apărare:
-Învățarea și perfecționarea deposedării (forme diferite);
-Blocarea șutului p rin închiderea unghiului.
Pregătirea tactică
Obiective :
Formarea deprinderilor tactice individuale și colective prin exersarea acțiunilor de atac și
apărare cu ajutorul mijloacelor tehnici -tactice simple.
Cultivarea inteligenței în joc și a spiritului de luptă prin stimularea inițiat ivei în cadrul
disciplinei tactice în atac și apărare.
Sarcini:
În atac:
a)Formarea deprinderilor tactice în jocul fără minge (însușirea mișcării în teren)
-Deplasarea după pasă (dă și dute)
-Demarcări în adâncime, de sprijinire a coechipierilor, dezlipirea de adversarul direct
-Formarea deprinderilor de mișcare pentru creearea zonelor libere
b)Formarea deprinderilor tactice în jocul cu mingea
-Formarea deprinderii de a canaliza jocul pe zonele laterale ale terenului
-Consolidarea deprinderii de întâmpinare a ming ii, de preluare pe zone libere, pe
direcția de atac și de transmitere responsabilă
-Formarea deprinderii de a conduce mingea numai cu scopuri tactice
-Formarea deprinderii de finalizare directă în forță la prima ocazie ivită
-Finalizarea cu capul rămâne o sar cină de bază.

34Faze fixe în atac
Însușirea câtorva combinații pentru: lovitura de începere, aruncarea de la margine ,
lovitura de colț, lovituri directe și indirecte.
În apărare:
-Consolidarea deprinderilor tactice individuale și colective pentru însușirea marcajului
în zonă, combinat cu presingul. Pentru ca marcajul să devină o formă activă pentru
interceptarea și deposedarea mingii, pentru revenire în caz de depășire se va urmări:
plasamentul permanent între adversar și poarta proprie
întimpinarea adversarului
tatonarea din poziție joasă
alegerea momentului de declanșare a deposedării
consolidarea deprinderii de întimpinare a mingii mai ales în lupta cu
adversarul, evitarea acestuia, intercepția
formarea deprinderii de acceptare a luptei pentru recuperare a mingii pe zone
cât mai avansate față de propria poartă
formarea deprinderii de dublare a jucătorului care încearcă deposedarea
formarea deprinderii pentru faze fixe (zidul plasamentului la loviturile de
colț).
Pregătirea teoretică
Obiective:
Înțelegere a și aplicarea pricipiilor tactice în cadrul jocului colectiv, colaborarea și lupta în
atac și apărare.
Sarcini:
-creșterea spiritului de ordine, disciplina și responsabilitatea, în comportarea pe
terenul de sport și în afara lui;
-cerințe tactice privind folosirea rațională a pasei, preluărilor, driblingului și
conducerii mingii;
-sarcini și dinamica posturilor;
-învățarea regulamentului de joc;
-ținuta în teren.
Pregătirea psihologică
-dezvoltarea spiritului de întrecere (curaj și dârzenie) și de colaborare;
-cultivarea respectului față de adversari și de coechipieri.

353.2. Indicații privind conținutul pregătirii într -un ciclu săptămânal
la grupa de elevi 12 -14 ani
Nr
CrtMijloacePonderea în
pregătire
1GIMNASTICĂ:
-complexe de exerciții
-elemente de acrobaticăÎn fiecare
antrenament
2EXERCIȚII SIMPLE SAU ÎN CIRCUIT:
-sărituri cu coarda pe loc și din deplasare cu genunchi la
piept; aruncări și genoflexiuni cu mingea medicinală în
brațe și la ceafă; tracțiuni în brațe și flotări; rostogoliri
înainte, înapoi; fan dări înainte și lateral; pendularea
alternativă a picioarelor; briceagulSăptămânal de
două ori
3JOCURI ȘI ȘTAFETE CU ȘI FĂRĂ MINGE Săptămânal de
două ori
4ALERGĂRI:
-2000-6000m în tempo2/4, pe bucăți sau integral
-5+5m; 10 +10m; 30m, 60m -contra cronome tru
-specifice (cu ocoliri, întoarceri, opriri, schimbărisăptămânal 2 -3
1-2 pe săptămână
după
– de direcție, evitări, sărituri, rostogoliri, ridicări din
poziții diferite de plecare) pregătirea de bază
5EXERCIȚII PENTRU SIMȚUL MINGII, INCLUSIV JOCUL C U
CAPULÎn fiecare
antrenament
6EXERSAREA TEHNICII ÎN MIȘCARE CU ACCENT PE
SCURTAREA TIMPULUI DE EXECUȚIE:
-preluare+transmitere
-preluare + conducere + transmitere
-jocul cu capul din față și lateral
-tras la poartă, de la distanțe și unghiuri variate
-protejarea mingii, deposedarea din față și lateralÎn fiecare
antrenament
7ACȚIUNI DE JOC (1:1, 2:1, 3:1, 4:2 și jocuri fără minge)
-jocuri reduse 2:2, 3:3, 4:4 cu sarcini (marcaj una sau
două atingeri)
-jocul la două porți, cu aplicarea regulilor tactice î n atac
și apărare
-jocuri complementare (cu sarcini de marcaj și joc fără
minge)În fiecare
antrenament
săptămânal 2 -3
săptămânal 1 -2
8EXERSAREA FAZELOR FIXE ÎN ATAC ȘI APĂRARE
(cu specializarea unor executanți)O dată pe
săptămână
9LECȚII TEORETICE Săptămânal 1 -2
10PROBE DE CONTROL Trimestrial
NOTĂ: permanent se va urmării:
ÎN ATAC – consolidarea tehnicii în mișcare, cu scurtarea timpului de execuție și
eliminarea mișcărilor – execuțiilor inutile în joc, eficiența paselor (ca p recizie și utilitate),
finalizarea directă (prin forță și plasarea mingii), circulația rațională și eficientă fără minge (prin
schimbarea plasamentului și desprinderea de adversar prin variații de ritm, schimbări de direcție)
ÎN APĂRARE – realizarea marcajului activ și a presingului, a dublajului în vederea
recuperării mingii, pentru urmărirea adversarului și închiderea culoarelor de acces a acestuia spre
poarta proprie.

36MODEL DE CICLU SĂPTĂMÂNAL DIN PERIOADA COPETIȚIONALĂ GRUPA 12 -14 ANI
LUNI MARȚI MIERCURI JOI VINERI DUMINICĂ
ANTRENAMENT
INDIVIDUALIZATI.DEZV.MORFO –
FUNCȚIONALĂ:
– Complexe de execuții: indoiri,
aplecări, rotiri, răsuciri (8×3)
-Exerciții pregătitoare
alergare:
variații de ritm, schimbări de
direcție, pași adăugați și
incrucișați, cu picioarele întinse
și călcâiele la șezută, cu
genunchi sus, porniri și opriri
bruște etc. (20m pentru fiecare
alergare x5)
II.CIRCUIT DE 6 ATELIERE x3
III.EX. PENTRU SIMȚUL
MINGII
Cu capul și piciorul (10 min)
IV EX. ȘI ACȚIUNI DE JOC
– 4 în pătrat. Sarcini:
întâmpinarea mingii + preluare
cu schimbare de direcție +
pasă deplasare (15 min)
– 2:1 și 3:2, de la mijlocul
terenului și cu finalizare.
Sarcini: pasă în adâncime cu
deplasare înainte și schimbare
de sarcini atac – apărare.
V. JOC 7:7 PE 1/2 TEREN
Sarcini: sprijin prin demarcare
în adâncime, lateral, din urmă:
tras la poartă direct: revenire în
apărare, marcaj în zonă (3×5
min)I.DEZV.MORFO –
FUNCȚIONALĂ:
ȘI EX. PREG. ALERGARE
(la fel ca marți)
II. EX. PT. DEZV. VITEZEI
– 4 (5+5)– 1 min pauză
– 4 (10+10)– 2 min pauză
– 4 (15+15)– 2 min și 30 sec
pauză
III. ACȚIUNI DE JOC
– 1:1 cu tras la poartă (de la
30- 40m de poartă). Sarcini:
variații de ritm, schimbări de
direcție și de rol, în caz de
pierdere a mingii.
– 3:2 și 4:3 cu finalizare.
Sarcini: superioritate de 2/1
temporar (10 acțiuni pentru
fiecare structură).
IV. JOC 6:6 PE 1/2 TEREN
(5×2-3min) sarcini: marcaj
strict (se stabilesc perechile) și
demarcaj pentru lărgime și
adăncime plus cursivitate (2
atingeri).
V.ALERGARE FARTLEK
10minI.DEZV.MORFO –
FUNCȚIONALĂ:
ȘI EX. PREG. ALERGARE
(la fel ca în zilele precedente)
II. EX. PENTRU SIMȚUL
MINGII
– Joc cu capul 10 min
III. EX. ȘI ACȚIUNI DE JOC
35 min
– pasarea mingii din deplasare
în triunghi.Sarcini: preluarea
pe direcția de atac, în forță
plus pasă plus continuarea
deplasării; – 4:2 pe zonele de
bază. Sarcini: pasă în
adâncime plus sprijin din urmă.
IV. JOC 7:7 PE 1/2 TEREN
FĂRA FINALIZARE
Sarcini: creearea și folosirea
zonelor liber e; utilizarea pasei
înapoi pentru schimbarea
direcției de atac; marcaj la
supraveghere; joc de
intercepție.
V. FAZE FIXE
VI.ALERGARE FARTLEK
15minI. DEZV.MORFO –
FUNCȚIONALĂ:
ȘI EX. PREG. ALERGARE
(la fel ca în zilele precedente)
II. CIRCUIT (6 atelie re x 3)
III. EX. PT. DEZV. VITEZEI
– 4 (5+5)
– 4 (10+10)
(între serii joc cu capul)
IV. ACȚIUNE DE JOC ÎN
CIRCUIT
Sarcini: deschidere plus
centrare plus finalizare.
Desfășurare: sunt 4 jucători –
2M; 1 EX: 1 AC la 30m de
poartă. Mingea circulă pe
traseul M – EX– AC la fel ca
jucătorii. Se execută simultan
pe ambele părți ale terenului.
V. LUPTĂ AERIANĂ ÎN
SUPRA- FAȚA DE
PEDEAPSĂ, cu tot efectivul
pentru: finalizare și respingere
( din centrări, lovituri de colț,
lovituri libere).JOC 2 x
30
minute
sau
antrena
ment

37VI. EX. PENTRU FAZE FIXE
VII. ALERGARE FARTLEK 10 –
15 min

383.3. Documente de planificare a procesului de pregătire
Înțelese ca o unitate funcțională în care fiecare parte se condiționează reciproc,
documentele de planificare călăuzesc într eaga activitate metodică a antrenorilor, implicit a
grupelor de 12-14 ani.
Documentele de planificare care sunt și acte oficiale ale m uncii antrenorului au fost
întocmite cu m ultă migală, ele urmărind realizarea obiectivelor propuse.
Aceste documente sunt:
-Planul de pregătire anual ;
-Planul de pregătire pe etapă;
-Ciclul săptămânal care include conspectele de antrenament;
-Fișele individuale ale elementelor de perspectivă;
-Caietul de exerciții.
Planurile de perspect ivă se îmbină armonios cu cele curente, implicând o sincronizare
judicioasă și permanentă a conținutului activității prezente cu obiectivele propuse pentru a fi
relizate într -un viitor apropiat sau mai îndepărtat. Interpretarea eșalonării instruirii în acest mod
are o bază lărgită deorece deprinderile tehnice nu se obțin spontan, ci în urma folosirii unui gru p
de stimulenți capabili să dezvolte capacitățile organismului. Ca urmare antrename ntele curente,
ciclurile săptămânale, planul pe etape sau chiar cel anual nu constituie un scop în sine și nu este
rupt de cerințele viitorului.
Elevulfotbalist este un ju cător în devenire și privit prin această prismă conținutul
activității sale prezente are o bătaie mai lungă.
Conținutul corect al instruirii răspunde atât unor cerințe imediate cât și altora de
perspectivă.

39PARTEA a II-a
CAPITOLUL 1
IPOTEZELE LUCRĂRII
În elaborarea prezentei lucrări am pornit de l a ideea principală care constituie și ipoteza
că: dezvoltarea calităților motrice prin mijloace specifice jocului de fotbal reprezintă o problemă
de mare complexitate și importanță pentru profesori – antrenori și pentru fotbal în general.
Fără calități motrice un sportiv și mai ales un jucător de fotbal, nu poate face față înaltei
performanțe. În acest context am căutat să tratez probleme privind metodica dezvoltării
calităților motrice. Pentru realizarea scop ului lucrării am plecat de la următoarele ipoteze.
Particularitățile morfo -funcționale ale categoriei de vârstă respective reclamă necesitatea
respectării următoarelor norme metodice:
Ponderea predării exercițiilor cade asupra dezvoltării îndemânării concr etizată în indici
sporiți de stăp ânire a aparatului locomotor în co ndiții variate de: întoarceri, opriri, ocoliri,
echilibru, precum și în executarea corectă a principalelor procedee tehnice;
În toate situațiile se va acționa rapid, cu indicii crescuți de viteză de reacție și execuție;
Exercițiile de forță și rezistență trebuie executate cu mare atenție și urmate de pauze de
revenire după efort;
Exercițiile sub formă de joc vor deține ponderea și organizarea antrenamentelor, vor fi
judicios îmbinate cu însu șirea analitică a mecanismului de bază a procedeelor tehnice principale;
Gândirea tactică va fi dezvoltată treptat dată fiind posibilitatea redusă de a bstractizare a
elevilor care sporește după v ârsta de 14 ani.
Metodele de cercetare folosite în definitiv area lucrării au fost: documentarea, observația,
convorbirea, calculul statistic, înregistrarea și analiza rezultatelor.
Calitățile motrice stau la baza însușirii corecte a execuțiilor tehnice. Execuțiile tehnice
specifice elevilor de 12 -14 ani, dată fiin d complexitatea lor în general, trebuie executate, cu mare
precizie și trebuie acordată o atenție deosebită însușirii mecanismului de bază al următoarelor
elemente și procedee:
a)Lovirea mingii cu piciorul (din rostogolire, vole, din cădere):
-Cu latul:
-Cu șiretul plin (ristul);

40-Cu exteriorul;
-Cu călcâiul.
b)Lovirea mingii cu capul:
-Cu fruntea;
-Cu una din părțile laterale ale capului;
-Cu creștetul (mai rar);
-Cu ceafa (rar).
c)Preluarea mingii cu piciorul:
-Cu latul;
-Cu șiretul plin (ristul);
-Cu exteriorul;
-Cu călcâiul (rar);
-Cu pieptul (în față, prin răsucirea trunchiului spre stânga și dreapta).
d)Conducerea mingii:
-Cu șiretul plin;
-Cu exteriorul;
-Cu latul (rar).
e)Amortizarea mingii:
-Cu șiretul plin;
-Cu exteriorul;
-Cu latul;
-Cu coapsa;
-Cu pieptul ;
-Cu capul.
f)Mișcări în șelătoare (fente cu și fără minge):
-Simple;
-Duble (stânga, dreapta);
-Multiple.
Desigur, la această vârstă, se pot învăța și alte procedee tehnice, dar consider că o
încărcătură mai mare în învățarea lor dăunează procesului de instruire, date fiind particu laritățile
enunțate mai sus.
În urma studierii unui bogat material documentar și a observațiilor personale, am
constatat că se da o importanță prea mică dezvoltării calităților motrice, trecându -se direct la
învățarea de procedee tehnice.

41Învățarea greși tă a unor procedee tehnice precum și lipsa de precizie a execuțiilor are ca
și cauze:
-Insuficienta dezvoltare a calităților motrice;
-Particularitățile psiho -fiziologice ale jucătorilor cum ar fi : lipsa interesului,
încordarea, lipsa atenției și gândirii, l ipsa spiritului de observație, neperceperea
mișcărilor partenerilor de joc, emoții negative.
Norme metodice în instr uirea fotbalistică a elevilor de 12 -14 ani
În procesul de antrenament se urmărește dezvoltarea calităților motrice și formarea unui
fond de cunoștiințe, priceperi și deprinderi tehnico -tactice necesare practicării sistematice și
organizate a fotbalului. Alcătuirea unor echipe stabile, la aceastăvârstă, precum și succesele în
competiții au mai mică importanță. Nu este indicat, ca jucătorii c are alcătuiesc echipe de elevi, să
fie specializați în pregătirea lor pe posturi la această vârstă. În cadrul instruirii se va insista
asupra corectitudinii executării procedeelor tehnice și îndeosebi a aplicării lor în condiții variate
ale jocului.
În pregătirea elevilor pentru fotbalul de performanță se vor efectua procedee tehnice
evoluate în concordanță cu gradul de dezvoltare a fotbalul ui actual. Elevii la această vârstă , nu
disting întotdeauna esențialul, nu aleg întotdeauna procedeul corespunzător a cțiunii de joc care
urmează și în acest caz îndrumarea antrenorului trebuie să intervină cu promtit udine, ea fiind
absolut necesară.
Elevii vor efectua cât mai rapid exercițiile impuse de antrenor și vor fi obișnuiți de
timpuriu cu executarea în viteză a fazelor de joc, caracteristică importantă a fotbalului modern.
Odată cu exersarea procedeelor tehnice o mare atenție se va acorda dezvoltării echilibrului,
capacității de stăpânire multilaterală a aparatului locomotor, educarea vederii periferice și a
orientării în spațiu. O importanță deosebită o are exersarea procedeelor tehnice prin ambidextrie
– lucrul cu ambele picioare.
În dezvoltarea calităților motrice la vărsta de 12 -14 ani se pot folosi cu eficiență sporită
aparatele sp ecifice altor sporturi: atl etism, gimnastică (garduri, saltele, bară fixă, frânghie, bancă
de gimnastică), având un efect direct asupra dezvoltării calităților motrice, cu ele se pot concepe
nenumărate exerciții. Tot pentru dezvoltarea calităților motrice pot fi folosite exerciții s pecifice
jocului de fotbal.
Redau mai jos o parte din aceste exerciții:

42Execițiul 1: elevii în șir câte unul la comandă aleargă până la banca de gimnastică, trece
pe ea în alergare, în față se află un obstacol (gard) înalt de 70cm, pe care îl sar, conti nuă
alergarea, preiau mingea și șutează la poartă.
Indicații metodice: se atrage atenția elevilor ca aterizarea să se facă elastic, pe un picior
pentru continuarea alergării. Se va indica poziția piciorului de sprijin, a brațelor și a piciorului
careexecută lovirea mingii (trasul la poartă).
Exercițiul 2: elevii în șir câte unul ,lacomandă aleargă până la banca de gimnastică, trece
pe ea în alergare, la aterizarea de pe bancă preia mingea care se afla acolo, trece cu ea prin cele
trei jaloane și șutează la poartă.
Indicații metodice: conducerea mingii printre jaloane se va executa numai cu exteriorul
piciorului îndemânatic.

43Exercițiul 3: elevii sunt a șezați față în față la odistanță de 6 -8m și vor execu taîn doi pase
cu ambele picioare pr intre portițe special amenajate.
Indicații metodice: elevii vor fi atenționați să execute aceste pase din joc de gleznă și
să folosească în lovirea mingii latul piciorului, partea interioară și exterioară a acestuia. Se va
indica schimbarea centrulu i de greutate în fu ncție de piciorul cu care lovește mingea.
Exercițiul 4: joc de tenis cu piciorul între echipe alcătuite din 4 jucători, peste o bară
înaltă de 40cm și l ungă de 3m. Reguli: mingea atinge o singură dată solul în terenul fiecărei
echipe. În aer, numărul atingerilor mingii este egal cu numărul jucătorilor din fiecare echipă.
Indicații metodice: terenul are dimensiunile de 3/8m, se va atrage atenția jucătorilor să
lovească mingea „cu simț” pentru precizie în pase. Se indică lovirea min gii cu capul, piciorul
stâng sau drept.

44Exercițiul 5: elevii se află pe un șir, în fața lor la distanța de 3m se pun două garduri. La
semnalprimul elev va lovi mingea pe sub gard după care va sări și el gardul , va prelua mingea o
va trimite pe sub celăl alt gard, va ocoli în viteză gardul, va prelua mingea și va șuta la poartă.
Indicații metodice: aterizarea după săritură să fie elastică, ocolirea se va executa în viteză
pentru a putea reintra în posesia mingii, șutul la poartă să fie tras cu forță și p recizie.
Exercițiul 6: de la 25m elevul își dă o autopasă spre poartă de aproximativ 15m,
sprintează și șutează la poartă.
Indicații metodice: se insistă asupra alergării în viteză maximă cu lovirea mingii dintr -o
bucată.
Exercițiul 7: același exerciți u de mai sus (exercițiul 6) dar plecarea în sprint este
precedată de o rostogolire, mingea este pasată profesorului lateral, care i -o retransmite și apoi
șutează la poartă.

45Indicații metodice: aceeași de mai sus, după pasarea mingii la profesor continu ă alergarea
în vederea întâlnirii cu mingea la timp. În locul rostogolirii se pot introduce genoflexiuni, flotări.
Exercițiul 8: conducerea mingii printre 3 jaloane, șut la zid, preluarea mingii respinsă din
zid, conducerea mingii înapoi la locul de plec are, repetarea exercițiului de 3 ori.
Indicații metodice: exercițiulse va face în continuă alergare, iar distanța de la punctul de
plecare până la zid va fi de 25 -30m.
Exercițiul 9: porțile sunt situate în paralel la 30m. În fiecare poartă stă portaru l cu 3-4
mingi, jucătorul care trage la poartă se află în mijlocul terenului între cele două porți, într -o zonă
de 2m lățime din care va șuta mingile transmise de portari pe rând.
Indicații metodice: se repetă până la epuizarea mingilor.

46Exercițiul 10: jucătorii se află pe un șir pe linia de 16m. Executantul stă cu spatele spre
poartă, antrenorul așezat în fața sa la distanța de 8 -10m îi aruncă mingea cu mâna dându -i o
traiectorie înaltă, jucătorul execută o preluare cu pieptul spre direcția porții , șutând la poartă cu
șiretul sau din drop.
Indicații metodice: jucătorul se întoarce la semnalul profesorului, se atrage atenția la
poziția corpului în momentul preluării pe piept și la lovirea mingii cu șiretul sau din drop.

47CAPITOLUL 2
METODE DE CERCETARE
În elaborarea lucrării de față am utilizat următoarele metode de cercetare:
a)documentarea;
b)convorbirea;
c)observația;
d)calculul statistic și înregistrarea datelor;
e)analiza rezultatelor.
2.1.Documentarea
Metoda documentării constă din studierea științelor ajutătoare și a materialelor de
specialitate. Dezvoltarea calităților motrice, tratată de mulți specialiști în lucrările lor, a constituit
un punct de plecare în elaborarea lucrării mele. Din „Psihologia sporturilor” am studiat capitolele
corelate cu tema lucrării: rolul intereselor, percepțiilor, spiritului de observație, em oțiilor,
gândirii, atenției și a dispozițiilor de start în activitatea sportivă și în deosebi în felul cum se
manifestă calitățile motrice la această categorie de vârstă a el evilor.
Din „Fiziologia sportului” am folosit capitolul „Fiziologia oboselii” pentru că – oboseala
are o mare influență privind utilizarea exe rcițiilor în dezvoltarea calităților motrice. La categoria
de vârstă respectivă am mai tratat și particularitățile morfo-funcționale considerând cunoașterea
acestora ca un lucru deosebit de important în elaborarea metodicii dezvoltării calităților motrice.
Am studiat de asemenea diferite lucrări care tratau problema dezvoltării calităților
motrice în diferite ramuri d e sport: atletism, handbal, etc.
2.2.Convorbirea
Această metodă am utilizat -o în ambele ipostaze: convorbiri directe cu un număr de 8
antrenori și p rofesori care se ocupă de mai mulți ani de pregătirea elevilor și juniorilor,

48convorbiri indirecte cu ant renori și profesori din alte localități, din județ și din țară,utilizând
corespondența prin scrisori și chestionare.
Din aceste convorbiri m -a interesat modul în care aceștia privesc problema dezvoltării
calităților motrice în jocul de fotbal.
2.3.Observația
Pentru verificarea ipotezelor metoda de bază folosită a fost observația pedagogică.
Această metodă am folosit -o atât în cadrul antrenamentelor cât și în jocurile de verificare și de
campionat ale elevilor.
Observațiile efectuate au avut ca scop:
-Urmărirea formelor de manifestare a calităților motrice;
-Urmărirea metodei de lucru privind îmbunătățirea calităților motrice;
-Metodele și mijloacele folosite.
Observația a fost efectuată pe un număr mare de elevi în cadul orelor de educație fizică
și antrena ment.
Observațiile la jocuri au urmărit direcțiile de manifestare a calităților motrice, ele având
un caracter diversificat, în speci al privind execuțiile în procedeele tehnice, varietatea formelor de
alergare, sărituri și mai cu seamă în alergările cu sch imbări rapide de direcție, întoarceri, opriri,
ocoliri și echilibrări. P onderea observațiilor a fost pe modul în care se lucrează pentru
dezvoltarea calităților motrice.
Mijloacele folosite pentru dezvoltarea calităților motrice sub forma lor generală și
specifică sunt:
Pentru dezvoltarea îndemânării :
-generale-
exerciții de atenție;
exerciții de orientare în teren;
exerciții cu corzi;
exerciții la aparate de gimnastică (sărituri);
exerciții cu partener;
jocuri și ștafete cu elemente de îndemânare.
-specifice-

49conducerea mingii și trecerea ei pe sub un gard (de atletism), săritura elevului
peste gard;
conducerea mingii și trecerea ei peste gard, urmată de săritura elevului peste gard;
menținerea mingii în aer prin lovirea ei cu piciorul sau cu coapsa ;
lovirea mingii cu piciorul în sus la 5 -6m și reluarea ei după fiecare ricoșare din
sol;
lovirea mingii suspendate cu capul;
jonglerii cu mingea, menținerea mingii în aer prin lovituri cu piciorul, cu capul,
coapsa, umărul, de peloc și din deplasare;
conducere a mingii printre jaloane;
aruncarea mingii puternic în sol cu mâna, lovirea ei cu capul cu boltă înainte,
sprint, prindere și din nou aruncare;
în doi față în față, la distanța de 8 -10m, se vor exe cuta pase pe jos fără preluare cu
șiretul, cu interiorul ,cu exteriorul;
în doi față în față, la distanța de 3 -5m, unul din jucători aruncă mingea alternativ
stânga, dreapta, partenerul o retransmite cu latul sau ristul î n mâna colegului;
în doi față în față, la 3 -5m distanță, se vor executa pase pe jos fără prelu are cu
frecvență mare, cu ambele picioare și atacând mingea în permanență;
în doi față în față la distanț a de 10-12m, pasează mingea printr -oportiță de
1.2/0.6m, pe jos fără preluare, pe măsură ce crește precizia în execuție va crește și distanța dintre
ei;
în doi, se execută pase din alergare la distanța de 10 -20m cu lovituri din vole și
din drop cu schimbări libere de locuri;
se formează un cerc cu diametrul de 10 -12m, dintr -un grup de 5-6jucători.
Jucătorul cu mingea transmite pasa și aleargă în locul unde apasat. Se ex ecută fără preluare cu
pase puternic e și cu ataca rea mingii în permanență;
în doi, un jucător transmite mingea partenerului cu piciorul, acesta preia mingea
peste cap cu o întoarcere de 180 grade, preluând -o din nou încât mingea s ă rămână în fața sa la
distanța de joc;
în doi față în față, la distanța de 14 -16m, unul dintre jucători aruncă mingea în sus
la 4-5m, în fața p artenerului, acesta aleargă atacând mingea și executând o preluare din săritură
cu pieptul în față după care mingea se culcă pe pământ, printr -o preluare cu piciorul într -o
direcție aleasă;

50jucătorul conduce mingea cu ambele picioare prin pas sărit. Se atrage atenția ca el
să nu privească mingea ci să o simtă, controlând -o prin vederea periferică;
jucătorul conduce mingea înainte cu exteriorul labei piciorului schimbând direcția
de alergare cu 30 grade spre stânga și spre dreapta. Conducerea este ritmică iar mingea va fi
lovită la fiecare al treilea pas;
în doi, joc unul contra unul, jucătorul care este în posesia mingii e fectuează
conduceri cu fente simple sau duble în vederea depășirii partenerului (adversarului activ), după
depășire sau deposedare se schimbă r olurile.
Pentru dezvoltarea vitezei:
-generale-
variante de alergare;
sprinturi pe distanțe scurte 10 -15m;
alergare ușoară, accelerare, sprint;
alergări cu plecare din poziții diferite: sprijin ghemuit, pe genunchi, sprijin înai nte
culcat, înainte culcat, culcat pe spate, cu rostogoliri, cu fața sau cu spatele la direcția de alergare;
sprint, oprire, sprint;
sprint, întoarcere, sprint;
sprint cu schimbări de direcție (privirea în partea opusă);
sprint cu schimbări de direcție, întoarcere 180 grade, opriri, la semnale vizuale.
-specifică-
aruncarea mingii cu mâna în față la 15 -20m, sprint, tras la poartă;
conducerea mingii, urmată de 3 -4 schimbări de direcție, urmate de tras la poartă;
conducerea mingii 14 -15m,întoarcere, pasă la partenerul din coloană, urmată de
sprint fără minge la spatele coloanei;
conducerea mingii cu accelerări intermitente;
elevii stau cu spat ele la poartă, profesorul transmite mingea în diferite locuri ale
suprafeței de pedeapsă numind în același timp elevul care să execute trasul la poartă;
elevii avănd fiecare câte o minge sunt la 25m de poartă, la semnal conduc mingea
în viteză spre poartă,profesorul aflat în fața lor la 20m le indică prin mișcări, oprire cu călcarea
mingii, schimbarea direcției stânga sau dreapta, săritura peste minge și conducerea ei în sens
invers;
conducerea mingii 10m în viteză, pasă dublă, tras la poartă;

51în doi, lovi rea mingii la partenerul aflat la distanța de 10 -20m, pe jos sau la
semiînălțime, partenerul preia cu o singură atingere și retransmite mingea. Accent pe tăria
paselor, lovirea corectă a mingii și viteza de execuție de la preluare și până la primire timpul să
fie cât mai scurt;
suveică de 5 jucători, 3 și 2, stau față în față la 12 -15m, mingea este transmisă
jucătorului din față după care se aleargă în viteză maximă la coada șirului opus;
jucătorul saltămingea și o trimite în sus la 2-3m și înainte la 8 -10m, sprintează și
preia mingea cu partea anterioară a coapsei efectuând o ușoară amortizare astfel ca mingea să
rămână în fața sa;
în doi față în față la o distanță de 25 -30m. Unul din jucători pasează mingea
celuilalt jucător cu boltă mare, după ce în prea labil a executat o autopasă. Partenerul preia
mingea lateral stânga sau dreapta, cu întoarcere, pornește în viteză în direcția preluării;
în doi față în față la o distanță de 18 -20m, se execută pase șutate pe jos sau la
semiînălțime, partenerul preia minge a cu o singură atingere astfel încât să o poată retransmite
celuilalt. Accent pe viteza de execuție;
în doi, un jucător pasează în direcția de alergare a partenerului, în diagonală, la
18-20m distanță (deschidere) urmează o preluare pe piept sau cu picioru l în direcția alergării. Se
execută alternativ;
suveica executată de un grup de 5 jucători, situați la distanța de 20 -25m. Se
execută preluarea în față și se atacă mingea ur mată de o pasă puternică și alergare la capătul
șirului opus. Contactul cu mingea s e face din viteză;
jucătorii conduc mingea înainte cu viteză și lafluierul antrenorului „pălmuiește ”
mingea cu exteriorul labei piciorului efectuând o întoarcere de 360 grade prin pași mici și repezi,
dupăcare continuă conducerea mingii înainte;
jucătorul conduce mingea cu viteză în direcția unui jalon în fața căruia efectuează
o fentăsimplă urmată de un sprint scurt de 2 -3m. Exercițiul este continuat spre un alt jalon
(jaloanele fiind așezate dispersat într -un spațiu delimitat);
jucătorul conduce mingea , menținând -o în aer, cu viteza de 3/4, pe lățimea
terenului folosind alternativ laba piciorului și coapsa. Atenția va fi îndreptată spre minge ca să nu
cadă pe pământ, iar viteza de execuție va fi cât mai mare;
jucătorul conduce mingea pe direcții diferit e, pe o suprafață mare de teren și cu
schimburi liber alese de viteză;
suveică de 5 jucători de pase cu capul, distanța de 5 -6m, după lovire alergare la
coada șirului opus;

52lovirea mingii de perete. Accent pe viteza de execuție, un număr mare de repetări
într-un timp limitat;
3 jucători așezați în șir la 1 -2m distanță unul de celălalt. Primul jucător transmite
mingea printr -o pasă cu capul înapoi și se deplasează la coada șirului.
Pentru dezvoltarea rezistenței:
-generale-
alergare în tempo uniform 1/4;
alergare în tempo uniform 2/4;
alergare 3 -4min cu schimbări de tempo;
alergare pe teren variat 1000 -3000m;
20m tempo 2/4, 20m 3/4, 30m 1/4,10m 4/4;
reprize de sărituri ca mingea, la semnal ducerea genunchilor la piept;
alergare 100m cu trecere peste obstacol e, cu atingerea unor obiecte suspendate;
parcursuri aplicative pe distanța de 60 -80m;
ștafete și jocuri care să cuprindă elemente menționate mai sus.
-specifice-
10 plonjoane dreapta, 10 plonjoane stânga pentru portari;
20 degajări de la poartă (pentru po rtari);
200 pase la perete în 6 min;
60 șuturi la poartă din lovituri libere, 40 cu dreptul, 20 cu stângul;
30 șuturi la poartă din mingi pasate, 10 sărituri imitând lovitura cu capul, sprint
10m;
10 plonjoane dreapta și stânga, 1 min sărituri la coardă;
conducerea mingii printre jaloane 15m, fentă, conducerea mingii 5m, tras la
poartă, retragere prin alergare cu spatele, reluarea exercițiului;
în doi, un jucător aleargă în jurul partenerului la o distanță de 8 -10m și repasează
mingile pe care acesta le tri mite spre el. Rolurile se schimbă;
se execută pase în doi din deplasare la distanțe de 4 -5m, întoarcere de 360 grade
înaintea fiecărei lovituri;
un grupde 5-6 jucători formează un cerc cu diametrul de 25 -30m.Jucătorul atacă
mingea, o preia în direcția un de urmează să transmită pasa unuia din parteneri, alergând în locul
acestuia;

53jucătorul conduce mingea cu schimbări de direcție, opriri, plecări, fente, timp de 3
min;
în doi, unul în spatele celuilalt la distanța de 4 -5m.Jucătorul din spate conduce
mingea, îl depășește pe cel din față cedând mingea prin călcare. Rămas înapoi jucătorul din față
sprintează brusc după ce a preluat mingea. Exercițiul continuă pe toată lungimea terenului,
repetându -se de 4ori;
3 jucători vor executa fără întrerupere pase cu c apul. Sensurile de acționare sunt
libere, de pe loc sau din deplasare;
3 jucători, așezați în formă de triunghi la 18 -20m dista nță între ei. Primul jucător
execută o pasă cu piciorul cu boltă spre partenerul din dreapta sa care din săritură lovește mingea
cu capul, trimițând -o la atreilea jucător care o va prelua și o va trimite cu boltă spre cel ce a
începutexercițiul timp de 5 minute;
repetarea de 3 -4 ori aunei acțiuni care să cuprindă pase între fundașul lateral și
central,pornirea în atac a fundașul ui lateral, preluarea pasei trimise de fundașul central, centrare;
repetarea de 3 -4 ori a altor acțiuni tactice.
Pentru dezvoltarea forței.
-generale-
genoflexiuni efectuate liber, cu opunerea rezistenței, cu aparate portative;
îndoiri și întinderi de br ațe, cu aparate portative;
aruncări și prinderi cu mingea medicinală din stând, șezând culcat;
sărituri pe un picior, de pe loc și din deplasare;
sărituri pe ambele picioare pe loc, în deplasare, la scări;
rotarea brațelor înainte, înapoi cu gantere;
rotări de trunchi cu mingea medicinală ținută cu ambele mâini;
îndoiri laterale ale trunchiului cu mingea medicinală, cu opunere de rezistență;
aplecări, extensii ale trunchiului cu mingea medicinală, cu opunere de rezistență;
flotări libere, cu îngreuiere, cu sprijin pe sol sau la aparate;
din culcat pe spate exerciții de abdomen libere cu aparate;
din înainte culcat extensii libere și cu aparate;
tracțiuni la bară;
urcare la frânghie cu ajutorul brațelor și picioarelor;
jocuri dinamice de dezvoltare a forței ( „lupta cocoșilor”, „trasul

54pe frânghie ”, trânta”, „cine sare mai mult”, „cursa în trei picioare”, etc) și stafete cu exerciții de
dezvoltarea forței.
-specifice-
exersarea procedeelor tehnice în condiții grele: teren după ploaie, nisipul plajei și
cu adversar;
repetarea procedeelor tehnice de un anumir număr de ori;
efectuarea procedeelor tehnice urmate sau precedate de opriri bruște, sărituri,
întoarceri, rostogoliri, sprinturi;
exersarea unor acțiuni tehnico -tactice cu adversar activ care să impună folos irea
forței corporale (deposedare, demarcare, pătrundere);
joc școală pe suprafețe reduse cu efective normale pentr u a se obișnui jucătorul cu
„ciocnirile”, împingerile regulamentare, evitarea pierderii echilibrului;
lovire „explozivă” a mingii în condiți i de joc aglomerat.
Acestea au fost o parte din mijloacele pe care le -am observat în orele de antrenament
pentru dezvoltarea calităților motrice generale și specifice. În fiecare lecție de antrenament ,mai
ales la începutul și sfârșitul antrenamentului au fost folosi te exerciții de dezvoltarea calităților
motrice generale, iar în partea fundamentală s -a dezvoltat și perfecționat calitățile motrice
specifice conform temelor propuse. Punctul de plecare în observare a fost testarea inițială, la
mijlocul lunii octombrie. Analizând rezultatele acestei testări, s -au stabilit obiectivele planificării
activității pe anul în curs, s -aputut aprecia valoarea în acel moment al jucătorilor, precum și
posibilitățile lor de evoluție.
Testarea finală din luna aprilie a s cos în evidență progresele realizate de jucători ceea ce
dovedește că exercițiile folosite în dezvoltarea calităților motrice au fost bune.
Probele de control au fost alese încât să demonstreze calități motrice pure, generale, cât și
specifice, pe acestea incluzându -le în procedeele tehnice specifice jocului de fotbal.
PROBE DE CONTROL
Alergare de viteză 50m
Se acordă două încercări, cu start din picioare, cu pauză între ele înregistrându -se cea mai
bună.
Săritura în lungime de pe loc

55Se efectuează două încercări înregistrându -se cea mai bună. Se execută cu o singură
pendulare a brațelor pentru elan.
Alergarea de rezistență 2000m
Se aleargă pe teren neted, înregistrându -se timpul în minute și secunde .
Tracțiuni în brațe
Se apucă bara cu palmel e privind spre corp, brațele întinse, distanțate la lărgimea
umerilor, picioarele nu ating solul. Se execută tracțiuni în brațe; bărbia trebuie să depășească
nivelul barei, brațele se întind complet la revenire, picioarele nu se balansează. Dacă pauza într e
exerciții depășește 2 secunde exercițiul se consideră încheiat.
Ridicarea trunchiului din poziâia culcat în șezând și revenire (abdomen)
Executantul se află culcat pe spate, cu mâinile încleștate la ceafă, coatele pe sol, genunchi
depărtați și îndoiți ,tălpile sprijinite pe sol. Un partener îi acordă sprij in la nivelul gleznelor.
Executantul se ridică în șezând atingând cu coatele genunchi, revenind în culcat, atingând cu
spatele și cu coatele solul . Se numără execuțiile realizate în 30 secunde.
Aruncarea mingii medicinale de 3 kg înainte de deasupra capului
Executantul stă cu picioarel e pe aceeași linie, ușor dep ărtate, mingea în mâini deasupra
capului. Se execută o ușoară extensie a corpului, se îndoaie genunchi pentru avânt, după care
brațele svâc nesc înainte aruncând mingea. Se acordă două încercări înregistrându -se cea mai
bună.
Proba complexă 1
Jucătorul po rnește cu viteză maximă de la 25m, de la poartă, după ce mingea a fost
trimisă înainte, spre poartă, fără să încetinească viteza trage la poartă cu șiretul plin de la
marginea careului de 16m. Se execută 10 încercări, 5 cu piciorul drept și 5 cu stângul.
Proba complexă 2
Jucătorul se aflăpe linia de 16m cu spatele spre poartă. Antrenorul așezat în fața sa la o
distanță de 8 -10m îi aruncă mingea cu mâna dându -i o traiectorie înaltă. Jucătorul execută o
preluare cu pieptul spre direcția porții, șutând cu șiretul plin din vole sau cu drop la poartă. Se
execută 5 încercări.

56Proba complexă 3
Jucătorul conduce mingea cu viteză maximă posibil ă pe 30m, având permanent mingea
sub control. Se execută 5 încercări la interval de 1 minut. Se cronometr ează timpul parcurs.
Proba complexă 4
Jucătorul și mingea sunt la 1m în continuarea liniei formate de 5 jaloane așezate din 3 în
3m în suprafața de pedeapsă. Jucătorul conduce mingea printre jaloane, trage la poartă, revine în
viteză maximă la locul de plecare. Următorul
traseu începe după 10 secunde pauză. Se repetă de 4 ori traseul. Se cronometrează scăzând
pauzele.
Proba complexă 5
Antrenorul d e la careul de 6m oferă mingea cu mâna în fața jucătorului care pornește cu
viteză de la linia de 16m și din săritură sau plonjon lovește mingea puternic spre colțul porții
dinainte stabilit. Se execută 10 încercări, 5 din sărituri și 5 din plonjon.
Proba complexă 6
Jucătorul pornește cu viteză maximă de la colțul careului de 16m în momentul când
antrenorul centr ează de pe partea opusă a liniei laterale a careului de 16m. Jucătorul atacă
centrarea oferită de antrenor și trage cu capul la poartă din sări tură sau din plonjon (după felul
centrării primite). Se execută 10 încercări 5 de pe partea dreaptă și 5 de pe partea stângă.
Probele s-au dat în două zile consecutiv alternând cele de rezistență cu cele de viteză, cele
simple cu cele complexe.
2.4.Calculul statistic și înregistrarea datelor
În cadrul observării , calculul statistic și înregistrarea datelor au fost făcute în două
perioade distincte: la testarea inițială și cea finală.
Pentru compararea datelor s -a folosit în calcul media aritmetic ă și diferența mediilor.
Înregistrarea datelor la cele 12 probe de control este prezentată în tabelele care urmează.

57REZULTATE LA PROBA DE CONTROL – VITEZĂ – 50m
Se acordă două încercări, cu start din picioare, cu pauză între
ele înregistrându -se cea mai b ună.
Data efectuării probei Nr
crtNumele și
prenumeleAnul
nașteriiOctombrie 2010 Aprilie 2011
1B.S.A. 1997 8.4 8.1
2F.A.D. 1997 8.2 8.0
3J.T. 1996 7.8 7.7
4L.D. 1996 7.5 7.5
5L.I.F. 1997 8.1 7.9
6N.Z. 1996 7.4 7.5
7D.D. 1996 7.7 7.5
8S.D. 1997 7.9 7.7
9V.D. 1996 8.0 7.8
10B.I. 1996 7.5 7.3
11C.N. 1996 7.6 7.3
12M.A. 1996 8.3 8.1
13B.F. 1996 7.2 7.0
14C.R. 1996 7.8 7.6
15N.R. 1997 8.0 7.9
16P.V. 1996 7.4 7.3
MEDIA 7.8 7.6

58

59REZULTATE LA PROBA DE CONTROL – SĂRITURA ÎN LUNGIME
DE PE LOC
Se efectează două încercări
înregistrându -se cea mai bună.
Se execută cu o singură pendulare
a brațelor pentru elan.
Data efectuării probei Nr
crtNumele și
prenumeleAnul
nașterii Octombrie 2010 Aprilie 2011
1B.S.A. 1997 1.90 1.95
2F.A.D. 1997 1.87 1.91
3J.T. 1996 2.05 2.11
4L.D. 1996 2.08 2.10
5L.I.F. 1997 2.02 2.12
6N.Z. 1996 2.07 2.10
7D.D. 1996 1.95 2.0
8S.D. 1997 1.80 1.96
9V.D. 1996 2.05 2.15
10B.I. 1996 2.00 2.03
11C.N. 1996 2.06 2.10
12M.A. 1996 2.00 2.04
13B.F. 1996 1.97 2.00
14C.R. 1996 2.05 2.00
15N.R. 1997 1.90 1.95
16P.V. 1996 2.10 2.12
MEDIA 1.98 2.04

60

61REZULTATE LA PROBA DE CONTROL – REZISTENȚĂ 2000m
Se aleargă pe teren neted,
înregistrându -se timpul în minute și secunde.
Data efectuării probei Nr
crtNumele și
prenumeleAnul
nașterii Octombrie 2010 Aprilie 2011
1B.S.A. 1997 7.53 7.50
2F.A.D. 1997 7.50 7.44
3J.T. 1996 7.41 7.40
4L.D. 1996 7.45 7.30
5L.I.F. 1997 7.50 7.45
6N.Z. 1996 7.39 7.41
7D.D. 1996 7.47 7.42
8S.D. 1997 7.44 7.39
9V.D. 1996 7.37 7.35
10B.I. 1996 7.48 7.44
11C.N. 1996 7.37 7.36
12M.A. 1996 7.46 7.38
13B.F. 1996 7.49 7.32
14C.R. 1996 7.35 7.29
15N.R. 1997 7.42 7.35
16P.V. 1996 7.43 7.29
MEDIA 7.43 7.37

62

63REZULTATE LA PROBA DE CONTROL – TRACȚIUNI ÎN BRAȚE
Se apucă bara cu palmele privind spre corp,
brațele întinse, distanțate la lărgimea umerilor,
picioarele nu ating solul. Se execută tracțiuni în
brațe: bărbia trebuie să depășea scă nivelul barei,
brațele se întind complet la revenire, picioarele nu
se balansează.
Data efectuării probei Nr
crtNumele și
prenumeleAnul
nașteriiOctombrie 2010 Aprilie 2011
1B.S.A. 1997 6 7
2F.A.D. 1997 6 6
3J.T. 1996 9 10
4L.D. 1996 8 10
5L.I.F. 1997 7 9
6N.Z. 1996 10 11
7D.D. 1996 9 11
8S.D. 1997 7 10
9V.D. 1996 11 12
10B.I. 1996 9 11
11C.N. 1996 10 10
12M.A. 1996 12 13
13B.F. 1996 10 10
14C.R. 1996 11 10
15N.R. 1997 8 10
16P.V. 1996 12 14
MEDIA 9 10

64051015
B.S.A.F.A.D.J.T.L.D.L.I.F.N.Z.D.D.S.D.V.D.B.I.C.N.M.A.B.F.C.R.N.R.P.V.Octombrie 2010REZULTATE LA PROBA DE CONTROL – TRACȚIUNI ÎN BRAȚE
Octombrie 2010
Aprilie 2011

65REZULTATE LA PROBA DE CONTROL – RIDICAREA TRUNCHIULUI DIN POZIȚIA
CULCAT ÎN ȘEZÂND ȘI REVENIRE
Executantul se află culcat pe spate, cu mâinile încleștate la
ceafă, coatele pe sol, genunchi depărtați și îndoiți, tălpile
sprijinite pe sol. Un partener îi acordă sprijin la nivelul
gleznelor. Executantul se ridică în șezând atingând cu
coatele genunchii, revenind în culcat, atingând cu spatele și
cu coatele solul. Se numără exe rcițiile realizate în 30
secunde.
Data efectuării probei Nr
crtNumele și
prenumeleAnul
nașterii Octombrie 2010 Aprilie 2011
1B.S.A. 1997 21 25
2F.A.D. 1997 20 23
3J.T. 1996 25 28
4L.D. 1996 22 23
5L.I.F. 1997 20 25
6N.Z. 1996 21 24
7D.D. 1996 22 24
8S.D. 1997 24 26
9V.D. 1996 23 24
10B.I. 1996 26 28
11C.N. 1996 23 25
12M.A. 1996 24 27
13B.F. 1996 23 26
14C.R. 1996 21 27
15N.R. 1997 19 24
16P.V. 1996 25 27
MEDIA 22.4 25.3

66

67REZULTATE LA PROBA DE CONTROL – ARUNCAREA MINGII MEDICINALE DE 3kg
CU DOUĂ MÂINI, ÎNAINTE , DE DEASUPRA CAPULUI
Executantul stă cu picioarele pe aceeași linie,
ușor depărtate, mingea în mâini deasupra
capului. Se execută o ușoară extensie a
corpului, se îndoaie genunchii pentru avânt,
după care brațele svâcnesc înainte aruncând
mingea. Se aco rdă două încercări ,
înregistrându -se cea mai bună.
Data efectuării probei Nr
crtNumele și
prenumeleAnul
nașteriiOctombrie 2010 Aprilie 2011
1B.S.A. 1997 7.60 7.90
2F.A.D. 1997 7.80 8.00
3J.T. 1996 8.10 8.15
4L.D. 1996 8.50 8.70
5L.I.F. 1997 8.70 8.65
6N.Z. 1996 8.40 8.60
7D.D. 1996 8.20 8.50
8S.D. 1997 7.70 8.10
9V.D. 1996 8.40 8.50
10B.I. 1996 8.60 8.90
11C.N. 1996 8.50 9.00
12M.A. 1996 8.75 9.10
13B.F. 1996 8.60 8.95
14C.R. 1996 8.90 9.00
15N.R. 1997 8.30 8.70
16P.V. 1996 9.00 9.20
MEDIA 8.37 8.62

68

69REZULTATE LA PROBA DE CONTROL COMPLEXĂ 1
Jucătorul pornește cu viteză maximă de la
25m, de la poartă, după ce mingea a fost
trimisă înainte, spre poartă, fără să
încetinească viteza trage la poartă cu șiretul
plin de la marginea careului de 16m. Se
execută 10 încercări, 5 cu piciorul drept și 5
cu stângul.
NORMATIV: 3 încercări reușite cu piciorul
îndemânatic și 2 încercări cu piciorul
neîndemânatic.
Dataefectuării probei
Octombrie 2010 Aprilie 2011
Picior PiciorNr
crtNumele și
prenumeleAnul
nașterii
îndemânatic neîndemânatic îndemânatic neîndemânatic
1B.S.A. 1997 3 2 3 3
2F.A.D. 1997 3 1 4 2
3 J.T. 1996 3 2 4 2
4 L.D. 1996 4 3 4 3
5 L.I.F. 1997 2 3 3 2
6 N.Z. 1996 3 0 3 1
7 D.D. 1996 3 2 4 3
8 S.D. 1997 3 1 3 1
9 V.D. 1996 4 2 5 1
10 B.I. 1996 2 1 3 1
11 C.N. 1996 2 0 3 1
12 M.A. 1996 3 2 4 2
13 B.F. 1996 2 1 3 2
14 C.R. 1996 3 1 4 1
15 N.R. 1997 2 2 3 4
16 P.V. 1996 3 4 4 4
MEDIA 2.81 1.68 3.56 2.06

70

71REZULTATE LA PROBA DE CONTROL COMPLEXĂ 2
Jucătorul se află pe linia de 16m cu spatele
spre poartă. Antrenorul așezat în fața sa la o
distanță de 8 -10m îi aruncă mingea cu mâna
dându-i o traiectorie înaltă. Jucătorul execută
o preluare cu piep tul spre direcția porții,
șutând cu șiretul plin din vole sau cu drop la
poartă. Se execută 5 încercări.
NORMATIV: 3 șuturi reușite pe cadrul
porții.
Data efectuării probei Nr
crtNumele și
prenumeleAnul
nașterii Octombrie 2010 Aprilie 2011
1 B.S.A. 1997 2 3
2 F.A.D. 1997 3 4
3 J.T. 1996 3 4
4 L.D. 1996 1 3
5 L.I.F. 1997 2 3
6 N.Z. 1996 3 3
7 D.D. 1996 4 3
8 S.D. 1997 2 3
9 V.D. 1996 3 4
10 B.I. 1996 1 2
11 C.N. 1996 2 2
12 M.A. 1996 3 4
13 B.F. 1996 2 2
14 C.R. 1996 1 3
15 N.R. 1997 3 4
16 P.V. 1996 4 4
MEDIA 2.43 3.18

72

73REZULTATE LA PROBA DE CONTROL COMPLEXĂ 3
Jucătorul conduce mingea cu viteză maximă
posibilă pe 30m, având permanent mingea sub
control. Se execută 5 încercări la interval de 1
minut. Se cronome trează timpul parcurs.
NORMATIV: Media timpului sub 5 secunde.
Data efectuării probei
Octombrie 2010 Aprilie 2011Nr
crtNumele și
prenumeleAnul
nașterii
IIIIIIIVVMIIIIIIIVVM
1B.S.A. 19974”74”74”84”94”94”84”04”74”74”84”84”7
2F.A.D. 19974”95”05”05”15”05”04”84”94”94”95”04”9
3J.T. 19964”74”84”85”04”44”94”04”74”84”84”94”8
4L.D. 19965”05”05”15”15”25”14”94”94”95”05”04”9
5L.I.F. 19975”25”35”35”45”45”35”15”25”25”35”35”2
6N.Z. 19964”95”05”15”15”25”14”95”05”05”15”15”0
7D.D. 19964”74”85”05”04”94”94”74”74”84”84”94”8
8S.D. 19975”05”15”15”25”25”14”95”05”15”05”15”0
9V.D. 19964”74”75”05”04”94”94”74”74”84”84”94”8
10B.I. 19964”74”94”95”05”35”04”85”05”05”05”15”0
11C.N. 19965”35”35”25”35”45”35”15”25”25”25”35”1
12M.A. 19964”95”05”05”15”15”04”94”95”05”05”15”0
13B.F. 19964”95”05”15”25”25”14”84”95”05”15”15”0
14C.R. 19965”05”05”15”25”35”14”94”95”15”15”25”1
15N.R. 19975”55”65”65”75”75”65”25”25”35”45”45”3
16P.V. 19964”94”95”05”15”15”04”84”84”94”95”04”9
MEDIA 5”07 4”97

74

75REZULTATE LA PROBA DE CONTROL COMPLEXĂ 4
Jucătorul și mingea sunt l a 1m în continuarea
liniei formate de 5 jaloane așezate din 3 în 3m în
suprafața de pedeapsă. Jucătorul conduce mingea
printre jaloane, trage la poartă, revine în viteză
maximă la locul de plecare. Următorul
traseu începe după 10 secunde pauză. Se repetă
de 4 ori traseul. Se cronometrează scăzând
pauzele.
NORMATIV: SUB 35 secunde.
Data efectuării probei Nr
crtNumele și
prenumeleAnul
nașteriiOctombrie 2010 Aprilie 2011
1B.S.A. 1997 36.4 35.2
2F.A.D. 1997 35.7 34.9
3J.T. 1996 34.5 34.3
4L.D. 1996 34.2 33.6
5L.I.F. 1997 35.9 35.1
6N.Z. 1996 34.2 33.6
7D.D. 1996 36.1 35.3
8S.D. 1997 36.8 35.2
9V.D. 1996 33.7 33.5
10B.I. 1996 34.8 34.3
11C.N. 1996 35.3 34.8
12M.A. 1996 33.5 32.4
13B.F. 1996 35.3 34.1
14C.R. 1996 34.4 33.6
15N.R. 1997 36.6 36.2
16P.V. 1996 35.2 33.9
MEDIA 35.1 34.3

76
3032343638
B.S.A.F.A.D.J.T.L.D.L.I.F.N.Z.D.D.S.D.V.D.B.I.C.N.M.A.B.F.C.R.N.R.P.V.Octombrie 2010REZULTATE LA PROBA DE CONTROL COMPLEXĂ 4
Octombrie 2010
Aprilie 2011

77REZULTATE LA PROBA DE CONTROL COMPLEXĂ 5
Antrenorul de la careul de 6m oferă mingea cu
mâna în fața jucătorului care pornește cu viteză
de la linia de 16m și din săritură sau plonjon
lovește mingea puternic spre colțul porții
dinainte stabilit. Se execută 10 încercări, 5 din
sărituri și 5 din plonjon.
NORMATIV: 4 încercări reușite din săritură și
două încercări reușite din plonjon.
Data efectuării probei
Octombrie 2010 Aprilie 2011Nr
crtNumele și
prenumeleAnul
nașterii
săritură plonjon săritură plonjon
1B.S.A. 1997 3 2 4 2
2F.A.D. 1997 4 1 4 2
3J.T. 1996 4 1 4 1
4L.D. 1996 3 2 5 2
5L.I.F. 1997 3 1 4 1
6N.Z. 1996 3 2 5 1
7D.D. 1996 4 2 4 3
8S.D. 1997 2 2 4 2
9V.D. 1996 3 1 4 1
10B.I. 1996 2 0 3 2
11C.N. 1996 4 3 5 2
12M.A. 1996 3 1 4 1
13B.F. 1996 3 2 4 3
14C.R. 1996 2 2 4 3
15N.R. 1997 3 1 4 1
16P.V. 1996 4 3 4 2
MEDIA 3.12 1.62 4.12 1.81

78

79REZULTAT E LA PROBA DE CONTROL COMPLEXĂ 6
Jucătorul pornește cu viteză maximă de la colțul
careului de 16m în momentul când antrenorul
centrează de pe partea opusă a liniei laterale a
careului de 16m. Jucătorul atacă centrarea oferită
de antrenor și trage cu capu l la poartă din săritură
sau din plonjon (după felul centrării primite). Se
execută 10 încercări 5 de pe partea dreaptă și 5
de pe partea stângă.
NORMATIV: 3 încercări reușite de pe fiecare
parte.
Data efectuării probei
Octombrie 2010 Aprilie 2011Nr
crtNumele și
prenumeleAnul
nașterii
dreapta stânga dreapta stânga
1B.S.A. 1997 2 1 3 3
2F.A.D. 1997 3 2 4 3
3J.T. 1996 3 3 3 4
4L.D. 1996 4 2 4 3
5L.I.F. 1997 2 3 3 3
6N.Z. 1996 2 2 4 3
7D.D. 1996 3 4 4 4
8S.D. 1997 4 3 5 3
9V.D. 1996 3 2 3 4
10B.I. 1996 2 4 4 3
11C.N. 1996 3 3 3 5
12M.A. 1996 4 4 4 3
13B.F. 1996 2 3 3 3
14C.R. 1996 3 4 4 4
15N.R. 1997 1 2 2 3
16P.V. 1996 3 4 4 4
MEDIA 2.75 2.87 3.56 3.50

80

812.5.Analiza rezultatelor
În cadrul pregăt irii am observat că au fost folosite probe de control care să verifice
calitățile motrice ale jucătorilor precum și modul de manifestare a acestora în acțiuni complexe,
incluzând pro cedeele tehn ice de bază: lovirea mingii cu piciorul, lovirea mingii cu cap ul,
preluarea mingii cu piciorul, cu pieptul, conducerea mingii, amortizarea mingii, mișcări
înșelătoare.
În urma probelor de control date și baremurilor stabilite se pot trage următoarele
concluzii:
VITEZA 50m
La proba de control dată în luna octombrie m edia a fost de 7.8”, corespunzătoare
calificativului „bine”. 7 jucători s -au situat sub normă. La proba din luna aprilie media a scăzut
la 7.6”, deci cu 0,2 ”, 8 jucători fiind sub medie.
Ținând cont că viteza este o calitate greu perfectibilă consider că r ezultatele obținute sunt
bune, demonstrând că exercițiile folosite au fost bine alese și bine dozate.
SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE LOC
Media primei testări a fost de 1.98m aproape de calificativul „foarte bine”. Din cei 16
sportivi testați 6 s -au situat sub normă. La testarea a doua media a crescut la 2.04m, deci o
diferență de 0.06m. 6 sportivi obținând rezultate sub normâ.
Diferența dintre medii nu este concludentă, deci în pregătirea viitoare se va insista asupra
forței picioarelor, a detentei și a coordon ării.
REZISTENȚA 2000m
La prima testare s -a obținut o medie de 7.43 minute, calificativ „bine”. 8 jucători au
realizat timpii sub medie. Media celei de a doua testări a fost de 7.37 minute, o diferență de 0.06
minute, 9 jucători fiind sub medie.
Deși medi a obținută se situează în limitele calificativului „foarte bine”, prea mulți
jucători sunt sub normă, rezultatul bun datorându -se calităților unui număr prea mic de jucători.
TRACȚIUNI ÎN BRAȚE

82O probă de forță, în general grea și puțin plăcută elevilor. La prima testare media a fost de
9 tracțiuni, cu 6 elevi sub normă. La a doua testare media a crescut cu o tracțiune (10), sub
normă rămânând 3 elevi.
Rezultatul acestei norme este foarte bun, o explicație fiind pregătirea psihologică a
elevilor pentru ace astă probă, trezirea interesului pentru un aspect fizic plăcut și o forță în brațe
utilă.
RIDICAREA TRUNCHIULUI DIN POZIȚIA CULCAT ÎN ȘEZÂND ȘI REVENIRE
Media execuțiilor efectuate în 30 secunde, la prima testarea a fost de 22.4, calificativ
„bine”,8 juc ători fiind sub normă. La testarea din aprilie media a fost de 25.3, deci o diferență de
2.9 cu 6 jucători sub normă.
Rezultatele la această probă sunt bune, eficacitatea exercițiilor folosite fiind demonstrată.
ARUNCAREA MINGII MEDICINALE DE 3kg CU DOUĂ MÂINI DE DEASUPRA
CAPULUI ÎNAINTE
La testarea din octombrie media a fost de 8.37, 5 jucători fiind sub medie. La testarea din
aprilie media a crescut cu 0.25m ajungân d la 8.62m, cu 7 jucători sub medie.
Rezultatele se încadrează în calificativul „foarte bi ne”, tehnica aruncării le mai dă de
furcă jucătorilor împiedicându -i să obțină performanțe mai mari.
PROBA COMPLEXĂ 1
În cadrul acestei probe s -au înregistrat creșteri de la 2.81 la 3.65 la execuțiile cu piciorul
îndemânatic, diferență de 0.75 și de la 1. 68 la 2.06 la execuțiile cu piciorul neîndemânatic,
diferență de 0.38 . Sub media s -au situat cu piciorul îndemânatic în prima fază 5 jucători, pentru
ca la a doua testare să nu mai fie nici unul sub normă. La execuția cu piciorul neîndemânatic sub
normă s-au situat în prima parte 7 jucători, iar la a doua testare 6 jucători.
Rezultatele acestei testări ne indică necesitatea de a lucra mai mult pentru ambidextrie,
rezultatele fiind mult mai bune la execuțiile cu piciorul drep t decât la execuțiile cu piciorul stâng,
ori se știe că această vârstă este vărsta care dă rezultate bune în lucrul pentru ambidextrie.
PROBA COMPLEXĂ 2
Prin această probă s-a verificat viteza de reacție, îndemânarea și forța în acțiunea
complexă. La prima testare media a fost de 2.43 ea crescând la 3.18 la a doua testare.

83La testarea finală doar 3 jucători nu au îndeplinit baremul, deci calitățile fizice împletite
cu tehnica au dat rezultate bune.
PROBA COMPLEXĂ 3
Viteza cuplată cu tehnica conducerii mingii a dat rezultate bune în aceas tă probă. La
testarea inițială media a fost de 5 ”07, mai slabă decât normativul stabilit. La testarea din aprilie
media a scăzut ajungând la 4 ”97 cu 0.1 mai bună decât precedenta. Numărul jucătorilor sub
normă afost de 8 la prima testare și 12 la a doua t estare.
PROBA COMPLEXĂ 4
Este o probă în care se împletește viteza de deplasare cu îndemânarea, conducerea mingii
printre jaloane cu șuturi la poartă. Normativul în secunde a fost de 35, el a fost depășit cu 0.1 la
prima testare, peste normă fiind 9 juc ători. La a doua testare timpul s -a redus cu 0.7, fiind 34.3”,
peste normă fiind 7 jucători. La testarea din aprilie toți jucătorii și-au îmbunătățit timpul.
PROBA COMPLEXĂ 5
Viteza de deplasare, lovirea mingii cu capul din săritură sau din plonjon. Norma tivul de 4
încercări reușite din săritură și 2 încercări reușite din plonjon s -a realizat la lovirea mingii din
săritură, la testarea din aprilie. În octombrie media loviturilor din săritură a fost de 3.12, iar a
celor din plonjon de 1.62. Sub normă au fost 11 jucători la lovirea din săritură și 7 jucători la
lovirea din plonjon. În aprilie me dia încercărilor reuș ite din săritură a fost de 4.12, iar la cele din
plonjon de 1.81. Sub normă a fost un singur jucător la încercările din săritură și 6 jucători la
încercările din plonjon.
Se va lucra în viitor mai mult pentru precizia loviturilor cu capul din plonjon.
PROBA COMPLEXĂ 6
Capacitatea de decizie a jucătorului, alegerea procedeului în funcție de centrarea trimisă,
viteza de deplasare și de execuție, prec izia loviturii cu capul, iată conținutul acestei probe de
control. Normativul a fost de 3 încercări de pe partea dreaptă și 3 încercări de pe partea stângă.
La prima testare media încercărilor a fost de 2.75 de pe partea dreaptă și 2.87 de pe partea
stângă. La a doua testare normativul a fost depășit, de 3.56 pentru încercările de pe partea
dreaptă și de 3.50 pentru încercările de pe partea stângă. Un singur jucător nu a îndeplinit
normativul de pe partea dreaptă și toți l -au îndeplinit la centrarea de pe p artea stângă.

84Deci, elevii știu să decidă în funcție de centrarea trimisă, ei au ales procedeul cel mai
eficace.
Numărul mare de încercări la ultimele 6 probe, deși au necesitat un timp mai îndelungat
de execuție,au reuși t să înlăture factorul „întâmplare” apropiindu -se cât mai mult de realitate.
Elevii testați au realizat în majoritatea probelor progrese privind calitățile motrice s ub
forma lor generală și specifică. Evidente au fost salturile calitative după a doua verificare,
păstrându -se în continuare p erspectiva de progres. În viitor printr -o pregătire mai sistematică și
mai intensă un număr mai mare de jucători vor reuși să îndeplinească baremurile și să le
depășească. Din cele 12 norme de control 3 jucători au realizat 6 dintre ele , 5 jucători au real izat
7 norme, 2 jucători au realizat 8 norme, un jucător a realizat 9 norme, 3 jucători au realizat 10
norme, un jucător a realizat 11 norme si un jucător a realizat toate normele de control. Procentul
de realizare a normelor a fost în urma testării din lu na aprilie de 68.23%.

852.6.Probe și norme privind pregătirea generală și specifică
a grupelor de elevi de 12 -14 ani
Foarte
bineBine Slab
12 ani 7.9-8.0 8.1-8.2 8.3-8.5
13 ani 7.6-7.7 7.8-7.9 8.0-8.2Alergare de viteză 50m
14 ani 7.3-7.4 7.5-7.6 7.7-7.8
12 ani 196cm 186cm 180cm Săritura în lungime pe loc
14 ani 210cm 195cm 185cm
13 ani 7.41-7.45 7.46-7.40 7.51-8.0 Alergare de rezistență 2000m
14 ani 7.36-7.40 7.41-7.45 7.46-7.5
Aruncarea mingii de oină 46-50m 41-45m 36-40m
Tracțiuni la bară 8 6 5
Naveta în secunde 11-11.5 11.6-1212.1-12.5
Abdomen în 30 secunde 23-24 21-22 18-20
Mobilitate coxo -femurală cm 66-69 62-65 59-61
Lovirea mingii suspendate cu capul în 15 sec. 8 7 6
Genoflexiuni pe un picior 12 11 10
Aruncarea mingii medicinale, înainte de deasupra
capului 3kg8-9m 7-8m 6-7m
Norme privind dezvoltarea somatică 13 ani 14 ani 15 ani
Talia minimă în cm 1.51 1.61 1.65
Greutatea minimă în kg 40 45 51

86CAPITOLUL 3
ORGANIZAREA OBSERVĂRII
a)Observații la orele de educație fizic ă
b)Observații la antrenamente
c)Observații la jocurile de antrenament și de campionat
3.1.Observații la orele de educație fizică
În cadrul acestor ore observația am efectuat -o pe un număr mare de elevi, când de fapt am
procedat la selecționarea elevilor cu aptitudini pentru jocul de fotbal de performanță.
Aceste observații au avut ca scop descoperirea elevilor cu calități fizice deosebite. M -am
folosit de rezultatele obținute de ei la testarea S.U.V.A.D. înregistrată de pro fesori în școală. De
asemenea am ținut cont de dorința liber exprimată a acestora de a practica jocul de fotbal și
acordul familiei.
3.2.Observații la antrenament
Această observație pedagogică am folosit -o în cadrul antrenamentelor efectuate de elevi
laȘcoala Luncani.
Această metodă utilizată în antrenamentele elevilor și juniorilor observați a avut ca scop:
-Urmărirea formelor de manifestare a calităților fizice generale și specifice;
-Urmărirea modului – metodei de lucru – folosit pentru dezvoltarea cali tăților
motrice;
-Urmărirea metodelor și mijloacelor folosite.
Observațiile făcute la Școala Luncani le -am realizat în două cicluri de antrenament
săptămânale.

873.3.Observații la jocurile de antrenament și campionat
Observații le la jocuri au avut un cara cter mai diversificat . Cele mai multe dintre ele au
urmărit determinarea execuțiilor tehnico -tactice principale, a celor preferate sau a celor care se
manifestau spontan în jocul elevilor. O bservația a mai urmărit determinarea numărului de pase
efectuate î n timpul unui joc, de o echipă. Pasele au fost clasificate în trei categorii distincte: pase
scurte, de la 0 la 10m; pase medii de al 10 la 15m; pase lungi transmise la peste 15m.
Înregistrarea paselor am făcut -o pe întreaga durată a celor două reprize de joc. Pentru depistarea
oscilațiilor în precizia și numărul de pase, am împărțit timpul de jocîn 4 părți egale calculând
pasele precise și cele imprecise, ținând cont de cele trei categorii de pase pentru fiecare perioadă,
repriză și joc în parte. În final am calculat randamentul echipei prin regula de trei simplă,
realizându -l în procente. Înregistrările au fost făcute la un număr de 5 echipe din campionat.
Observațiile apar în fișele de observație de la capitolul anexe.
Pentru fiecare joc am folosit Fișe de observație după următorul model:
0’- 10’10’- 15’15’- …Total pe
reprizeTotal pe
meciRandamentul
echipei
+-+-+-+-+-
REPRIZA I 40 10 28 14 28 22 96 36 246 92
REPRIZA II80 14 40 14 30 28 150 56 33875.20%
Acest tabel oglindește numărul paselor scurte pe reprize – 50 și respectiv 94 sau totalul
paselor precise pe joc – 246 respectiv totalul paselor pe joc 338. Aceste date sunt folosite numai
pentru exemplifi care, ele nefiind reale.
AGENDĂ: semnul + reprezintă pasele precise
semnul – reprezintă pasele imprecise
Calitățile fizice manifestate la preluările de pe loc și din mișcare, la centrări, aruncări de
la margine și modul de executare a lovituril or libere au fost observate la aceleași echipe. Datele
obținute au fost notate pe o fișă de observație după următorul model:
PRELUĂRI CENTRĂRI LOVIT.
LIBEREARUNCĂRI DE
LA MARGINE
DE PE DIN
LOC MIȘCAREDE PEDIN
LOCMIȘCARE
+- + -+-+-+- +-
REPRIZA I 204152174etc
REPRIZA II 256258etc
TOTAL 45104010etc

88Precizia șuturilor la poartă am observat -o la echipe de elevi în jocurile de campionat după
cum urmează: am desenat dinainte machet a porții și când s -a tras la poartă, în funcție de locul
unde mingea a fost lovită în scopul transmiterii ei spre poartă pefișănotând un număr care
reprezintă cu aproximație distanța de la poartă:
Pentru exemplificare, cifrele cu semnul exclamării (9) reprezintă golurile înscrise. Cifrele
26, 25, 8, 15, 20 și 30 reprezintă șuturile respinse de către apărători sau portari. Cifrele 15, 20, 6,
10,12 reprezintă șuturile la poartă din repriza a doua.
Cifra 30 reprezintă șut ul expediat în repriza întâi de la 30m care a trecut peste bara
transversală a porții. Șuturi precise au fost acelea care au țintit spațiul porții.

89CAPITOLUL 4
PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
Rezultatele observației din lucrare au fost mater ializate prin fișe care cuprind datele
înregistrate la antrenamente și jocuri. Am efectuat 6 feluri de observații acestea cuprinzând
aspectele calităților fizice specifice procedeelor tehnice:
-Transmiterea mingii;
-Preluarea mingii;
-Centrarea mingii;
-Lovituri libere;
-Aruncarea de la margine;
-Trasul la poartă.
Datele recoltate în urma observației pedagogice se găsesc la s fârșitul lucrării în cadrul
fișelor de observație. Interpretarea acestor date o vom face în continuare.
Transmiterea mingii
Am procedat la observarea a 3 echipe în 10 jocuri. Au fost urmăriți astfel un număr de
aproximativ 60 jucători de vârsta 12 -14 ani, aceștia constituind obiectul lucrării de față.
Folosind calculul statistic am prelucrat datele ajungând la următoarele cercetări:
-Media paselor de la echipele de elevi este de 214;
-Media paselor imprecise la echipele de seniori este de 89, iar la elevi de 126.
Procentajul mediu al echipelor avansate este de 71.78 % iar al echipelor de elevi de
50.42%.
Se poate observa că există un decalaj foa rte mare între ele. Aceasta se datorează mai
multor cauze din care amintesc:
-Condiții de desfășurare a jocurilor diferite;
-Randamentul unei echipe depinde în mare măsură de adversarul direct;
-Procentajul paselor are și cauze de ordin tactic.

90Se poate const ata cănumărul paselor la un joc, la echipele de elevi este aproximativ egal
cu cel al echipelor de seniori, însă randamentul lor – procentajul paselor – este mult mai scăzut
ceea ce înseamnă că numărul paselor imprecise este mai mare decât la jucătorii ec hipelor de
seniori. Cauza este că la această vârstă ei au o rezistență mai scăzută la eforturi de lungă durată,
iar pregătirea tehnică este și ea inferioară față de cea a seniorilor.
La echipele de elevi, atât numărul paselor cât și procentajul într -un joc sunt mai mici
datorită vitezei de deplasare, de execuție și a procedeelor tehnice mai scăzute.
Numărul total al paselor la distanță scurtă la cele 4 echipe de elevi și două de seniori este
de 1540 din care pase precise sunt 542. Deci din trei pase una est e greșită. În ceea ce privește
pasele la distanțe medii raportul es te de 2.1 la 1. Situația cea mai critică se observă la pasele
lungi datorită lipsei de forță necesare lovirii mingii la distanță.
O altă constatare este aceea că cele mai frecvente pase sun t cele scurte ceea ce reiese și
din înregistrările efectuate. Pasele scurte se greșesc mai rar și când apar greșeli acestea nu sunt
de ordin tehnic ci din cauza intervenți ilor bune ale adversarilor.
Preluarea mingii
Nu am luat în considerare clasificarea obișnuită în funcție de partea corpului cu care se
execută acest element sau în funcție de procedeul folosit, ci am împărțit preluările în două
categorii după cum urmează.
-Preluări de pe loc
-Preluări din mișcare
Am considerat ca fiind preluări numai acele execuții care au necesitat din partea
jucătorilor un efort minim . Când mingea a venit de la distanță mică, pe jos și din față fără tărie,
jucătorul căreia i -a fost adresată pasa nu a executat preluarea ei ci a oprit mingea printr -o simplă
mișcare de opune rea piciorului. Această execuție nu poate fi considerată preluare în fotbalul
modern pentru că acest elem ent „preluare” tinde să dispară din fot balulmodern. Intrarea în
posesia mingii trebuie efectuată în așa fel încât să nu frâneze viteza de deplasare c i să o
mărească. La jucătorii noștri, mai ales la nivelul elevilor, acest lucru se observă destul de rar.
La cele 4 echipe observate s -au executat un număr de 418 de preluări de pe loc și numai
213 de preluări din mișcare. Dacă acest raport ar fi fost inve rs se putea aprecia că echipele joacă
într-o viteză medie.
Am considerat ca fiind preluări greșite acele execuții la care mingea s -a depărtat prea
mult de jucătorul executant.

91Calculând numărul preluărilor de pe loc și din mișcare o constatare este aceea c ă
preluările de pe loc sunt în raport de 2.6 la 1. Deci se poate afirma că din 3 preluări una este
greșită.
Centrarea mingii
Acestea sunt execuții prin intermediul cărora se transmite mingea din părțile laterale ale
terenului spre interiorul lui și în ce le mai multe cazuri în fața porții adverse. S -a constatat că o
echipă, în cadrul unui joc, execută prin jucătorii ei aproximativ 20 -24 centrări pe me ci. Numărul
total al centrărilor la echipele observate la jocuri a fost de 225 din care 104 au fost precise și 121
imprecise. Gradul de dificultate al acestui procedeu este mai mare pentru că jucătorul care
execută centrarea trebuie să lovească mingea din viteză mare, iar aceasta la rândul ei trebuie să
ajungăla un coechipier aflat și el în mișcare și marcat d e adversar. Centrări precise au fost
considerate acelea care au ajuns cât mai aproape de coechipierul aflat în fața porții adverse.
Centrările interceptate de portarul advers sau cele căzute în zonele libere ale suprafeței de
pedeapsă sau în spatele porții au intrat în categoria celor imprecise.
După efectuarea calculului statistic s -a constatat că raportul centrărilor este de 0.88 la 1.
Acest raport nefavorabil se datorează faptului că intervin unele cauze determinante care
influențează precizia centrărilo r în care amintesc:
-Viteză mare de deplasare;
-Marcajul strict;
-Poziția defectuoasă a piciorului de sprijin;
-Transmiterea mingii într -o direcție opusă față de cea de deplasare;
-Mingea trebuie transmisă în fața unui coechipier care se află în deplasare spre
poarta adversă.
Lovituri libere
Aceste execuții sunt efectuate atunci când s -a comis un atac neregulamentar, comportare
necuvincioasă a unui jucător față de adversar. Executarea loviturilor libere este facilitată de
faptul că jucătorii adverși sunt obliga ți să se așeze la o distanță de 9,15m de poziția mingii.
Aceste execuții sunt îngr eunate datorită faptului că partenerii de joc ai executantului sunt
marcați de adversar în funcție de gradul de periculozitate al loviturii libere, respectiv de distanța
și unghiul de unde se execută lovitura liberă. Raportul loviturilor libere este de 2.5 la 1.
Executarea precisă a loviturilor libere este determinată de următoarele cauze:
-Jucătorul executant nu este deranjat de adversar;

92-Execuția se poate face în cele mai bun e condiții;
-Ea poate fi executată cu piciorul preferat.
Aruncarea de la margine
Este elementul tehnic care în fotbal se execută cu membrele superioare. Acest lucru
atrage după sine posibilitatea unei execuții mai precise. Apar totuși și unele execuții n ereușite
datoritădemarcării defectoase a coechipierilor și executării neregulamentare . Într-un joc de
fotbal o echipă execută aproximativ 20 -25 aruncări de la margine.
Raportul dintre aruncările precise și cele imprecise este de 4.71 la 1 în favo area celor
precise, ceea ce înseamnă că după 4-5 execuții urmează o execuție imprecisă. Raportul este
foarte bun comparativ cu ce l al celorlalte elemente tehnice.
Trasul la poartă
Consider că jocurile observate sunt insuficiente pentru formularea unor con cluzii
definitive, dar suficiente pentru a arăta unele aspecte ale manifestării acestui element tehnic.
Șuturile la poartă le-am împărțit după criteriul distanței de unde au fost executate față de
poarta adversă. M -am străduit să apreciez distanța reală ș i în urma acestor aprecieri și notări an
alcătuit 3 grupe după cum urmează:
-Grupa 1– cuprinde totalul șuturilor care sunt executate din apropierea porții (maxim
10m).La meciurile observate totalul acestor șuturi au fost de 36 din care 19 au fost
trase în afara spațiului porții și 17 pe spațiul porții, înscriindu -se 5 goluri;
-Grupa 2– șuturile de la semidistanță au fost cele mai numeroase 80, din care 42 au
fost executate în afara spațiului porții, înscriindu -se doar 3 goluri;
-Grupa 3– șuturile de la dis tanță s-au executat foarte rar. Dificultatea în acest caz este
mai mare la elevi ca și la transmiterea paselor lungi. Totalul acestor șuturi a fost de
15, din care 16 au fost trase în afara cadrului porții, iar din cele 9 care au ajuns pe
spațiul porții nu s-a înscris n ici un gol. Analizând global executarea șuturilor am
constatat că totalul lor a fost de 131 din care nu au atins ținta (cadrul porții) 67, au
fost transmise pe spațiul porții 64și s -au înscris 8 goluri. Luând în considerare
raportul șuturilor precise, raportul este de 5.1 la 1.

93CAPITOLUL 5
CONCLUZII
Din materialele de specialitate studiate și completate cu observații personale reieșite în
timpul observării am ajuns la următoarele concluzii:
Datorită particularităților morf o-funcționale ale elevilor de 12 -14 ani la care se
referă lucrarea de față se poate afirma că această vârstă este cea mai indicată pentru
dezvoltarea calităților motrice de bază și specifice;
Dezvoltarea calităților motrice; viteza, rezistența, îndemânarea și forț a se va
asigura prin exerciții specifice jocului de fotbal sau prin jocul propriu zis, adăugând și
exerciții special concepute acestui scop;
Calitățile motrice se vor exersa în paralel cu procedeele tehnice, urmărindu -se și
dezvoltarea echilibrului, a capacității de stăpânire a aparatului locomotor, educarea
vederii periferice și a dezvoltării orientării în spațiu;
În cursa pregătirii fotbalistice a elevilor trebuie să existe o preocupare permanentă
pentru dezvoltarea armonioasă a indicilor morfo -funcțional i ai organismului;
Între calitățile motrice există o corelație în sensul că orice mișcare în fotbal
cuprinde toate calitățile fizice, însă una sau mai multe calități predomină asupra
celorlalte;
Calitățile motrice stau la baza însușirii corecte a exerciții lor tehnice;
În dezvoltarea calităților motrice o deosebită importanță trebuie acordată dozării
judicioase a volumului și intensității efortului.
Realizarea jucăt orului complet, reclamat de fotbalul zilelor noastre și mai ales de fotbalul
viitorului, nece sită un drum lung de pregătire, anevoios dar foarte judicios organizat. Acest drum
începe de la selecție, de la pregătirea acestor elevi de 12 -14 ani. Oferindu -le un bagaj motric
corespunzător, drumul spre înalta performanță le va fi mai ușor, mai plin desatisfacții.

94PROPUNERI
1.Propun ca la nivelul Federației Române de Fotbal în colaborare cu catedrele de fotbal
din Institutele de Ed ucație Fizică și Sport din țară să fie elaborată o lucrare metodică
care să foloseasc ă ca îndrumător în activitatea antre norilor și profesorilor cu
specialitatea fotbal privind dezvoltarea calităților motrice la nivelul elevilor și
juniorilor.
2.Să se stabilească un număr corespunzător de metode și mijloace de dezvoltare a
calităților motrice pe grupe de vârstă la nivelul elev ilor și juniorilor.
3.Normele și p robele de control să fie aplicate în mod unitar pe nivele de vârstă în
cadrul tuturor centrelor de elevi și juniori și a cluburilor sportive școlare cu secție de
fotbal.
4.Antrenorii loturilor naționale de juniori precum și cei cu mare experiență în munca de
instruire a elevilor și juniorilor să alcătuiască „modele” de norme și probe de control
care vizează dezvoltarea calităților motrice, care să fie puse la dispoziția tuturor
antrenorilor și profesorilor din țară.

95ANEXE

96FIȘĂ DE OBSERVAȚIE Nr.____
DATA _________________
LOCUL_________________________
SUBIECȚII _______________________________________________
TEMA __________________________________________________
0’- 10’10’- 15’15’- …Total pe
reprizeTotal pe
meciRandamentul
echipei
+-+-+-+-+-
REPRIZA I
REPRIZA II

97FIȘĂ DE OBSERVAȚIE Nr.____
DATA _________________
LOCUL_________________________
SUBIECȚII_______________________________________________
TEMA __________________________________________________
PRELUĂRI CENTRĂRILOVITURI
LIBEREARUNCĂRI DE
LA MARGINE
DE PE DIN
LOC MIȘCAREDE PE DIN
LOC MIȘCARE
+ -+ -+ -+ –
REPRIZA I
REPRIZA II
TOTAL