În cartea sa, Necunoscutul Macedonski, Florentin Popescu dezvăluie modul în care era [604289]

În cartea sa, Necunoscutul Macedonski, Florentin Popescu dezvăluie modul în care era
perceput Macedonski de către personalitățile vremii, dar și cum acesta a ajuns sa fie denigrat
la scenă deschisă de propiul său public.
Florentin Popescu susține că tocmai personalitatea atipică a lui Macedonski este cea
care îi intriga pe oamenii vremii, aceștia ajungând chiar sa -l caricaturizeze. Poetul a ajuns sa
fie considerat chiar un caz potologic, iar povestea sa de viața reprezenta o așa zisă "poveste a
omului care se credea cel mai mare poet al vremii sale. Cel m ai mare și mai nedreptățit".1
Este precizat și faptul că avea un comportament de fațadă, lucru total neadevărat
deoarece lumea în care poetul trăia era o lume a iluziilor. G Călinescu întărește cele spuse de
către Florentin Popescu , afirmând ca "neavând b ogăția, Macedonski, o simulează".2 Casa
poetului reprezenta și ea un loc straniu unde "pe jos se aflau întinse patru piei de tigru bengalez
cu ghearele argintate"3, iar "fotoliile aveau ținte cu capete de diamant și ciucuri de
mărgăritare"4, așadar, perso anele care locuiesc în acest decor pot fi caracterizate drept izolate.
În spațiul descris anterior, poetul ținea întâlnirile de la cenaclul Literatorul , iar oamenii veneau
din toată țara "să vâneze gloria, sau măcar să trăiască temporar în preajma statuil or."5 Aceștia
au numit casa lui Macedonski ca fiind "un templu […] o Mecca a poeziei" .6
Este dezvăluit și un moment mai stânjenitor pentru Alexandru Macedonski, care a ajuns
sa fie umilit în propria sa locuință, unde își găzduia invitații, prin intermediul unei epigrame .
Cel care a îndrăznit să facă acest lucru este Cincinat Pavelescu, iar g luma sa nu a fost apreciată
din cauza faptului că Alexandru Macedonski trecea printr -o perioadă financiară mai grea,
înlocuind o serie de cărți vândute cu o colivie goală. Pentru a nu rămâne dator, Macedonski
merge la tatăl lui Cincinat și se folosește de isprava acestuia pentru a face rost de bani cu scuza
că din cauza lui Cincinat a uitat să plătească o poliță cu scadența în acea zi.
Florentin Popescu reușește să dezvăluie și pasiunea lui Alexandru Macedonski pentru
invențiile mai neobișnuite. Printre invențiile macedonskiene se numără "o corabie care să se
deplaseze contra curentului apei […], o armă de buzunar, cu aer lichid".7 Este dezvăluită și
iubirea dintre poet și actrița Aristizza Romanescu. Cei doi erau tineri și aspirau la gloria care
nu va conteni să apară. De aici aflăm ca poezia Noapte de aprilie îi este dedicată
Aristizzei,despre care se spune că a refuzat să îi fie soție poetului. De la Florentin Popescu se
află că antipatia fată de Titu Maiorescu dăinuie încă din anul 1974. Pe atunci, M acedonski a
apelat la Titu Maiorescu pe ntru a -i scrie prefața Poeziilor , cel din urmă acceptând. Înțelegerea
dintre cei doi nu a durat prea mult trecându -se din nou la atacuri din partea lui Macedonski,
care va ajunge să fie considerat un dușman al Junimii .
De atacurile sale nu este ferit nici Alecsandri, care deranjează prin prisma faptului că a
primit un premiu academic, el însuși fiind un membru al Academiei. Alecsandri alege sa -i
răspundă lui Macedonski prin intermediul personajului Zoil din piesa Fântâna blanduziei . Zoil
este cel care întruchipează invidia, iar la premiera piesei, spectatorii îi atribuie lui Macedonski
rolul lui Zoil. Răspunsul lui Macedonski în versuri nu contenește să apară :
"Cuprins de al gloriei nesațiu,
Albit de ani, dar tot copil,

1 Popescu, Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 27
2 Ibidem, Pag. 28
3 Ibidem
4 Ibidem
5 Ibidem, Pag. 29
6 Ibidem
7 Ibidem, Pag. 31

E lesne să mă faci Zoil,
Când singur tu te faci Horațiu ".8
Ca urmare a celor spuse, Alecsandri se apară afirmându -și durerea că :
"am observat că tinerimea de astăzi au format un grup de ciocli literari, care și -au imp us
misiunea de -a mă îngropa de viu. Macedonskiene a început săparea gropii și
Densușianu urmează a da cu sapa pentru a o face mai adâncă "9
Alecsandri l -a dușmănit pe Macedonski până la moarte, dar Macedonski a lăsat
ranchiuna la o parte la moartea astui a. Epigrama care avea să -i aducă cele mai multe critici lui
Macedonski este cea adresată lui Eminescu :
"Un X… pretins poet, – acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum…
L-aș plânge dacă -n balamuc
Destinul său n -ar fi mai bun
Căci până ieri a fost năuc
Și nu e azi decât nebun."10
Această epigramă nu ar fi avut același efect dacă mintea lui Eminescu nu s -ar fi
întunecat în același timp, coincidență pentru care Macedonski a ajuns sa fie criticat de o țară
întreagă. Drep t urmare a celor spuse,Macedonski ajunge să primească înapoi revista
Literatorul, oamenii refuzând sa o mai cumpere, iar scuzele sale publice nu au fost acceptate
de către publicul care încă îl arăta cu degetul.
La un moment dat, poetul a ajuns sa f ie și agresat într -o cafenea,dar acesta a încercat să
țină evenimentul departe de urechile curioșilor,lucru care nu s -a întâmplat. Poetul a ajuns să
trăiască în mizerie,prietenii l -au uitat, colaboratorii l -au ocolit, iar când era zărit pe străzi era
văzut ca și cum s -ar fi întors d in infern. Chiar Florentin Popescu mărturisește că "infernul lui
Alexandru Macedonski a fost în adevăr dantesc."11
POEZIA
Alexandru Macedonski este unul dintre cei mai longevivi poeți români, cu 48 de ani de
activitate literară. Acesta debutează cu volumul Prima verba în anul 1972, volum care nu se
diferențiază cu nimic față de volumele celorlalți poeți români. Volumul Prima verba conține
poezii cu caracter autobiografic, meditații cu privire la trecerea timpului, unde Macedonski
folosește poezia și pentru a -și exprima dezamăgirile.
Volumul Poezii conține un amalgam de texte în care melancolia, revolta și satira s -au
făcut remarcate. Acesta este volumul în care Macedonski demonstrează că satira reprezintă o
direcție potrivită care trebuie urmată. Satira poetului începe cu formele fără fond și ajunge chiar
și la căsătorie,la obiceiurile miresei și tradițiile nunții :
"Trebuie să mori în formă, dacă vrei să pleci din lume;
La intratrea ta în viață,trebuie ca să -ți plătești
Toate taxele intrării; că de nu, te păcălești.
La ieșirea ta de -asemeni,fără formă nu se iese,
Ca ș-acolo ai de plată atestate de decese!
Însuși eu, poet prin suflet, jertfesc formelor funeste,

8 Ibidem, Pag. 36
9 Ibidem
10 Macedonski, Alexandru , Un X, pretins poet , Apud P opescu , Flore ntin, Necunoscutul Macedonski, Pag. 37
11 Popescu, Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 36

Și umblând pe -a lui orbită, gl obul nostru vagabond
Poartă asftel în spinare forme de -oameni fără fond ."12
Din acest volum, Macedonski este perceput ca fiind un om cu suflet nobil, dar
inadaptabil la societatea atât de cruntă pe care și -o imaginase altfel, lucru care stârnește
indignarea poetului :
"Îmi vine câte odată să mă ascund, să fug,
Sau singur,fără milă,zmintit, să mă distrug"13
Neputând să -și pună capăt zilelor, poetul alege să redacteze un blestem la finalul
poeziei, acesta semnificând înverșunarea simțită in acel mom ent de către poet :
"Când plansul nu excite
Decât râsul ironic sau mila ipocrită,
Asupră -vă planeze blestemul Omeniri .”14
În poezia Mângâierea dezmoștenirii sunt prezentate scene din copilăria poetului pe care
acesta și -o aminteste cu drag:
"Tata, ce ne duce a-n brațe, mama, ce ne răzgâia,
Ne-nclina pe a lo r mână , mâna lor sărutam dulce;
Când venea la urmă s eara, ne duceau ca să ne culce,
Dar cu păr de -argint bătrânii, și în somn ne mângâia".15
G Călinescu afirmă despre Macedo nski că : " poetul se afla pe o poziție mai înaintată
decât a timpului său. El avea un program și o școală[…]Școala lui Macedonski […] se cobora
la simțirile poporului , cultivând mila și dreptatea.".16
Florentin Petre afirmă că "opera este omul"17, iar acest lucru se vede clar în opera
macedonskiană marcată de dualitatea care ajunge să o definească, după cum spune și Adrian
Marino:
„Macedonski ne apare drept o conștiință iremediabil scindată între două planuri,
al idealului și al realului, […] cu momente de predominare și alternanță,dar niciodată
prin eliminarea totală a unui termen sau altul. […] Macedonki este poetul român care
trăiește cel mai intens această dialectică interioară , într -o opera plină de contraste și
deconștiința aestor c ontraste. Ambivalențele și ambigui tățile conștiinței, contradicția
dintre elanurile idealității și apăsările materiei, ascensiunea și prăbușirea , elevația și
umanitatea joasă, mirajul, himera și duritatea invincibilă a realității, dau < <cheia> >
operei lui Macedonski, care spune ceva profund despre eterna năzuință umană spre
excelsior, despre vocația sa de autodepășire și realizare desăvârșită de sine.”18
Volumele ulterioare Excelsior și Flori sacre vor avea ca temă principală condamnarea
poetului de ca tre societate în urma epigramei care i -a adus nenumărate critici, acesta ajungând

12 Macedonski, Alexandru, Formele , Apud, Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 43
13 Macedonski, Alexandru, Accente intime , Apud Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 43
14 Ibidem, Pag. 44
15 Macedonski, Alexandru, Mângâierea dezomștenirii , Apud Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski ,
Pag. 44
16 Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Apud Popescu, Florentin, Necunoscutul
Macedonski, Pag.
17 Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 45
18 Marino, Adrian, Studiu introductiv la Al. Macedonski, Opere, vol. I, Editura pentru literatură, 1966, Apud
Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 60

să poarte "masca Geniului, a insului care își asumă durerea universală ."19
După ce este respins ș i chiar arătat cu degetul în societate, Macedonski ajunge să se
refugieze în vis, unde își construiește un refugiu. Un exemplu în acest sens este poezia Castele –
n Spania, unde poetul își exprimă dorința de a evada :
"De-ar vrea norocul să -mi zâmbească
Și să câștig la loterie,
Aș duce -o viață -mpărătească,
Ascuns să nu mă mai găsească
În timp de ani, ființă vie. "20
Poetul manifestă și o sensibilitate aparte față de natură, fiind un peisagist care reușește
să dea însemnătate operelor sale. Pădurea reprezintă pentru poet un loc special, fiind locul un de
acesta își poate da frâu liber imaginației deoarece "nimica cu pădurea nu poate fi asemuit" .21
Pădurea reprezintă și refugiul ideal pentru poet, unde se poate pierde de toti ceilalți. Cerul este
si el un element important în poezia macedonskiană, Lucian Pricop marturisind că : "cerul este
simbolul cvasiuniversal, cel care influențează totodată viața, destinul, condiția umană in
general."22
Macedonski este scriitor atipic, care caută să -și exprime propriile suferințe prin
intermediul poemelor sale . În Psalmi moderni , poetul ajunge să -l învinuiască pe Dumnezeu
pentru suferința sa :
„Oh! Doamne, rău mi -ai urgisit,
În soarta mea m -am împietrit:
Rămân ca marmura de rece… […]
Uscat e tot ce -a înflorit,
Entuziasmul a murit,
Și-a mea inimă a înghețat…
Am fost un cîntec care trece
Și sunt un cântec încetat.”23
Firea contradictorie a poetului este reflectată în opera care -și schimbă mereu forma.
Poetul oferă o nouă interpretare psalmului religios d eoarece „psalmul poetului tinde către
exprimarea unor adevăruri etern valabile( cel puțin în lumea credincioșilor ortodocși)”24, așa
cum se poate observa și în : Doamne, toate …:
„Doamne, toate sunt prin tine:
Și avrea, și puterea,
Ferici rea, mângâierea: […]
Când dureri ne dai și nouă
Ne dai plânsul ca o rouă;”25
Poezia macedonskiană îmbină elemente ale clasicismului, romantismului,
tradiționalismului și ale modernismului, care au ca scop atingerea idealului la care poetu l
visează.

19 Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 45
20 Macedons ki, Alexandru, Castele -n Spania
21 Macedonski, Alexandru, Stepa
22 22 Pricop, Lucian, Macedonski – Dicționar , București, 2003, Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski ,
Pag. 50
23 Macedonski, Alexandru, Oh! Doamne ,
24 Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 53
25 Macedons ki, Alexandru, Doamne, toate…

Poetul ajunge să -și viseze moartea, prezentând în detaliu evenimentele care au avut loc
după decesul său. Evenimentele petrecute îl conduc pe poet spre o serie de interogații cu privire
la cine a fost și cum a fost :
„Dar ce -am fost o are-n lume? […]
Făcut -am ca să plângă pe cine mă citea? […]
Sau premii academici căzură -asupra mea
Cu gloria lor falsă și suma lor mai grea? […]
Jerfit -am vreodată la glorii de carton? […]
Nimic din toate -aceste… Nimic, – din fericire!”26
Bucureștiul este și el descris drept un oraș unde dreptatea este îngenuncheată,iar valorile
sunt neglijate, pe scurt, Bucureștiul este un „oraș al pierzaniei .”27 Scena în care poetul decedat
rămâne singur în groapă este una dintre cele reușite din literatura europeană:
„Prin moarte câștigat -am obștescul adăpost
Și iată… – o suflare ce ramurile -atinge
Se pare că închide la zgomot orice porți
Și luna se ascunde, și candela se stinge
Pe pietrele -nvechite, pe crucile de morți
Tăcere!… Este ceasul de negură și taină…
Se-mbracă cimitirul în noapte ca -ntr-o haină…
O rază nu se vede în cer nici pe pământ…”28
Finalul poemului este unul fericit, sufletul părăsind trupul neînsuflețit al poetului, fiind
îndrumat de îngeri către ținuturi luminoase, unde pacea domină totul, așa cum poetul visa să
fie și în viața de zi cu zi :
„Din viața pieritoare, trecând în altă lume,
În viața fără moarte mă duc să strălucesc,
Și făr-a mă -nțelege, și fără s -am vreun nume
Mă simt cu totul altul și -ncep ca să trăiesc.” 29
Visul macedonskian reprezintă descrierea unui amalgam de stări sufletești și trăiri ale
poetului. In spirat fiind de către Nopțile lui Musset, Macedonski decide să abordeze și el tema,
dar dintr -o altă perspectivă. Nopțile macedonskiene au ca temă fundamentală probleme
sociale,sau de ordin moral, natura purificatoare, satira socială și venirea pe lume, po etul
deplângându -i pe cei care nu lasă ceva important în urma lor, dar poetul se împacă cu gândul
că nu va fi uitat asemenea acestora. Tudor Vianu mărturisește depre Macedonski că :
„experiența lui fundamentală este experiența socialului. Marile lui durer i au fost
provocate de conviețuirea cu oamenii. Iar dacă marile lui bucurii au fost găsite aiurea, în
mijlocul naturii reparatoare, de aici el a privit întotdeanuna înapoi către societatea oameniloc,
cu dispreț sau compătimire. Societatea rămâne astfel pre zentă chiar atunci când poetul
evadează din granițele ei.”30
După încheierea operei sale lirice, Macedonski publică Poema rondelurilor . Acest
volum cuprinde majoritatea temelor și motivelor întâlnite deja în opera macedonskiană,

26 Macedonski, Alexandru, La Harpă
27 Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag.55
28 Macedonski, Alexandru, La Harpă
29 Ibidem
30 Popescu , Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag.59

demonstând ambiguitatea poe tului, dar acestea sunt cele mai apreciate grație complexității pe
care poetul le -o oferă, acesta dedicând obiectelor un sonet :
„Oh! Lucrurile cum vorbesc,
Și-n pace nu vor să te lase:
Bronz, catifea, lemn sau mătase,
Prin grai ap roape omenesc.
Tu le crezi moarte, și trăiesc
Împrăștiate -n orice case. –
Oh! Lucrurile cum vorbesc,
Și-n pace nu vor să te lase.”31
În afară de Rondelul lucrurilor , Macedonski dedică poezii și locurilor îndepărtate,
mării, porțel anului,oglinzii, dar și unei cupe :
„Nu e de aur: e de raze.
O-ntind grifonii ce -o susțin.
E dătătoare de extaze,
Cu ea -n onoarea ta închin.
E artă pură, fără fraze,
E cerul tot de soare plin.”32
Metalele prețio ase sunt descoperite în forme și lucruri atipice în Rondelul de aur , unde
grânele, lâna oilor și femeile pe care le ating razele soarelui au culoarea aurului, iar lumina
lunei este argintată, dar și plopii au culoarea argintului. Beția de culori devine sub limă atunci
când vine vorba despre prea iubitele roze ale poetului, cărora le dedică mai multe poeme printre
care se numără : Rondelul rozelor ce mor, Rondelul rozelor din Cișmigi, Rondelul privighetorii
între roze și Rondelul beat de roze :
„De roze e beată grădina
Cu tot ce se află -mprejur:
E beat și cerescul azur,
Și zâzâie, beată, albina.”33
Pe lângă poemele dedicate rozelor, Macedonski scrie și Rondelul crinilor , poem
dedicat acestor flori îmbătătoare și pure, d ar care, în soare iau culoarea prețiosului argint :
„În crini e beția cea rară :
Sunt albi ,delicați, singuratici.
Potirile lor au fanatici –
Argint din a soarelui pară.”34
Fiind prins în mrejele florilor, poetul visează la un refu giu într -un paradis floral :
„În vis îmi clădesc câte -o casă
Ce toată e -n roze -mbrăcată […]
Pafumul de roze ce -mbată
Extazul în suflet îmi lasă”35

31 Macedonski, Ale xandru, Sonetul lucrurilor
32 Macedonski, Alex andru, Rondelul cupei de Murano
33 Macedonski, A lexandru, Rondelul beat de roze
34 Macedonski, Alex andru , Rondelul crinilor
35 Macedonski, Alexandru, Rondelul nopții argintate

Odată cu starea de beatitudine de care este cuprins, poetul lasă în urma sa sentimentele
și gândurile negative pe care și le -a tot exprimat, deoarece „sub impactul frumosului, poetul își
uită condiția de damnat și luându -și în posesie natura originară, exultantă, trăiește beatitudinea
clipei de frenezie, se dăruie cu totul încântării, extazului.”36
Poema rondeluri lor semnifică o încununare a poeziei macedonskiene, care a cunoscut
de-a lungul timpului mai multe forme și care s -a conturat până a ajuns într -un întreg. Florentin
Popescu afrimă că : „ Macedonski a dat o operă a cărei forță și originalitate e menită să î nfrunte
toate judecățile timpului , oricât de dure și de aspre au fost, dar, mai ales, vor fi în viitor” .37
Despre Noaptea de decemvrie se poate spune că a fost compusă cu ajutorul elementelor
romantice, realul fiind îmbinat cu fantastical.Poema începe cu poetul copleșit, „trăznit de
soartă” , fără inspirație și care cade ăntr -un somn adânc în camera „pustie și albă”.Inspirația nu
contenește să apară prin intermediul flacărilor focului , care se convertește într -un „arhanghel
de aur”. Poetul se transformă î n tânărul emir al Bagdatului, posesor al unei averi neprețuite,
dar mereu aflat în căutatea gloriei si atingerea absolutului, adică ajungerea la Meka :
„Și el e emirul, și toate le are…
E tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu,
Dar zilnic se simte furat de -o visare…
Spre Meka se duce cu gândul mereu,
Și-n fața dorinței — ce este — dispare
Iar el e emirul, și toate le are.” 38
În ciuda faptului că Meka este un loc primejdios, în comparație cu Bagdadul, care este
un loc liniștit, prințul se decide să meargă la Meka :
„Spre Meka -l răpește credința — voința,
Cetatea preasfântă îl cheamă în ea,
Îi cere simțirea, îi cere ființa,
Îi vrea frumusețea — tot sufletu -i vrea
Din tălpi până -n creștet îi cere ființa.” 39
La un popas în drumul său către Meka, prințul întâlne ște un drumeț cu care își va
continua drumul. Călătoria acestora este de fapt o aventură, întrucât au de înfruntat natura
ostilă, peisajul dezolant și pustietatea care nu se mai sfârșește :
„Nici urmă de ierburi, nici pomi, nici izvoare…
Și el naintează sub flăcări de soare…
În ochi o nalucă de sânge — în gat
Un chin fără margini de sete -arzatoare…
Nisip, și deasupra, cer roșu — ș-atat
Și toți naintează sub flăcări de soare.”40
Călătoria devine un chin, oamenii din convoiul prințului pierzându -și viaț a, iar prințul
rămâne singurul supraviețuitor. Acesta este slăbi t de puteri, dar nu abandonează:

36 Micu, Dumitru, Scurtă istorie a literaturii române , I, București, 1994, Apud Popescu,Florentin, Necunoscutul
Macedonski , Pag. 65
37 Popescu,Florentin, Necunoscutul Macedonski , Pag. 6 4
38 Macedonski, Alexandru, Noapte de decemvrie
39 Ibidem
40 Ibidem

„Și foamea se face mai mare — mai mare,
Și, zilnic, tot cerul s -aprinde mai tare…[…]
Speranța, chiar dânsa, e -n sufletu -i moartă…
Dar iată… — părere să f ie, sau, ea?… […]
Lucește… Emirul puterea și -o strânge…
Chiar porțile albe le poate vedea…
E Meka! E Meka! ș -aleargă spre ea.” 41
Atunci când în sfârșit zărește Meka, pare că aceasta se îndepartează de prințul care, cu
ultimele încearcă să ajungă l a ea, dar aceasta rămâne o himeră căci : „visu -i, nu este un vis
omenesc -”.42 În final, prințul moare, iar focul focul se stinge și el, semn că povestea s -a sfârșit.
Se poate spune că prin intermediul acestei poeme, Macedonski face trimitere la propria sa
condiție. Noaptea de decemvrie rămâne o capodoperă a operei macedonskiene și a literaturii
autohtone.
PROZA
Proza macedonskiană este considerată a fi anticipatoarea prozei europene din
următoarele decenii. De exemplu nuvela fantastică Între cotețe se asea mănă cu Metamorfoza
lui Kafka, apărută mai târziu.
Între cotețe este o capodoperă a prozei scurte, despre povestea unui crescător de păsări,
Pandele Vergea, care se visează a fi chiar el un cocoș rege al tuturor păsărilor. Casa
crescătorului de păsări,Pand ele Vergea era o casă veche care adăpostea numeroase cuiburi de
rândunele și se afla la cincisprezece minute de inima orașului, într -o zonă liniștită cu uliți ce
duceau către o vale. Curtea era văzută ca o "câmpie în mijlocul orașului"43, unde toate
viețu itoarele vesteau răsărirea soarelui. Pe lângă dragostea sa pentru viețuitoarele pe care le
creștea în curtea sa, Pandele făcuseră câteva experimente stranii precum înmulțirea frunicilor
sau creșterea gândacilor de mătase, dar le -a abandonat după o vreme. C rescatorul de păsări era
înalt și slab și nu -și neglija niciodată păsările deoarece :
"nu se simțise niciodată mai fericit… Puici albe, pestrițe, galbene, porumbate îi dau
ocoale. Găini moțate, între care câteva negre ca pana corbului, dar cu creste roși i,
cârcâiau împrejurul lui. Cocoșii de rând, și cocoșii turceșt i, aceștia încălțați și golași;
gâștele lațoase, cu ciocul ca fața morcovului, cu pene carlionțate;curcile negre -verzi și
curcile pistuiate ori albe[…] se năpusteau din toate părțile, se îngh esuiau. […] Vergea,
înconjurat de curcani și de cocoși, general în mijlocul statului său major, sub învierea
adierilor, simțea, cu o nepusă mulț umire, fericirea din viața lui ."44
În zorii zilei, când Pandele mergea să -și hrănească toate viețuitoarele de prin curte,
frumusețea naturii îi atrase privirea deoarece "cerul nu mai era decât o boltă de aur.[…]Pulberi
diamante se prăfuiau peste verdeața Cișmegiului și peste o parte a Bucureștilor".45
De dragul viețuitoarelor pe care le îngrijea, Pandele s -a gândit să cumpe re pământ
pentru a -și putea mări curtea și așa a vândut moșia părintească pentru a face rost de bani. Seara,
acesta este furat de somn și vizează că s -a transformat într -un cocoș cu "pene strălucite: de aur,
de argint, cu pene ce nu s -au mai văzut "46, fiind admirat și chiar invidiat de toate celelalte
viețuitoare. Din păcate,visul i -a fost spulberat, întrucât a fost trezit din pricina unui incendiu

41 Ibidem
42 Ibidem
43 Macedonski, Alexandru, Între cotețe
44 Ibidem
45 Ibidem
46 Ibidem

iscat în vecinătate.
Ceea ce nu a anticipat el era atacul păsărilor care se vor năpusti asupra sa în semn de
răzbunare pentru că au fost lăsate nemâncate :
"în mijlocul bibilicilor,al curcilor și al cocoșilor ce i se aruncau în cap, cu gâște ce -l
trăgeau de pantaloni, și cu altele ce i se urcaseră pe umeri, izbit din față și din spate de
năprasnica năvală a păsărilo r turbate de nemâncare, Pandele, ce bâjbâia prin întuneric,
încerca în zadar să iasă din odaie".47
După ce a reușit să scape de atacul păsărilor, Pandele a ajuns să mărturisească tuturor
vecinilor săi faptul ca s -a transformat în cocoș, lucru pe care aceșt ia nu îl pot crede.
O altă nuvelă fantastică este Oceania -Pacific -Dreadnought , care prezintă povestea unui
vas de pasageri, care este distrus exact așa cum a fost contruit, oamenii fiind nevoiți să se
întoarcă la viețile lor de dinainte, mai exact la muncă . Vasul a fost con struit în decursul a 20
de ani, fiind un “pod umblător – a cărui platformă se uita foarte de sus la valuri, căci le
predomina de la o înălțime de 50 de metri, și suprafața ei era deopotrivă cu întreaga întindere
a Parisului.”48
Vasul a fos t denumit drept un “Dreadnought al păcei .”49 Acesta cuprindea de la
cazinouri la monumente, iar apartamentele date spre închiriere erau precum hotelurile de cinci
stele. Numărul celor care doreau să meargă cu un asemenea vas depășea un milion de oameni.
Pentru clădirea orașului mișcător a fost nevoie de 2 miliarde , iar puterea acestuia se presupunea
a fi incredibil de mare, acesta putând “supune după voința lui adâncurile în cari un munte cât
Himalaia s -ar scufunda și ar dispărea ca un sloi de gheață.”50 Actiunile au urcat fulgerător de
la 500 lei la 480.000 lei una, actionarii intrând în rândul oamenilor bogați. În scurtă vreme toti
oamenii se îmbogățiseră, iar Parisul deveniseră un oraș pustiu, părăsit de către toți oamenii care
alegeau să meargă în golful Gasconiei, unde a fost dezvoltată o întreagă zonă turistică lângă
țărmul unde se afla celebrul vas ce avea sa fie pus în mișcare în scurt timp.
Nu la mult timp după punerea în mișcare a vasului, oamenii au început să refuze să
muncească deoarece toți erau bogați, iar munca era un act josnic pentru ei. Prin urmare, s -a
decis distrugerea vasului cu ajutorul unei cantități considerabile de dinamită. După distrugerea
vasului, oamenii și -au reluat viețile si obiceiuri de dinainte, mergând din nou la muncă.
Mace donski nu se oprește la nuvela fantastică, acesta punându -și amprenta și asupra
romanului de mici dimensiuni. Thalassa este personajul principal al operei cu același nume,
trimisul lui Eros, care ajunge să fie paznicul farului de pe Insula Șerpilor, dar că ruia îi lipsește
jumatatea. Întâmplarea face ca pe insulă să ajungă o fată pe nume Caliopi. Cei doi se lasă purtați
de valurile dragostei, dar Thalassa o ucide pe aceasta, iar mai apoi se sinucide și el
aruncându – se în valuri. La baza acestor acte stă dorința regăsirii sufletelor lor în cosmos pentru
a putea fi suflete per eche pentru totdeauna.

47 Ibidem
48 Macedonski, Alexandru, Oceania -Pacific -Dreadnought
49 Ibidem
50 Ibidem