în contextul crizei din România Jena, rușinea și vinovăția: cercetare de teren în colectivit ățile studențești din Universitatea „Transilvania” din… [606730]

Ioana Anisa Atudorei  

Emoțiile morale  
în contextul  crizei din România  

Jena, rușinea și vinovăția:  
cercetare  de teren în colectivit ățile studențești  
din Universitatea  „Transilvania”  din Brașov 

Presa Universitar ă Clujeană 
2016

Referenți științifici:  
Prof. univ. dr. Dumitru  C. Batâr 
Prof. univ. dr. Emilian M. Dobrescu  

ISBN 978‐973‐595‐959‐3 

      © 2016 Autoarea  volumului.  Toate drepturile  rezervate.  
Reproducerea  integrală sau parțială a textului,  prin orice 
mijloace,  fără acordul autoarei,  este interzisă și se pedep‐
sește conform  legii. 
   
 Tehnoredactare  computerizat ă: Cristian‐Marius Nuna 
 
Universitatea  Babeș‐Bolyai 
Presa Universitar ă Clujeană 
Director:  Codruța Săcelean 
Str. Hasdeu nr. 51 
400371 Cluj‐Napoca, România  
Tel./fax: (+40)‐264‐597.401 
E‐mail: [anonimizat]  
http://www.editura.ubbcluj.ro

3 

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………………… 5
CAPITOLUL I. Abordarea multidisciplinar ă a emoțiilor sociale ….. 7
1.1. Abordarea emo țiilor ……………………………………………………….. 7
1.1.1. Antropologia emo țiilor ………………………………………………. 9
1.1.2. Tensiuni epistemologice în studierea emo țiilor ……………. 10
1.1.3. Importan ța ritualului în formarea și determinarea
emoțiilor morale ……………………………………………………… 15
1.2. Sociologia emo țiilor …………………………………………………….. 20
1.2.1. Cercetari empirice și teoretice asupra temei ………………… 25
1.2.2. Clasificarea emo țiilor ………………………………………………. 27
1.2.3. Teorii sociologice și teorii culturale ale emo țiilor ………… 33
1.2.3.1. Teoria dramaturgic ă a lui Erving Goffman …………….. 33
1.2.3.2. Teoria puterii și statusului a lui Theodore D. Kemper …. 37
1.2.3.3. Teoria emo țiilor institu ționale și a emoțiilor
impulsive a lui Stev en L. Gordon …………………………. 38
1.2.3.4. Teoria managementului emo țiilor a lui Peggy
A. Thoits …………………………………………………………… 38
1.2.3.5. Teoria muncii emo ționale a lui Arlie Russell
Hochschild ………………………………………………………… 40
CAPITOLUL II. Perspective de analiz ă ale emoțiilor ………………… 43
2.1. Construc ția cultural ă a emoțiilor sociale …………………………. 43
2.1.1. Cultura emo țională și moralitatea ……………………………… 50
2.2. Influen țe asupra emo țiilor versus influențe datorate
emoțiilor. Jena, ru șinea, vinov ăția ………………………………….. 55
2.3. Socializarea. Variabil ă determinant ă a emoțiilor morale. ….. 61
2.4. Importan ța teoriei înv ățării sociale și a consolid ării asupra
emoțiilor morale ………………………………………………………….. 66
2.5. Criza. Factor determinant al jenei, ru șinii și vinovăției? …… 67
2.6. Managementul și gestiunea imaginii ………………………………. 71
2.7. Efectele crizei asupra emo țiilor morale la nivel
microsocial și macrosocial ……………………………………………. 73

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 4 CAPITOLUL III. Emoțiile morale în contextul crizei din România.
Jena, rușinea și vinovăția: cercetare de teren în colectivit ățile
studențești din universitatea „Transilvania” din Bra șov –
cercetare calitativ ă …………………………………………………………. 77
3.1. Demersul cercet ării calitative ………………………………………… 77
3.2. Tema cercet ării calitative ……………………………………………… 77
3.3. Scopul cercet ării calitative…………………………………………….. 77
3.4. Obiectivele cercet ării calitative ……………………………………… 78
3.5. Alegerea tipului de cercetare …………………………………………. 78 3.6. Eșantionarea și construc ția grupului de discu ție ……………….. 79
3.7. Construirea ghidului de interviu …………………………………….. 80
3.8. Analiza și interpretarea datelor calitative ………………………… 81
3.9. Concluziile cercet ării calitative ……………………………………… 84
CAPITOLUL IV. Emoțiile morale în contextul crizei din România.
Jena, rușinea și vinovăția: cercetare de teren în colectivit ățile
studențești din universitatea „Transilvania” din Bra șov –
cercetare cantitativ ă ……………………………………………………….. 87
4.1. Demersul cercet ării cantitative ………………………………………. 87
4.2. Tema cercet ării cantitative…………………………………………….. 87
4.3. Scopul cercet ării cantitative …………………………………………… 87
4.4. Obiectivele cercet ării cantitative ……………………………………. 88
4.5. Încadrarea teoretic ă ……………………………………………………… 88
4.6. Conceptualizarea …………………………………………………………. 93
4.7. Elaborarea ipotezelor ……………………………………………………. 96
4.8. Stabilirea universului cercet ării și a eșantionului ……………… 97
4.9. Alegerea metodologiei de cercetare ……………………………….. 97
4.10. Eșantionarea și stabilirea e șantionului …………………………… 98
4.11. Elaborarea și pretestarea instrumentelor de cercetare ……… 99
4.12. Organizarea cercet ării ……………………………………………….. 100
4.13. Analiza și interpretarea datelor …………………………………… 100
4.14. Concluziile cercet ării cantitative ………………………………… 119
Concluzii ……………………………………………………………………….. 123
Bibliografie …………………………………………………………………….. 127
Anexe ……………………………………………………………………………. 141

5 Introducere
Cartea s-a conturat pe baza lucr ării de doctorat intitulat ă „Emoțiile
morale în contextul crizei din România” , pe care am sus ținut-o în luna
septembrie a anului 2014, la Universitatea din Bucure ști, Facultatea de
Sociologie și Asistență Socială.
Alegerea studiului emo țiilor s-a conturat plecând de la premisa c ă
aproape totul, dac ă nu chiar de la început, m ăcar la sfâr șit produce cel
puțin o emoție. Emoțiile comunic ă mai mult decât cuvintele și transform ă
actorii sociali în fiin țe complexe.
Am ales s ă studiez emo țiile morale, un domeniu nou în aria preocu-
părilor sociologice din România, deoarece consider c ă lipsa sau diluarea
acestora va determina anomii la nivel social. Personal, consider c ă o
interiorizare puternic ă a emoțiilor morale la nivelul actorilor sociali
echivaleaz ă cu o societate ideal ă în care justi ția se mută din institu ții în
fiecare individ, împiedicând astfel apari ția atitudinilor, comportamentelor
și acțiunilor indezirabile.
De ce emo țiile morale în contextul crizei? În jurul nostru se afirm ă
tot mai des c ă lucrurile nu merg într-o direc ție bună. Dificultățile eco-
nomice, sociale, politice sunt de fapt efecte resim țite ale crizei. Îns ă există
acele efecte perverse care ac ționează distructiv asupra sistemului de valori,
de la individual la colectiv, de la nivel micro-social spre mezo- și macro-
social. Așa cum afirma Raymond Boudon când definea efectele perverse,
acestea însumeaz ă o serie de ac țiuni individuale ce interrela ționează
între ele și determin ă rezultate colective nedorite și pe care nu le putem
anticipa: „Între fenomenele naturale și fenomenele sociale conven ționale,
stabilite conform voin ței și plăcerii umane, exist ă o clasă intermediar ă
care cuprinde configura ții și realități neintenționate: «clasa efectelor
perverse»”(Boudon, 1990, 164-181).
Dacă privim lucrurile dintr-o perspectiv ă antropologic ă ne putem
întreba cum va fi în viitor, ce va fi în viitor dac ă criza va afecta emo țiile
morale căci, „axul antropologic al unei societ ăți, așadar, îl constituie
oamenii de caracter, nu inteligen țele” (Bădescu, 1994, p.222). Ori, când
vorbim de caracter ne referim la: „ 1. Ansamblul însu șirilor fundamen-

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 6 tale psihice-morale ale unei persoane, care se manifest ă în modul de
comportare, în ideile și în acțiunile sale. ♦ Personalitate moral ă fermă.
♦ Însușire moral ă care se manifest ă prin perseveren ță, voință fermă și
corectitudine” (Dex, online). Prin urmare, emo țiile morale reprezint ă
factori multidirec ționali ai cursului social, politic, economic c ăci activeaz ă
resursele cognitive dup ă care urmeaz ă sau nu s ă acționăm” (Chelcea,
2008, apud. Oatley, Keith, 1996, p. 312).
Când frauda intelectual ă capătă dimensiuni nedorite nu ne r ămâne
decât să ne întreb ăm: Ce se întâmpl ă cu emoțiile morale în contextul
crizei? De ce sunt influen țate și cum sunt afectate? Care sunt cauzele lor?
Scopul lucr ării este acela de a propune o serie de strategii care s ă
determine internalizarea emo țiilor morale la studen ți pentru a diminua
comportamentele de fraud ă intelectual ă.
Cartea cuprinde patru capitole. Primele dou ă tratează emoțiile la nivel
teoretic, începând cu abordarea multidisciplinar ă a emoțiilor sociale și
continuând cu perspective de analiz ă ale acestora. Ultimele dou ă cuprind
partea de cercetare calitativ ă și cantitativ ă. Documentarea teoretic ă nu
mi-a oferit r ăspunsuri la dilemele pe care le aveam în leg ătură cu problema
tratată. M-am întrebat dac ă există legătură între criz ă și frauda intelec-
tuală și dacă există, cum sunt afectate emo țiile morale. Aceast ă întrebare
reprezintă fundamentul capitolelor trei și patru, care au drept scop oferirea
de răspunsuri în urma analizei și interpret ării datelor.

♥ ♥
♥

Studiul emo țiilor m-a cuprins. Pe unele le-am definit, le-am clasificat,
le-am analizat, iar pe altele le-am tr ăit. Am trăit emoții negative când
primul meu coordonator, profes orul Septimiu Chelcea m-a anun țat că se
retrage din activitatea didactic ă și am trăit emoții de bucurie când
actualul meu coordonator, profes orul Dumitru Batâr a acceptat s ă-mi fie
alături coordonându-mi lucrarea. V ă mulțumesc!

De asemenea îi mul țumesc colegei mele lect. univ. dr. Luiza Mese șan-
Schmitz pentru tot suportul oferit și celor care m-au sprijinit într-un fel
sau altul.

Îi mulțumesc familiei mele care m-a sus ținut, m-a în țeles și m-a ajutat.

7 
CAPITOLUL I.

Abordarea multidisciplinar ă a emoțiilor sociale
Omul pe care trebuie s ă îl realizeze educa ția
în noi nu este omul a șa cum l-a creat natura,
ci omul pe care îl vrea societatea, iar ea îl vrea așa cum îi cere structura sa interioara
[…]. În rezumat, educa ția, departe de a avea
ca unic sau principal obiect pe individ și
interesele sale, este, înainte de toate, mijlocul prin care societatea î și reînnoie ște neîncetat
condițiile propriei sale existen țe.
(Émile Durkheim,
Educație și sociologie,
1992/1980, pp. 67-68)
1.1. Abordarea emo țiilor
De secole, emo țiile au stârnit interesul filozofilor și savanților fiind
considerate pilonul în țelegerii comportamentului uman, factorul care
determină raportarea individului la societate. Homer (c. 752 î.e.n./1955)
menționa emo țiile în epopeea Iliada în cazul confrunt ărilor în război,
când războinicul simte ru șine, frică sau se simte palid; Aristotel împ ărțea
funcționarea mental ă în trei elemente de baz ă: cunoașterea, emo ția,
motivația în lucrarea Despre suflet (c. 402 î.e.n./1969); René Descartes
scria despre emo ții în celebrul Tratat despre sentimente (1649/1999;
Charles Darwin (1872/1967) le studia la om și animale în Expresia
emoțiilor la om și animale . Mai târziu Jean-Pau l Sartre (1948/1997) și
Richard L. Solomon (1980) argumentau c ă emoțiile sunt mai mult
acțiuni de care suntem responsabili, afirma ție ce direc ționează studiul
emoțiilor spre analiza ra ționalității acestora în cadrul ac țiunilor sociale.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 8 Robert A. Hinde (1985) a privit emo țiile ca un continuum, cu func ții
de motivare pe de o parte și funcții de comunicare pe de alt ă parte, ele
fiind interconectate între ele. Pr eocuparea pentru studierea emo țiilor a
fost una multidisciplinar ă, întrucât ele au fost tratate de domenii ca
filosofia (Solomon, 1976, Rorty, 1980 ), psihologia (Izard, 1977/1992;
Averil, 1982; Mandler, 1984), antropologia, sociologia (Hochschild,
1983; Kemper, 1978), istoria (Stone , 1977), neurofiziologia, etologia
(Izard, 1977/1992; Emde, 1980) ( apud Eibl-Eibesfeldt, 1984/1995, p. 123).
Analiza emo țiilor a determinat cercet ătorii interesa ți de studiul acestora
să argumenteze c ă emoțiile implic ă schimbări bine coordonate pe baza
sistemelor de r ăspuns experien țiale, comportamentale și fiziologice (Dolan,
2002; Ekman, 1992; Izard, 1977/1992; Lang, 1988; Lazarus, 1991; Levenson,
1994; Panksepp, 1995). Expresia facial ă a emoțiilor, comportamentul și
stările fiziologice sunt influen țate la nivel individual de prezen ța „altuia
semnificativ”, comportamentul și stările actorului social fiind semnificativ
modificate în func ție de context. Silvan S. Tomkins afirma c ă emoțiile
sunt seturi de r ăspunsuri organizate, „fiind capabile, când sunt activate
de stimuli simultani la nivel general, s ă distribuie la nivelul fe ței, al
inimii și al glandelor endocrine, modele de r ăspuns corelate între ele”
(Tomkins, 1962, pp. 243-244). În cazul emo ției care reflect ă frica, pe lâng ă
expresia facial ă exteriorizat ă se va intensifica și activitatea cardiac ă, în
timp ce la nivel comportamental individul dezvolt ă reacții de aparare.
Rolul reglator al emo țiilor este pus în eviden ță de Robert W. Levenson
care men ționează că emoțiile pregătesc organismul pentru un set de
acțiuni diverse asemenea unei fabrici m oderne care subscrie “just in time”
modelele de control ale sistemului nervos central, care determin ă o reacție
adecvată exact la momentul potrivit pentru ca mai apoi s ă elimine ceea
ce este nefolosit (Levenson, 2003, p. 351).
În procesul de socializare sunt inte rnalizate regulile dezirabile social
și astfel pot s ă apară reacțiile emoționale când se face „inventarul com-
parativ” cu ceea ce este permis sau etichetat la nivel social. În momentul
în care dezirabilitatea social ă este încălcată, la nivelul sistemului nervos
central apar „contradic ții” și astfel sunt dezvoltate reac țiile organismului.
În concluzie, emo țiile reprezint ă un întreg „laborator” în incinta c ăruia
stimulii exteriori și cei interiori se adun ă, acționează și determin ă reacții
emoționale care sunt comunicate social f ără ca individul s ă delibereze

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 9apariția lor. Sociologul american Douglas S. Massey afirma c ă: „Emoțio-
nalitatea r ămâne o for ță puternică și independent ă în acțiunile umane,
influențând percep țiile, colorând memoria, legând oamenii laolalt ă prin
atracție și reglând comportamentul lor prin vin ă, rușine și mândrie”
(Massey, 2002, p. 20).
1.1.1. Antropologia emo țiilor
Preocuparea antropologiei sociale pe ntru studiul întregului spectru
de culturi și societăți a pornit de la a șa numitele societ ăți „primitive” sau
nonoccidentale. În demersul cercet ărilor antropologice s-a recurs la o
metodă holistică, în care nu s-au realizat predic ții și nu s-au stabilit
ipoteze, întrucât se considera c ă acestea ar putea s ă aibă un aport negativ
asupra întregului demers de cercetare.
Antropologia pleac ă de la o abordare ce ține de individualismul
metodologic, de studiul care trebuie f ăcut în cadrul societ ății respective
prin includerea cercet ătorului în interiorul acesteia pentru a convie țui în
aceleași condiții cu cei analiza ți o perioad ă îndelungat ă de timp încât s ă
ajungă la encultura ție. Abordarea opus ă individualismului metodologic
este „holismul metodologic”, principiu teoretic conform c ăruia orice
entitate de ordin social reprezint ă un întreg distinct, care trebuie interpretat
în afara elementelor ce-l compun. Frantz Boas (1858-1942), fondatorul
antropologiei germane, analizeaz ă culturi diferite, lingvistica adoptând o
perspectiv ă diferită. Antropologul a recurs la identificarea cercet ătorilor
din cadrul comunit ăților locale, ulterior cerându-le acestora s ă se docu-
menteze despre propria cultur ă (Boas, 1940). Astfel a reu șit să adune
informații etnografice consistente despre culturile amerindienilor din
nord-vestul Pacificului. Primitive Art (1927) este lucrarea cu importante
influențe asupra abord ării studiului culturii materiale. Conform relati-
vismului cultural al lui Frantz Bo as (1858-1942), antropologul, cercet ătorul
trebuie să înțeleagă cultura din interiorul acesteia, s ă porneasc ă de la
propriile semnifica ții, deoarece o apreciere din exteriorul culturii ar fi
echivalent ă cu o reinterpretare dup ă valorile propriei culturi. Dup ă apre-
cierea acestuia, intrepretarea comparativ ă cu alte culturi reprezint ă o
distorsiune a rezultatelor cercet ării, deoarece cultura trebuie privit ă ca
un cumul de p ărți care interrela ționează și o influen țează.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 10Plecând de la simple curiozit ății pentru alte culturi, la jum ătatea
secolului al XIX-lea, antropologia se diferen țiază ca activitate prin în-
ființarea societ ăților științifice în Fran ța, Statele Unite, Anglia, Germania.
Nume importante ale noii științe au fost antropologii Edward Taylor
(1881/1896) care a sus ținut faptul c ă tot ce este înzestrat cu via ță este
însuflețit datorită spiritelor și demonilor ce guverneaz ă asupra acestora,
Bronislaw K. Malinovski (1922, 1935) prin studiul fenomenului kula,
sistem ce apare între triburile melan eziene din arhipelagul Trobriand în
care un rol major îl au emo țiile datorate ritualurilor practicat de c ătre
populația Dobu pe parcursul ceremoniilor, Alfred R. Radcliffe-Brown
(1964) care se opre ște asupra dispozi țiilor emoționale care stau la baza
oricărei societăți datorită rolului lor de a genera con știința de sine și fără
de care cultura nu i-ar putea determina pe indivizi s ă înțeleagă „funcția
socială a mitologiei și ritualului” (1964, p. 10), Oscar Lewis (1959) care
a demarat studii asupra s ăraciei pe popula ția din mediul urban din Mexic
și Puerto Rico unde a urm ărit și aspectele ce modeleaz ă comportamentul
indivizilor prin intermediul normelor, valorilor, factorilor cognitivi și
afectivi, Claude-Levi Strauss (1949/1971) care analizeaz ă structurile ele-
mentare ale rudeniei, teoria schimbului și inversarea problemei incestului,
toate având o puternic ă încărcătură emoțională.
Ėmile Durkheim (1858-1917), cel mai renumit sociolog francez,
recunoscut ini țial ca fiind fondatorul func ționalismului pentru ca apoi
să fie asociat cu domenii precum structuralismul, sociolingvistica, post-
modernismul, a fost cel care i-a influen țat pe Bronisl aw Malinovski și
Alfred Reginald Radcliffe -Brown deoarece ace știa s-au axat asemeni
predecesorului lor pe latura sociologic ă a fenomenului religios important
pentru emo țiile generate la nivelul structurilor grupale.
1.1.2. Tensiuni epistemologice în studierea emo țiilor
Catherine Lutz și Geoffrey M. White (1986) fac o trecere în revist ă
a cercetărilor antropologice realizate asupra emo țiilor în perioada cuprins ă
aprozimativ între 1976-1986. Pe parcursul lucr ării aceștia au analizat
tensiunile teoretice și epistemologice care apar în studierea emo țiilor.
Conform Catherinei Lutz și lui Geoffrey M. White, tensiunile s-ar reflecta
în divergen țe între materialism–idealism, pozitivism–interpretativism,

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 11universalism–idealism, individualism–culturalism, romantism–ra ționalism.
Totodtă apreciază că diferențe semnificative s-au înregistrat în concep-
tualizarea emo țiilor și a metodelor de cercetare.
Viziunea materialist ă în studiul emo țiilor și-a pus cel mai puternic
amprenta asupra analizei acestora. Conform acesteia, emo țiile sunt tratate
ca lucruri materiale, constituite biologic. Din perspectiva idealismului,
emoțiile sunt interpretate ca idei, ca fapte psihobiologice; sunt evaluative
deoarece au rol în formarea deciziei. Interiorizarea emo țiilor presupune
validarea acestora la nivel social, formându-se astfel o leg ătură între
emoție, putere și structura social ă. Abordarea pozitivist ă pune accentul pe
descoperirea emo țională (sau motiva țională), pe cauzele care determin ă
comportamentul, iar interpretativismul trateaz ă emoția ca pe un aspect
central al culturii.
Epistemologia ru șinii a fost preocupat ă de geneza acestei emo ții
morale și a căutat să găseasca răspuns la întrebarea: „Este ru șinea o
emoție înnăscută sau dobândit ă” ?
Charles Darwin (1872/1967) a demonstrat originea animal ă a vieții
emoționale umane, fiind promotorul ideii care sus ține universalitatea
expresiei faciale a emo țiilor și al teoriei evolu ționiste asupra emo țiilor.
Acesta a studiat pe copii s ăi și la diferite animale tipurile de emo ții și
expresivitatea lor facial ă, notând c ă există opt categorii de emo ții de
bază: ”1) suferin ță și plâns; 2) deprimare, triste țe, anxietate; 3) bucurie
și veselie; 4) meditare, proast ă dispoziție, îmbufnare; 5) ur ă și furie;
6) dispreț și dezgust; 7) surpriza, uimire, team ă, onoare; 8) ru șine, timi-
ditate, înro șire (Rimé, 2005/2007, p. 37).
Cercetând natura emo țiilor de ru șine și vinovăție, Charles Darwin
aduce în discu ție „natura st ărilor mintale care produc înro șire” (Darwin,
1872/1967, p. 187). Al ături de timiditate și modestie este amintit ă rușinea,
care are ca element esen țial autoobserva ția. În studiul asupra emo ției de
rușine apare descris ă exprimarea facial ă a înroșirii, pentru ca ulterior
Charles Darwin s ă emită „teoria ro șirii” conform c ăreia roșirea este „un
dispozitiv pentru expresie, dup ă cum se poate deduce din aceea, c ăci,
culoarea nu se extinde decât pe suprafe țele feței, a gâtului și a pieptului,
părțile cele mai expuse. Ea nu se dobânde ște, ci exist ă de la început”
(Darwin, 1872/1967, p. 193). Preocu parea pentru identificarea cauzelor
morale ale vinov ăției, dezvolt ă o altă perspectiv ă de analiz ă, la finalul

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 12căreia Charles Darwin argumenteaz ă că și această emoție este tot înn ăscută,
deoarece „nu con știința provoac ă înroșire”, ci gândul c ă fapta pe care a
săvârșit-o ar putea fi deconspirat ă. Faptele care ies din sfera dezirabilului
social, conform explica ției darwiniste, nu produc înro șirea decât în prezen ța
„altuia semnificativ”. Gre șala nedescoperit ă nu are reac ții fiziologie ex-
primate facial (Darwin, 1872/967, p. 191). Caracterul biologic al emo țiilor
morale de ru șine și vinovăție a fost exemplificat prin analiza cazului
Laurei Bridgman, care, de și era privat ă încă de la naștere de sim țurile
vizual și auditiv, totu și roșea. Ipoteza c ă acestea ar putea fi copiate sau
învățate prin procesul de socializare nu se exclude. Imediat ce a fost
emisă, ipoteza sa a fost acceptat ă de către oamenii de știință. Ulterior,
cercetările care au analizat rolul diferen țele culturale asupra emo țiilor au
determinat contestarea ipotezei darwiniste.
Otto Klineberg (1950), reputat psihol og social american contesta uni-
versalitatea expresiei faciale a emo țiilor, alăturându-se astfel concep ției
relativismului cultural, conform c ăruia acestea sunt însu șite prin procesul
de socializare.
Preocuparea lui Paul Ekman pentru studiul expresivit ății faciale a
emoțiilor a început la sfâr șitul anului 1960 când s-a axat pe analiza cul-
turilor izolate și a celor moderne, culturilor occidentale și nonoccidentale
(Ekman, 1969, 1987, 1994). Activitatea de cercetare a avut la baz ă trei studii
diferite: în primul studiu membriilor unei culturi li s-a cerut s ă exemplifice
facial diferite st ări emoționale pentru anumite sentimente, în cel de-al
doilea s-au analizat expresiile faciale ale emo țiilor rezultate în situa ții
neplăcute și neutre pe membrii culturii japoneze și americane, iar în
cel de-al treilea subiec ții au fost ruga ți să denumeas ă expresiile faciale
ilustrate pe chipuri prezentate în fotografii. De și studiul s-a realizat în
situații diferite, cu subiec ții cu capital cultural diferit, s-a constatat c ă
recunoașterea, încadrarea și etichetarea emo țiilor era comun ă (Izard 1972,
1990, 1994). O critic ă însemnat ă a fost prezentat ă de James A. Russell
(1994, 1995) care aten ționa că studiul a fost afectat de imposibilitatea
realizării unei traduceri care s ă suprapun ă perfect sensul cercet ătorului
cu cel pe care îl interpreteaz ă și alocă subiecții. Astfel, diferen țele de
traducere dintr-o limb ă în alta, dintr-o cultur ă în alta, au fost principale
argumente la critica ekmanian ă.

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 13Paul Ekman (1965) afirm ă și argumenteaz ă că emoțiile implic ă expre-
sivitatea facial ă, specia uman ă având 43 de mu șchi faciali care reprezint ă
o „zestre genetic ă” specific ă tuturor indivizilor i ndiferent de specie,
punând în eviden ță prin aceast ă afirmație universalitatea emo țiilor. O
cercetare semnificativ ă în argumentarea universalit ății emoțiilor s-a bazat
pe un studiului experimental efectuat în Noua Guinee (Ekman și Friesen,
1971). Din universul cercet ării sale au f ăcut parte adul ți și copii. Aten ția
a fost focalizat ă pe lipsa de interac țiune a caucazienilor cu lumea occi-
dentală. Lipsa idealurilor occidentale reflecta de fapt lipsa contactelor
cu acea lume care fiind necunoscut ă nu stârnea aspira ții locuitorilor din
Marea Guinee. Cercet ătorii au recurs la povestirea oral ă (story telling )
prin intermediul translatorilor, ev itând scrierea. Atât copiilor, cât și adul-
ților li s-au înmânat fotografii care exprimau diferite st ări pe care ace știa
trebuiau s ă le asocieze cu o emo ție pe care ei apreciau c ă o exprim ă în-
fățișarea din fotografie. Experiment ul presupunea ascultarea unei pove ști
de către copii. Ulterior, fiecare copil trebuia s ă asocieze povestea cu o
fotografie, în timp ce adul ților li se prezentau verbal trei emo ții și li se
ofereau dou ă fotografi. Cele dou ă fotografii trebuiau asociate cu dou ă din
cele trei emo ții expuse. Rezultatele studiului au fost remarcabile deter-
minând practic premisa universalit ății expresiilor faciale ale emo țiilor.
Așadar, obiectul de studiu a lui Paul Ekman și Wallace V. Friesen, care
susțin universalitatea emo țiilor, au avut un temei solid în urma inves-
tigației de teren.
Renumitul psihosociolog american Silvan S. Tomkins (1963) a fost
printre primii savan ți care au afirmat c ă rușinea are un caracter înn ăscut
și că reprezint ă o modalitate proprie de a fi postat ă, anume expresivitatea
facială. Rușinea și vinovăția au o serie de gesturi specifice: aplecarea
capului în jos când este resim țită emoția de rușine, spre deosebire de
situația de vinov ăți, când indivizii evit ă contactul vizual cu acuzatorul
sau îl prive ște pe furi ș, „îi fug ochii dintr-o parte în alta”, „ochii devin
bănuitori”, „pleoapele sunt par țial închise” (Darwin, 1872/1967, p. 150).
Psihologul american Donald L. Nathanson, o autoritate în domeniu,
afirma că „rușinea este mai degrab ă un auxiliar pentru afectele pozitive,
decât un afect cu adev ărat înnăscut…[dar] are toate caracteristicile
celorlalte afecte” (Nathanson, 1992, p. 138). Michele S. Reimer (1996),
profesor la Universitatea Temple din Philadelphia, sus ține capacitatea

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 14rușinii de a stopa afectele pozitive în anumite situa ții sociale. Cu ani în urm ă
se distinge ca profesor de psihologie George Mandler de la Universitatea
California din San Diego, care dezvolt ă o abordare important ă în analiza
emoțiilor. Aceasta este legat ă de consecin țele emoționale asupra individului
în situația în care datorit ă întreruperii activit ății acesta nu- și atinge obiectivele
sau planurile propuse (Mandler, 1975).
Donald L. Nathanson (1992) dezvolt ă teoria lui Silvan S. Tomkins
despre rușine și susține că rușinea și umilirea exist ă pentru a se declan șa
când apare un impediment în generarea afectelor pozitive. Cu toate
acestea, individul r ămâne interesat și dornic de situa țiile care genereaz ă
afecte pozitive. Ru șinea este un afect auxiliar înn ăscut de răspuns și un
inhibitor specific al continu ării interesului și bucuriei. Dac ă dezgustul
apare dup ă ce o persoan ă gustă ceva, rușinea funcționează numai dac ă a
existat la mijloc un interes sau dac ă a fost activat ă starea de bucurie.
Rușinea inhib ă interesul, bucuria sau ambele emo ții.
Concepția cognitivist ă este reflectat ă de către Richard S. Lazarus care
consemna c ă „emoțiile conțin înțelepciunea veacurilor” (Lazarus, 1991,
p. 820), ca semn al influen ței asupra controlului uman. Și Silvian S.
Tomkins (1963) sus ține aceast ă concepție deoarece apreciaz ă că există
expresii vocale ale emo țiilor cărora nu li se pot asocia expresii faciale
(sugerându-se autocontrolul), îns ă în cazul expresiilor faciale care exprim ă
emoții există realmente și expresii ale emo țiilor vocale. O alt ă controvers ă
în studiul emo țiilor este reprezentat ă de mecanismul de apari ție al emoțiilor.
Williams James (1884) realizeaz ă o analiză bipolară a emoției: în lipsa
și în prezen ța unui stimul cum ar fi de exemplu pericolul, întrebându-se
la început ce este o emo ție, pentru ca în final s ă publice articolul „Ce
este o emo ție?” în revista de filosofie Mind (Rimé, 2005/2007) în care
răspunde la întrebarea precedent ă. Acesta sus ține că emoțiile au deter-
minanți la nivel genetic, fapt pentru care modific ările apărute la nivelul
fiziologic al corpului vor declan șa emoții specifice. O astfel de perspectiv ă
de analiză a emoțiilor deschide drumul teoriilor fiziologice.
O altă abordare pleac ă de la premisa c ă emoțiile sunt generate dup ă
ce actorii sociali analizeaz ă situațiile. Abordarea cognitiv ă (care a dat
naștere teoriilor cognitive) este strâns legat ă de noțiunea de „ appraisal ”
(evaluarea situa ției), pe care o introduce Magda Arnold în 1960, cea care
ulterior a fost numit ă „mama fondatoare a teoriei moderne a evalu ării

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 15situaționale” (Roseman și Smith, 2001, p. 9). Complexe și diferite, emo țiile
ridică tensiunii epistemologice în studiul lor, dezvolt ă noi premise de
analiză (conform celor mai sus men ționate) și își aducânduc aportul
asupra vie ții sociale.
1.1.3. Importan ța ritualului în formarea și determinarea
emoțiilor morale
Alfred R. Radcliffe-Brown (1964), Jonathan H. Turner (1976), Grace
G. Harris (1978), Bruce Kapferer (1979), Vincen t Crapanzano (1980),
Gananath Obeyeseker (1981), Gilber t Herdt (1982), Karen A. Watson-
Gegeo și Geoffrey White (1987), Émile Durkheim (1936/1995) au fost
preocupați de studiul ritualului care poate influen ța experien ța personal ă
pe baza considerentelor culturale.
Studiul ritualului și al proceselor care pot fi explicate pe baza emo-
țiilor declan șate în timpul ritualului au deschis noi direc ții de cercetare
pentru studiul fenomenului de trecere în cadrul diferitelor culturi. Ritualul perceput ca proces de manifestare a emo țiilor este studiat atât pentru
rolul de a sus ține exprimarea emo țiilor universale, cât și pentru controlul
și inhibarea acestora. Vanessa Maher (1984) î și dezvoltă preocuparea
înspre studiul ritualului și susține că „ritualul a fost examinat ca o metod ă
constituită cultural pentru a distan ța individual de experien țele emoționale,
în special de emo țiile care exprim ă interese interzise” (Lutz și White,
1986, pp. 413).
Gananath Obeyesekere (1981) realizeaz ă o trecere în revist ă a cerce-
tătorilor interesa ți de studiul ritualului și consemneaz ă aspectele ce țin de
multifunc ționalitatea acestuia. Autoarea consemneaz ă că ritualul regle-
mentează raportarea experien ței individuale afectat ă de durere, team
ă,
jenă (Scheff, 1977); ofer ă oportunitatea indivizilor de a se alatura la
procesele sociale, prilej care determin ă „munca emo țională” pentru a se
integra în starea specific ă ceremoniei ritualului (Kapferer, 1979, Rosaldo
1984, Thois, 1989); examineaz ă distincția între „authentic” și „conven-
țional” în cadrul cercet ărilor etnografice (Hungtington, 1979); caut ă să
identifice ce anume distruge sau produce la nivel individual simboluri cu încarcatur ă emoțională sau cultural ă. Michelle Rosaldo (1983) studiaz ă

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 16ritualul pentru a observa ce este relevant pentru conceptele emo ționale
ale popula ției indigene și a moralit ății acesteia (Harris, 1978).
Studiul naturii umane îi capteaz ă interesul lui Émile Durkheim
(1936/1995) care alege s ă analizeze rolul religiei în societate pentru a
înțelege individul. Acesta apreciaz ă că ar trebui s ă studieze formele simple
de organizare pentru a simplifica demersul de analiz ă a cercetării. Alege s ă
cerceteze clanul, perceput ca fiind cea mai simpl ă formă de organizare
specifică populaliei din triburile australiene. Datorit ă polivalen ței religiei
introduce no țiunile de „sacru” și „profan”, termeni ce reprezint ă clasifi-
carea pe care indivizii o fac asupra lucrurilor reale sau ideale. Manifest ările
realităților sacre presupun ie șirea din profan când apar a șa-numitele
„hierofanii” (Eliade, 1965), atmosfer ă dominată de emoțiile activate de
sentimentul sacrului ce apare în societate prin participarea activ ă la ritualul
din cadrul ceremoniilor la care iau parte membrii colectivit ății.
Preocupat de studiul naturii umane, Émile Durkheim î și extinde
cercetarea asupra fenomenelor religioase și identific ă două categorii
fundamentale: credin țele și riturile. Credin țele sunt „st ări de opinie, con-
stând în reprezent ări”, iar riturile „modalit ăți de acțiune determinate”
(Durkheim, 1936/1995, p. 45). Pe parcursul cercet ării distinge un impor-
tant element de identificare, totemul care reprezint ă „nu numai un nume,
ci și o emblem ă, un adevărat blazon” (Durkheim, 1936/1995, p. 111).
Un alt ceremonial ilustrat de Émile Durkheim (1936/1995) prin care
sunt eviden țiate emoțiile este cel al doliului. Acesta con ține un protocol
de practici, prin intermediul c ărora este reprezentat ă tristețea provocat ă
de suferin ța afectivă declanșată de pierderea unei persoane dragi. Dup ă
ce a studiat doliul, Émile Durkheim a ajuns la concluzia c ă acesta este o
practică determinat ă de grup, chiar dac ă este practicat ă de fiecare individ
în parte. La fel se întâmpl ă și cu lament ările, care nu sunt rezultatul st ării
de tristețe, ci țin de sfera moralului, care are rol reglator la nivel social.
Émile Durkheim eviden țiază rolul pe care îl are participarea individului
la manifest ările ritualurilor și modul în care se creeaz ă legăturile sociale.
Legăturile sociale determin ă experien țe emoționale și influențează edu-
cația morală care la rândul ei dezvolt ă conștiința și conduita moral ă care
mențin integritatea societ ății. Rolul explicativ al emo țiilor în concep ția
durkheimian ă pune bazele teoriei conform c ăreia individul define ște și
interpreteaz ă situațiile cu ajutorul altora.

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 17Abordarea func ționalistă a ritualul presupune conformarea individului
care execut ă practicile pe care grupul le-a adoptat pentru exprimarea
credinței, constrângerea exterioar ă sau interioar ă, explicită sau implicit ă.
Această conformare determin ă și „managementul emo țiilor”, căci există o
discrepan ță între trăirea interioar ă a individului și trăirea pe care trebuie
să o exteriorizeze în acord cu practica grupului. Mai mult „con ținutul
conștiințelor” se schimb ă, căci ceremoniile religioase presupun interac-
țiunea indivizilor, care modific ă contactele dintre ei și îi apropie.
După ce a studiat ritualul, Émile Durkheim (1936/1995) a observat
că individul se conformeaz ă la practicile grupului. Aceste practici deter-
mină definirea societ ății de către grup, c ăci individul furnizeaz ă definiția
situațiilor, ci nu interac țiunile. Recuren ța practicilor rituale genereaz ă
patternuri-le pe care indivizii le adopt ă ca pe niște reguli, chiar dac ă nu
derivă din natura lor, ci a grupului. Aceste reguli externalizate prin
intermediul faptelor din timpul ceremonialului reflect ă valorile pe care le
împărtășesc toți, adică conștiința colectiv ă. Conștiința colectiv ă reprezintă
un cumul de cuno ștințe, asupra c ărora intervine înc ărcătura emoțională
care are rol de a ghida și determina conformismul gesturilor, ac țiunilor,
obiceiurilor, faptelor sociale, cogni țiilor individului la practicile și regulile
colectivității, fenomen întâlnit sub numele de „conformarea colectiv ă”.
Un alt factor important este reprezentat de „emblema” v ăzută ca
formă materială a reprezent ărilor colective care „constituie un centru de
adeziune la grup”, unde „spiritele individuale nu se pot întâlni și nici nu
pot stabili o comunicare decât dac ă se desprind de ele însele” care prin
„omogenitatea mi șcărilor creeaz ă în grup sentimentul sinelui și deci,
conștiința de a fi […] dar le simbolizeaz ă numai pentru c ă au contribuit
la formarea lor” (Durkheim, 1936/1995, p. 213). Emblema, nu reprezint ă
„doar un procedeu comod de a clarifica sentimentele societ ății față de sine,
ci ia parte la na șterea respectivului sentiment, fiind unul din elementele
lui constitutive” ( ibidem). Aici este eviden țiată legătura dintre emo ții și
cogniții. „Cultul negativ” este perceput ca un sistem care atrage abstinen ța
și implică suferința. Acestea aspecte sunt percepute ca și condiții necesare
pentru a p ătrunde în „cultul pozitiv” care are drept fundament sacrificiul,
care reprezint ă un procedeu de comunicare.
Émile Durkheim arat ă cum aceste manifest ări care constrâng moral
individul prin intermediul religiei, redau energia de care grupul are nevoie

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 18ca să se refacă și să reziste, asigurând astfel perpetuarea vie ții sociale.
Ordinea social ă este descris ă prin participarea individului la ritual, c ăci
acesta genereaz ă așteptările ce conduc la comportamente previzibile, la
emoții specifice. Ritualul se fundamenteaz ă pe principiul ”magiei sim-
patice”, principiu ce se refer ă pe de o parte la faptul c ă „ceea ce afecteaz ă
un obiect afecteaz ă și tot ce între ține un oarecare raport de proximitate sau
de solidaritate cu respectivul obiect”, iar pe de alt ă parte la ideea conform
căreia „trăirile produc tr ăiri asemănătoare” (Durkheim, 1936/1995, p. 326).
Prin urmare se poate observa c ă ambele principii au drept fundament
legea contagiunii, c ăci starea care îl „invadeaz ă” pe un individ se r ăsfrânge
și asupra celorlal ți.
Meritul lui Émile Durkheim în studiul ritualului nu const ă doar în
descrierea și analiza practicilor specifice acestuia, ci și a funcțiilor lui.
Ritualul a fost studiat nu pentru practicile pe ca re le presupune el, ci
pentru ceea ce reprezint ă, pentru efectele produse asupra indivizilor și
colectivității. El genereaz ă o serie de idei de abordare a faptului social, a
individului, iar meritul suprem const ă în formarea și determinarea emo țiilor.
Voi exemplifica concep țiile de abordare care se desprind din func țiile
multiple ale ritualului.
Primul aspect se refer ă la individul perceput ca fiin ță morală care se
formează în mijlocul colectivit ății, prilej care confer ă conformarea la
modelele tradi ționale de ac țiune. Émile Durkheim se opre ște asupra
totemului care este de fapt reprezentarea for ței ce stă la baza fiec ărei
credințe, oricât de primitiv ă sau evoluat ă ar fi ea și indiferent care ar fi
întruchiparea ei, asigurând principiul continuit ății vieții sociale. Astfel,
indigenul se conformeaz ă manifest ărilor incluse în ritual în semn de
obligație, de recuno ștință față de strămoși și pentru a- și îndeplini datoria
morală față de zeul care simbolizeaz ă clanul. Neândeplinirea rolului pe
care ritualul îl presupune implic ă îndepărtarea de ceilal ți. Aceasta ar
determina emo ții morale negative, a șa cum „totemul constituie izvorul
vieții morale a clanului […] to ți cei care apar țin de acelea și principiu
totemic, se consider ă legați din punct de vedere moral unul de cel ălalt”
(Durkheim, 1936/1995, p. 178). Vedem cum tradi ția ritualului cumuleaz ă
reprezentările colective, ca dovad ă a bunurilor mo ștenite din trecut, care
au avut for ța să mențină și să revigoreze indivizii, colectivit ățile și nu în
ultimul rând societatea.

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 19Al doilea aspect se refer ă la regenerarea emo țiilor și a reprezent ărilor
colective cu prilejul ceremoniilor din cadrul ritualurilor. Actele religioase
asigură prilejul și cadrul de interac țiune pentru revigorarea emo țiilor și a
reprezentărilor colective. La râ ndul lor, acestea confer ă stabilitate societ ății,
căci aceasta se redefine ște asigurându- și astfel continuitatea. Astfel apar
consemnate mi șcările „mimetice” (imitarea atitudinilor sau înf ățișării
unui animal), uzan țele „lacrimile trebuie s ă curgă, fie chiar și prin mijloace
artificiale”, ritul piacular care „este trist pentru c ă se straduie s ă fie trist
și o face pentru a- și afirma credin ța”, căci individul „plâ nge, geme […]
pentru a îndeplini o îndatorire pe care societatea nu uit ă să i-o reaminteasc ă”
(Durkheim, 1893/2001, pp. 363-366).
Al treilea aspect se refer ă la problematica consensului asupra nor-
melor sociale, la modul în care acestea sunt legitimate la nivel colectiv, dar și la procesul prin care se asigur ă valoarea lor pentru a fi inoculate în
viitoarele fiin țe morale. De aici deducem importan ța rolului comunic ării
sociale, c ăci credințele se inoculeaz ă și se regenereaz ă
în memoria indi-
vizilor doar dac ă sunt comunicate și „exprim ă viața în termeni de repre-
zentare, c ăci riturile o organizeaz ă și îi regleaz ă funcționarea” (Durkheim,
1936/1995, p. 379).
Cel de al patrulea aspect se refer ă la comunicarea colectiv ă a emo-
țiilor, căci spiritul colectiv reprezint ă de fapt spiritul fiec ărui individ.
Prilejul comunic ării colective a emo țiilor intensific ă sentimentele umane,
deoarece sentimentele și ideile tuturor indivizilor sunt canalizate c ătre
același scop. Indivizii formeaz ă acum un tot unitar în care tr ăirea emo-
țională este similar ă.
Prin enun țarea acestor aspecte am v ăzut cum Émile Durkheim evi-
dențiază natura social ă a emoțiilor datorit ă regulilor care le ghideaz ă expri-
marea. Consider c ă analiza ritualului are un rol deosebit de important la
nivel universitar, deoarece îns ăși organizarea evenimentelor confer ă ancore
atitudinale în deciziile, comportamentele și acțiunile studen ților. Dacă
institutele de cult religios ar trebui s ă fie pilonul central al sus ținerii
ritualului, mediul academic ar trebui s ă ocupe locul secund. Spa țiul public
este dezirabil s ă fie dominat de emo ții cu caracter reglator pentru a pre-
întâmpina comportamente deviante. Într-o societate în care materialis-
mul primeaz ă, valorile morale ocupând un al doilea loc, emo țiile morale
încep să se dilueze.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 20
1.2. Sociologia emo țiilor
M-am întrebat de ce o sociologie a emo țiilor doar acum, c ăci teritoriul
acestora a fost ”tatonat” demult, poate mai mult în mod implicit decât explicit. Din aria curricular ă universitar ă româneasc ă sociologia emo țiilor
a lipsit, și prin urmare, baza teoretic ă de înțelegere a faptelor și feno-
menelor sociale a fost deficitar ă.
Cercetarea autohton ă a sociologiei emo țiilor a prins avânt în ultimii
cinci ani, de și mi-aș permite s ă spun că emoțiile reprezint ă pentru societate
ceea ce reprezint ă apa pentru organismul uman. Avem grij ă să controlom
sănătatea indivizilor prin analiza și supravegherea apei potabile, dar nu
avem grij ă să „cultivăm” emoțiile morale care pot trezi con știința celor
care ar putea s ă săvârșească acte care intr ă în zona faptelor ilicite. În
acest sens Norbert Elia s (1939/2002) ilustreaz ă exemplar rolul emo țiilor
morale în lucrarea Procesul civiliz ării. Civilizarea omenirii este posibil ă
prin transformarea constrângerilor ex terne în constrângeri interne, fac-
torii coercitivi fiind reprezenta ți de „
simțiri morale” : „procesul civiliz ării
reprezintă o modificare a conduitei și a simțirii umane într-o direc ție
absolut precis ă” (Elias, 1939/2002, p. 211).
La nivel na țional, inițiator al sociologiei emo țiilor este profesorul
Septimiu Chelcea, în cadrul proiectului finan țat de către CNCSIS, Senti-
mentele sociale: ru șinea și vinovăția în spațiul românesc post decembrist
(2005-2008). Sub coordonar ea dumnealui s-au f ăcut cercet ări psihosociale
concrete privind cultura universitar ă și frauda intelectuala în universit ăți,
cercetări ce s-au concretizat în lucrarea „ Rușinea și vinovăția în spațiul
public ” (Chelcea, 2008).
Emoțiile au fost studiate la nivel interna țional, îns ă nefiind luat în
calcul specificul nostru cultural într-o cercetare comparativ ă cu societatea
americană de exemplu am putea înregistra diferen țe semnificative dac ă
specificul cultural ar reprezenta variabila independent ă.
Ulterior, într-o cercetare cu caracter explorator, realizat ă pe un eșantion
ad libitum ce a cuprins 80 de responden ți Ioana Atudorei (2011) dorea
să afle dacă există diferențe în opinia responden ților, referitor la atribuirea
emoțiilor morale pe care ei consider ă că ar trebui s ă le internalizeze

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 21persoanele care comit acte de violen ță domestic ă. „Speciali știi” incluși
în eșantion erau reprezenta ți de studen ții de la specializ ările sociologie și
asistență socială, plecând de la considerente ce țin de gradul de instruc ție
ce permite o aprofundare extins ă a fenomenului. „Nonspeciali știi” sunt
reprezenta ți de studen ți de la alte specializ ări, a căror arie curricular ă nu
dezvoltă în mod similar optica asupra fenomenului și urmărilor sale.
Rezultatele cercet ării au arătat că, cu cât nivelul de instruc ție asupra
fenomenului violen ței domestice este mai dezvoltat, cu atât se apreciaz ă
într-o măsură mai mare c ă abuzatorii ar trebui s ă resimtă emoții morale,
și mai mult ru șine și vinovăție, decât doar jen ă, jena fiind considerat ă
cea „mai slab ă” dintre cele trei emo ții morale (Atudorei, 2011, p. 89-92).
Așa cum aprecia Leon Festinger „ar fi iresponsabil ă, chiar nerealist ă
justificarea convingerii c ă americanizarea este un substitut pentru univer-
salizarea științei noastre [a psihologiei sociale – n.n.] sau a oric ărei alteia”
(Moscovici și Marková, 2006/2011, p. 34, apud Chelcea, 2013, p. 66).
Tot în lucrarea „ În căutare de principii” coordonat ă de profesorul Petru
Iluț, profesorul Septimiu Chelcea apreciaz ă în cadrul capitolului Indige-
nizarea psihosociologiei, cu referire special ă la România că „indigenizarea
psihosociologiei în România trebuie s ă porneasc ă de la realit ățile aca-
demice și culturale autohtone și europene, în leg ătură cu sinele românesc,
„sine intermediar” pe axa „sine vestic” – „sine estic” (Chelcea, 2013, p. 66).
Deși au fost cercetate înc ă din antichitate, emo țiile devin obiectul de
studiu al sociologiei abia între 1970-1980. Dac ă Charles Darwin sus ținea
universalitatea emo țiilor și expresivitatea comun ă a acestora în cadrul
diferitelor culturi, ulterior emo țiile au stârnit interesul pentru studierea
implicațiilor pe care le pot avea asupra ac țiunilor umane. Cum noi oamenii
nu urmărim un singur scop în acela și timp se formeaz ă o serie de moti-
vații la nivelul fiin ței umane (biologice, sociale, cognitive, de siguran ță)
care vor determina ac țiuni (Bernard, 2005/2007, pp. 92-93). Aceste scopuri
sunt însoțite de emo ții, iar individul con știent sau nu ajunge în fapt s ă-
și urmărească scopul pentru a tr ăi emoții. Prin urmare va demara ac țiuni.
Dacă nu ar spera s ă simtă emoții pozitive atunci nu ar avea a șteptări.
Așteptările canalizeaz ă și ele acțiunile către scop. Explorarea motiva ției
referitoare la continuarea studiilor la nivel universitar ofer ă o gamă largă
de răspunsuri. R ăspunsurile sunt asociate cu dorin ța de a profesa într-un
anumit domeniu, cu dezvoltarea oportunit ăților la nivel profesional, cu

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 22accesul către o clasă socială care să le ofere un statut social dezirabil, cu
obținerea de resurse materiale semnificative într-un mod și într-un mediu
care să le permit ă un nivel ridicat de calitate a vie ții și cu multe altele.
O analiză a răspunsurilor canalizeaz ă explicația motiva țională tot
către teritoriu emo țiilor, deși nu se primesc r ăspunsuri care s ă ia în calcul
fericirea, bucuria, pl ăcerea sau alte emo ții pozitive. Nici emo țiile negative
nu sunt exemplificate m ăcar implicit prin men ționarea afirma ților din
care să reiasă evitarea clasei sociale și a identit ății care nu ar atinge
optimul lor motiva țional. Voi exemplifica pe parcursul lucr ării legătura
dintre emo țile negative și clasele sociale.
În continuare voi ar ăta importan ța emoției asupra ac țiunii. Rimé
Bernard (2005/2007) dedic ă în „Comunicarea social ă a emoțiilor” două
subcapitole studiului re feritor la rolul emo țiilor în cadrul ac țiunii, mai exact
funcția emoțiilor în întreruperea și dezangajarea ac țiunii, dup ă descrierea
lui Érik Klinger (1975).
Potrivit acestuia, atunci când un obstacol se ive ște în drumul progresiv c ătre
un scop pot s ă apară cinci momente emo ționale înlănțuite succesiv. Se observ ă
totodată o revigorare a angajamentului: mi șcările sunt distribuite cu mai
multă forță, răspunsurile devin mai rapide, gradul de concentrare se m ărește,
scopul devine mai atr ăgător, iar scopurile alternative î și diminueaz ă valoarea.
Dacă obstacolul se men ține în cadrul acestor eforturi crescânde, intervine
a doua faz ă a dezangajamentului: r ăspunsurile pierd din punct de vedere
calitativ, devin mai pu țin elaborate și apare agresivitatea . Până în acest
moment individul este incitat s ă-și sporeasc ă eforturile, s ă caute alte c ăi de
atingere a scopului și, în cazul unor noi e șecuri să investeasc ă și mai mult
efort fizic și psihologic. Dar dac ă scopul este într-adev ăr imposibil de atins,
agresivitatea și revigorarea nu pot decât s ă ducă la o epuizare inutil ă. Pe de alt ă
parte, o întrerupere pur și simplu a ac țiunii ar deschide calea c ătre repaus. Ea
ar da astfel o semnifica ție pozitivă eșecului, iar adaptarea ulterioar ă ar avea de
suferit. Este vorba de fapt despre frânarea for țelor care au fost dezl ănțuite
până în acel moment. Revigorarea și agresivitatea trebuie deci s ă lase locul
unui dispozitiv cu func ții contrare, care s ă poată opri angajamentul, având
totodată o puternic ă valență negativă. Astfel, în a treia faz ă a procesului de
dezangajare apar puternice emoții negative . Din acest moment, combativitatea
și concentrarea individului se diminueaz ă. El începe s ă abandoneze partida,
sentimentul înfrângerii sau al e șecului se instaleaz ă, ceea ce genereaz ă emoții.
În funcție de circumstan țe ele pot varia de la u șoare decep ții la triste țe
profundă. În cadrul unei a patra faze, se instaleaz ă depresia propriu –zis ă.

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 23Acțiunea se încetine ște sau se opre ște, iar sentimentele de neputin ță sau de
disperare pun st ăpânire pe individ. Obiectele care au în mod obi șnuit valoare
pentru el nu mai suscit ă decât apatie, iar investi țiile sale sociale se reduc în
mod corelativ. Aceast ă fază marcheaz ă sfârșitul procesului de dezangajare.
Kliger consider ă că ea comport ă printre altele și elemente utile supravie țuirii.
Apatia, în mod special, are efectul de a reduce riscurile la care ne expunem într-un mediu neprietenos. Ea permite, în egal ă măsură, economisirea resur-
selor metabolismului în vederea unor momente propice. În a cincea faz ă, se
instaureaz ă redersarea (Rimé, 2005/2007, pp. 110-111).
Max Weber (1922/1978) a clasificat acțiunile dup ă felul în care se pro-
duc în: ac țiuni instrumental ra ționale, acțiuni valoric (axiologice) ra ționale,
acțiuni tradiționale și acțiuni afective. Probabil c ă acțiunile afective au
fost considerate incompatibile cu domeniu de interes al sociologie. Dar,
după cum apreciaz ă Williams James, care î și concentra aten ția asupra
scopului (c ăci emoția urmărește și un scop) și aprecia c ă scopul este
„o reprezentare cognitiv ă […] produsul unor opera ții de anticipare și
imaginare […] o stare dorit ă și pe care o vrem atins ă”, emoțiile ar fi trebuit
să ocupe un loc important în abordarea socialului datorit ă funcțiilor pe
care le exercit ă (Rimé, 2005/2007, p. 92). Sociologia emo țiilor deschide
o nouă abordare a realit ății sociale deoarece individul nu poate fi perceput
asemeni unei ma șini rigide care absoarbe informa ția și o proceseaz ă mecanic.
Acțiunile lui sunt transformate cu delicate țe de emoțiile resimțite, iar com-
portamentul lui este influen țat mai ales la nivel colectiv. Transformarea
este realizat ă prin intermediul func țiilor emoțiilor pe care le-am identificat
în lucrări de specialitate, și anume:
1) funcția de comunicare social ă (emoțiile se manifest ă prin raportarea la o
situație evaluativ ă a sinelui raportat ă la faptele sociale și evaluarea ulterioar ă
a imaginii de sine de c ătre ceilalți actori sociali semnificativi pentru individ)
(Rimé, 2005/2007).
2) funcția adaptativ ă (emoțiile morale, negative sau pozitive produc adaptarea la
mediul social prin diverse mijloace – autocontrol, m ăsuri ale autorit ăților
existente la nivel social, care prin intermediul metodelor coercitive încearc ă
să-și exercite controlul în vederea stabilirii echilibrului social, generând
oportunitatea individului de a supravie țui, a se dezvolta și a se realiza
printr-o continu ă comparație cu ceilal ți) (Simon, 1967; Sartre, 1948/1997;
Brehm, 1999; Pavelcu 1937; Lazarus, 1991/2011; Kemper, 1987).
3) funcția de autoreglare – energia psihonervoas ă este activat ă sau stopat ă în
funcție de necestiatea situa țională – încercăm să nu ne înfuriem și să ne
concentrăm asupra sarcinilor pe care le avem de îndeplinit (Roeser, 2011).

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 244) funcția de energizare a proceselor psihice – emo țiile activeaz ă funcțiile
cognitive și dau forța necesar ă indivizilor de a se angaja și a răspunde
altor provoc ări căci individul are capacitatea de a intui efectele generate
de anumite cauze, fapt ce îi confer ă oportunitatea de a interveni în re-
dresarea unor situa ții prin restabilirea st ării psihice (Roeser, 2011).
5) funcția de catharsis – asigur ă nevoia indivizilor de a se elibera de tensi-
uni și de a-și exprima emo țiile, asigurând echilibrul sistemului psihic al
individului. Astfel se evit ă situațiile care duc la dezechilibre înregistrate
la nivel social. Un rol important în acest sens îl are celebrarea ceremoniilor religioase (Durkheim, 1936/1995; Scheff, 1979).
În termeni marxi ști emoțiile sunt abordate sub aspect ideologic.
Conform acestei abord ări ele sunt percepute ca fiind categorii logice (de
exemplu: con știința de sine, con știința de clasă), ridicate la rangul de
realitate generatoare de for ță creatoare, care percepe „raporturile dintre
oameni, toate faptele și gesturile lor” ca „produse ale con științei lor”
(Marx și Engels, 1845/1968, p. 44). La Karl Marx (1845/1962) se disting
trei criterii care definesc ideea de clas ă: primul se refer ă la produc ția,
circulația și distribuția bunurilor și mărfurilor privite ca bog ății/capital,
al doilea la dorin ța de a accede la puterea politic ă și practic la lupta
pentru aceasta și cel de-al treilea la con știința de clasă. O analiz ă a idei
de conștiință ne apropie de sentimentele pe care individul le
interiorizeaz ă când analizeaz ă moralitatea ac țiunilor pe care le
interprinde. Ideea de con știință de clasă înglobeaz ă practic și emoțiile,
prin rolul lor de a regla viitoarele ac țiuni, deoarece orice ac țiune
urmărește o emoție. Accesul c ătre o clasă superioar ă produce emo ții de
bucurie, satisfac ție și în func ție de situa ție poate chiar jen ă, rușine,
vinovăție când scopul a „scuzat ˮ mijloacele. Abordarea dihotomic ă a
emoțiilor din perspectiva cognitiv ă și cea genetic ă contribuie și ea la
analiza bidimensional ă a emoțiilor, în timp ce „stratigrafia trupului și a
minții se suprapune semnifica tiv cu stratificarea emo ției individului la
nivel social” (Lutz și White, 1986, p. 407).
Și aspectul reglator al civiliz ării își pune amprenta asupra emo țiilor,
observându-se c ă „uzanțele de autoconstrângere, poten țialul conștiinței
și al reacțiilor emoționale se deosebesc ca întreg în alc ăturiea lor în mod
clar și evident de cele ale a șa numiților-primitivi; dar ambele sunt prin
structură modelări clar adorabile, cu o func ție natural ă aproximativ ase-
mănătoare” (Elias, 1939/2002, p. 254).

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 25Preocuparea pentru domeniul manierelor reflect ă „Ideile” lui Norbert
Elias despre faptele care se petrec „în spatele scenei”. El analizeaz ă normele
de control ale emo țiilor și impulsurilor care reprezint ă un bun exemplu
care contribuie la analiza formelor de stratificare și organizare social ă.
Norbert Elias subliniaz ă rolul de control pe care îl exercit ă emoțiile
demonstrând „c ă până și cel mai mic gest are importan ță și se integreaz ă
într-o evolu ție care tinde c ătre un control intim al emo țiilor și manierelor:
râsete și plânsete, râgâieli și vânturi nu se mai exteriorizeaz ă decât în
circumstan țe precise și după proceduri codificate; este ceea ce el nume ște
proces de civilizare” ( apud Kaufmann, 1995/1998, p. 17).
Prin urmare am ar ătat că emoțiile reprezint ă esența socialului, deoarece
canalizeaz ă acțiunile sociale c ătre scopul care este înso țit de emo ții. Indi-
ferent că sunt emo ții pozitive sau negative ele îndeplinesc func ții sociale.
Astăzi, mai mult decât în trecut, emo țiile reprezint ă o parte integrant ă și
indispensabil ă a vieții sociale. Mass-media, publicitatea nu fac altceva decât
să transmită și să activeze emo ții. Aducerea în prim-plan a importan ței
emoțiilor morale în cadrul structurilor sociale poate reprezenta recu-
perarea derapajelor atitudinale și decizionale din diferite domenii sociale
din zilele noastre.
1.2.1. Cercet ări empirice și teoretice asupra temei
În cadrul sociologiei generale se delimiteaz ă în ultimele trei decenii
sociologia emo țiilor. Separarea și conturarea sociologiei emo țiilor are loc,
după părerea profesorului de sociologi e Theodore D. Kemper în 1975
(Theodore Kemper, 1990, pp. 3-4). Domeniul este diferen țiat de Arie
Russel Hochschild, care publica în 1975 studiul The Sociology of Feeling
and Emotions, iar la San Francisco în cadrul reuniunii Asocia ției Americane
de Sociologie se organizeaz ă prima conferin ță pe tema emo țiilor. Urm ătorul
continuator al domeniului, este Randal Collins, care tot în anul 1975
publică lucrarea Conflict Sociology . Ulterior apar o serie de lucr ări care
își aduc semnificativ aportul în domeniul sociologiei emo țiilor și anume:
A Social Interactional Theory of Emotions (Kemper, 1978), Chatarsis
in Healing. Ritual and Drama (Scheff, 1979), volumele Emotion, Social
Theory, and Social Structure. A Macrosociological Approach (Barbalet,
1998/2001) și Emotions in Social Life. Criti cal Themes and Contemporary

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 26Issues (Bendelow, 1998), lucrarile Feeling and Emotions. The Amsterdam
Symposium ( 2004) , The Sociology of Emotions (Turner și Stets, 2005) ( cf.
Chelcea, 2008, pp. 11-12). Domeniul devine din ce în ce mai abordat.
Bernard Rimé, profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educa ției
a Universit ății din Louvain, cofondator al centrului de cercetare „Emo ție,
cogniție și sănătate” și președinte al International Society for Research
on Emotion public ă la Paris în 2005 lucrarea „ Le partage social des
emotions”, lucrare ce a fost tradus ă și în limba român ă și apoi publicat ă
în 2007 la Editura Trei cu titlul Comunicarea social ă a emoțiilor (Rimé,
2005/2007).
Profesorul de psihologie de la University of Virginia, Jonathan Haidt,
împreună cu o serie de profesori și cercetători public ă o serie de lucr ări
și articole dintre care le amintesc pe urm ătoarele: Social Functionalism
and the Evolution of Emotions (Keltner, 2006), The Moral-Emotion triad
Hypothesis: A mapping between three Moral Emotions (Contempt, Anger,
Disgust) and three Moral Ethics (Community, Auto nomy, Divinity). (Rozin,
1999), Culture and Emotion: Multiple Methods find new Faces and a
gradient of recognition . Cognition and Emotion (Haidt, 1999), Social
functions of emotions at four levels of analysis. Cognition and Emotion
(Keltner și Haidt, 1999), Emotions in social psychology: Essential readings
(Parrott, 2001), The positive emotion of elevation . Prevention and Treatment
(Haidt, 2000), Social functions of emotions. In T. Mayne și G. A. Bonanno
(Eds.), Emotions: Current issues and future directions . (Keltner și Haidt,
2001).
Profesorul Septimiu Chelcea apreciaz ă că „Durkheim este primul
mare sociolog care analizeaz ă geneza, natura, structura și funcțiile emoțiilor”
(Chelcea, 2008, p. 68). Preocupat de explicarea naturii faptelor sociale
analizează rolul pe care îl exercit ă emoțiile la nivel individual deoarece
conform teoriei contagiunii va influen ța și nivelurile microsocial și
macrosocial. În spa țiul psihologiei române ști, psihologul Vasile Pavelcu
(1900-1991) a demonstrat c ă emoțiile noastre au un fundament social,
deși obișnuim să le consider ăm ceva intim, personal. Tot el era cel care
analiza caracterul procesual al form ării sentimentelor, numind trei faze:
cristalizarea (caracterizat ă de instabilitate, st ări conflictuale), maturizarea,
decristalizarea (destructurare, când sentimentele se auto-maturizeaz ă,
dispar).

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 271.2.2. Clasificarea emo țiilor
Renė Descartes (1596-1650) în celebra lucrare „ Tratat despre sen-
timente” (1649/1999) , clasifică emoțiile în dou ă categorii: primitive și
particulare întocmind totodat ă și o ordine a sentimentelor „voi enumera
aici toate sentimentele principale, în ordinea în care pot fi ele astfel
descoperite” (Descartes, 1649/1999, p. 48). În articolul 69, men ționează
că „nu exist ă decât șase astfel de sentimente și anume: uimirea, iubirea,
ura, dorin ța, bucuria și tristețea; toate celelalte sunt compuse din cîteva
dintre aceste sentimente pentru c ă aceste șase sentimente sunt specii ale
lor” (Descartes, 1649/ 1999, p. 53).
În literatura de specialitate autohton ă clasificarea emo țiilor a fost
realizată după trei categorii distincte de tr ăiri afective. Conform autorilor
Mihai Golu (2005), Paul Popescu-Neve anu (1976), Vasile Pavelcu (1937),
Mielu Zlate (2000) deosebim:
a) procesele afective prim are (tonul afectiv, tr ăirile de provenien ță
organică, afectele. O aten ție deosebit ă trebuie s ă-i acordăm ter-
menului „afect”, care este „un termen umbrel ă care cuprinde o
gamă lagă și variată de trăiri pe care le experimenteaz ă individul,
incluzând atât stări emoționale (emoțiile discrete, dispozi țiile), cât
și trăsături ale afectivit ății (afectivitatea pozitiv ă și afectivitatea
negativă) ” (Barsade și Gibson, 2007, p. 38).
b) procesele afective complexe, unde intr ă:
– emoțiile, care pot fi clasificate în emo ții curente și emoții supe-
rioare. Emo țiile superioare au ca suport valorile, convingerile,
interesele și apar ca urmare a acord ării unor semnifica ții valorice
unor evenimente, propriilor activit ăți, unor întampl ări la care
subiectul asist ă. Ele apar deoarece sunt sau nu în acord cu
structurile motiva ționale ale subiectului. Emo țiile superioare
se împart și ele în trei categorii de emo ții: morale, estetice,
intelectuale.
– dispozițiile, care sunt mai slabe în intensitate decât emo țiile,
dar cu o extindere mai mare în tim p. Ele sunt rezultatul unui efect
cumulat al diverselor împrejur ări prin care subiectul a trecut.
c) procesele afective superioare, care implic ă personalitatea subiec-
tului și sunt puternic marcate de înv ățarea social ă. Aici sunt incluse

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 28sentimentele, care sunt tr ăiri atitudinale, atitudini afective profunde;
sunt latente sau chiar incon știente și au la baz ă elemente moti-
vaționale (trăiri, concep ții) și de aceea sunt influen țate puternic
de mediul social. Ele sunt considerate atitudini de personalitate, structuri stabile, ce au în componen ța lor trei elemente:
– elementul motiva țional, motiva ții superioare, multe incon știente;
– elementul intelectiv, pe de o parte cognitiv și evaluator al
unor situa ții, și cel care intervine în interpretarea subiectului,
iar pe de alta parte imaginativ, care produce iluziile pe care
subiectul și le face;
– elementul volativ. Aici sentimentul ac ționează ca un vector
de autoreglaj, care determin ă coportamentul.
Studiul emo țiilor a dus la clasific ări diferite, deoarece s-a constatat c ă
există o confruntare a abord ărilor teoretice: cea structural-dimensional ă
(analizeaz ă componentele emo țiilor din care rezult ă categorii diferite ce
se exclud între ele) și cea prototipical ă (are loc asamblarea compo-
nentelor emo ționale (Chelcea, 2008, p. 28).

Emoții primare vs. emo ții secundare
Psihologul american Paul Ekman de la Universitatea California, pe
baza cercet ărilor efectuate arat ă că există 4 expresii faciale: frica, mânia,
tristețea și bucuria, asupra c ărora factorii culturali nu intervin. Acestea
intră în categoria emo țiilor primare. Daniel M.T. Fessler (1999) ia în
calcul influen ța „logicii” emo țiilor, trăirea subiectiv ă a acestor emo ții și
expresia lor ( apud Chelcea, 2008, 30).
Reputatul sociolog în domeniul sociologiei emo țiilor, Theodor D.
Kemper (1987), lua în considerare patru emo ții primare: furia ( anger ),
frica ( fear), plăcerea ( joy), și tristețea (sadness) (Chelcea, 2008, 32).
Emoțiilor morale de ru șine, vinov ăție au fost încadrate de unii autori
în categoria emo țiilor primare: vinov ăția și rușinea de Carroll Izard (1971)
și Robert N. Emde (1980), ru șinea de către Silvian S. Tomkins (1984).
Gerrod W. Parrott (2001) include ru șinea în cadrul emo țiilor secun-
dare și al celor ter țiare, iar jena și vinovăția se regăsesc numai în cadrul
emoțiilor terțiare. Acesta realizeaz ă o clasificare ter țiară a emoțiilor,
identificând urm ătoarele categorii care vor fi prezentate în urm ătorul
tabel. Robert Plutchik adaug ă rușinea în cadrul emo țiilor secundare și

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 29doar vinov ăția în categoria celor ter țiare. Cu cât ne adâncim în studiul
emoțiilor constat ăm că există diferențe majore, dar s-a constatat c ă există
totuși șase emoții (mânie, surpriz ă, dezgust, fric ă, bucurie, triste țe) ce
pot fi încadrate în categoria emo țiilor primare. În decizia de a clasifica
emoțiile de jen ă, rușine, vinov ăție în categoria emo țiilor primare secundare
sau terțiare trebuiesc luate în calcul caracteristicile care disting emo țiile
de bază unele de altele și fenomenele afective. Argumente solide în
clasificarea emo țiilor aduce Paul Ekman (1992, p. 175) care le clasific ă
în funcție de: 1) semnalele universale distinctive; 2) prezen ța la primate;
3) răspunsurile fiziologice distinctive; 4) prezen ța sau absen ța ante-
cedentelor universale distinctive; 5) coeren ța în expresia r ăspunsului;
6) rapiditatea debutului; 7) durata emo țiilor; 8) posibilitatea de a fi
evaluate automat; 9) apari ția involuntar ă (Ekman, 1992, p. 175).
Tabelul 1. Clasificarea emo țiilor
după Gerrod W. Parrott (2001) în “Emotions in social psychology”
Emoție primară Emoție secundar ă Emoții terțiare
Dragoste Afec țiune Adora ție, afecțiune, dragoste, atrac ție,
grijă, tandrețe, compasiune,
sentimentalism
Dorință (sexuală) Excita ție, dorință, pasiune, infatuare
Pasiune Pasiune
Bucurie Veselie Amuzament, extaz, jovialitate,
plăcere, jubilare, satisfac ție, euforie
Entuziasm Entuziasm, zel, înfiorare, euforie
Satisfacție Satisfac ție, plăcere
Mândrie Mândrie, triumf
Optimism Speran ță, optimism
Încântare Încântare
Ușurare U șurare
Surpriză Surpriz ă Uimire, surprindere, stupefiere
Mânie Iritare Iritare, agitare, țâfnă
Exasperare Exasperare, frustrare
Furie Mânie, furie, ostilitate, ferocitate,
batjocură, acreală, dispreț,
resentiment, respingere

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 30Emoție primară Emoție secundar ă Emoții terțiare
Dezgust Dezgust, repulsie, dispre ț
Invidie Invidie, gelozie
Tortură Tortur ă
Tristețe Suferin ță Suferin ță, agonie, durere
Tristețe Depresie, disperare, neajutorare,
nefericire, durere, melancolie
Dezamăgire Dezam ăgire, anxietate
Rușine Ru șine, vină, regret, remu șcări
Indiferență Alienare, izolare, indiferen ță,
singurătate, înfrângere, jen ă, umilire,
insultă
Simpatie Simpatie, mil ă
Frică Oroare Alarm ă, șoc, frică, groază, teroare,
panică, isterie
Nervozitate Anxietate, nervozitate, tensiune,
neliniște, îngrijorare, triste țe

Conform considerentelor lui Paul Ekman pot conchide c ă emoțiile
de rușine și vinovăție se integreaz ă în categoria emo țiilor secundare.
Sociologul Robert Plutchik (1962/1991, 1980, 2002) aduce o contribu ție
important ă în clasificarea emo țiilor prin celebrul s ău „cerc” al emo țiilor,
în care întâlnim pe ce de-a doua latur ă opt emo ții primare: bucuria,
încrederea, frica, surpriza, triste țea, dezgustul, mânia, anticipa ția. „Roata
emoțiilor” arat ă că rușinea rezult ă din diada secundar ă (dezgust+fric ă),
iar vinovăția din diada ter țiară (plăcere+frică).
Dacă Émile Durkheim pleca de la o abordare func ționalistă a emo-
țiilor, profesorul de sociologie Warren D. TenHouten (1996) introduce
un model evolu ționist, conform c ăruia emoțiile sunt rezultatul rela țiilor
sociale. Acest model apare și la Émile Durkheim 1936/1995 care ar ăta
că emoțiile apar în cadrul ceremoniilor religioase. Prezen ța interacțiunii
sociale confer ă cadrul propice producerii emo țiilor sociale, fie ele negative
sau pozitive.

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 31Emoții statice vs. emo ții dinamice
Teoria func țional-structuralist ă face distinc ție între aspectele statice
și cele dinamice care apar în cadrul sistemului social. În viziunea lui
Talcott Parsosn (1951) aspectul „static” este definit în termenii varia ției
structurii sociale, iar aspectul „dinamic” în termenii schimb ării sociale și
ai funcțiilor sociale care apar în cadrul interac țiunilor. Distinc ția pe care
Talcott Parsons o adopt ă în abordarea dintre „static” și „dinamic”, se
aplică și între emo țiile structurale (st ări emoționale, care sunt relativ
stabile și fixe), în timp ce clasa emo țiilor de tranzi ție este reprezentat ă
de procesele care corespund schimb ării sociale (are loc trecerea de la
stări stabile la st ări opuse, de la pozitiv la negativ sau invers).
Studiul structurii sociale este important și datorită schimbării stării
emoționale. Steven L. Gordon apreciaz ă că schimbarea st ărilor emoționale
determină clasa emo țiilor tranzitorii și susține distinc ția care certific ă că
schimbarea social ă determin ă schimbarea emo țională „stimulii schimb ării
sociale ar trebui s ă schimbe r ăspunsurile emo ționale” (Gordon, 1985,
p. 136).
Un alt punct de vedere despre „emo țiile structurale” este cel al lui
Theodore D. Kemper (1978) care caracteriza „emo țiile structurale” (statice),
ca fiind puncte de echilibru relativ stabile și în cadrul c ărora apar pu ține
modificări în procesele de interac țiune. La polul opus situeaz ă „emoțiile
anticipate” (dinamice) și arată cum rela țiile viitoare (care se refer ă la
probabilitatea succesului sau e șecului rela ției) prospecteaz ă binele sau
răul în termeni de optimism sau pesimism. Theodor D. Kemper apreciaz ă
că anticipările pozitive implic ă trecerea de la evalu ări structurale negative
către evaluări structurale pozitive ale situa țiilor, iar anticip ările negative
implică trecerea de la evalu ări structurale pozitive la evalu ări structurale
negative. Astfel de tranzi ții generale descriu clasa emo țiilor dinamice, a
emoțiilor anticipate clasificate la rândul lor în emo ții pozitive (de speran ță)
și negative (temerile).
Apreciată ca fiind cea mai comun ă emoție (Kemper, 1978, 1990),
anxietatea poate fi încadrat ă atât în categoria emo țiilor pozitive cât și a
celor negative. Prin urmare la (K emper, 1978, 1990) sunt puse în eviden ță
cele două mari clase ale emo țiilor: emo țiile statice, sta ționare sau emo țiile
structurale și emoțiile dinamice, anticipate, emo țiile tranzitorii:

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 321) Plus + și minus – prev ăd emoțiile structurale, când condi țiile de
evaluare a emo țiilor sunt construite din condi ții pozitive sau
negative, stabile sau sta ționare.
2) Minus pentru plus – + și plus pentru minus + – prev ăd emoțiile
de tranziție, atunci când condi țiile de evaluare a emo țiilor sunt con-
struite din condi țiile pozitive sau negative care au fost anticipate.

Emoții pozitive vs. emo ții negative
Asemeni „profe țiilor de autorealizare” care sunt fundamentate pe
principiul st ării emoționale, emo țiile influen țează raportarea fa ță de sarcină.
Ele pot determina individul s ă urmeze modelul dezirabil de ac țiune sau
în caz contrar, s ă dezvolte strategii prin care s ă treacă peste obstacol. Una
din aceste strategii este frauda intelectual ă, ca expresie a lipsei controlului
social prin intermediul emo țiilor morale.
Deși opuse, „ambele tipuri de emo ții au func ție adaptativ ă, dar difer ă
fundamental dup ă ordinea apari ției în evolu ția omului, dup ă consisten ță
(abundant) și după specificitate” (Chelcea, 2008, p. 39). Se apreciaz ă că
„emoțiile negative sunt primele care apar, sunt mai consistente și mai
specifice ( cf. Workman și Reader, 2004, p. 299). Emo țiile pozitive pot fi
asemănate cu starea de spirit pozitiv ă, cu mențiunea că emoțiile se refer ă
la anumite împrejur ări semnificative pentru individ, sunt de durat ă mai
scurtă și ocupă prim-planul con științei umane. Starea de spirit pozitiv ă
este de durat ă mai îndelungat ă și ocupă fundalul con științei umane (Oatlez
și Jenkins, 1996). Emo țiile pozitive sunt rezultatul de moment al diferi-
telor cauze. Acestea se pot „dilua” sau chiar trece f ără a avea impact asupra
prim-planului con științei.
Emoțiile negative în schimb, sunt generate de evenimente semnifi-
cative pentru individ, ace știa exteriorizându- și trăirile emoționale. Dac ă
emoțiile pozitive pot trece aproape neobservate, cele negative au un impact
mult mai puternic și sunt urmate de ac țiuni. Emo țiile morale de jen ă, rușine
și vinovăție sunt incluse în categoria emo țiilor negative și sunt urmate de
acțiuni specifice din part ea individului care „las ă capul în jos”, evit ă
contactul vizual, dore ște să evite prezen ța altora semnificativi (cei care
au asistat la evenimentul care a produs emo ții negative), revine în grup
după o perioad ă mai lung ă de timp.

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 33Deși emoțiile negative creez ă disconfort la nivel individual, ele au și
rol reglator, deoarece ac țiunile de redresare comportamental ă față de „alții
semnificativi” creeaz ă emoții pozitive.
1.2.3. Teorii sociologice și teorii culturale ale emo țiilor
În acest subcapitol am f ăcut o trecere în revist ă a teoriilor socio-
logice și culturale care intr ă în sfera de interes a temei pe care o supun
atenției prin intermediul acestei lucr ări. Planul asupra c ăruia își exercită
influența emoțiile a determinat împ ărțirea acestora la nivel teoretic în
două tipuri de terorii:
a) teorii sociologice (sfera de interes este centrat ă pe rolul emo țiilor
în viața socială, pe rolul lor în construc ția sinelui, pe influen țele
pe care le au în cadrul interac țiunilor sociale și în restabilirea
echilibrului social plecând de la norme, pe atribu ția asupra cadru-
lui acțiunilor coercitive luate din rândul structurilor sociale);
b) teorii culturale, care consemneaz ă rolul normelor culturale în orien-
tarea emo țiilor și implicarea managementului asupra emo țiilor.
Ceea ce într-o cultur ă poate să dezvolte emo ția de vină, în altă
cultură nu are un corespondent emo țional identic.
Conform sociologilor Johnathan H. Turner și Jan E. Stets (2005)
teoriile sociale ale emo țiilor se împart în șapte categorii: 1) dramaturgia
socială și teoriile culturale; 2) teoriile ritualice; 3) teoriile simbolic-
interacționiste; 4) teoriile simbolic-interac ționiste care încorporeaz ă idei
psihanalitice; 5) teoriile schimbului; 6) teoriile structurale; 7) teoriile
evoluționiste (Jderu, 2012, p. 59).
1.2.3.1. Teoria dramaturgic ă a lui Erving Goffman
Sociologul american Erving Goffman (1922-1982) a folosit pentru
prima dată termenul de „soc iologie dramaturgic ă” în celebra lucrare „Via ța
cotidiană ca spectacol”. Erving Goffman, cel mai influent sociolog al
anilor 1960-1970 î și concentra aten ția asupra importan ței pe care o au
simbolurile și ritualurile în via ța de zi cu zi. Folosind ca tehnic ă de
cercetare observa ția participativ ă, primul s ău studiu de teren din insulele
scoțiene analizeaz ă viața socială folosind metafora teatrului. Autorul sub-
liniază ideea conform c ăreia individul tinde s ă adopte o serie de roluri,

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 34fiind „un actor social” pe o scen ă cu un public bine delimitat. Individul
ca actor social administreaz ă publicului impresiile pe care știe că audiența
le așteaptă, adică joacă un rol definit sociocultural într-un context social.
Această perspectiv ă de interpretare o reg ăsim și la Alex Mucchielli
care afirma c ă „orice cuvânt este o încercare de influen țare a celuilalt”
(Mucchielli, 2003, p. 11 ). Interpretarea const ă în controlarea și modelarea
comportamentului, a reac țiilor pentru ca individul s ă se poată conforma
așteptărilor celor din jur, proces ce se desf ășoară într-o anumit ă ordine
pe care o nume ște „ordinea interac țiunii” și care ar fi puntea de leg ătură
între nivelurile micro și macro social.
Pe parcursul analizei interac țiunilor, Erving Goffman clasific ă in-
teracțiunile directe în „interac țiuni nefocalizate” – individul este parte a
mulțimii în care comunic ă verbal cu un num ăr redus de persoane, focali-
zându-și atenția pe comunicarea nonverbal ă, și „interacțiuni focalizate” –
când individul î și mobilizeaz ă resursele spre a recep ționa mesajele
transmise de ceilal ți sau își canalizeaz ă resursele în ac țiunile pe care
aceștia le realizeaz ă. Interacțiunea în viziunea goffmanian ă reprezint ă
„influența reciproc ă a indivizilor asupra ac țiunilor celuilalt, atunci când
se află unul în prezen ța fizică imediată a altuia. O interac țiune se poate
defini ca suma actelor care se petrec pe parcursul unei anumite ocazii,
când un num ăr dat de indivizi se afl ă continuu unul în prezen ța celuilalt”
(Goffman, 1959/2003, p. 43).
Personal apreciez c ă o analiză sociologic ă a interacțiunii dintre eno-
riași și preot pleac ă de la func țiile discursului religios care prin intermediul
emoțiilor are menirea de a tra șa și de a transmite ansamblul de tr ăsături
morale individului, grupului, colectivit ății prezente. Prin extrapolare, efectul
se răsfrânge și asupra celorlal ți, deoarece etosul lor ac ționează ca un
mecanism cinetic. De aici și expresia „s ă faci ce spune preotul, nu ce
face preotul”, semn c ă managementul ac țiunii trebuie s ă țină cont de
faptul că trăim într-o societate pentru care moralitatea trebuie s ă repre-
zinte o valoare primordial ă. În acest context controlul trebuie s ă vină
„din interior”, prin centrarea asupra inocul ării emoțiilor morale. Prin
urmare putem vorbi de „managementul impresiei”, individul aflându-se
în postura de a performa un rol pentru a crea anumite impresii și a-i
influența pe ceilal ți, punând frâu autenticului și comportându-se con-
vențional.

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 35Adaptarea individului la situa ția în care urmeaz ă să fie intervievat
reprezintă un alt exemplu în care scenografia ocup ă un loc privilegiat
prin forța sa de comunicare, c ăci individul „se prezint ă” prin intermediul
acesteia, fiind favorizat sau defavorizat în func ție de indicatorii de
comunicare. Exist ă o etapă pregătitoare în care ținuta vestimentar ă va fi
atent selec ționată pentru ca al ături de accesorii s ă transmit ă ceea ce
intervievatorul a șteaptă. Adaptarea se realizeaz ă plecând de la etosul
individual care este puternic influen țat de prezen ța sau absen ța normelor
culturale legate de specificitatea postului. Miza unei astfel de „afi șări”
este formarea unor „radiografi pozitive” care s ă îl posteze într-o lumin ă
favorabilă și să îi aducă satisfacție și beneficii. Altfel ajungem la un un
consens de fa țadă, deoarece exist ă o diferen ță între opiniile interiorizate și
mesajul transmis, adic ă vorbim de „afirma ții bazate pe valori la care toat ă
lumea prezent ă se simte obligat ă să adere” (Goffman, 1959/2003, p. 37).
Dezirabil ar fi s ă existe o compatibilitate în cadrul acestor „ac țiuni
focalizate”, între ce „ofer ă” și ce „transmite” individul legat de impre-
siile din cadrul interac țiunii. Rolul , concept cheie în teoria sociologic ă,
evidențiază așteptările sociale care sunt asociate statusurilor și analizeaz ă
manifestarea acestor ac țiuni. În func ție de felul în care este interpretat
rolul putem deosebi „performerii one ști” – în cazul c ărora realitatea
coincide cu performarea, adic ă prezintă în fața celorlal ți ceea ce sunt ei
în realitate –, iar la cel ălalt capăt se află „performerii cinici” – în cazul
cărora exist ă o discrepan ță majoră între ceea ce sunt ei în realitate și
ceea ce afi șează că sunt în fa ța celorlalți (Chelcea, 2008, p. 73).
Urmărind să obțină emoții dezirabile la nive l social, individul î și
prezintă rolul încercând s ă se conformeaze unor reguli care produc emo ții
pozitive. În caz contrar tr ăiește emoții negative, deoarece intr ă în contra-
dicție cu așteptările culturale transmise pentru men ținerea normelor,
valorilor care asigur ă ordinea și stabilitatea social ă. Această interpretare
a modelului dramaturgic al emo țiilor traseaz ă inserția în cadrul teoriilor
culturale, dar nu se pot omite abord ările legate de ritual, interac țiune,
schimb specifice teoriilor sociologice. Analiza intensit ății emoțiilor morale
negative (jena, ru șinea, vinov ăția) este interesant ă din perspectiva socio-
logiei dramaturgice atunci când vorbim despre „performerii cinici” al
căror comportament tocmai este deconspirat. În spa țiu culturii române ști
zicala „minciuna are picioare scurte” tinde s ă descurajeze performarea

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 36cinică și să traseze linii care s ă direcționeze comportamentul înspre
autentic, determinându-l pe individ s ă anticipeze disconfortul pe care
l-ar putea sim ți într-o situa ție care poate s ă deconsprie „masca” com-
portamentului nonautentic. Și opera eminescian ă conține o idee similar ă
în celebra „ Glossă” care influen țează cultura român ă. Aceasta încurajeaz ă
acest tip de gândire deoarece suntem invita ți să rămânem „Privitor ca la
teatru/Tu în lume s ă te-nchipui;/Joace unul și pe patru/ Totu și tu ghici-vei
chipu-i,/ Și de plânge, de se ceart ă,/ Tu în col ț petreci în tine/ Și-nțelegi
din a lor art ă/ Ce e rău și ce e bine. (Eminescu, 1995, p.89). Îmi permit
să extrag de aici rolul reglator al expresiei, care prezice prezen ța emoțiilor
morale negative ce nu ar fi dezirabil s ă apară la nivel individual sau
grupal deoarece ele aduc un defavor imaginii actorilor sociali, diminuând
probabil dorin ța celorlalți de a se implica în interac țiuni viitoare cu ace știa.
Erving Goffman (1959/2003) consacr ă analiza sociologic ă a „omului
ca ființă expresiv ă” și ca „actor interpretativ” și admite c ă „armonia
socială este un ideal optimist, dar nu neap ărat necesar bunei func ționării
a societății”. Personal nu ader la idee a lui Erving Goffman deoarece
consider c ă armonia social ă este un ideal optimist, greu de atins, dar nu
imposibil și neapărat necesar pentru o bun ă funcționare a societ ății. Dacă
am face studii și analiză comparativ ă în domeniul sociologiei s ănătății
indivizilor între societ ățile caracterizate de armonie și cele dezorganizate,
probabil am constata c ă starea de s ănătate ar atinge un scor mai înalt în
societățile armonioase comparativ cu cele lipsite de aceast ă caracteristic ă.
Ader la concep ția nietzschenian ă conform c ăreia ce nu ne omoar ă ne
face mai puternici, dar consider c ă apar totu și niște modific ări semni-
ficative care produc deregl ări. Doar dac ă mă gândesc la analizele asupra
sinucederii f ăcute de Émile Durkheim (1897/1993) înt ăresc ideea enun țată
anterior. Dorin ța de a trăi emoții pozitive canalizeaz ă fluxul ac țiunilor
către bunăstare individual ă și interindividual ă, deoarece un om fericit și
echilibrat se poate preocu pa de fericirea celorlal ți, pe când unul nefericit
trebuie să încerce s ă-și redreseze propria stare. Solidaritate mecanic ă
dezvoltă o societate „s ănătoasă” tocmai prin confortul dat de lipsa inter-
pretărilor situa țiilor, de încrederea în autenticitatea situa țiilor. Mă pot
alătura concep ției goffmaniene doar dintr-o perspectiv ă conflictualist ă,
deoarece apreciez c ă în situație de conflict, de criz ă nu apar doar efecte
negative, ci și efecte pozitive. De mult ori criza genereaz ă progresul

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 37prin adoptarea de solu ții inovative. Cu toate acestea este posibil s ă se
înregistreze un progres mai mare și mai rapid tot în societ ățile bazate pe
solidaritate mecanic ă. Acestor societ ăți le este specific ă cooperarea care
are drept țintă echitatea schimbului și prin urmare tinde s ă confere o
plusvaloare generalizat ă la nivel social, ci nu individual cum va produce
societatea organic ă caracterizat ă de competi ție.
1.2.3.2. Teoria puterii și statusului a lui Theodore D. Kemper
Theodor D. Kemper (1978), profesor de sociologie la St. John's
University (SUA), prezint ă în A social Interac țional Theory of Emotions
teoria „puterii și a statusului”. Septimiu Chelcea rezum ă ideea lui Theodore
D. Kemper, conform c ăreia în cadrul interac țiunilor sociale prezente, trecute
sau imaginare iau na ștere o serie de emo ții care ar rezulta în urma „dis-
tribuirii puterii și a statusurilor" (Chelcea, 2008, p. 77, apud Kemper,
2002, p. 54).
Diviziunea muncii sociale reflect ă apariția claselor, prilej de instituire
a puterii și de recunoa ștere a statusului social. Cum acestea sunt dobân-
dite în cadrul formelor structurii sociale se vor dezvolta aspira ții la nivel
individual și vor determina un mediu de lucru competitiv, c ăci în general,
actorii sociali tind c ătre un status superior. Toate aceste schimb ări presu-
pun motiva ții, dorințe, aspirații, idealuri care sunt înso țite de emo ții și
vor genera la rândul lor emo ții.
Dobândind statutul de student individul î și deschide noi orizonturi
prin oportunitatea de acumulare a competen țelor. Capitalul informa țional
îi va permite schimbul de putere în cadrul structurilor sociale. În situa ția
în care individul va înregistra un succes vor ap ărea emoțiile pozitive, iar
insuccesul va determina emo ții negative. Emo țiile negative apar pe fondul
autoatribuirii insuccesului, când indivizii vor sim ți jenă, rușine, vinov ăție
într-o măsură mult mai mare decât atunci când insuccesul este atribuit
factorilor externi. Am prezentat aceast ă teorie datorit ă perspectivei pe
care o deschide în explicarea apari ției emoțiilor morale pornind de la
relația putere–status.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 381.2.3.3. Teoria emo țiilor institu ționale și a emoțiilor impulsive
a lui Steven L. Gordon
Preocuparea pentru domeniul sociologiei emo țiilor îl determin ă pe
Steven L. Gordon (1981) s ă împartă emoțiile în func ție de provenien ță
în două categorii distincte: „emo ții biologice” (r ăspunsurile emo ționale
sunt datorate stimulilor) și „emoții culturale” (se dezvolt ă pe parcursul
procesului de socializare). „Cultura emo țională” în opinia lui Steven L.
Gordon însumeaz ă: senzațiile corporale, gesturi expresive și acțiuni, situ-
ația socială sau relația socială și cultura emo țională. Cultura emo țională
este generat ă de credin țe, norme și cuvinte din vocabularul specific al
limbii respective, care pot fi asociate cu etichete ce ajut ă la descifrarea
emoțiilor) (Gordon, 1990, pp. 151-152, apud Chelcea, 2008, p. 80).
Preluând de la Ralph H. Turner (1976) distinc ția dintre sinele inst-
ituțional și cel impulsiv, Steven L. Gordon diferen țiază în cadrul culturii
emoționale orientarea institu țională, caracterizat ă de emoții instituționale
(definite prin adecvarea la normele dezirabile social) și orientarea impul-
sivă, caracterizat ă de emoții impulsive (care nu sunt reglementate de
normele institu ționale). Viziunea lui Steven L. Gordon în abordarea
sociologic ă a emoțiilor este important ă nu doar prin diferen țierile făcute
în cadrul emo țiilor, ci și prin ideea de control care presupune manage-
mentul emo țiilor. Actorii sociali dezvolt ă o atenție sporită în afișarea și
expunerea emo țiilor ( display rules).
1.2.3.4. Teoria managementului emo țiilor a lui Peggy A. Thoits
Profesoara de sociologie Peggy A. Thoits de la California State Uni-
versity introduce ideea de management al emo țiilor luând în discu ție în
acest sens: a) sursele discrepan ței dintre emo ția resimțită și regulile de
afișare a emo țiilor; b) strategiile de management al emo țiilor sau dezvol-
tarea de solu ții pentru a reduce discrepan ța dintre emo ția trăită; c) emoția
care se așteaptă să fie afișată în acord cu regulile culturale și condițiile în
care managementul emo țiilor eșuează (Chelcea, 2008, p. 91).
Peggy A. Thoits consider ă că emoția implică: 1) evaluarea stimulilor
situaționali sau contextuali; 2) modific ări ale senza țiilor fiziologice sau
corporale; 3) afi șajul liber sau pe cel inhibat de gesturi expresive; 4) o
etichetă culturală aplicată la constela țiile specifice uneia sau mai multor

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 39componente dintre primele trei exemplificate anterior. Apari ția emoției
nu este condi ționată de prezen ța simultan ă a celor patru componente. Ea
poate fi experimentat ă sau recunoscut ă de ceilalți, precum în cazul copiilor
mici care resimt emo ția de team ă fără să știe și să poată exprima de ce,
dar totuși să o transmit ă la nivel facial (Thoits, 1989, p. 318). Copiii, în
procesul socializ ării, învață să facă conexiunea între cele patru componente
prin intermediul situa țiilor în care adul ții afișază jena, rușinea, vinov ăția.
Managementul emo ției se centreaz ă pe schimbarea comportamentului
sau pe manipularea cognitiv ă prin strategii focalizate fie pe situa ții, fie
pe emoții după exemplul prezentat în tabelul de mai jos.
Tabelul 2. Tehnici de management al emo țiilor
(Chelcea, 2008, p. 92, apud Thoits, 1990, p. 193)
Focalizarea Modul
Comportamental Cognitiv
Strategii focalizate
pe situații Acțiuni, confruntare
Căutare de informa ții,
de ajutor practic
Retragere, permisiuni Reinterpretarea situa țiilor
Distragerea aten ției
Alungarea gândului
Acceptarea situa ției
Soluții fanteziste sau
evadare
Strategii focalizate
pe emoții
Fiziologice Efort fizic
Utilizarea drogurilor/
abuzul de alcool
Tehnici de relaxare Biofeedback
Meditație
Desensibilizare progresiv ă
Hipnoză
Gesturi expresive Catharsis
Trăiri profunde Relaxare în fantezii
Rugăciuni
Etichetare Discu ții defensive Reinterpretarea tr ăirilor

Există un mecanism cognitiv care face s ă fie transmis antagonismul
dintre „cum este” și „cum trebuie” s ă se desfăsoare lucrurile. În cazul în
care exist ă discrepan ță între ceea ce individul știe că așteaptă ceilalți și
ceea ce a „oferit” apar emo țiile morale. Situa țiile atipice în care emo țiile
nu apar sunt de fapt rezultatul managementului emo țiilor care determin ă
devianța emoțională.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 40Dacă de exemplu un act de fraud ă intelectual ă este deconspirat și
făptuitorul nu resimte emo ții morale ne afl ăm în spațiul dominat de anor-
malitatea pe care Pegy A. Thoits o nume ște devianță emoțională.
Profesorul Septimiu Chelcea (2008) consemna defini ția dată de Pegy
A. Thoits (1990, p. 181) devian ței emoționale care „se refer ă la trăirile
sau expresiile afective care se diferen țiază de ceea ce este a șteptat într-o
situație dată, calitativ sau în ceea ce prive ște gradul” (Chelcea, 2008, p. 90).
Alegerea c ăilor de ieșire din situa ție a fost cercetat ă și corelată cu o
serie de variabile explicative, dintre care: genul, clasa social ă, vârsta.
Alegerea strategiilor de management al emo țiilor este dependent ă și de
caracteristicile situa țiilor care permit sau limiteaz ă controlul situa țiilor.
Există situații în care indivizii î și pot exercita controlul și situații în care
nu pot interveni, situa ții ce au un aport pozitiv sau negativ și care pot
sau nu să fie anticipate (Chelcea, 2008, p. 92-93).
Asemeni lui Arllie Russell Hochschild (1983) care aprecia c ă
managementul emo ției presupune și muncă emoțională, Laura Elena
Năstasă într-o cercetare ampl ă ce viza dezvoltarea emo țională a
studenților de la Psihologie (2014) și a masteranzilor de la Meloterapie
(2013) prin intermediul grupului experen țial cu implica ții în optimizarea
comportamentului profesional, observ ă că membrii lotului experimental
„obțin rezultate superioare, semnificative statistic, de la o testare la alta,
pentru fiecare component ă a inteligen ței emoționale, ceea ce ne
îndreptățește să îi caracteriz ăm ca fiind capabili: […] s ă își gestioneze
propriile emo ții și impulsuri, s ă fie mai flexibili, deta șați de probleme și
să-și exprime emo țiile într-o manier ă asertivă; să își canalizeze dorin ța și
străduința de evolu ție în atingerea scopurilor propuse, s ă preia inițiativa
și să își mențină atitudinea optimist ă în fața provocărilor vieții; […] să
inițieze, să dezvolte și să mențină relațiile interpersonale de calitate și
constructive, s ă comunice și să colaboreze eficient în activitatea de
grup” (Năstasă, 2014, p. 11).
1.2.3.5. Teoria muncii emo ționale a lui Arlie Russell Hochschild
Nume de referin ță în sociologia emo țiilor, Arlie R. Hochschild este
prima care propune conceptul de „munc ă emoțională”. Preocuparea sa
pentru acest domeniu se opre ște asupra analizei emo țiilor la locul de
muncă și anume asupra stewardeselor și a celor care colecteax ă taxe,

CAPITOLUL  I. Abordarea  multidisciplinar ă a emoțiilor sociale 
 41deoarece ace știa trebuie s ă afișeze anumite st ări. Studiul de referin ță se
încheie cu lucrarea The Managed Heart. Commercialization of Human
Feeling (1983) în care autoarea define ște munca emo țională ca fiind efortul
prin care persoana î și induce sau î și suprimă anumite st ări afective care
au rolul de a genera celor din jur o anumit ă stare.
Teoria „muncii emo ționale” se încadreaz ă în categoria teoriilor cul-
turale, iar perspectiva dramaturgic ă goffmaniann ă este prezent ă prin existen ța
unui joc de culise format dint r-un trio. Acest trio însumeaz ă: publicul,
reprezentat de c ălători; actorii, care se reduc la stewardese și scenă, avionul în
care se desf ășoară călătoria. Conform autoarei, conceptul propus presupune
efort în managerierea st ărilor expuse pentru a atinge țintele organiza-
ționale și duce la insatisfac ție sau epuizare profesional ă.
Autoarea men ționează că la nivel social exist ă „convenții în legătură
cu sentimentele” ( convention of feelings) (Hochschild, 1979, p. 552).
Individul devine actorul social care transmite emo țiile dezirabile într-un
anumit context social, ceea ce înseamn ă că respectă „norma social ă”. În
efortul de a se conforma la ceea ce se a șteaptă de la ei, indivizii înregis-
trează o diferen ță între „ce simt” și ceea „ce afi șază că simt”, fapt ce duce
la încadrarea în „reguli emo ționale” ale „sentimentelor” ( feeling rules ) și
pe de altă parte ale „exteriorix ării sentimentelor” ( emotional display ).
Ulterior, conceptul de „munc ă emoțională” capteaz ă și interesul altor
cercetători. Printre cei important de men ținut sunt Blacke E. Ashforth și
Ronald H. Humphrey (1993), care definesc munca emo țională ca pe un
act prin care se transmit emo țiile dorite de angajator f ără a presupune un
efort, fapt ce cre ște satisfac ția și eficiența muncii prestate.
Perspectiva interac ționistă a cercetărilor lui Andrew J. Morris și
Daniel C. Feldman (1996), apreciaz ă că munca emo țională în cadrul
tranzacțiilor interpersonale presupune efort, organizare și control în
exprimarea emo țiilor dezirabile organiza țional.

43 
CAPITOLUL II.

Perspective de analiz ă ale emoțiilor
2.1. Construc ția cultural ă a emoțiilor sociale
Abordarea cognitivist ă dezvoltă tensiuni în rândul cercet ătorilor inte-
resați de studiul emo țiilor care resping viziunea conform c ăreia oamenii
ar fi asemeni mecanismelor, ni ște, „procesori de informa ții” (Lutz și
White, 1986, p. 405). Ace știa apreciaz ă că emoțiile trebuie s ă fie abordate
în strânsă corelație cu experien ța socio-cultural ă a actorilor sociali, des-
chizând calea abord ării interpretativiste în rândul științelor sociale. O
lucrare de referin ță este The Anthropology of Emotions în care autorii
examineaz ă aproximativ ultimul deceniu de cercet ări antropologice asupra
emoțiilor (Lutz și White, 1986). Ace știa au realizat o cercetare în toate
zonele geografice, o dispropor ție înregistrându-se în Pacific, mai exact în
Micronezia (asupra tribului Trobriand), fapt ce a reflectat un aspect indigen asupra expresiilor emo ționale datorate caracteristicilor psiho-
culturale tradi ționale.
Studiul rela ției dintre emo ție și cultură a fost dezb ătut cu interes, prilej
care a favorizat apari ția tensiunilor teoretice și epistemologice. Astfel
s-au distins mai multe abord ări: universalist ă, pozitivist ă, relativist ă și
interpretativist ă. Fondatorii construc ției sociale și culturale a emo ției „se
bazează pe o serie de tradi ții diferite, inclusiv etnopsihologie, structuri
sociale, lingvistice […]”, descrierile etnografice ale emo țiilor fiind orga-
nizate prin intermediul unui cadru comparativ care sugereaz ă abordarea
emoțiilor ca pe o expresie cultural ă necesară pentru dep ășirea problemelor
persistente în rela țiile sociale (Lutz și White, 1986, p. 406).
Carl Ratner, director al Institutului de Cercetare Cultural ă și Educație
în California de Nord, realizeaz ă o clasificare din perspectiva cultural ă a
emoțiilor. Cercet ătorul apreciaz ă că există cinci caracteristici definitorii:
calitatea, intensitatea, expresia comportamental ă, sistematizarea lor și felul

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 44în care sunt gestionate (Ratner, 2000, p. 9). Paul Ekman înt ărește ideea
construcției culturale a emo țiilor și menționează că nu împărtășește con-
vingerea conform c ăreia expresia emo țională să fie extins ă și în alte culturi.
Apreciază că observațiile privind studierea emo țiilor în culturi diferite
făcute de al ți cercetătorii nu vor duce la rezultate diferite (Ekman, 1993,
p. 389).
Efortul uman de a disimula expresivitatea facial ă a emoțiilor poate
fi activat, îns ă succesul disimul ării acestora este pus sub semnul întreb ării.
S-a apreciat de c ătre autorul mai sus men ționat că emoțiile pozitive (care
apar în contextul distrac ției, al activ ării plăcerii senzoriale sau al mân-
driei) au o singur ă expresie deoarece în urma cercet ărilor a constatat c ă
s-a identificat un singur tip de zâmbet. Contextul diferit poate îns ă să de-
termine diferen țe referitoare la intensitatea expresiei zâmbetului (Ekman,
Davidso și Friesen, 1990).
La sfârșitul studiului realizat în Noua Guinee, Paul Ekman și Wallace
V. Friesen (1971) sugerau o alt ă idee de cercetare prin care s ă testeze uni-
versalitatea emo țiilor, și anume un studiu care s ă cuprindă în universul
cercetării persoane nev ăzătoare din na ștere sau de la o vârst ă foarte
fragedă. Se observ ă aici influen ța gândirii darwiniste, deoarece Charles
Darwin a studiat emo ția din perspectiva înv ățării sociale, plecând de la
cazul Laurei Bridgman, nev ăzătoare din na ștere. Spre deosebire de Charles
Darwin, Paul Ekman și Wallace V. Friesen au ales s ă prezinte subiec ților
o poveste cu scopul de a fi examinate expresiile faciale ale emo țiilor,
fapt ce ar reflecta biologicitatea lor sau în caz contrar, modelarea emo țiilor
conform construc ției lor sociale. Subiec ții supuși studiului au întâmpinat
greutăți în diferen țierea emo țiilor care exprim ă surpriza și frica, deoarece
în cultura lo r surpriza și teama/frica apar în acela și timp.
Influența culturii asupra emo țiilor este resim țită și datorită regulilor
de exteriorizare emo țională. În alte culturi nu este permis ca actorii
sociali să se încrunte sau s ă plângă în public. Dup ă cum bine știm și în
cultura noastr ă există expresii care înt ăresc construc ția cultural ă a expri-
mării emoțiilor: „plângi ca o femeie”, „doar nu e ști femeie ca s ă plângi”,
„te jelești ca o femeie”. Construc ția cultural ă a emoțiilor prezint ă prin
intermediul acestor expresii o alt ă dimensiune important ă în analiza socio-
logică a emoțiilor, și anume dimensiunea gen.

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 45Emoțiile morale influen țează în mod pozitiv sau negativ sistemul de
valori pe care se clade ște o societate, transmi țându-l totodat ă. Așa se for-
mează practic modelele sociale, care au o importan ță majoră, deoarece
ele servesc drept repere în ac țiunile pe care le desf ășoară actorii sociali.
Conform profesorului Petru Ilu ț, relația dintre cultur ă și emoție trebuie
abordată plecând de la expresia „ etnografie a emo țiilor, evidențiindu-se
cât de variabil ă pare cultura emo țională” (Iluț, 2009, p. 576). Petru Ilu ț
pune în eviden ță în capitolul „Raportul cultur ă/emoție” rolul pe care
emoțiile îl au în cadrul socializ ării. Este relatat studiului antropologic
realizat de Catherine Lutz (1983) care arat ă cum furia celor în vârst ă,
resimțită întemeiat, trebuie s ă dezvolte metagu la copiii care le-au deter-
minat emo ția respectiv ă (Saarni, 1999, apud, Iluț, 2009, p. 577). Aceast ă
similitudine o reg ăsim și în cultura noastr ă prin folosirea uzual ă a ex-
presiilor „Nu are cei șapte ani de-acas ă”, „Este-un necrescut”. Meritul
acestor expresii const ă în a reflecta obligativitatea moral ă a familiei de a
transmite urma șilor patternurile culturale despre valorile, atitudinile și
comportamentele prosociale. Fie c ă le numim habitusuri culturale sau
patternuri culturale , acestea au rolul de a modela via ța umană după cum
arăta Ruth Benedict (1934/1959) în tr-un studiu antropologic efectuat
pe trei societ ăți (Zuni din sud-vestul Statelor Unite, Kwakiutl din vestul
Canadei, și Dobuans de Melanezia) în care demonstra diversitatea com-
portamentelor la popula ția studiată, ca rezultat al influen țelor culturale.
Întrucât leg ătura cu sociologia emo țiilor nu este specificat ă explicit am
exemplificat doar ideea de baz ă a lucrării din perspectiva importan ței
culturii asupra comportamentelor care, a șa cum am precizat pe parcursul
lucrării sunt influn țate de emo ții.
În urma cercet ărilor antropologice pe popula ția Kaboile din Algeria,
Pierre Bourdieu (1999) subliniaz ă lipsa emo țiilor negative datorit ă habi-
tusurilor culturale de alegere a partenerului de via ță. Posibilitatea de a
resimți emoții negative nu ap ărea datorit ă „normalit ății culturale” de
alegere a so țului. Modelul acesta se aseam ănă cu habitusurile culturale
autohtone.
Cu câteva genera ții în urmă în zonele noastre rurale existau practici
asemănătoare în formarea unei familii. C ăsătoria presupunea acceptul
părinților, căci partenera era „cerut ă de la părinți”. Aceștia hotărau dacă
pretendentul este demn de a „cere mâna fetei”, indife rent de decizia

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 46acesteia. Îns ă, în acest caz ap ăreau tensiuni între „trebuie” și „doresc”,
care reprezentau fundamentul dezvolt ării emoțiilor de triste țe, furie în
unele cazuri sau bucurie în altele. Exemplific ările reflect ă managementul
emoțiilor intra și interfamilial, necesar în urma deciziilor luate din per-
spectiva paradigmei cost–beneficiu. Regulile culturale determinau alegeri
care influen țau emoțiile fără a aduce în prim plan emo țiile morale. De și
persoanele de gen feminin nu puteau influen ța deciziile, deciden ții nu
resimțeau jenă, rușină sau vinov ăție, ci percepeau alegerile ca fiind
benefice (protectoare chiar) pentru familia lor. Aici se disting „regulile
de a simți (feeling ruls ) și regulile de a afi șa, a arăta, a expune emo țiile
(display rules )” fiind descris a șa cum arăta Erving Goffman „felul în care
actorul practic ă regulile de expunere, în care se conformeaz ă convențiilor
sociale, neglijând astfel vocea interioar ă a agentului social, felul în care
acesta se lupt ă cu regulile de a sim ți și în care manageriaz ă respectiva
luptă” (Iluț, 2009, p. 578).
Arlie R. Holschild (1979) aduce în discu ție conceptul de „munc ă
emoțională” (emotional work) în articolul „Emo țion work, feeling rules,
and social structure”, concept conform c ăruia individul se conformeaz ă
„regulilor emo ționale” (feeling rules). Importan ța conceptului pentru lu-
crarea de fa ță se referă la motivele, convingerile care determin ă raporta-
rea diferit ă a actorilor sociali studen ților față de frauda intelectual ă de
exemplu. Viziunea autoarei este important ă din perspectiva convinge-
rilor care determin ă raportarea diferit ă la fraudă, pe de o parte la actorii
sociali care nu au recurs la fraud ă și nici nu doresc s ă se îndepărteze de
convingerile lor morale, iar pe de alt ă parte la actorii sociali care au hot ărât
la un moment dat s ă recurgă la fraudă intelectual ă. Analiza sociologic ă
trebuie să surprindă construcția cultural ă ca fenomen social în mi șcare,
adică pe parcursul form ării și derulării „în devenire”, dar și în faza final ă
când s-a produs „când a fost devenit”. Putem observa o în șiruire de
momente: construc ția cultural ă, familiarizarea cu exprimarea emo țiilor,
„munca emo țională”.
Sunt de părere că atunci când exist ă o contradic ție între emo ția „natural ă”
(ce simte individul coincide cu ceea ce exprim ă) și cea „artificial ă” (ceea
ce simte individul nu coincide cu ceea ce exprim ă), aducem în discu ție
etapele ce duc la conformarea social ă, adică „munca emo țională”. Con-
sider că se poate vorbi despre o dezumanizare a individului și chiar

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 47despre „dezumanizare social ă” ca „efect pervers” pe termen mediu și
lung. Apreciez c ă dezavantajul ar consta tocmai în descifrarea și inter-
pretarea corect ă a comportamentului uman. Exist ă emoții morale care
determină comportamente și acțiuni săvârșite în mod inten ționat pentru
a avertiza sau a stabili starea de normalitate. Personal apreciez c ă ideea este
întărită de expresia „M-a ș simți vinovat dac ă nu aș lua atitudine fa ță de …”.
Prin urmare, în multe situa ții o atitudine considerat ă ilegitimă este
înfăptuită cu bună știință tocmai pentru a canaliza ac țiunile către starea de
normalitate, chiar dac ă actul este perceput de f ăptuitor ca fiind ilegitim.
Asemeni „devian ței tolerate” (Boncu, 2000) voi face o analogie cu situa ția
în care își face apari ția „ilegitimitatea tolerat ă” (când individul for țat de
împrejurări este pus în situa ția de a oferi reco mpense financiare
medicului pentru a beneficia de un serviciu pe care acesta refuz ă să-l
presteze în lipsa „aten ției financiare” refuzând sau tergiversând
intervenția asupra problemei). Dezirabil ar fi s ă existe o compatibilitate
între normele sociale și aprobarea acestora la nivelul indivizilor pentru a
se evita conflictul și a nu se ajunge la starea de „anomie social ă” care
să dezvolte apari ția de comportamente care s ă se înscrie în sfera
"devianței sociale".
În continuare voi trata efectele fraudei intelectual ă asupra emo țiilor
morale, deoarece extinderea acestui fenomen poate duce la diluarea emoțiilor morale care controleaz ă, pornind de la nivelul intrinsec al
individului, buna desf ășurare a lucrurilor la nivel societal. Dac ă frauda
ajunge să fie perceput ă ca stare de normalitate, pilonii de siguran ță ai
societății vor fi puternic zdruncina ți. Lipsa reperelor (a intelectualilor, a
modelelor, a elitei) va determina atingerea apogeului și dezorganizarea
socială. Când plagiatorul, în pofida faptei, afi șază o atitudine de mul-
țumire referitoare la produsul intelectual, starea de normalitate scap ă de
sub control și „procesul civiliz ării” înregistreaz ă un regres deoarece, a șa
cum aprecia Margaret Mead (1935/1963), infrastructura sinelui se dizolv ă
în acțiunea prezent ă.
Situația de criz ă din învățământul românesc și fenomenul fraudei
capătă amploare datorit ă „schimb ă
rii tablei de valori dup ă decembrie
'89, […] inexisten ței unor norme universitare clare în privin ța fraudei
intelectuale, […] apari ției unui num ăr mare de universit ăți publice și
particulare și sporirea num ărului de studen ți, […] calitat ății cadrelor

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 48didactice, num ărului mic de cadre didactice cu norma de baz ă în uni-
versități, […] înc ărcarea profesorilor cu mai multe ore” (Chelcea, 2008,
p. 267). Frauda intelectual ă este cercetat ă în România prin intermediul
anchetei sociologice „Frauda intelectual ă, rușinea și vinovăția în uni-
versități” ale cărei rezultate arat ă că 60% dintre studen ți incluși în lotul
anchetei declar ă că se preiau informa ții de pe Internet foarte frecvent f ără
a se menționa acest lucru, 47% apreciaz ă că se preiau f ără a se men ționa
sursa, 51% c ă se copiaz ă frecvent și foarte frecvent și 32% că se prezint ă
frecvent și foarte frecvent referate scrise de altcineva (Chelcea, 2008,
pp.278-279). Și frauda nu se opre ște aici. O simpl ă căutare pe internet
intitulată „Cumpăr lucrare de licen ță” reflectă situația îngrijor ătoare a
stadiului înv ățământului românesc și a valorilor existente în prezent la
nivel social. Nu am f ăcut referira doar la nivelul colectivit ăților studen țești
căci, ca și în cazul fenomenului numit șpagă vina trebuie analizat ă bi-
dimensional: o dimensiune de analiz ă se referăla primitor, iar cealalt ă la
ofertant. Oferta generoas ă reflectă faptul că există un număr mare de
cereri din domenii diferite deoarece citez „Realiz ăm lucrări de licen ță la
comandă, în cel mai scurt timp, la cel mai bun raport calitate pre ț. Proiectele
realizate de c ătre colaboratori sunt originale, verificate cu soft antiplagiat.
Lucrarile de diplom ă pot fi din orice domeniu: Drept, Economie, Admi-
nistrație publică, Psihologie, Sociologie, Geopolitic ă, Geostrategie, etc.
De asemenea, eseuri, referate, proiecte, studii de caz, lucrari de dizerta ție
sau doctorat. Aten ție! Reduceri importante pentru lucrarile de diplom ă
din categoria drept!” (conform informa țiilor de pe unul din multele site-
uri de căutare: https://www.google.ro/?gws_rd=cr&ei=l5k0Uq2WO4TN
swadsIHwCg#q=cumpar+lucrare+de+licenta).
Apreciez c ă mențiunea în cel mai scurt timp posibil stabilește legătura
cu sociologia crizei, c ăci se presupune c ă beneficiarul se afl ă în situație
de criză, iar termenul colaboratori evidențiază și el diversitatea împ ărțirii
sarcinilor pe domenii specifice de unde și ideea de capital social, capital
uman, rețea socială. Avem aici exemplificat ă o adevărată „sociologie a
fraudei”. Mai mult, cel care ar trebui s ă reprezinte cel mai moral domeniu,
dreptul, se pare c ă a devenit cel mai ieftin, c ăci beneficiaz ă de reducere
de preț. Premisa pre țului poate fi datorat ă ori numărului mic de cereri pentru
a încuraja „consumul” ori cererii încurajatoare care permite „ieftinirea domeniului”. Și astfel o parte dintre cei care ar trebui s ă se raporteze

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 49aprioric la ideea de moralitate cad în disgra ție terminând dreptul „cu
stângul”.
Conform celor relatate observ ăm că există comportamente care intr ă
în sfera devianței sociale , care au fost încadrate în categoria „ devianței
tolerate” înțeleasă ca și „conduit ă care se distan țează semnificativ de
normele sociale în sens negativ, dar care distan țare este perceput ă de către
cei ce le realizeaz ă și de către colectivitate ca moderat ă” (Chelcea, 2008,
pp. 243-244). Ipoteza „Cu cât disponibilitatea de a resim ți emoțiile de
rușine și vinovăție este mai redus ă, cu atât tendin ța de a comite acte de
fraudă intelectual ă în universit ăți este mai mare”, testat ă în cadrul anchetei
sociologice „Frauda intelectual ă, rușinea și vinovăția în unversit ăți”, a
fost confirmat ă (Chelcea, 2008, p. 270).
Influența „altuia semnificativ” a fost testat ă în context autohton în
cadrul anchetei sociologice men ționată anterior, care a pus în lumin ă
importanța „celuilalt”. S-a constatat c ă deconspirarea actelor de fraud ă
în prezența altora (a colegilor) determin ă apariția rușinii, iar dezaprobarea
în spațiul privat, vinov ăția (Chelcea, 2008, p. 271). Rezultatele analizei
anchetei sociologice pun în eviden ță faptul că sancționarea public ă a fraudei
este facilă, deoarece „se înregistreaz ă cel mai mic num ăr al studen ților
care declar ă că nu ar resim ți nici rușine nici vinov ăție” (Chelcea, 2008,
p. 286). Emo țiile ce înso țesc scopurile trebuie s ă fie cele care determin ă
acțiunile ce urm ăresc „binele social”, ci nu „binele organiza țional”. Scopul
trebuie să țintească către formarea culturii ac țiunii care s ă se încadreze
în sfera dezirabilit ății sociale, pentru c ă „diluarea emo țiilor de ru șine și
vinovăție ar putea explica inciden ța crescut ă a fraudei intelectuale a
studenților” (Chelcea, 2008, p. 270). Alte cercet ări au arătat că nu există
corelație între confesiune (religie) și furtul intelectual al studen ților (Nowell
și Laufer, 1977, pp. 3-12, apud Chelcea, 2008, p. 260).
Inspirat de termenul de „anomie” din lucrarea durkheimian ă care face
referire la declinul coerci ției religiei asupra activit ății din sfera economi-
cului, Robert Merton (1938) adapteaz ă conceptul prin asocierea cu lipsa
normelor sociale. Lipsa regulilor sociale a determinat raportarea indivi-
dului la o normalitate pe care și-a creat-o și a internalizat-o dup ă propriul
plac. Aceste raport ări deviante au fundamentat criza din societatea american ă
care impunea norme ce dezvoltau aspira ții în rândul indivizilor. Aspira țiile
pot fi asociate cu efectele cauzelor culturale. În cultura româneasc ă

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 50există o serie de zicale conform c ărora „învățătura e brățară de aur”, c ăci
„cine are carte are parte”. Acest îndemn cultural dezvolt ă aspirații care sunt
asociate cu accesul c ătre un status superior sau cu men ținerea statusului
dobândit.
Într-o societate în care se înregistreaz ă progrese tehnologice semni-
ficative, în care tehnologia înlocuie ște resursa umana, probabil c ă indivizii
internalizeaz ă mai puternic aspira țiile care conduc ac țiunea către un nivel
de instruc ție ridicat și dacă s-ar putea într-un timp cât mai scurt și cu
eforturi cât mai mici. Raportarea ar putea fi explicat ă prin interiorizarea
fricilor sociale. Situa ția de anomie ar trebui descris ă în termenii lui Robert
Merton, c ăci există o neadecvare a mijloacelor prin care s ă fie atinse
scopurile transmise cultural.
Analiza construc ției culturale a emo țiilor sociale poate fi f ăcută
plecând de la teoriile culturale ale emo țiilor sociale. Conform acestora,
exteriorizarea emo țiilor în societate este rezultatul conform ării la normele
culturale (Turner, Stets, 2005). În urma celor relatate conchidem c ă per-
spectiva de analiz ă culturală a emoțiilor nu trebuie s ă fie deloc neglijat ă,
căci factorii culturali reprezint ă ”chei” pentru descifrarea și interpretarea
emoțiilor.
2.1.1. Cultura emo țională și moralitatea
Profesorul Septimiu Chelcea men ționează într-un material al Școlii
Doctorale provenien ța culturii emo ționale, care conform celui care a
introdus-o (Steven L. Gordon, 1990), se refer ă la „vocabularul emo țiilor
(cuvinte pentru emo ții), la normele (expresia reglementat ă și simțămintele)
și la credin țele despre emo ții (de exemplu, ideea c ă emoțiile „reprimate”
produc deregl ări)” (Gordon, 1990, p. 146, apud Chelcea, 2007). Moralitatea
sentimentelor a constituit preocuparea p ărinților fondatori ai sociologiei:
Émile Durkheim (1893/2001), Vilfredo Pareto (1917-1919/2007) Alexis
de Tocqueville (1835-1840/1992), Max Weber (1904/2003). Înc ă din se-
colul al XIX-lea ace știa au abordat-o ca pe o categorie important ă pentru
cunoașterea sociologic ă.
Dezvoltarea și civilizarea social ă de anvergur ă au ca puncte de ple-
care manifest ările majore din interiorul societ ății, deoarece acestea se
pot transforma în traiectorii de ac țiune pentru actorii sociali. Amploarea
conceptului de moralitate pleac ă de la diversitatea cultural ă, discuțiile

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 51putând fi clasificate în func ție de însemnatatea cultural ă. Aceluiași act i
se pot da interpret ări diferite sau îi pot fi atribuite intensit ăți diferite
când vorbim de emo ții morale în func ție de modelul cultural. Valoarea
morală a actului este de fapt rezultatul procesului de atribuire cultural ă.
Istoria religiilor joac ă un rol important în prestabilirea și alocarea de sem-
nificații acțiunilor. Dac ă în cultura țărilor arabe în perioada ramadanului
gesturile incitante sunt interzise de la r ăsăritul și până la asfințitul soarelui,
la alte popoare aceast ă abstinență nu este identic reglementat ă.
Robert N. Emde (1993) men ționa că gândirea uman ă are patru principii
importante dup ă care se ghideaz ă în descifrarea semnalelor emo ționale
și anume: 1) realizeaz ă conexiunile cu func țiile mentale; 2) biologicitatea
emoțiilor, care urmeaz ă să se dezvolte în cadrul celui de-al treilea principiu;
3) contextul social; 4) expresivitatea facial ă care nu se reduce la un singur
element (cum ar fi timbrul vocal). Expresia facial ă se dezvolt ă pe parcursul
stadiilor dezvolt ării umane, fiind determinat ă de procesul de socializare,
de mediul social. Dezvoltarea emo țională se bazeaz ă pe principiul al treilea,
dar conform celui de-al patrulea este dependent ă de capacitatea de expri-
mare a emo ționalității celor din jur. Aici intervine imitarea celor din jur,
ca și în cazul limbajului nonverbal. Privarea de un mediu bogat în expri-
marea emo ționalității, își pune amprenta asupra copilului c ăci el se exprim ă
conform înv ățării contextuale care este modelat ă cultural. Dac ă emoțiile
morale ca parte integrant ă a culturii emo ționale sunt rezultatele procesului
cognitiv, moralitatea este indus ă în funcție de interpretarea asimilat ă în
procesul de înv ățare social ă, determinat ă cultural la rândul ei.
Discuții savante, exemplific ă polaritatea interioriz ării de sentimente
diferite în func ție de spațiul în care sunt interiorizate. Talcott Parsons
subliniază diferența dintre „afectivitate” și „neutralitate afectiv ă”, Ferdinand
Tőnnies (1944) pe cea dintre „comunitate” ( Gemeinschaft ) și „societate
(Gesellschaft ), Alfred Vierkandt (1896) între “ Naturvőlker” și “Kultur-
vőlker”. Spațiul socializ ării este diferit c ăci „comunitatea” este caracterizat ă
de afectivitate, pe când societ ății îi lipsește, ea fiind dominat ă de „neu-
tralitate afectiv ă”. Astfel este indus ă ideea de rol, care sufer ă modificări
în funcție de contextul în care este exercitat. De aici emo țiile din perspectiva
sociologiei dramaturgice.
Paul Ekman (2003) și-a extins cercetarea emo țiilor faciale asupra
înșelăciunii. Obiectivul studiului s ău a constat în identificarea reac țiilor

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 52de similaritate sau nonsimilaritate între declara țiile subiec ților și reflectarea
emoțiilor la nivel facial, cercetare ce preia idei din domeniul neuro ling-
visticii programate. Concluzia studiului s ău a identificat faptul c ă actorii
sociali pot fi deconspira ți prin apari ția emoțiilor care reflect ă starea lor
de spirit la nivel facial. O puternic ă „muncă emoțională” canalizat ă către
managementul st ărilor resurs ă din NLP (Neuro Lingvistic ă Programat ă)
ar putea s ă reorienteze expresia facial ă. Capacitatea de a gestiona propriile
stări în folosul propriu ar putea controla orientarea atât de gr ăitoare a
ochilor în momentul în care un actor social este interogat pentru a se afla
un adevăr „dacă te întreb ce culoare î ți place, iar ochii se orienteaz ă în
sus și spre stânga, neurofiziologii spun ca accesezi cortexul vizual, deci
nu minți. Dacă ochii se orinteaz ă în sus și spre dreapta, activezi centrii
creativității, adică minți!” (Szekely, 2003, pp. 53-54).
Robert Nisbet (1966/1984) analizeaz ă aspectele care diferen țiază
sociologia de filosofiile ra ționaliste din secolul al XVIII-lea. Importan ța
sacrului (ritualurile, miturile, principiile care stau la baza moralit ății sociale
și implicit a indivizilor) reprezint ă pivotul central pe care se axeaz ă ordinea
socială și coeziunea unei societ ăți. Implicit, sacrul ar reflecta justi ția faptelor
sociale care asigur ă logica func ționalității societății. Unul din obiectivele
sociologiei ar fi s ă studieze și să analizeze moralitatea faptelor care se
produc și se reproduc înl ăuntrul societ ății, diferen țiindu-se rolul acesteia
în explicarea ac țiunilor actorilor sociali.
Preocupat de implica țiile expresiilor psihologice pe care le folose ște
împreună cu alți cercetători în munca de teren, Michelle Z. Rosaldo (1983)
apreciază că acestea sunt „ideologice”, c ă servesc ca „no țiuni morale” iar,
din perspectiva antropologic ă subliniaz ă că trebuie tratate cu pruden ță
căci moralitatea, datorit ă influențelor culturale las ă loc interpret ării. În
urma studiilor axate pe analiza emo țiilor morale de „vin ă” și „rușine”
Michelle Z. Rosaldo apreciaz ă că acestea sunt „emo ții morale necesare
pentru a-i constrânge pe indivizii de impulsul de a produce acte anti-
sociale, de a dezvolta sentimente de invidie sau a fi violen ți” (Rosaldo,
1983, p. 136).
Aspectele culturale ale emo țiilor morale sunt studiate în nordul
Luzonului (Filipine), unde adul ții, priviți ca „vânători de capete” recurg
la un ritual prin care arunc ă la pământ un cap de om proasp ăt retezat, în
timp ce participan ții își clatină capetele pentru a se elibera de greutatea

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 53produsă de insultă, invidie, durere, ru șine […] de gânduri „grele” care ar
produce furie […] e liberând tinerii timizi și împovărați, ca de altfel și pe
semenii lor, și „lumineaz ă” starea din sufletul lor” (Rosaldo, 1983, p. 137).
Actul criminal este perceput în cadrul ritualului ca având rolul de a
elibera individul de st ările care ar produce emo ții negative și restabile ște
echilibrul la nivel general pentru o bun ă funcționare a societ ății respective.
Pentru a se elibera de sentimentele ap ăsătoare, conform ritualului, cel
care comitea crima trebuia s ă taie o șuviță din părul său, practic ă ce-l
elibera total de tr ăirile nedorite. Con știenți de acțiunile care contravin
actelor morale, oameni Ilongot percep emo ții ambivalente de ru șine și
vinovăție, deși specificitatea culturi acestora nu aduce în discu ție abor-
darea emo ției morale de vinov ăție. Indivizii Ilongot nu dezbat un plan de
acțiune referitor la stab ilirea codurilor normative, nu dezbat reguli
formale referitor la ce este dezirabil și indezirabil la nivelul tribului. Apare
însă pedeapsa, introdus ă ca factor de restabilire a moralit ății prin inter-
mediul formelor simbolice (t ăierea șuviței de păr).
Asemeni lui Émile Durkheim care afirma c ă „adevărata funcție a
pedepsei este de a men ține intactă coeziunea social ă, menținând întreag ă
vitalitatea con științei comune”, în cadrul acestei culturi „pedeapsa” este
văzută ca un cadou pentru a restabili rela țiile dezirabile cu partea jignit ă
care resimte „furie” (Durkheim, 1893/2001, p. 78).
La popula ția Ilongotos „ru șinea” reprezint ă o acumulare de factori și
emoții: timiditate, jen ă, respect, ascultare, ofrand ă. Dacă esența rușinii în
cultura autorului reprezint ă un mecanism de control social, în via ța socială
a populației Ilongot implic ă o „furie” nu în sensul de emo ție interiorizat ă,
ci de fapt care denot ă slăbiciunea și inferioritatea social ă (Rosaldo, 1983,
p. 142). Michelle Z. Rosaldo ajunge la o serie de concluzii conform c ărora
rușinea pentru indigenii Ilongotos dezvolt ă pretenții legate de ierarhia în
cadrul tribului, de autonomie în via ța socială Ilongot.
Atât la Émile Durkheim, cât și la Michelle Rosaldo se observ ă că apar
asemănări culturale ale emo ției de rușine, deoarece „ru șinea” se raporteaz ă
la sentimentul de pericol care ar putea periclita sinele și relațiile individului
cu ceilalți actori sociali. Dar, o analiz ă comparativ ă evidențiază specificitatea
culturală a autorului, c ăci „rușinea” este trecut ă prin filtrul gândirii la
Michelle Rosaldo unde de zirabilul impune ca ru șinea să fie mascat ă,
controlată, în compara ție cu percep ția indigenilor care o resimt ca pe o

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 54greutate sufleteasc ă și afișează „furie”. Andrew Strathner (1975) afirm ă
că relația dintre corp și emoție nu se bucur ă de atenția cuvenit ă, ci este
tratată „ca o conexiune metaforic ă cu ramifica ții culturale” (Lutz și White,
1986, p. 407). Cultura emo țională specifică unei structuri sociale reprezint ă
cadrul care legitimeaz ă moralitatea.
În studiul culturii emo ționale și al moralit ății un loc important îl ocup ă
conceptele de sine și identitate care „încorporeaz ă relațiile dintre micro-,
mezo- și macrosocial, reprezentând cumva interfa ța dintre individ ca fiin ță
biopsihologic ă și cultură” (Iluț, 2009, p. 579). Steven L. Gordon (1990)
preia distinc ția dintre sinele institu țional și cel impulsiv de la Jonathan
H. Turner și Jan E. Stets (2005) și o extinde asupra culturii emo ționale,
considerând a fi oportun ă distincția între „emo țiile institu ționale” și „emo-
țiile impulsive” (Ilu ț, 2009, p. 579). Apreciez c ă distincția este important ă
pentru explicarea diferen țelor dintre emo țiile, atitudinile, comportamentele
și acțiunile manifestate în cele dou ă spații: public și privat întrucât „oamenii
încearcă să le prezinte celorlal ți un sine, semnalizând publicului cine sunt,
cum trebuie s ă fie tratați și ce fac” (Jderu, 2012, p. 116). Atât în spa țiul
privat, dar mai ales în cel public intr ă în discuție „puterea limbajului” care
intervine în structurarea rela țiilor de putere, unde puterea este perceput ă
ca forță, autoritate, statut sau expertiz ă. Totodată este reflectat conceptul
de „display” (afi șare, expunere, exprimare, ar ătare) unde interac țiunile pot
fi așa cum apreciaz ă Erving Goffman (1963) nefocalizate și focalizate,
„ambele având ca principiu de regu larizare nevoia de management al
impresiei” (Jderu, 2012, p. 116). Jonathan H. Turner și Jan E. Stets (2005)
consemneaz ă principalele procedee de expunere emo țională identificate
de Morris Rosenberg (procedeele verbale, expresiile faciale și alte mani-
festări, obiectele fizice), cel care a identificat și „cele trei tipuri majore
de expunere: 1) emo țiile ca semnificând conformarea la norme, ceea ce d ă
acțiunilor un caracter moral; 2) emo țiile ca mijloace de atingere a anumitor
scopuri; 3) emo țiile ca arătând trăirea bucuriei (ceva pozitiv și plăcut)”
(Iluț, 2009, p. 579).
Petru Iluț (2009) identific ă funcțiile expunerii emo țiilor relevate de
Morris Rosenberg, care aprecia c ă acestea asigur ă un climat pozitiv și
pacifist în cadrul rela țiilor interpersonale (de unde și continuitatea acestora),
și implicit integrarea și coeziunea social ă deoarece „în primul tip, carac-
terul moral înt ărește deopotriv ă structurile și rețelele locale; în al doilea

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 55tip, când emo țiile sunt utilizate ca instrumente, cum ar fi afi șarea supărării
pentru a ob ține afecțiunea și ajutorul celor din jur, ele constituie de ase-
menea un poten țial al solidarit ății umane; solidaritatea și coeziunea sunt
promovate prin al treilea tip, întrucât exprimarea emo țiilor și sentimentelor
pozitive este aproape întotdeauna reciproc ă” (Iluț, 2009, pp. 579-580).
Am arătat care sunt principalele procedee de expunere emo țională pentru
a pune în lumin ă funcțiile expunerii emo ționale. Acestea au rolul de a crea
solidaritatea și coexiunea între indivizi, fenomen ce la nivel social va genera
solidaritatea social ă. Cultura emo țională este important ă în sociologia
emoțiilor pentru energia emo țională pe care o poate instaura la nivel social
(ca trăire), căci „emoțiile mobilizeaz ă la acțiune și indică direcția ei în
situații specifice și față de obiecte specifice (sociale sau fizice)” (Turner
și Stets, 2005, p. 11, apud Iluț, 2009, p. 582).
2.2. Influen țe asupra emo țiilor versus influențe
datorate emo țiilor. Jena, ru șinea, vinov ăția
Interacțiunile sociale determin ă contextul în care fiecare dintre noi a
fost pus în situa ții în care a sim țit jenă, rușine, în unele cazuri, unii sim-
țindu-se sau chiar fiind vinova ți. Este posibil ca o simpl ă întrebare legat ă
de ce sim țim într-un anumit moment referitor la cele trei emo ții morale
să ne pună într-o situa ție de dificultate. Pornind de la defini ția din
dicționarul explicativ al limbii române voi face o compara ție între cele
trei emoții morale prin ilustrarea termenilor și expresiilor care definesc
fiecare tip de emo ție conform tabelului num ărul 3.
O simplă analiză a termenilor folosi ți în definirea emo țiilor morale
indică o confundare a emo ției de jenă cu cea de ru șine, cu men țiunea că,
totuși, în cazul ru șinii emoția este mai accentuat ă prin folosirea adjectivului
penibil. Ambele emo ții sunt sociale și au mereu implica ții cel puțin bidi-
mensionale dac ă nu multidimensionale, c ăci au menirea de „a pune într-o
situație jenantă”, respectiv „a face de ru șine, a dezonora” pe f ăptuitor și
pe „actorul spectator” care se alege cel pu țin cu un discomfort afectiv, dac ă
nu ajunge s ă simtă și jenă, rușine, vinov ăție, de unde și expresia „mi-e ru șine
de rușinea lui/ei”.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 56
Tabelul 3.
Definirea jenei, ru șii și vinovăție conform dic ționarului explicativ al limbii române
Jenă Rușine Vinovăție
– a fi cuprins de jen ă;
a se rușina; a se sfii;
a se stingheri; a se stânjeni; a se intimida.
– sentiment de sfial ă
de care este cuprins cineva când se afl ă
într-o situa ție penibil ă;
stinghereal ă.
– situație grea, nepl ăcută;
încurcătură, strâmtoare.
– a pune pe cineva într-o
situație jenantă. – sentiment penibil de
sfială, de jenă provocat
de un insucces sau de o greșeală;
– obrăznicie, nesim țire,
nerușinare; ocar ă,
batjocură, ofensă,
necinste;
– a fi om de nimic,
de ale cărui fapte cineva
se rușinează; a fi cauza
dezonoarei cuiva;
– lipsit de bun-sim ț,
obraznic, nesim țit,
nerușinat.
– a face pe cineva de
rușine, a dezonora. – faptul de a fi vinovat;
faptă comisă de cel
vinovat; starea celui vinovat;
– vină culpabilitate
(Situaț
ia unei persoane
care a săvârșit un delict);
– delict (înc ălcare a legii,
pedepsită cu amend ă
penală sau cu închisoare
corecțională; infracțiune
de gravitate medie).

Vinovăția se diferen țiază detașat de jenă și rușine deoarece aceasta
implică săvârșirea de fapte ce intr ă în sfera culpabilit ății, apare a șa cum
apreciază Gabrielle Taylor (1996) ca un „concept legal”, când individul
„încalcă o lege (uman ă sau divin ă) și când aceea și persoană se regăsește
într-o situa ție de a fi pedepsit ă sau achitat ă” (Taylor, 1996, p. 57). Spre
deosebire de jen ă și rușine, actele care determin ă vinovăția contravin re-
gulilor, iar reglementarea faptei se face prin a recurge la amend ă penală
sau închisoare corec țională. Primele dou ă emoții morale contravin bunelor
moravuri . Toate trei emo țiile au repercusiuni asupra integrit ății morale,
fiind puse în discu ție corectitudinea, demnitatea, cinstea individului c ăruia
îi sunt afectate stima de sine și prestigiul social, deoarece încrederea este
discutabil ă. Este realmente nevoie de decizii, atitudini și comportamente
care să reglementeze ac țiunile viitoare c ăci o lipsă a managementului
deciziei afecteaz ă imaginea individului, sinele.
Diferențele dintre jen ă și rușine au fost puse în eviden ță de Erving
Goffman (1967), Gabriel Jderu (2008, 2010), Rom Harré și Gerrod W.
Parrott (1996) care au apreciat c ă jena este „o emo ție de control social”,

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 57în compara ție cu rușinea perceput ă de Elspeth Probyn (2005) ca emo ție
raportată la cine consider ăm noi că suntem, luând în calcul stima de sine
și sistemul de valori al unei persoane.
Charles Darwin [1 872](1967) apreciaz ă pe de o parte c ă rușinea și
vinovăția apar atunci când regulile conven ționale sau legile morale sunt
încălcate și se reflect ă în comportamentul vinovatului care „evit ă să se
uite la acuzator sau îl prive ște pe furiș” în timp ce ochii „devin b ănuitori”
sau „îi fug dintr-o parte în alta”, iar „pleoapele sunt par țial închise”, c ăci
„vinovatul nu suport ă să întâlneasc ă privirea acuzatorului s ău” iar pe de
altă parte relateaz ă că a observat o expresie vinovat ă, fără urmă de frică,
la unul dintre copii s ăi la o vârst ă foarte fraged ă datorită unei străluciri
nenaturale a ochilor și dintr-o atitudine ciudat ă, afectată (Darwin,
1872/1967, pp.150-151). Preocuparea pentru cauzele morale ale vinov ăției
îndrumă analiza c ătre socializarea înro șirii. Înroșirea nu este o reac ție
biologică, naturală căci „nu con știința provoac ă înroșire, deoarece cineva
poate regreta sincer în singur ătate o gre șală ușoară comisă sau poate
suferi cea mai profund ă remușcare pentru o crim ă nedescoperit ă, însă nu
va roși. […]. Nu sentimentul vinov ăției, ci gândul c ă alții ne cred sau ne
știu vinova ți ne îmbujoreaz ă fața. Cineva se poate sim ți profund ru șinat
de a fi spus un mic neadev ăr fără să roșească, însă, dacă bănuiește măcar
că este descoperit, el va ro și imediat, mai ales dac ă este descoperit de o
persoană pe care o respect ă” (Darwin, 1872/1967, pp. 191-192).
Aspecte importante sunt luate în calcul plecând de la o serie de con-
cepte dintre care le amintesc pe cele indisolubile acestei teme și anume
conceptele de încredere și valoare, deoarece sunt legate de percep ția
prestigiului individului. Percep ția format ă asupra individului anterior
comiterii actelor indezirabile social se modific ă după ce acesta produce
acțiuni ce contravin regulilor. Normalitatea în care era încadrat individul
înaintea producerii faptelor ilicite intr ă în sfera analizei fiind emise
judecăți de valoare de c ătre acuzatorul care pân ă în acel moment se
raporta la un alt tip de valori caracteristice individului. Acum judec ățile
de valoare sunt raportate la ac țiunile anomice care ajung s ă îl încadreze
pe individ în rândul celor vinova ți. Răsturnarea de situa ție se produce de
fapt asupra sistemului de valori al unei personae, care va zdruncina și
capitalul de încredere al acuzatorului fa ță de cel ce a comis culpa, delictul.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 58Evitarea situa țiilor care pot genera emo ții morale negative este expus ă
și de Erving Goffman care sublinia nevoia de cunoa ștere ce apare atunci
când un individ nou intr ă într-o form ă a unei structuri sociale. Se dore ște
cunoașterea „statutului s ău socioeconomic general, viziunea sa despre
sine, atitudinea pe care o are fa ță de ei, competen ța sa, dacă e de încredere
etc. […]. Informa țiile despre un individ ajut ă la definirea unei situa ții,
dau posibilitatea celorlal ți să știe de la bun început ce a șteaptă individul
de la ei și ce pot aștepta, la rândul lor, de la el (Goffman, 1959/2003, p. 29).
Situația este similar ă angajarii la un nou loc de munc ă. Deși indi-
vidul furnizeaz ă în etapa de recrutare prin intermediul CV-ului informa ții
despre el, în majoritatea cazurilor acesta trebuie s ă treacă printr-un proces
de selecție ce const ă în prezentarea la un interviu cu viitorii angajatori.
Schimbul de informa ții se realizeaz ă prin intermediul a dou ă surse care
convențional au fost numite „surse oficiale” (informa țiile sunt transmise
pe cale verbal ă de către indivizi) și „surse neoficiale” (informa țiile sunt
transmise mai mult sau mai pu țin voluntar, f ăcând uz de a șa numitele
„vehicule purt ătoare de semene” ( sign vehicles) după cum le numea Erving
Gogman (1959/2003) (Jderu, 2012, p. 82).
Mai mult, pentru a cre ște percepția referitoare la capitalul de încredere
al viitorului angajat, și a evita situa țiile care pot afecta buna desf ășurare a
activității unei institu ții se recurge la cererea de scrisori de recomandare
pentru a completa „sursele oficiale și neoficiale”. Chiar dac ă există capital
uman, căci este dovedit prin diplomele ob ținute în urma instruc ției indi-
vizilor, observ ăm că încrederea nu este neap ărat propor țională cu acesta.
Încrederea se dobânde ște prin procesul de socializare, ulterior concreti-
zându-se într-o norm ă morală din care deriv ă predispozi ția actorilor sociali
de a arăta încredere în ceilal ți. Încrederea reprezint ă baza cooper ării, iar
cel ce simte c ă i se acord ă încredere încearc ă să se comporte ca atare, s ă
profite de a șa numitele „profe ții de autorealizare”. Profesorul Petru Ilu ț
menționa din perspectiva paradigmei utilitariste c ă încrederea este specific ă
nu general ă. Încrederea acordat ă unui student este raportat ă la sarcinile
rolului asumat, și nu este neap ărat generalizat ă la nivelul întregului individ
(Iluț, 2008, p.123). Leg ătura dintre încredere și rușine a fost întotdeauna
foarte puternic ă, de unde și apostrof ările „mi-ai tr ădat încrederea și m-ai
facut de ru șine”.

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 59Datorită funcției adaptative emo țiile au fost clasificate în emo ții pozi-
tive și emoții negative. Barbara Fredrickson (1998) apreciaz ă că emoțiile
negative sunt primele care ap ar, sunt mai consistente și mai specifice dup ă
cum consemneaz ă Lance Workman și Will Reader (2004) (Chelcea, 2008,
p. 39). În cadrul acestora sunt incluse ru șinea, jena și vinovăția, care au
rolul de a preg ăti retragerea ac țiunii din spa țiul public sau de performare
a unor comportamente prosociale care s ă compenseze starea indezirabil ă
produsă celuilalt sau celorlal ți. Împărțirea emoțiilor de c ătre filosoful
Paul G. Griffith (1997) în trei clase: a) emo ții programate afectiv sau
„emoții de bază”; b) emo ții cognitive sau „emo ții sociale” c) emo ții con-
struite social sau „st ări iluzorii”, c ăci nu sunt percepute ca fiind chiar
emoții, încadreaz ă tristețea (sadness) în clasa emo țiilor de baz ă (Chelcea,
2008, p. 41). De ce este important ă clasa din care provine triste țea este o
întrebare al c ărui răspuns se consolideaz ă pe emoția generatoare a ru șinii.
Asemeni reputatului sociolog în domeniul sociologiei emo țiilor,
Theodor D. Kemper (1987), Robert Plutchik (1962/1991) și Gerrod W.
Parrott (2001) încadreaz ă tristețea tot în clasa emo țiilor primare. Inclu-
derea emo țiilor morale într-una din clase este controversat ă. Am văzut
că tristețea este încadrat ă în unanimitate în clasa emo țiilor primare. Din
emoția primară numită tristețe este generat ă rușinea care a fost încadrat ă
atât în clasa emo țiilor secundare cât și a celor ter țiare alături de jen ă de
către Gerrod W. Parrott (2001) . Robert Plutchik adaug ă rușinea în cadrul
emoțiilor secundare și doar vinov ăția în categoria celor ter țiare. Emo țiile
morale de ru șine, vinov ăție au fost încadrate de unii autori în categoria
emoțiilor primare: vinov ăția și rușinea de Carroll Izard (1971) și Robert
N. Emde (1980), ru șinea de către Silvian S. Tomkins (1984).
În decizia de a clasifica emo țiile de jen ă, rușine, vinov ăție în categoria
emoțiilor primare, secundare sau ter țiare trebuie luate în calcul caracteris-
ticile care disting emo țiile de baz ă unele de altele și fenomenele afective.
Pentru aceasta, Paul Ekman (1992, p. 175) lua în calcul: 1) semnalele
universale distinctive; 2) prezen ța la primate; 3) r ăspunsurile fiziologice
distinctive; 4) existen ța antecedentelor universale distinctive; 5) coeren ța
în expresia r ăspunsului; 6) rapiditatea debutului; 7) durata; 8) posibilitatea
de a putea fi evaluate automat; 9) apari ția involuntar ă. Conform consi-
derentelor lui Paul Ekman (1992) putem conchide c ă emoțiile de rușine
și vinovăție se integreaz ă în categoria emo țiilor secundare.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 60O altă distincție a emoțiilor morale poate fi f ăcută prin analiza con-
vergenței sau divergen ței dintre mesajul transmis și acțiunea rezultat ă.
Când exist ă în spatele ac țiunii un discurs divergent, încadrarea ac țiunii
trece din sfera jenei în cea a ru șinii sau chiar a vinei. Zicala „f ă ce spune
preotul nu ce face preotul” reprezint ă un exemplu concludent al discrepan ței
între discurs și faptul în sine. De aceea, în situa țiile în care oratorul nu
transmite prin discursul s ău idei care cont ravin propriilor ac țiuni și ac-
cidental produce ac țiuni care contravin normalit ății ele pot fi încadrate la
nivel mental în zona întâmpl ării conform expresiei „se mai întâmpl ă și la
case mari” c ăci „orice om mai și greșește”, fiind astfel trecute cu vederea.
Cu toate acestea rezultatul ac țiunii se încadreaz ă tot în zona devian ței.
Deși acțiunea este identic ă, gravitatea poate fi perceput ă diferit în func ție
de mesajele transmise anterior și de zona de generalizare.
Ștefan Boncu (2000) apreciaz ă că pentru termenul „devian ță” a fost
necesară distincția făcută prin intermediul sintagmei „devian ță tolerată”,
deoarece s-a constatat c ă există comportamente la nivel de grup care se
reproduc și nu determin ă jenă, rușine, vinov ăție, fiind resim țite ca acțiuni
ce intră în sfera normalului. În acest sens mi-a atras interesul de studiu
lucrarea lui Ioana Lupu (1934) în care emo ția morală a fost analizat ă
prin tehnica pâlniei, de la nivelul macrosocial c ătre cel microsocial și în
final individual, c ăci centrarea pe individ urma s ă crească controlul în cadrul
structurilor sociale prin responsabilizarea fiec ăruia. Vina individual ă nu
asigură un minimum de confort psihic precum ar putea s ă o facă vina
colectivă. Cu cât o ac țiune este reprodus ă de mai mul ți indivizi, chiar
dacă este deviant ă ajunge să capete dimensiuni noi de analiz ă prin faptul
că poate avea un impact emo țional mai sc ăzut sau poate s ă ajungă cum
aprecia Ștefan Boncu s ă fie tolerat ă.
Descrierea și analiza realit ății române ști este făcută de Ioan Lupu
(1934) în lucrarea „Vina și procesul ei la români” publicat ă în volumul
întâi al revistei de Cercet ări Sociologice ce ap ărea la Iași în 1934. Origi-
nalitatea studiului const ă în explorarea vinei plecându-se de la analiza
trecutului, și de la observa țiile prin care vina a trecut de la nivelul colectiv
la cel individual. Autorul realizeaz ă o analiză exterioar ă a societății,
comparând-o cu o „îngr ămădire de oameni” și o analiză interioară, unde
societatea este privit ă ca „ideal”. Idealul are aici în țelesul de norm ă, de
regulă care are rolul de a asigura buna func ționare a societ ății și totodată

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 61continuitatea acesteia, c ăci „fără aceste idealuri nu-i cu putin ță con-
viețuirea oamenilor la un loc; de aceea societ ățile tind, din r ăsputeri să
păstreze neatinse idealurile lor și prin urmare impun indivizilor, din cari
se alcătuiesc ele, s ă întrupeze în fiin ța lor biologic ă, aceste idealuri”
(Lupu, 1934, p. 1).
Pentru prima dat ă acest teritoriu era explorat din punct de vedere
sociologic. Preocuparea științifică nu se opre ște la tipul de societate indi-
vidualistă, ci și la cea colectivist ă, căci recompensa și pedeapsa nu
trebuie privit ă doar individual, ci și la nivel colectiv. Clasificarea ini țială
a vinei era în „vin ă colectivă”, deoarece cauza era asociat ă unui grup
restrâns în care existau rela ții de rudenie. Descrierile istorice ar ătau că
pedeapsa se r ăsfrângea la nivelul celor care purtau „vina colectiv ă”. Sunt
consemnate dovezi directe și indirecte de vin ă colectivă începând cu
secolul al XIV-lea și până în secolul al XVII-lea, pentru ca spre sfâr șit
să se preocupe de evolu ția societății în ceea ce prive ște trecerea de la
vina colectiv ă la cea individual ă. Această trecere este datorat ă gândirii
raționale prin care se dorea pedepsirea „fiin ței de la care în chip cauzal
isvorîse agresiunea” (Lupu, 1934, p. 403).
2.3. Socializarea. Variabil ă determinant ă a emoțiilor
morale.
Apărut în Fran ța în 1786, verbul a socializa provine din latinescul
socius . Termenul de socializare apărea abia în 1836 și se referea în primul
rând la capacitatea de a facilita formarea rela țiilor sociale și a grupurilor,
iar în al doilea rând la capacitatea de a intra într-un regim colectiv, de a
colectiviza produc ția (Borlandi, 2009, p. 744).
Sociologul american Franklin H. Giddings (1855 – 1931) preocupat
de studiul lucr ărilor lui Georg Simmel descoperea termenul socializare în
limba francez ă. Provenien ța acestuia venea din traducerea conceptului de
dinamică socială (Vergesellschaftung), sintagmă folosită de Georg Simmel
(Giddings, 1897). Profunzimea analizei lui Max Weber este un bun prilej
pentru autor s ă descopere în lucrarea lui Ferdinand Tönnies „Comunitate
și societate” (1887/1944) te rmenii de comunitate ( Gemeinschaft) și societate
(Gesellschaft ). Acest prilej faciliteaz ă distincția între cele dou ă forme

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 62ideal-tipice de socializare:,, una bazat ă pe apartenen ța comună și moștenită
(Vergemeinschaftung) , care se poate traduce prin socializare comunitar ă,
iar cealalt ă pe asocierea voluntar ă, schimbul concuren țial ghidat de interese
sau de convingeri ( Vergesellschaftung), care se poate traduce prin „soci-
alizare societar ă” (Borlandi, 2009, p. 744). Traducerile în francez ă și
engleză au determinat o folosire vast ă a termenului socializare , fiind în-
tâlnit tot la Franklin H. Giddings (1897) sub forma no țiunii de socializare
a indivizilor , adică „dezvoltare a personalit ății umane”, „socializare a
activităților” în sensul de a dezvolta formele sociale de tip societar sau
cu alte cuvinte baza structurii sociale.
O altă lucrare de referin ță în sociologie este cea a lui Émile Durkheim,
Educație și sociologie, unde socializarea era privit ă ca proces prin care
părinții au oportunitatea de a transmite urma șilor felul de a gândi, a
simți, a acționa prin raportarea la consecin țe, de a se raporta la social. Ea
reprezintă de fapt schimbul intergenera țional care asigur ă transmiterea
ideologiei societ ății (Durkheim, 1922/1980). Perspectivele de abordare
ale socializ ării sunt diferite în func ție de specificul domeniului disciplinar.
Sociologii Émile Durkheim (1922/1980), Ruth Benedict (1934/ 1959), Franklin H. Giddings (1897) și antropologii culturali
ști pleacă de la
abordarea institu țională și culturală a socializ ării, în timp ce psihologul
Jean Piaget (1932/2012) este captat de abordarea genetic ă și cognitiv ă a
socializării.
Punctul de echilibru al celor dou ă abordări în definirea și analizarea
socializării consider c ă este stabilit de Tallcot Parsons și Robert Freed
Bales (1955) care consider ă socializarea „un proces sistemic care asigur ă
în același timp reproducerea func țiilor sociale vitale ale societ ăților moderne
(stabilirea normelor, integrarea indivizilor, motivarea ac țiunii economice,
adaptarea la mediu) și dezvoltarea psihic ă a copiilor și adolescen ților,
prin traversarea crizelor și a fazelor de identificare (oral ă, anală, genitală,
conform terminologiei freudiene) care sunt necesare pentru interiorizarea
acestor imperative func ționale” (Borlandi, 2009, p. 745). O contribu ție
majoră asupra definirii socializ ării o are Herbert Mead, care reluând un
concept mai vechi al lui Charles Cooley (1992) aprecia socializarea drept
„construc ția unui Sine (Self) prin și în relațiile sale cu mai mul ți
„Celălalt semnificativi și generaliza ți”, un „Sine” capabil s ă se priveasc ă
pe el însu și ca într-o oglind ă (looking-glass-self) (Borlandi, 2009, p. 745).

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 63Asemeni metaforei scheakspeariene „via ța ca teatru”, socializarea pre-
supune intrarea individului în rol și o dezvoltare dual ă a autopercep ției:
una a percep ției de sine raportat ă la „celălalt semnificativ”, iar cealalt ă,
cea extins ă, raportata la „cel ălalt generalizat”, ca întruchipare a altuia
privit ca de ținător de roluri sociale la nivel institu țional. Multidimensio-
nalitatea conceptului de socializare dezvolt ă analiza din perspectiv ă
educațională, familială, politică.
Sociologii Peter L. Berger și Thomas Luckmann (1967/1979) rede-
finesc socializarea, percepând-o ca pe o realitate construit ă social, ca pe
un proces simbolic de interiorizare a experien țelor sociale ce determin ă
„identitatea prefabricat ă” prin intermediul diferitelor instan țe directe
(instituțiile de scolarizare, familia ș.a.) sau prin instan țe neutre, unde ar
intra influen ța exercitat ă asupra indivizilor de mass-media. Considerentele
lor conduc analiza realit ății semnificante c ătre sociologia cunoa șterii,
deoarece analiza proceselor prin intermediul c ărora se construie ște
realitatea intr ă în domeniul de competen ță al acesteia. Realitatea social ă
este perceput ă ca „o lume care provine din gândurile și acțiunile lor, și se
menține la fel de real ă ca acestea (Berger și Luckman, 1967/1979, p. 33),
societatea fiind privit ă ca „produs uman”, ca „obiectiv real”, c ăci omul
este „produsul social” (Berger și Luckman, 1967/1979, p. 79).
Fiecare actor social parcurge o serie de pa și, deoarece trebuie s ă-și
exercite acordul referito r la deprinderea de cuno ștințe sociale. Raymond
Boudon (1993/1998) pune în eviden ță efectele perverse ale realit ății
construite social, exemplificând cum poate egalitatea s ă ducă la inegalitate
în cazul educa ție plecând de la o cercetare a lui Lester C. Thurow (1972)
în care este analizat ă legătura dintre structura locurilor de munc ă și stocul
educațional. Cercetarea acestuia contrazice ipoteza avansat ă de econo-
miști, conform c ăreia „structura locurilor de munc ă (mai exact structura
salariilor) se modific ă mai lent decât ceea ce numim noi structur ă școlară –
distribuirea indivizilor în func ție de școlarizare” (Boudon, 1993/1998, p.
42). Lester C. Thurow (1972) demonstreaz ă a posteriori ipoteza conform
căreia prin școlarizare se reduce inegalitatea educa țională și crește inegalitatea
economic ă în cazul popula ției din Statele Unite din perioada 1949-1969.
După ce am făcut o incursiune asupra definirii incipiente a socia-
lizării voi releva perspectiva actual ă prin care este conturat ă definirea
acesteia. În concep ția lui Anthony Giddens (1989/2001) socializarea

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 64reprezintă „procesul prin care copilul neajutorat devine treptat o persoan ă
conștientă de sine, inteligent ă, integrată în tipul de cultur ă î n c a r e s – a
născut […] nu este nu fel de programare cultural ă, în care copilul absoarbe
în mod pasiv influen țele cu care intr ă în contact […], de la na ștere copilul
este o fiin ță activă. (Giddens, 2001, p. 33). Ast ăzi socializarea este defi-
nită ca „proces de interac țiune social ă prin care individul dobânde ște
cunoștințe, valori, atitudini și comportamente necesare pentru participa-
rea efectiv ă la viața socială; mecanism prin care societatea se reproduce
în configura ția atitudinal ă și comportamental ă a membrilor s ăi, modali-
tatea prin care un organism biologic este transformat într-o fiin ță socială
capabilă să acționeze împreun ă cu alții (Mihăilescu, 2003, p. 100). Toate
aceste procese interac ționale din cadrul socializ ării modeleaz ă valorile,
atitudinile și implementeaz ă ideea de moralitate, care se raporteaz ă la
așteptări, valori și norme sociale. Acestea reflect ă concordan ța ca echivalent
al socializ ării pozitive, în contrast cu discordan ță privită ca rezultat al
socializării negative, prilej ce genereaz ă sau nu în func ție de contextul
cultural emo ții morale.
,,De ce este socializarea atât de important ă în determinarea emo țiilor
morale ?” reprezint ă o întrebare ale c ărei răspunsuri sunt diverse. Am
arătat că socializarea este legat ă de procesul de înv ățare social ă, copiii
gestionându- și exprimarea emo țională conform regulilor culturale, de
unde și ideea de control al emo țiilor. Conform paradigmei dramaturgice
actorii sociali înv ăță în cadrul socializ ării cum să se comporte, cum s ă
își exprime sau reprime emo țiile fiind asemeni actorilor ni ște interpre ți
pe o scen ă a vieții sociale, care încearc ă prin intermediul emo țiilor să
încline balan ța cost–beneficiu în favoarea lor. Dup ă cum apreciaz ă Elena
Stănculescu (2008) costul se refer ă „la consecin țele nedorite asupra rela-
țiilor interpersonale și a propriei imagini în ochii celorlal ți, în cazul în
care sunt exprimate tr ăiri negative cum ar fi: mânia, triste țea și durerea.
Beneficiul se refer ă la câștigul simbolic în situa ția în care emo țiile nega-
tive sunt exprimate în prezen ța altor persoane (compasiune, în țelegere,
ajutor) (Chelcea, 2008, p. 172).
Așa cum apreciaz ă profesorul Septimiu Chelcea (2008), socializarea
primară reprezint ă un bun prilej de a dobândi capacitatea de exteriori-
zare a emo țiilor prin intermediul implic ării părinților în discu ții despre
raportarea la situa ții și resimțirea emoțiilor negative. Practicile parentale

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 65reprezintă determinan ți ai exterioriz ării emoțiilor mai ales la vârsta
fragedă a copilului, acesta c ăpătând un poten țial de încredere crescut care
maximizeaz ă șansele de reu șită la nivel social. Competen ța emoțională
este direct propor țională cu sentimentul de securitate afectiv ă, care va
favoriza „formarea unui model pozitiv al func ționării relațiilor interper-
sonale” (Chelcea, 2008, p. 176). Dac ă reacțiile parentale pozitive secu-
rizează afectiv copii, atitudinile co ercitive ce recurg la pedeaps ă determină
tensiunea și iritabilitatea, înregistrând totodat ă o discrepan ță între obiec-
tivele propuse și rezultate. Compatibilitatea dintre obiective și rezultate
este atinsă prin recurgerea la mijloace adecvate.
Un rol important îl are minciuna. Ca form ă de apărare, ca repozi ționare
etică este adoptat ă atunci când individul este con știent că declararea
adevărului ar produce o percep ție negativ ă a sinelui în ochii celorlal ți.
De aceea copiii sau chiar adul ții care se simt neân țeleși vor recurge la
minciună. Aceasta este întruchipat ă sub forma diferitelor motive care au
stat în fața posibilit ății de realizare a sarcinii sau sarcinilor care au deter-
minat anumite atitudini ce au generat diferite comportamente, rezultate.
De aceea trebuie s ă se dezvolte atitudini care s ă aibă la bază susținerea
interindividual ă, înțelegerea, empatia. Lipsa acestora determin ă minciuna.
Suspiciunea c ă celălalt minte trebuie s ă schimbe în unele cazuri raportul
dintre indivizi prin ac țiuni declarative din partea celui care identific ă
problema pentru a-l ajuta pe cel ce nu poate m ărturisi realitatea s ă de-
clare adevarul, s ă se corecteze. Informarea din care reiese c ă „minciuna
mărturisită e pe jumătate iertată” ar constitui calea de redresare a indivizilor
ce cad în disgra ție.
De ce am perceput socializarea ca pe o variabil ă determinant ă a emo-
țiilor morale? Doar ece dezvoltarea capacit ății de asumare a r ăspunderii
se deprinde tot pe parcursul procesului de socializare când individul înv ăță
în ce împrejur ări trebuie s ă resimtă emoții morale, cum s ă reușească să
treacă peste emo țiile morale de jen ă, rușine, vinov ăție prin intermediul
unei atitudini reconciliante fa ță de actele indezirabile social și cum să
evite să mai reproduc ă astfel de comportamente care s ă îl poziționeze în
situații similare.
În caz contrar, lipsa capacit ății de a trece peste situa țiile care au deter-
minat prezen ța emoțiilor negative poate duce la comportamente deviante,
depresii sau la dezechilibru individual și posibil social. Pe lâng ă factorii

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 66care explic ă dezechilibrul din perspectiva neurologic ă, lipsa socializ ării
determină lacune mari de adecvare a emo țiilor și a comportamentului la
cerințele adoptate la nivel societal.
2.4. Importan ța teoriei înv ățării sociale și a consolid ării
asupra emo țiilor morale
Conform teoriei înv ățării sociale și a consolid ării „un act care a fost
consolidat tinde s ă fie repetat” (Gueguen, 2004/2007, p. 117). Plecând
de la aceasta teorie am considerat c ă este necesar s ă punctez rolul in-
fluențelor contextului social asupra repetitivit ății acțiunii. Am pornit de
la premisa c ă dacă evaluatorul (profesorul) nu favorizeaz ă constituirea
unui mediu propice ac țiuni de fraud ă, atunci acesta î și va lua toate
măsurile pentru a evita „lansarea” studen ților în astfel de ac țiuni.
Prin urmare, studen ții știind că nu vor putea pune în practic ă astfel
de acțiuni vor înv ăța și nu vor dezvolta la nivel mental planuri care s ă
includă acțiuni care se încadreaz ă în zona fraudei. Este posibil s ă existe
și situația în care studentul î și pregătește materiale la care s ă recurgă în
situația în care constat ă că mediul este favorabil, permisiv. Îns ă lipsa
permisivit ății va descuraja în viitor preg ătirea de materiale specifice
fraudei, descurajâdu-se situa țiile în care ar putea s ă apară jena, rușinea,
vinovăția. Într-un context în care predomin ă actele de fraud ă intelectual ă
emoțiile morale devin mai diluate. Emo țiile morale sunt emo ții negative
și prin urmare actorii sociali tind s ă evite situa țiile care s ă-i plaseze
„într-o lumin ă nefavorabil ă" pentru c ă managementul propriei imagini
are de suferit datorit ă zdruncin ării capitalului de încredere în cel ce a
acționat amendabil social. De ce? Pentru c ă morala poate fi privit ă ca o
comandă (ar fi caracterizat ă de verbul a trebui la imperativ – „Trebuie!"),
pe când etica ca o recomandare de a face sau a nu face ceva. Plecând de
la teoria înv ățării sociale și a consolid ării, comportamentele frauduloase
nesancționate influen țează interiorizarea emo țiilor morale atât de impor-
tante în men ținerea stării de normalitate social ă.
Despre contextul social se apreciaz ă că influențează „dezvoltarea capa-
cității de autoreglare emo țională prin diverse moduri (Einsenberg, 2001;
Parke, 1994): a) expunerea copiilor în situa ții care presupun o încarcatur ă

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 67emoțională considerabil ă, aceștia având astfel ocazia de a experimenta
emoții pozitive sau negative; b) familiarizarea și învațarea unor reguli
derivate cultural referitoare la felul în care trebuie s ă reacționeze atunci
când sunt traite diverse emo ții (coaching); c) socializarea în contextul inter-
acțiunii dintre copii și părinți, copii și prieteni, colegi, profesori sau alte
persoane semnificative, în acord cu regulile prescrise cultural (reguli refe-
ritoare la expresivitatea emo țională) influențează dezvoltarea strategiilor
de reglare afectiv ă, (Chelcea, 2008, p. 162).
2.5. Criza. Factor determinant al jenei, ru șinii
și vinovăției?
Anul 2008 a reprezentat declinul econo mic facilitând instaurarea crizei
economice care nu avea s ă intervină doar în România, deoarece și în țări
puternic dezvoltate cum ar fi exemplul S.U.A. era prezent ă. Grecesc la
origine, termenul criz ă vine de la „krisis”, cuvânt folosit de medicii din
antichitate pentru a ilustra evolu ția neașteptată și lipsită de soluții a mala-
diilor. Dar s ă vedem ce înseamn ă de fapt criza. A șa cum apare explicitat ă
în dicționarul explicativ al limbii române criza reprezint ă o „manifestarea
a unor dificult ăți (economice, politice, sociale etc.); perioad ă de tensiune,
de tulburare, de încerc ări (adesea decisive) care se manifest ă în societate;
Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de for ță de muncă) […];Tensiune, moment
de mare depresiune sufleteasc ă, zbucium.
Definirea termenului criză întrunește o diversitate de abord ări. Con-
cepția lui Raymond Boudon se apropie de gândirea medicilor din antichitate,
definind no țiunea de criz ă ca fiind „acel moment în care mecanismele de
control și identitatea unui grup sunt supuse unei încerc ări, în general
neprevazute, considerat ă tranzitorie, periculoas ă și cu rezolvare nesigur ă”
(Boudon, 1996, p. 73). O alt ă definiție percepe criza ca pe „o condi ție de
instabilitate în care o schimbare decisiv ă sau neașteptată devine iminent ă
[…], „este ceva pe care oamenii trebuie s ă o trăiască până în momentul
în care schimbarea a avut loc și stabilitatea este restaurat ă. Iar oamenii
pot face asta dac ă misterul care înconjoar ă condiția instabilit ății este
înlăturat iar cursul schimb ării înregistrat într-un grafic” (Nimmo, Combs,
1985, p. 73). Alteori, privit ă ca ieșire din normalitate, criza este analizat ă

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 68la adolescen ți. Ea capătă noi valen țe și este perceput ă ca un „viraj necesar,
un moment crucial în dezvoltare” putând fi observat ă și viziunea pozitiv ă
ce surprinde dezvoltarea, for țarea actorilor sociali de a lua decizii în
situații extreme (Erickson, 1972, p. 49).
Pornind de la o defini ție sociologic ă cu implica ții structurale criza
este definit ă ca „o perioad ă în dinamica unui sistem, caracterizat ă prin
acumularea accentuat ă a dificult ăților, izbucnirea conflictual ă a tensiu-
nilor, fapt ce face dificil ă funcționarea normal ă, declanșându-se puternice
presiuni spre schimbare” (Zamfir, Vl ăsceanu, 1993, p. 145). Raportând
criza la nivel organiza țional Barry McLonglin percepe criza ca pe „un
eveniment, dezv ăluire, acuza ție sau set de probleme interne și externe care
amenință integritatea, reputa ția sau existen ța unui individ sau organiza ții”
(McLonglin, 1996, p. 10).
Sociologul german Claus Offe aborda în lucr ările „Contradictions of
Welfare State” (1984) și „Disorganized Capitalism” (1985) aspecte legate
de problematica legitim ării statelor capitaliste ale bun ăstării plecând de
la „crizele management ului crizelor”, deoarece criza se instaleaz ă pe fondul
unor decizii gre șite, a lipsei predic țiilor care s ă determine instaurarea de
măsuri urgente, viabile pentru ev itarea recesiunii. Ideea de criz ă este asoci-
ată cu sintagma criz ă fiscală pe care a introdus-o James O'Connor (1973).
Aderând la curentul de gândire marxist, urma ș al Școlii de la Frank-
furt, Claus Offe (1984) extinde anali za crizei prin abordarea rolului în
criza de identitate. Acesta men ționa că individul ca fiin ță rațională se
percepe prin a se raporta la social din perspectiva paradigmei cost – beneficiu. Actorii sociali se percep în raport cu ceea ce ofer ă și ceea ce
primesc, deoarece acesta este mecanismul care, aplicat onest le poate
asigura securitatea. Nevoia de securitate social ă este strâns legat ă de
ideea de criz ă. Situațiile de criz ă slăbesc percep ția securității indivizilor,
chiar dacă la un moment dat ei sunt situa ți în afara ei. Influen țele se resimt
prin puterea exemplelor despre ceilal ți care se afl ă în situația de criz ă,
interiorizarea a șa numitelor frici sociale al c ăror efect se propag ă și asupra
celorlalți. Interiorizate, fricile sociale sl ăbesc stabilitatea raportat ă la
nevoile de baz ă așa cum au fost ele definite de Abraham Maslow (1943)
în celebra lui piramid ă a ierarhiei nevoilor.
Criza poate fi perceput ă
și din perspectiva „alien ării” individului,
care aflat într-un proces de satisfacere a nevoilor nu poate renun ța la

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 69bunurile de ținute sau care se afl ă în curs de dobândire deoarece costurile
ar fi exagerate, imposibil de perceput la nivel mental. Mai mult, ar putea
angrena individul într-un proces deviant la nivel cognitiv. Plecând de la
teoria integr ării și a reglării sociale, Emilé Durkheim (1897/1993) emite
predicții despre sinucidere. Aceast ă idee apare și la Claus Offe (1984)
care pune în lumin ă însemnătatea locului de munc ă pentru actorii sociali.
Având posibilitatea de a- și exercita profesia sau chiar o alt ă ocupație,
individul se percepe ca fiin ță utilă, iar banii ca simbol de recompensare
îi asigură satisfacerea nevoilor, trebuin țelor și practic starea de confort.
Nici implicarea suplimentar ă în muncă și nici dezangajarea nu îl fac mai
fericit. În primul caz vorbim de „alienare”, iar în cel de-al doi-lea de
inutilitate, lips ă de recompens ă și de bunăstare. Ambele sunt efecte spe-
cifice crizei. Criza va avea un efect multidimensional, deoarece nu are repercusiuni doar la nivelul celui direct afectat. De exemplu în cadrul
unei familii în care unul din principalii sus ținători financiari î și pierde
locul de munc ă efectele vor fi resim țite în majoritatea cazurilor (nu ex-
clud posibilitatea compens ării din rezerve financiare sau a suplinirii altui
membru în unele cazuri) de c ătre întreaga familie, care se poate afla în
situația de restabilire a priorit ăților de consum.
Într-o cercetare care viza opinia studen ților și avea drept scop identifi-
carea cauzelor copiatului la examene și preluarea referatelor de pe internet,
în cadrul atribuirilor externe primul argument clasat a fost „lipsa timpului”
(23%). Acesta s-a distan țat semnificativ fa ță
de celelalte trei argumente:
programa înc ărcată (11%), accesibilitatea Internetului (10), permisivitatea
profesorilor (10%) (Chelcea, 2008, pp. 251-252).
O nouă direcție de cercetare pe care doresc s ă o pun în eviden ță s-ar
rezuma la identificarea cau zelor, factorilor care genereaz ă efectul lipsei
de timp. Apreciez c ă factori reali pot bulversa „agenda zilnic ă” a indivizilor
independent de voin ța lor. Pe acest fundal, criza poate fi privit ă ca „unul
dintre aspectele cele mai pregnante ale traiului în s ărăcie; este îndep ărtarea
celui sărac din interac țiunea social ă, tendința de a rupe leg ăturile sociale
vechi, de a fugi din locurile publice acas ă, unde poate s ă se ascund ă de
amenințarea reală sau imaginar ă a condamn ări comunitare, a derâderii sau
a milei” (Bauman, 2001, p.132). Aceste reac ții specifice s ărăciei sunt efecte
ale riscului pe care individul îl simte aproape, și care îi dau frâu liber
imaginației care îi red ă situații și scenarii în care este plasat în situa ția de

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 70risc. Aceste frici domin ă individul, care asemeni crizelor semnificative
din societate „aproape c ă explodeaz ă dezbaterea asupra întreb ărilor: „Care
societate este sediul crizei?”, „Ce fel de societate este aceasta?”, „În ce
societate tr ăim?” și determin ă instaurarea unui teren instabil sub picioarele
actorilor sociali (Marga, 2009, p. 73).
Ideea de statut al bun ăstării dispare și ea o dată cu insecuritatea indi-
vizilor. Capitalul firmelor și corporațiilor este amenin țat în situa ția de
criză, iar când î și simt capitalul amenin țat, firmele î și simt amenin țat
scopul, existen ța și pot dezvolta reac ții de retragere ca dezaprobare a
politicilor impuse. Am v ăzut cum s ărăcia ca efect al crizei determin ă la
nivel individual retragerea din spa țiul public datorit ă resimțirii emoțiilor
de jenă, rușine sau în func ție de cum o percepe fiecare ar putea fi definit ă
de individ chiar ca emo ție de vinov ăție. Starea de „alienare” (înstr ăinarea
omului prin munc ă) nu confer ă nici ea un confort psiho-social. Rela țiile
din cadrul familiei pot deveni mai tensionate pe fondul lipsurilor finan-
ciare, responsabilitatea poate fi plasat ă altor membrii care pân ă atunci
aveau doar alte roluri și acum sunt pu și în situații limită. Când un student
ocupa un loc nebugetat și beneficia de un confort financiar asigurat de
părinți, și pe neașteptate, situa ția de criză indică insecuritate, pentru a echi-
libra pierderile (costuri prea mari ca s ă renunțe la studiile deja începute)
și a reduce tensiunea studentul poate decide s ă se angajeze pentru a putea
continua ceea ce a început. Prin urmare resursele de timp, de energie
fizică și psihică scad posibilitatea de a acumula cuno ștințe și dezvoltă căi
de ieșire din situa ție. După cum arată datele cercet ării din 2005 (Chelcea,
2008) lipsa timpului a fost primul argument extern men ționat ca factor
cauzal al actelor de fraud ă.
Astfel de situa ții pot întări „devian ța tolerată” în rândul studen ților,
care, deși în competi ție nu se deconspir ă între ei. Toleran ța indică o
cooperare mai mult sau mai pu țin tacită care construie ște solidaritatea la
nivel de grup. Chiar dac ă unii percep situa țiile ca anormale și resimt una
sau mai multe dintre emo țiile morale, acestea, coroborate cu acele cauze
care au dus la adoptarea practicilor interzise determin ă un disconfort
psihic și moral tolerat. Prin urmare datorit ă crizei și altor considerente,
actele tind s ă capete amploare, s ă fie repetate, consolidate. Alte direc ții
de analiză a influen ței crizei asupra emo țiilor morale pot fi extinse c ătre
zona moralit ății, onestității, reputației, încrederii. De ce? Deoarece ace ști

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 71factori pot fi trata ți ca vehicule purt ătoare de semne, atunci când se
analizează angrenarea individului în noi ac țiuni.
Termenul criz ă a invadat parc ă toate domeniile. De și folosit la modul
general, termenul este asociat cu domeniul în care fenomenul î și face
simțită prezența și auzim vorbindu-se despre criza economic ă, finan-
ciară, politică, organiza țională, medicală, de personalitate, de valori, de
modele sociale și înșiruirea ar putea s ă mai continue.
Toate defini țiile se refer ă la o situa ție care surprinde starea de dis-
comfort ce domin ă actorii sociali care nu au și nu întrev ăd soluții în viitorul
apropiat la problemele întâmpinate, fapt ce genereaz ă un puternic dis-
comfort care îi face s ă se simtă ca „extra și din temporalitate (…) trecutul
este un ansamblu de evenimente, – prevestiri pe care nimeni n-a știut să-l
decripteze sau o mare lini ște la fel de incapabil ă de a da cheia expe-
rienței imediate. Are loc un fel de ștergere a limitelor, ceea ce d ă naștere
fricii” (Barus-Michel; Giust-Desprairies, Ridel, Neculau, 1998, p. 41).
La întrebarea „Criza economic ă, reprezint ă un factor constructiv sau
distructiv raportat la emo țiile morale?” se dore ște a se răspunde prin inter-
mediul proiectului de cercetare care va fi adecvat din punctul de vedere al specificității culturale a României, înscriindu-m ă „în miș
carea de indige-
nizare a științei despre interac țiunea comportamentelor umane în context
sociocultural” […] c ăci „ar fi iresponsabil ă, chiar nerealist ă justificarea
convingerii c ă americanizarea este un substitut pentru universalizarea
științei noastre […] sau a oric ărei alteia” (Chelcea, 2013, p. 64, apud
Moscovici și Marková, 2006/2011, p. 34).
2.6. Managementul și gestiunea imaginii
Thomas J. Scheff (1988) analiza conformitatea func țiilor care produc
rușinea afirmând c ă indivizii sunt preocupa ți de autoanaliza comportamen-
telor pe care încearc ă să le controleze printr-o deslu șire a interpret ării
trecută „prin ochii celorlal ți”. Preocuparea lui se reduce de fapt la leg ătura
dintre managementul impresiei și emoțiile care domin ă sinele, toate acestea
controlând cu fine țe relațiile și interacțiunile dintre indivizi.
Analiza rela ției dintre empatie și emoțiile morale relevat ă în studiul
lui Susan Shott (1979) ar ătată că jena și rușinea nu motiveaz ă indivizii

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 72pentru a se angaja în ac țiuni de ajutorare a celorlal ți. Relația dintre empatie
și ajutorare este invers propor țională. Empatia prea puternic ă determin ă
indivizii s ă evite victimele, eliminând astfel și angajarea în ac țiuni de
întrajutorare, iar un nivelul sc ăzut al empatiei priveaz ă și el implicarea
în acțiuni caritabile. Prin urmare, nivelul optim al empatiei privit ă ca
variabilă dependent ă a întrajutor ării, ar fi cel mediu.
După cum apreciaz ă Gabriel Jderu (2012, p. 71), meritul lui Thomas
Scheff (1988) la formularea teoriei ru șinii constă în: eviden țierea impor-
tanței rușinii prin func ția ei anticipativ ă în cadrul procesului de con-
formare social ă și în eviden țierea rolului ru șinii în men ținerea leg ăturilor
sociale. Practic, contribu țiile lui Thomas Sheff arat ă cum rușinea ca emo ție
manageriaz ă și gestioneaz ă atitudinile, comportamentele, ac țiunile, făcând
posibilă cooperarea între indivizi și grupuri chiar și de provenine ță diferită.
Prima contribu ție, raportat ă la influen ța durkheimian ă constrânge individul
bazându-se pe mijloace exterioare lui. Conform percep ției goffmaniene
constrângerea are drept suport capacitatea individului de a anticipa senti-
mentele de jen ă, rușine datorit ă competen ței cognitive de a le raporta la
interpretarea celorlal ți în calitate de evaluatori. Identificarea sanc țiunilor
emoționale la nivelul rela țiilor sociale a fost numit ă „deferen ță-emoție”
și acționează prin conformarea individului la normele sociale, prilej ce
asigură un confort psiho-emo țional indivizilor prin evitarea sanc țiunilor
de natură formală sau emoțională (Jderu, 2012, pp 71-72).
Relatând ideile lui Thomas J. Scheff (2000) referitor la cea de-a doua
contribuție, Gabriel Jderu (2012) eviden țiază rolul rușinii în societate prin
menținerea leg ăturilor dintre indivizi, reliefate în lucr ările sociologilor
Georg Simmel (1904/1957) – conformarea prin mod ă, Thorstein B. Veblen
(1899/2009) – distinctivitatea prin intermediul vestimenta ției adaptat ă la
modă ca mijloc de diferen țiere a clasei sociale caracterizat ă de bunăstare,
Charles H. Cooley (1922) – analizar ea comportamentului prin raportarea
la „celălalt semnificativ”, Norbert El ias (1939/2002) – civilizarea prin
controlul emo țiilor și al formelor lor de manifestare, ru șinea apărând ca
discrepan ță a neadapt ării indivizilor la regulile institu țiilor din structura
socială, Richard Sennet (1980) – stratificarea social ă determin ă emoții de
„ofensă” față de superiori și de „vină” în raport cu indivizii dintr-o clas ă
situată pe o pozi ție superioar ă, Erving Goffman (1967) – performarea com-

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 73portamentelor dezirabile social de c ătre indivizi pentru a nu fi discredita ți
în ochii celorlal ți și a-și proteja astfel imaginea de sine.
Jean–Claude Kaufmann (1995/1998) analizeaz ă practica sânilor goi
dintr-o viziune goffmanian ă în care de la femeie, în func ție de vârst ă, nivel
de educație se așteaptă o adecvarea a prezent ării corpului în raport cu
ceilalți, printr-un comportament reglementat de fapt tot prin intermediul
jenei, rușinii, vinov ăției. În func ție de specificul cultural, plaja privit ă ca
și context poate legitima comportamentul de afi șare a sânilor goi. Dac ă
în cultura noastr ă comportamentul este amendabil doar la nivel informal
prin raportarea la emo țiile morale, în cultura asiatic ă s-ar recurge la
sancțiuni stabilite formal.
Sancțiunea este sau nu prezent ă în funcție de grila de valori interna-
lizată de actorii sociali, care exprimându- și părerea determin ă o anumit ă
raportare prin exemplificarea amendabil ă sau permisiv ă a unui anumit
tip de comportament pe plaj ă, chir dacă conform unor p ăreri contextul ar
legitima comportamentul. Exprimarea p ărerii reflect ă raportarea la o serie
de atribute dintre care cele mai importante în analiza de fa ță ar fi nor-
mal–anormal, bine-r ău, estetic-inestetic, public-privat. Analiza lui Jean-
Claude Kaufman (1995/1998) este realizat ă plecând de la conceptul de
gen, și încearcă să identifice m ăsura în care persoanele î și asumă rolurile
sociale, modul de raportare la priv irile genului opus, formarea atitudi-
nilor ce prezic anumite comportament e. Catalogarea faptelor în zone
amendabil moral, prin catalogarea în termeni de „ru șinos”, „jenant” (sau
prin învinov ățirea persoanei ce produce o ac țiune neconform ă cu rolul)
produce conformarea la normalitate prin adecvarea imaginii la rol și a
rolului la status. Toate cele exemplificate arat ă importan ța rolului emo-
țiilor morale în managementul și gestiunea imaginii, indisolubil legate
de conceptul de sine.
2.7. Efectele crizei asupra emo țiilor morale la nivel
microsocial și macrosocial
Analizată în termenii mertonieni criza poate fi comparat ă cu anomia
socială. Anomia este identificat ă la Robert Merton (1938) prin contra-
dicția dintre scopul reu șitei definit social și cultural și privarea de mijloace

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 74licite care s ă ducă la atingerea scopului. Lipsa mijloacelor dezvolt ă
„inovația”, perceput ă de autor ca dezvoltare de strategii prin care indi-
vidul să își atingă scopul. Strategiile recurg la comportamente ilicite.
Teoria pe care a dezvoltat-o Robert Merton analizeaz ă cauza comporta-
mentelor delicvente, care ar fi ap ărut ca urmare a distribu ției diferite a
mijloacelor prin care se putea atinge scopul influen țat la rândul s ău de
sistemul cultural (lipsa adecv ării la mijloace). Delicven ța s-ar datora lipsei
resurselor și ar fi caracteristic ă grupurilor sociale defavorizate.
La Emilé Durkheim (1983/2001, 1897/1993) „anomia” este în țeleasă
ca o asumare necorespunz ătoare de sarcini care s ă poată să atingă sco-
purile propuse (lipsa adecv ării la scopuri). Atât abordarea mertonian ă
cât și cea durkheimian ă încearcă să explice formarea atitudinilor din
perspectiva cost – beneficiu prin c ăderea în apogeul ce dezvolt ă com-
portamente concretizate în ac țiuni amendabile moral la nivel social. Se
observă influența de gândire machiavelic ă, conform c ăreia „scopul scuz ă
mijloacele”, din moment ce actorii sociali aleg s ă renunțe la regulile
morale pentru a- și atinge scopurile. În fa ța acuzatorilor vinova ții încearcă
să se apere plasând ac țiunea săvârșită într-un context de salvare a celor-
lalți, ci nu a lor personal. Astfel se dezvinov ățește cel care a s ăvârșit un
furt a cărui valoare financiar ă este scăzută, cel ce a copiat pentru a nu
repeta anul și a-și dezamăgi părinții și pe „Ceilal ți Semnificativi” prin
construirea unei false satisfac ții care în necuno ștință de cauză produce
însă fericire celorlal ți.
Prin cele exemplificate pân ă acum am v ăzut că în viziunea celor doi
sociologi criza are doar efecte negative. Pentru ca fenomenul de criz ă să
nu rămână ancorat doar în zona distructiv ă voi aminti efectul comemor ării
prin intermediul ceremoniilor ritualice care au sarcina de a ini ția, forma
și menține coeziunea, de a determina individul s ă reflecte asupra situa ției
pentru a controla schimbarea (Coman, 2008, p. 47). Sintetizând aspectele specifice ritului Margaret Mead (1973b) men ționează c
ă ritul trebuie
perceput ca un instrument care ne ajut ă să contracar ăm situația de criză.
Participarea celor apropia ți la evenimentele funerare reprezint ă dovada
acestora c ă le sunt al ături celor îndolia ți, fiind părtași la durerea lor și
reprezentând o variant ă de consolare a durerii. Situa țiile de criz ă din cadrul
evenimentelor expuse anterior determin ă acțiuni participative și astfel
transform ă atitudinile în ac țiuni care înl ătură apariția emoțiilor morale și

CAPITOLUL  II. Perspective  de analiză ale emoțiilor 
 75determină apariția emoțiilor terțiare de afec țiune, dragoste, grij ă, tandrețe,
compasiune, sentimentalism conform încadr ării făcute de Gerrod W.
Parrott (2001). Pe acest principiu se construiesc și campaniile de strân-
gere de fonduri prin intermediul ac țiunilor caritabile. Lipsa don ării de
resurse ar determina resim țirea de emo ții morale, c ăci este jenant,
rușinos să nu dai dovad ă de altruism fa ță de semeni, în situa ția în care
resursele permit cedarea unui minim semnificativ pentru ace știa.
Acum, dup ă ce am ar ătat că situațiile de criz ă genereaz ă nu numai
efecte negative, ci și pozitive pot afirma c ă de fapt crizele au și rol pozitiv,
reglator indiferent c ă vorbim în termeni demografici, financiari, de orga-
nizare individual ă sau social ă. Poate beneficiile sunt mai greu de perceput,
căci actorii sociali identific ă mai repede și mai ușor (căci așa sunt și
resimțițe) beneficiile pe termen scurt, în detrimentul celor pe termen lung
care au o dinamic ă lentă și extinsă temporal.
Examinând problematica crizei la nivel microsocial și macrosocial
am considerat relevant ă încercarea Institutului pentru Cre șterea Calit ății
Vieții de a da o defini ție crizei. Raportul social al ICCV din 2011 pentru
proiectul „România: r ăspunsuri la criz ă” dă o definiție a cărei menire se
dorește a fi reprezentat ă prin deslu șirea crizei române ști care reprezint ă
„un complex de crize interconectate: fiscal-bugetar ă, economic ă, politică
dar și morală și de cunoa ștere. […]. Criza noastr ă provine nu numai din
starea sistemului socio-economic, ci, surprinz ător, este accentuat ă de defi-
citul de în țelegere a naturii probleme lor cu care ne confrunt ăm” (Zamfir,
2011, p. 5). Conform aprecierilor profesorilor C ătălin Zamfir și Lazăr
Vlăsceanu,
,,Criza reprezint ă manifestarea unor dificult ăți temporare sau cronice ale
modului de organizare a unui sistem, exprimând incapacitatea acestuia de a funcționa în modalitatea existent ă. Ieșirea din criza se face fie prin schimbarea
structurală a sistemului, fie prin modific ări importante adaptative ale structurii
sale. Criza este cel mai adesea declan șatorul procesului de schimbare a
organizării unui sistem; ea motiveaz ă schimbarea. Dac ă schimbarea nu este
posibilă, criza poate duce la dezagregarea sistemului. Uneori, îns ă, schimbarea
unor condi ții sau lipsa unor solu ții alternative fac ca criza s ă se diminueze,
sistemul continuând s ă evolueze neschimbat în mod fundamental. În teoriile
actuale ale deciziei, cuplate cu cele ale schimb ării sociale, schimbarea prin
criză reprezintă doar o modalitate a schimb ării, relativ pu țin eficient ă, cu multe
pierderi. Ea se caracterizeaz ă prin înlocuirea unui mod de organizare nu

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 76atunci când un alt mod de organizare mai bun a devenit posibil, ci atunci
când vechiul mod de organizare înceteaz ă a mai func ționa” (Zamfir, Vl ăsceanu,
1993, p.144).
Potrivit lui Josee Van Remoortel, consultant la organiza ția european ă
Mental Health Europe (MHE), criza financiara afecteaz ă o persoan ă pe
toate planurile, nu doar pe cel econ omic, iar efectele recesiunii asupra
psihicului uman "creeaz ă adânci pr ăpăstii în societatea actual ă". Serviciile
universale de care trebuie s ă beneficieze to ți cetățenii în mod egal și
nediferen țiat încep s ă intre sub aspectul riscului. Societatea modern ă nu
este una egalitarist ă, resursele economice fiind pilonii de sus ținere ai acto-
rilor sociali în ierarhia educa țională, uneori în detrimentul competen țelor
reale pe care individul le de ține pentru o real ă dezvoltare a capacit ăților.
Limitarea datorit ă resurselor (exceptându-le pe cele referitoare la com-
petență) determin ă excluziunea social ă care reprezint ă o parte a crizei
societății prin extinderea problemei de la nivelul individual c ătre nivelul
colectiv, social.
Principiul solidarit ății interindividuale este sus ținut de principiul
solidarității colective bazat la rândul lui pe solidaritatea intergenera țio-
nală. Populația activă de astăzi susține popula ția inactivă, iar genera țiile
ce vin pe genera țiile ce ies din câmpul muncii. Ciclicitatea proceselor de
securitate social ă se bazeaz ă pe planuri demografice, pe predic ții asupra
procentului de emigrare, care trebuiesc atent monitorizate pentru ca lucru-
rile să nu ajungă în situație de criză. Prin extindere, pot compara fenomenul
cu o piață în care cererea trebuie s ă reglementeze oferta pentru a nu se
ajunge la decalaje care s ă determine situa țiile de criz ă.
Regresul ap ărut, fie în plan economic, politic, comunitar se instaureaz ă
pe fondul neajunsurilor specifice fiec ărei sfere, care apoi se extinde la
nivel național devenind „o stare de sim țire”. Una dintre cele mai periculoase
consider c ă este demoralizarea comunitar ă prin internalizarea credin țelor
conform c ărora puterea de a recurge la ac țiunea privit ă ca agent al
schimbării scade. Mai mult încrederea în sine și în ceilal ți scade și ea,
clătinând practic atât de valorosul și necesarul capital social.

77 
CAPITOLUL III.

Emoțiile morale în contextul crizei din România.
Jena, rușinea și vinovăția: cercetare de teren
în colectivit ățile studen țești din universitatea
„Transilvania” din Bra șov – cercetare calitativ ă
3.1. Demersul cercet ării calitative
Demersul de cercetare este unul secven țial, prin metode mixte dup ă
metodologie (Cresswell, J. W., 2003) deoarece dup ă analiza datelor din
cercetarea primar ă, calitativă va fi stabilit demersul cercet ării cantitative,
care va furniza date ce vor permite m ăsurări complexe. Apreciez c ă este
necesară distincția între cercetarea mixt ă și modele mixte dup ă stadiul în
care va avea loc integrarea celor dou ă abordări. În acest sens A. Tashakkori și
C. Teddlie (1998, 2003) au definit cercetarea prin metode mixte ca fiind
„cercetarea care combin ă metodologii cantitative și calitative într-un
aspect specific al studiului (de exemplu, în analiza datelor) și o pun în
contrast cu cercetarea prin modele mixte, care combin ă ambele abord ări
în toate etapele procesului de cerceta re (de exemplu, în conceptualizare,
analiza datelor, interpretare), (Jupp, 2010, p. 118).
3.2. Tema cercet ării calitative
Importanța studiilor superioare în contextual crizei economice din
România și implicațiile fraudei intelectuale asupra emo țiilor morale.
3.3. Scopul cercet ării calitative
Scopul cercet ării primare este de a genera noi date, de a l ărgi orizontul
cunoașterii pentru c ă își propune s ă fie „o stare a min ții, o orientare

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 78personală specială” (Stebbins, 2001, p.30). Cercetarea primar ă poate fi
la rândul ei calitativ ă sau cantitativ ă, aspect ce determin ă „două grupuri
distincte de strategii de cercetare, unele se refer ă la o „orientare general ă
în realizarea cercet ărilor sociale” (Bryman, 2001 , p.20), iar altele „pot
împărtăși atât caracteristici cantitativiste cât și calitativiste (Jupp, 2010,
p.116).
După criteriu compozit care se refer ă la funcție, scop, metodologie
am recurs la o cercetare exploratorie. Am abordat-o ca pe o form ă distinctă
de descoperire. Interpretarea ei nu am f ăcut-o ca pe o explorare ca simpl ă
investigație (care este mult prea general ă), nu ca inova ție, ci am considerat
că „explorarea constituie o form ă distinctă de descoperire” (Jupp, 2010,
p. 103). Am dorit s ă fac aceast ă mențiune deoarece orice cercetare într-un
sens pur este exploratorie. I-am privit utilitatea pentru suportul pe care mi-l poate oferi asupra clarific ării obiectivelor, abord ării teoretice și con-
struirii ipotezelor cercet ării canitative.
3.4. Obiectivele cercet ării calitative
1. Descrierea motivelor care determin ă alegerea specializ ării profesionale
în contextul crizei economice.
2. Descrierea motivelor care determin ă alegerea continu ării studiilor în
contextul crizei.
3. Identificarea cauzelor/motivelor pentru care studen ții comit acte de
fraudă.
4. Identificarea factorilor specifici crizei economice.
5. Descrierea influen țelor fraudei intelectuale asupra emo țiilor morale
de jenă, rușine, vinov ăție.
3.5. Alegerea tipului de cercetare
După obiectivului general/central al cercet ării am recurs la cercetare
descriptiv ă, fundamental ă după scop, explorativ ă după criteriu compozit,
de tip calitativ dup ă metodologie. Cercetarea primar ă prezintă și avantaje
după cum am men ționat anterior, dar și dezavantaje. Dezavantajele se

CAPITOLUL  III. Emoțiile morale în contextul  crizei din România …– cercetare  calitativă 
 79referă la timpul alocat, la validitate (care însumeaz ă capacitatea cercet ă-
torului de a se deta șa de subiectivismul des criticat, m ăiestria, priceperea
de a analiza datele, competen țe ce influen țează acuratețea și corectitudinea
concluziilor emise în urma analizei datelor cercet ării) și fidelitate (posi-
bilitatea redus ă de reproducere a rezultatelor). Apreciez c ă aspectele
pozitive vor prima, datorit ă scopului cercet ării și specificului ei de a
îmbina metodele calitative cu cele cantitative. Cercetarea nu urm ărește
extinderea rezultatelor din cercetarea calitativ ă, ci din cea cantitativ ă.
Realizarea cercet ării a fost f ăcută prin metoda anchetei sociologice .
Tehnica folosită este cea a interviului fa ță-în-față după contextul de
aplicare, structurat după mijloacele de cercetare, ce utilizeaz ă ca ins-
trument ghidul de interviu structurat. Am ales interviul structural în
acord cu aprecierea profesorului Petru Ilu ț care afirma c ă focus – grupul
sau interviul de grup reprezint ă tot o metod ă calitativă deoarece „presupune
interacțiunea participan ților, schimbul de replici, de opinii și idei, pe
marginea acestor întreb ări (evident deschise). Interviul în general și cel
de grup în mod deosebit reprezint ă o metodă calitativă și pentru faptul c ă
aici nu ne intereseaz ă în primul rând câ ți spun un lucru sau altul ci ce anume
spun oamenii, cum o spun, cum se modific ă pe parcurs cele spuse (Ilu ț,
1997, p. 92)".
Pentru înregistrarea datelo r am folosit reportofonul. Procedeul prin
care se realizeaz ă culegerea datelor este cel al interviului de grup (pro-
cedeul focus-grupului).
3.6. Eșantionarea și construc ția grupului de discu ție
Universul cercet ării calitative este format din studen ții universit ății
„Transilvania,, din Bra șov.
Selecția responden ților s-a făcut cu ajutorul studen ților, prietenilor
și colegilor. Am recurs la e șantionare teoretic ă/neprobabilist ă pentru
alcătuirea grupurilor plecând de la informa țiile pe care le-am avut pân ă
în acel moment de spre statul studen ților și profilul facult ății. Definirea
modală a categoriilor s-a efectuat dup ă următoarele criterii: bugeta ți–
nebugetați, angajați–neangaja ți, feminin–masculin, profiluri tehnic-ingi-
neresc, socio-uman și vocațional.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 80Încadrarea celor 18 facult ăți într-unul dintre cele trei profiluri este
prezentată în anexa num ărul 1. Au fost ale și studenții care s-au încadrat
în categoriile modale prin metoda e șantionării dirijate. Structura dup ă
care se face recrutarea responden ților pentru cele trei focus grupuri este
prezentată în tabelul din anexa num ărul 2.
3.7. Construirea ghidului de interviu
Întrucât tema fraudei este sensibil ă și delicat de investigat, plecând
de la efectul dezirabilit ății sociale conform c ăruia indivizii vor r ăspunde
ținând cont de a șteptările sociale am decis s ă poziționez responden ții în
calitate de observatori ai fenomenului fraudei. Managementul impresiei
ar fi denaturat calitatea r ăspunsurilor ob ținute. Pentru a-mi atinge obiec-
tivele cercet ării am formulat dou ăsprezece întreb ări deschise menite s ă
acopere aria fenomenului studiat.
Pentru întocmirea ghidului de interviu doresc s ă elucidez o dilem ă
pe care am avut-o în formularea întreb ării referitoare la investigarea
cauzelor/motivelor care determin ă frauda. R ăspunsul la dilema referitor
la ce doresc s ă investighez (cauze sau motive) a fost l ămurită de analiza
lui Allan Buss, c ăci în func ție de calitatea respondentului (actor sau
observator) „motivele și cauzele sunt categorii logice distincte cu care
explicăm diferite aspecte ale comportamentului; cauzele sunt cele care
determină o schimbare, în timp ce motivele sunt cele pentru care se produce
schimbarea”, fapt care determin ă explicarea diferit ă a comportamentelor
și acțiunilor de c ătre actorii sociali observatori și anume: comportamentele
neintenționate prin cauze și acțiunile prin motive de c ătre actor și cauze
și/ sau motivelor de observator (Bu ss, 1978, p. 1311). Concluzia la care
am ajuns este c ă îmi voi putea permite s ă folosesc o terminologie
diferită (cauze și/sau motivele) f ără să produc erori de încadrare a
răspunsurilor în etapa prelucr ării datelor. Ghidul de interviu este
prezentat în anexa num ărul 3.

CAPITOLUL  III. Emoțiile morale în contextul  crizei din România …– cercetare  calitativă 
 813.8. Analiza și interpretarea datelor calitative
Opiniile individuale sunt și ele importante, dar în cazul acestei cer-
cetări am urm ărit în special agregarea opiniilor și mi-am propus s ă fac o
analiză globală a situației. Pentru prelucrarea datelor am recurs la stra-
tegiile de analiz ă a cazurilor orientate pe variabile Huberman și Mils,
1998). Am identificat și am decupat paragrafele de text dup ă criteriu
tematic.
Pentru a putea folosi datele în cercetarea cantitativ ă le-am structurat
după plusul de cunoa ștere pe care îl pot utiliza în func ție de obiectivele
fixate. În continuare este prezentat ă analiza și interpretarea datelor care
a dus la atingerea fiec ărui obiectiv.

Obiectivul 1 – Descrierea motivelor care determin ă alegerea conti-
nuării studiilor în contextul crizei.
Analiza pasajelor decupate pentru primul obiectiv ce face referire la
motivația alegerii facult ății mi-a permis identificarea a dou ă motive ce
determină alegerea specializ ării pentru care opteaz ă candidații: dorința, ca
expresie a motiva ției intrinseci și oportunitatea admiterii pe baza dosarului
ce i-a în calcul media de la bacalaureat, reflectând motiva ția extrinsec ă.

Obiectivul 2 – Descrierea obiectivel or pentru care au ales specia-
lizarea.
Analiza pasajelor decupate pentru al doilea obiectiv care urm ărea
descrierea țintelor pentru care s-a ales specializarea respectiv ă mi-a permis
identificarea de obiective care țin de dorin ța de a intra la specializarea
dorită, de dorin ța de a deveni buni speciali ști pe plan profesional, de
vocație. Pe acestea le-am denumit obiective specifice, c ăci și-au dorit s ă
urmeze acea specializare și au venit s ă devină specialiști în domeniul
respectiv. Pe celelalte le-am denumit obiective nespecifice pentru c ă au
ajuns la specializarea respectiv ă „din întâmplare". Sintagma aceasta
însumează o serie de motive: „pentru c ă aici mi-a permis media de la
Bacalaureat", „pentru c ă doar aici am intrat”, „pentru c ă unde îmi
doream nu puteam", „pentru c ă dacă iei bacalaureatul este normal s ă te
gândești să dai mai departe", „pentru c ă și ceilalți din jur dau mai

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 82departe", „pentru c ă liceul nu mai are valoare și nu te po ți angaja” (le-
am menționat pe cele mai sugestive) care probabil, influen țează
obiectivele. Interesant ă de analizat este raportarea la sarcinile de student
în funcție de obiectivele stabilite.

Obiectivul 3 – Identificarea cauzelor/motivelor pentru care studen ții
comit acte de fraud ă
Analiza paragrafelor relevante pentru cel de-al treilea obiectiv refe-
ritor la motivele/cauzele care determin ă comiterea actelor de fraud ă mi-a
permis identificarea urm ătorilor factori: motivele primului set de factori
sunt datorate motiva ției intrinseci: lipsa mobilizării din timp a studen ților
pentru a lucra la proiecte și/sau a înv ăța eficient, comoditatea/lenea de a înv ăța,
lipsa dorin ței/interesului de a înv ăța pentru a acumula cuno ștințele teoretice
și practice la un nivel ridicat necesare unor bune rezultate pe plan profesional,
existența unui job/angajarea care s ă asigure independen ța financiar ă sau pentru
a produce resursele financiare f ără de care continuarea studiilor nu ar fi
posibilă, frica că nu sunt preg ătiți suficient pentru un examen/ proiect, lipsa
încrederii în sine/în propriile capacit ăți în raport cu capacit ățile celorlal ți
colegi, lipsa încrederii c ă va putea reproduce la examen ceea ce a înv ățat,
aprecierea c ă nu știu să învețe eficient pentru examenen, c ă materia este
grea/inaccesibil ă, iar motivele celui de-al doilea set de factori sunt datorate
motivației extrinseci: accesul u șor la resurse electronice/accesibilitatea inter-
netului, indulgen ța profesorilor, r ăspândirea comportamentelor de fraud ă
în rândul colegilor, lipsa timpului datorat ă orarului ineficient/existen ța
„ferestrelor ” între cursuri/seminarii, sistemul de înv ățământ axat pe cuno ș-
tințe teoretice, sanc țiunea lejer ă a profesorilor în cazul deconspir ării fraudei,
deoarece studentul este doar eliminat din acel examen pe care are posi-
bilitatea s ă îl repete de multe ori, lipsa unor sanc țiuni clare și severe, oferta
limitată de locuri de munc ă, șansele scăzute de a g ăsi un loc de munc ă în
domeniu dup ă absolvire chiar și pentru studen ții care au avut note mari,
lipsa identific ării potențialului studentului prin sistemul de admitere pe baz ă
de dosar.

Obiectivul 4 – Identificarea cauzelor specifice crizei care determin ă
frauda intelectual ă.

CAPITOLUL  III. Emoțiile morale în contextul  crizei din România …– cercetare  calitativă 
 83Analiza paragrafelor relevante pentru cel de-al patrulea obiectiv a
evidențiat următoarele cauze specifice crizei, cauze ce determin ă frauda
intelectual ă:
– politica sistemului de admitere care determin ă alegerea facult ății
pe baza motiva ției extrinseci pentru un num ăr mare de candida ți.
Motivația extrinsec ă este determinat ă de lipsa reevalu ării cunoș-
tințelor după o perioad ă în care elevul se mai poate preg ăti pentru
a-și îmbunătăți cunoștințele și a obține rezultate/note mai mari
care să îi ofere posibilitatea de a intra unde î și dorește, răspunzând
chemării/motiva ției intrinseci. Un alt factor înglobat în politica
sistemului de admitere este reprezentat de tipurile de locuri pe
care intră studenții, bugetate sau nebugetate și efectele negative
generate de posibilitatea trecerii de pe un loc f ără taxă pe un loc
cu taxă. Mulți sunt nevoi ți să se angajeze pent ru a se putea între ține
în facultate și probabil c ă timpul alocat studiului scade.
– lipsa unor reguli clare și severe care s ă sancționeze frauda deter-
mină contextul social permisiv care scade motiva ția de a mai înv ăța
pentru note mari. Frauda influen țează rezultatele/notele și angaja-
torii nu le mai pot lua în calcul ca s ă aprecieze persoana.
– lipsa practicii de calitate care să permită aplicarea cuno ștințelor
teoretice în practic ă și să determine dobândirea experien ței practice
necesară exercitării profesiei.

Obiectivul 5 – Descrierea influen țelor fraudei intelectuale asupra
emoțiilor morale de jen ă, rușine, vinov ăție.
Analiza informa țiilor referitoare la felul în care sunt influen țate
emoțiilor morale de c ătre frauda intelectual ă a determinat urm ătoarele
concluzii:
– în funcție de amploarea fenomenului, de situa ția în care studentul
care copiaz ă reprezint ă un caz singular (nu mai observ ă repro-
ducerea comportamentelor de fraud ă în jur sau reprezint ă un caz
dintre altele sau multe altele), emo țiile sunt internalizate diferit.
– frauda deconspirat ă determin ă apariția emoțiilor într-o mai mare
măsură; mai mult emo țiile sunt influen țate și de persoanele care
le deconspir ă sau mai bine spus de semnifica ția lor pentru cei ce
comit actele de fraud ă.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 84– repetarea comportamentelor de fraud ă determină o scădere a inten-
sității emoțiilor și o diluare a lor (prin diluare m ă refer la ordinea
puterii emo țiilor resim țite – jena este cea mai „slab ă” emoție morală
dintre cele trei definit ă ca „o emo ție de control social” ghidat ă după
stima de sine și sistemul de valori al unei persoane, apreciaz ă
Elspeth Probyn (2005); ru șinea este raportat ă la cine consider ăm
noi că suntem și apare în contextul existen ței altei persoane
semnificative „Altul semnificativ” pentru cel ce a comis fapta dup ă
cum apreciau Erving Goffman 1967), Gabriel Jderu (2008, 2010),
Rom Harré și Gerrod W. Parrott (1996) și vinovăția care este cea
mai puternic ă emoție ce implic ă săvârșirea de fapte ce intr ă în
sfera culpabilit ății Gabrielle Taylor (1996), ca un „concept
legal” (Gabrielle Taylor, 1996) când individul „încalc ă o lege
(umană sau divin ă) și când aceea și persoană se regăsește într-o
situație de a fi pedepsit ă sau achitat ă”).
3.9. Concluziile cercet ării calitative
Analiza datelor calitative mi-a permis s ă identific ceea ce mi-am pro-
pus, mi-a l ămurit problemele legate de „mecanismul” care st ă în spatele
comportamentului de fraud ă, de felul în care frauda influen țează emoțiile
morale. Mai mult m-au ajutat s ă întocmesc o schem ă după modelul cauz ă –
efect. Așa am ajuns s ă înțeleg care este mecanismul prin care se ajunge
la fraudă și să îmi răspund la întrebarea care anterior a reprezentat o
dilemă: Frauda determin ă criza sau criza determin ă frauda. Conform sche-
mei prin care am exemplificat mecanismul fraudei și al motivelor/
cauzelor ce o influen țează am ajuns la urm ătoarele concluzii care sunt
prezentate în anexa num ărul 4. Am constatat c ă există trei cauze specifice
crizei care determin ă frauda intelectual ă și anume:
1) Admiterea/ selec ția candida ților pe baza dosarului de concurs –
(care i-a în calcul media notelor ob ținute la bacalaureat și una din
notele semnificative pentru specializarea la care candidatul se
înscrie) în urma c ăruia participan ți sunt plasa ți pe un loc bugetat
sau nebugetat. Politica aceasta de admitere determin ă alegerea
specializării având la baz ă motivații diferite. Cei care intr ă acolo
unde își doresc sunt motiva ți intrinsec, iar cei care sunt admi și

CAPITOLUL  III. Emoțiile morale în contextul  crizei din România …– cercetare  calitativă 
 85acolo unde le-a permis me dia de la bacalaureat și nota de la
materia luat ă în calcul sunt motiva ți extrinsec. Tipul motiva ției
determină stabilirea diferit ă a obiectivelor: pe de o parte obiecti-
vele specifice, când studen ții își doresc s ă învețe bine pentru a fi
printre primii și a deveni buni speciali ști în domeniul în care î și
doresc să profeseze, iar pe de alt ă parte, obiective nespecifice care
urmăresc terminarea facult ății indiferent cu ce rezultate pentru a
obține o diplom ă care să le ofere un avantaj pe pia ța muncii în
comparație cu cei care au doar studii medii.
2) Lipsa practicii care s ă asigure însu șirea competen țelor necesare
pentru o bun ă profesare a specializ ării (indiferent de motiva ția
care constituie vectorul ce influen țează alegerea obiectivelor),
determină devalorizarea studen ților de către angajatori la sfâr șitul
absolvirii studiilor de la ciclul de licen ță. Această devalorizare
determină adoptarea comportamentelor de fraud ă coroborat ă cu
următoarea cauz ă.
3) Lipsa regulilor și sancțiunilor care determin ă apariția unui con-
text permisiv ce demotiveaz ă și el învățarea atâta timp cât unii
studenți obțin notele corect și alții nu, determin ă lipsa rele-
vanței rezultatelor/notelor bune pe pia ța muncii. Corectitudinea
este apreciat ă din prisma recunoa șterii și relevanței angajato-
rilor, care datorit ă contextului permisiv nu pot discerne între
felul în care au fost ob ține notele și atunci acestea nu mai
reprezintă ancore de apreciere a posibililor candida ți. Pentru a
doua cauz ă ce genereaz ă frauda intelectual ă, singura sanc țiune
percepută de către studen ți constă în eliminarea din examen
datorită acordării unei note care nu permite promovarea
examenului. Aceasta nu este perceput ă ca fiind sever ă deoarece
examenul poate fi repetat de mai multe ori conform procedurilor de reexaminare.
Amploarea fenomenului, repetarea comportamentelor de fraud ă, de-
conspirarea sau nedeconspirarea fraudei și semnifica ția deconspiratorului
pentru cel care a comis fapte amendabile ce intr ă în sfera fraudei inte-
lectuale își pun amprenta asupra internaliz
ării diferite a emo țiilor. Cum,
cât și în ce fel voi cerceta prin intermediul celei de-a doua cercet ări care
permite o analiz ă aprofundat ă a fenomenului.

87 
CAPITOLUL IV.

Emoțiile morale în contextul crizei din România.
Jena, rușinea și vinovăția: cercetare de teren
în colectivit ățile studen țești din universitatea
„Transilvania” din Bra șov – cercetare cantitativ ă
4.1. Demersul cercet ării cantitative
După ce am analizat datele din cercetarea calitativ ă și am întocmit
schema cauzal ă a fenomenului cercetat a fost firesc s ă apară noi în-
trebări. Întrebările care mi-au stârnit curiozitatea euristic ă au fost: În ce
măsură efectele cauzate de criz ă, adică motivele pentru care studen ții au
afirmat că recurg la fraud ă perpetueaz ă fenomenul? De cine depinde și
cum este influen țată frauda? Ce implica ții au aceste efecte la rândul lor
sau altfel spus ce corela ție există între ele? Ce rezultete specifice produc
acțiunile?/ Care este cauzalitatea? Cum influen țează frauda emo țiile
morale? Exist ă factori care le influen țează? Cum se asociaz ă între ei?
Cum se explic ă? Ce se poate face pentru stoparea fraudei și creșterea
internaliz ării emoțiilor morale?” Cum arat ă profilul persoanei care are o
predispozi ție ridicată spre fraud ă?
4.2. Tema cercet ării cantitative
Tema lucr ării abordeaz ă emoțiile morale în conteztul crizei econo-
mice din România.
4.3. Scopul cercet ării cantitative
Scopul cercet ării: Analiza cauzelor care influen țează emoțiile morale
în contextul crizei economice din România.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 884.4. Obiectivele cercet ării cantitative
Obiectiv general: Analiza cauzelor care determin ă frauda intelectual ă
în contextul crizei economice din România și influențele acesteia asupra
emoțiilor morale de jen ă, rușine și vinovăție.
Obiective particulare:
O1. Aprecierea m ăsurii în care factorii interni și externi determin ă
frauda intelectual ă.
O2. Analiza implica țiilor valoriz ării asupra fraudei intelectuale.
O3. Analiza influen țelor contextului social asupra emo țiilor morale.
O4. Descrierea leg ăturilor dintre nivelu l de trai al studen ților și
internalizarea emo țiilor morale în situa ție de fraud ă.
O5. Analiza influen țelor nivelului de trai asupra fraudei intelectuale.
O6. Analiza influen ței admiterii pe baz ă de concurs de dosare asupra
fraudei intelectuale.
O7. Analiza influen ței admiterii pe baz ă de concurs de dosar asupra
stabilirii obiectivelor studen ților.
O8. Identificarea raport ării la sarcin ă în func ție de valorizarea
rezultatelor de c ătre angajatori.
O9. Analiza percep ției studen ților asupra emo țiilor morale în func ție de
existența unui job.
O10. Elaborarea profilului student ului care a comis acte de fraud ă
intelectual ă frecvent – model de regresie logistic ă.
4.5. Încadrarea teoretic ă
Întrucât am constatat c ă frauda este un efect al lipsei motiva ției și
este datorat ă inechității am ales ca suport teoretic dou ă teorii de proces
despre motiva ție: teoria echit ății elaborat ă de Stacy J. Adams (1963) și
teoria stabilirii obiectivelor a lui Edwin Locke (2000). Decizia de a pleca
de la o abordare teoretic ă mixtă se bazeaz ă pe faptul c ă teoriile moti-
vației nu sunt contradictorii, ci complementare (Latham, 2007; Anderson,
2007, Northcraft, 1983) pentru c ă fiecare se centreaz ă pe aspecte diferite
ale proceselor motiva ționale. Complementaritatea teoriilor este sus ținută

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 89și de Northcraft care consider ă că „poate nu este nevoie de integrarea
sub auspiciile unei singure teorii, ci de simpla agregare sub acoperi șul
unui singur cadru de referin ță” (Northcraft, 1983, p.23).
Teoria echit ății elaborat ă de J. Stacy Adams (1963)
Comportamentele actorilor sociali sunt influen țate de evalu ările pe
care oamenii le fac asupra rezultatelor muncii lor. O recompensare echi-
tabilă va genera satisfac ția individului care se va raporta pozitiv fa ță de
sarcină, în compara ție cu perceperea st ării de inechitate care determin ă
demotivarea și scade implicarea indivizilor în raport cu sarcina. Una din
teoriile relevante asupra motiva ției este teoria echit ății.
Stacy J. Adams (1963) include teoria echit ății în cadrul teoriilor
motivaționale de proces, tratând echitatea din perspectiva a doi factori:
motivația și satisfacția, raportându-le la percep țiile pe care le au oamenii
despre modul cum sunt trata ți în compara ție cu alții. A fi tratat echitabil
înseamna a fi tratat corect și imparțial în compara ție cu un alt grup de
oameni (un grup de referin ță) sau o persoana relevant ă. Echitatea pre-
supune sentimente și percepții și este întotdeauna un proces comparativ.
Echitatea este abordat ă din perspectiva percep ției care trebuie s ă conducă
la echilibrarea balan ței în percep ția individului refe ritor la contribu ții
(inputs ) și rezultate ( outcomes ). Acestea sunt privite și raportate prin
capacitatea lui ca Persoan ă (Person) care îi permite s ă se compare cu
un alt grup de oameni, un grup de referin ță pentru individ – Altul
(Other ). Când talerele balan ței sunt egale referitor la contribu ții/intrări și
beneficii/ie șiri, individul nu ar trebui s ă resimtă stări negative, datorate
sentimentelor de inechitate. Am observat la Stacy J. Adams o strâns ă
legatură cu teoria disonan ței cognitive a lui Leon Festinger (1957) pe
care o trateaz ă în “A Theory of Cognitive Dissonance”. Atunci când se
referă la contribu ții și la rezultate Stacy J. Adams ia în calcul patru carac-
teristici ale acestora: recunoa șterea, relevan ța, aditivitatea și interșanja-
bilitatea.
Autorul identific ă existența unor factori care pot produce disonan ță
între modul de gândire al individului și faptele sale. De exemplu studen ții
vin să învețe și să aprofundeze cuno ștințe, dar cu toate acestea, indiferent
de atitudinea permisiv ă sau constrâng ătoare unii recurg la mijloace de
fraudă și alții nu. Ca atare cei ce recurg la fraud ă nu își ating scopul adecvat

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 90rolului dobândit (de student) a c ărui sarcin ă este de a înv ăța și acumula
cunoștințele necesare incluziunii pe pia ța muncii. Leon Festinger argu-
mentează că, în căutarea echilibrului și armoniei, exist ă un drum c ătre
consonanța între cogni ții. Reducerea disonan ței poate avea loc fie printr-o
schimbare în comportamentul pers oanei, fie prin una atitudinal ă (Marshall,
2003, p. 180). Conform teoriei echit ății, discrepan ța dintre cuno ștințele
însușite de studen ți (inputuri) și nota pe care ace știa ar primi-o ca și re-
compensă (outcomes) determin ă inechitatea. Postulatele propuse de Stacy
J. Adams pentru teoria disonan ței cognitive afirm ă că (Levine (ed.), 1976,
p. 283, apud Adams, 1963):
1. Apariția inechității creează o tensiune, care este propor țională ca
și intensitate cu valoarea inechit ății.
2. Apariția tensiunii orienteaz ă comportamentul c ătre reducerea ei,
iar puterea impulsului cre ște proporțional cu tensiunea generat ă.
Teoriei echit ății afirmă că motivația crește dacă oamenii percep
echitatea reparti ției ca fiind corect ă, nepărtinitoare, și scade dac ă nu sunt
recompensa ți în conformitate cu a șteptările. Motiva ția este analizat ă în
lucrare ca factor determinant în recurgerea la fraud ă și în diluarea emo țiilor
morale care sunt v ăzute ca valori dominante pentru un caracter dezirabil
la nivel social, caracter ce se dore ște a fi înv ățat, reprodus, perpetuat.
Din perspectiva teoriei echit ății trebuie privit ă și cultura organiza țională
a instituției/corpora ției, ca unitate social ă care, pe lâng ă procesul ce
duce la însu șirea cuno ștințelor teoretice și a deprinderilor practice ale
domeniului trebuie s ă aibe și un rol de educare și formare la nivelul
civic al individului.
Corectitudinea, meritocra ția trebuie s ă fie vectorii gândirii, deoarece
„justiția socială va determina la nivelul indivizilor o interac țiune bazat ă
pe respect, iar injusti ția va determina ac țiuni care s ă reducă tensiunea,
pentru a restabili echitatea (Atudorei, 2015, p. 159). Lipsa echit ății va
determina apari ția strategiilor de reducere a inechit ății în relația angajat-
angajator dintre care Carmen Buzea aminte ște: „solicitarea unei m ăriri
de salariu ori a unei re-evalu ări a pachetului de recompense”, „p ărăsirea
organizației”, „distorsiunea cognitiv ă a relevan ței rezultatelor, în special
a statutului ocupa țional de persoan ă angajată, statut a c ărei relevan ță este
maximizat ă” (Buzea, 2015, pp. 140-141). Inechitatea determin ă emoția

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 91de frustrare, iar reac ția fireasc ă a individului este s ă acționeze înspre
reducerea acesteia, c ăci în cazul în care nu ia atitudine ar trebui s ă resimtă
emoții morale sau alte emo ții negative, c ăci „echitatea este principiul
care intervine în aprecierea justi ției sau injusti ției sociale” (Atudorei,
2015, p.159). Aceast ă teorie a echit ății poate fi asimilat ă și în clasa
teoriilor drept ății sociale care au ca deziderat „problema distribuirii juste
a avantajelor ce rezult ă din cooperarea social ă” (Rățulea, 2015, p. 53).
În formularea defini ției nominale se apreciaz ă percepția inechit ății
condițiilor de admitere în cazul studen ților care au intrat la specializarea
pe care o studiaz ă datorită faptului c ă acolo le-a permis nota luat ă la
bacalaureat, not ă luată în calcul la admiterea pe baz ă de dosar. Un rol
important în formularea defini ției nominale îl are și contextul permisiv
care încurajaz ă frauda intelectual ă și determin ă lipsa relevan ței notelor
pentru angajatori. Lipsa valoriz ării notelor este perceput ă ca fiind inechi-
tabilă prin raportarea contribu țiilor la rezultate. Aditivitatea ar fi rezultatul
unui plus de valorizare a contribu țiilor și rezultatelor studen ților în urma
acumulării competen țelor practice, adic ă a existen ței unei practici bazate
pe eficien ță și eficacitate. Caracteristica numit ă de Stacy J. Adams (1963)
interșanjabilitate atât pentru inputuri/contrubu ții cât și pentru outputuri/
rezultate este dat ă de capacitatea celorlalte trei caracteristici (recunoa ștere,
relevanță, aditivitate) de a schimba raportul percep ție fiecărei caracte-
risticii în cadrul aprecierii valorii studentului la absolvire. Aceste trei
caracteristici ale contribu țiilor și rezultatelor, conform teoriei echit ății,
determină valorizarea notelor mari/rezultatelor de c ătre angajatorii, care
în accepțiunea studen ților ar face o diferen țiere între cei bine preg ătiți și
cei slabi preg ătiți, diferențiere ce le-ar oferi astfel o șansă mai mare la
angajare și ar restabili echitatea.
Definiția nominal ă plecând de la teoria echit ății este:
Motivația în cazul cercet ării mele este reprezentat ă de echitatea
rezultatelor studen ților, echitate reflectat ă de valorizarea rezultatelor
bune sau altfel spus a notelor mari de c ătre angajatori.
Teoria stabilirii obiectivelor a lui Edwin Lock
Teoria stabilirii obiectivelor a lui Edwin Lock s-a bazat pe studiile pe
care acesta le-a început înc ă din 1964, pe care ulterior împreun ă cu Gary
P. Latham începe s ă le dezvolte pent ru ca în 1990 ace știa să publice

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 92lucrarea „A theory of goal setting and task performance”. Citându-l pe
Kurt Lewin (1935), Karnoil și Ross (1996, p.595) men ționau că „goal” se
traduce nu prin scop, ci prin obiective privindu-le ca „reprezentare cognitiv ă
sau stare pe care oameii doresc s ă o obțină" (Buzea, 2010, p. 101-102).
Asemeni „profe țiilor de autorealizare” obiectiv ele sunt percepute ca vectori
care orienteaz ă comportamentul spre un scop prestabilit con știent. Con-
form teoriei lui Edwin Lock, de și studenții au fost admi și la specializarea
la care s-au înscris în urma unei evalu ări identice (media de la bacalaureat
și o notă de la o materie reprezentativ ă pentru specializarea pentru care
au optat) de și dețin aproximativ acelea și cunoștințe, obțin rezultate
diferite căci,
,,obiectivele specifice și dificile conduc c ătre o performan ță mai ridicat ă
decât obiectivele care pornesc de la premisa „voi face ce/cât voi putea” sau obiectivele nespecifice, iar efectul obiectivelor este moderat de feedback și
atașament față de obiective" (Lock, 2000, p.415).
Dacă motivația este clar ă resursele sunt canalizate c ătre obiective.
Rezultatele diferite în cazul de fa ță fac referire atât la note cât și la
obiectivele pe care și-au propus s ă le atingă pentru a- și atinge scopul. Se
poate observa la Edwin Lock, c ă obiectivele sunt pr imele care trebuiesc
atinse pentru ca scopul s ă poată fi atins. Un alt argument pentru folosirea
acestei teorii se bazeaz ă pe declara țiile unor respondente din cadrul unui
focus grup din cercetarea calitativ ă care afirmau: „b ănuiesc că e mai im-
portant să ai o facultate terminat ă și abia apoi te gande ști să vezi ce vrei
să faci".
Definiția nominal ă care poate fi formulat ă plecând de la teoria lui
Edwin Lock se refer ă la formularea obiectivelor.
Obiectivele specifice sunt rezultatul deciziei studen ților de a se înscrie
la facultate și a-și propune s ă fie printre primii pentru a devein buni spe-
cialiști în domeniul profesional chiar dac ă la sfârșitul studiilor nimeni nu
le garanteaz ă un loc de munc ă în domeniu. Obiectivele specifice vor
descuraja frauda intelectual ă și vor canaliza resursele studen ților înspre
obținerea notelor mari.
Obiectivele nespecifice sunt rezultatul deciziei studen ților de a se
înscrie la facultate și a-și propune s ă termine facultatea indiferent de
note/rezultate în speran ța că diploma ob ținută îi va ajuta în viitor prin

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 93diferențierea față de cei care au absolvit doar liceul, în lipsa garan țiilor
unui loc de munc ă. Aceste obiective vor încuraja studen ții să adopte compor-
tamente de fraud ă deoarece studen ții sunt interesa ți doar de ob ținerea
unei diplome, ci nu a cuno ștințelor și competen țelor profesionale.
Pentru conceptul „emo ții morale” în lipsa unei teorii specifice care
să-mi permit ă identificarea dimensiunilor și indicatorilor am recurs la in-
formațiile pe care le-am pr ezentat în primul capitol al lucr ării, referitoare
la clasificarea emo țiilor. Întrucât emo țiile superioare au ca suport va-
lorile, convingerile, interesele și apar ca urmare a acord ării unor sem-
nificații valorice unor evenimente, propriilor activit ăți, unor întampl ări
la care subiectul asist ă, emoțiile superioare se împart în emo ții: morale,
estetice, intelectuale. Prin urmare emo țiile de jen ă, rușine și vinovăție
sunt emo ții morale. Clasificarea este datorat ă specificului cognitiv al
emoțiilor morale ce presupun evaluarea situa ției în func ție de regulile
sociale prestabilite, de încadrarea faptelor în func ție de principiul
moralității, bineânțeles prestabilit ă cultural. Prin urmare conceptul „emo ții
morale” poate fi m ăsurat plecând de la dimensiunile jen ă, rușine, vino-
văție, ținându-se cont de absen ța sau prezen ța „celuilalt semnificativ”.
4.6. Conceptualizarea
Operaționalizarea conceptelor reprezint ă etapa care precede cerce-
tarea sociologic ă empirică. Când se discut ă despre conceptualizare ne
referim frecvent la opera ționalizare deoarece „aceste dou ă aspecte sunt
în strânsă legătură […] conceptualizarea este rafinarea și specificarea
conceptelor abstracte, iar opera ționalizarea este dezv oltarea unor pro-
ceduri (opera țiuni) de cercetare specifice care vor rezulta în observa ții
empirice reprezentând acele concepte în lumea real ă” (Babbie, 2010, p.195).
Definiția operațională a urmărit stabilirea dimensiunilor, indicatorilor
și a indicilor pentru conceptele motivație și emoții morale . Un rol im-
portant l-a avut și schema de exemplificare a mecanismului fraudei și
factorii care influen țează emoțiile morale, factori identifica ți după pre-
lucrarea datelor din cercetarea calitativ ă. Acești factori mi-au l ărgit
orizontul de cunoa ștere și mi-au facilitat alegerea teoriilor care au stat la
baza opera ționalizării conceptului de motiva ție.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 94
Tabelul 4. Operaționalizarea conceptului de motiva ție
M
O
T
I
V A
Ț
I
E E
C
H
I
T
A
T E Contribuții Timpului dedicat sarcinilor de student
Grad de preg ătire pentru examene
Resurse financiare alocate
Ocuparea unui loc cu tax ă
Recompense Evaluare corect ă a cunoștințelor și
competen țelor prin notele ob ținute
Competen țe practice acumulate în facultate
Valorizarea notelor studen ților
de către angajatori
Ocuparea unui loc f ără faxă
Cadru de referin ță Comportamentul celorlal ți
Percepția șanselor de angajare a
absolvenților cu note mari
O
B
I
E
C
T
I
V
E Specializare aleas ă
în funcție de dorin ță A intrat la facultatea la care i-au permis
notele pe baza concursului de dosar
Obiective specifice (clare, axate pe rezultate) Dorința de a face o facultate și a fi printre
primii pentru a deveni un bun specialist și a profesa în domeniu în lipsa garan țiilor
locului de munc ă
Specializare aleas ă
în funcție de
oportunitatea admiteriiA intrat la facultatea la care i-au permis
notele pe baza concursului de dosar
Obiective nespecifice
(vagi, neprovocatoare) Dorința de a termina o facultate indiferent
de notele ob ținute în speran ța că diploma
obținută îi va ajuta în viitor, în lipsa
garanțiilor de a profesa în domeniu

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 95Tabelul 5. Operaționalizarea conceptului emo ții morale
E
M
O
Ț
I
I

M
O
R
A
L
E J
E
N
Ă Când frauda r ămâne nedeconspirat ă Măsura în care resimte jen ă
Când frauda este deconspirat ă de colegi M ăsura în care resimte jen ă
Când frauda este deconspirat ă de profesori M ăsura în care resimte jen ă
Când este singurul care fraudeaz ă M ăsura în care resimte jen ă
Când și ceilalți comit acte de fraud ă Măsura în care resimte jen ă
Repetarea compor tamentului M ăsura în care resimte jen ă
Existența unui loc de munc ă M ăsura în care resimte jen ă
Lipsa regulilor clare și severe M ăsura în care resimte jen ă
Obiectivele propuse M ăsura în care resimte jen ă
Valorizarea rezultaelor M ăsura în care resimte jen ă
R
U
Ș
I
N
E Când frauda r ămâne nedeconspirat ă Măsura în care resimte ru șine
Când frauda este deconspirat ă de colegi M ăsura în care resimte ru șine
Când frauda este deconspirat ă de profesori M ăsura în care resimte ru șine
Când este singurul care fraudeaz ă M ăsura în care resimte ru șine
Când și ceilalți comit acte de fraud ă Măsura în care resimte ru șine
Repetarea compor tamentului M ăsura în care resimte ru șine
Existența unui loc de munc ă M ăsura în care resimte ru șine
Lipsa regulilor clare și severe M ăsura în care resimte ru șine
Obiectivele propuse M ăsura în care resimte ru șine
Valorizarea rezultaelor M ăsura în care resimte ru șine
V
I
N O
V
Ă
Ț
I
E Când frauda r ămâne nedeconspirat ă Măsura în care resimte vinov ăție
Când frauda este deconspirat ă de colegi M ăsura în care resimte vinov ăție
Când frauda este deconspirat ă de profesori M ăsura în care resimte vinov ăție
Când este singurul care fraudeaz ă M ăsura în care resimte vinov ăție
Când și ceilalți comit acte de fraud ă Măsura în care resimte vinov ăție
Repetarea compor tamentului M ăsura în care resimte vinov ăție
Existența unui loc de munc ă M ăsura în care resimte vinov ăție
Lipsa regulilor clare și severe M ăsura în care resimte vinov ăție
Obiectivele propuse M ăsura în care resimte vinov ăție
Valorizarea rezultaelor M ăsura în care resimte vinov ăție

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 96Pentru opera ționalizarea conceptului „emo ții morale” am recurs la
documentarea teoretic ă referitoare la clasificarea emo țiilor. Aceasta mi-a
facilitat încadrarea emo țiilor de jen ă, rușine și vinovăție în clasa emo țiilor
morale. Un rol semnificativ în stabilirea indicatorilor l-a avut „teoria ro șirii”
emisă de Charles Darwin (1872/1967, pp. 191-193), care analizeaz ă con-
textul producerii emo țiilor, și anume prezen ța „celuilalt semnificativ”.
Cele două teorii (teoria echit ății și cea a stabilirii obiectivelor) au
determinat opera ționalizarea conceptului de motiva ție prin identificarea
dimensiunilor și indicatorilor prezenta ți în tabelul de mai sus. Teoria
motivației a lui Stacy J. Adams trateaz ă conceptul de motiva ție plecând
de la echitate, iar teoria lui Edwin Lock de la stabilirea obiectivelor.
Deoarece teoria echit ății nu ține cont de importan ța raportării individului
la obiective am considerat necesar s ă folosesc și o teorie care trateaz ă
motivația din alt ă perspectiv ă, complementar ă. În tabelele 4 și 5 sunt
operaționalizate conceptele amintite anterior.
4.7. Elaborarea ipotezelor
Numărul ipotezelor ce urmeaz ă să fie formulate este dat de num ărul
obiectivului pentru care este elaborat ă ipoteza.
Ipoteza 2.1. Dac ă studenții apreciaz ă că absolvenții cu note mari au șanse
mai mari de angajare, atunci ace știa nu comit acte de fraud ă intelectual ă.
Ipoteza 2.2. Dac ă în urma procedurii de admitere studentul este admis la
specializarea la care i-a permis c oncursul de dosare atunci acesta este
predispus s ă comită acte ce intr ă în sfera fraudei intelectuale.
Ipoteza 3.1. Contextul social influen țează emoțiile morale.
Ipoteza 4.1. Dac ă nivelul de trai este ridicat atunci emo țiile morale sunt
mai diluate.
Ipoteza 5.1. Dac ă nivelul de trai al studen ților este ridicat atunci la ace știa
frecvența actelor de fraud ă intelectual ă este mai mare.
Ipoteza 5.2. Nivelul de trai sc ăzut determin ă dorința studenților de a fi
printre primii și a deveni buni speciali ști în domeniul profesional în
condițiile în care nimeni nu le garanteaz ă un loc de munc ă.

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 97Ipoteza 5.3. Studen ții care au un nivel de trai ridicat nu înva ță suficient
pentru a lua examenele cu note mari.
Ipoteza 5.4. Studen ții care consider ă că au un nivel de trai sc ăzut apeciaz ă
că învață suficient pentru a lua examenele cu note mari.
Ipoteza 5.5. Studen ții care apreciaz ă că au un nivel sc ăzut de trai au fost
admiși la specializarea pe care și-au dorit-o.
Ipoteza 6.1. Dac ă în urma procedurii de admitere studentul este admis la
specializarea la care i-a permis concur sul de dosare atunci studentul este
predispus s ă comită acte ce intr ă în sfera fraudei intelectuale.
Ipoteza 7.1 . Dacă un candidatul este admis la o specializarea la care îi
permit notele atunci acesta î și va propune s ă termine facultatea pentru ca
diploma s ă-i ofere un avantaj pe pia ța muncii, nefiind îns ă interesat de
rezultate/note mari.
Ipoteza 7.2. Dac ă studenții/le când se înscriu la facultate î și propun s ă
fie printre primii și să devină buni speciali ști în domeniul profesional,
chiar dac ă știu că la sfârșit nimeni nu le asigur ă un loc de munc ă în
domeniu, vor dedica mai mult timp preg ătirii sarcinilor de student/ ă.
Ipoteza 8.1. Dac ă studenții apreciaz ă că rezultatele/notele mari nu sunt
apreciate de c ătre angajatori atunci ace știa comit frecvent acte de fraud ă
intelectual ă.
4.8. Stabilirea universului cercet ării și a eșantionului
Universul cercet ării asupra c ăruia vor fi generalizate rezultatele cer-
cetării este format din studen ții universit ății „Transilvania”din Bra șov.
Unitatea de analiz ă sau de cercetare este reprezentat ă de studen ți, iar
unitatea de e șantionare de facult atea din cadrul c ăreia vor fi selecta ți
studenții.
4.9. Alegerea metodologiei de cercetare
Cercetarea este fundamental ă după scop, explicativ ă după obiectivele
stabilite, cantitativ ă după metodologie, de baz ă după criteriu compozit.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 98Cercetarea se realizeaz ă prin metoda anchetei sociologice, tehnica
interviului. Instrumentul folosit va fi chestionarul structurat, iar procedeul
de aplicare al acestuia în vederea culegerii datelor este cel al extem-
poralului.
4.10. Eșantionarea și stabilirea e șantionului
Deoarece doresc s ă extind rezultatele cercet ării asupra universului
cercetării investigate am ales e șantionarea probabilist ă/aleatoare stratificat ă
proporțional. Aceast ă metodă crește reprezentativitatea datorit ă scăderii
erorii probabile de e șantionare întrucât studen ții vor fi extra și din straturi
omogene. Prin urmare omogenitatea este asigurat ă de stratificarea stu-
denților pe facult ăți, iar eterogenitatea va ap ărea între substraturi (între
studenții de la facult ățile selectate).
Cadrul de e șantionare care permite alegerea acestui tip de e șantionare
este reprezentat de raportul Rectorului universit ății „Transilvania” din
Brașov pentru anul de studiu 2013-2014 referitor la studen ții și masteranzii
înmatricula ți. Din cadrul acestuia am extras datele necesar pentru ciclul
licență pe fiecare facultate în parte ținând cont și de statulul studentului
conferit de locul pe care a fost admis.
Pentru stabilirea volumului e șantionului se iau în calcul informa țiile
pe care le de ținem. În lipsa informa țiilor prealabile asupra dispersiei și
mediei caracteristicii de e șantionare am decis s ă calculez volumul e șan-
tionului în cazul pr ocentelor, unde punctul de plecare este reprezentat de
cunoașterea intervalului de încredere determinat pe baza procentelor.
Determinarea intervalului în cazul de fa ță se face plecând de la rela ția:

np- 100pzp sau ˆ  p zp .
Dacă vom nota eroarea ± fa ță de p, cu E, atunci formula de calcul la care
ajungem este:
Eqpzn22
,
unde z2 reprezintă pătratul distribu ției z corespunz ător nivelului de încredere
și are valoarea 1,96; P= 95% și reprezint ă probabilitatea de garantare a

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 99rezultatelor; E2 = eroarea maxim ă admisă pe care am luat-o în considerare
a fost de ±5%; valoarea maxim ă a abaterii standard ce se înregistreaz ă
când num ărul răspunsurilor favorabile este egal ă cu al celor nefavorabile,
deci p = 50%. Întrucât popula ția de bază este omogen ă (și datorită eșan-
tionării stratificate) am considerat c ă pot reduce volumul e șantionului
prin alegerea erorii maxime admise de ±5%.
Dacă se ia în calcul o eroare maxim ă admisă de ±5% pentru nivelul
de încredere de 95%, care conform tabelului distribu ției z este egal cu
1,96 (nu am luat în calcul coeficientul de încredere t2 deoarece volu-
mul eșantionului este mai mare de 30), volumul e șantionului va fi:
(1,96)2x50x50/52=384,16 = 384 (Coman, 2011, p.88).
După ce am stabilit volumul e șantionului am calculat procentul pe
fiecare strat/facultate în parte ținând cont de locul bugetat sau nebugetat
ocupat. Volumul fiec ărui subeșantion a fost calculat prin ponderarea în
funcție de volumul total al e șantionului cu ajutorul programului EXCELL
în funcție de num ărul studen ților bugeta ți și nebugeta ți pe fiecare facultate.
Unul din dezavantajele acestei metode de e șantionare const ă în îngreunarea
procesului de culegere a datelor și a timpului dedicat perioadei de culegere a
datelor în teren. Din aceste considerente și în lipsa resurselor financiare
care să permită recompensarea resurselor umane utile în culegerea datelor
am decis s ă se renunț la stratificarea dup ă locul bugetat. Mai mult am luat
în calcul și rata de retragere a studen ților de pe locurile cu tax ă (abandonul)
și faptul că studenții pot trece de la un an la altul de pe un loc bugetat pe
un loc nebugetat și invers. Alegerea subiec ților s-a făcut prin stabilirea unui
criteriu arbitrar, ziua examenului.
4.11. Elaborarea și pretestarea instrumentelor
de cercetare
Am întocmit un chestionar structurat care con ține întreb ări precodi-
ficate. Am folosit întreb ări dihotomice, trihotomice, cu o singur ă variantă
de răspuns. În func ție de calitatea în care au fost asociate numerele
răspunsurilor de la întreb ări, am folosit variabile m ăsurate la nivelurile:
nominal, ordinal, interval. Structura chestionarului este prezentat ă în anexa
numărul 5.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 100 4.12. Organizarea cercet ării
Pretestarea instrumentului s-a f ăcut pe un e șantion de disponibilitate/
de voluntari însumând 20 de responden ți de la facult ăți diferite în
funcție de profil (tehnic-ingineresc, voca țional, socio-uman) în data de
19 iunie, zi în care a fost și definitivat chestionarul. Chestionarul a fost
autocompletat de responden ți la sfârșitul examenului în perioada 20-27
iulie. Simultan am întocmit „capul de tabel” și am introdus datele în SPSS,
program folosit pentru analiza datelor cantitative. Ulterior am trecut la
operarea datelor, începând cu opera țiunea de „cur ățare” a bazei de date.
4.13. Analiza și interpretarea datelor
Cercetarea s-a efectuat pe un e șantion de 384 responden ți. Media de
vârstă a responden ților este egal ă cu 21.66, iar valoarea modal ă a vârstei
este 22. Dintre ace știa 51,6% au fost studente și 48,4% studen ți; 33,6%
au în prezent un loc de munc ă cu normă întreagă sau parțială de lucru și
66,4% nu au; 61,2% au avut un loc de munc ă cu norm ă întreagă sau
parțială de lucru și 38,8% nu; 74, 2% au fost admi și pe un loc bugetat și
25,8% pe un loc nebugetat; 71,9% ocup ă în prezent un loc bugetat și
28,1% un loc nebugetat; 33,3% consider ă că studenții care au terminat
cu note mari/rezultate bune au șanse mai mari decât cei care au terminat
cu note mici/rezultate slabe la angajare și 66,7% nu; 60, 4% și-au stabilit
să devină buni speciali ști în domeniul profesional și 39,6% s ă obțină o
diplomă indiferent de rezultate în speran ța că îi va ajuta la angajare prin
determinarea unei diferen țe între ei și cei care au terminat doar liceul;
90,1% au copiat cel pu țin o dată în liceu și 8,9% nu au copiat deloc;
82,3% au copiat cel pu țin o dată în facultate și 17,7% nu au copiat deloc;
14,8% consider ă că la nivel universitar exist ă un sistem de sanc țiuni
clare și severe împotriva actelor de fraud ă și 85,2% nu; 54,9% au intrat
la specializarea pe care și-au dorit-o și 45,1% au intrat la specializarea la
care le-a permis notele de la bacalaureat; 59,4% înva ță suficient pentru a
lua examenul cu note mari și 40,6% nu; 54,4% apreciaz ă că nivelul lor
de trai este sc ăzut (variabila ordinal ă a fost recodat ă și transformat ă în

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 101variabilă măsurată la nivel nominal pentru a putea clasifica venitul în
funcție de posibilitate sau imposibilitatea achit ării taxei în caz c ă ar fi
nevoie – prin nivel de trai sc ăzut se face referire la faptul c ă studenții nu
și-ar permite s ă plătească taxa de studiu dac ă ar fi nevoie) și 45,6 ridicat
(au posibilitatea s ă-și plătească taxa daca ar fi nevoie); 53,4% din
studenți sunt încadra ți la o specializare a profilului tehnic-ingineresc,
32,8% socio-uman și 13,8% voca țional conform clasific ării prezentate în
tabelul din anexa num ărul 1.
Obiectivul 1 – Cunoa șterea aprecierii m ăsurii în care factorii
interni și externi determin ă frauda intelectual ă
După ce am identificat motivele din cauza c ărora studen ții apreciaz ă
că se comit actele de fraud ă am dorit s ă văd în ce măsură se apreciaz ă că
determină frauda fiecare item. F ăcând o analiz ă a motivelor am constatat c ă
există motive interne (ce țin de student) și motive externe (ce nu țin de
student și care nu pot fi controlate de c ătre acesta). Pentru o eviden țiere
mai ușoară a rezultatelor am recodat r ăspunsurile variabilei. R ăspunsurile
„În foarte mic ă măsură”, „În mic ă măsură” au fost înlocuite cu „M ăsură
scăzută”, răspunsul „Într-o m ăsură medie” a r ămas la fel, iar r ăspunsurile
„În mare m ăsură”, „În foarte mare m ăsură” au fost înlocuite cu „M ăsură
ridicată”. Prin urmare procentele în func ție de care s-a realizat clasificarea
motivelor reprezint ă categoriile „În mare m ăsură”, „În foarte mare m ăsură”.
Clasificarea factorilor interni în func ție de măsura în care este deter-
minată frauda claseaz ă motivele începând de la motivul cu cel mai mare
procent înspre motivul cu cel mai mic procent în urm ătoarea ordine:
1. Comoditatea/Lenea de a înv ăța (71,9%), 2. Dorin ța de a avea studii uni-
versitare considerând c ă o diplom ă îi va prinde bine oricui indiferente de
rezultatele ob ținute (54,4%), 3. Existen ța unui job / angajarea pentru a putea
fi independent (53,9%), 4. Frica c ă nu sunt preg ătit/ă suficient pentru un
examen/ proiect (1%), 5. Implicarea în activit ăți colaterale /angajarea pentru
a putea termina facultatea (47,1 %), 6. Aprecierea c ă nu știu să învețe
eficient pentru examene (46, 9%), 7. Lipsa încrederii c ă va putea reproduce
la examen ceea ce a înv ățat (43,8%), 8. Lipsa încrederii de sine în raport cu
capacitățile celorlal ți colegi (38,5 %), 9. Dorin ța de a înv ăța pentru a acu-
mula cuno ștințele teoretice și practice la un nivel ridicat necesare unor bune
rezultate pe plan profesional (31 %), 10. Mobilizarea din timp a studen ților
pentru a lucra la proiecte și/sau a înv ăța eficient (25,3%).

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 102 Clasificarea factorilor externi în func ție de măsura în care este deter-
minată frauda claseaz ă motivele începând de la motivul cu cel mai mare
procent înspre motivul cu cel mai mic procent în urm ătoarea ordine:
1. Accesul u șor la resurse electronice / accesib ilitatea internetului (77,9 %),
2. Faptul c ă și alții copiază (64,6%), 3. Faptul c ă nu există o ofertă generoas ă
de locuri de munc ă în domeniu dup ă absolvire pentru studen ții care au avut
note mari (63,5%), 4. Calitatea practici de pe parcursul facult ății asigură
competen țele practice cerute de angajatori (56,8%), 5. Lipsa unor sanc țiuni
clare și severe (54,9%), 6. Salariile mici pe care absolven ții le au în raport
cu contribu țiile/investi țiile necesare absolvirii facult ății (53,4%), Sistemul
de învățământ axat pe cuno ștințe teoretice (52,1%), 8. Lipsa timpului datorat ă
orarului ineficient /existen ța „ferestrelor între curs uri /seminarii (45,8%),
9. Lipsa identific ării potențialului studentului prin sistemul de admitere pe
bază de dosar (35,4%), 10. Indulgen ța profesorilor (25,8 %). Pentru a urm ări
mai ușor clasificarea factorilor se poat e consulta tabelul din anexa num ărul
6 cu procentele ob ținute după recodarea variabilei.
Obiectivul 2 – Analiza implica țiilor valoriz ării asupra fraudei
intelectuale
Tabelul de mai jos eviden țiază aprecierea studen ților referitor la cât
de des comit ei acte de fraud ă intelectual ă față de colegii lor. Se observ ă
că responden ții apreciaz ă că în raport cu ceilal ți ei comit acte de fraud ă
cu o frecven ță mai redus ă deoarece pentru variantele de r ăspuns „Deloc”,
„Foarte rar”, „Rar” pr ocentele înregistreaz ă valori semnificativ mai sc ă-
zute. Pentru variantele de r ăspuns „Destul de des” și „Foarte des” valoarea
procentelor este semnificativ mai ridicat ă în cazul producerii actelor de
fraudă intelectual ă de către colegi (de c ătre ceilalți) în raport cu actele de
fraudă intelectual ă comise de c ătre propria persoan ă.
Ipoteza 2.1. Dacă studenții apreciaz ă că absolven ții care au terminat
cu note mari au șanse mai mari de angajare, atunci ace știa nu comit acte
de fraudă intelectual ă. Pentru testarea ipotezei se aplic ă testul
(chi
pătrat) între întreb ările 2 și 23 din chestionarul din anexa 5.
H0 presupune inexisten ța unei rela ții de asociere între aprecierea c ă
studenții care au terminat cu note mari au șanse mai mari de
angajare și predispozi ția de fraud ă scăzută.

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 103H1 presupune existen ța unei rela ții de asociere între aprecierea c ă
studenții care au terminat cu note mari au șanse mai mari de
angajare și predispozi ția de fraud ă scăzută.

Actele de fraud ă intelectual ă înfăptuite de responden ți în raport cu actele de fraud ă
intelectual ă comise de colegi
1,83,99,953,6
30,7
19,022,733,9
21,4
3,1
0,010,020,030,040,050,060,0
Deloc Foarte rar Rar Destul de des Foarte desProcente
În prezent cât de des considera ți că se omit acte de fraud ă intelectual ă de către colegii dumneavoastr ă?
În prezent cât de des comite ți dumneavoastr ă acte de fraud ă intelectual ă?
Figura 1. Acte de fraud ă intelectual ă înfăptuite de responden ți
în raport cu actele de fraud ă intelectual ă comise de colegi
Conform prelucr ărilor statistice din anexa 7 valoarea lui
calculat =
9,93 pentru 2 grade de libertate și un nivel de semnifica ție p = 0,007.
Pentru 2 grade de libertate
critic = 5,99. Se observ ă că
calculat este
mai mare decât
critic. Prin urmare se respinge ipoteza H 0 și se accept ă
ipoteza H 1.
În concluzie se poate afirma c ă la studen ții care apreciaz ă că cei
care termin ă cu note mari au șanse mai mari de angajare predispozi ția
spre fraud ă este scăzută.
Ipoteza 2.2. Dacă în urma procedurii de admitere studentul este admis
la specializarea la care i-a permis concursul de dosare atunci studentul este predispus s ă comită acte ce intr ă în sfera fraudei intelectuale.
Pentru testarea ipotezei se aplic ă testul
(chi pătrat) între întreb ările
î22a și î24. Întrebarea 24 m ăsurată la nivel ordinal a fost recodat ă și
transformat ă în variabila 24r1 m ăsurată la nivel nominal, cu variantele
de răspuns frecvent, ocazional, deloc.
H0 afirmă inexisten ța între intrarea la facultate și frecvența actelor
de fraudă comise de responden ți.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 104 H1 afirmă existența între intrarea la facultate și frecvența actelor de
fraudă comise de responden ți.
Conform prelucr ărilor statistice din anexa 8 valoarea lui
calculat =
12,97 pentru dou ă grade de libertate. Valoarea lui
critic = 5,99. Deoarece
calculat este mai mare decât
critic se respinge ipoteza de nul și se
acceptă ipoteza alternativ ă H1.
Concluzie: Exist ă asociere între intrarea la facultate și frecven ța
comiterii actelor de fraud ă intelectual ă de către responden ți. Pentru a se
analiza aceast ă asociere am calculat valoarea rezidual ă standardizat ă și
ajustată prezentat ă în anexa 8. Dup ă valorile acesteia se observ ă că
responden ții care au intrat unde le-au permis notele din liceu comit mai
frecvent acte de fraud ă decât cei care au intrat la facultate pe care și-au
dorit-o (adj.std. = 3,5). Valoarea 1,6 ne indic ă că cei care au intrat unde
și-au dorit comit ocazional acte de fraud ă intelectual ă, și valoarea de 1,8
că nu comit deloc acte ce se încadreaz ă în conceptul de fraud ă inte-
lectuală. Deci alegerea voca țională scade frecven ța fraudei
intelectuale. Despre ei nu se poate spune c ă „Frecvent”comit acte de
fraudă intelectual ă (-3,5).
Obiectivul 3 – Analiza influen țelor contextului social asupra
emoțiilor morale
Ipoteza 3.1. Contextul social influen țează emoțiile morale.
Am construit un indice de tip num ărare (count) din întreb ările 10 și
14 unde am num ărat codul 1 pentru categori a DA. Apoi am construit
indici de tip medie din indicatorii referitori la emo țiile de jen ă, rușine și
vinovăție pentru fiecare context în parte (când frauda este nedeconspirat ă,
când este deconspirat ă de colegi și când este deconspirat ă de profesori)
pentru cei care au copiat în liceu și facultate pentru a le putea compara.
Au fost selecta ți doar studen ții la care s-a repetat frauda cu selectarea
cazurilor/select cases (cei care au 2 de da au fost lua ți în calculul indi-
celui). S-a folosit testul parametric „t” pentru e șantioane dependente (Paired
sample t-test) prezentat în anexa 9.
Concluzii: La emo țiile nedeconspirate nu apar diferen țe între emo țiile
morale resim țite în prezent fa ță de emoțiile resimțite în liceu.

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 105La emoțiile deconspirate de colegi se observ ă o diminuare a inten-
sității de la 2,9 la 2,7. Difern ța dintre medii este semnificativ ă din punct
de ved statistic, (p=0,001).
În cazul în care frauda intelectual ă este deconspirat ă de profesori se
observă o creștere a intensit ății de la 3,8 la 3,9. Difern ța dintre medii
este semnificativ ă din punct de vedere statistic, (p=0,003).
De ce? O posibil ă explicație care ar putea fi testata e atitudinea diferit ă
față de profesorul din liceu datorit ă statusului. O alt ă explicație ar fi că cu
cât individul înainteaz ă în vârstă cu atât internalizarea emo țiilor crește.
Prin urmare ipoteza nu se confirm ă în cazul emo țiilor morale nede-
conspirate, dar se confirm ă în cazul emo țiilor deconspirate de colegi și
de profesori.
În graficul de mai jos se pot vedea rezultatele internaliz ării emoțiilor
în funcție de context.

2,32,73,8
2,12,84,1
2,42,83,8
1,01,52,02,53,03,54,04,55,0
Jenă Rușine Vinov ățieEmoțiile morale în func ție de context
Nedeconspirate Deconspirate de colegi Deconspirate de profesori
Figura 2. Exemplificarea emo țiilor morale când sunt sau nu deconspirate de ceilal ți
Rezultatele înregistrate vin s ă confirme teoria ru șinii conform c ăreia
rușinea apare doar în contextul în care fapta este deconspirat ă datorită
celuilalt semnificativ. Ru șinea, cea care apare în prezen ța altuia are cele
mai scăzute valori. Prin urmare „teoria ru șinii” a lui Darwin este con-
firmată. Se observ ă că valorile sunt mai ridi cate când actele de fraud ă

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 106 intelectual ă sunt deconspirate. Mai mult pentru emo ția morală de rușine
apar diferen țe în funcție de semnifica ția celuilalt, motiv pentru care se
poate afirma c ă rușinea este direct propor țională cu însemn ătatea decon-
spiratorului pentru cel ce încalc ă regulile. Dac ă studentul „A” constat ă
că și ceilalți copiază, atunci și un alt student „B” poate constata c ă există
alți colegi care copiaz ă. Când ceilal ți nu copiaz ă și studentul este singurul
care copiaz ă emoția de vină este cea mai puternic interiorizat ă în compa-
rație cu cea de jen ă care o urmeaz ă, și cu cea de ru șine care înregistreaz ă
cea mai mic ă frecvență.
Diferențe semnificative se observ ă și în cazul în care studentul comite
acte ce intr ă in sfera fraudei intelectuale comparativ cu situa ția în care și
ceilalți comit acte de fraud ă intelectual ă.

Resimțirea emo țiilor morale în func ție de context
101
53128
102
76
2957222
050100150200250
Jenă Rușine Vinov ăție Niciuna dintre acesteaMăsurarea sub form ă de
frecvență
Când ceilal ți nu comit acte de fraud ă intelectual ă
Când ceilal ți comit acte de fraud ă intelectual ă

Figura 3. Prezența emoțiilor morale
când ceilal ți comit sau nu acte de fraud ă intelectual ă
Din graficul de mai sus se observ ă că un număr de 222 de studen ți
nu ar resim ți nicio emo ție când și ceilalți comit acte de fraud ă, și „doar”
102 studen ți nu ar resim ți nicio emo ție când ceilal ți nu comit acte de
fraudă. Atât jena (101 cazuri) cât și rușinea (53 cazuri) și vinovăția (128
cazuri) înregistreaz ă valori mai mari în contextul în care ceilal ți nu copiaz ă,
comparativ cu 76 de cazuri pentru jen ă, 29 de cazuri pentru ru șine și 57

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 107de cazuri pentru vinov ăție când ceilal ți comit acte de fraud ă intelectual ă.
Se observ ă că raportarea la un context în care ac țiunile de fraud ă intelec-
tuală se reproduc scade interiorizarea emo ților morale ceea ce confirm ă
„devianța tolerată” după cum aprecia Ștefan Boncu (2002).
Obiectivul 4 – Descrierea leg ăturilor dintre nivelul de trai al
studenților și internalizarea emo țiilor morale în situa ție de fraud ă
Ipoteza 4.1. Dacă nivelul de trai este ridicat atunci emo țiile morale
sunt mai diluate.
H0 presupune inexisten ța relației de asociere între nivelul ridicat de
trai și diluarea emo țiilor morale.
H1 presupune existen ța relației de asociere între nivelul ridicat de
trai și diluarea emo țiilor morale.
Măsurarea conceptului de emo ții morale a fost f ăcută prin construirea
unui indice de tip medie alc ătuit din indicatorii referitori la emo țiile de
jenă, rușine și vinovăție pentru fiecare context în parte. Pentru verifi-
carea ipotezei am folosit variabila ordinal ă corespunz ătoare întreb ării 33
din chestionarul din anexa 5 pe care am recodificat-o (codurile 3 și 4
semnifică nivelul ridicat de trai) în 33nom (33 nominal) și întrebările 15.1,
15.2, 15.3 referitoare la prezen ța celor trei emo ții morale când faptele de
fraudă intelectual ă rămân nedeconspirate.
Pentru aceasta am recodat întrebarea care caracteriza cel mai bine
nivelul de trai al studentului astfel: Variantele 1.Nu îmi ajung banii nici
pentru strictul necesar și 2. Îmi ajung banii pentru strictul necesar, dar
nu mi-aș permite s ă plătesc taxa la facultate dac ă ar fi cazul, au fost com-
pactate în codul 1 care aprecia venitul ca fiind sc ăzut, iar răspunsurile 3.
Îmi ajung banii pentru strictul necesar și mi-aș permite s ă plătesc taxa la
facultate dac ă ar fi cazul și 4. Îmi ajung banii pentru a-mi achizi ționa și
bunuri mai scumpe cum ar fi un telefon, un laptop, un televizor, au fost
compactate și recodificate cu codul 2 care desemna nivelul de trai ridicat.
Unirea răspunsurilor s-a f ăcut între studen ții care au apreciat c ă nu ar
avea bani pentru a- și plăti taxa și cei care au afirmat c ă au bani pentru a
o plăti.
Se folose ște testului t (Independent Sample Test), în cazul c ăruia
ipoteza H 0 afirmă că mediile celor dou ă variabile (media de la cei cu
venitul sc ăzut și de la cei cu venit ridicat) sunt egale. Prin urmare H 0

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 108 afirmă că nu există diferență semnificativ ă în funcție de venit. Valoarea
lui p (sig.) este mai mic de 0,05. Pentru a vedea pe care p (sig.) îl lu ăm
în considerare se face raportarea la testul F (Fisher) prezentat în tabelul
din anexa 10. Pentru testul F (Fisher) ipoteza H 0 afirmă că varianțe sunt
egale, adic ă varianța este egal ă între oamenii cu nivel diferit de trai. În
acest caz p (Sig.), calculat de lâng ă testul fisher are valoarea de 0,749,
deci este mai mare de 0,05. Prin urmare se accept ă H0 (care presupune
că varianțele sunt egale) și se respinge H 1 care presupune c ă sunt dife-
rite. Deoarece sunt egale ne uit ăm pe prima linie. Valoarea lui t = -1,46
(deci este negativ). Conform clopotului lui Gauss valoarea de -1,46 se
încadreaz ă între -1,96 și 1,96. Deci se accept ă H0 care afirm ă că mediile
sunt egale.
Prin urmare ipoteza se respinge deoarece nu exist ă diferență în funcție
de nivelul venitului în resim țirea emo țiilor morale. Deci nu putem
afirma că cei cu nivel de trai sc ăzut resimt emo ții mai puternice sau mai
slabe decât cei cu venit sc ăzut sau invers în func ție de context (când sunt
nedeconspirate sau când sunt deconspirate de colegi sau de profesori).
Obiectivul 5 – Analiza influen țelor nivelului de trai asupra fraudei
intelectuale
Ipoteza 5.1. Dacă nivelul de trai al studen ților este ridicat atunci la
aceștia frecven ța actelor de fraud ă intelectual ă este mai mare.
Pentru testarea ipotezei se aplic ă testul
(chi pătrat) între întreb ă-
rile 33 (întrebare recodificat ă și măsurată la nivel nominal, redenumit ă
î33nom) și î24 din chestionarul prezentat în anexa 5.
H0 presupune inexisten ța unei rela ții de asociere între nivelul de
trai scăzut al studen ților și scăderea actelor de fraud ă intelectual ă.
H1 presupune existen ța unei rela ții de asociere între nivelul de trai
scăzut al studen ților și scăderea actelor de fraud ă intelectual ă.
În urma prelucr ărilor statistice eviden țiate în tabelul din anexa 11
valoarea lui
calculat = 9,905 pentru 2 grade de libertate și un nivel de
semnifica ție p=0,07. Valoarea lui
critic pentru 2 gr ade de libertate =
5,99. Se observ ă că
calculat este mai mare decât
critic. Prin urmare
se respinge ipoteza H 0 și se accept ă ipoteza H 1. Ipoteza se confirm ă, deci
se poate afirma c ă în cazul studen țiilor care au un nivel de trai ridicat
numărul actelor de fraud ă intelectual ă este mai mare.

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 109Conform valorii de 3,1 a valorii reziduale standardizate și ajustate
(adj.std.) se observ ă că în cazul studen ților cu nivel ridicat de trai se
comit frecvent acte de fraud ă intelectual ă. Comparativ cu ace știa cei cu
nivel de trai sc ăzut comit acte de fraud ă ocazional adj.std. = 1,8 sau
deloc deoarece adj.std = 1,1.
Ipoteza 5.2. Nivelul de trai sc ăzut determin ă dorința studenților de a
fi printre primii și a deveni buni speciali ști în domeniul profesional în
condițiile în care nimeni nu le garanteaz ă un loc de munc ă. Pentru tes-
tarea ipotezei se aplic ă testul
(chi pătrat) între întreb ările î33 m ăsurată
la nivel nominal și î3 din chestionarul prezentat în anexa 5.
H0 Nu exist ă corelație între nivelul sc ăzut de trai și dorința studenților
de a fi printre primii și a deveni buni speciali ști în domeniul
profesional în condi țiile în care nimeni nu le garanteaz ă un loc
de muncă.
H1 există corelație între nivelul sc ăzut de trai și dorința studenților
de a fi printre primii și a deveni buni speciali ști în domeniul
profesional în condi țiile în care nimeni nu le garanteaz ă un loc
de muncă.
Conform prelucr ărilor statistice din anexa 12 valoarea lui
calculat =
2,62 pentru 1 grad de libertate și un nivel de semnifica ție p de 0,065.
Valoarea lui
critic = 3,82 pentru 1 grad de libertate. Deci se accept ă
ipoteza de nul H 0 care afirm ă că nu există relație de asociere între vari-
abile și se respinge ipoteza alternativ ă H1 care afirm ă existența relației
de asociere între variabile. Ipoteza 5.2. nu se confirm ă.
Ipoteza 5.3. Studențíi care au un nivel de trai ridicat nu înva ță sufi-
cient pentru a lua examenele cu note mari.
Pentru testarea ipotezei se aplic ă testul
(chi pătrat) între între-
bările î33 (m ăsurată la nivel nominal) și î22 (recodificat ă și măsurată la
nivel nominal) din chestionarul prezentat în anexa 5.
H0 afirmă inexisten ța asocierii între studen ții care apreciaz ă că au
un nivel de trai ridicat și timpul dedicat de ace știa sarcinilor de
student/ă.
H1 afirmă existența asocierii între studen ții care apreciaz ă că au un
nivel de trai ridicat și timpul dedicat de ace știa sarcinilor de
student/ă.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 110 Conform prelucr ărilor statistice prezentate în anexa 13 valoarea lui
calculat = 13,32 pentru dou ă grade de libertate. Valoarea lui
critic =
5,99 pentru dou ă grade de libertate. Deoarece
calculat este mai mare
decât
critic se respinge ipoteza de nul și se accept ă ipoteza alternativ ă
H1. Ipoteza se confirm ă și se poate afirma c ă există asociere între studen ții
care apreciaz ă că au venitul de trai ridicat (deci î și permit s ă suporte taxa
de școlarizare și costurile adiacente) și timpul pe care îl dedic ă sarcinilor
de student/ ă. Mai mult, putem afirma c ă studenții care au nivelul de trai
scăzut alocă mai mult timp sarcinilor de student/ ă. O posibil ă explicație
ar fi că studenții care apreciaz ă că au un nivel de trai sc ăzut doresc s ă
devină valorizați pe piața muncii sau c ă doresc să își păstreze locul bugetat.
Pentru valoarea rezidual ă standardizat ă și ajustată egală cu 3,4 se
observă că studenții cu nivel ridicat de trai acord ă puțin timp în com-
parație cu cei cu nivel sc ăzut care acord ă mult timp. Valoarea rezidual ă
standardizat ă și ajustată este mai mare de 1,96 și conform „clopotului lui
Gauss” se accept ă ipoteza H 1 care confirm ă asocierea între nivelul ridicat
de trai al studen ților și timpul sc ăzut dedicat sarcinilor de student/ ă.
Concluzie: Ipoteza se confirm ă și putem spune c ă studenții care apre-
ciază că au un nivel de trai ridicat dedic ă mai puțin timp sarcinilor de
student/ă.
Ipoteza 5.4. Studenții care consider ă că au un nivel de trai sc ăzut
apeciază că învață suficient pentru a lua examenele cu note mari.
Pentru testarea ipotezei se aplic ă testul
(chi pătrat) între între-
bările î33 m ăsurată la nivel nominal și î22b din chestionarul prezentat în
anexa 5.
H0 nu există asociere între ni velul de trai sc ăzut al studen ților și faptul
că aceștia apeciaz ă că învață suficient pentru a lua examenele
cu note mari.
H1 există asociere între nivelul de trai sc ăzut al studen ților și faptul
că aceștia apeciaz ă că învață suficient pentru a lua examenele
cu note mari.
Conform prelucr ărilor statistice prezentate în anexa 14 valoarea lui
calculat = 44,31 pentru un grad de libertate, iar
critic =3,84. Deoarece
calculat este mai mare decât
critic se respinge ipoteza de nul și se
acceptă ipoteza alternativ ă H1.

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 111Concluzie: Ipoteza se confirm ă și putem spune c ă studenții care
consideră că au un nivel sc ăzut de trai apreciaz ă că învață suficient
pentru a lua examenul cu note mari.
Ipoteza 5.5. Studenții care apreciaz ă că au un nivel sc ăzut de trai au
fost admiși la specializarea pe care și-au dorit-o.
Pentru testarea ipotezei se aplic ă testul
(chi pătrat) între între-
bările î33 m ăsurată la nivel nominal și î22a din chestionarul prezentat în
anexa 5.
H0: Afirmă inexisten ța asocierii între nivelul de trai sc ăzut al stu-
denților și faptul că aceștia au fost admi și la specializarea pe care
și-au dorit-o.
H1: Afirmă existența asocierii între nivelul de trai sc ăzut al studen-
ților și faptul c ă aceștia au fost admi și la specializarea pe care
și-au dorit-o.
Conform prelucr ărilor statistice prezentate în anexa 15 valoarea lui
calculat = 17,23 pentru un grad de libertate. Valoarea lui
critic =3,84.
Deoarece
calculat este mai mare decât
critic se respinge ipoteza de
nul și se accept ă ipoteza alternativ ă H1.
Concluzie: Ipoteza se confirm ă și putem spune c ă studenții care
apreciază că au un nivel sc ăzut de trai au fost admi și la specializare pe
care și-au dorit-o. Dup ă testarea celorlalte ipoteze în care s-a verificat
faptul că studenții cu nivel sc ăzut de trai aloc ă mai mult timp sarcinilor
de student/ ă pentru a se preg ăti mai bine și a obține rezultate mai bune, o
posibilă explicație ar fi faptul c ă și în liceu ace știa s-au comportat la fel,
au obținut note mari, iar acestea le-au asigurat posibilitatea de a intra
unde își doresc.
Obiectivul 6 – Analiza influen ței admiterii pe baz ă de concurs de
dosare asupra fraudei intelectuale.
Ipoteza 6.1. Dacă în urma procedurii de admitere studentul este admis
la specializarea la care i-a permis concursul de dosare atunci studentul este predispus s ă comită acte ce intr ă în sfera fraudei intelectuale.
Pentru testarea ipotezei se aplic ă testul
(chi pătrat) între întreb ările
î22a și î24 (î24 a fost transformat ă în î24r1 m ăsurată la nivel nominal)
din chestionarul din anexa 5.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 112 H0 afirmă inexisten ța asocierii între intrarea la facultate și frecvența
actelor de fraud ă comise de responden ți.
H1 afirmă existența asocierii între intrarea la facultate și frecvența
actelor de fraud ă comise de responden ți.
Conform prelucr ărilor statistice prezentate în anexa 16 valoarea lui
calculat = 12,97 pentru dou ă grade de libertate. Valoarea lui
critic =
5,99 pentru dou ă grade de libertate. Deoarece
calculat este mai mare
decât
critic se respinge ipoteza de nul și se accept ă ipoteza alternativ ă H1.
Concluzie: Ipoteza se confirm ă și putem afirma c ă există asociere
între intrarea la facultate și frecvența comiterii actelor de fraud ă inte-
lectuală de către responden ți. Pentru analiza aceastei asociere s-a calculat
valoarea rezidual ă standardizat ă și ajustată. Conform valori acesteia se
observă că responden ții care au intrat la specializarea la care le-a permis
notele din liceu comit mai frecvent acte de fraud ă decât cei care au intrat
la specializarea pe care și-au dorit-o (adj.std. = 3,5). Valoarea 1,6 a valorii
reziduale standardizate și ajustate (adj.std.) ne indic ă că cei care au intrat
unde și-au dorit comit ocazional acte de fraud ă intelectual ă, și valoarea de
1,8 că nu comit deloc acte de fraud ă intelectual ă. Prin urmare, alegerea
vocațională scade frecven ța fraudei intelectuale. Despre cei care au intrat
unde și-au dorit nu se poate spune c ă frecvent comit acte de fraud ă inte-
lectuală întrucât valoarea rezidual ă standardizat ă și ajustată este de -3,5.
Obiectivul 7 – Analiza influen ței admiterii pe baz ă de concurs de
dosare asupra stabilirii obiectivelor studen ților.
Ipoteza 7.1. Dacă candidatul este admis la o specializarea la care îi
permit notele atunci acesta î și va propune s ă termine facultatea pentru ca
diploma s ă-i ofere un avantaj pe pia ța muncii, nefiind îns ă interesat de
rezultate/note mari.
Pentru testarea ipotezei se aplic ă testul
(chi pătrat) între întreb ările
î22a și î3 din chestionarul din anexa 5.
H0 afirmă inexisten ța asocierii între procedura/concursul de admitere
la specializarea la care a fost admis studentul și dorința acestuia
de a termina facultatea în speran ța că diploma va fi folositoare
în viitor, indiferent de rezultate, atâta timp cât nimeni nu-i garan-
tează un loc de munc ă în domeniu la absolvire.

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 113H1 afirmă existența asocierii între procedura/concursul de admitere
la specializarea la care a fost admis studentul și dorința acestuia
de a termina facultatea în speran ța că diploma va fi folositoare în
viitor, indiferent de rezultate, atâta timp cât nimeni nu-i garanteaz ă
un loc de munc ă în domeniu la absolvire.
Conform prelucr ărilor statistice prezentate în anexa 17 valoarea lui
calculat = 231,34 pentru un grad de libertate. Valoarea lui
critic =
3,84 pentru un grad de libertate. Deoarece
calculat este mai mare decât
critic se respinge ipoteza de nul și se accept ă ipoteza alternativ ă H1.
Interpretarea valoarii 15,2 a adj.std. (valoarea rezidual ă standardizat ă
și ajustată) ne arată și cum este asocierea între cele dou ă variabile. Se
observă că cei care au fost admi și la specializarea pe care și-au dorit-o
își propun s ă fie printre primii și să devină buni speciali ști în domeniu
profesional chiar dac ă după absolvire nimeni nu le garanteaz ă un loc de
muncă în domeniu.
Concluzie: Ipoteza se confirm ă și se poate afirma c ă în cazul can-
didaților admi și la o specializare la care le -a permis notele obiectivul
este terminarea facult ății pentru ob ținerea diplomei, nefiind importante
rezultatele/notele mari.
Ipoteza 7.2. Dacă studenții când se înscriu la facultate î și propun s ă
fie printre primii și să devină buni speciali ști în domeniul profesional,
chiar dac ă știu că la sfârșit nimeni nu le asigur ă un loc de munc ă în
domeniu, dedic ă mai mult timp sarcinilor de student.
Pentru testarea ipotezei se aplic ă testul
(chi pătrat) între între-
bările î22rec și î3 din chestionarul din anexa 5.
H0: Afirmă inexisten ța asocierii între studen ții/le care se înscriu la
facultate propunându- și să fie printre primii și să devină buni
specialiști în domeniul profesional, chiar dac ă știu că la sfârșit
nimeni nu le asigur ă un loc de munc ă în domeniu și faptul c ă
vor dedica mai mult timp sarcinilor de student/ ă.
H1: Afirmă existența asocierii între studen ții/le care se înscriu la
facultate propunându- și să fie printre primii și să devină buni
specialiști în domeniul profesional, chiar dac ă știu că la sfârșit
nimeni nu le asigur ă un loc de munc ă în domeniu și faptul c ă
vor dedica mai mult timp sarcinilor de student.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 114 Conform prelucr ărilor statistice prezentate în anexa 18 valoarea lui
calculat = 27,89 pentru dou ă grade de libertate. Valoarea lui
critic =
5,99 pentru dou ă grade de libertate. Deoarece
calculat este mai mare
decât
critic se respinge ipoteza de nul și se accept ă ipoteza alternativ ă H1.
Valoarea rezidual ă standardizat ă și ajustată de 4,8 indic ă faptul că
cei care doresc s ă obțină o diplom ă indiferent de rezultate apreciaz ă că
dedică puțin timp sarcinilor de student. În compara ție cu aceștia, conform
valorii de 3,7 care este situat ă în afara intervalului -1,96 + 1,96 pe „clopotul
lui Gauss, se poate observa c ă există asociere între cei ce doresc s ă devină
buni speciali ști în domeniul profesional și faptul că ei dedică mult timp
sarcinilor de student/ ă. Concluzie: Ipoteza testat ă se accept ă, deci se poate
afirma că motivația intrinsec ă care determin ă dorința studenților de a
deveni buni speciali ști canalizeaz ă resursele de timp înspre acumularea
cunoștimțelor din domeniul în care î și doresc s ă profeseze.
Obiectivul 8 – Identificarea raport ării la sarcin ă în funcție de
valorizarea rezultatelor de c ătre angajatori
Așa cu se poate observa în graficul de mai jos studen ții apreciaz ă că
rezultatele nu mai sunt valorizate de c ătre angajatori. Lipsa valoriz ării va
genera demotivare, ca urmare a inechit ății dintre contribu ții și rezultate.

Considera țí că în ziua de ast ăzi rezultarele sunt valorizate și
merită să te străduiești foarte mult pentru a termina cu note
mari?
15,128,432,3
15,6
8,6
0,05,010,015,020,025,030,035,0
În foarte mic ă
măsurăÎn mică măsurăNici mică nici
mareÎn mare m ăsurăÎn foarte mare
măsurăProcente

Figura 4. Aprecierea rezultatelor studen ților în ziua de ast ăzi

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 115Doar 8,6% dintre studen ți apreciaz ă că în ziua de ast ăzi rezultatele sunt
valorizate de c ătre angajatori „În foarte mare m ăsură” și 15,6% „În mare
măsură”. Cel mai mare procent (32,3%) apreciaz ă că angajatori apreciaz ă
rezultatele într-o m ăsură „nici mic ă, nici mare”. Dac ă am cumula procentele
pentru variantele de r ăspuns „În foarte mic ă măsură” și „În mică măsură”
(43,5%) am observa c ă procentul celor care consider ă că rezultatele
studenților nu mai sunt semnificative pentru angajatori este semnificativ
mai mare decât al celor care apreciaz ă că sunt importante (24,2%).
Relevanța, una din cele patru caracteristici ale contribu țiilor și rezul-
tatelor scoate în eviden ță procentajele ridicate pentru r ăspunsurile care
reflectă lipsa semnifica ției notelor mari pentru angajatori. Din totalul
responden ților 31,5% apreciaz ă că notele ob ținute în facultate conteaz ă
„În foarte mic ă măsură”, 30,7% „În mic ă măsură”, 25,0% „Într-o m ăsură
medie”.

Considera ți că angajatorii țin cont la angajare de notele bune ob ținute de
studenți în facultate?
31,530,7
25,0
10,4
2,3
0,05,010,015,020,025,030,035,0
În foarte mic ă
măsurăÎn mică măsură Nici mică nici mare În mare m ăsură În foarte mare
măsurăProcente

Figura 5. Aprecierea rezultatelor studen ților
de către angajatori pe pia ța locurilor de munc ă
Un alt indicator al inechit ății este dat de recompensele salariale
percepute și ele ca factor determinant al fraudei intelectuale. În tabelul
de mai jos este eviden țiată măsura în care salariile mici determin ă frauda
intelectual ă.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 116 
În ce măsură considera ți că salariile mici pe care le au
absolven ții în raport cu contribu țiile/investi țiile necesare
absolvirii facult ății determin ă frauda intelectual ă?
12,0
9,625,031,5
21,9
0,05,010,015,020,025,030,035,0
În foarte mic ă
măsurăÎn mică măsură Într-o măsură
medieÎn mare m ăsură În foarte mare
măsurăProcente

Figura 6. Evidențierea rolului recompenselor salariale mici
asupra comportamentelor de fraud ă intelectual ă
Ipoteza 8.1. Dacă studenții apreciaz ă că rezultatele/notele mari nu
sunt apreciate de c ătre angajatori atunci ace știa comit frecvent acte de
fraudă intelectual ă.
Pentru testarea ipotezei se aplic ă testul
(chi pătrat) între întreb ările
î24 măsurată la nivel nominal și î7.1 (întrebarea 7. 1 a fost recodificat ă
fiind cumulate variantele de r ăspuns „În foarte mic ă măsură” cu „În mic ă
măsură” în varianta de r ăspuns „Dezacord” ce a primit codul 1; varianta
„Nici mic ă, nici mare” a fost recodificat ă în „Nici acord, nici dezacord”
și a primit codul 2, iar variantele „În mare m ăsură” și „În foarte mare
măsură” au fost cumulate în r ăspunsul „Acord” ce a primit codul 3 în
cadrul variabilei nominale î7.1rec) din chestionarul din anexa 5.
H0: Afirmă inexisten ța asocierii între studen ții/le care comit acte de
fraudă intelectual ă frecvent și faptul c ă aceștia apreciaz ă că
rezultatele/notele mari nu sunt importante pentru angajaori.
H1: Afirmă existența asocierii între studen ții/le care comit acte de
fraudă intelectual ă frecvent și faptul că aceștia apreciaz ă că rezul-
tatele/notele mari nu sunt importante pentru angajaori. Conform
prelucrărilor statistice prezentate în anexa 19 valoarea lui
calculat = 14,59 pentru patru grade de libertate. Valoarea lui

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 117critic = 9,49 pentru patru grade de libertate. Deoarece
calculat
este mai mare decât
critic se respinge ipoteza de nul și se
acceptă ipoteza alternativ ă H1.
Valoarea rezidual ă standardizat ă și ajustată 2,7 arată că există asociere
între cei care apreciaz ă că în ziua de ast ăzi rezultatele nu sunt valorizate
de către angajatori și faptul că apreciază că frecvent comit acte de fraud ă
intelectual ă. Comparativ cu ace știa se poate observa c ă cei care apreciaz ă
că rezultatele sunt valorizate (au r ăspuns „Da”) afirm ă că nu copiaz ă deloc
conform valoarii 2,2 sau ocazional conform valorii 1,7.
În concluzie ipoteza se confirm ă și se poate afirma c ă lipsa aprecierii
rezultatelor/notelor bune de c ătre angajatori determin ă frauda intelectual ă
în rândul studen ților. Conform postulatului teoriei echit ății a lui Stacy J.
Adams (1963) prezen ța inechității creează o tensiune propor țională ca și
intensitate cu valoarea inechit ății, tensiune ce va orienta comportamentul
înspre reducerea acesteia. Tensiunea datorat ă lipsei valoriz ării rezultatelor
studenților de către angajatori orienteaz ă comportamentul înspre ac țiuni
de fraudă intelectual ă. Prin urmare ac țiunile de frauda intelectual ă au rolul
de a reduce tensiunea creeat ă de inechitatea perceput ă de studen ți.
Obiectivul 9 – Analiza percep ției studen ților asupra emo țiilor
morale în func ție de existen ța unui loc de munc ă/job.

Figura 7. Evidențierea percep ției emoțiilor morale
în funcție de existen ța unui loc de munc ă/job în opinia studen ților 2,5 2,62,5 2,6 2,52,7
1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5 5,0
Jenă Rușine VinovățiePercepția studen ților asupra emo țiilor morale
în funcție de existen ța unui job
Au un job Nu au un job

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 118 Pentru analiza acestui obiectiv am folosit testul „t” (Paired Sample
t-test) pentru a compara emo țiile morale resim țite de studen ții când comit
acte de fraud ă intelectual ă în două situații diferite: când au un loc de
muncă/job și când nu au. A șa cum se poate observa conform prelucr ărilor
statistice prezentate în anexa 20 studen ții apreciaz ă că existența unui
job reprezint ă un factor justificativ pentru cei care comit acte de fraud ă
intelectual ă. Studenții consider ă că cei care nu au un job ar trebui s ă aibă
emoții de vinov ăție mai puternice decât cei care au un job. (diferen ța
dintre medii este semnificativ ă statistic, (p=0,047).
Obiectivul 10 – Profilul studentului care a comis acte de fraud ă
intelectual ă frecvent – model de regresie logistic ă.
Am construit un model de regresie logistic ă (Coman, 2011, p.321),
unde variabila dependent ă a fost î24 (1 – a comis fraud ă intelectual ă
frecvent; 0 – nu a comis fraud ă intelectual ă sau a comis ocazional). În
prima etapa am luat un set de 10 predictori (î2, î3, î18rec, î22rec, î22a,
î24, î25gen, î27jobpr, î30locpr, î33nomin) dar în modelul final au r ămas
doar 4 predictori care s-au dovedit a fi influen ți: î27jobpr (1 – au un job în
prezent; 0 – nu au un job în prezent), î33nomin (1 – nivel de trai ridicat;
0 – nivel detrai sc ăzut), î2 (1 – studen ții care consider ă că cei care au
terminat cu note mari nu au șanse de angajare mai mari decât cei care au
terminat cu rezultate slabe; 0 – cei care nu consider ă acest lucru),
î22_a (1 – studen ții care au intrat la facultatea pe care nu și-au dorit-o;
0 – studen ții care au intrat la facultatea pe care și-au dorit-o). Modelul
de regresie logistic ă este prezentat în anexa num ărul 21.
Interpretare:
1. Indicatorul Nagelkerke – R2 (care are valoarea 0,117) ne arat ă
cât de bun este modelul și este similar lui R2 din regresia linear ă.
11,7% din varia ția variabilei î24 este explicat ă de cei 4 predictori
(î27jobpr, î33nomin, î2, î22_a). De și acești predictori explic ă
destul de pu țin din varia ția variabilei dependente, modelul cu pre-
dictori aduce o îmbun ătățire (p=0.000 de la testul
-Chi-Square).
Deoarece P<0.05 se respinge ipoteza de nul care afirm ă că mo-
delul cu predictori nu aduce nici o îmbunat ățire în explicarea
variabilei î24).

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 1192. Toți coeficien ții B pentru cei patru predictori sunt semnificativi
statistic (p<0.05)
3. Interpretare Exp (B)
Tabelul 6. Interpretarea Exp (B) din modelul de regresie logistic ă
Variable Exp(B)
Î27JOBPR 2.0242
I33NOM2 1.9247
I22A.REC 1.9854
I2REC 1.8601

 2.0242 pentru variabila î27job: o probabilitatea mai mare de
fraudă intelectual ă o au studen ții care au un job în prezent.
 1.9247 pentru variabila î33nomin : o probabilitate mai mare de
fraudă intelectual ă o au studen ții care au un nivel de trai mai
ridicat.
 1.9854 pentru variabila î22a: o probabilitate mai mare de fraud ă
intelectual ă o au studen ții care au intrat la facultatea la care
le-a permis notele, ci nu unde și-au dorit.
 1.8601 o probabilitatea mai mare de fraud ă intelectual ă o au
studenții care nu consider ă că cei care au terminat cu note
mari au șanse de angajare mai mari decât cei care au terminat
cu rezultate slabe.
În concluzie studen ții care comit frecvent acte de fraud ă intelectual ă
au un job în prezent, un nivel ridicat de trai, consider ă că cei care au
terminat cu rezultate bune/note mari nu au șanse de angajare mai mari
decât cei care au terminat cu rezultate slabe/note mici.
4.14. Concluziile cercet ării cantitative
În urma analizei datelor am constatat urm ătoarele:
– studenții care apreciaz ă că absolven ții care au terminat facultatea
cu note mari au șanse mai mari de angajare, comit mai rar acte de

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 120 fraudă intelectual ă în compara ție cu cei care consider ă că notele
mari/rezultatele bune nu confer ă șanse mai mari la angajare;
– dacă în urma procedurii de admitere studentul este admis la speciali-
zarea la care i-a permis concursul pe baz ă de dosar, atunci studentul
este predispus s ă comită acte ce intr ă în sfera fraudei intelectuale;
– contextul social influen țează emoțiile morale;
– nivelul de trai ridicat al studen ților determin ă o frecven ță mai
mare a comportamentelor de fraud ă intelectual ă și duce la diluarea
emoțiilor morale;
– nivelul de trai sc ăzut determin ă: dorința studenților de a fi printre
primii și a deveni buni speciali ști în domeniul profesional în con-
dițiile în care nimeni nu le garanteaz ă un loc de munc ă, alocarea
unui timp mai îndelungat pentru înv ățare și o mai bun ă pregătire
pentru îndeplinirea sarcinilor de student/ ă, aprecierea c ă învață
suficient pentru a ob ține note mari la examene. Am constatat c ă
studenții care au declarat c ă au un nivel de trai sc ăzut au fost admi și
într-o mai mare m ăsură la specializarea la care și-au dorit, afir-
mații evidențiate și prin modelul regresiei logistice ce a „conturat”
profilul studentului care comite frecvent acte de fraud ă;
– studenții admiși la specializarea la care le-a permis concursul de
dosare au o predispozi ție crescut ă pentru a comite acte ce intr ă în
sfera fraudei intelectuale, asemeni studen ților care apreciaz ă că
notele mari nu sunt apreciate de c ătre angajatori, motiv pentru
care comit acte de fraud ă intelectual ă;
– studenții/le care se înscriu la facultate și își propun s ă fie printre
primii și să devină buni speciali ști în domeniul profesional, chiar
dacă știu că la sfârșit nimeni nu le asigur ă un loc de munc ă în
domeniu tot dedic ă mai mult timp sarcinilor de student/ ă;
– studenții admiși pe baza concursului de dosar la specializarea la
care le-a permis media de la bacalaureat și nota de la o materie
semnificativ ă pentru domeniul de studiu, î și propun într-o m ăsură
semnificativ mai mic ă să obțină rezultate/note bune comparativ
cu cei care au intrat unde și-au dorit;
– studenții care sunt admi și la specializarea dorit ă dedică mai mult
timp sarcinilor de student/ ă, atitudine determinat ă de motiva ția
intrinsecă care duce și la obținerea de rezultate/note bune.

CAPITOLUL  IV. Emoțiile morale în contextul  crizei din România … – cercetare  cantitativ ă 
 121– studenții apreciaz ă într-o mare m ăsură că rezultatele bune/notele
mari nu mai sunt valori zate de angajatori și devin demotiva ți
datorită percepției inechit ății dintre contribu ții și rezultate, c ăci,
chiar dac ă ar fi bune, nu reprezint ă o garanție pentru inser ția în
muncă;
– existența unui job este perceput ă ca factor ce diminueaz ă interio-
rizarea emo țiilor morale.
Am constatat c ă studenții recurg la acte de fraud ă intelectual ă datorită
interiorizării sentimentelor de inechitate, comportamentul de fraud ă fiind
varianta de restabilire a echit ății între contribu ții și beneficii prin rapor-
tare la ceilal ți, la absolven ții de studii superioare. Aceast ă concluzie este
în acord cu teoria echit ății a lui Stacy J. Adams (1963).
Presupozi țiile mele testate prin intermediul ipotezelor din cadrul cer-
cetării cantitative sunt în acord cu enun țurile teoriei stabilirii obiectivelor
a lui Edwing Locke (2000) conform c ăreia obiectivele dificile determin ă
atingerea unei performan țe crescute în compara ție cu obiectivele u șoare
care nu duc în aceast ă direcție. De aceea, pentru studen ții care au un nivel
ridicat de trai, pierderea locului bugetat datorit ă rezultatelor slabe/notelor
mici nu reprezint ă o dificultate în terminarea studiilor, fapt pentru care
se poate afirma c ă obiectivul lor este mai u șor de atins. Mai mult s-au
confirmat presupozi țiile mele care afirmau c ă aceștia alocă mai puțin timp
sarcinilor de student, î și stabilesc obiective u șoare, apreciaz ă că rezultatele
bune nu sunt apreciate de c ătre angajatori și nici nu înva ță suficient pentru
a avea rezultate bune/note mari dup ă cum confirm ă chiar ei. Factorii
extrinseci sunt cei care îi motiveaz ă și de aceea recurg frecvent la ac țiuni
de fraudă intelectual ă. Criza economic ă diluează emoțiile morale și scade
intensitatea acestora, iar admiterea pe baz ă de dosar influen țează
distructiv motiva ția alegerii carierei, și prin urmare calitatea serviciilor
desfășurate la nivel social în România de c ătre un num ăr mare de viitori
specialiști. De ce? Pentru c ă unii vor profesa totu și în domeniul absolvit.
Ca urmare a celor prezentate apreciez c ă obiectivele cercet ării au
fost atinse și au dus la atingerea scopului propus.

123 
Concluzii
Pentru ca și lucrarea s ă-și atingă scopul propun trei strategii de inter-
venție care să determine diminuarea comportamentelor de fraud ă intelec-
tuală care la rândul lor dilueaz ă emoțiile morale:
1. Adoptarea unui sistem de admitere pe baza examenului dat în cadrul
facultăților unde are loc înscrierea candida ților. Din punct de vedere
strategic propun ca m ăsura să fie adoptat ă la nivel na țional. În caz
contrar alegerea universit ății sau a centrului universitar ar putea s ă
fie influen țată de diferen țele sistemului de admitere, fapt care produce
instabilitate pentru unele universit ăți.
2. Stabilirea unor m ăsuri clare și severe care s ă sancționeze compor-
tamentele de fraud ă. Ca măsură propun înfiin țarea unei baze de date
la nivel universitar (nu doar pe facultate pentru c ă sunt studen ți care
urmează concomitent dou ă facultăți) în care profesorii s ă poată înre-
gistra actele de fraud ă intelectual ă comise de studen ți. Ca sanc țiuni
propun „avertismentul” la prima abatere, „cartona șul galben” la a
doua abatere și „cartona șul roșu” la cea de-a treia abatere care s ă
semnifice și excluderea studentului din universitate.
3. Adoptarea unor stragii de practic ă pentru studen ți prin încheierea de
parteneriate cu mediul de afaceri atât din sistemul de stat, dar mai
ales din cel privat (pornind de la premisa c ă tehnologia din mediul
privat se apropie mai mult de „vârf” decât cea din sistemul de stat) care
să determine însu șirea de competen țe viabile pentru o bun ă exercitate a
profesiei la finalul studiilor.
În urma rezultatelor cercet ării apreciez c ă admiterea pe baza exame-
nului susținut în cadrul universit ăților confer ă oportunitatea reevalu ării
cunoștințelor și viitorii candida ți se pot preg ăti de la un an la altul pentru
a se specializa în domeniul în care doresc. Posibilitatea alegerii bazat ă
pe factorii care determin ă motivația intrinsec ă este probabil strâns legat ă
de alegerea de obiective specifice înt r-un procent semnificativ mai mare.
Prin urmare a șa cum au ar ătat rezultatele cercet ării, obiectivele specifice
scad predispozi ția adoptării comportamentelor de fraud ă intelectual ă.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 124 Pentru ca notele studen ților să aibă valoare (adic ă recunoașterea și
relevanța atât de importante dup ă cum apreciaz ă Stacy J. Adams în teoria
echității) pentru angajatori apreciez c ă cea de-a doua m ăsură vine în
completarea primeia, pentru ca împreun ă să creeze un tot unitar referitor
la relevan ța rezultatelor. Pe baza acesteia probabil c ă raportarea studen ților
la note s-ar schimba, c ăci ar trebui s ă se simtă corect aprecia ți, și astfel
motivați.
Cele trei strategii doresc s ă intervină chiar asupra cauzelor care încu-
rajează și determin ă o dimensiune semnificativ ă a fenomenului fraudei
intelectuale, atât la nivelul liceului cât și al facult ății (90,1% au copiat
cel puțin o dată în liceu și 8,9% nu au copiat deloc, iar 82,3% au copiat
cel puțin o dată în facultate și 17,7% nu au copiat deloc).
Așa cum aprecia Max Weber (1904/2003) „modul de via ță rațional
pe baza ideii de profesie” este definitoriu în structura și demersul socie-
tăților, căci raționalul poate fi privit ca form ă de întruchipare a caracterului
și așa cum aprecia și profesorul Ilie B ădescu (1994) oamenii cu caracter
vor reprezenta axul antropologic al unei societ ăți, ci nu marile inteligen țe.
De ce consider ca fiind important ă internalizarea emo țiilor morale la
studenți și apreciez c ă li se cuvine o aten ție maxim ă? Deoarece emo țiile
morale sunt componente cheie în rela țiile sociale și îmi voi permite s ă le
numesc „ maeștrii reglatori” ai atitudinilor, comportamentelor și acțiunilor
sociale. Jena, ru șinea și vinovăția determin ă conștiința, legată la rândul
ei de dou ă mari concepte: etica și morala. Toate acestea asigur ă confor-
marea la regulile sociale, împ ărtășirea și aderarea la valorile esen țiale pe
care le transmite o societate membrilor ei. Aceste emo ții reglează sinele,
omul fiind îndemnat s ă se comporte într-un anumit fel pentru „a nu-i fi
rușine să se priveasc ă în oglind ă”, „a nu-i fi ru șine de rușinea lui”, „a nu-i
crăpa obrazul de ru șine”, „a nu-i veni s ă intr-n pământ de ru șine” și practic
pentru a-și păstra integritatea moral ă și umană.
Erving Goffman (1922-1982) preocupat de studiul jenei afirma c ă
atât jena cât și rușinea au avut o importan ță majoră la nivel universal
întrucât „în interac țiunile față în față în orice cultur ă sunt necesare acele
capacitățile care împiedic ă tulburarea interac țiunilor și distrugerea lor.
Prin urmare, evenimentele care determin ă jena și modalitățile prin care
aceasta poate fi evitat ă și înlăturată determin ă un cadrul inter-cultural de
analiză sociologic ă” (Goffman, 1956, p. 266). A șa cum am ar ătat în

Concluzii 
 125capitolul care trata individual fiecare emo ție, jena este considerat ă cea
mai „ușoară” emoție morală dintre cele trei. Cu toate c ă este subclasat ă
în raport cu celelalte dou ă apreciez c ă este pivotul central al spa țiului
social, deoarece influen țează comportamentul actorilor sociali ca expresie
publică și determin ă un răspuns public la ac țiuni blamabile. De ce? Pentru
că apar o serie de probleme legate de propria persoan ă pentru cel ce comite
comportamente nedorite. Acesta va „zdruncina” încrederea celorlal ți în
el ca persoan ă și îi va fi pus în discu ție prestigiul social. Din acest motiv,
și instituțiile care se confrunt ă cu astfel de probleme intervin pentru a- și
restabili încrederea și prestigiul la nivel social prin sanc ționarea mem-
brilor ce le aduc prejudicii, c ăci cei ce manifest ă comportamente ce deter-
mină jena, rușinea și mai ales vinov ăția afecteaz ă organizația și instituția.
Ader la concep ția goffmanian ă expusă, motiv pentru care am con-
siderat necesar s ă propun o serie de m ăsuri și strategii care s ă
determine internalizarea emo țiilor morale la studen ți, căci o societate
„sănătoasă” este clădită pe etică și morală, indiferent de context și
depinde de formarea fiec ărui membru al ei, c ăci așa cum men ționa și
Dobrescu (2016), ,,educa ția implică formarea unui sistem de valori,
capacitatea de a te descurca în via ță, de a forma oportunitatea spre
succes”.

127 
Bibliografie
Adams, S.J. [1963](1976). Toward an Unde rstending of Inequity. În Levine M.
Frederic (ed.). Theoretical Readings in Motivation: Perspectives on Human
Behavior. Chicago: Rand McNally Co llege Publishing Company.
Atudorei, I.A. (2011). Perceptive differences on dom estic violence against women.
Bulletin of the Transilvania University of Bra șov • Vol. 4 (53) •No. 1, pp. 87–92.
Atudorei, I.A. (2015). „Importan ța echității în determinarea justi ției și a coeziunii
sociale”. În R ățulea G. (coord.). Justiție și coeziune social ă. Iași: Editura Institutul
European.
Agabrian, M. (2004). Cercetarea calitativ ă a socialului: design și performare. Iași:
Institutul European.
Anderson, S., Teresia, S., Magnus și Hellgren, Johny. (2007). Perceptions of Justice in
Connection with Individualized Pay Setting. Economic and Industrial Democracy ,
28, 3, 431–464.
Aristotel [c.402 î.e.n.](1969). Despre suflet . București: Editura Științifică (Trad.rom.
N. I. Ștefănescu).
Armstrong, M. (f.a.). Managementul resurselor umane. București: Editura Codecs.
Ashforth, B.E. și Humphrey, R.H. (1993). Emotional labor in service roles: the influence
of identity. Academy of M anagement Review , 18, 1, pp. 88–115.
Averill, J. (1982). Anger and Aggresion. An Eassy on Emotion. New York: Springer-
Verlag.
Babbie, E. (2010). Practica cercet ării sociale . Iași: Editura Polirom.
Barbalet, J. M. [1998](2001). Emotion, Social Theory, and Social Structure: A
Macrosociological Approach. Cambridge: Cambridge University Press.
Barus-Michel, J., Giust-Desprairies, F., Ridel, L., Neculau, A. (1998). Crize: abordare
psihosocial ă clinică. Iași: Editura Polirom.
Bauman, Z. (2001). Comunitatea. Filipești de târg, Prahova: Editura Antet XX
Press.
Bădescu, I. (1994). Sociologia eminescian ă. Galați: Editura Porto Franco.
Bendelow, G. (ed.). (1998). Emotion in Ssocial Life.Critical Thems and Contemporary
Issues. Londra: Routledge.
Barsade, S.G. și Gibson, D.E. (2007). Why Does A ffect Matter in Organizations?,
Academy of Management Perspectives, 21, pp. 36–59.
Benedict, R. [1934](1959). Patterns of Culture . S.U.A.: Mariner Books.
Berger, P.L., Luckmann, T. [1967](1979). The social construction of reality: a treatise
in the sociology of knowledge. Harmondsworth: Penguin.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 128 Boas, F. [1940] (1982). Race, Language and Culture : Chicago: University of Chicago
Press.
Boncu, Șt. (2000). Devianța tolerată. Iași: Editura Universit ății „Al. I. Cuza”.
Borlandi, M. (coord.) (2009). Dicționar al gândirii sociologice. București: Editura
Polirom. (Trad. rom. Savin Vasile, Tonner Doina, Z ămosteanu Drago ș, Tomescu-
Berdon Darclée).
Boudon, R. (1996). Dicționar de sociologie . București: Editura Univers.
Boudon, R. [1993](1998). Efecte perverse și ordine social ă. București: Editura
Eurosong&Book Bourdieu, P. [1980](1986). The forms of capital. În Richardson
JG. Handbook of Theory and Research for the Sociology of Education, pp.
241–248. Westport Connecticut : Greenwood Press.
Bourdieu, P. (1999). Rațiuni practice: o teorie a ac țiunii. București: Editura Meridiane
(Trad. rom. Cristina și Costin Popescu).
Brehm, J.W. (1999). The Intensity of Emotion. Personality and Social Psycholog
Review , 3, pp. 2–22.
Bryman, A. (2001). Social Research Methodes: Oxford: Oxford University Press.
Bulai, A.(2000). Focus-grupul în investiga ția socială. București: Editura Paideea.
Buss, Allan R. (1978). Causes and reasons in attribution theory: a conceptual critique.
Journal of Personality and Social Psychology , 36, pp. 1311–1321.
Buzea, C. (2010). Motivația. Teorii și practici . Iași: Institutul European.
Buzea, C. (2015). „Strateg ii de reducerea inechit ății în contextul cultural românesc”.
În Rățulea G. (coord.). Justiție și coeziune social ă. Iași: Editura Institutul European.
Chelcea, S. (1988). Lungul drum spre tine însu ți. București: Editura Militar ă.
Chelcea, S. [2001](2007). Metodologia cercet ării sociologice. Metode cantitative și
calitative.(Ed. a treia). București: Editura Economic ă.
Chelcea, S. și Iluț, P. (coord). (2003). Enciclopedie de psihosociologie. București:
Editura Economic ă.
Chelcea, S. (2004). Self-ul și organizarea social ă. Cu referire la self-ul românesc în
tranziție. Revista de Psihologie Organiza țională, 1–2, pp. 35–44.
Chelcea, S. (coord.). [2006](2008). Psihosociologie. Teorii, cercet ării și aplicații.
București: Editura Polirom.
Chelcea, S. (2007). Emo țiile în via ța socială. Rușinea și vinovăția în spațiul public
postcomunist din România. Sociologie Româneasc ă, 5, 1, pp. 24–43. [Online]

Scoala doctorala

Chelcea, S. (2007) Emo țiile sociale: teorii culturale. Sociologie Româneasc ă, 5, 2,
pp. 149–164.
Chelcea, S. (coord.). (2008). Rușinea și vinovția în spațiul public. București: Editura
Humanitas.
Chelcea, S. (coord.). (2008). Emo țiile – o construc ție socială. În Psihosociologie.
Teorii, cercet ări, aplicații (editia a II-a). Ia și: Editura Polirom.
Chelcea, S. (2013). Indigenizarea psihosociol ogiei, cu referire special ă la România .
În Iluț. P (coord.). În căutare de principii. Iași: Editura Polirom.

Bibliografie  
 129Collins, R. (1975) Conflict Sociology.Toward an Explanatory Science. New York:
Academic Press.
Coman, C. (2011). Statistică aplicată în științele sociale. Iași: Institutul European.
Coman, M. (2008). Introducere în antropologia cultural ă. Mitul și ritul. Iași:
Editura Polirom.
Constantinescu, N. [1996](2000). Etnologia și folclorul rela țiilor de rudenie . București:
Editura Univers.
Cooley, C. H. (1922). Human Nature and the Social Order. New York: Scribner's.
Cosnier, J. [1994](2002) Introducere în psihologia emo țiilor și a sentimentelor. Iași:
Editura Polirom (Psychologie des émotions et sentiments. Paris: Editions Retz.
Trad. rom. E. Galan).
Crapanzano, V. (1980). Tuhami: Portrait of a Moroccan. Chicago: University of Chicago
Press.
Cresswell, J. W. (2003), Research Design: Qualitative, Quantitative and Mixed Methods
Approache s, Londra: Sage.
Darwin, C. [1872](1967) Expresia emo țiilor la om și animale . București: Editura
Academiei RPR ( Expression of the Emotions in Man and Animals . Londra: J.
Murray. (Trad. rom. E. Margulis).
Delbert Miller, (1991). Handbook of Research Desi gn and Social Measurement ,
Sage Publications.
Descartes, R. [1649](1999). Tratat despre sentimente . București: Editura IRI. (Trad.
rom. Leonard Gavriliu).
Descartes, R. [1646](1984). Pasiunile sufletului . București: Editura Științifică și
Enciclopedic ă. (Trad. rom. Dan R ăuțu).
Dobrescu, A.I. (2016). Adolescen ța azi. Aspecte psihosociale. Cluj: Editura Presa
Universitar ă Clujeană.
Dolan, R. J. (2002). Emotion, cognition and behavior . Science, 298, pp. 1191–1194.
Durkheim, É. [1893]((2001) Diviziunea muncii sociale . București: Editura Albatros.
(Trad. rom. Cristinel Pantelimon).
Durkheim, É. [1897](1993) Despre sinicidere. Bucuresti: Editura Institutul European.
(Trad. rom. Mi haela Calcan).
Durkheim, É. [1922](1980). Educație și sociologie . București: Editura Didactic ă și
Pedagogic ă. (Trad. rom. Iorgu Stoian).
Durkheim, É. [1936](1995) Formele elementare ale vie ții religioase . Iași: Editura
Polirom (Trad. rom. Magda Jeanrenaud și Silviu Lupescu).
Eibl-Eibesfeldt, I. [1984](1995) Agresivitatea uman ă. București. Editura Trei ( Krieg
und Frieden aus der Sich t der Vehaltensforschung . Mǜnchen: Piper. Trad rom.
V.D. Zamfirescu).
Eisenberg, N. (2001). The core and correla tes off affective social competence. Social
Development. 10, 1, pp. 121–124.
Ekman, P. (1965). Differencial Communicati on of Affect by Head and Body cues.
Journal of Personality and Social Psychology, 2, 5, pp. 725–735.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 130 Ekman, P. și Friesen, W.V. (1971). Constants acros s cultures in the face and emotion.
Journal of Personality and Social Psychology . 11, pp. 342–353.
Ekman. P., Friesen, W. și O’Sullivan, M. (1987) Universals and cultural differences
in the judgements of facial expressions of emotion. Journal of Personality and
Social Psychology. 53, pp. 712–717.
Ekman, P., Davidson, R.J. și Friesen, W.V. (1990). Th e Duchenne smile: Emotional
expression and braing physiology II. Journal of Personality and Social Psychology,
58, pp. 342–353).
Ekman, P. (1992). Facial expression and emotion. American Psichoolgist . 48, pp.
384–392.
Ekman, P. (1992). An argument for Basic Emotion . În Cognition and Emotion. 6,
3,4, pp. 169–200. U.S.A., San Francisco: Un iversity of California, pe site-ul:
http://www.csun.edu/~gk45683/Ekman%20(1992).pdf
Ekman, P., Sorenson, R. și Friesen, W.V. (1969). Pan-cu ltural elements in facial
displays of emotion. Science .164, pp. 86–88.
Ekman, P. (1993). Facial Expression and emotion. American Psychologist . 48, 4, pp.
384–392.
Ekman, P. (1994). Strong evidence for unive rsals in facial expressions: a reply to
Russell´s mistaken critique. Psychology Bulletin . 115, 2, pp. 268–287.
Ekman, P. (2003). Emotions revealed: Recognizing faces and feelings to improve
communication and emotional life . New York: Times Books.
Eliade, M. [1965](1995). Sacrul și profanul. București: Editura Humanitas.
Elias, N. [1939](2002). Procesul civiliz ării. Iași: Editura Polirom. (Trad. rom. Monica-
Maria Aldea).
Elifson, K. (coord.), Runyon R., Haber A.. Fundamentals of Social Statistics. (2ne edition).
Boston: McGraw Hill.)
Emde, R. N. (1980). Toward a psychoanalytic theory of affect: vol. I. The organizational
model and its propositions. In S. Greenspan & G. Pollock (Eds.), The 174
course of life: Psychoanalytic contri butions toward understanding personality
development . Washington, D.C.: U.S. G overnment Printing Office.
Emde, R. N., Osofsky, J.D. și Butterfield, P.M. (1993). The IFEEL Pictures: A New
Instrument for Interpreting Emotions. Madison CT: International University Press.
Eminescu, M. (1995). Scrieri alese. Brașov: Editura Arania.
Erickson, E.H.(1972). Adolescence et Crise, La Quête de L’Identité. Paris: Flammarion.
Fessler, D.T.M. (1999). Toward an understandi ng of the universality of second order
emotions. În A.L. Hinton (ed.). Biocultural Approaches to the Emotions , pp.
75–116. Cambridge: Cambridge University Press.
Festinger, L. (1957). A Theory of Cognitive Dissonance, Stanford: Stanford University
Press.
Fredrickson L. B.(1998). What Good Are Positive Emotions? Review of General
Psychology , 2, 3, pp. 300–319.

Bibliografie  
 131Giddens, A. (1989/2001). Sociologie. (Trad.rom. Radu S ăndulescu și Vivia Săndu-
lescu).neral Psychology.
Giddings F. G. (1897). The Theory of Socialization. A Syllabus of Sociological
Principles. New York: Macmillan.
Goffman, E. (1956). Embarrassm ent and Social Organization. American Journal of
Sociology, 62, pp. 264–271.
Goffman, E. [1959](2003). Viața cotidian ă ca spectacol. Bucure ști: Editura Comu-
nicare.ro (Trad. Rom. S. Dr ăgan și L. Albulescu).
Goffman, E. (1963) Behavior in Public Places. Notes on the Social Organization of
Gathering. New York: The Free Press.
Goffman, E. (1967). Interaction Ritual. Essays on Face-to-Face Behavior. New York:
Anchor Books.
Golu, M. (2005). Fundamentele psihologiei. Bucuresti: Editura Funda ției „România
de Mâine”.
Gordon, S. L. (1981). The sociology of se ntiments and emotion. In M. Rosenberg și
R. H. Turner (eds.). Social Psychology. Social Perspectives (pp. 562–592). New
York: Basic Books.
Gordon, S. L. (1985). Micro-Sociological Theories of Emotion. În Micro-Sociological
Theory : Perspectives on Sociological Theory , edited by H.J. Helle and S.N.
Eisenstadt. Beverly Hills: Saga Publications.
Gordon, S. L. (1990) Social structural effe cts on emotions. În T.D. Kemper (ed.).
Research Agendas in the Sociology of Emotions, pp. 145–179. Albany: State
University of New York Press.
Gordon, M. [1994](2003). Dicționar de sociologie . București: Editura Univers Enci-
clopedic. (Trad. rom. S. B ălțătescu, F. Iacob, L. Șerbănescu, C. Toader).
Griffith P.E. (1997). What Emotions Really Are. Chicago: University of Chicago
Press.
Guẻguen, N. [2004](2007). Psihologia manipul ării și a supunerii. București: Editura
Polirom (Trad. rom. Marius Roman).
Haidt, J. și Keltner, D. (1999). Culture and emo tion: Multiple methods find new faces
and a gradient of recognition. Cognition and Emotion, 13, pp. 225–266.
Haidt, J. și Keltner D. (1999) Culture and Em otion: Multiple Methods find new
Faces and a gradient of recognition. Cognition and Emotion , 13, pp. 225–266.
Haidt, J. (2000). The posi tive emotion of elevation. Prevention and Trea tment, 3, 1.
Harré R. și Parrott G. W. (1996). The Emotions. Social, Cu ltural and Biological
Dimensions. Londra: Sage Publications Ltd.
Harris, G. G. (1978). Casting Out Anger: Religion Among the Taita of Kenya.
Cambridge: Cambridge Univ. Press.
Herdt, G. H. (1982). Sambia Nosebleedi ng Rites and Male Pr oximity to Women.
Ethos , 10, 3, pp. 189–231.
Hinde, R. A. (1985). Expression a nd Negotiation. In G. Zivin (Ed.), The Development
of Expressive Behavior, pp. 103–116. Orlando, FL: Academic Press.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 132 Hochschild, A. R. (1975). The sociology of emotions: Selected possibilities. În M.
Millman și R.M. Kanter (eds.). AnotherVoice, pp. 180–307. Garden City, NY:
Ancor Press.
Hochschild, A. R. (1979). Emotion work , feeling rules and social structure. The
American Journal of Sociology, 85, 3, pp. 551–575.
Hochschild, A. R. (1983). The Managed Heart: Commercializati on of Human Feeling.
Berkeley: Univ. Calif. Press.
Homer. (c. 752 î.e.n./1955). Iliada. București: Editura de Stat pentru Literatur ă și Artă.
Huberman, A.M., Miles, M.B., (1998). Da ta Management and Analysis Methods , în
Denzin, N., Lincoln, Y.S. (ed.), Collecting and interpreting Qualitative Materials:
Londra Sage Publication.
Huntington, R. și Metcalf, P. (1979). Celebrations of Death. Cambridge: Cambridge
Univ. Press.
Iluț, P (1997). Abord calitativ ă a socioumanului. Iași: Polirom.
Iluț, P. (2008). Capital social, informa ție și implicare emo țională. În Chelcea, S.
(coord.). În Rușinea și vinovția în spațiul public. București: Editura Humanitas.
Iluț, P. (2009). Psihologie social ă și sociopsihologie . Iași: Editura Polirom.
Izard, C. E. (1971). The face of emotion. New York: Appleton-Century-Crofts.
Izard, C.E. (1972). Patterns of emotion . San Diego, CA, Academic Press.
Izard, C. E. [1977] (1992). Human Emotions. (ediția a II-a). New York: Plenum Press.
Izard, C.E. (1990). Facial expressi ons and the regulation of emotions. Journal of
Personality and Social Psychology. 58, 3, pp. 487–498.
Izard, C. E. [1977] (1992). Human Emotions. (ediția a II-a). New York: Plenum Press.
Izard C.E. (1994). Innate and universal faci al expressions: evidence from developmental
and cross-cultural research. Psychology Bulletin , 115, 2, pp. 288–299.
Jderu, G. (2008). Teoria dramaturgic ă a emoțiilor. În Septimiu Chelcea (coord.). Rușinea
și vinovăția în spațiul public. Pentru o sociologice a emo țiilor. București: Editura
Humanitas.
Jderu, G. (2010). Ordinea interac țională și emoțiile. Homo sentiens în perspectiva
sociologiei dramaturgice. Sociologie Româneascã , 8, 2, pp. 48–64.
Jderu, G. (2012). Introducere în sociologia emo țiilor. Iași: Editura Polirom.
James, W. (1884). What is an emotion? Mind, 9, pp. 188–205 .
Jupp, V. (2010). Dicționar al metodelor de cercetare social ă. Iași: Polirom. Trad. rom.
Simona Mereu.
Kaufman, J. C. [1995](1998). Trupuri de femei, priviri de b ărbați. București: Editura
Nemira. (Trad. rom. Violeta Barna-Nathan).
Kapferer, B. (1979). Emotion and feeling in Sinhalese healing rites . Soc. Anal. 1,
pp.153–176.
Karnoil, R. și Ross, M. (1996).The Motivational Impact of Temporal Focus: Thinking
About the Future and the Past. Annual Psychology Review, 47, 593–620.
Keltner, D și Haidt, J. (1999). Social functions of emoti ons at four levels of analysis .
Cognition and Emotion , 13, pp. 505–521.

Bibliografie  
 133Keltner, D. și Haidt, J. (2001). Social functions of emotions. In T. Mayne & G.A.
Bonanno (eds.), Emotions: Current issues and future directions . New York:
Guilford Press, pp. 192–213.
Keltner, D., Haidt, J. și Shiota M. N. (2006). Social Functionalism and the Evolution
of Emotions. În M. Schaller et al. (eds.). Evolution and Social Psychology.
New York: Wiley.
Kemper, Th. D. (1978). A Social Interactional Theory of Emotions. New York: Wiley.
Kemper, Th. D. (1987). How many emotions are there? Wedding the social and
autonomic components, American Journal of Sociology , 93, pp. 263–289.
Kemper, Th. D. (1990). Social relations a nd emotions: A structural approach. În
T.D.Kemper (ed.). Research Agendas in the Sociologi, pp.207–237. Albany:
State University of New York Press.
Kemper, Th. D. (2002). A social Interac țional Theory of Emotions.
Kemper, Th. D. (2002). Predicting emotions in groups: some lessons from September
11. În J.M. Barbalet (ed.). Emotions and Sociology , pp. 53–68). Oxford, UK:
Blackwell Publishing.
Klineberg, O. (1950). Tensions Affecting Internati onal Understanding. A Survey of
Research. New York: Social Scie nce Research Council.
Klinger, E. (1975). Consequences of commitment to and disengagement from incentives.
Psychological Review, 82, pp.1–25 .
Krueger, R.A. Casey, M.A.(2005). Metoda Focus-Grup: ghid practic pentru cercetarea
aplicativă. Iași: Institutul European.
Lang, P. J. (1988). What are the data of emotion? In V. Hamilton, G. H. Bower, &
N. H. Frijda (Eds.), Cognitive perspectives on emotion and motivation, pp. 173–191.
New York: Kluwer Acad emic, Plenum Press.
Latham, P.G. (2007). Work Motivation. History. Theory, Research, and Practice.
California: Sage Publication.
Lazarus, R. S. (1991). Emotion and adaptation. London: Oxford University Press.
Lazarus, R. S. (1991). Progress on a cogni tive-motivational-re lational theory of
emotion. American Psycholologist. 46, pp. 819–813.
Lazarus, R. S. [1991](2011). Emoție și adaptare. București: Editura Trei. (Trad. rom.
Iuliana Diaconu).
Levine, F.M. (ed.)(1976). Theoretical Readinga in Motivation: Perspectives on Human
Behavior. Chicago: Rand McNally Co llege Publishing Company.
Levenson, R.W. (2003). Blood, Sweat, and Fears. Berkeley: University of California.
Levine, F. M. (1976). Theoretical Readings in Motivation: Perspectives on Human
Behavior. Chicago: Rand McNally Co llege Publishing Company.
Levi-Strauss, C. [1949](1971). Les structures élémentaires de la parenté . Paris:
Mouton & Cie/Maison.
Lewin, K. (1935). A dynamic theory of personality. New York: McGraw-Hill.
Lewis, O. (1959). Five Families; Mexican Case Studi es in the Culture of Poverty . New
York, Basic Books.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 134 Lock, E.A. (1994). Goal Setting Theory. În Drillings, M., O ʼNeil, H. F., Jr. (eds.) .
Motivation; theorz and Research. New Jersy: Lawrence Erlbaum Associates.
Lock, E.A. (2000). Motivation, Cognition, and Action: An Analysis of Studies of
Task Goal and and Knowledge. Applied Psychology: an In ternational Review,
49, 3, 408–409.
Lupu, I. (1934). Vina și procesul ei la români. În Vol I de Cercet ări Sociologice.
Iași. Ed: Institutul de Arte Grafice „Brawo” – www.dacoromanica.ro consultat
la 14.04.2013.
Lutz, C. (1983). Parentel goals, ethnopsycho logi, and the development of emotional
meaning. Ethos, 11, pp. 246–262.
Lutz, C. și White, G.M. (1986). The Anthropology of emotions. Annual Review of
Anthropology . Vol. 15, pp. 405–436.
Lynd, H. (1958). On Shame and the Search for Identity. New York: Harcourt Brace.
McLonglin, B. (1996). Risk and Crisis Communication. Canada, Otawa: McLonglin
Multimedia Publishing Ltd.
Maher, V. (1984). Possession and dis-sosesion Maternity and Morality in Marocco.
See Ref. 118, pp. 103–28.
Malinowski, B. K. (1922). Argonauts of the Western Pacific. Londra: George Routledge.
Malinowski, B. K. (1935). Coral Gardens and their Magic . Londra: Allen&Unwin.
Mandler, G. (1975). Mind and Emotion. New York: Wiley.
Mandler. G. (1984). Mind and Body. Psychology of Emotion and Stress. New York:
Norton.
Marga, A. (2009). Criză și după criză. Cluj-Napoca: Editura Ekion.
Marshall, G. (2003). Dicționar de sociologie. București: Editura Univers Enciclopedic.
(Trad. rom. Sergiu B ălțătescu).
Maslow, A. H. (1943 ). A Theory of Human Motivation . Psychological Review , 50,
4, pp. 370–396.
Marx, K., Engels, F. [1845](1962). Manifestul partidului comunist . București: Editura
Politică.
Marx, K. și Engels, F. [1845] (1968). L 'idėologie allemande. Paris, Ed. Sociales 1968.
Massey, Douglas S. (2000). “What I Don't Know About My Field but Wish I Did”.
Annual Review of Sociology (Annual Reviews) 26 (1): 699–701.
Mead, M. [1935](1963). Sex and Temperament in Three Primitive Societies. New
York: Morrow.
Mead M. (1973b). Ritual and Social Crisis. În James Shaughnessy (coord.). The Roots
of Ritual. Michigan: Eerdmans.
Merton, R. K. (1938). Social Structure and Anomie. American Sociological Review,
Vol 3, 5, pp 672–682, disponibil pe: http ://www.d.umn.edu/cl a/faculty/jhamlin/
4111/Readings/MertonAnomie.pdf.
Meseșan-Schmitz, L.I. (2011). Construc ția indicilor. În Coman C. (coord.). Statistic ă
aplicată în ștințele sociale. Ia și: Editura Institutul European.

Bibliografie  
 135Massey, Douglas S. (2002). A brief history of human society: The origin and role of
emotion in social life. American Sociological Rewiew , 67, 1–29.
Morris, J.A. și Feldman, D.C. (1996). The dimens ions, antecedents, and consequences
of emotional labor. Academy of Management Review, 21, pp. 986–1010.
Mihăilescu, I. (2003). Sociologie general ă. București: Editura Polirom.
Mills, C. W. (1959). The Sociological Imagination. Harmondsworth: Penguin.
Morgen, D.L. (1997). Focus Groups as Qualitative research. Londra: Sage.
Moscovici, S. (coord.). [1994](1998). Psihologia sociala a rela țiilor cu cel ălalt. Iași:
Editura Polirom.
Moscovici, S. și Marková, I. [2006] (2011). Psihologia social ă modernă. Istoria cre ării
unei științe internaționale (traducere de Dorina Achel ăriței și Hans Neumann).
Iași: Ed. Editura Polirom.
Mucchielli, A. (coord.). (2002). Dicționar al metodelor calitative în științele umane
și sociale. Iași: Polirom.
Mucchieli, A. (2003). Arta de a influen ța. Analiza tehnicilor de manipulare . Iași:
Editura Polirom. (Trad. rom. Giuliano Sfichi, Gina Puic ă, Marius Roman).
Nathanson, D. L. (1992). Shame and Pride: Affect, Sex, and the Birth of the Self . New
York: Norton.
Năstasă, L.E. (2013). Personal and Profesional Development of Future Melotherapists.
In Journal of Experiential Psychotherapy, 16, 2(62), 3–11.
Năstasă, L.E. (2014). Decorating the Doll – Art-Therapy Experience Focused on
Developing Emotional Intelligence. Journal of Experiential Psychotherapy . 17,
4 (68), 3–12.
Nimmo, D., Combs E. J. (1985). Nightly Horrors-Crisis Coverage by Television
Network News. Knoxville: The University of Tennesse Press.
Nisbet, R. [1966] (1984). La Tradition siciologique. Paris: PUF.
Northcraft, G.B. (1983). Understanding (and Teaching) Employee Motivation: Five
Easy Pieces 1. Journal of Management Education, 8;1, 23–31.
Nowell, C. și Laufer, D. (1997). Undergraduate chea ting in the fields of businesses and
economics. Journal of economic Education, 28, 1, pp. 3–12 .
Oatlez, K. și Jenkins, J.M. (1996). Understanding emotions . Cambridge, M.A.:
Blackwell.
Obeyesekere, G. (1981). Medusa's Hair. Chicago: Univ., Chicago Press.
O'Connor, J. (1973). The Fiscal Crisis of the State. New York St. Martin's Press.
Offe, C. (1984). Contradictions of the Welfare State . London, Hutchinson.
Offe, C. (1985). Disorganized Capitalism. Cambridge: Polity Press.
Panksepp, J. W., Gonder-Frederick, L., Stewart, H., Elfman, L. și R.J. Davidson (eds.),
(1995) The nature nature of emotion: Fundamental questions, pp. 237–242. New
York: Oxford University Press.
Parke, R. (1994). Progress, paradigms, and unresolved problems: A comentary on recent
advances in our understnding of childre n's emotions. Merril-Palmer Quarterly,
40, pp. 157–169.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 136 Pareto, V. [1917–1919](2007). Tratat de sociologie. Craiova: Editura Beladi. (Trad.
rom. Lia Olgu ța Vasilescu).
Parrott, G. W. (2001). Emotions in social psychology. New York: Psychology Press.
Parsons, T., Bales R.F. et al. (1955). Family. Socialization and Interaction Process.
Glencoe: Free Press.
Pavelcu, V. [1936](1999). Func ția afectivit ății. În V. Pavelcu. Elogiul prostiei.
Psihologie aplicat ă în viața cotidian ă, pp.167–184. Ia și: Editura Polirom.
Pavelcu, V. (1937). Caracterele afectivit ății. În Analele de psihologie, 4. Bucure ști:
Societatea Român ă de Cercet ări Psihologice.
Piaget, J. (1932/2012). Judecata moral ă la copil . Chișinău: Editura Cartier (Trad. Rom.
Dan Răutu).
Plutchik, R. [1962] (1991). The Emotions: Facts, Theories, and a New Model (edi ție
revăzută). Lanham, MD: University Press of America, Inc.
Plulchik, R. și Kellerman, H. (1980). Emotion: Theory, Research, and Experience.
New York: Academic.
Plutchik, R. (1980). Emotions. A psychoevolutionary synthesis . New York: Harper &
Row.
Plulchik, R. și Kellerman, H. (1980). Emotion: Theory, Research, and Experience.
New York: Academic.
Plutchik, R. (2002). Emotions and Life: Perspectives from Psichology, Biology, and
Evolution. Washington, DC: American Ps ychological Association.
Popescu-Neveanu, P. (1976). Curs de psihologie general ă. București: Editura
Universitar ă.
Probyn, E. (2005). Blush: Faces of Shame . Sydney: UNSW Press.
Radcliffe-Brown, A. R. (1964). The Andaman Islanders. U.S. A., Austin, TX: Free Press.
Ratner, C. (2000). A Cultural-Psyc hological Analysis of Emotions. Culture Psychology ,
6, 1, pp. 5–39.
Rățulea, G. (2015). „Dreptatea ecologic ă și teoria distributiv ă liberalăProblema
extinderii”. În R ățulea G. (coord.). Justiție și coeziune social ă. Iași: Editura
Institutul European.
Reimer, M.S. (1996). “ Sinking into the ground ”: The Development and Consequences
of Shame in Adolescence. Developmental Review, 16, pp. 321–363.
Rimé, B [2005](2007). Comunicarea social ă a emoțiilor. București: Editura „Trei”.
(Trad. Rom. M. Marin).
Robson, C. (2001). Real Word Research : A Resource for Social Sciencntisti and
Practitioner researchers, Oxford: Blackwell.
Rorty, A. (1980). Explaining Emotions. Berkeley: Univ. Calif. Press.
Rosaldo, M. Z. (1983). The Shame of Headhunters and the Autonomz of self. Ethos ,
Vol. 11, 3, pp. 135–151.
Rosaldo, R. I. (1984). Grief and a headhunter's rage: On the cultural force of
emotions . In Text, Play, and Story: The Constr uction and Reconstruction of Self
and Society, pp. 178–95. Washington, DC: Am. Ethnol. Soc.

Bibliografie  
 137Roseman, I.J. și Smith, C.A. (2001). Apppraisal Theory; Overwiew, Assumptions,
Varieties, Controversis, in K.R. Schere r, A. Schorr, and T. Johnstone (eds.),
Appraisal Processes in Emotion: Theory, Methods, Research. New York: Oxford
University Press, pp. 3–19.
Rotariu, T. Ilu ț, P. (1997). Ancheta sociologic ă și sondajul de opinie. Teorie și practică.
Iași: Editura Polirom.
Rozin, P., Haidt, J., și McCauley, C. R. (2008). Disgust: The body Rozin, P., Lowery,
L., Imada, S., & Haidt, J. (1999) The moral-emotion triad hypothesis: A mapping
between three moral emotions (contempt, anger, disgust) and three moral ethics
(community, autonomy, divinity ). Journal of Personality and Social Psychology,
76, pp. 574–586.
Rozin, P., Lowery, L., Imada, S. și Haidt, J. (1999). The CAD Triad hypothesis: A
Mapping between three Moral Emotions (C ontempt, Anger, Disgust) and Three
Moral Codes (Community, Autonomy, Divinity). Journal of Personality and
Social Psychology , 76, 4, pp. 574–586.
Russell, J. A. (1994). Is there universal r ecognition of emotion form facial expression?
A Review of the cross-cultural studies. Psychological Bulletin , 115, pp. 102–141.
Russell, J.A. (1995). Facial expressions of emotion: what lies beyond minimal uni-
versality? Psychological Bulletin . 118, pp. 379–391.
Saarni, C. (1999). The Development of Emotional Competence . New York: The Guilford
Press.
Sandu, D. (1992). Statistica în științele sociale. București: Editura Universit ății București.
Sandu, D. (2003). Sociabilitatea în spa țiul public . București: Polirom.
Sartre, J. P. [1938](2000). Existență și adevăr. Iași: Editura Polirom (Trad. rom.
de Giuliano Sfichi).
Sartre, J.P. [1948]((1997). Psihologia emo ției. București: Editura IRI. (Trad. rom.
L. Gavriliu). [Online] http://www. scribd.com/doc/24943362/Jean-Paul-Sartre-
Psihologia-Emo ției.
Scheff, T. J. (1977). The distancing of emotion in ritual. Current Anthropology . 18,
pp. 483–505.
Scheff, T. J. (1979). Catharsis in Healing, Ritual and Drama . Berkeley. University of
California Press.
Scheff. T. J. (1988). Shame and conformitv:The deference-emotion system . American
Socioloy Rewiev, 53, pp . 395–406.
Scheff. T. J. (2000). Shame and the social bond: A sociological theory. Sociological
Theory, 18, 1, pp. 84–99.
Seale, C. (1999). The Qualiti and Qualitiative Research. Londra: Sage.
Sennett, R. (1980). Authority. New York: Alfred Knopf.
Shott, S. 1979. Emotion and social life: A symbolic interactionist analysis. American.
Journal Sociology, 84, 13, pp. 17–34.
Silverman, D. (1993). Interpreting Qualitative Data. Londra: Sage.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 138 Silverman, D. (2004). Interpretarea datelor calitative: metode de analiz ă a comunic ării
textului și interacțiunii. Iași: Editura Polirom.
Simion, H. A. (1967). Motivational a nd emotional controls of cognition. Psychological
Review . 84, pp. 29–39.
Smith, A. [1776] (1992). Avuția națiunilor. Cercetare asupra naturii și cauzelor ei .
Vol. I. Chi șinau: Editura Universit ății.
Smith, P.B; Schwartz, S. (1997). Valu es. În W. Berry, M. H. Segall și C. Kagitcibasi
eds.), Handbook of Cross – Cultural Psychology, vol. 3. Boston: Allyn & Bacon.
Solomon, R.C. (1976). The Passions. New York: Anchor, Doubleday.
Solomon, R.L. (1980). The Opponent-Proce ss Theory of Acquired Motivation: The
Costs. of Pleasure and the Benefits of Pain, American Psychologist , 35, pp.
691–712.
Stănculescu (2008). Psihologia educa ției de la teorie la practic ă. București: Editura
Universitar ă.
Stebbins, R. A. (2001). Exploratory Research in the Social Sciences . U.S.A. Librarri
of Congress.
Strathner, A. (1975). Why is shame on the skin? Ethnology, 14, pp. 347–356 .
Szekely, A. (2003). NLP Calea succesului. București; Editura Amaltea.
Tashakkori, A., și Teddlie C. (1998). Mixed Methodologi: Combining Quantitative
Qualitative Approaches. Londra: Sage.
Tashakkori, A., și Teddlie C. (2003). Handbook of Mixed Methods in the Social and
Behavioural Sciences. Londra: Sages.
Taylor, E.B. [1881] (1896). Anthropology. An introduction to the study of man and
civilization . London: Macmillan and Co.
Taylor, G. (1996). Guilt and remorse. În R. Harré și W. G. Parrott (eds.) The Emotions.
Social, Cultural and Biological Dimensions (pp. 57–73). Londra: Sage Public-
ations Ltd.
TenHouten, W. D. (1996). Outline of so cioevolutionary theory of emotions. Inter-
national Journal of Sociology and Social Policy , 16, pp. 190–208.
Thamm, R.A. (2007). The classifica tion of emotions. În J.E. Stets și J.E. Turner
(eds.). Handbook of Sociology of Emotions, pp. 11–37. New York: Springer.
Thois, P.A. (1989). The sociology of emotions. Annual Review of Sociology , 15, pp.
317–342.
Thurow, L. C., Lucas, R. E. B. (1972). The American distribution of income: A structural
problem . United States: Washington: U.S. Govt. Print. Off.
Tocqueville, A. [1835–1840] (1992). Despre democra ție în America. Bucure ști:
Editura Humanitas. (Trad. rom. Magdalena Boiangiu și Beatrice Staicu).
Tomkins, S.S. (1962). Affect Imagery Consciousness (vol. 1). New York: Springer
Verlag.
Tomkins, S.S. (1963). Affect Imagery Consciousness (vol. 2). New York: Springer
Verlag.

Bibliografie  
 139Tomkins, S.S. (1984). Affect theory . În K. R. Scherer și P. Ekman (eds.). Approaches
to Emotion , pp. 161–195. Hillsdale, NJ: Erlbaum.
Tönnies, F. (1944). Communauté et Societé . Paris: PUF.
Ralph H. Turner, R. H, Killian L. M. [1957](1972). Collective Behavior . Englewood
Cliffs: Prentice-Hall.
Turner, J. H. (1976). The real self: From institution to impulse. American Journal of
Sociology , 81, pp. 989–1016.
Turner, J. H. și Stets, J. E. (2005). The Sociology of Emotions . Cambridge: University
Press.
Veblen, Torstein B. [1899] (2009). Teoria clasei de sus: un studiu economic al insti-
tuților. Bucure ști: Editura Publica. ( The Theory of the Leisure Class. An economic
study in the evolution of institution . New York: Dover Publication, Inc. Trad.
rom. S. Nistor).
Vierkandt, A. (1896). Naturvolker und Kulturvolker . Leipzig: Duncker & Humblot.
Vlăsceanu, L. (1982). Metodologia cercet ării sociologiece. Orient ări și probleme.
București: Editura Științifică și enciclopedic ă.
Watson-Gegeo, K. A. și White, G. M. (1987). Disentangling: The Discourse of Conflict
and Therapy in Pacific Cultures . Unpublished manuscript.
Weber, Max. [1922](1978). Economy and Society. Berkeley: University of California
Press.
Weber, M. [1904](2003). Etica protestant ă și spiritul capitalismului. Bucure ști:Editura
Humanitas.
Workman, L. și Reader, W (2004). Evolutionary Psychology: An Introduction . West
Nyack, NY: Cambridge University Press.
Zamfir, C. (coord.)(2011). România: r ăspunsuri la criz ă. București: Editura Academiei
Române. [Online] http://www.iccv.ro/s ites/default/files/ICCV%20Romania%20
raspunsuri%20la%20criza_0.pdf
Zamfir C., Vl ăsceanu L. (1993). Dicționarul de sociologie . București: Editura Babel,
București
Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei . Bucuresti: Editura Pro-Humanitate.
http://130.192.119.102/sviluppo_magistrale/ etnopsicologia/rosaldo/attach/The%20s
hame%20of%20headhnters,%20Ros aldo.pdf, accesat 23.08.2013.
http://www.jstor.org/stable/ 639969, accesat în 23.08.2013.
http://www.dexonline.news20. ro/cuvant/caracter.html.
http://130.192.119.102/sviluppo_magistrale/ etnopsicologia/rosaldo/attach/The%20s
hame%20of%20headhnters,%20Ros aldo.pdf, accesat 23.08.2013.
http://www.jstor.org/stable/ 639969, accesat în 23.08.2013.

141 ANEXE
Anexa 1. Încadrarea facult ăților în func ție de profil
Profilul
facultății Denumirea facult ății Total
studenți bugetTotal
studenți taxăTotal
studenți
Real/tehnic
/inginerie Inginerie Mecanic ă 29 3 32
Real/tehnic
/inginerie Inginerie Tehnologic ă și
Managementul Industriei23 2 25
Real/tehnic
/inginerie Știința și Ingineria
Materialelo r9 1 10
Real/tehnic /inginerie Inginerie Electric ă și
Știința Calculatoarelo
r29 6 35
Real/tehnic
/inginerie Silvicultur ă și Exploatări
Forestiere21 4 25
Real/tehnic
/inginerie Ingineria Lemnului 6 1 7
Real/tehnic
/inginerie Construcții 12 3 15
Real/tehnic
/inginerie Alimentație și Turism 18 5 23
Real/tehnic
/inginerie Design de Produs și Mediu 29 3 32
Real/tehnic
/inginerie Matematic ă și Informatic ă 10 4 14
Real/tehnic
/inginerie Științe Econo mice și
Administrarea Afacerilo r22 21 43
TOTAL 208 53 261
Vocațional Educa ție Fizică și Sporturi
Montane8 5 13
Vocațional Muzic ă 3 0 3
Vocațional Medicin ă 22 15 37
TOTAL 33 20 53
Socio-uman Litere 11 6 17
Socio-uman Drept 7 12 19
Socio-uman Sociologie și Comunicare 7 11 18
Socio-uman Psihologie și Științele
Educației7 9 16
TOTAL 32 38 70

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 142 
Anexa 2.

Focusul 1.
După deținerea unui job Gen Profil Implicații financiare
Nu lucreaz ă/ nu au un job

Nr. = 8 responden ți 4 Studente Tehnic-i ngineresc Nebugetat
Socio-uman Bugetat
Vocațional Bugetat
Socio-uman Nebugetat
4 Studenți Tehnic-ingineresc Bugetat
Socio-uman Bugetat
Vocațional Nebugetat
Tehnic-ingineresc Nebugetat
Focusul 2.
După deținerea unui job Gen Profil Implicații financiare
Lucrează/ au un job

Nr. = 8 responden ți 4 Studente Tehnic-i ngineresc Nebugetat
Socio-uman Bugetat
Vocațional Bugetat
Socio-uman Nebugetat
4 Studenți Tehnic-ingineresc Bugetat
Socio-uman Bugetat
Vocațional Nebugetat
Tehnic-ingineresc Nebugetat
Focusul 3.
Nr. responden ți Gen Profil După deținerea
unui job Implicații
financiare
8 responden ți 4 Studente Tehnic-ingineresc Nu lucreaz ă Nebugetat
Socio-uman Lucreaz ă Bugetat
Vocațional Nu lucreaz ă Bugetat
Socio-uman Lucreaz ă Nebugetat
4 Studenți Tehnic-ingineresc Lucreaz ă Bugetat
Socio-uman Nu lucreaz ă Bugetat
Vocațional Lucreaz ă Nebugetat
Tehnic-ingineresc Nu lucreaz ă Nebugetat

Anexe 
 143

Anexa 3. Ghidul de interviu

1. Cum ați ajuns la aceast ă facultate în contextul crizei actuale?
2. Cum v-ați hotărât? Cine/ Ce v-a influen țat? Când v-a ți decis să urmați
această facultate
3. La ce considera ți că vă folosește? De ce v ă propuneți să o urmați?
4. A fost singura alegere la înscrierea la facultate? Ce alte op țiuni ați
mai avut?
5. Din experien ța voastră, cum se raporteaz ă colegii la înv ățat? Cum
învață? Înainte cu cât timp? Ce î și propun? Înva ță să ia note mari
sau să scape de examene?
6. De ce unii înva ță pentru note mari și alții pentru a trece de examen?
7. Se comit acte de fraud ă intelectual ă? Din ce motivele? Ce le
favorizeaz ă?
8. Cum se raporteaz ă colegii la fraud ă? Se simt într-un anume fel? Ce
simt?
9. Care sunt factoril specifici crizei din România? Cum este studentul
influențat de aceștia?
10. Și acum, c ă am ajuns la final, dac ă voi doriți să adăugați ceva în
legătură cu tema v ă rog să nu ezitați să o faceți.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 144 

Anexa 4. Exemplificarea mecanismul fraudei
și al factorilor ce influen țează emoțiile morale.

Anexe 
 145
Anexa 5. Chestionar emo ții morale

CHESTIONAR EM

Bună ziua. Mă numesc Ioana Atudorei, sunt asist. univ. drd. în cadrul Universit ății
„Transilvania” din Bra șov și realizez o cercetare care are drept obiectiv diagnoza
emoțiilor morale în contextul crizei socio-economice. Emo țiile morale se refer ă la
jenă, rușine și vinovăție. În acest sens v ă rog să aveți amabilitatea de a participa la
completarea acestui chestionar care va dura aproximativ 20 de minute. Datele
culese sunt anonime și vor fi utilizate doar în scop științific.

1. În ce m ăsură considera ți că următoarii factori determin ă frauda intelectual ă (frauda
intelectual ă se referă la copiat, plagiat, prezentarea de referate proiecte de pe internet
sau făcute de altcineva) ?
E/I În foarte
mică
măsură În mică
măsurăÎntr-o
măsură
medie În mare
măsurăÎn foarte
mare
măsură
1. Accesul u șor la resurse electro-
nice / accesibilitatea internetului 1 2 3 4 5
2. Mobilizarea din timp a studen-
ților pentru a lucra la proiecte
și/sau a înv ăța eficient 1 2 3 4 5
3. Indulgen ța profesorilor 1 2 3 4 5
4. Comoditatea/Lenea de a înv ăța 1 2 3 4 5
5. Faptul c ă și alții copiază 1 2 3 4 5
6. Dorința de a înv ăța pentru a
acumula cuno ștințele teoretice
și practice la un nivel ridicat
necesare unor bune rezultate
pe plan profesional. 1 2 3 4 5
7.Lipsa timpului datorat ă orarului
ineficient /existen ța „ferestrelor
între cursuri /seminarii 1 2 3 4 5
8. Dorința de a avea studii univer-
sitare considerând c ă o diplom ă îi
va prinde bine oricui indiferente
de rezultatele ob ținute 1 2 3 4 5
9. Calitatea practici de pe parcur-
sul facultății asigură competen țele
practice cerute de angajatori 1 2 3 4 5

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 146 E/I În foarte
mică
măsură În mică
măsurăÎntr-o
măsură
medie În mare
măsurăÎn foarte
mare
măsură
10. Existen ța unui job / angajarea
pentru a putea fi independent 1 2 3 4 5
11.Sistemul de înv ățământ axat
pe cunoștințe teoretice 1 2 3 4 5
12. Implicarea în activit ăți
colaterale /angajarea pentru a
putea termina facultatea 1 2 3 4 5
13. Lipsa unor sanc țiuni clare și
severe 1 2 3 4 5
14. Frica c ă nu sunt preg ătit/ă
suficient pentru un examen/
proiect 1 2 3 4 5
15. Faptul c ă nu există o ofertă
generoasă de locuri de munc ă în
domeniu dup ă absolvire pentru
studenții care au avut note mari 1 2 3 4 5
16. Lipsa încrederii de sine în
raport cu capacit ățile celorlal ți
colegi 1 2 3 4 5
17. Lipsa identific ării potenția-
lului studentului prin sistemul de
admitere pe baz ă de dosar 1 2 3 4 5
18. Lipsa încrederii c ă va putea
reproduce la examen ceea ce a
învățat 1 2 3 4 5
19. Salariile mici pe care
absolvenții le au în raport cu
contribuțiile/investi țiile necesare
absolvirii facult ății 1 2 3 4 5
20. Aprecierea c ă o materie este
grea/inaccesibil ă pentru ei și nu
știu să învețe eficient pentru
examen 1 2 3 4 5

2. Considera ți că studenții care au terminat cu note mari/rezultate bune au șanse de
angajare mai mari decât cei care au terminat cu note mici/rezultate slabe?
1. Da 2. Nu

Anexe 
 1473. Care din urm ătoarele dou ă afirmații considera ți că este mai aproape de obiectivele
pe care vi le-a ți stabilit atunci când v-a ți înscris la facultate?
1. Când m-am înscris la f acultate mi-am propus s ă fiu printre primii și să
devin un bun specialist în domeniul profesional chiar dac ă știam că la
sfârșit nimeni nu-mi garanteaz ă un loc de munc ă în domeniu.
2. Cînd m-am înscris la facultate mi-am propus s ă o termin cumva, indiferent
de note, în speran ța că diploma ob ținută mă va ajuta în viitor c ăci nimeni
nu-mi garanteaz ă un loc de munc ă în domeniu.

3a. Aprecia ți că practica f ăcută în facultate asigur ă însușirea competen țelor practice
pentru o bun ă profesare în domeniu?
1. Da 2. Nu

4. Considera ți că …. comit acte de fraud ă intelectual ă într-o măsură:
Foarte
mică Mică Medie Mare Foarte
mare
Studenții care și-au propus s ă fie
printre primii și să devină buni
specialiști pe plan profesional 1 2 3 4 5
Studenții care și-au propus s ă
termine facultatea în speran ța că
studiile îi vor ajuta cumva în viitor 1 2 3 4 5

5. Cât de probabil considera ți că studenții care și-au propus s ă fie printre primii și să
devină buni speciali ști pe plan profesional în situa ție de fraud ă resimt sentimente de:
Deloc
probabil Puțin
probabil Poate
50% Destul de
probabil Foarte
probabil
Jenă 1 2 3 4 5
Rușine 1 2 3 4 5
Vinovăție 1 2 3 4 5

6. Cât de probabil considera ți că studenții care și-au propus s ă termine facultatea în
speranța că studiile îi vor ajuta cumva în viitor, în situa ție de fraud ă resimt senti-
mente de:
Deloc
probabil Puțin
probabil Poate
50% Destul de
probabil Foarte probabil
Jenă 1 2 3 4 5
Rușine 1 2 3 4 5
Vinovăție 1 2 3 4 5

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 148 7. În ce m ăsură sunteți de acord cu urm ătoarele afirma ții…..?
În
foarte
mică
măsurăÎn
mică
măsurăNici
mică
nici
mareÎn
mare
masură În
foarte
mare
măsură
1.În ziua de azi sunt valorizate rezul-
tatele și merită să te străduiești foarte
mult pentru a termina cu note mari 1 2 3 4 5
2. În ce m ăsură considera ții că
angajatorii țin cont la angajare de
notele bune ob ținute de studen ți în
facultate? 1 2 3 4 5
3. Dacă știu că oricum rezultatele
bune nu îmi ofer ă o
recunoaștere/valorizare la sfâr șitul
absolvirii apreciez
că aș comite acte de fraud ă 1 2 3 4 5
4. Dacă știu că oricum rezultatele
bune nu îmi ofer ă o recunoa ștere/
valorizare la sfâr șitul absolvirii
apreciez c ă dacă aș comite acte
de fraudă aș simți jenă 1 2 3 4 5
5. Dacă știu că oricum rezultatele
bune nu îmi ofer ă o recunoa ștere/
valorizare la sfâr șitul absolvirii
apreciez c ă dacă aș comite acte de
fraudă aș simți rusine 1 2 3 4 5
6. Dacă știu că oricum rezultatele
bune nu îmi ofer ă o recunoa ștere/
valorizare la sfâr șitul absolvirii
apreciez c ă dacă aș comite acte
de fraudă aș simți vinovatie 1 2 3 4 5

8. Cât de des considera ți că studenții care au un job resimt jen ă, rușine, vinov ăție în
situație de fraud ă?
Deloc Foarte rar Rar De cele mai multe ori Întotdeauna
Jenă 1 2 3 4 5
Rușine 1 2 3 4 5
Vinovăție 1 2 3 4 5

Anexe 
 1499. Cât de des considera ți că studenții care nu au un job resimt jen ă, rușine, vinov ăție
în situație de fraud ă?
Deloc Foarte rar Rar De cele mai multe ori Întotdeauna
Jenă 1 2 3 4 5
Rușine 1 2 3 4 5
Vinovăție 1 2 3 4 5

10. În liceu dumneavoastr ă personal a ți copiat cel pu țin o dată?
1. Da (trece ți la întrebarea nr. 11)
2. Nu (trece ți la întrebarea nr.14)

11. În ce m ăsură resimțeați următoarele emo ții când copia ți și nimeni un v ă desconspira ?
Emoția
resimțită În foarte
mică
măsură În mică
măsură Nici mică
nici mare În mare
masură În foarte
mare
măsură
Jenă 1 2 3 4 5
Rușine 1 2 3 4 5
Vinovăție 1 2 3 4 5

12. În ce m ăsură considera ți că ați fi resimțit următoarele emo ții dacă copiați și erați
deconspirat de colegi ?
Emoția
resimțită În foarte
mică
măsură În mică
măsură Nici mică
nici mare În mare
masură În foarte
mare
măsură
Jenă 1 2 3 4 5
Rușine 1 2 3 4 5
Vinovăție 1 2 3 4 5

13. În ce m ăsură considera ți că ați fi resimțit următoarele emo ții dacă copiați și erați
deconspirat de profesori?
Emoția
resimțită În foarte
mică
măsură În mică
măsură Nici mică
nici mare În mare
masură În foarte
mare
măsură
Jenă 1 2 3 4 5
Rușine 1 2 3 4 5
Vinovăție 1 2 3 4 5

14. În facultate dumneavoastr ă personal a ți copiat cel pu țin o dată?
1. Da( treceți la întrebarea nr 15 ) 2. Nu ( treceți la întrebarea nr.18 )

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 150 15. În ce m ăsură resimțeați următoarele emo ții când copia ți și nimeni un v ă desconspira ?
Emoția
resimțită În foarte
mică
măsură În mică
măsură Nici mică
nici mare În mare
masură În foarte
mare
măsură
Jenă 1 2 3 4 5
Rușine 1 2 3 4 5
Vinovăție 1 2 3 4 5

16. În ce m ăsură considera ți că ați fi resimțit următoarele emo ții dacă copiați și erați
deconspirat de colegi ?

Emoția
resimțită În foarte
mică
măsură În mică
măsură Nici mică
nici mare În mare
masură În foarte
mare
măsură
Jenă 1 2 3 4 5
Rușine 1 2 3 4 5
Vinovăție 1 2 3 4 5

17. În ce m ăsură considera ți că ați fi resimțit următoarele emo ții dacă copiați și erați
deconspirat de profesori?
Emoția
resimțită În foarte
mică
măsură În mică
măsură Nici mică
nici mare În mare
masură În foarte
mare
măsură
Jenă 1 2 3 4 5
Rușine 1 2 3 4 5
Vinovăție 1 2 3 4 5

19.a. În prezent considera ți că la nivel universitate exist ă un sistem de sanc țiuni clare
și severe împotriva actelor de fraud ă?
1. Da 2. Nu

18. În ce m ăsură apreciați că lipsa unor sisteme de sanc țiuni clare și severe încura-
jează frauda intelectual ă?
Foarte mic ăMică Medie Mare Foarte mare
Lipsa unor sistem de
sancțiuni clare și severe
încurajază frauda 1 2 3 4 5

Anexe 
 15119. În ce m ăsură considera ți că în lipsa unor sanc țiuni clare și severe dac ă o
persoană ar comite acte de fraud ă ar simți…
Deloc Foarte rar Rar De cele mai
multe ori Întotdeauna
Jenă 1 2 3 4 5
Rușine 1 2 3 4 5
Vinovăție 1 2 3 4 5

20. Dacă eu aș comite acte ce intr ă în sfera fraudei intelectuale și ceilalți colegi nu,
consider c ă aș resimți emoții morale de… ( Bifați vă rog un singur r ăspuns )
1. Jen ă 2. Rușine 3. Vinov ăție 4. Niciuna dintre acestea

21. Dacă eu aș comite acte ce intr ă în sfera fraudei intelectuale și ceilalți colegi ar
comite și ei acte de fraud ă intelectual ă consider c ă aș resimți emoții morale de…
(Bifați vă rog un singur r ăspuns )
1. Jen ă 2. Rușine 3. Vinov ăție 4. Niciuna dintre acestea

22. Cum aprecia ți dumneavoastr ă timpul pe care îl dedica ți sarcinilor de student/ ă?
Acord foarte
puțin timp Acord pu țin
timp Nici mult, nici
puțin Acord mult
timp Acord foarte
mult timp
1 2 3 4 5

22a. Ați spune că procedura/concursul de admitere v-a permis s ă intrați la facultatea?
1. Pe care mi-am dorit-o
2. La care mi-au permis notele din liceu și de la bacalaureat s ă intru

22b. În general, aprecia ți că ați învățat suficient pentru a lua examenul cu note mari?
1. Da 2. Nu

23. În prezet cât de des considera ți că se comit acte de fraud ă intelectual ă de către
colegii dumneavoastr ă?
1. Deloc 2. Foarte rar 3. Rar 4. Destul de des 5. Des

24. Î prezent cât de des comite ți dumneavoastr ă acte de fraud ă intelectual ă?
1. Deloc 2. Foarte rar 3. Rar 4. Destul de des 5. Des

Socio-demografice:
25. Sex: 1. Feminin 2. Masculin
26. Vârsta în ani împlini ți ____
27. În prezent ave ți un job full-time sau part-time? 1. Da 2. Nu

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 152 28. În timpul facult ății au fost perioade în care a ți lucrat? 1. Da 2. Nu
29. Când a ți intrat la facultate a ți fost admis pe un loc: 1. Bugetat 2. Nebugetat
30. În prezent sunte ți student: 1. Bugetat 2. Nebugetat
31. Când a ți dat admitere a ți avut ca prob ă: 1.Concurs de dosare 2.Examen
32. La ce facultate sunte ți în prezent? _____________________________________
Anul de studiu ________
33. Care din urm ătoarele afirma ții caracterizeaz ă cel mai bine nivelul dvs. de trai din
timpul facult ății ?
1. Nu îmi ajung ban ii nici pentru st rictul necesar
2. Îmi ajung banii pentru strictul necesar, dar nu mi-a ș permite s ă plătesc taxa
la facultate dac ă ar fi cazul
3. Îmi ajung banii pentru strictul necesar și mi-aș permite s ă plătesc taxa la
facultate dac ă ar fi cazul
4. Îmi ajung banii pentru a-mi achizi ționa și bunuri mai scumpe cum ar fi un
telefon, un laptop, un televizor.

Vă mulțumesc!

Anexe 
 153
Anexa 6.
Clasificarea factorilor interni și externi
care determin ă frauda intelectual ă
Factorii care determin ă frauda intelectual ă
(E = externi, I =i nterni) Măsură
scazută Măsură
medie Măsură
ridicată
1. Accesul u șor la resurse electronice /
accesibilitatea internetului E 7,80% 14,30% 77,90%
1. Comoditatea/Lenea de a înv ăța I 7,3 20,8 71,9
2. Faptul c ă și alții copiază E 18,8 16,7 64,6
3. Faptul c ă nu există o ofertă generoas ă de
locuri de munc ă în domeniu dup ă absolvire
pentru studen ții care au avut note mari E 22,4 14,1 63,5
4. Calitatea practici de pe parcursul facult ății
asigură competen țele practice cerute de
angajatori E 22,7 20,6 56,8
5. Lipsa unor sanc țiuni clare și severe E 22,4 22,7 54,9
2. Dorința de a avea studii universitare
considerând c ă o diplom ă îi va prinde bine
oricui indiferente de rezultatele ob ținute I 24 21,6 54,4
3. Existen ța unui job / angajarea pentru a putea
fi independent I 20,1 26 53,9
6. Salariile mici pe care absolven ții le au în
raport cu contribu țiile/investi țiile necesare
absolvirii facult ății E 21,6 25 53,4
7.Sistemul de înv ățământ axat pe cuno ștințe
teoretice E 22,9 25 52,1
4. Frica c ă nu sunt preg ătit/ă suficient pentru
un examen/ proiect I 22,4 26,6 51,00
5. Implicarea în activit ăți colaterale /angajarea
pentru a putea termina facultatea I 19,8 33,1 47,1
6. Aprecierea c ă nu știu să învețe eficiente
pentru examene I 28,6 24,5 46,9
8.Lipsa timpului datorat ă orarului ineficient
/existența „ferestrelor între cursuri /seminarii E29,4 24,7 45,8
7. Lipsa încrederii c ă va putea reproduce la
examen ceea ce a înv ățat I 27,6 28,6 43,8
8. Lipsa încrederii de sine în raport cu
capacitățile celorlal ți colegi I 32,3 29,7 38,5

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 154 Factorii care determin ă frauda intelectual ă
(E = externi, I =i nterni) Măsură
scazută Măsură
medie Măsură
ridicată
9. Lipsa identific ării potențialului studentului
prin sistemul de admitere pe baz ă de dosar E 31,8 32,8 35,4
9. Dorința de a înv ăța pentru a acumula
cunoștințele teoretice și practice la un nivel
ridicat necesare unor bune rezultate pe plan
profesional. I 47,7 21,4 31,0
10. Indulgen ța profesorilor E 34,9 39,3 25,8
10. Mobilizarea din timp a studen ților pentru a
lucra la proiecte și/sau a înv ăța eficient I 46,90% 27,90% 25,30%

Anexa 7.
Calculul testului
pentru ipoteza 2.1.

Adjusted Residual
-2,3 -,1 2,7
2,3 ,1 -2,7Da
NuConsiderati cã studentii care au terminat cu note mari/c u
sanse de angajare mai mari decât cei care au terminat c
slabe?Frecvent Ocaziona lDelocFrecventa actelor de fraud a
intelectuala in facultateCrosstab

9,933a2 ,007
9,910 2 ,007
9,769 1 ,002
384Pearson
Chi-Square
Likelihood Ratio
Linear-by-LinearAssociation
N of Valid CasesValue dfAsymp.
Sig.
(2-sided)Chi-Square Tests
0 cells (,0%) have expected count less than 5.
The minimum expected count is 24,33.a.

Anexe 
 155

Anexa 8.
Calcului testului
pentru ipoteza 2.2.

12,972a2 ,002
12,988 2 ,002
11,270 1 ,001
384Pearson
Chi-Square
Likelihood Ratio
Linear-by-LinearAssociation
N of Valid CasesValue dfAsymp.
Sig.
(2-sided)Chi-Square Tests
0 cells (,0%) have expected count less than 5.The minimum expected count is 32,89.a.

Adjusted Residual
-3,5 1,6 1,8
3,5 -1,6 -1,8Pe care
mi-amdorit-0
La caremi-aupermis
notele de
labacalaureatsa intru. Ati spune ca ati intrat laspecializarea/facultatea?Fracvent Ocazional DelocCat de des comiteti dumneavoastra
acte de frauda intelectuala in
prezent?. Ati spune ca ati intrat la specializ area/facultatea? * Cat de des comiteti
dumneavoastra acte de frauda intelect uala in prezent? Crosstabulation

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 156 
Anexa 9.
Calculul testului „t" pentru verificarea ipotezei 3.1.

2,3584 293 1,0425 6,091E-02
2,2833 293 1,0619 6,204E-02
2,8805 293 1,3987 8,171E-02
2,7395 293 1,2666 7,400E-02
3,7986 293 1,2003 7,012E-02
3,9272 293 1,0117 5,911E-02Emotii
nedeconspirate
liceu
Emotiinedeconspirate
în facultatePair1
Emotiideconspirate de
colegi în liceu
Emotiideconspirate de
colegi în
facultatePair
2
Emotii
deconspirate de
profesori în liceu
Emotiideconspirate de
profesori înfacultatePair3Mean NStd.
DeviationStd. Error
MeanPaired Samples Statistics

7,509E-02 ,6998 4,089E-02 -5,38E-03 ,1556 1,836 292 ,067
,1411 ,7214 4,214E-02 5,813E-02 ,2240 3,347 292 ,001
-,1286 ,7245 4,233E-02 -,2119 -4,53E-02 -3,037 292 ,003Emotii
nedeconspirate
liceu – Emotiinedeconspirateîn facultatePair
1
Emotii
deconspirate decolegi în liceu -Emotiideconspirate decolegi înfacultatePair2
Emotiideconspirate deprofesori în liceu- Emotiideconspirate deprofesori înfacultatePair3MeanStd.
DeviationStd. Error
Mean Lower Upper95% Confidence
Interval of the DifferencePaired Differences
t dfSig.
(2-tailed)Paired Samples Test

Anexe 
 157

Anexa 10.
Calculul testului „t" pentru verificarea ipotezei 4.1.

178 2,1835 1,0577 7,928E-02
146 2,3516 ,9918 8,208E-02
178 2,7828 1,3188 9,884E-02
146 2,6986 1,1831 9,791E-02
178 3,9139 ,9922 7,437E-02
146 3,9292 ,9773 8,088E-02Nivel de trai
Scãzut
Ridicat
Scãzut
Ridicat
Scãzut
RidicatEmotii nedeconspirate
Emotii deconspirate de
colegi
Emotii deconspirate deprofesoriN MeanStd.
DeviationStd. Error
MeanGroup Statistics

,102 ,749 -1,464 322 ,144 -,1681 ,1148 -,3940 ,785E-02
-1,473 316,256 ,142 -,1681 ,1141 -,3926 ,644E-02
1,997 ,159 ,598 322 ,5508,414E-02 ,1406 -,1925 ,3608
,605 319,392 ,5468,414E-02 ,1391 -,1896 ,3579
,163 ,687 -,140 322 ,889 -1,54E-02 ,1100 -,2318 ,2011
-,140 311,445 ,889 -1,54E-02 ,1099 -,2316 ,2008Equal
variance s
assumed
Equalvariance
s
notassumed
Equal
variance s
assumed
Equalvariance
s
notassumed
Equalvariance
s
assumed
Equalvariance
s
not
assumedEmotiinedeconspirat
Emotii
deconspirate d
colegi
Emotiideconspirate
d
profesoriF Sig.Levene's Test for
Equality of Variances
t dfSig.
(2-tailed)Mean
DifferenceStd. Error
Difference Lower Upper95% Confidence
Interval of the Meant-test for Equality of MeansIndependent Samples Test

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 158 

Anexa 11.
Calcului testului
pentru verificarea ipoteza 5.1
și al valorii reziduale standardizate și ajustate.

9,905a2 ,007
9,898 2 ,007
7,366 1 ,007
384Pearson
Chi-Square
Likelihood Ratio
Linear-by-LinearAssociation
N of Valid CasesValue dfAsymp.
Sig.
(2-sided)Chi-Square Tests
0 cells (,0%) have expected count less than 5.The minimum expected count is 33,27.a.

Adjusted Residual
-3,1 1,8 1,1
3,1 -1,8 -1,1Scãzut
RidicatApreciati cã nivelul
dumneavoastrã de trai este?Frecvent Ocazional DelocFrecventa actelor de frauda
intelectuala in facultateCrosstab

Anexe 
 159
Anexa 12.
Calcului testului
pentru verificarea ipoteza 5.2.

Adjusted Residual
1,6 -1,6
-1,6 1,6Scãzut
RidicatApreciati cã nivelul
dumneavoastrã de trai este?Sã devin
bun
specialist in
domeniul
profesionalSã obtin
o
diplomã
indiferent
de
rezultateCare din urmãtoarele
douã afirmatii
considerati ca este mai
aproape de obiectivele
pe care vi le-ati stabilit
atunci cand v-ati inscris
la facultate tinand cont de
faptul cã indiferent de
rezultat nimeni nu vã
asigurã un loc de
muncã?Apreciati cã nivelul dumneavoastrã de trai este? * Care din urmãtoarele
douã afirmatii considerati ca este mai aproape de obiectivele pe care vi
le-ati stabilit atunci cand v-ati inscris la facultate tinand cont de faptul cã
indiferent de rezultat nimeni nu vã asigurã un loc de muncã?
Crosstabulation

2,623b1 ,105
2,294 1 ,130
2,621 1 ,105
,117 ,065
2,616 1 ,106
384Pearson
Chi-Square
ContinuityCorrectiona
Likelihood Ratio
Fisher's ExactTest
Linear-by-LinearAssociation
N of Valid CasesValue dfAsymp.
Sig.
(2-sided)Exact
Sig.
(2-sided)Exact
Sig.
(1-sided)Chi-Square Tests
Computed only for a 2×2 tablea.
0 cells (,0%) have expected count less than 5. The minimum expected
count is 69,27.b.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 160 

Anexa 13.
Calcului testului
și al valori reziduale standardizate
și ajustate pentru verificarea ipoteza 5.3.

Adjusted Residual
-3,4 ,2 2,4
3,4 -,2 -2,4Scãzut
RidicatApreciati cã nivelul
dumneavoastrã de trai este?Putin Mediu MultAprecierea timpului dedicat sarcinilor
de student pentru a obíne note mariApreciati cã nivelul dumneavoastrã de tr ai este? * Aprecierea timpului dedicat
sarcinilor de student pentru a obíne note mari Crosstabulation

13,323a2 ,001
13,401 2 ,001
11,724 1 ,001
384Pearson
Chi-Square
Likelihood Ratio
Linear-by-Linear
Association
N of Valid CasesValue dfAsymp.
Sig.
(2-sided)Chi-Square Tests
0 cells (,0%) have expected count less than 5.The minimum expected count is 27,80.a.

Anexe 
 161

Anexa 14.
Calcului testului
pentru verificarea ipoteza 5.4.

Adjusted Residual
6,7 -6,7
-6,7 6,7Scãzut
RidicatApreciati cã nivelul
dumneavoastrã de trai este?Da NuÎn general, apreciati cã
ati învãtat suficient
pentru a lua examenul
cu note mari?Apreciati cã nivelul dumneavoastrã de trai este? * În general, apreciati cã
ati învãtat suficient pentru a lua examenul cu note mari? Crosstabulation

44,310b1 ,000
42,932 1 ,000
44,986 1 ,000
,000 ,000
44,195 1 ,000
384Pearson
Chi-Square
ContinuityCorrectiona
Likelihood Ratio
Fisher's ExactTest
Linear-by-Linear
Association
N of Valid CasesValue dfAsymp.
Sig.
(2-sided)Exact
Sig.
(2-sided)Exact
Sig.
(1-sided)Chi-Square Tests
Computed only for a 2×2 tablea.
0 cells (,0%) have expected count less than 5. The minimum expected
count is 71,09.b.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 162 

Anexa 15.
Calcului testului
pentru verificarea ipoteza 5.5.

Adjusted Residual
4,2 -4,2
-4,2 4,2Pe care
mi-amdorit-0
La caremi-aupermisnotele din
liceu și de
labacalaureats. Ați spune cã ați intrat laspecializarea/facultatea?Scãzut RidicatApreciati cã nivelul
dumneavoastrã de trai
este?Crosstab

17,235b1 ,000
16,391 1 ,000
17,331 1 ,000
,000 ,000
17,190 1 ,000
384Pearson
Chi-Square
ContinuityCorrectiona
Likelihood Ratio
Fisher's Exact
Test
Linear-by-LinearAssociation
N of Valid CasesValue dfAsymp.
Sig.
(2-sided)Exact
Sig.
(2-sided)Exact
Sig.
(1-sided)Chi-Square Tests
Computed only for a 2×2 tablea.
0 cells (,0%) have expected count less than 5. The minimum expected
count is 78,84.b.

Anexe 
 163

Anexa 16.
Calcului testului
și al valori reziduale standardizate și
ajustate pentru verificarea pentru verificarea ipoteza 6.1.

Adjusted Residual
-3,5 1,6 1,8
3,5 -1,6 -1,8Pe care
mi-amdorit-0
La caremi-au
permis
notele dinliceu si de la
bacalaureatApreciati cã procedura/concursul
de admitere v-a permis saintrati la
specializarea/facultatea?Frecvent Ocazional DelocIn prezent cat de des comiteti
dumneavoastra acte de frauda
intelectuala?Apreciati cã procedura/concursul de admitere v-a permis sa intrati la
specializarea/facultatea? * In prezent cat de des comiteti dumneavoastra acte de
frauda intelectuala? Crosstabulation

12,972a2 ,002
12,988 2 ,002
11,270 1 ,001
384Pearson
Chi-Square
Likelihood Ratio
Linear-by-LinearAssociation
N of Valid CasesValue dfAsymp.
Sig.
(2-sided)Chi-Square Tests
0 cells (,0%) have expected count less than 5.The minimum expected count is 32,89.a.

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 164 
Anexa 17.
Calcului testului
și al valori reziduale standardizate și
ajustate pentru verificarea pe ntru verificarea ipoteza 7.1.

Adjusted Residual
15,2 -15,2
-15,2 15,2Pe care
mi-am
dorit-0
La care
mi-au
permis
notele dinliceu si de la
bacalaureatApreciati cã procedura/concursul
de admitere v-a permis sa
intrati la
specializarea/facultatea?Sã devin
bun
specialist in
domeniul
profesionalSã obtin
o
diplomã
indiferent
de
rezultateCare din urmãtoarele
douã afirmatii
considerati ca este mai
aproape de obiectivele
pe care vi le-ati stabilit
atunci cand v-ati inscris
la facultate tinand cont de
faptul cã indiferent de
rezultat nimeni nu vã
asigurã un loc de
muncã?Apreciati cã procedura/concursul de admitere v-a permis sa intrati la
specializarea/facultatea? * Care din urmãtoarele douã afirmatii
considerati ca este mai aproape de obiectivele pe care vi le-ati stabilit
atunci cand v-ati inscris la facultate tinand cont de faptul cã indiferent de
rezultat nimeni nu vã asigurã un loc de muncã? Crosstabulation

231,344b1 ,000
228,165 1 ,000
263,463 1 ,000
,000 ,000
230,742 1 ,000
384Pearson
Chi-Square
Continuity
Correctiona
Likelihood Ratio
Fisher's ExactTest
Linear-by-Linear
Association
N of Valid CasesValue dfAsymp.
Sig.
(2-sided)Exact
Sig.
(2-sided)Exact
Sig.
(1-sided)Chi-Square Tests
Computed only for a 2×2 tablea.
0 cells (,0%) have expected count less than 5. The minimum expected
count is 68,48.b.

Anexe 
 165
Anexa 18.
Calcului testului
și al valori reziduale standardizate
și ajustate pentru verificarea pentru verificarea ipoteza 7.2.

27,894a2 ,000
27,778 2 ,000
25,668 1 ,000
384Pearson
Chi-Square
Likelihood Ratio
Linear-by-Linear
Association
N of Valid CasesValue dfAsymp.
Sig.
(2-sided)Chi-Square Tests
0 cells (,0%) have expected count less than 5.The minimum expected count is 24,15.a.

Adjusted Residual
-4,8 4,8
-,1 ,1
3,7 -3,7Putin
Mediu
MultCum apreciaí dumneavoastr[
timpul pe care il dedicatisarcinilor de student/a?Sã devin
bun
specialist in
domeniul
profesionalSã obtin
o
diplomã
indiferent
de
rezultateCare din urmãtoarele
douã afirmatii
considerati ca este mai
aproape de obiectivele
pe care vi le-ati stabilit
atunci cand v-ati inscris
la facultate tinand cont de
faptul cã indiferent de
rezultat nimeni nu vã
asigurã un loc de
muncã?Cum apreciaí dumneavoastr[ timpul pe care il dedicati sarcinilor de
student/a? * Care din urmãtoarele douã afirmatii considerati ca este mai
aproape de obiectivele pe care vi le-a ti stabilit atunci cand v-ati inscris la
facultate tinand cont de faptul cã i ndiferent de rezultat nimeni nu vã
asigurã un loc de muncã? Crosstabulation

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 166 

Anexa 19.
Calcului testului
și al valori reziduale standardizate
și ajustate pentru verificarea pentru verificarea ipoteza 7.2

14,590a4 ,006
14,849 4 ,005
7,878 1 ,005
384Pearson
Chi-Square
Likelihood Ratio
Linear-by-LinearAssociation
N of Valid CasesValue dfAsymp.
Sig.
(2-sided)Chi-Square Tests
0 cells (,0%) have expected count less than 5.The minimum expected count is 17,68.a.

Adjusted Residual
2,7 -,3 -2,6
-2,6 1,7 ,7
-,2 -1,6 2,2Nu
Nici
acord
nici
dezacord
DaApreciati ca in ziua de astazi sunt valorizate rezultatelestudentilor dupa absolvire si merita sa te straduiesti
foarte mult pentru a termina facultatea cu rezultate
bune/note mari?Frecvent Ocazional DelocIn prezent cat de des comiteti
dumneavoastra acte de frauda
intelectuala?Crosstab

Anexe 
 167

Anexa 20.
Compara emo țiile morale resim țite de studen ți
când comit acte de fraud ă intelectual ă în două situații diferite:
când au un loc de munc ă/job și când nu au. Calculul testului „t"

-1,30E-02 1,1840 6,042E-02 -,1318 ,1058 -,215 383 ,829
-6,77E-02 1,0818 5,521E-02 -,1763 4,084E-02 -1,226 383 ,221
-,1380 1,3574 6,927E-02 -,2742 -1,83E-03 -1,993 383 ,047Cât de des
considerațicã studențiicare au un
job resimt
jenã? – Câtde desconsiderațicã studențiicare nu auun jobresimtrușine?Pair1
Cât de desconsiderațicã studențiicare au unjob resimtrușine? – Câtde desconsiderațicã studențiicare nu auun jobresimtrușine?Pair2
Cât de des
considerați
cã studențiicare au unjob resimtvinovãție?- Cât de desconsiderațicã studențiicare nu auun jobresimtvinovãție?Pair
3MeanStd.
DeviationStd. Error
Mean Lower Upper95% Confidence
Interval of the DifferencePaired Differences
t dfSig.
(2-tailed)Paired Samples Test

IOANA ANISA ATUDOREI • Emoțiile morale în contextul  crizei din România 
 168 

Anexa 21.
Model de regresie logistic ă pentru analiza obiectivului num ărul 8

-2 Log Likelihood 396.079
Goodness of Fit 375.116
Cox & Snell – R^2 .078
Nagelkerke – R^2 .117
Chi-Square df Significance
Model 31.344 4 .0000
Block 31.344 4 .0000
Step 31.344 4 .0000
–––- Hosmer and Lemeshow Goodness-of-Fit Test ––––
I24R2 = .00 I24R2 = frecvent
Group Observed Expected Observed Expected Total
1 33.000 30.503 .000 2.497 33.000
2 52.000 54.675 11.000 8.325 63.000
3 37.000 38.739 8.000 6.261 45.000
4 25.000 25.521 8.000 7.479 33.000 5 24.000 20.733 3.000 6.267 27.000 6 40.000 35.868 7.000 11.132 47.000
7 12.000 15.101 8.000 4.899 20.000
8 24.000 29.080 22.000 16.920 46.000 9 25.000 24.319 14.000 14.681 39.000 10 18.000 15.460 13.000 15.540 31.000
Chi-Square df Significance
Goodness-of-fit test 14.4234 8 .0714 ––––––––––––––––––––-

–––––––- Variables in the Equation ––––––––

Variable B S.E. Wald df Sig R Exp(B)
Î27JOBPR .7052 .2530 7.7717 1 .0053 .1162 2.0242
I33NOM2 . 6548 .2531 6.6937 1 .0097 .1048 1.9247 I22A.REC .6858 .2524 7.3834 1 .0066 .1122 1.9854
I2REC .6206 .2806 4.8911 1 .0270 .0822 1.8601
Constant -2.5028 .3229 60.0698 1 .0000