În cartea sa Opera lui Alexandru Macedonski , Adrian Marino ne dezvăluie o imagine a [604290]

În cartea sa Opera lui Alexandru Macedonski , Adrian Marino ne dezvăluie o imagine a
lui Alexandru Macedonski prin prisma societății, acesta fiind considerat „doar un spirit pur
literar, strain de viață și mântuire.”1 În continuarea acestei idei, Adrian Marino afirmă că
„Macedonski se proclamă de la primii pași în literatură și până la moarte continuatorul mișcării
literare și culturare pașoptiste,.”2
De aici aflăm și că direcția inițială a lui Alexandru Maced onski a fost una pașoptistă și
că „oricât de novator și de <<modernist>> ar părea și a fi uneori Macedonski, el nu se va
îndepărta și nu va repudia niciodată această orientare, care -l definește.”3 Această direcție
implică un amalgam de atitudini care se vo r asimila cu influențele străine, predominant
romantice. Adrian Marino vede structura spiritului macedonskian ca fiind romantică datorită
aspirațiilor ideale și zborului imaginației; și clasică datorită echilibrului și nostalgiei. Acesta
nu urmează direcți ile deja cunoscute, ci este în căutarea altor direcții, mai necunoscute, mai
neobișnuite , fiind adesea pus în situația de a se gândi la unele rezolvări intuitive pentru anumite
probleme, acesta este mereu în căutarea unei soluții, deși știința nu a descop erit una încă. Alege
aceste căi pentru a găsi rezolvările care nu s -au putut găsi prin intermediul căilor obișnuite.
Soluțiile găsite nu sunt amănunțite științific, ci spontane deoarece „știința nu este decât un
stimulent în sens fantastic al imaginației.”4
Dacă în aparență este preocupat de estetica operei sale , în profunzime, ideea și rațiunea
sunt cele care îl interesează. Acesta ajunge sa fie interesat de metapsihic, chiar și de magie,
acestea fiind direcții motivaționale pentru acesta. Magia re prezintă o aspirație și o amplificare
a voinței, interesul său pentru aceasta putând fi văzut și prin intermediul seriei de traduceri pe
care o face anumitor opere la baza cărora se află magia. Odată cu magia, Macedonski
aprofundează si lectura despre sufl et și lumea de dincolo, fiind „obsedat de ideea destinului și
a reparației postume.”5
Formația literară românească a poetului este confundată deseori cu cea exotică datorită
evoluției literaturii europene. Punctul de plecare al operei lui Macedons ki este predominant
romantic, acesta punând bazele direcției formației literare a acestuia, care va cuprinde toată
opera poetului. Macedonski critică și desconsideră literatura autohtonă. Nu o face din orgoliu
față de cei care l -au desconsiderat, ci pentru că acesta preferă un stil literar diferit.
Această direcție a putut fi observată și în revista sa , Literatorul despre care G. Călinescu
spune că „are dorința sinceră de a nu se inchina idolilor.”6 Revista Literatorul a fost descrisă
de către G Călinesc u ca fiind „revista cu atitu dini antijunimiste pline de urmă ri7”
Macedonski preferă sinceritatea, nu emoția superficială. Acesta nu acceptă lamentările
în poezie, drept urmare va pune bazele unei „poezii sociale”8, care duce cu gândul la copilărie.
Poezia socială înfățișează un nou concept care se supune celor deja existente , reprezentând „o
expresie a conținutului universal uman.”9
Alexandru Macedonski e ste romantic deoarece „formația sa literară este precumpănitor
romantică, pilonii de susți nere fiind Byron, Musset, Hugo, la care trebuie adăugați și
Shakespeare și Dante”10.

1 Adrian, Marino, Opera lui Alexandru Macedonski , București , Editu ra Pentru Literatură , 1967, P 8.
2 Ibidem. P 6.
3 Ibidem, P 5.
4 Ibidem, P 21.
5 Ibidem, P 24.
6 Alexandru, Macedonski, Către cititori , în Literatorul , IV, 1, 1884, Apud . Marino, Adrian, Opera lui
Alexandru Macedonski , Editur a Pentru Literatură , 1967, P 574.
7 Călinescu, George , Istoria literaturii române , Editura Litera international, 2001, P 185.
8 Marino, Adrian, Opera lui Alexandru Macedonski , Editu ra Pentru Literatură , 1967 P 575.
9 Ibidem ,P 641.
10 Ibidem ,P 581.

Alexandru Macedonski ajunge să se interiorizeze din cauza polemicilor în care a intrat
cu celelalte personalități ale vremii,orientându -se spre o scriere în dublu sens , începân d să facă
din pașoptism și socialism o problemă personală. După cercetarea tuturor direcțiilor literare,
poetul ajunge la c lasicism. Pentru acesta, clasicismul reprezintă „un proces și o reacțiune
antidecadentă”11. Poetul se simte atras de întâmp lările și personalitățile din spațiul francez,
urmărindu -i îndeaproape pe reprezentanții de seamă ai romantismului în Franța, Alexandre
Dumas(père) și Victor Hugo, iar când cel dintâi moare, Alexandru Macedonski concluzionează
că :
„odată cu moartea lui A lexandre Dumas(père) se încheie epoca literaturii romantice,
care găsise în el și în Victor Hugo doi însuflețitori. Cu moartea lor romantismul apune
cu desăvârșire în Franța.”12
Nu doar personalitățile franceze îl interesează pe acesta, ci și capital Fran ței care
rezprezintă pentru acesta „ adevăratul pol magnetic al literaturii sale.”13 Macedonski are
momente când evocă echilibrul și pacea , urmând exemplul lui Leconte de Lisle pe care îl
admiră , considerandu -l unul dintre cei mai mari poeți francezi. Inf luențele din literatura
franceză ii vor îmbogăți opera lui Macedonski, dar nu o vor schimba, majoritatea poeților de
la care se inspiră fiind fie decadenți , fie simboliști. Poetul român nu poate fi văzut ca un
„imitator” al acestora. Studiere a artei prin intermediul picturii reprezintă o apropiere a poetului
față de parnasieni. Această apropiere nu a reușit să -l îndepărteze pe acesta de poezia simbolistă
, ci l -a ajutat pe acesta să asimileze teme și vizi uni noi. Unul dintre simboliștii francezi
remarcați de poetul român este Verlaine. De la acesta vine și idea schimbării versului clasic cu
cel muzical. Poetul român afirmă că „după Verlaine „poezia n -a mai fost decît o asonanță
muzicală.”14
Dacă direcția poetică a lui Macedonski este romantică , pr oza este modernă. Cel mai
apreciat romancier de către Macedonski este Flaubert , acesta fiind asemenea lui Byron în
poezie. Macedonski vede în Flaubert un maestru , acesta dându -le celorlalți lecții de stil. La un
moment dat, poetul român este acuzat că a copiat o poezie de la un alt poet , în apărarea sa
spunând că tema poeziei este inspirată din folclor și este exprimată prin intermediul propriilor
sale cuvinte . Acesta dă drept exemplu și cazurile altor poeți acuzați că au copiat operele unor
altor poeți .
Alexandru Macedonski este văzut ca un adept înrăit al purității. Stilul său de viață îi
aduce acestuia stări de extenuare și oboseală, ajungând să simtă nevoia schimbării. Atât în
operele sale, cât și în operele celorlalți poeți și naratori ro mâni sunt regăsite influențe orientale,
de unde poetul constată că acestea au fost inspirate din opere si teme orientale. Macedonski se
mai simte atras de Italia și în special de Veneția. Acesta consideră Italia o țară a iubirii ,
frumoasă și fără rivali , fiind un adevărat paradis:
„Am văzut frumoasa țară
Cu eternă primăvară,
Cu miros de portocali,
Cu Veneții și cu Rome
Cu Castele și cu dome ,
Care -n lume n -au rivali!”15

11 Ibidem ,Pag. 598
12 Ibidem ,Pag. 76
13 Ibidem ,Pag. 91
14 Macedonski , Alexandru , Decadentismul , în Carmen , II , 2 , 25 septembrie 1905
15 Macedonski, Alexandru, Într-un castel

Și literatura italiană es te în vizorul său, drept dovadă, poezia Ură este luată de la Cecco
Angiolieri. Pentru poetul român, poezia este „în primul rînd o posibilitate permanentă de
emotivitate.”16
Și Orientul reprezintă pentru Macedonski un spațiu special , al misterulu i și al visării.
Se poate spune că spațiul exotic reprezintă un narcotic pentru acesta, fiind necesar precum este
și tutunul. Reperele spațiale în care poetul român se dezvoltă nu sunt nemaipomenite , iar acesta
face tot posibilul pentru a putea evolua „că ci Macedonski este un po et care se informează ,
citește , confruntă imaginile și ideile sale cu ale altor scriitori , din stricte necesități interioare.”17
Un singur lucru este clar , în opera acestuia încă de la început și anume, principala temă
a operelor sale este predominant romantică. Acesta va rămâne mereu fidel romantismului , deși
va merge și pe alte direcții de mai scurtă durată precum magia.
Între aga operă a poetului se bazată pe două planuri și anume: planul real și cel ireal .
Acestea sunt folo site simultan sau în alternanță , dar tot timpul există amândouă și „putem
afirma că poetul trăiește și exprimă o adevărată drama a dualității eului.”18 La Macedonski,
dualitatea reprezină o obsesie a subconștientului, iar pe lângă aceasta, poetul își manif estă
interesul și față de ideea dedublării și de cea a reîncarnării. Poezia macedonskiană este
construită pe baza unor antiteze sau a unor conflicte , care au rolul de a menține nota tragică a
poeziei.
Structura contradictorie a poeziei macedons kiene și alternarea ideilor pot induce
cititorul în derută, dar cu toate acestea, limbajul este unul bogat , bine cultivat, Adrian Marino
susținând că :
„Infrastructura operei lui Macedonski se prelungește și se cristalizează într -o
configurație estetică proprie, de neînțeles atît << în sine >> , cât și prin raportare continuă la
determinările sale lăuntrice.”19
Alexandru Macedonski este poetul român în a cărui operă se regăsesc cele mai multe
conflicte. Unul dintre conflictele majore din opera sa este cel dintre real și ireal. Atunci când
realul și irealul se confruntă, acesta este cuprins de luciditate, o luciditate care nu îi dă voie să
se exprime prin scris. Așadar, luciditatea vine însoțită de un șoc care îl tulbură pe poet. Acesta
este dedicat stărilo r care îl încarcă precum iluzia sau himera , neputând accepta luciditatea care
îl îndepărtează de acestea.
Revolta apare atunci când luciditatea reușește să -l desprindă din mrejele himerelor,
făcând visul poetic să dispară. Mai apare și revolta so cială care nu poate fi evitată. Acesta
consideră că societatea „l -a ucis”. Deși crima este justificată, Macedonski condamnă societatea
că l-a lăsat să moară în umbră. Declinul aristocrației și progresul burgheziei stârnesc o altă
revoltă a poetului, de aic i apărând o antipatie a acestuia pentru spațiul burghez despre care
considera că a distrus ceea ce societatea mai avea pur.
Alexandru Macedonski este legat de ideal și absolut , neputând accepta resemnarea
vieții de zi cu zi , motiv pentru care , ajun ge să fie considerat „nebun”. În contrast cu modul în
care este văzut poetul , opera sa este considertă a fi o capodoperă . Imaginile aeriene din opera
sa sugerează ideea de înălțare spre absolut. Se poate spune că zborul reprezintă un refuz al
prăbușirii.
Despre extaz, Macedonski susține că este o condiție a existenței, căderea în extaz fiind
adesea întâlnită în opera sa. Pentru acesta , extazul se dovedește a fi o stare motivațională și
totodată un anestezic , așa cum mărturisește și Adrian Mar ino, „poetul face din extaz o armă și

16 Marino, Adrian, Opera lui Alexandru Macedonski , Editura Pentru Literatură , 1 967, Pag. 123
17 Ibidem, Pag. 124
18 Ibidem, Pag. 129
19 Marino, Adrian, Opera lui Alexandru Macedonski , Editura Pentru Literatură , 1967, Pag. 429

o armură.”20
Printre lucrurile pe care poetul le detestă se numără ipocrizia. Satira poetului nu pleacă
dintr -o revoltă personală, ci dintr -o conștiință morală. Satira poetului vorbește despre
evenimentele p lăcute sau mai puțin plăcute din viața contemporanilor, fapt pentru care va fi
condamnat de către societate. Alexandru Macedonski este văzut drept cel mai voluntar poet
din literatura română ,temperamentul voluntar fiind specific marilor poeți.
Alexand ru Macedonski este caracterizat de către Adrian Marino drept „un discipol
convins și entuziast al lui Heliade -Rădulescu.”21 Pentru acesta epoca pașoptistă reprezintă de
fapt epoca Heliade -Rădulescu, ajungând să se proclame chiar „campionul culturii latine” .22
Acesta urmărea presa franceză dorind să transpună modelul francez în presa românească, dacă
contextul i -ar fi permis.
În preferințele lui Macedonski din perioada adolescenței, predominante erau operele
poeților munteni ai vremii. Aceștia, în frunte cu Heliade -Rădulescu sunt, din punctul de vedere
al lui Macedonski , cei care au influențat decisiv literatura română, fiind într -o oarecare măsură
„creatorii ” acesteia. Putem spune ca Macedonski este o sosie a lui Heliade -Rădulescu, ambii
fiind orgo lioși și la un moment dat ajung să se simtă respinși de patrie. Cei doi sunt atrași de
Dante, se regăsesc în opera acestuia, ajungând să se creadă variantele românești ale acestuia.
Macedonski este marcat de fatalitatea lui Dante, declarând că „fatalitatea singură plutește de la
început până la sfîrșit peste Dante.”23 Pentru a -l elogia pe Dante dupa moarte, Macedonski
scrie Moartea lui Dante Alighieri . Aceasta este scrisă într -o perioadă de claustrare a poetului.
Ne este dezvăluit faptul că Dante nu putea m uri înainte de a -și finaliza opera. O altă
personalitate care i -a marcat copilăria lui Macedonski, prin intermediul operelor sale este
Dimitrie Bolintineanu , iar atunci când acesta moare, Macedonski iți exprimă regretul în
Dialogul morților , unde va scrie ode funebre în memoria acestuia.
Alexandru Macedonski a fost mereu atras de poeții a căror opera te macină de gânduri ,
pe care îi va pune în comprație cu membrii din Junimea. Poeții promovați de acesta sunt de
fapt poeții desconsiderați de către Titu Maiorescu. Putem spune că Macedonski a fost apropiat
de toți antijunimiștii, îmbrățișând aceeași direcție.Un alt poet apreciat este Vasile Alecsandri,
dar, relația de prietenie a celor doi nu va dura mult, transformându -se într -o antipatie. Odată cu
moart ea lui Alescandri, moare și antipatia lui Macedonski pentru acesta, mărturisind că:
„Alecsandri n -a murit. Era semizeu; astăzi s -a făcut zeu – iată tot.”2421
Stâlpii de susținere ai literaturii universale sunt, după parerea lui Macedonski: Byron,
Dante, Shakespeare și Musset. Principalele teme ale lui Byron apreciate de către Macedonski
și regăsite în romantismul românesc sunt damnarea, sarcasmul și exilul. Acesta va descoperi în
fiecare poet român un Byron. Impresionat fiind de operele lui Byron, Macedo nski va traduce
câteva dintre acestea în limba română. Byron este descris ca fiind o ființă duală, înger și demon
în același timp, dar și „poetul strălucit ce -a răsărit din mijlocul nepăsării acestei epoce.”25
Macedonski nu se sfiește să -l confirme pe Byr on ca fiind poetul său favorit. În urma
confrmării făcute, acesta este considerat „Byronul României.”26 După ce Byron decade, în
atenția lui Macedonski ajunge Musset, un admirator al tinereții sufletești și fizice, fiind

20 Ibidem, Pag. 153
21 Ibidem, Pag. 10
22 Ibidem ,Pag. 10
23 Ibidem, Pag. 61
24 Macedonski, Alexandru, Alecsandri în Telegraful român , II, 478, 2 septembrie 1890 Apud. Marino, Adrian,
Opera lui Alexandru Macedonski , Editura Pentru Literatură , 1967, Pag. 43
25 Literatorul , 3 august 1893, Apud. Marino, Adrian, Opera lui Alexandru Macedonski , Editura Pentru
Literatură , 1967, Pag. 49
26 Literatura română ,în Clopotul , 8 octombrie 1884, Apud. Marino, Adrian, Opera lui Alexandru Macedonski ,
Editura Pentru Literatură , 1967 , Pag. 50

caracterizat drept „poetul tinerimei .”27 Pentru Macedonski, Musset reprezintă un model de
urmat, traducând operele acestuia printre care se numără și Octav . Pe lângă aprecierile aduse
celor doi, Macedonski își exprimă și aprecierea față de Shakespeare despre care spune că „pune
în mișcare toa te pasiunile și sentimentele inimei.”28
Macedonski vede geniul acestora afirmând că „atât în Shakespeare, cât și în Musset nu
întâlnești decât o veșnică luptă între ideal și real. Acești mari poeți zboară prin ceruri și umblă
pe pământ.”29 Atunci când Musset sau Shakespeare au deranjat sau au scandalizat, Macedonski
le-a luat apărarea acestora spunând că cei care sunt împotriva lor nu pot înțelege creațiile de
geniu pentru că sunt doar niște figuri neimportante.
Valoarea operei macedonskiene este recunoscută și prin intermediul traducerilor operei
lui Shakespeare, spunându -se că „Alexandru Macedonski a tradus din Shakespeare pentru că
l-a priceput, pentru că e o fire shakespeari eană, pentru că e un om superior.”30 Alexandru
Macedonski îl zărește î n literatura autohtonă pe Demetriade despre care spune că este un
Shakespearian. Cel a cărui operă i -a servit drept tratament lui Macedonski în tinerețe, deși este
o fire complet diferită de a sa, este Lamartine.
Pe lângă acesta, Macedonski îl admir ă și pe Victor Hugo pentru faptul că a scris la o
vârstă înaintată, remarcând și că acesta nu a știut să iubească cu adevărat, dar a lăsat în urmă o
avere considerabilă. Dacă acesta s -a regăsit în operele celorlalți și mai apoi le -a tradus, cu
Chateaubrian s-a regăsit mai mult pe partea personală, traducând o singură operă a acestuia și
anume Cel de pe urmă dintre Abenceraji.
Așa cum era de așteptat, secolul al XVII lea este împărțit în două tipuri de poeți și
naratori pentru Macedonski și anume : c ei pe care îi apreciază și îi confirmă idealurile; și cei
mediocrii, care nu îi stârnesc niciun interes. Lui Antoine -Vincent Arault îi traduce poezia La
Feuille , spunând că cele zece versuri valorează mai mult decât întreaga sa operă. Lebrun este
și el ap reciat pentru stilul său sarcastic și pentru faptul că sare în apărarea memoriei lui Buffon
. Macedonski l -a citit pe Lebrun în întregime, observând că una dintre operele acestuia a fost
copiată cuvânt cu cuvânt de către un român , Cezzar Bolliac.
Alexandru Macedonski mai traduce și operele lui Gilbert și condamnă societatea pentru
abandonarea acestui poet, regretând soarta acestuia, soartă care se identifică chiar cu a sa.
Leconte de Lisle intră și el în categoria poeților neînțeleși și respinși de so cietate din care chiar
și Macedonski face parte. Foarte apreciat este și Alexandre Dumas (père), dar și Beranger care
va introduce note pamfletare, satirice, note care îl interesau pe Macedonski în tinerețe și asupra
cărora va reveni, traducându -le.
Influențele literare ale lui Macedonski nu sunt numai franceze, acesta a făcut și câteva
cercetări în literatura germană. Pentru acesta, Faust este o capodoperă a genului și geniului
romantic. Macedonski se devedește a fi un cititor fidel al lui Goethe, iar atunci când are nevoie
de ajutor îi cheamă în ajutor pe acesta și pe Byron. În completarea acestei idei, Adrian Marino
susține că „ poetul nu citează pentru a cita, ci pentru a demonstra , ataca , sau a se apăra.”31
Poetul român are câteva afinități c omune și cu Baudelaire, printre care se numără
estetica urâtului , perfecțiunea și idealul , cei doi rămânând „obsedați de elevație.”32 De aici
reiese că Macedonski este un „suflet baudelairian.”33 Prin intermediul lui Baudelaire,

27 Marino, Adrian , Opera lui Alexandru Macedonski , Editura Pentru Literatură , 1967, Pag. 51
28 Ibidem, Pag. 56
29 Macedonski, Alexandru, Despre poemă, în Literatorul, II, 1, 15 ianuarie 1881 , Apud. Marino, Adrian, Opera
lui Alexandru Macedonski, Editura Pentru Literatură , 1967, Pag. 57
30 Caion, Pe trepiede false , în Românu l. 47, 121(12), 25 mai 1903 , Apud. Marino, Adrian, Opera lui Alexandru
Macedonski , Editura Pentru Literatură , 1967, Pag 59
31 Marino, Adrian, Opera lui Alexandru Macedonski , Editura Pentru Literatură , 1967, Pag. 80
32 Ibidem
33Macedonski , Alexandru, Printre constelații și pleiade , în Rampa , I , 277 , 22 septembrie 1912 , Apud
Marino, Adrian, Opera lui Alexandru Macedonski , Editura Pentru Literatură , 1967

Macedonski îl descoperă pe Edgar Allan Poe, fiind primul poet român care traduce operele
acestuia. Tot Macedonski este primul poet român care traduce și operele lui Rollinat.
Un alt simbolist remarcat este Mallarmé , pe care Macedonski îl aseamănă cu
Bacovia , iar unul dintre contemporanii căruia Macedonski îi ia apărarea este Oscar Wilde ,
acesta fiind criticat de către Eugen Lovinescu. Scriitorii medievali nu se numără printre
preferații lui Macedonski , dar literatura din perioada Renașterii este pe gustul acestuia.
Poeții secolului al –XVII -lea îndrăgiți de către Macedonski sunt La Fontaine și
Malherbe.La un moment dat reiese sugestia cum că Psalmi ar fi o inspirație din lectura acestora.
Și Racine este apreciat pentru concepțiile sale cum că ero ul poate supraviețui după încheierea
piesei. Racine este adeseori încurajat de Macedonski pentru a susține sau a combate teoriile
celorlalți poeți sau naratori.
Tipologii tematice predilecte
O primă temă este aceea a reîntoarcerii , cărei a poetul îi dă o tentă de memorie
afectivă bazată pe evenimentele traite de el insuși și anume reîntoarcerea în țară și risipirea
averii familiei, ducându -l pe poet cu gândul la copilărie și la casa părintească.
Spațiul cosmic și natura sunt și ele prez ente în opera macedonskiană. Despre spațiul
cosmic se poate spune că aceasta se mulează după starea sufletească a poetului . În opera
macedonskiană, evadarea are ca corespondent natura , poetul dorind să evadeze din spațiul
burghez care îi displace în natu ra pe care o îndrăgește . Dezgustul său față de oraș și atracția
acestuia către natură pot fi explicate prin dorința acestuia de a se reîntoarce în copilărie ,
deoarece acolo era fericit , într -un cadru liniștitor.
Momentele pozitive din viața poetul ui sunt legate de natură , iar cele negative sunt
legate de oraș .Orașul este pentru Macedonski un spațiu al suferinței, de care simte nevoia să
se îndepărteze, iar în natură se regăsesc rozele prea iubite, de care poetul nu se poate despărți
nici pe patul de moarte, motiv pentru care acesta este supranumit „poetul rozelor”. Natura îl
ajută pe acesta să se redescopere, să reînflorească, având asupra sa un efect de antidepresiv.
Religia este și ea nelipsită din opera macedonskiană , simbolurile creștinismul ui ,
Dumnezeu și Satan fiind adesea menționate în opera poetului, iar Raiul și Iadul pot fi asemănate
stărilor poetului, reprezentând intrarea și resprectiv ieșirea din transă. La un momet dat,
Macedonski ajuge să Îl învinuiască pe Dumnezeu pentru probleme le pe care le are, religia sa
fiind „religia Idealului.”34
Îndepărtându -se de Dumnezeu , Macedonski ajunge să îl elogieze pe Satan , acesta
ajungând să fie pentru poet , divinitatea credinței sale , o figură mitică , dar și căderea din Eden
în Inf ern. Dintr -un punct al operei sale, religia se contopește cu eroticul deoarece la Macedonski
„paradisul simbolizează iubirea serafică , idală , iar infernul arderea violentă a
simțurilor.( Palida umbră )”35 Pentru poet, blestemul revărsat asupra sa reprezintă înverșunarea
societății împotriva sa, atunci când Dumezeu nu îl mai ajută. Alexandru Macedonski mai este
cunoscut drept „primul poet român care coboară în infern.”36
Poetul descopră noi metode precum iluzia și visul pentru a -și continua ascensiunea spre
absolut. Pentru acesta, iluzia reprezintă un refugiu unde este protejat de lume , dar și locul unde
trăiește juisarea la cele mai înalte cote. Iluzia ajunge să ia chiar și forma spranței ,motivul
speranței fiind adesea întâlnit în opera sa. Această iluzie aduce cu ea o deziluzie provenită din
eșecuri conștientizate cu ajutorul lucidității. Deziluzia culminează cu ratarea absolutului și cu
momentul în care poetul ajunge să fie renegat de societate.
Poezia macedonskiană se bazează și pe vocația visului. Visul este prezent în opera
macedonskiană încă de la poezia de debut a poetului (Dorința poetului ), drept urmare „întreaga
sa operă , privită din acest unghi , nu este prin urmare decît proiecția imaginară a unor refulări

34 Marino, Adrian, Opera lui Alexandru Macedonski , Editura Pentru Literatură , 1967, Pag. 334
35 Ibidem, Pag. 340
36 Ibidem, Pag. 341

interioare.”37 Pentru poet , visul reprezintă „o magie” , dar și un plan fundamental al existenței.
Din literatura română doar Eminescu mai merge pe calea magiei. La un moment dat , poetul
spune că a luat naștere din substanța visului, iar ceea ce acesta scrie în vis este nemuritor ,
ating erea absolutului regăsindu -se și în vis.
Prin intermediul visului se pot afla aspirațiile și dorințele pe care poetul le are de la
viața cotidiană , acesta începând să -și asemene viața cu un vis. Macedonski nu vede visul numai
ca un element de masca re a răului , ci îl vede ca o formă de libertate. De aici putem deduce ca
poetul este un etern visător. Acesta este o fire controversată care își înfruntă problemele în
ciuda dificultăților pe care le întâmpină , iar atunci când realitatea -l doboară , se r efugiază în
singurătate sau în vis. Evadarea are loc atunci cand idealul nu se poate realiza, Adr ian Marino
susținând că poetul „nu evadează din realitate. El d oar o reface o visează altfel.”38 Evadarea
nu are tentă negativă la Macedonski deoarece aceasta nu reprezintă o fugă , ci este o regăsire a
esenței sale.
Pentru Macedonski , moartea nu reprezintă o dispariție , ci doar o transformare , o
înălțare care nu ține de sfera răului , ci este pozitivă deoarece „ unește ceea ce viața despare.”39
Moartea este văzută ca o punte între două universuri paralele , poetului nefiindu -i
teamă de aceasta. Aceasta mai semnifică și sacrificiul făcut în numele iubirii , sau victoria
împotriva poftelor trupești.
Poetul nu pune accent pe moartea fizică care reprezintă o „reîncarnare.” Pentru
Macedonski , moartea este o ieșire din timp și spațiu , aceasta eliberând sufletul din captivitatea
trupului. Concepția sa despre moarte poate fi văzută și în opera sa unde Thalassa moare pentru
a putea renaște , fi ind o reîntoarcere la absolut.
După epuizarea tuturor metodelor de atingere a absolutului ,poetului îi mai rămâne
disponibilă pătrunderea în necunoscut , adică moartea care reprezintă chiar o formă de viață
pentru acesta. Poetul contrastelor și al ant itezelor reușește să îmbine morbidul cu vitalul prin
intermediul horelor și al călăritului pentru a conferi operei o notă aparte. Notele sarcastice sunt
și ele nelipsite din opera poetului.
Eroticul din opera macedonskiană reprezintă o formă a vita lității și a dezlănțuirii,
punându -se mare accent pe senzualitate, ascesta luând naștere natural. Eroticul reprezintă
pentru acesta iubirea ideală. La baza erotismului se află instinctul. Tenta erotică din poezia
macedonskiană se identifică cu imaginea fru mosului. Feminismul reprezintă simbolul eroticii
macedonskiene, iar prin aceasta , Macedonski introduce imaginea călăuzitoare. Poetul nu se
arată interesat de trupul femeii obișnuite , ci de mirajul femeii ideale , care reprezintă ipostazele
idealului și e roticului.
Poetul s -a apropiat de discipolii care îl stimulau și care îi susțineau ideile și concepțiile
pe care le avea despre extaz. Acesta este preocupat de modalitatea prin care se poate atinge
extazul, dar și idealul sau himera, momentul sex ual reprezentând pentru acesta un simbol al
decepției și al impurității , ființa sexuală fiind văzută ca un instrument al plăcerii.
Din perspectiva macedonskiană, bărbatul este orgolios și imposibil de dominat de către
femei. Femeia este văzută ca un fa ctor senzorial, aceasta fiind capabilă de a ajuta barbatul, dar
incapabilă de a realiza visul ideal al acestuia. În accepția poetului , femeia poate fi înger sau
demon. Femeia trebuie să fie supusă bărbatului, acesta fiind mereu triumfător. Aceasta este
văzută ca pe un partener , un factor conducător de emoție .
Atât în viață , cât și în dragoste , Macedonski vede totul pur , iar când nimic nu mai este
pur, apare decepția. Drept urmare, Macedonski are repulsie pentru femeia adulteră sau
interesată. As pirațiile omenești sunt asociate cu dorințele pământești , dând naștere unei iubiri
angelești , dar și pământești în același timp.

37 Ibidem, Pag. 159
38 Ibidem, Pag. 184
39 Ibidem, Pag. 248

Proza macedonskină cuprinde aceleași teme și motive precum poezia , doar că acestea
sunt mai bine dezvoltate în proză, unde acesta își depășește limitele. Macedonski este
considerat a fi „întemeietorul prozei artistice românești.”40 Ceea ce în poezie reprezintă doar o
idee, în proză este argumentat și dezvoltat. Precum în poezie, și în proză , neacceptarea realității
duce la o inevitabilă revoltă. Macedonski se declară a fi un disprețuitor al birocrației , el însuși
fiind un director financiar care a ajuns să -și renege funcția , considerând -o prea neînsemnată
pentru adevărata sa valoare.
Pe lângă birocrație, burghe zia este și ea disprețuită de poet , acesta considerînd că
societatea distruge imaginația și creativitatea. Proza macedonskiană nu este una de dimensiune
mare , aceasta fiind bazată pe estetică , iar eroii au mai dezvoltată latura morală decât cea
socială, aceasta având rolul de a transmite un fior cititorilor. Erotica din proza macedonskiană
prezintă aceeași voluptate precum poezia.
Din întreaga operă macedonskiană , teatrul reprezintă o direcție aflată în umbră, care
se concentrează în jurul fatali tății. Printre piesele de teatru ale acestuia se numără Iadeș ,
Unchiașul Sărăcie (1800 -1801) , 3 decembrie (1881) și Gemenii .
Este menționat faptul că , Macedonski urmărește să vadă numai „arta și frumosul în
adevăratele lor înțelesuri.”41
Concepția de viață a lui Macedonski este înălțătoare , acesta exaltă voința precum
Baudelaire. Macedonski este un perfecționist , neacceptând compromisurile, acesta afirmă că
„mare este doar talentul;mai mare este geniul, însă mai mare încă este caracterul.”42 Toate
eforturile de ordin moral sau fizic se convertesc în energii spirituale. Energia sirituală este prin
definiție morală.
Se poate presupune că vitalismul macedonskian vine din neacceptarea morții și
renegarea propriei condiții atunci cand po etul decade , dar această informație a fost negată de
către poet. Macedonski este unul dintre poeții cu personalitate și orgoliu din literatura română,
ba chiar se poate spune că acesta este de neclintit. Acesta este cel care a condiționat apariția
„poezie i noi” în literatura română. Este cel care surprinde în profunzime conflictul real -ireal,
conștiința sa tragică neputând fi depășită de un alt scriitor român , iar alături de Eminescu ,
duce la cele mai înalte culmi ideea de absolut.
Adrian Marino a firma că „Macedonski relevă o capacitate uimitoare de a trăi , apropia
și contopi emoțiile și imaginile cele mai disparate și contradictorii ale existenței”43 , dar și că
acesta este :
„ primul mare poet român – și până astăzi de fapt singurul – la care senti mentul estetic al
vieții constituie într -adevăr o realitate, o constantă a personalității, un stil de viață și un
unghi permanent de percepție al universului.”44
Este analiată și diferența dintre Macedonski și Eminescu, de unde reiese că :
„Eminescu adesea melancolizează, sugerează dorul, visarea și somnolența, meditația
adâncă, setea de repaos și uneori chiar de extincție morală, Macedonski incită și irită,
stimulează, agită, exaltă instinctele și conștiința.” 45

40 Ibidem, Pag. 531
41 Introducere , în Revista independentă , IX mai 1887, Apud. Marino, Adrian , Opera lui Alexandru Macedonski,
Editura Pentru Literatură, 1967, Pag. 570
42 Alexandru Macedonski, Teatrul și literatura, conferință inedită , 1902, Muzeul literaturii române, Pag. 54,
Apud Marino, Adrian, Opera lui Alexandru Macedonski , Editura Pentru Literatură , 1967, Pag. 696
43 Marino , Adrian, Opera lui Alexandru Macedonski, Editura Pentru Literatură , 1967, Pag. 734
44 Ibidem, Pag. 715
45 Ibidem, Pag. 735

În cartea sa , Necunoscutul Macedonski , Florentin Popescu dezvăluie modul în care era
perceput Macedonski de către personalitățile vremii, dar și cum acesta a ajuns sa fie denigrat
la scenă deschisă de propiul său public.
Florentin Popescu susține că tocmai personalitatea atipică a lui Macedonski este cea
care îi intriga pe oamenii vremii, aceștia ajungând chiar sa -l caricaturizeze. Poetul a ajuns să
fie considerat chiar un caz potologic, iar povestea sa de viața reprezenta o așa zisă "poveste a
omului care se credea cel mai mare poet al vremii sale. Cel mai mare și mai nedreptățit".46
Este precizat și faptul că avea un comportament de fațadă, lucru total neadevărat
deoarece lumea în care poetul trăia era o lume a iluziilor. G Călinescu întărește cele spuse de
către Florentin Popescu , afirmând ca "neavând bogăția, Macedonski, o simulează".47 Casa
poetului reprezenta și ea un loc straniu unde "pe jos se aflau întinse patru piei de tigru bengalez
cu ghearele argintate"48, iar "fotoliile aveau ținte cu capete de diamant și ciucuri de
mărgărita re"49, așadar, persoanele care locuiesc în acest decor pot fi caracterizate drept izolate.
În spațiul descris anterior, poetul ținea întâlnirile de la cenaclul Literatorul , iar oamenii veneau
din toată țara "să vâneze gloria, sau măcar să trăiască temporar în preajma statuilor."50 Aceștia
au numit casa lui Macedonski ca fiind "un templu […] o Mecca a poeziei" .51
Este dezvăluit și un moment mai stânjenitor pentru Alexandru Macedonski, care a ajuns
sa fie umilit în propria sa locuință, unde își găzduia invi tații, prin intermediul unei epigrame .
Cel care a îndrăznit să facă acest lucru este Cincinat Pavelescu, iar gluma sa nu a fost apreciată
din cauza faptului că Alexandru Macedonski trecea printr -o perioadă financiară mai grea,
înlocuind o serie de cărți v ândute cu o colivie goală. Pentru a nu rămâne dator, Macedonski
merge la tatăl lui Cincinat și se folosește de isprava acestuia pentru a face rost de bani cu scuza
că din cauza lui Cincinat a uitat să plătească o poliță cu scadența în acea zi.
Florentin Popescu reușește să dezvăluie și pasiunea lui Alexandru Macedonski pentru
invențiile mai neobișnuite. Printre invențiile macedonskiene se numără "o corabie care să se
deplaseze contra curentului apei […], o armă de buzunar, cu aer lichid".52 Este dezvălu ită și
iubirea dintre poet și actrița Aristizza Romanescu. Cei doi erau tineri și aspirau la gloria care
nu va conteni să apară. De aici aflăm ca poezia Noapte de aprilie îi este dedicată
Aristizzei,despre care se spune că a refuzat să îi fie soție poetulu i. De la Florentin Popescu se
află că antipatia fată de Titu Maiorescu dăinuie încă din anul 1974. Pe atunci, Macedonski a
apelat la Titu Maiorescu pe ntru a -i scrie prefața Poeziilor , cel din urmă acceptând. Înțelegerea
dintre cei doi nu a durat prea mult trecându -se din nou la atacuri din partea lui Macedonski,
care va ajunge să fie considerat un dușman al Junimii.
De atacurile sale nu este ferit nici Alecsandri, care deranjează prin prisma faptului că a
primit un premiu academic, el însuși fiind un membru al Academiei. Alecsandri alege sa -i
răspundă lui Macedonski prin intermediul personajului Zoil din piesa Fântâna blanduziei . Zoil
este cel care întruchipează invidia, iar la premiera piesei, spectatorii îi atribuie lui Macedonski
rolul lui Zoil. Răs punsul lui Macedonski în versuri nu contenește să apară :
"Cuprins de al gloriei nesațiu,
Albit de ani, dar tot copil,

46 Popescu, Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 27
47 Ibidem, Pag. 28
48 Ibidem
49 Ibidem
50 Ibidem, Pag. 29
51 Ibidem
52 Ibidem, Pag. 31

E lesne să mă faci Zoil,
Când singur tu te faci Horațiu ".53
Ca urmare a celor spuse, Alecsandri se apară afirmându -și durerea că :
"am observat că tinerimea de astăzi au format un grup de ciocli literari, care și -au impus
misiunea de -a mă îngropa de viu. Macedonskiene a început săparea gropii și
Densușianu urmează a da cu sapa pentru a o face mai adâncă "54
Alecsandri l -a dușmănit pe Macedonski până la moarte, dar Macedonski a lăsat
ranchiuna la o parte la moartea astuia. Epigrama care avea să -i aducă cele mai multe critici lui
Macedonski este cea adresată l ui Eminescu :
"Un X… pretins poet, – acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum…
L-aș plânge dacă -n balamuc
Destinul său n -ar fi mai bun
Căci până ieri a fost năuc
Și nu e azi decât nebun."55
Această epigramă nu ar fi avut același efect dacă mintea lui Eminescu nu s -ar fi
întunecat în același timp, coincidență pentru care Macedonski a ajuns sa fie criticat de o țară
întreagă. Drept urmare a celor spuse,Macedonski ajunge să primească înapoi revista
Literatorul, oamenii refuzând sa o mai cumpere, iar scuzele sale publice nu au fost acceptate
de către publicul care încă îl arăta cu degetul.
La un moment dat, poetul a ajuns sa fie și agresat într -o cafenea,dar acesta a încercat să
țină evenimentul departe de urechile curioșilor,lucru care nu s -a întâmplat. Poetul a ajuns să
trăiască în mizerie,prietenii l -au uitat, colaboratorii l -au ocolit, iar când era zărit pe străzi era
văzut ca și cum s -ar fi întors d in infern. Chiar Florentin Popescu mărturisește că "infernul lu i
Alexandru Macedonski a fost în adevăr dantesc."56
POEZIA
Alexandru Macedonski este unul dintre cei mai longevivi poeți români, cu 48 de ani de
activitate literară. Acesta debutează cu volumul Prima verba în anul 1972, volum care nu se
diferențiază cu nim ic față de poezia românească de la acea vreme . Volumul Prima verba
conține poezii cu caracter autobiografic, meditații cu privire la trecerea timpului, unde
Macedonski folosește poezia și pentru a -și exprima dezamăgirile.
Adrian Marino critică poezia de tinerețe a lui Macedonski spunând că : „este plină de
stângăcii, de locuri comune și aspecte prozaice”57, iar ideile poetului nu sunt bine definite,
confuzia predominăndu -i poezia de la acea vreme, dar, cu toate acestea, se poate observa
potențialul de c are Macedonski dă dovadă. Volumul Poezii conține un amalgam de texte în
care melancolia, revolta și satira s -au făcut remarcate. Acesta este volumul în care Macedonski
demonstrează că satira reprezintă o direcție potrivită care trebuie urmată. Satira poetu lui începe
cu formele fără fond și ajunge chiar și la căsătorie,la obiceiurile miresei și tradițiile nunții :
"Trebuie să mori în formă, dacă vrei să pleci din lume;
La intratrea ta în viață,trebuie ca să -ți plătești

53 Ibidem x, Pag. 36
54 Ibidem
55 Macedonski, Alexandru , Un X, pretins poet , Apud P opescu , Flore ntin, Necunoscutul Macedonski, Pag. 37
56 Popescu, Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 36
57 Ibidem

Toate taxele intrării; că de nu, te păcălești.
La ieșirea ta de -asemeni,fără formă nu se iese,
Ca ș-acolo ai de plată atestate de decese!
Însuși eu, poet prin suflet, jertfesc formelor funeste,
Și umblând pe -a lui orbită, globul nostru vagabond
Poartă asftel în spinare forme de -oameni fără fond ."58
Din acest volum, Macedonski este perceput ca fiind un om cu suflet nobil, dar
inadaptabil la societatea atât de cruntă pe care și -o imaginase altfel, lucru care stârnește
indignarea poetului :
"Îmi vine câte odată să mă ascund, să fug,
Sau singur,fără milă,zmintit, să mă distrug"59
Din poetul răstignit, Macedonski devine poetul neînțeles de societate , George
Călinescu afirmâ nd că :
„Macedonski este acum prerafaelit și dantesc, adorând nu o Madonna, ci pro priul
Geniu văzut în Empireu. El se declară împărat și joacă rolul imperial cu o ținută poate
actoricească, dar, sub durata scenei, magist rală.”60
Neputând să -și pună capăt zilelor, poetul alege să redacteze un blestem la finalul
poeziei, acesta semnificând înverșunarea simțită in acel moment de către poet :
"Când plansul nu excite
Decât râsul ironic sau mila ipocrită,
Asupră -vă planeze blestemul Omeniri .”61
În poezia Mângâierea dezmoștenirii sunt prezentate scene din copilăria poetului pe ca re
acesta și -o aminteste cu drag:
"Tata, ce ne duce a-n brațe, mama, ce ne răzgâia,
Ne-nclina pe a lo r mână , mâna lor sărutam dulce;
Când venea la urmă s eara, ne duceau ca să ne culce,
Dar cu păr de -argint bătrânii, și în somn ne mângâia".62
G Călinescu afirmă despre Macedonski că : " poetul se afla pe o poziție mai înaintată
decât a timpului său. El avea un program și o școală[…]Școala lui Macedonski […] se cobora
la simțirile poporului , cultivând mila și dreptatea.".63
Florentin Petre mărturisește că "opera este omul"64, iar acest lucru se vede clar în opera
macedonskiană marcată de dualitatea care ajunge să o definească, după cum spune și Adrian
Marino:
„Macedonski ne apare drept o conștiință iremediabil scindată între două planuri,
al idealului și al realului, […] cu momente de predominare și alternanță,dar niciodată

58 Macedonski, Alexandru, Formele , Apud, Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 43
59 Macedonski, Alexandru, Accente intime , Apud Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 43
60 Călinescu, George , Istoria literaturii române , Editura Litera international, 2001, Pag. 186
61 Ibidem, Pag. 44
62 Macedonski, Alexandru, Mângâierea dezomștenirii , Apud Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski ,
Pag. 44
63 Călinescu, George , Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Apud Popescu, Florentin,
Necunoscutul
Macedonski, Pag.
64 Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 45

prin eliminarea totală a unui termen sau altul. […] Macedonki este poetul român care
trăiește cel mai intens această dialectică interioară , într -o opera plin ă de contraste și
deconștiința aestor contraste. Ambivalențele și ambigui tățile conștiinței, contradicția
dintre elanurile idealității și apăsările materiei, ascensiunea și prăbușirea , elevația și
umanitatea joasă, mirajul, himera și duritatea invincibilă a realității, dau < <cheia> >
operei lui Macedonski, care spune ceva profund despre eterna năzuință umană spre
excelsior, despre vocația sa de autodepășire și realizare desăvârșită de sine.”65
Volumele ulterioare Excelsior și Flori sacre vor avea ca temă pri ncipală condamnarea
poetului de catre societate în urma epigramei care i -a adus nenumărate critici, acesta ajungând
să poarte "masca Geniului, a insului care își asumă durerea universală ."66
După ce este respins ș i chiar arătat cu degetul în societate , Macedonski ajunge să se
refugieze în vis, unde își construiește un refugiu. Un exemplu în acest sens este poezia Castele –
n Spania, unde poetul își exprimă dorința de a evada :
"De-ar vrea norocul să -mi zâmbească
Și să câștig la loterie,
Aș duce -o viață -mpărătească,
Ascuns să nu mă mai găsească
În timp de ani, ființă vie. "67
Poetul manifestă și o sensibilitate aparte față de natură, fiind un peisagist care reușește
să dea însemnătate operelor sale. Pădurea reprezintă pentru poet un loc special, fiind locul unde
acesta își poate da frâu liber imaginației deoarece "nimica cu pădurea nu poate fi asemuit" .68
Pădurea reprezintă și refugiul ideal pentru poet, unde se poate pierde de toti ceilalți. Cerul este
si el un element importa nt în poezia macedonskiană, Lucian Pricop marturisind că : "cerul este
simbolul cvasiuniversal, cel care influențează totodată viața, destinul, condiția umană in
general."69
Macedonski este scriitor atipic, care caută să -și exprime propriile sufer ințe prin
intermediul poemelor sale. În Psalmi moderni , poetul ajunge să -l învinuiască pe Dumnezeu
pentru suferința sa :
„Oh! Doamne, rău mi -ai urgisit,
În soarta mea m -am împietrit:
Rămân ca marmura de rece… […]
Uscat e tot ce -a înflorit,
Entuziasmul a murit,
Și-a mea inimă a înghețat…
Am fost un cîntec care trece
Și sunt un cântec încetat.”70
Firea contradictorie a poetului este reflectată în opera care -și schimbă mereu forma.
Poetul oferă o nouă interpretare psalmului religios deoarece „psalmul poetului tinde către

65 Marino, Adrian, Studiu introductiv la Al. Macedonski, Opere, vol. I, Editura pentru literatură, 1966, Apud
Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 60
66 Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 45
67 Macedons ki, Alexandru, Castele -n Spania
68 Macedonski, Alexandru, Stepa
69 22 Pricop, Lucian, Macedonski – Dicționar , București, 2003, Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski ,
Pag. 50
70 Macedonski, Alexandru, Oh! Doamne ,

exprimarea unor adevăruri etern valabile( cel puțin în lumea credincioșilor ortodocși)”71, așa
cum se poate observa și în : Doamne, toate …:
„Doamne, toate sunt prin tine:
Și avrea, și puterea,
Fericirea, mângâierea: […]
Când dureri ne dai și nouă
Ne dai plânsul ca o rouă;”72
Poezia macedonskiană îmbină elemente ale clasicismului, romantismului,
tradiționalismului și ale modernismului , care au ca scop atingerea idealului la care poetul
visează.
Poetul ajunge să -și viseze moartea, prezentând în detaliu evenimentele care au avut loc
după decesul său. Evenimentele petrecute îl conduc pe poet spre o serie de interogații cu privi re
la cine a fost și cum a fost :
„Dar ce -am fost oare -n lume? […]
Făcut -am ca să plângă pe cine mă citea? […]
Sau premii academici căzură -asupra mea
Cu gloria lor falsă și suma lor mai grea? […]
Jerfit -am vreodată la glorii de ca rton? […]
Nimic din toate -aceste… Nimic, – din fericire!”73
Bucureștiul este și el descris drept un oraș unde dreptatea este îngenuncheată,iar valorile
sunt neglijate, pe scurt, Bucureștiul este un „oraș al pierzaniei .”74 Scena în care poetul decedat
rămâne singur în groapă este una dintre cele reușite din literatura europeană:
„Prin moarte câștigat -am obștescul adăpost
Și iată… – o suflare ce ramurile -atinge
Se pare că închide la zgomot orice porți
Și luna se ascunde, și candela se stinge
Pe pietrele -nvechite, pe crucile de morți
Tăcere!… Este ceasul de negură și taină…
Se-mbracă cimitirul în noapte ca -ntr-o haină…
O rază nu se vede în cer nici pe pământ…”75
Finalul poemului este unul fericit, su fletul părăsind trupul neînsuflețit al poetului, fiind
îndrumat de îngeri către ținuturi luminoase, unde pacea domină totul, așa cum poetul visa să
fie și în viața de zi cu zi :
„Din viața pieritoare, trecând în altă lume,
În viața fără moarte mă d uc să strălucesc,
Și făr-a mă -nțelege, și fără s -am vreun nume
Mă simt cu totul altul și -ncep ca să trăiesc.” 76
Visul macedonskian reprezintă descrierea unui amalgam de stări sufletești și trăiri ale
poetului. Inspirat fiind de către Nopțile lui Musset, Macedonski decide să abordeze și el tema,

71 Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 53
72 Macedons ki, Alexandru, Doamne, toate…
73 Macedonski, Alexandru, La Harpă
74 Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag.55
75 Macedonski, Alexandru, La Harpă
76 Ibidem

dar dintr -o altă perspectivă. Nopțile macedonskiene au ca temă fundamentală probleme
sociale,sau de ordin moral, natura purificatoare, satira socială și venirea pe lume, poetul
deplângându -i pe cei car e nu lasă ceva important în urma lor, dar poetul se împacă cu gândul
că nu va fi uitat asemenea acestora. Tudor Vianu mărturisește depre Macedonski că :
„experiența lui fundamentală este experiența socialului. Marile lui dureri au fost
provocate de convie țuirea cu oamenii. Iar dacă marile lui bucurii au fost găsite aiurea, în
mijlocul naturii reparatoare, de aici el a privit întotdeanuna înapoi către societatea oameniloc,
cu dispreț sau compătimire. Societatea rămâne astfel prezentă chiar atunci când poetu l
evadează din granițele ei.”77
După încheierea operei sale lirice, Macedonski publică Poema rondelurilor . Acest
volum cuprinde majoritatea temelor și motivelor întâlnite deja în opera macedonskiană,
demonstând ambiguitatea poetului, dar acestea sunt cele mai apreciate grație complexității pe
care poetul le -o oferă, acesta dedicând obiectelor un sonet :
„Oh! Lucrurile cum vorbesc,
Și-n pace nu vor să te lase:
Bronz, catifea, lemn sau mătase,
Prin grai aproape omenesc.
Tu le crezi m oarte, și trăiesc
Împrăștiate -n orice case. –
Oh! Lucrurile cum vorbesc,
Și-n pace nu vor să te lase.”78
În afară de Rondelul lucrurilor , Macedonski dedică poezii și locurilor îndepărtate,
mării, porțelanului,oglinzii, dar și unei c upe :
„Nu e de aur: e de raze.
O-ntind grifonii ce -o susțin.
E dătătoare de extaze,
Cu ea -n onoarea ta închin.
E artă pură, fără fraze,
E cerul tot de soare plin.”79
Metalele prețioase sunt descoperite în forme ș i lucruri atipice în Rondelul de aur , unde
grânele, lâna oilor și femeile pe care le ating razele soarelui au culoarea aurului, iar lumina
lunei este argintată, dar și plopii au culoarea argintului. Beția de culori devine sublimă atunci
când vine vorba des pre prea iubitele roze ale poetului, cărora le dedică mai multe poeme printre
care se numără : Rondelul rozelor ce mor, Rondelul rozelor din Cișmigi, Rondelul privighetorii
între roze și Rondelul beat de roze :
„De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur:
E beat și cerescul azur,
Și zâzâie, beată, albina.”80

77 Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag .59
78 Macedonski, Ale xandru, Sonetul lucrurilor
79 Macedonski, Alex andru, Rondelul cupei de Murano
80 Macedonski, A lexandru, Rondelul beat de roze

Pe lângă poemele dedicate rozelor, Macedonski scrie și Rondelul crinilor , poem dedicat
acestor flori îmbătătoare și pure, dar care, în soare iau culoarea prețiosului argi nt :
„În crini e beția cea rară :
Sunt albi ,delicați, singuratici.
Potirile lor au fanatici –
Argint din a soarelui pară.”81
Fiind prins în mrejele florilor, poetul visează la un refugiu într -un paradis floral :
„În vis îmi clădesc câte -o casă
Ce toată e -n roze -mbrăcată […]
Pafumul de roze ce -mbată
Extazul în suflet îmi lasă”82
Odată cu starea de beatitudine de care este cuprins, poetul lasă în urma sa sentimentele
și gândurile negative pe ca re și le -a tot exprimat, deoarece „sub impactul frumosului, poetul își
uită condiția de damnat și luându -și în posesie natura originară, exultantă, trăiește beatitudinea
clipei de frenezie, se dăruie cu totul încântării, extazului.”83
Poema rondelurilo r semnifică o încununare a poeziei macedonskiene, care a cunoscut
de-a lungul timpului mai multe forme și care s -a conturat până a ajuns într -un întreg. Florentin
Popescu afrimă că : „ Macedonski a dat o operă a cărei forță și originalitate e menită să înf runte
toate judecățile timpului , oricât de dure și de aspre au fost, dar, mai ales, vor fi în viitor” .84
Despre Noaptea de decemvrie se poate spune că a fost compusă cu ajutorul elementelor
romantice, realul fiind îmbinat cu fantastical.Poema începe cu poe tul copleșit, „trăznit de
soartă” , fără inspirație și care cade ăntr -un somn adânc în camera „pustie și albă”.Inspirația nu
contenește să apară prin intermediul flacărilor focului , care se convertește într -un „arhanghel
de aur”. Poetul se transformă în t ânărul emir al Bagdatului, posesor al unei averi neprețuite,
dar mereu aflat în căutatea gloriei si atingerea absolutului, adică ajungerea la Meka :
„Și el e emirul, și toate le are…
E tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu,
Dar zilnic se sim te furat de -o visare…
Spre Meka se duce cu gândul mereu,
Și-n fața dorinței — ce este — dispare
Iar el e emirul, și toate le are.” 85
În ciuda faptului că Meka este un loc primejdios, în comparație cu Bagdadul, care este
un loc liniș tit, prințul se decide să meargă la Meka :
„Spre Meka -l răpește credința — voința,
Cetatea preasfântă îl cheamă în ea,
Îi cere simțirea, îi cere ființa,
Îi vrea frumusețea — tot sufletu -i vrea
Din tălpi până -n creștet îi cere ființa.” 86

81 Macedonski, Alex andru , Rondelul crinilor
82 Macedonski, Alexandru, Rondelul nopții argintate
83 Micu, Dumitru, Scurtă istorie a literaturii române , I, București, 1994, Apud Popescu,Florentin, Necunoscutul
Macedonski , Pag. 65
84 Popescu,Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 64
85 Macedonski, Alexandru, Noapte de decemvrie
86 Ibidem

La un popas în drumul său către Meka, prințul întâlnește un drumeț cu care își va
continua drumul. Călătoria acestora este de fapt o aventură, întrucât au de înfruntat natura
ostilă, peisajul dezolant și pustietatea care nu se mai sfârșește :
„Nici urmă de ierburi, nici pomi, nici izvoare…
Și el naintează sub flăcări de soare…
În ochi o nalucă de sânge — în gat
Un chin fără margini de sete -arzatoare…
Nisip, și deasupra, cer roșu — ș-atat
Și toți nainte ază sub flăcări de soare.”87
Călătoria devine un chin, oamenii din convoiul prințului pierzându -și viața, iar prințul
rămâne singurul supraviețuitor. Acesta este slăbi t de puteri, dar nu abandonează:
„Și foamea se face mai mare — mai mare,
Și, zilnic, tot cerul s -aprinde mai tare…[…]
Speranța, chiar dânsa, e -n sufletu -i moartă…
Dar iată… — părere să fie, sau, ea?… […]
Lucește… Emirul puterea și -o strânge…
Chiar porțile albe le poate vedea…
E Meka! E Meka! ș -aleargă spre ea.” 88
Atunci când în sfârșit zărește Meka, pare că aceasta se îndepartează de prințul care, cu
ultimele încearcă să ajungă la ea, dar aceasta rămâne o himeră căci : „visu -i, nu este un vis
omenesc -”.89 În final, prințul moa re, iar focul focul se stinge și el, semn că povestea s -a sfârșit.
Se poate spune că prin intermediul acestei poeme, Macedonski face trimitere la propria sa
condiție. Noaptea de decemvrie rămâne o capodoperă a operei macedonski ene și a literaturii
autohton e descre care George Călinescu afirmă că este „ poemul delirant al mirajului”90
PROZA
Proza macedonskiană este considerată a fi anticipatoarea prozei europene din
următoarele decenii. De exemplu nuvela fantastică Între cotețe se aseamănă cu Metamorfoza
lui Kafka, apărută mai târziu.
Între cotețe este o capodoperă a prozei scurte, despre povestea unui crescător de păsări,
Pandele Vergea, care se visează a fi chiar el un cocoș rege al tuturor păsărilor. Casa
crescătorului de păsări,Pandele Vergea era o casă veche care adăpostea numeroase cuiburi de
rândunele și se afla la cincisprezece minute de inima orașului, într -o zonă liniștită cu uliți ce
duceau către o vale. Curtea era văzută ca o "câmpie în mijlocul orașului"91, unde toate
viețuitoarele vesteau răsărirea soarelui. Pe lângă dragostea sa pentru viețuitoarele pe care le
creștea în curtea sa, Pandele făcuseră câteva experimente stranii precum înmulțirea frunicilor
sau creșterea gândacilor de mătase, dar le -a abandonat după o vreme. Crescatorul de pă sări era
înalt și slab și nu -și neglija niciodată păsările deoarece :
"nu se simțise niciodată mai fericit… Puici albe, pestrițe, galbene, porumbate îi dau
ocoale. Găini moțate, între care câteva negre ca pana corbului, dar cu creste roșii,
cârcâiau împ rejurul lui. Cocoșii de rând, și cocoșii turceșt i, aceștia încălțați și golași;

87 Ibidem

88 Ibidem
89 Ibidem
90 Călinescu, George , Istoria literaturii române , Editura Litera international, 2001, Pag. 187
91 Macedonski, Alexandru, Între cotețe

gâștele lațoase, cu ciocul ca fața morcovului, cu pene carlionțate;curcile negre -verzi și
curcile pistuiate ori albe[…] se năpusteau din toate părțile, se înghesuiau. […] V ergea,
înconjurat de curcani și de cocoși, general în mijlocul statului său major, sub învierea
adierilor, simțea, cu o nepusă mulț umire, fericirea din viața lui."92
În zorii zilei, când Pandele mergea să -și hrănească toate viețuitoarele de prin curte,
frumusețea naturii îi atrase privirea deoarece "cerul nu mai era decât o boltă de aur.[…]Pulberi
diamante se prăfuiau peste verdeața Cișmegiului și peste o parte a Bucureștilor".93
De dragul viețuitoarelor pe care le îngrijea, Pandele s -a gândit să cump ere pământ
pentru a -și putea mări curtea și așa a vândut moșia părintească pentru a face rost de bani. Seara,
acesta este furat de somn și vizează că s -a transformat într -un cocoș cu "pene strălucite: de aur,
de argint, cu pene ce nu s -au mai văzut "94, fiind admirat și chiar invidiat de toate celelalte
viețuitoare. Din păcate,visul i -a fost spulberat, întrucât a fost trezit din pricina unui incendiu
iscat în vecinătate.
Ceea ce nu a anticipat el era atacul păsărilor care se vor năpusti asupra sa în semn de
răzbunare pentru că au fost lăsate nemâncate :
"în mijlocul bibilicilor,al curcilor și al cocoșilor ce i se aruncau în cap, cu gâște ce -l
trăgeau de pantaloni, și cu altele ce i se urcaseră pe umeri, izbit din față și din spate de
năprasnica n ăvală a păsărilor turbate de nemâncare, Pandele, ce bâjbâia prin întuneric,
încerca în zadar să iasă din odaie".95
După ce a reușit să scape de atacul păsărilor, Pandele a ajuns să mărturisească tuturor
vecinilor săi faptul ca s -a transformat în cocoș, lu cru pe care aceștia nu îl pot crede.
O altă nuvelă fantastică este Oceania -Pacific -Dreadnought , care prezintă povestea unui
vas de pasageri, care este distrus exact așa cum a fost contruit, oamenii fiind nevoiți să se
întoarcă la viețile lor de dinainte, mai exact la muncă. Vasul a fost con struit în decursul a 20
de ani, fiind un “pod umblător – a cărui platformă se uita foarte de sus la valuri, căci le
predomina de la o înălțime de 50 de metri, și suprafața ei era deopotrivă cu întreaga întindere
a Paris ului.”96
Vasul a fost denumit drept un “Dreadnought al păcei .”97 Acesta cuprindea de la
cazinouri la monumente, iar apartamentele date spre închiriere erau precum hotelurile de cinci
stele. Numărul celor care doreau să meargă cu un asemenea vas de pășea un milion de oameni.
Pentru clădirea orașului mișcător a fost nevoie de 2 miliarde , iar puterea acestuia se presupunea
a fi incredibil de mare, acesta putând “supune după voința lui adâncurile în cari un munte cât
Himalaia s -ar scufunda și ar dispăr ea ca un sloi de gheață.”98 Actiunile au urcat fulgerător de
la 500 lei la 480.000 lei una, actionarii intrând în rândul oamenilor bogați. În scurtă vreme toti
oamenii se îmbogățiseră, iar Parisul deveniseră un oraș pustiu, părăsit de către toți oamenii car e
alegeau să meargă în golful Gasconiei, unde a fost dezvoltată o întreagă zonă turistică lângă
țărmul unde se afla celebrul vas ce avea sa fie pus în mișcare în scurt timp.
Nu la mult timp după punerea în mișcare a vasului, oamenii au început să refuze să
muncească deoarece toți erau bogați, iar munca era un act josnic pentru ei. Prin urmare, s -a
decis distrugerea vasului cu ajutorul unei cantități considerabile de dinamită. După distrugerea
vasului, oamenii și -au reluat viețile si obiceiuri de dinainte , mergând din nou la muncă.
Macedonski nu se oprește la nuvela fantastică, acesta punându -și amprenta și asupra

92 Ibidem
93 Ibidem
94 Ibidem
95 Ibidem
96 Macedonski, Alexandru, Oceania -Pacific -Dreadnought
97 Ibidem
98 Ibidem

romanului de mici dimensiuni. Thalassa este personajul principal al operei cu același nume,
trimisul lui Eros, care ajunge să fie paznicul faru lui de pe Insula Șerpilor, dar căruia îi lipsește
jumatatea. Întâmplarea face ca pe insulă să ajungă o fată pe nume Caliopi. Cei doi se lasă pur tați
de valurile dragostei, dar, Thalassa o ucide pe aceasta, iar mai apoi se sinucide și el
aruncându – se în valuri. La baza acestor acte stă dorința regăsirii sufletelor lor în cosmos pentru
a putea fi suflete pereche pentru totdeauna.