În anul 2012 sistemul de învățământ românesc a fost marcat de introducerea clasei [611838]
Argument
În anul 2012 sistemul de învățământ românesc a fost marcat de introducerea clasei
pregătitoare în cadrul ciclului primar. Astfel, potrivit art. 23 al. (1) lit. b) din Legea educației
naționale, clasa pregătitoare face parte din învățământul pri mar, alături de clasele I -IV.
Integrarea clasei pregătitoare în cadrul ciclului primar de învățământ a fost precedată
de o serie de acte normative aprobate și promovate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, precum și de implementa rea unor proiecte care au vizat îmbunătățirea
calității și accesului la educație al tuturor copiilor, începând cu vârstele timpurii.
Necesitatea introducerii clasei pregătitoare în sistemul de învățământ obligatoriu s -a
fundamentat pe studiile realizate a tât la nivel national, cât și la nivel european. Din studiile
realizate reiese faptul că, în majoritatea țărilor europene, debutul școlarității se produce în
jurul vârstei de 6 ani.
Rolul clasei pregătitoare este de a facilita integrarea și adaptarea cop ilului la cerințele
școlii, fiind puntea de legătură între grădiniță și școală. Programele școlare pentru clasa
pregătitoare, aprobate prin ORDIN nr. 3371/ 12.03.2013 pun accentul pe formarea de
competențe prin abordarea integrată a conținuturilor, compete nțe care vizează dezvoltarea
completă a copilului, în raport cu particularitățile sale de vârstă și individuale.
Clasa pregătitoare are în vedere „dezvoltarea fizică, socio -emoțională, cognitivă, a
limbajului și comunicării, precum și a capacităților și a titudinilor de învățare”, asigurând
fundamentul pentru dezvoltarea celor opt competențe cheie. (Legea Educației Naționale
nr.1/2011)
Debutul școlar presupune un anumit nivel de dezvoltare intelectuală și morală a
copilului, iar aptitudinea de școlaritate solicit ă dobândirea unor priceperi, deprinderi și
capacități necesare procesului instructiv – educativ bazat pe învățare. De aceea, clasei
pregătitoare îi revine rolul de a crea premisele favorabile pentru realizarea continuității
ciclului preșcolar cu cel primar.
Prin intermediul studiului realizat în această lucrare doresc să evidențiez impactul
generat de tranziția de la grădiniț ă la clasa pregătitoare asupra capacităților și atitudinilor de
învățare a șco larului mic . Clasa pregătitoare a oferit tuturor copiilor un start mai bun în viața
școlară? S -a ținut cont de particularitățile de vârstă și individuale ale copilor de 6 ani? Am
transformat sau nu clasa pregătitoare în clasa I? Ce noțiuni ar trebui să cunoască elevul la
finele clasei pregătitoare? În fu ncție de răspunsurile obținute, se poate analiza în ce măsură
clasa pregătitoare influențează atitudinile de învățare ale elevilor.
2
CAPITOLUL I
PARTICULARITĂȚILE PSIHOLOGICE ALE ȘCOLARULUI MIC
I. 1. Regimul de viață și dezvoltarea fizică între 5 – 6/7 ani
În planurile fizic și motric, pot fi identificate o serie de repere care să permită
aprecierea nivelului de dezvoltare a copilului. Pe plan somatic, se constată faptul că elevii
cresc în înălțime, cu valori medii anuale relativ mici, comparativ cu vârsta anterioară și valori
anuale ale greutății din ce în ce mai mari. De asem enea, procesul de osificare este în plin
progres, în timp ce masa musculară este slab dezvoltată.
La 6 ani au loc câteva procese implicate în creștere și dezvoltare. Dentiția provizori e
începe să fie înlocuită cu dentiția permanentă (cresc primii molari). Fenomenul ca atare,
aparent puțin important , creează totuși discon fort (durere), modificări temporare ale vorbirii,
oarecare dificultăți în alimentare.
Importante aspecte se contureaz ă în ceea ce privește legăturile funcționale nervoase.
La 7 ani creierul cântărește cam 1200 gr., lobii frontali ajungând la 27 la sută din totalul
substanței nervoase a creierului.
Totuși, copilul nu e robust, nic i solid ca la 5 ani, iar la 6 ani este se nsibil, d ificil,
instabil, obosește ușor . Dificultățile temporar e legate de schimbarea dentiției, afe ctează și ele
pofta de mâncare, copilul preferând mâncăruri moi care ușurează procesul de masticație .
În ceea ce privește îndemânarea, crește forța muscul ară și se accentuează caracterul de
ambidextru, dar și extremele de stângaci și dreptaci se pun în evidență, creând probleme în
procesul scrierii. În general școlarul mic este ma i stângaci, răstoarnă ușor obiectele din jur.
Copilul școlar mic manifestă o oarecare atitudine recalcitrantă față de baie, este ușor
neglijent în ceea ce privește îmbrăcămintea. Toate aceste fenomene sunt legate de noul regim
de viață care schimbă accentele și dezvoltă o nouă repa rtiție a investițiilor psihice.
Datorită faptului că la vârsta de 6 ani copilul se află într -o perioadă de tranziții pe
multiple planuri, Vîgotski (1978), ne atrage atenția asupra unui concept numit: zona proximei
dezvoltări. Acest concept permite anticiparea unor dezvoltări, cu posibilitatea unei interve nții
educaționale în atingerea unor parametri propice următoarei etape de dezvoltare. Astfel,
modul de comprehensiune și activitățile instructiv -educative pot fi restructurate și gândite fără
constrângerile stadialităților respective. Anticiparea unor acti vități pe care copilul le va realiza
în clasele următoare facilitează tranzițiile și susține activ adaptarea copilului la mediul școlar.
3
I. 2. Dezvoltarea proceselor senzoriale la școlarul mic
Capacitățile senzoriale în general și percepțiile în sp ecial sunt profund influențate de
procesul învățării citit -scrisului, care presupune o intensă solicitare perceptiv -vizuală, auditivă
și tactil -motorie a copilului.
Sensibilitatea vizuală – La vârsta micului școlar(5 -6/7 ani) dezvoltarea senzațiilor
este un pro ces în continuă desfășurare. Sensibilitatea vizuală a școlarului mic se dezvoltă și se
constată o lărgire a câmpului perceptiv vizual fapt ce influențează o creștere a preciziei în
diferențierea nuanțelor cromatice care duce la dezvoltarea capacității eval uativ comparative a
copilului.
Sensibilitatea auditivă – Sensibilitatea auditivă a școlarului mic se dezvoltă
considerabil și este amplu implicată în analiza fonematică a cuvintelor. Exerciț iile de
identificare auditivă a silabe lor, sunete lor, cuvinte lor, echivalează cu reînvățarea limbii
materne. Sensibilitatea auditivă se dezvoltă și în direcția perceperii corecte a sunetelor
muzic ale. Toate senzațiile se subordonează activității de învățare, modelându -se în funcție de
specificul activităților.
Sensibilit atea chinestezică – În perioada școlară mică sensibilitatea tactilă a mâinii se
dezvoltă. Prin exersarea scrisului, desenului și a lucrului manual, treptat, micul școlar
dobândește o mai bună coordonare motrică generală și mai multă finețe în mișcările deg etelor .
Dezvoltarea senzațiilor și percepțiilor gustative și odorifice – Deși mai puțin
evidentă, ea are loc în sensul creșterii capacităților de identificare și clasificare a gusturilor și
mirosurilor.
Învățarea scris -cititului și alfabetizarea, intelectu alizarea în general, adică plasarea
copilului în condițiile de folosire a unor modalități de orientare noi – încărcate cu simboluri –
influențează formele sale complexe de percepție și anume percepția de spațiu și de timp.
Programul z ilei școlare crează în plus trebuințele concrete de evaluare de către copil a
timpului și spațiului, necesitatea de a folosi repere temporale și spațiale.
Reprezentările – La vârsta ș colară mică reprezentările sunt clare, diferențiate,
încadrate într -un sistem mai larg de imagini . Astfel, peste coordonatele spațio -temporale
concrete : sus, jo s, de o parte și de alta, la stâ nga, la drea pta, azi, ieri, etc , apar reprezentările
geografice, ale timpului istoric cu înfățișare legendară, precum și timpul subiectiv, care
reprezintă o dila tare sau o contractare a timpului t răit tensional sau confortabil.
4
I. 3. Progrese în dezvoltarea memoriei, gândirii, limbajului și imaginației
Memoria școlarului mic – Aceasta lucrează sub presiunea principiului realității, ceea
ce inseamnă că el fixeaz ă, recunoaște și reproduce situații, așa cum se produc ele în viață,
amestecate și incoerente. De aceea se consideră că școlarul mic are o memorie mecanică.
Deși încă predominant involuntară – spontană și mecanică, memoria școlarului mic
înregistrează o dezvoltare remarcabilă. Astfel , alături de memoria involuntară, spontană, se
dezvoltă memoria voluntară, intenționată. Totodată se dezvoltă tehnici generale și particulare
de memorare, se amplifică fixarea, păstrarea, recunoașterea și reproducerea. Memori a de
scurtă durată devine foarte activă după vârsta de 8 ani, în timp c e memoria de lungă durată
devine și ea mai consistentă, stocând idei, operații, strategii.
Procesul fixării cunoștințelor este corelat puternic cu cel al perceperii la școlarul mic –
evenimentele percepute fixându -se mai ușor și mai degrabă dar este subordonat subiectiv
motivațiilor și, mai ales, comenzilor inteligenței; concomitent cu fixarea evenimentului
perceput se fixează și semnificația lui, precum și intenția care întreține actul p erceptiv.
Recunoașterea și reproducerea sunt dependente de păstrare. Recunoașterea este
activată mai bine în condiții de bună dispoziție (de exemplu ludice). Reproducerea este mult
înlesnită de învățare a modului de redare, nu numai de înțelegerea conținu tului. De aceea a
învăța să reproducă ceea ce de altfel a înțeles este un fel de învățare a învățării și e un proces
foarte eficient, productiv, la școlarul mic.
Memoria școlarului mic nu e implicată numai în procesul însușir ii de cunoștințe, ci,
desigur, și în fixarea, păstrarea, recunoașterea și reproducerea de trăiri excepț ionale: rela ții,
activități școlare și extrașcolare. Datorită ei, copilul evită conduitele de eșec, tensiune și
reproduce situațiile în care s -a simțit bine, a concentrat asupra sa înc rederea, simpatia. În
această formă de memorie există importante elemente de învățare socială stocată.
Pentru a se dezvolta cât mai mult memoria la școlarul mic, este important să i se
asigure condiții de motivație afectivă și este cel mai bine să se ofere probleme puțin deasupra
nivelului lor actual de înțelegere. (Vîgotsky – Zona proximei dezvoltări)
Dezvoltarea gândirii – Perioada școlară mică se caracterizează printr -o permanentă
solicitare a gândirii, a cunoașterii sistematice a r ealității de către copi l. La vârsta de 5 -6 ani ,
copilul realizează treptat, prin intermediul intuițiilor articulate, trecerea de la gândirea
intuitivă la organizarea unor structuri mentale concrete, care operează cu lungi clasificări, pe
bază de criterii, reciprocități, simetrii , forme de reversibilitate și negație. Este saltul la
gândirea operatorie, este nașterea operațiilor concret -intuitive .
5
Trebuie specificat faptul că la vârsta școlară mică gândirea nefiind încă operatorie
formală, ci doar operatorie concretă, structura joa că doar rol de formă. De abia mai târziu,
începând cu gândirea operatorie formală (în preadolescență), structura poate juca și rol de
conținut în sensul că pot fi realizate (înțelese) de preadolescent legaturi logice chiar între
structuri.
La școlarul mic operațiile sunt concrete, adică rămân relative la acțiuni concrete
transpuse pe plan mintal, deci acțiuni efectuate în minte. Așadar ele sunt concrete, deoarece
reproduc pe plan mintal manipularea obiectelor. Școlarul mic nu are încă operații formale,
adică nu poate încă să raționeze prin simple propoziții verbale, ipoteze, nu are încă
posibilitatea de a construi un discurs logic, independent de acțiune. Mai mult decât atât,
operațiile concrete pe care le stăpânește școlarul mic sunt limitate; ele vizează c antitatea, dar
nu și greutatea și volumul.
După cum se arată în literatura de specialitate: „Gândirea operează precum se știe cu
cunoștințe (scheme, imagini, simboluri, concepte) dar și cu operații și reguli de
operații…Regulile sunt afirmații esențial e despre concepte…Schemele sunt grupări de operații.
Operațiile sunt instrumente de bază ale relaționării efectuate de gândire și inteligență cu
conceptele sau cu informațiile” (Ursula Șchiopu și Emil Verza, Op.cit., p.150).
Dezvoltarea limbajului și a comunicării – În toată lumea învățarea citit -scrisului de
către copii creează condiția unificării relative a universului lor lingvistic, o pătrundere a
acestora în cultură în general, în caracteristicile limbii culte în special, cu șanse relativ
egalizate.
Dezvoltarea limbajului și a comunicării înregistrează un nivel de dezvoltare important
în jurul vârstei de 6 ani. La intrarea în școală, vocabularul copilului cuprinde aproximativ
2500 cuvinte, dintre care 700 -800 fac parte din vocabularul activ. La sfâ rșitul celor cinci clase
primare, copilul ajunge să posede aproximativ 5000 de cuvinte, din care 1500 -1600 să facă
parte din vocabularul activ .
Pentru ca dezvoltarea limbajului să fie la un nivel cât mai ridicat este necesar să se
cunoască factorii care i nfluențează dezvoltarea limbajului și să se țină cont de influențele pe
care aceștia îi exercită asupra personalității copilului. De aceea, în urmărirea exprimării
micului școlar se acordă o atenție deosebită acordului atributului cu substantivul, acordulu i
între persoană -timp și folosirii corecte a adverbelor de timp: azi, ieri, mâine.
6
Figura I.1. Factori care influențează dezvoltarea limbajului și comunicării
Limbaju l școlarului mic se dezvoltă nu numai în sensul îmbogățirii vocabularului
pasiv și a ctiv, ci și în sensul formării și însușirii corecte a unor reguli de comunicare :
se precizează în mintea sa sinonimele, omonimele și antonimele;
la eventualele regionalisme sau arhaisme se însușesc echivalentele exprimării
literare /curente ;
crește capacita tea de pronunție a cuvintelor (odată cu dezvoltarea corespunzătoare a
auzului fonetic);
treptat se remediază eventualele dezacorduri gramaticale;
în a doua subetapă a vârstei școlare mici se manifestă în mod evident limbajul pentru
sine (limbajul interior) ;
la vârsta de 6 ani, datorită schimbării danturii provizorii, rezonatorul bucal al vorbirii
este discret afectat;
în scriere apar eliziuni –omisiuni de litere, înlocuiri, si altele.
Există și alte diferențe dintre copii în ceea ce privește vorbirea – bogăț ia, consistența,
claritatea acesteia, specificul vocabularului activ, structura propozițiilor, debitul verbal,
repetiția, defectele de pronunție .
La 6 ani copilul este atras de povești, basme și povestiri cu acțiuni liniare, atractive, cu
dimensiuni potri vite vârstei și cu un număr mic de personaje. Ei pot reda conținutul acestor
7
texte, pe fragmente sau în întregime, pot identifica consecințele comportamentului unor
personaje, ceea ce relevă valențele formative ale literaturii pentru copii.
Dezvoltarea lim bajului permite elevului să realizeze operații în plan mental,
verbalizând acțiuni pe care le -a săvârșit în plan concret, obiectual. Prin literatură copiii încep
să-și formeze un limbaj interior. Ei încearcă să -și însușească anumite roluri sau să imite
personaje din texte literare. De asemenea, de la această vârstă poezia devine accesibilă la
nivel de înțelegere și încep să trăiască sentimente și emoții generate de textul liric în versuri.
Tipurile de compuneri și genurile de finaluri ale povestirilor crea te de copii, reprezintă
și ele tot atâtea diferențe dintre copii în ceea ce privește limbajul lor, de data aceasta fiind
vorba despre fixarea structurilor de profunzime ale limbajului de ansamblu și fixarea
limbaj ului literar.
Dezvoltarea imaginației – Imaginația este puternic implicată în viața intelectuală și
emoțională a școlarului mic, întrucât o solicită întreaga activitate școlară, dar în mod deosebit,
activitățile ludice unde are loc o îmbinare a imaginației creatoare cu cea reproductivă . În
perioad a școlară mică se dezvoltă mult imaginația reproductivă, dar nu și creatoare.
Imaginația reproductivă este solicitată mereu și activă în procesul înțelegerii și
învățării, ea animând schemele mintale ale copiilor și reîncărcând conceptele sale cu cazuri
particulare posibile, pe când imaginația creatoare este ancorată nu numai în cadrul procesului
de învățământ, ci și în susținerea tendinței de făuritor de lucruri a copilului, care încântat de
produsele fanteziei sale, încearcă să construiască obiecte (dese ne, jocuri, figurine din castane
și chibrituri, zmee, etc), adesea reușite, încurajatoare pentru tentativele sale de creație.
Conform teoriei lui Vîgotsky, imaginația micilor școlari este foarte variată și bogată,
copilul reușind să proiecteze dorințele lui dincolo de ceea ce este real, accentuând
individualul, subiectivul.
I. 4. Afectivitatea, voința și motivația – manifestări specifice școlarului mic
Comparând afectivitatea cu celelalte planuri ale dezvoltării psihice a școlarului mic s -a
făcut apreciere a că aceasta este eclipsată de celelalte sau că la această vârstă se trece printr -o
perioadă de latență afectivă (autorii de orientare psihanalitică).
Una din caracteristicile afectivității școlarului mic este evoluția ei discretă, latentă.
Emoțiile, dispozițiile, sentimentele copilului s unt mai puțin exteriorizate, atâ t cele pozitive cât
și cele negative. Cu privire la acestea din urmă, se constată că tind să fie mai mu lt trăite în
tăcere, copilul îns uși punând pe prim plan felul în care răspunde la cerin țele școlii. Contactul
cu noul mediu – școala și problemele de adaptare intensifică răspunsurile afective și le fac să
se succeadă uneori cu mare viteză și să se intensifice.
8
Un aspect foarte important al dezvoltării afective este imaginea de sine a copil ului.
Copilul observă, simte cum este tratat de învățătoare și de către ceilalți colegi, înregistrează
aprecierile la adresa lui și le exteriorizează. Începe astfel să -și schițeze propria imagine de
sine. Dacă aceasta este pozitivă, acesta devine din de în ce mai sigur pe el, iar eventualele
mici insuccese școlare le va considera accidente. Dacă însă imaginea este negativă, copilul va
fi din ce în ce mai neîncrezător în sine, mai nesigur pe el, și va fi în permanență preocupat de
propriile neîmpliniri.
Dacă elevul este nemulțumit de propria imagine, va încerca să o ajusteze cel puțin în
ochii celorlalți. El este convins că dacă nu se va adapta cerințelor, va pierde dragostea
părinților și căldura învățătoarei. Dacă nu reușește să obțină rezultate școlare aș teptate, copilul
va găsi alte modalități de a evita răceala, pedeapsa sau reproșul din partea adulților. Va începe
astfel să mintă, să inventeze scuze pentru a -și salva imaginea de sine în ochii celorlalți.
Învățătoarea va trebui să nu -l tensioneze negativ pe copil și se va preocupa să -i creeze stări
care să -i ofere posibilitatea unor simțiri și trăiri sufletești pozitive, optimiste.
Activitatea școlară prin conținuturile și prin sistemul nou de relații pe care le implică
îmbogățește și dezvoltă emoțiile ș i sentimentele copilului și anume:
emoțiile și sentimentele intelectuale : satisfacția rezolvării unei sarcini dificil e, a unei
probleme complicate, dispoziția stenică dată de succesul școlar și întristarea
ocazionată de insucces, certitudinea, uimirea, cur iozitatea și d orința copilului trăite de
acesta în raport cu noile cunoștințe);
emoțiile și sentimentele socio -morale : emoțiile provocate de micile grupuri aflate în
întrecere în clasă, de succesele clasei, de solidaritate, de apartenență la clasă, respect ul
și dragostea de părinți, învățător, ș.a;
emoțiile și sentimentele estetice : trăite în fața valorilor estetice, îndeosebi a
frumuseților din natură, artă, procesul de creație ocazionat de unele obiecte de
învățământ, vizionarea de spectacole pentru copii , lecturile literare.
De asemenea, după fazele inițiale de adaptare la noul mediu se constantă o creștere a
capacităților de autocontrol asupra condițiilor emoțional expresive. Ei se adaptează
astfel cel mai bine la cerințele de desfășurare a lecțiilor și reușesc să comunice mai
bine unii cu alții.
De mare importanță rămân legăturile afective cu părinții mai ales acum când copiii se
confruntă cu sarcini numeroase și adesea dificile. Dragostea necondiționată a părinților este
un important factor de securiza re și sprijin pentru a trece peste dificultăți și unele insuccese.
9
Pot chiar să simuleze cu succes suferința și tristețea mai ales când doresc să ascundă ceva
părinților.
Voința școlarului, care în mod particular se manifestă ca efort, angajare a energiei
psihice, încredere și răbdare în activitatea de învățare, poate fi subminată, slăbită , tocmai de
aceste trăiri negative (timiditatea, gelozia), ca și de incapacitatea mentală. În cazurile extreme
de acest gen, remediul este reorganizarea activității în an samblu a copilului în cauză, astfel
încât aceasta să devi nă realizabilă și confortabilă.
Școlarul mic reușește progresiv să -și fixeze din ce în ce mai multe scopuri și să se
mobilizeze astfel încât să le realizeze fără intervenția unor stimuli din afară. E nevoie de
perseverență și consecvență în îndeplinirea sarcinilor.
Motivația școlarului mic este, pe de o parte, o premisă a adaptării bune la școală și pe
de altă parte o zonă de progres sprijinit de școală. Cele mai importante schimbări se petrec în
structura motivației pentru școală și anume:
la intrarea în școală există o motivație extrinsecă, dar de semnificație personală pentru
învățare, cum ar fi: dorința de a respecta cerințele părinților și a le păstra dragostea,
urmarea exemplului fraților mai ma ri, plăcerea de a fi considerat important, etc.
începe să se dezvolte o motivație intrinsecă începând cu amplificarea curiozității
epistemice și continuând cu formarea intereselor cognitive tot mai stabile și mai
eficiente.
La școlarul mic sunt și alte str ucturi motivaționale care susțin celelalte activități în
care acesta se implică, așa cum ar fi:
interesul pentru joc ce trebuie satisfăcut zilnic;
atracția către grupul de copii;
interesul pentru lectură care începe să se manifeste începând cu clasa a III -a a
IV-a;
atracția către tehnică la băieți;
plăcerea lucrului la calculator;
dorința zilnică de a viziona programe TV pentru copii;
alcătuirea de colecții care acum sunt eterogene și puțin valoroase, dar le pot
cultiva spiritul de ordine și disciplină și s usțin relațiile de comunicare dintre ei.
Când exigențele față de elev sunt exagerate în raport cu posibilitățile sale ori cu
interesele sale pentru cunoștințe, atunci ele sunt trăite ca niște presiuni interne, care îl
îndeamnă, din exterior însă pe școlar să învețe; pedeapsa, lauda, nota sunt asemenea presiuni
și constituie motive extrinseci pentru învățare. Deși predominante la această vârstă, ca și
10
motivele personale, motivele extrinseci nu sunt ideale, întrucât eficiența lor este mai mică în
comparație c u aceea a motivelor intrinseci pentru învățare. Asemenea motive sunt interesul
cognitiv, curiozitatea, dorințele de experiențe noi. Acestea susțin activitatea de învățare prin
ea însăși, nu mai e necesară recompensa, lauda, pedeapsa, întrecerea, rivalități le, nota mare
pentru învățare. Satisfacția aflării unor noutăți interesante prin învățare este suficientă.
Învățarea însăși aduce satisfacția și susține efortul de înțelegere, memorare, deci de învățare.
Există o rela ție pozitivă între statutul sociometri c înalt în clasă a elevului și stabilitatea
sa emoțională, ca și între succesul școlar al acestuia și stabilitatea sa emotională amintită.
Aceasta deoarece afecțiunea, simpatia, încrederea, performanțele și tutela caldă a adulților
destind comportamentul, ameliorează motivația elevului. Dimpotrivă teama, timiditatea
excesivă, gelozia înlătură calmul și posibilitatea sa de a se concentra asupra cunoștințelor, mai
ales atunci când răspunde.
I.4.1. Specificul atenției școlarului mic
Dezvoltarea atenției – Unii autori sunt de părere că atenția școlarului mic are încă
drept excitant principal noutatea, caracterul inedit al evenimentelor, ea fiind așadar
predominant spontană, involuntară.
Ciclul primar exercită câteva influențe hotărâtoare pentru dezvoltarea ate nției astfel că,
în acest interval al vieții se obțin cele mai importante perfecționari ale acesteia. Prin urmare:
a) școala solicită permanent și siste matic atenția copilului dezvoltâ nd-o și modelând -o după
specificul sarcinilor cognitive;
b) sunt mai bin e dezvoltate unele însușiri ale atenției iar altele sunt formate în acest stadiu;
c) este special antrenată atenția voluntară;
Ca urmare a acestor influențe progresele atenției în acest stadiu sunt următoarele:
La intrarea în clasa pregătitoare concentrare a atenției poate fi fluctuantă și astfel, copiii pot
face greșeli chiar când au cunoștințe corespunzătoare, dar apoi se obține gradul necesar de
manifestare a acestei însușiri;
La început atenția copiilor nu este perfect modelată în raport cu fazele activi tăților din clasă și
deci nu pot să se concentreze mai tare în anumite momente și să se re laxeze în altele așa că se
întâmplă să le scape unele aspecte imp ortante ;
La cei din clasele pregătitoare/ I se constantă o tendință accent uată către distragerea atenț iei
dacă intervin fel de fel de zgomote în mediul ambian t (chiar și căderea unui creion) – în special
în cazul copiilor al căror stil predominant de învățare este cel auditiv – și acest ea ar putea
influența prestația lor școlară, dar dezvoltarea treptată a r eglajelor voluntare diminuează foarte
mult acest fenomen;
11
Crește stabilitatea atenției până la 30 -35 de minute în clasa pregătitoare la 40 -45 de minute în
clasa I ;
Distributivitatea redusă în primele săptămâni de școală sporește în următorul interval și
facilitează îndeplinirea sarcini lor și recepționarea mesajelor î nvățătoarei;
Volu mul atenției crește în a doua pa rte a stadiului;
Trebuie să fie rezolvate cazurile de neatenție cronică ce pot avea fie cauze organice (stare de
boală, de convalescență, de disf uncționalități hormonale) sau educaționale (existența unor
interese mai puternice decât cele școlare; insuficienta pregătire din punct de vedere
motivațional a copilului pentru școală).
Există și multe forme de neatenție la lecție, de exemplu prin distrag ere (atenție la
altceva), „stingerile” sau „devalorizările” atenției datorate banalității unor informații,
devalorizările afective, opozante, provocate de repetițiile excesive ale unor informații, precum
și stările de neatenție provocate de rezonanțele uno r evenimente importante pentru copil, cum
ar fi jocul sau conflictul din recreația anterioară, ori provocate de oboseală, sup raîncărcare și
surmenaj școlar.
12
CAPITOLUL II
CLASA PREGĂTITOARE – TRECEREA DE LA GRĂDINIȚĂ LA ȘCOALĂ
II.1. Dezvoltarea factorilor peronalității copilului prin implementarea clasei
pregătitoare
Investiția în educația copiilor aduce prosperitate și profituri maxime pe termen lung,
atât pentru părinți, cât și pentru copii.
În România, până în anul 2012, debutul șco larității obligatorii era la vârsta de 7 ani
când elevul începea clasa I, de multe ori fără să fii frecventat grădinița. În acest context
trecerea bruscă de la jocurile copilăriei la activitățile intelectuale era de cele mai multe ori o
experiență traumati zantă .
În consecință, Noua Lege a Educației Naționale introduce în învățământul primar
obligatoriu clasa pregătitoare, cu durata de un an de zile, pe care copilul o va parcurge înainte
de a intra în clasa I. Implementarea clasei pregătitoare în ciclul pri mar a fost datorată faptului
că în majoritatea țărilor europene debutul școlarității se realizează la o vârstă timpurie, iar
astfel socializarea într -un mediu organizat este benefic ă dezvoltării personalității copilului.
Clasa pregătitoare realizează tran ziția treptată a copiilor de la grădiniță la viața școlară,
scopul fundamental al acestei clase fiind acomodarea cu activitățile școlare și alfabetizarea
inițială. Accesul copiilor la clasa pregătitoare le dă posibilitatea pregătirii pentru începerea
activ ității școlare și dezvoltării optime a proceselor psihice de cunoaștere.
Clasa pregătitoare asigură trecerea gradată a copilului de la educația din familie și
grădiniță la formarea inițială asigurată de școală. Continuitatea dintre învățământul preșcolar
și cel primar trebuie să aibă la bază următoarele elemente:
– Continuitatea curriculumului(programă, mijloace și metode didactice);
– Abordarea unui curriculum integrat;
– Managementul grupului (amenajarea spațiului de lucru, numărul elevilor, tratarea
diferenți ată în funcție de particularitățile individuale ale elevilor)
– Relații de parteneriat inter -insituționale.
Clasa pregătitoare are în vedere „ dezvoltarea fizică, socio -emoțională, cognitivă, a
limbajului și comunicării, precum și a capacităților și atitudini lor de învățare”, asigurând
baza de plecare în vederea dezvoltării celor opt competențe cheie. Ciclul primar are rolul de a
continua demersul de dezvoltare a acestor domenii. (Legea Educației Naționale nr. 1/2011)
II.2. Clasa pregătitoare între continuitat e și inovare
În ultimele decenii s -a constat o preocupare intensă pentru pregătirea mai bună a
copilului pentru școală. Astfel, Legea Învățământului nr. 84/1995, revizuită, a realizat un pas
13
important în vederea generalizării grupei pregătitoare de la gră diniță, aspect stipulat în art. 19
(1) al Legii: „ Pentru asigurarea continuității între învățământul preșcolar și cel primar se
generalizează grupa mare, pregătitoare pentru școală.”
În intervalul 2002 – 2005 s -a derulat programul educațional: „ Generaliza rea grupei
pregătitoare în învățământul preșcolar din România”, care a contribuit la dezvoltarea
progresivă a acestui segment al ciclului preșcolar, obiectivele sale vizând:
– Cuprinderea și menșinerea în sistemul de învățământ obligatoriu a tuturor copiilor de
5-6/7 ani;
– Pregătirea pentru școală și viață a acestei grupe de vârstă și prevenirea abandonului
școlar, analfabetismului, a consumului de droguri, a violenței, etc, care ar putea să
apară pe traseul școlarizării viitoare;
– Experimentarea unui parteneri at eficient cu familia care, cultivat cu multă grijă, să
aibă continuitatea pe tot parcursul școlarizării copilului în învățământul obligatoriu;
– Dezvoltarea unor programe de formare continuă pentru cadrele didactice care
răspund de atingerea obiectivelor e ducaționale în cadrul aceluiași ciclu curriculare (
ciclul achizițiilor fundamentale).
După 2005 a apărut un alt document de referință care a prins contur: „Strategia
privind educația timpurie” (finalizată în 2010). Acest document prezintă aspecte care fac
referire la participarea copiilor de 5 -6/7 ani în programul de educație preșcolară și la eficiența
educației oferite în grădiniță. Alte programe integrate pentru creșterea accesului la educație și
nivelului educațional al copiilor din comunitățile defavori zate:„Toți la grădiniță, toți în clasa
I”- 2008 -2009.
În urma tuturor inițiativelor care s -au luat în privința eficienței școlarizării obligatorii a
copiilor de 5 -6/7 ani, în anul școlar 2012 -2013 s -a introdus clasa pregătitoare în învățământul
obligatoriu , ca făcând parte din învățământul primar, ciclul achizițiilor fundamentale.
Documentul care a stat la baza acestei decizii este Legea Educației Naționale nr. 1/2011 care
oferă cadru juridic/reglator de organizare și funcționare a clasei pregătitoare.
În anul școlar 2013 -2014 s -a menținut poziționarea clasei pregătitoare în cadrul
sistemului național de învățământ obligatoriu și totodată s -au elaborat noi programe școlare
care valorifică experiența de învățare acumulată până la vârsta de 7 ani, inclusiv în clasa
pregătitoare.
În ceea ce privește elementele de noutate prezente la clasa pregătitoare, se poate
realiza o analiză comparativă a programelor aprobate prin OMECT 4686/2003, OMECTS
3656/2012 și OMEN 3418/2013.
14
Referitor la vârsta de înscriere a copiilo r în clasa pregătitoare, legea stabilește și
reglementează faptul că vârsta de 6 ani este optimă din acest punct de vedere și că poate fi
depășită, ajungându -se la maxim 8 ani, în cazul copiilor cu cerințe educative speciale. Copiii
care împlinesc 6 ani pâ nă la sfârșitul anului calendaristic pot fi înscriși în clasa pregătitoare în
urma unei evaluări psihosomatice, realizate de către un psiholog școlar.
Referindu -se la curriculum, legea precizează, pe de o parte, orientarea curriculumului
național pentru în vățământul primar și gimnazial în funcție de cele opt domenii de
competențe -cheie și, pe de altă parte, specificitatea currculumului pentru clasa pregătitoare
care urmărește dezvoltarea fizică și motrică, socioemoțională, cognitivă, a limbajului și
comunic ării, precum și dezvoltarea capacităților și atitudinilor în învățare, asigurând,
totodată, punțile către dezvoltarea celor opt competențe -cheie.
Scopul evaluării la nivelul clasei pregătitoare, și nu numai, este unul formativ –
informativ și presupune optim izarea învățării. În evaluarea elevilor din clasa pregătitoare,
cadrele didactice vor avea în vedere: orientarea și optimizarea învățării urmărind dezvoltarea
fizică, socioemoțională, cognitivă, a limbajului și comunicării, precum și dezvoltarea
capacități lor și atitudinilor de învățare (…) elaborând, la final, un raport cu privire la toate
aceste aspecte.
Clasa pregătitoare presupune respectarea particularităților de vârstă și individuale ale
elevilor, iar în acest sens este necesară o abordare specifică educației timpurii, bazată
îndeosebi pe stimularea învățării prin joc, care să ofere în același timp o plajă largă de
diferențiere a demersului didactic, în funcție de nivelul variat de achiziții ale elevilor. De
aceea experiențele de învățare propuse ele vilor sugerează modalități concrete prin care pot fi
exersate și formate competențele cheie.
Etapei preabecedare, care presupune studierea și exersarea elementelor pregătitoare, i
se alocă un an întreg în comparație cu 6 -8 săptămâni, cât exista înainte. De aceea noua
programă include la Comunicare în Limba Română trasarea elementelor grafice care intră în
componența literelor de mână: puncte, linii, bastonașe, zale, bucle, semiovale, nodulețe
(competența specifică 4.1). Aceasta presupune exersarea musculatu rii fine a mâinii și
coordonarea vizual -auditiv -motrică, elemente absolut necesare pentru învățarea scrierii de
mâna în clasa I. În clasa pregătitoare aceste exerciții pot fi realizate cu resurse variate:
plastilină, bețișoare, sârmă plușată, nisip, tablă, suport electronic, etc. și prin diferite activități
cu caracter ludic. De exemplu, activitatea poate fi organizată pe ateliere de lucru simultane,
astfel încât să existe varietate, să poată fi mai bine urmărite și supravegheate atelierele cu grad
de dific ultate sporit. În programa veche, acesta era un element de conținut prevăzut pentru cei
15
care optau să aloce mai mult de 4 ore pe săptămâna la această disciplină. Noua programă este
construită conform noului plan -cadru, adică pentru 5 ore pe săptămână.
La Matematică și Explorarea Mediului , concentrul numeric de operare este 0 -31,
pentru a realiza atât progresul față de grupa mare, cât și corelarea cu celelalte elemente de
conținut care vizează reperele temporale: ziua, săptămâna, luna, anotimpurile, anul. În ainte de
introducerea clasei pregătitoare, această pregătire a elevilor se realiza în primele 6 -8
săptămâni din clasa I, când se exersau compunerea, descompunerea, scrierea, citirea,
compararea și ordonarea numerelor de la 0 la 10. Având în vedere faptul c ă acum această
perioadă de pregătire se realizează pe parcursul unui întreg an școlar, noua programă de
Matematică și Explorarea Mediului este construită pentru un concentru mai larg 0 -31, propus
de vechea programă. Vechea programă conținea patru competenț e care vizau, în regim de
extindere, recunoașterea numerelor în concentrul 0 -31, compararea cardinalelor unei mulțimi,
sesizarea magnitudinii unui număr și identificarea cardinalului unei mulțimi la care s -au
pus/s -au scos 1 -5 elemente, în concentrul 0 -31. Alte trei competențe vizau realizarea de
adunări și scăderi cu 1 -2 unități, în concentrul 0 -10. Adaptarea a fost considerată necesară
pentru a realiza o cât mai bună valorificare a timpului școlar și pentru a asigura elevilor o
pregătire care să le facili teze parcurgerea clasei I. Astfel, programa nouă conține competențe
care vizează: recunoașterea, formarea, citirea, scrierea cu cifre, compararea și ordonarea
numerelor, în etape: de la 0 la 10, de la 10 la 20, de la 30 la 31; efectuarea de adunări și
scăderi în concentrul 0 -31, prin adăugarea/extragerea a 1 -5 elemente dintr -o mulțime dată,
folosind numărarea de obiecte sau imagini, calculatorul, metoda balanței; rezolvarea de
probleme în care intervin operații de adunare sau scădere cu 1 -5 unități în conce ntrul 0 -31, cu
ajutorul obiectelor, folosind jocuri de rol care să îi pună în situații întâlnite în viața reală (La
cumpărături, În parc, La piață, La cinema, etc.); realizarea unor schimburi echivalente valoric
folosind reprezentări neconvenționale în pro bleme -joc simple, de tip venituri -cheltuieli, cu
numere în concentrul 0 -31. Adunările și scăderile sunt prevăzute a fi realizate prin numărare
sau cu suport intuitiv. Câteva contexte de folosire a numerelor până la 31, ușor de explorat și
utilizat la clasa pregătitoare, sunt: identificarea zilei în cadrul lunii din care face parte;
numărarea elevilor prezenți și identificarea numărului de elevi absenți; sondarea preferințelor
elevilor pentru diverse jocuri, jucării, animale, personaje, flori, etc.
Față de p rograma aprobată prin OMECTS 3656/2012, noua programă introduce ca
noutate cuboidul, cubul și sfera existând și în programa veche. Competența care se dorește a fi
formată pe parcursul clasei pregătitoare vizează identificarea acestor corpuri geometrice (cu b,
cuboid, sferă) în obiecte manipulate de copii și în mediul înconjurător. În acest sens, sunt
16
propuse activități de învățare în care elevii să le recunoască și să le denumească, precum
jocurile de construcții folosind piese din lemn sau plastic, descrier ea unor corpuri geometrice
din mediul apropiat(cub: cutie, zar, piesă din trusa de construcții; cuboid: camera, sala de
clasă, cutii, dulap, pat, bloc; sferă: minge, bilă, Soarele, Luna), construirea unor obiecte
uzuale având formă de cub sau cuboid.
Mater ialul didactic sugerat în activitățile de învățare propuse nu are caracter de
obligativitate. Activitățile de învățare sunt sugestii pentru formarea competențelor. Ele pot și
trebuie adaptate specificului fiecărei clase, inclusiv în funcție de resursele de care dispune
fiecare cadru didactic care predă la clasa pregătitoare.
II.3. Predarea integrată la clasa pregătitoare
Predarea integrată reprezintă o necesitat e în sistemul de învățământ actual unde
realizarea de conexiuni din diverse planuri este un dezi derat în realizarea și desfășurarea
tuturor activităților instructiv -educative. Cadrul didactic trebuie să urmărească permanent
realizarea de conexiuni, prin oferirea unor contexte de învățare relevante pentru realitatea
cotidiană a elevului de clasă pregă titoare, care să îl mențină amplasat în mediul cunoscut și
care să fie totodată atractive, instructive și folositoare.
Integrarea conținuturilor vizează stabilirea de relații strânse, convergențe între
elemente precum: concepte, abilități, valori aparținân d disciplinelor școlare distincte. Din
acest punct de vedere, literatura de specialitate identifică următoarele posibilități:
Integrare intradisciplinară;
Integrare multidisciplinară;
Integrare pluridisciplinară;
Integrare transdisciplinară.
Față de proiec tarea didactică tradițională centrată pe lecție, proiectarea integrată
prezintă următoarele avantaje:
Creează un mediu de învățare coerent, unde așteptările elevilor devin mai clare pe
termen lung;
Implică profesorul în anticipări didactice pe termen mediu și lung, cu răgaz pe
ritmurile de învățare variate ale elevilor.
Predarea integrată este o strategie care presupune schimbări nu numai în planul
organizării conținuturilor, ci și în ambianța predării și învățării. Punctul de pornire în
domeniul proiectăr ii și implementării curriculumului îl constituie elevul și experiența sa.
17
În vederea organizării integrate a conținuturilor învățării este necesar ca profesorul să
elaboreze pentru fiecare elev un flexibil „puzzle story” de design instrucțional în concorda nță
cu stilurile de învățare prezente în clasă. Astfel, sunt necesare transformări în demersul de
concepere a traseului strategic prin raportare la tipul de învățare promovat, la specificul
organizării experiențelor de învățare într -un context larg, global , promovat de perspectivele
noi de integrare curriculară. ANEXA 6
II.4. Domeniile de dezvoltare din perspectiva clasei pregătitoare
Conceptul de „domeniu de dezvoltare” a fost utilizat în secolul XX pentru a desemna
dezvoltarea copilului încă de la naștere .
În România, domeniile de dezvoltare au fost abordate științific și au fost prezentate
detaliat în lucrarea „Repere fundamentale privind învățarea și dezvoltarea timpurie a
copilului de la naștere la 7 ani ”, care reflectă, totodată, contextul internațion al al cercetărilor
și preocupărilor în domeniul educației timpurii.
„ Acest document de politică educațională a fost elaborat în 2007 cu sprijinul Reprezentanței
UNICEF din România, printr -un proces consultativ la care au participat specialiști în
educația și dezvoltarea copilului mic de la naștere la 7 ani. Scopul elaborării acestui
document a fost acela de a pune bazele unui sistem de documente de politică privind
educația, îngrijirea și protecția copilului mic de la naștere la 7 ani, care să asigure o
perspectivă și abordare unitară a perioadei copilăriei timpurii, prin care să fie promovate
drepturile copilului și să -i asigure acestuia condițiile optime pentru cel mai bun start în
viață.” (Curriculum pentru învățământul preșcolar, MECTS, pag. 14)
18
Figura II.1 . Domeniile de dezvoltare din perspectiva clasei pregătitoare
II.4.1. Domeniul dezvoltării fizice și motrice
Domeniul dezvoltării fizice cuprinde o gamă largă de deprinderi și abilități( de la
mișcări largi, cum sunt săritul, alergarea, până la mișcări fine de tipul realizării desenelor sau
modelare), dar și coordonarea, dezvoltarea senzorială, alături de cunoștințe și practici
referitoare la igiena personală, alimentație sănătoasă, practici de menținere a sănătății și
securității personale.
19
Figura II.2. Dimensiuni ale domeniului de dezvoltare fizică, sănătate și igienă personală
Dezvoltarea fizică se referă la procesele de creștere și dezvoltare a organismului uman,
reflectate la nivelul indicatorilor antropometrici: în ălțime, greutate, precum și a indicelui de
masă corporală (ca expresie a relației dintre înălțime și greutate). Dezvoltarea fizică reprezintă
indicator al stării de sănătate a copilului și reprezintă un reper pentru vârsta biologică a
acestuia. Un copil cu un corp armonios, cu o postură corectă, prezintă premisele unei evoluții
favorabile în procesul de creștere și dezvoltare.
Conceptul de motricitate exprimă însușirea ființei umane de a reacționa prin
intermediul aparatului locomotor la stimului interni ș i externi, sub foma unei mișcări.
Dezvoltarea motrică a copilului este expresia mai multor factori: somatici, funcționali,
pshologici. Ca urmare, un bun nivel de motricitate reprezintă stadiul de dezvoltare atins și un
factor de reușită în activitatea școl ară. În ceea ce privește dezvoltarea motrică a copilului de 6
ani, acesta se află în stadiul de maturizare a mișcărilor fundamentale, fază în care se formează
și consolidează deprinderile locomotorii (mers, alergare, săritură, cățărare, trecere peste
obsta cole, etc.), de manevrare(aruncare, prindere, lovire, etc.) și de stabilitate (răsuciri,
întoarceri, menținerea echilibrului, etc.). Acest stadiu se poate atinge pentru majoritatea
mișcărilor în jurul vârstei de 6 ani
II.4.2. Domeniul dezvoltării sociale ș i emoționale
Dezvoltarea emoțională a individului este strâns legată de debutul vieții sociale a
copilului, de capacitatea lui de a stabili și menține interacțiuni cu copiii și adulții.
Interacțiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înșiși și lumea din jur.
Dezvoltarea emoțională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a -și percepe și exprima
emoțiile, de a înțelege și răspunde emoțiilor celorlalți, precum și dezvoltarea conceptului de
20
sine. În strânsă corelație cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului,
care influențează decisiv procesul de învățare.
Competența socială și emoțională se referă la abilitatea copilului de a percepe, de a
înțelege, de a procesa, de a manageria și de a exprima apecte sociale și e moționale ale
propriei vieți ce se reflectă în abilități sociale, abilități interpersonale, abilități
intrapersonale și inteligență emoțională.
Figura II.3. Dimensiuni ale domeniului de dezvoltare socio -emoțională
Dezvoltarea emoțională și socială rep rezintă unul dintre principalii factori ai
dezvoltării stării de bine a copiilor, fiind una dintre premisele adaptării optime a acestora la
cerințele mediului înconjurător. Aceasta constituie frundamentul relațiilor și interacțiunilor
copiilor de acasă, de la școală și din mediul apropiat, influențând în mod semnificativ
succesul acestora la școală și în societate. Aceste interacțiuni stimulează dezvoltarea socio –
emoțională a copiilor. Între cele două planuri, social și emoțional, există o strânsă legătură,
ambele se completează reciproc și sunt interdependente.
II.4.3. Domeniul dezvoltării cognitive
Dezvoltarea cognitivă a fost definită în termenii abilității copilului de a înțelege
relațiile dintre obiecte, fenomene, evenimente și persoane, dincolo de car acteristicile lor fizic
(„Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani”, MECT,
2008).
21
La vârsta de 6 ani, copilul se află într -o perioadă de tranziție de la o etapă la alta pe
multiple planuri, inclusiv cognitiv. Dacă domen iul de dezvoltare cognitivă presupune
senzațiile și percepția, reprezentările și gândirea, memoria și imaginația, adică procesele de
prelucrare primară și secundară a informației, pentru copilul de 6 ani acesta cuprinde
fundamental: percepțiile, reprezentă rile, gândirea, memoria și imaginația.
În ceea ce privește copilul de 6 ani, domeniul de dezvoltare cognitivă este acoperit de
mecanismele de prelucrare primară și secundară a informației. Deși se bazează pe prelucrările
primare, la 6 ani, copilul este pr opulsat către un nou nivel de dezvoltare cognitivă, fapt ce îl
orientează spre depășirea unor bariere de cunoaștere întâlnite în situațiile perceptive implicând
noi valențe ale gândirii și redefinid anumiți parametri ai imaginației.
Figura II.4 Dimensiuni ale domeniului de dezvoltare cognitivă
La clasa pregătitoare sunt vizate două obiective majore: adaptarea școlară și
alfabetizarea inițială. În consecință se urmărește:
Asimilarea elementelor de bază ale principalelor limbaje convenționale (ci tit, scris și
calcul matematic)
Stimularea elevului în vedera perceperii, cunoașterii și adaptării la mediul apropiat
Formarea motivației pentru învățare.
II.4.4. Domeniul dezvo ltării limbajului și comunicării
Comunicarea „permite influențarea educative f ormative a individului. În lipsa
comunicării, individul rămâne la nivelul dezvoltării biologice, rămâne izolat, inapt pentru
interacțiunea socială, privat de capacitatea de integrare în colectivitate.” (M. Zlate, 200 0,
p.189)
22
Clasa pregătitoare are un rol deosebit de important în formarea și dezvoltarea
limbajului, asigurând condițiile propice fiecărui copil de a aborda învățarea cu șanse sporite.
Domeniul de dezvoltare a limbajului și comunicării este important pentru formarea și
dezvoltarea copilului deo arece limbajul îl ajută pe copil să comunici cu cei din jur, îl ajută să –
și exprime ideile și sentimentele/stările/trăirile, să cunoască mediul înconjurător.
Dezvoltarea limbajului și a comunicării în clasa pregătitoare presupune însușirea de
către elevi a unui număr de cuvinte corespunzător vârstei, care să facă parte din vocabularul
activ al acestora și formarea deprinderilor de exprimare, adică folosirea corectă a acestor
cuvinte în diferite situații de comunicare.
Acest domeniu contribuie la formarea următoarelor competențe de bază:
Utilizarea de modalități de comunicare, într -o varietate de situații;
Utilizarea eficace a instrumentelor necesare educației pe tot parcursul vieții.
Figura II.5. Dimensiuni ale domeniului de dezvoltare a l imbajului și comunicării
II.4.5. Domeniul dezvoltării capacităților și atitudinilor de învățare
Pregătirea preșcolarului pentru integrarea școlară se înscrie ca un obiectiv major al
grădiniței de copii, care trebuie să asigure condiții normale pentru con tinuitatea dintre
grădiniță și școală. Realizarea unei legături funcționale de continuitate între grădiniță și școală
presupune analiza tuturor componentelor procesului de învățământ – obiective, conținuturi,
23
metodologie, forme de organizare, la nivelul în vățământului primar, și depistarea acelor
capacitate intelectuale, affective și voliționale, care trebuie formate la copiii preșcolari, pentru
adaptarea ușoară și fără traume la regimul activității școlare. (Oprescu, 2007, p.82)
Noul curriculum preșcolar este axat mai mult pe pregătirea copilului pentru școală –
cuprinzând și subdomenii precum „premisele citit -scrisului” și domeniul „atitudini față de
învățare” în care accentul e pus pe cultivarea motivației intrinseci a învățării. (Munteanu,
2010).
Figur a II.6. Dimensiuni ale domeniului „Capacități și atitudini în învățare”
24
CAPITOLUL III
VERIFICAREA EXPERIMENTALĂ A IMPACTULUI TRECERII LA
CLASA PREGĂTITOARE ASUPRA ATITUDINILOR FAȚĂ DE
ȘCOALĂ LA ȘCOLARUL MIC
MOTTO : „Spune -mi și o să uit,
Arată -mi și și poate n -o să-mi amintesc.
Implică -mă și o să înțeleg”
(proverb american)
III.1. PREMISELE TEORETICE ALE CERCETĂRII APLICATIVE
Introducerea clasei pregătitoare în ciclul primar a declanșat o mulțime de păreri pro și
contra. La început, această inițiativă a fost considerată o aberație și un lucru inutil, însă cu
timpul, atât pe parcursul anului școlar 2012 -2013, cât și în prezent, s -a dovedit utilitatea și
necesitatea introducerii clasei pregătitoare la școală.
În primul rând, coborârea vârstei de începere a învățământului obligatoriu se
fundamentează pe studiile realizate la nivel internațional. Informațiile oferite de Eurydice,
referitoare la învățământul obligatoriu în anul școlar 2012 -2013, arată că, în majoritatea țărilor
europene, debutul școlarității se realizează la vârsta de șase ani, existând și țări la care vârsta
de intrare în școală a coborât la 5 și chiar 4 ani. Cu toate acestea, unii părinți au fost îngrijorați
la auzul inițiativei de a înscrie copiii de 6 ani la școală, considerând că până la 7 ani, mediul
propice dezvoltări i copilului este grădinița.
Pentru sistemul de învățământ românesc nu vârsta era elementul de noutate, ci
specificul clasei pregătitoare care se dorește a fi puntea de legătură dintre grădiniță și școală,
cu rolul de a facilita adaptarea și integrarea co pilului în mediul școlar.
Clasa pregătitoare asigură baza de plecare pentru dezvoltarea celor opt competențe
cheie prin dezvoltarea fizică, socio -emoțională, cognitivă, a limbajului și comunicării, precum
și dezvoltarea capacităților și atitudinilor în î nvățare.
Premisa realizării acestei cercetări constă în identificarea aspectelor pozitive și
negative ale introducerii clasei pregătitoare în ciclul primar urmărind stabilirea unor concluzii
privind impactul pe care l -a avut această trecere asupra atitudin ilor de învățare a elevilor. Prin
identificarea și aplicarea unor tehnici simple care sprijină învățarea și succesul școlar se
urmărește adaptarea copilului la cerințele școlii, identificarea aspectelor specifice activității
școlare, stabilirea unui climat optim desfășurării procesului de învățământ.
25
În cadrul acestei cercetări am urmărit permanent felul în care elevul face față cerințelor
școlii, nivelul de interes manifestat pentru școală, progresul realizat de fiecare elev, aplicând
totodată metode vari ate de a explora interesele specifice de învățare ale elevilor.
Prin ce se dovedește eficientă clasa pregătitoare? Sunt fericiți elevii care frecventează
clasa pregătitoare? Cât de multe cunoștințe posedă acești copii? Acestea sunt doar câteva
dintre într ebările la care doresc să găsesc un răspuns relevant prin această cercetare.
III.2. COORDONATELE GENERALE ALE CERCETĂRII
III.2.1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII
Preocupările accentuate privind trecerea copiilor la clasa pregătitoare prev ăzută în
ciclul primar sunt stimulate de recunoașterea faptului că inovațiile aduse în sistemul
educațional românesc sunt de maximă importanță.
Clasa pregătitoare reprezintă liantul între grădiniță și școală asigurând integrarea și
adaptarea mai lină a copiilor spre o ș colarizare de succes. Elevii clasei pregătitoare învață
jucându -se și în același timp se familiarizează cu particularitățile specifice unui cadru mai
riguros. Ei își dezvoltă capacitatea de a comunica, stabilesc primele contacte cu lumea
literelor și a cif relor, învață să observe mediul înconjurător și să interacționeze cu cei din jur
prin: jocuri didactice, activități în echipă, activități de descoperire, activități extracurriculare,
muzică, desen, dans.
Demersul întreprins a avut ca scop atât fundamentare a teoretică a problematicii
abordate, specificul clasei pregătitoare, întemeiată pe valoroase concluzii formulate în
literatura de specialitate, cât și selectarea sau construirea unor tehnici eficiente care contribuie
la schimbarea atitudinilor de învățare a micilor școlari.
Am considerat studiul nu numai util, dar și necesar, deoarece numai prin ameliorarea
permanentă a tuturor factorilor ce influențează învățarea școlară se poate realiza progresul
școlar. Dacă începând din clasa pregătitoare, copiii au o atitudine pozitivă față de școală,
atunci vor fi perseverenți de -a lungul traseului educațional.
Astfel, scopul acestei cercetări este identificarea și prefigurarea unor situații de
învățare integrată, contribuindu -se la îmbunătățirea atitudinilor de înv ățare a elevilor
din clasa pregătitoare .
Pornind de la aceste considerente și pe baza aspectelor teoretice prezentate în capitolele
anterioare, cercetarea realizată urmărește îndeplinirea următoarelor obiective :
desfășurarea unor lecții de dezvoltare pers onală care contribuie la formarea unor
abilități și atitudini de învățare;
26
evaluarea rezultatelor obținute și a progreselor înregistrate, pe linia formării unor
abilități și atitudini de învățare, ca urmare a folosirii unor diversități de tehnici și
strate gii activ -participative: joc didactic, joc de rol, dramatizarea, problematizarea, etc;
identificarea aspectelor pozitive, respectiv negative în ceea ce privește introducerea
clasei pregătitoare în sistemul de învățământ obligatoriu;
înregistrarea, monitori zarea și compararea rezultatelor obținute de eșantioanele de
participanți la probele de evaluare inițială, formativă și finală și re -test.
III.2.2. IPOTEZA CERCETĂRII
„Utilizarea s trategiilor activ participative în cadrul lecț iilor integrate specifice
activităților de dezvoltare personală facilitează formarea unor abilități și atitudini în
vederea dezvoltării școlarului mic. ”
III.2.3. VARIABILELE CERCETĂRII
Variabila independentă reprezintă utilizarea strategiilor activ participative, în care
elevul este elementul central, experimentând și exersând abilități și atitudini într -un mediu
prietenos de învățare. Strategiile activ participative aplicate prin introducerea variabilei
independente sunt:
– jocul de rol
– metoda pălăriilor gânditoare
– turul galeriei
– jocul „Așa da/Așa nu”
– roata emoțiilor.
Variabila dependentă presupune formarea unor abilități și atitudini ale elevilor care
contribuie la dezvoltarea socio -emoțională a acestora. Strategiile și metodele utilizate în
cadrul activităților de dezvoltare pe rsonală îi ajută pe elevi să reflecteze asupra propriului
progres.
III.2.4. LOCUL CERCETĂRII
Demersul practic -aplicativ s -a desfășurat la Gimnaziul de Stat „ Augustin Maior ” din
Reghin, la clasele pregătitoare A și B în cadrul activităților de dezvoltare pe rsonală.
III.2.5. PERIOADA DE CERCETARE
Desfășurarea propriu -zisă a cercetării a avut loc pe parcursul celor dou ă semestre ale
anului școlar 201 5-2016 în sălile de clasă și în contexte non -formale: participarea la
27
spectacole de teatru, vizite la bibliotecă , în natură, întâlniri cu personalități de succes din
comunitate: psihologul școlar.
III.2.6. EȘANTIOANELE DE PARTICIPANȚI
Eșantionul experimental este format din 24 elevi, 12 fete și 12 băieți, elevi în clasa
pregătitoare B cu vârste cuprinse între 6 -7 ani.
Eșantionul de control este com pus din elevii clasei pregătitoare A, cu un efectiv de
25 elevi, 12 fete și 13 băieți. Componen ții eșantionului de control sunt elevi dintr -o clasă
paralelă.
III.2.7. Eșantionul de conținut informațional, considerat rele vant și reprezentativ pentru
tema cercetării propuse, este:
Semestrul I
Competența generală: Manifestarea interesului pentru autocunoaștere și a atitudinii pozitive
față de sine și față de ceilalți:
1. Identificarea unor trăsături personale elementare :
Cine sunt eu?;
Trăsături fizice – schema corporală (alcătuirea și denumirea părților corpului, utilizarea
părților corpului în diferite activități;
Caracteristici personale simple, observabile în activitățile școlare și extrașcolare (îmi
place să cânt, îmi pla ce să desenez, sunt prietenos, îmi p lace să scriu )
2. Respectarea unor reguli simple de igienă personală:
Norme de igienă corporală (la baie, igienă dentară, îmbrăcăminte);
Somn, odihnă, relaxare (observarea modificărilor de program față de grădiniță);
Igiena locuienței, a sălii de clasă (aranjarea jucăriilor, a rechizitelor, utilizarea coșului
de gunoi, etc.)
Competența generală: Exprimarea adecvată a emoțiilor în interacțiunea cu copii și adulți
cunoscuți:
1. Recunoașterea emoțiilor de bază raportate la experiențele de viață trăite:
Emoții de bază: bucurie, tristețe, furie, frică;
Cum se exprimă emoțiile în comportamente.
2. Identificarea și aplicarea regulilor de comunicare s pecifice în activitatea școlară:
Comunicarea cu colegii și cadrul didactic la cla să: anunțarea răspunsului, așteptarea
rândului, completarea răspunsului colegilor după ce aceștia au încheiat, exprimarea
opiniei personale.
28
Semestrul al II -lea
Competența generală: Utilizarea abilităților și a atitudinilor specifice învățării în context
școlar
Identificarea unor rutine în activitatea școlară;
Aplicarea unor tehnici simple care sprijină învățarea și succesul școlar;
Identificarea hobby -urilor, jocurilor și activităților preferate, talentelor/predispozițiilor.
În cadrul activităților de Dezv oltare personală elevii explorează, apoi aplică și ulterior
reflectează asupra propriului progres. Din această perspectivă, predarea se distanțează
considerabil de înțelesul ei tradițional de „transmitere de cunoștințe”. Rolul cadrului didactic
este de a o rganiza și oferi oportunități de joc și învățare care să -i permită elevului să -și
descopere și să experimenteze propriile abilități și atitudini , de a particulariza și facilita
transferul în viața reală.
Competența generală vizată este : utilizarea abilită ților și atitudinilor specifice
învățării în context școlar . Conținuturile pentru dezvoltarea acestei competențe sunt:
Reguli elementare ale noilor rutine specifice activității școlare (pauze, orar
zilnic, orar săptămânal, durata unei activități, etc.)
Tehnici simple care sprijină învățarea (întreruperea jocului, pregătirea
materialelor, concentrarea asupra rezolvării sarcinilor, eliminarea surselor de
perturbare a atenției, momente de relaxare, etc.)
Experiențele personale ale copiilor, valorificate în ma nieră integrată.
Autenticitatea experiențelor de învățare se relevă atunci când elevii vor aplica
în viața reală competențele explorate.
III.3. SISTEMUL METODOLOGIC ȘI INSTRUMENTELE DE CERCETARE
UTILIZATE
Sistemul metodologic utilizat în cadrul cercetări i conține metode și instrumente
selectate astfel încât să răspundă principalelor cerințe ale unui experiment evitându -se astfel
posibilele erori de investigare, prelu crare și înregistrare a datelor.
Metoda experimentul ui psihopedagogic
Aceasta este principala metodă de investigație , utilizată în cadrul cercetării
pedagogice. Această metodă este utilizată pentru a demonstra validitatea sau invaliditatea
ipotezei lansate la inceput. Experimantul psihopedagogic are în componență trei etape
fundamentale: eta pa experimentală, etapa preexperimentală și etapa postexperimentală. Pentru
29
ca experimentul să poată fi realizat, s -a lucrat cu două eșantioane, anume, cel experimental și
cel de control, s -au introdus variabile și au fost realizate comparații între starea inițială a
eșantioanelor și starea finală. În finalul experimentului s -au elaborat concluzii.
Au existat și metode secundare carea u fost utilizate în experiment , anume :
Metoda observației
Observația reprezintă urmărirea sistematică a actului educațion al și a tutror
evenimentelor ace stuia, în ordinea desășurării lor. În lipsa acestei metode nu poate fi utilizată
nici o altă metodă. Se face apel la această metodă pe tot parcursul investigațiilor.
Metoda convorbirii
a fost utilizată în investigația expe rimentală prin valorificarea ambelor ei forme,
individuală și colectivă. Convorbirea se desfășoară pe baza unui plan și a unui ghid alcătuit
din întrebări prestabilite. Răspunsurile se consemnează, se întregistrează în vederea prelucrării
ulterioare. S -au purtat convorbiri atât colective, cât și individuale, cu elevii și cu părinții
pentru a cunoaște dificultățile de adaptare în clasa pregătitoare, posibilele cauze ale
problemelor de adaptare cât și măsurile ameliorative care se pot adopta.
În cadru l cerce tării, folosirea chestionarelor a avut rolul de a înregistra cât mai
obiectiv evoluția elevilor claselor experimentale și de con trol.
În etapa constatativă, atât clasei experimentale, cât și celei de control, li s -au
admi nistrat chestionare (inițiale), ca re au avut rolul de a constata nivelul general al claselor.
După desfășurarea activităților și parcurgerea conț inuturilor propuse s-au administrat
chestionare și teste de evaluare finale; au fost comparate rezultatele cu cele de la probele
inițiale pentru a se aprecia evoluția claselor; de asemenea s -au comparat si rezultatele obținute
de elevii din clasa experimentală cu cele ale elevilor din clasa de control pentru a se stabili
dacă acestea (rezultatele obținute) s -au datorat variabilei exp erimentale intr oduse, respectiv,
pentru a valida variabila experimentală .
Metoda cercetării documentelor curriculare
Metodă utilizată în scopul consultării documentelor curiculare, necesare pe tot
parcursul cercetării didactice. Documente curiculare ca : programe școlare , planuri de lecție și
tot felul de materiale didactice auxiliare.
Metoda analizei produselor școlare
30
Această metodă a fost utilizată pentru a evidenția munca elevilor, rezultatele palpabile
ale acestora. Rezultatele coelctate în scopul analizării și inte rpretării lor, pe baza cărora se vor
realize statistici, reprezentând situația elevilor la un momentdat.
III.4. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE
1. ETAPA INIȚIALĂ – PRE -TEST este etapa care îndeplinește funcția de stabilir e a
nivelului existent în momentul de incipit al experimentului, atât la eșantionul experimental cât
și la cel de control. În cadrul acestei etape s -au utilizat chestionare identice pentru
eșantioanele de participanți, cu scopul de a identifica atitudinile elevilor și ale părinților față
de școală.
2. ETAPA EXPERIMENTALĂ – TEST presupune momentul introducerii variabilei
independente, a metodelor activ – participative, a jocurilor care stimulează curiozitatea,
creativitatea, inițiativa elevilor, cu rolul de a dezvolta competențele specifice vizate de
eșantionul de conținut în cadrul clasei experimentale, în timp ce pentru eșantionul de control
procesul instructiv -educativ s -a desfășurat în condiții obișnuite, prin aplicarea preponderentă a
metodelor tradiționa le.
3. ETAPA DE CONTROL – POST -TEST
În această etapă s -au aplicat pro be de evaluare și chestionare , s-au comparat datele
finale cu cele inițiale, s -a stabilit relevanța diferențelor dintre rezultatele finale și cele inițiale,
demonstrându -se astfel efici ența introducerii noilor metode și tehnici de învățare.
4. ETAPA DE VERIFICARE – RE-TEST
În această ultimă etapă s -au administrat chestionare părinților pentru a stabili impactul
pe care l -a avut clasa pregătitoare în debutul micilor școlari. De asemenea s-au realizat
discuții de grup, s -a utilizat cadranul învățării (ce mi -a plăcut, ce nu mi -a plăcut, ce am
învățat, ce voi folosi), precum și fișe individuale de observație completate de către cadrul
didactic.
III.4.1. ETAPA INIȚIALĂ
La începutul anului șc olar 2015 -2016 am aplicat un chestionar părinților, pentru a -i
putea cunoaște mai bine pe elevi și pentru a colecta informații privind individualitatea fiecărui
elev. În urma completării chestionarelor, am conceput fișa de caracterizare psihopedagogică
care a permis realizarea unei caracterizări a elevului dintr -o perspectivă dinamică și globală.
Pe de altă parte, completarea chestionarelor a permis identificarea atitudinilor elevilor și
părinților față de școală, față de clasa pregătitoare.
31
Întrebările din chestionar care au permis interpretarea unor date referitoare la
atitudinile elevilor și ale părinților față de școală, la începutul anului școlar,au fost:
Nr.
crt.
Întrebarea
Rezultatele chestionarului
1. Cum a așteptat copilul pasul spre
clasa preg ătitoare? Cu teamă Cu dorință Cu indiferență
5 15 4
2. Credeți că rezultatele pe care le va
obține copilul la școală sunt
influențate de: Educația primită în
grădiniță Susținerea
părinților Demersul didactic
din școală
8 4 12
3. Ce sentimente vă î ncearcă atunci
când vă gândiți că fiul/fiica dvs. va
merge la școală? Teamă Incertitudine Indiferență Nerăbdare Bucurie
2 5 – 15 2
4. Credeți că vă sunt utile
informațiile privind specificul
clasei pregătitoare? Da Nu
22N24
22222 22
Tabel 1.III. Rezultatele chestionarului aplicat eșantionului experimental la
începutul clasei pregătitoare
Nr.
crt.
Întrebarea
Rezultatele chestionarului
1. Cum a așteptat copilul pasul spre
clasa pregătitoare? Cu teamă Cu dorință Cu indiferență
5 17 3
2. Crede ți că rezultatele pe care le va
obține copilul la școală sunt
influențate de: Educația primită în
grădiniță Susținerea
părinților Demersul didactic
din școală
5 7 13
3. Ce sentimente vă încearcă atunci
când vă gândiți că fiul/fiica dvs. va
merge la șco ală? Teamă Incertitudine Indiferență Nerăbdare Bucurie
3 5 – 15 2
4. Credeți că vă sunt utile
informațiile privind specificul
clasei pregătitoare? Da Nu
2424
22222 21
Tabel 2 .III. Rezultatele chestionarului aplicat eșantionului de control la încep utul
clasei pregătitoare
32
Din tabelele prezentate se observă că majoritatea elevilor din clasa de control, dar și
din cea experimentală, a așteptat cu nerăbdare debutul școlar. În ceea ce privește rezultatele
pe care le vor obține elevii la școală, majorita tea părinților consideră că primordial este
demersul didactic din școală, respectiv oferta educațională a școlii și preocuparea cadrului
didactic în vederea dezvoltării copiilor.
Celor două eșantioane li s -au asigurat la început condiții identice, apoi eș antionului de
experiment i s -a aplicat variabila independentă. În cadrul eșantionului de control procesul
educațional a decurs în condiții obișnuite.
III.4.2. ET APA EXPERIMENTALĂ
În studiul Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilu lui de la
naștere la 7 ani, atitudinea în învățare era definită ca fiind modul în care copilul se implică
într-o activitate de învățare, modul în care abordează sarcinile și contextele de învățare,
precum și atitudinea sa în interacțiunea cu mediul și pers oanele din jur.
Figura 1. III. Capacități și atitudini în învățare
Curiozitatea și interesul
Curiozitatea constituie cel mai activ factor în dezvoltarea mintală a copilului; ea este
o anticipare a înțelegerii . (Claparede)
Cum putem stimula această atit udine prin orele de dezvolare personală, și nu
numai?
Pe măsură ce cresc, copiii învață o mulțime de răspunsuri la întrebări pe care nu le -au
inițiat ei și încep să uite să se întrebe și să fie curioși. Aceasta este una dintre cauzele care
contribuie la o motivație scăzută pentru învățare.
În calitate de cadre didactice, este esențial să stimulăm curiozitatea copiilor și să -i
încurajăm să pună întrebări din diverse domenii. Încurajându -i, elevii vor deveni mai atenți la
problemele investigate și vor căuta soluții creative care îi vor ajuta atât la școală, cât și în
societate.
Voi prezenta în continuare câteva jocuri care dezvoltă curiozitatea și interesul copiilor:
33
Conform scriitoarei C. J. Simister (2011) p. 81 -84, copilul trebuie obișnuit să pună
întrebări deschise despre lumea înconjurătoare. O bună modalitate este folosirea expresiei
„Mă întreb….”/Jocul „Ce-ar fi dacă ..?”. Acest joc poate fi propus copilului la școală și în
familie cu scopul de a găsi cât mai multe consecințe posibile, de a-și manifes ta curiozitatea și
creativitatea. Exemple de întrebări:
Mă întreb de ce a ieșit un vrej din bobul de fasole?
Mă întreb de ce oare peștișorii au solzi?
Ce-ar fi dacă nimeni nu ar spune niciodată adevărul?
Ce-ar fi dacă plantele ar putea vorbi?
Un traseu de întrebări
Se poate crea un șablon cu mai multe „baloane de gânduri”, fiecare conținând
cuvintele „Mă întreb…”. Decupați aceste „baloane” și împărțiți -le între membrii familiei
dumneavoastră. Încurajați -i pe toți să „se gândească la lucruri importante”! La ce se gândesc
ei ? Ați putea menționa că în acest fel, în trecut, marii gânditori au făcut noi descoperiri –
întrebându -se: „Mă întreb cum funcționează oare chestia asta ?”, „Mă întreb de ce se întâmplă
lucrul ăsta ?” sau „Mă întreb ce s -ar întâmpla dacă…? ”. Toți trebuie să scrie câte o întrebare
în fiecare balon, împreună cu un desen, dacă doresc. Creați un traseu de întrebări în jurul casei
sau în grădină și cercetați -le împreună – alegeți -le pe cele pe care fiecare dintre voi este
interesat să le cercet eze sau să le discute în continuare. (Această activitate este o adaptare
după o idee din cartea lui Guy Claxton Building Learning Power .)
Descoperă și câștigă
Acest joc l -am folosit la disciplina dezvoltare personală. Elevii au descoperit sania lui
Moș Cr ăciun care conținea niște „capcane”. Sarcina lor era de a -l ajuta prin descoperirea unui
indiciu, elaborarea unui răspuns corect privind regulile clasei iar în felul acesta Moș Crăciun
depășea obsacolele și îi recompensa cu o figurină.
Figura 2. III. Jo cul: „Descope ră și câștigă darurile Moșului”
34
Roata emoțiilor
Dintr -un carton am realizat o roată împărțită în 5 părți egale pe care sunt desenate cele
5 emoții de bază: mânia, tristețea, bucuria, teama, surpriza. Această roată am utilizat -o într -un
joc în care un elev învârtea roata și când se oprea la o emoție, el identifica și explica emoția
descriind un moment din viața lui, în a trecut prin acea emoție. În cazul în care roata se va
opri tot la aceeași emoție, se va roti din nou, pentru a se putea dis cuta fiecare emoție. Pentru
elevi mai mari, se poate mări complexitatea jocului. După ce s -a discutat despre fiecare
emoție, se distribuie câte o pungă mică de hârtie și 5 fâșii de hârtie fiecărui elev. Se explică
elevilor că uneori, în anumite situații, a vem sentimente pe care nu le spunem nimănui, le
ascudem într -o pungă de hârtie și nu lăsăm pe nimeni să vadă ce e în ea. Elevii se vor gândi la
o astfel de situație, o vor nota pe un bilețel și o vor introduce în pungă. Mai apoi, vor da
exemple de emoții p e care au tendința de a le ține pentru ei și exemple de emoții pe care le pot
împărtăși cu ceilalți. În acest fel vor învăța să înțeleagă și să respecte emoțiile celorlați.
Figura 3.III. Roata emoțiilor – identificarea emoțiilor de bază
Inițiativa reprezi ntă abilitatea de a începe și a continua planificat; manifestarea voinței de
a face primul pas; actul preluării conducerii. A prelua inițiativa înseamnă a încerca chiar
dacă pare imposibil sau dificil de realizat, fără a aștepta o recompensă. Spiritul de i nițiativă
este strâns legat de exprimarea motivației interne și de asumarea de riscuri.
Brainstoriming -ul este una dintre metodele care valorifică ideile creative și
experiențele anterioare ale copiilor. Obiectivul fundamental fiind acela de a -i determina pe
elevi să -și exprime liber opin iile eliberate de prejudecăți, să exerseze atitudini deschise și
creative în grup, să fie motivați pentru activitate, să învețe într -o manieră plăcută și atractivă,
într-o ambianță plină de prospețime .
Manifestarea iniția tivei în activități preupune asumarea anumitor responsabilități. În
acest sens s -au realizat activități de știință care au presupus descoperirea informațiilor pe baza
experimentelor.
35
Micuța mea plantă a fost unul dintre proiectele la care au participat e levii clasei
pregătitoare. La începutul lunii M ai, fiecare elev a semănat un bob de fasole, în urma
vizionării poveștii Jack și vrejul de fasole . Am urmărit zilnic evoluția plantei, nu a fost nevoie
să le reamintesc elevilor să ude planta, să o îngrijească . Din propria inițiativă, elevii îngrijeau
planta, observau modificările produse, adresau întrebări referitoare la pasul următor.
Figura 4.III. De la sămânță la plantă
Persistența în act ivități reprezintă manifestarea perseverenței în îndeplinirea sarcinii, chiar
dacă întâmpină dificultăți . Disponibilitatea copilului de a „rămâne” într -o sarcină, de a duce la
bun sfârșit activitatea, semnifică potențialul de gestionare a atenției, motivaț iei, emoționalității
și voinței chiar dacă este întrerupt sau distrat.
În vederea dezvoltării acestei competențe, am organizat și desfășurat sărbătoarea celor
„100 de zile de școală ”. Deoarece parcurgerea primelor 100 de zile de școală reprezintă
pentru fiecare elev un motiv de bucurie, încă de la începutul anului școlar am numerotat, pe
un calendar special, cele 100 de zile de școală.
Ziua a debutat cu întâlnirea de dimineață . Datorită faptului că a fost o zi deosebită,
așteptată cu multă emoție și int eres de elevi, au participat și părinții. Cu acest prilej, au
observat activitățile elevilor, felul în care se comportă pe parcursul programului.
Discuțiile care s -au purtat au făcut referire la ziua și data respectivă, dar mai ales la
starea emoțională g enerată de momentul mult așteptat. Astfel că, fiecare elev a ales din
imaginile care prezintă stările emoționale, chipul care sugera fericirea. Mesajul descoperit de
către elevi i -a ajutat să afle activitățile pe care le vom realiza pe parcursul zilei.
36
Figura 4.III. Mesajul zilei: 100 de zile de școală
Figura 5.III. Copacul celor 100 de cuvinte Figura 6.III. Numărăm 100 de vagoane
Figura 8.III. Tort 100 de zile de școală
Figura 7.III . Confecționarea celor 100 de
mărțișoare
37
Creativitatea
„Dintre metodele baz ate pe acțiunea fictivă, jocul ocupă un rol important în strategia
de educare a creativității. Copilul transpune conștient realul într -un plan imaginar, creează,
deși într -un mod elementar.” (Elena Rafailă, 2002, p.81)
Prin joc, copilul re alizează o asimi lare a realului . Aceste două coordonate produc
adaptarea, proces reactiv, dar și creativ. Prin implicarea cognitivă și afectivă a copilului, jocul
dezvoltă empatia, capacitatea evaluativă, stimulează relațiile interpersonale de cooperare și de
adaptare la comportamentul celuilalt.
Stimulând interesul pentru joc, canalizăm energia copiilor spre un scop bun și creăm
condițiile pentru ca, mai devreme sau mai târziu, să descopere ei înșiși activitatea creatoare
care să le umple viața valorificându -și la maxim potențialul creator.
Jocul este activitatea prin care se realizează un echilibru între învățarea școlară,
instituționalizată și caracteristicile psihice ale copilului. Jocul aduce un plus de dinamism, dar
și motivație în activitatea micilor școlari, susți nând dorința acestora de a imagina, de a crea,
de a descoperi.
„Ghici despre cine vorbesc!” – se solicită recunoașterea unui obiect/personaj/persoană
când sunt enumerate două -trei însușiri. Pentru a stabili obiectul ce trebuie recunoscut, unul
dintre elevi este invitat afară din clasă. Conducătorul jocului stabilește cu cei rămași obiectul
de prezentat, câteva însușiri și modul în care copiii trebuie să le prezinte. Prezentarea se face
într-un mod cât mai original, folosindu -se asemănăr i cu alte obiecte/ pe rsonaje sau propoziții
cu rimă. Cel care ghicește despre cine se vorbește devine conducător de joc. Prin acest joc se
dezvoltă gândirea analogică, spiritul de observație.
Jocul „Așa da, așa nu!” este un joc de asociere pentru a învăța despre
comportament ul corect în relațiile cu colegii de clasă, și totodată reprezintă valorificarea
atitudinilor propice desfășurării activităților școlare.
Figura 9.III. Realizarea afișului „Așa da, așa nu”
38
În cadrul orelor de dezvoltare personală, este recomandată crearea unor produse
diverse, colorate, lucrări colective, care să valorifice creativitatea și imaginația copilului. Am
urmărit să valorific potențialul creativ al copiilor prin activități care presupun muncă în
echipă. La început elevii au întâmpinat difi cultăți de relaționare, de respectare a opiniei
celorlați, dar pas cu pas au reușit să realizeze lucrări colective, sau în perechi, coooperând
eficient. În imaginile următoare sunt prezentate exemple de lucrări colective:
Figura 10. III Lucr are colectivă Figura 11.III. Lucrare colectivă
În ceea ce privește contextele non -formale și informale de realizare a activităților de
dezvoltare personală, sunt recomandate: vizitele la bibliotecă, muzee, fabrici, magazine,
participarea la spectacole d e teatru, întâlniri cu personalități de succes din comunitate (medici,
actori, psihologi, sportivi) sau cu personaje din desene animate.
În cadrul acestei cercetări, am considerat că este deosebit de importantă organizarea
unor astfel de activități care a u rolul de a dezvolta socio – emoțional personalitatea elevilor.
Totodată, activitățile extracurriculare îmbogățesc orizontul cognitiv, volumul de cunoștințe
teoretice și practice, a nivelului de cultură generală și profesională.
În acest sens, a fost organ izată o vizită la livadă. Fiind o deplasare scurtă, vizita are ca
scop atingerea unor finalități educaționale concrete, menționate în proiectul realizat:
Proiectul vizitei la Seră
Subiectul: Vizitarea unei sere
Obiective operaționale:
– Să identifice legumel e care cresc în solriile serei ;
– Să explice importanța legumelor ;
– Să descrie părțile componente ale unei plante .
39
Resurse materiale: autobuz, aparate foto.
Resurse procedurale: conversația, explicație, observarea, descoperirea.
Observații asupra activității elevilor în timpul vizitei:
– Fiind o deplasare în natură, elevii au fost curioși să descopere lucruri noi, manifestând
interes pe întreaga durată a vizitei;
– Elevii au fost atenți la informațiile date de specialist, adresând întrebări despre seră;
– Deplasarea s-a desfășurat în condiții optime, nu s -a înregistrat niciun incident.
Observații asupra rezultatelor obținute de elevi în timpul vizitei:
– În timp ul vizitei, elevii au cules roșii , pe care le -am folosit mai apoi la realizarea unei
salate, împreună cu alte legume ;
– Au primit semințe de plantă, care mai apoi au fost plantate în ghivece, și îngrijiteapoi
de fiecare copil acasă, asemenea boabei de fasole, urmând ca mai apoi să fie aduse la
scoală în momentul în care sunt înflorite ;
– Am realizat o lucrare colecti vă, la care a participat fiecare elev, cu tema: „ÎN SERĂ ”
40
III.4 .3. ETAPA DE CONTROL
La sfârșitul primului semestru, la ședința cu părinții, s -a aplicat un nou chestionar ,
identic pentru ambele eșantioane. În aplicarea acestui chesti onar s -a urmărit:
stabilirea modului de evoluție a eșantioanelor;
identificarea dificultăților de adaptare a elevilor la mediul școlar;
identificarea factorilor care ajută copilul să depășească dificultățile generate de
începutul clasei pregătitoare;
ident ificarea așteptărilor părinților în ceea ce privește dezvoltarea copilului în clasa
pregătitoare;
compararea rezultatelor finale cu cele inițiale .
În urma prelucrării celor 49 de chestionare completate, 24 la clasa experimentală și 25
la clasa de control, s-au putut formula următoarele concluzii:
– majoritatea părinților consideră că mobilierul specific și spațiile destinate pentru joacă
precum și dotarea cu material didactic specific constituie resursele minime necesare
funcționării optime a clasei pregătito are; în ceea ce privește existența resurselor
umane, părinții consideră că elevii au nevoie de: profesor consilier școlar și profesor
de sprijin;
– baza materială a școlii, în opinia majorității părinților, este optimă, existând spații de
joacă/relaxare, mob ilier specific, material didactic variat, grup sanitar, spațiu destinat
comunicării cu familia; însă resursele umane care pot aduce un plus în activitatea
desfășurată de cadrul didactic, lipsesc cu desăvârșire;
– în general, părinții sunt de părere că ideea introducerii clasei pregătitoare în
învățământul primar este o măsură pozitivă, în timp ce unii consideră că spațiul optim
integrării și adaptării copiilor la mediul școlar îl reprezintă grădinița. Argumentele se
referă la vârstă și program, dar și la obi șnuirea cu spațiul școlii, cu cerințele
învățătoarei;
– din cei 49 de copii, 8 au manifestat dificultăți de adaptare în clasa pregătitoare, 2 de la
clasa experimentală, 6 de la clasa de control; Majoritatea dificultăților întâmpinate de
copii au fost cauzate de temperamentul copiilor, comportamentul manifestat de unii
membri ai familiei, precum și probleme de sănătate ale elevilor;
– majoritatea părinților consideră că personalul care poate ajuta copilul în depășirea
dificultăților de adaptare la mediul școlar este: consilerul școlar și profesorul de
sprijin;
41
– în general, părinții au observat diferențe semnificative în planul achizițiilor cognitive,
socio -emoționale și c omportamentale și și -au manifestat dorința ca în continuare, pe
parcursul anului școla r, proce sul instructiv -educativ să se continue în aceeași manieră.
III.4. 4. ETAPA DE VERIFICARE
Verificarea la distanță sau retestul are rolul de a stabili la un interval de timp mai mare,
impactul clasei pregătitoare asupra atitudinilor de învățare ale elevilor în contextul în care
procesul de învățământ s -a desfășurat într -o manieră atractivă, prin introducerea unor strategii
activ participative, atât la activitățile de dezvoltare personală, cât și la celelalte discipline.
Aceast ă verificare am realizat -o la sfârșitul anului școlar, prin intermediul „Raportului
de evaluare a Dezvoltării fizice, socio -emoționale, cognitive, a limbajului și a comunicării și a
atitudinilor de învățare”, precum și prin aplicarea unui chestionar destinat părinților.
În ceea ce pri vește Domeniul de dezvoltare a capacităților și atitudinilor de învățare ,
elevii din clasa experimentală își exprimă curiozitatea și interesul pentru elementele din
mediul înconjurător, fiind încurajați mereu să formuleze întrebări referitoare la schimbări le
din jur și fiind, de cele mai multe ori, lăsați să aleagă și să desfășoare o activitate care se
potrivește propriilor interese. În urma verificării la distanță, prin intermediul chestionarului
adresat părinților, s -a constatat că elevii au devenit mai r esponsabili, manifestând inițiativă
chiar și în activități gospodărești, în familie.
În cazul elevilor care întâmpinaseră dificultăți în adaptarea la mediul școlar, datorită
atractivității din timpul activităților, precum și metodelor folosite, s -a înregi strat o creștere
semnificativă a manifestării perseverenței în îndeplinirea sarcinii, chiar dacă era dificilă și
presupunea un efort intelectual mai mare.
Părinții elevilor clasei pregătitoare experimentale au menționat faptul că elevii reușesc
să realize ze activități pe care ei, nu le realizau la vârsta de 6 -7 ani. Sunt curioși să descopere
povești noi, să schimbe conținutul unor povești și să introducă personaje imaginate.
III.5. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR OBȚINUTE
În momentul aplicării chestionarului inițial s -a constat faptul că ambele eșantioane
erau apropiate la nivelul pregătirii și al performanțelor școlare. La sfârșitul parcurgerii
eșantionului de conținut și a introducerii variabilei independente, s -au constatat modificări în
evoluția rezultatelor grupului experimental.
Pe măsură ce s -a introdus variabila independentă, eșantionul experimental a obținut
rezultate dezirabile, în timp ce eșantionul de control a obținut aceleași rezultate. Rezultatele
42
obținute în urma completării rapo rtului final de evaluare au evidențiat detașarea considerabilă
a elevilor din clasa experimentală față de cei din clasa de control în ceea ce privește atitudinile
de învățare.
Prin aplicarea metodelor activ participative în cadrul activităților integrate , interesul
copiilor din clasa experimentală a crescut deoarece și -au exprimat liber curiozitatea, inițiativa,
imaginația, creativitatea în realizarea sarcinilor propuse.
Voi prezenta rezultatele comparative ale celor două eșantioane în prima etapă a
cercetării . Prelucrarea și interpretarea primului chestionar a condus la formularea
următoarelor concluzii:
– majoritatea elevilor au așteptat cu nerăbdare începerea clasei pregătitoare, debutul lor
în mediul școlar;
– au existat părinți sceptici care au fost îng rijorați din cauza lipsei manualelor, a
sistemului de notare;
– în ceea ce privește rezultatele pe care elevii le vor obține în urma frecventării clasei
pregătitoare, părinții sunt de părere că primordial este demersul didactic din școală,
pregătirea și impl icare a cadrului didactic și totodată susținerea părinților și ansamblul
experiențelor anterioare ale copiilor;
– sentimentele părinților referitoare la debutul școlar al copiilor sunt de bucurie,
nerăbdare dar și incertitudine în ceea ce privește specificul clasei pregătitoare;
– majoritatea părinților doresc să fie cât mai bine informați despre specificul clasei
pregătitoare, programa școlară a acestei clasei, desfășurarea unei activități precum și
tehnicile și instrumentele de evaluare utilizate la clasă;
– părinții clasei experimentale au avut mai multe temeri și au privit cu incertitudine
debutul copiilor în clasa pregătitoare.
43
517
35713
3515
224
1Rezultatele chestionarului -clasa de
control
051015202530
Cu teamă
Cu dorință
Cu indiferență
Educația …
Susținerea …
Demersul…
Teamă
Incertitudine
Indiferență
Nerăbdare
Bucurie
Da
NuChestionarul inițial
Clasa
experimentală
Clasa de control
Figura 12. III. Rezultatele comparative conform chestionarului iniți al
44
Analiza rezultatelor evidențiază faptul că majoritatea elevilor din eșantionul
experimental și cel de control manifestă dorință în vederea începerii școlii. Există și copii care
privesc cu teamă sau cu indiferență debutul școlar, motiv pentru care,
În etapa experimentală s-a introdus variabila independentă prin util izarea metodelor
activ participative în cadrul activităților instructiv -educative. Elevii au fost astfel stimulați în
exprimarea curiozității și interesului pentru elementele din mediul înc onjurător , au fost
încurajați în a -și manifesta inițiativa, în a fi perseverenți, motiv pentru care, în etapa formativă
se observă o ușoară detașare a eșantionului experimental p rin obținerea unor rezultate mai
bune decât eșantionul de control. Din figuril e 13 și 14 se observă că în clasa experimentală
sunt mai puțini copii care au întâmpinat dificultăți de adaptare la mediul școlar și se poate
afirma că acest fapt se datorează introducerii variabilei independente.
2023 24 24
1023
1 2 1 1 1 1
Figura 13.III . Rezultatele clasei experimentale – chestionarul formativ
1925 25 25
1520
5 53 41 1
Figura 14 .III. Rezultatele clasei de control – chestionarul formativ
45
Nr.
crt.
Întrebarea
Răspunsurile părinților clasei experimentale
1. Care considerați
că sunt
condițiile/resursele
minime necesare
funcționării optime
a clasei
pregătitoare?
Spații
pentru
joacă Mobilier
specific Dotarea
cu
material
didactic Grup
sanitar
adecvat Spațiu special
pentru
comunicarea
cu familia
20 23 24 24 10
Profesor
consilier
școlar Profesor
de sprijin Profesor
logoped Alte
resurse
15 20 5 –
2. Unde credeți că
trebuie să
funcționeze clasa
pregătitoare? În școală
În grădiniță
23 1
3. Copilul dvs. a
întâmpinat până
acum dificultăți în
adaptarea școlară? Da Nu Nu știu
2 20 2
4. Care credeți că
sunt cauzele
acestor dificultăți
de adaptare? a Comportamentul celorlalți copii.
b Comportamentul învățătorului în clasă.
c Diferențele dintre mediul de acasă și cel de la școală.
d Solicitările școlare 1
e Temperamentul co pilului meu. 1
f Comportamentul unora dintre membrii familiei noastre. 1
g Probleme legate de sănătatea copilului. 1
h Probleme de statut social al familiei noastre.
h Probleme de ordin economic/financiar.
i Probleme etnice
5. După părerea dvs .,
cine credeți că
poate ajuta copilul
să depășească
aceste probleme de
adaptare? Învățătorul Directorul
unității Personalul
medical Consilierul
școlar Membrii
familiei
2 2 1
Tabel 3.III. Rezultatele chestionarului în etapa formativă – clasa experimen tală
46
Nr.
crt.
Întrebarea
Răspunsurile părinților clasei experimentale
1. Care considerați
că sunt
condițiile/resursele
minime necesare
funcționării optime
a clasei
pregătitoare? Spații
pentru
joacă Mobilier
specific Dotarea
cu
material
didactic Grup
sanitar
adecvat Spațiu special
pentru
comunicarea
cu familia
19 25 25 25 15
Profesor
consilier
școlar Profesor
de sprijin Profesor
logoped Alte
resurse
15 23 8 –
2. Unde credeți că
trebuie să
funcționeze clasa
pregătitoare? În școală
În grădiniță
20 5
3. Copilul dvs. a
întâmpinat până
acum dificultăți în
adaptarea școlară? Da Nu Nu știu
5 20 –
4. Care credeți că
sunt cauzele
acestor dificultăți
de adaptare? a Comportamentul celorlalți copii.
b Comportamentul învățătorului în clasă.
c Diferențele dintre mediul de acasă și cel de la școală.
d Solicitările școlare 3
e Temperamentul copilului meu. 4
f Comportamentul unora dintre membrii familiei noastre. 1
g Probleme legate de sănătatea copilului. 1
h Probleme de statut social al fam iliei noastre.
h Probleme de ordin economic/financiar.
i Probleme etnice
5. După părerea dvs.,
cine credeți că
poate ajuta copilul
să depășească
aceste probleme de
adaptare? Învățătorul Directorul
unității Personalul
medical Consilierul
școlar Mem brii
familiei
4 3 1
Tabel 3.III. Rezultatele chestionarului în eta pa formativă – clasa de control
47
În etapa de control, am realizat o analiză comparativă privind evaluarea finală a
domeniului de dezvoltare a capacităților și atitudinilor de învățare. Am completat raportul de
evaluare, instrumentul de evaluare specific clasei pregătito are, în vederea stabilirii unor
aprecieri și recomandări pentr u fiecare elev în parte.
Tabel 4.III. Rezultatele evaluării finale a domeniului de dezvoltare a capacităților și
atitudinilor de învățare – clasa experimentală
Figura 15. III. Rezultatele evaluării finale – clasa experimenta lă DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR ȘI A ATITUDINILOR DE
ÎNVĂȚARE Evaluare finală
Realizat În curs de
realizare
1. Exprimarea curiozității și interesului pentru elementele din
mediul înconjurător
1.1. Formulează întrebări referitoare la schimbările din jur 24
1.2. Exprimă alegeri/preferințe în timpul activităților 24
1.3. Alege și desfăș oară o activitate care se potrivește intereselor sale 24
2. Manifestarea inițiativei în activitatea de învățare
2.1. Își asumă responsabilități 24
2.2. Explorează mediul, utilizând diverse strategii 24
2.3. Realizeză planul unei activități 23 1
2.4. Pune în practică planul unei activități 23 1
3. Manifestarea perseverenței în îndeplinirea sarcinii, chiar dacă
întâmpină dificultăți
3.1. Menține concentrarea pe o sarcină, întrebare, set de indicații sau
interacțiuni, în ciuda distragerilor și în treruperilor 24
3.2. Își adaptează conduita în funcție de cerințele externe,
continuându -și activitatea 24
3.3. Finalizează o sarcină desfășurată în etape succesive 24
4. Manifestarea imaginației și a creativității în activitățile zilnice
4.1. Int roduce elemente noi în activitățile cunoscute 22 2
4.2. Utilizează și corelează materiale/strategii în moduri mai puțin
obișnuite pentru a investiga și rezolva probleme 22 2
4.3. Creează jocuri, situații etc. 22 2
4.4. Schimbă conținutul unor povești cu noscute și introduce personaje
create de el 22 2
24 24 24 24 24
23 2324 24 24
22 22 22
1.1. 1.2. 1.3. 2.1. 2.2. 2.3. 2.4. 3.1. 3.2. 3.3. 4.1. 4.2. 4.3.
48
Tabel 5 .III. Rezultatele evaluării finale a domeniului de dezvoltare a capacităților și
atitudinilor de învățar e – clasa experimentală
Figura 16. III. Rezultatele evaluării finale – clasa de control
DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR ȘI A ATITUDINILOR DE
ÎNVĂȚARE Evaluare finală
Realizat În curs de
realizare
1. Exprimarea curiozității și interesului pentru elementele din
mediul înconjurător
1.1. Formulează întrebări referitoare la schimbările din jur 23 2
1.2. Exprimă alegeri/preferințe în timpul activităților 23 2
1.3. Alege și desfășoară o activitate care se potrivește intereselor sale 23 2
2. Manifestarea inițiativei în activitatea de învățare
2.1. Își asumă responsabilități 24 1
2.2. Explore ază mediul, utilizând diverse strategii 24 1
2.3. Realizeză planul unei activități 23 2
2.4. Pune în practică planul unei activități 23 2
3. Manifestarea perseverenței în îndeplinirea sarcinii, chiar dacă
întâmpină dificultăți
3.1. Menține concentrar ea pe o sarcină, întrebare, set de indicații sau
interacțiuni, în ciuda distragerilor și întreruperilor 23 2
3.2. Își adaptează conduita în funcție de cerințele externe,
continuându -și activitatea 23 2
3.3. Finalizează o sarcină desfășurată în etape succ esive 23 2
4. Manifestarea imaginației și a creativității în activitățile zilnice
4.1. Introduce elemente noi în activitățile cunoscute 22 3
4.2. Utilizează și corelează materiale/strategii în moduri mai puțin
obișnuite pentru a investiga și rezolva p robleme 22 3
4.3. Creează jocuri, situații etc. 22 3
4.4. Schimbă conținutul unor povești cunoscute și introduce personaje
create de el 22 3
23 23 2324 24
23 23 23 23 23
22 22 22 22
1.1. 1.2. 1.3. 2.1. 2.2. 2.3. 2.4. 3.1. 3.2. 3.3. 4.1. 4.2. 4.3. 4.4.
49
2121,52222,52323,52424,5
1.1.1.2.1.3.2.1.2.2.2.3.2.4.3.1.3.2.3.3.4.1.4.2.4.3.4.4.Series1
Series2
Figura 17.III. Analiza comparativă a rezultatelor înregistrate în domeniul dezvoltării
capacităților și atitudinilor de învățare la ambele clase
Prin urmare , ipoteza cercetării a fost confirmată, ceea ce întărește ideea con form
căreia utilizarea strategiilor și metodelor activ participative specifice activităților de
dezvoltare personală facilitează formarea unor abilități și ati tudini ale elevilor în vederea
dezvoltării socio -emoționale.
Cercetarea practic -aplicativă întreprinsă s -a înscris în domeniul activității didactice, iar
rezultatele acesteia au confirmat ipoteza de la care am pornit în acest demers pedagogic. În
această perioadă în care se desfășoară o serie de schimbări majore în învățământ, identificarea
și prefigurarea unor metode activ participative aplicate în activitățile integrate devine o
trebuință imperios necesară în vedere dezvoltării capacităților și atitudini lor de învățare ale
elevilor precum și în atitudinea părinților față de mediul școlar.
50
CAPITOLUL IV
CONCLUZII
Implementarea clasei pregătitoare este considerată o schimbare benefică în sistemul de
învățământ românesc prin prisma faptului că se realizează o tranziție mai ușoară de la
grădiniță la școală și totodată prezintă un avantaj pentru societate prin cuprinderea timpurie a
copiilor într -o formă de educație, reducându -se astfel decalajele privind pregătirea pentru
școlaritate.
Luând în con siderare scopul urmărit, analiza rezultatelor și observațiile personale, se
pot desprinde următoarele concluzii referitoare la impactul clasei pregătitoare asupra
atitudinilor față de școală la școlarul mic:
Copiii sunt mai bine pregătiți pentru școală pri n realizarea activităților practice,
concrete, importante pentru dobândirea achizițiilor fundamentale .
Metodele activ participative și jocurile didactice au permis dezvoltarea capacității și
atitudinii de învățare în cazul ambelor eșantioane implicate în cercetare.
Datele obținute au fost înregistrate, monitorizate și comparate în toate etapele
cercetării: pre -test, test, post -test și re -test.
Analiza relației dintre rezultatele școlare și introducerea metodelor activ participative
s-a realizat prin: inter pretarea calitativă și cantitativă a rezultatelor obținute la chestionarele
administrate, analiza climatului educațional pe parcursul desfășurării activităților instructiv –
educative, identificarea factorilor care influențează obținerea unor rezultate dezir abile.
În derularea activității didactice a fost cuantificat și măsurat aportul de implicare a
celor doi componenți ai binomului educațional: elev și dascăl.
Realizarea obiectivelor didactice, presupune desfășurarea unei activități diferențiate în
funcție de particularitățile individuale ale elevilor. La acestei activități stă cunoașterea elevilor
atât sub aspectul cunoștințelor, cât și sub acela al capacităților intelectuale.
Introducerea variabilei independente a condus la cunoașterea unor performanțe mai
greu cuantificabile, însă deosebit de importante pentru aprecierea atitudinilor de învățare ale
elevilor și pentru eficientizarea procesului didactic.
51
BIBLIOGRAFIE
1. Ausbel, David, Robinson. (1981). Învățarea în școală. București: Editura Didactică și
Pedagogică
2. Bocoș, M., Jucan, D. (2010) Fundamentele pedagogiei – Teoria și metodologia curriculum –
ului repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor Pitești: Editura Paralela 45
3. Bocoș, M. (2007). Teoria și practica cercetării didact ice. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții
de Știință
4. Bocoș, M., Avram, I., Someșan, E., Catalano, H. (2009). Pedagogia învățământului
primar -Instrumente didactice. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană
5. Bocoș, M., Chiș, V., (2012). Abordarea in tegrată a conținuturilor curriculare –
Particularizări pentru învățământul primar. Cluj Napoca: Editura Casa Cărții de Știință
6. Burlea, G. (2008). Exerciții pentru formarea și dezvoltarea aptitudinilor de școlaritate
Program complex de pregătire a copilul ui pentru debutul școlar. Iași: Editura Polirom
7. Cerghit, I. (1997). Metode de învățământ. București: Editura Didactică și Pedagogică
8. Chiș, V. (2005). Pedagogia contemporană -Pedagogia pentru competențe. Cluj-Napoca:
Editura Casa Cărții de Știință
9. C rețu, E. (1999) Probleme ale adaptării școlare Ghid pentru perfecționareaactivității
educatoarelor și învățătorilor. Bucurști: Editura All Educațional
10. Cristea, S. (1996). Pedagogie generală. Managementul educației. București: Editura
didactică și Pedag ogică
11. Cucoș, C. (2006). Pedagogie -ediția a II -a revăzută și adăugită. Iași: Editura Polirom
12. Dumitru, I. Al. (2008). Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice și sugestii practice.
Iași: Editura Polirom
13. Glava, A., Glava, C. (2002). Introducere în pedagogia preșcolară. Cluj-Napoca: Editura
Dacia
14. Golu, F. (2009). Pregătirea psihologică a copilului pentru școală. Iași: Editura Polirom
15. Ionescu, M., Radu, I., (coord. 2001) . Didactica m odernă, Ediția a II -a revăzută, Cluj-
Napoca: Editura Dac ia
16. Ionescu, M. (coord.) (2010). Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a
copilului de la naștere la 7 ani. Unicef. București: Vanemonde
17. Pânișoară, G. (2011). Psihologia copilului modern. Iași: Editura Polirom
18. Sălăvăstru, Dorina. (2004). Psihologia învățării. Iași: Editura Polirom
19. Simister, C. J. (2011). Jocuri pentru dezvoltarea inteligenței și creativității copiilor. Iași:
Editura Polirom
52
20. Șchiopu, U., Verza, E., (1997) Psihologia vârstelor. București: Editura Didactică și
Pedagogică
21. Vrășmaș, E. (2002) Consilierea și educația părinților. București: Editura Aramis
22. Zlate, M. (2004). Fundamentele psihologiei . București: Editura Hyperion XXI
*** Unicef (2007). Despre dezvoltarea abilităților emoțional e și sociale ale copiilor, fete și
băieți, cu vârsta până în 7 ani. Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar.
Unicef. Buzău. Alpha MDN
*** (2008). Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3 – 6/7 ani
*** (2013). Minis terul Educației și Cercetării, Programa școlară, clasa pregătitoare ,
București
53
ANEXA 1
CHESTIONAR PENTRU CUNOAȘTEREA ELEVULUI
Date personale:
NUME: ________________________________
PRENUME:_____________________________
DATA NAȘTERII : _______________________
GRĂDINIȚA PE CARE A FRECVENTAT -O ȘI DURATA:
RELIGIA: ______________________________
Date familiale:
OCUPAȚIA/LOCUL DE MUNCĂ AL PĂRINȚILOR
TATĂL: ________________________________
MAMA: ________________________________
Structura și componența familiei
a. Tipul familiei ( normală, părinți despărțiți, părinți vitregi, alte situații):
____________________________________________________________
b. Frați/ surori și vârsta lor:
_______________________________________________________
1. Cum a așteptat copilul pasul spre clasa pregătitoare?
Cu teamă Cu dorință Cu indiferență
2. Sunetele pe care le pronunță greșit sunt :…………………………………………..
3. Povestește basmele auzite : a) f. bine; b) bine, c) satisfăcător, d) deloc.
4. Știe să numere până la ……….
5. Preferă să vorbească mai mult cu: a) mama, b) tata, c) bunicul, d) bunica e) frații.
6. Rezistă la oboseala? Da/Nu
7. Îi trece repede supărarea ? Da/Nu
8. Își îngrijește îmbrăcămintea, obiectele personale, caietele ? Da/Nu
9. Este ascultător în general? Da/Nu
10. Își împrumută lucrurile? Da/Nu
11. Îi place a) să stea singur; b) să stea între prieteni, colegi .
12. Credeți că rezultatele pe care le va obține copilul la școală sunt influențate de:
Educația primit ă în grădiniță Susținerea părinților Demersul didactic
54
13. Care sunt activitățile preferate ale copilului?
_____________________________________________________ ________________
14. Cum vă caracterizați copilul?
_____________________________ ___________ _____________________________
15.Ce recomandări aveți pentru învățătoare, cu privire la copilul dumneavoastră ?
___________________________________________________________ _______
16. Ce sentimente vă încearcă atunci când vă gândiți că fiul/fii ca dvs. va merge la
școală?
Teamă Indiferență Incertitudine Neră bdare Bucurie
17. Credeți că vă sunt utile informațiile privind specificul clasei pregătitoare?
Da Nu
55
ANEXA 2
CHESTIONAR pentru părinți care au copii în clasa pregătitoare
Chestionarul vizează elemente legate de organizarea clasei pregătitoare, adaptarea
copiilor la activitatea de tip școlar și formarea cadrelor didactice.
În acest scop, vă r ugăm să ne sprijiniți prin completarea chestionarului de mai jos.
Răspunsurile dvs. Sunt confidențiale și vor fi utilizate numai pentru scopul cercetării.
1. Care considerați că sunt
condițiile/resursele minime necesare
funcționării optime a clasei pregăt itoare
? (bifați una sau mai multe variante)
2. Care sunt condițiile/resursele
asigurate de școala în care învață copilul
dvs. ? (bifați una sau mai multe variante)
Materiale Materiale
Spații pentru joacă/relaxare Spații pentru joacă/relaxare
Mobi lier specific Mobilier specific
Dotarea cu material didactic Dotarea cu material didactic
Grup sanitar adecvat Grup sanitar adecvat
Spațiu special pentru comunicare cu
familia Spațiu special pentru comunicare cu
familia
Alte condiții (care)
?………………………………… Alte condiții (care)
?…………………………………
Umane Umane
Profesor consilier școlar Profesor consilier școlar
Profesor logoped Profesor logoped
Profesor de sprijin Profesor de spriji n
Alte resurse ?
………………………… ………. Alte resurse ?
………………………… ……….
3. Unde credeți că trebuie să funcționeze clasa pregătitoare (locație)? (încercuiți una dintre
variante și motivați)
a. În școală (De ce?) ……………………………………………………….…………………
b. În grădiniță (De ce?) ……………………………………………………………………….
4. Copilul dvs. A manifestat până acum dificultăți de adaptare în clasa pregătitoare ?
a. Da b. Nu c. Nu știu
5. Daca “ da”, enumerați care au fost dificultățile întâlnite de copilul dvs. De la începutul
anului
școlar……………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………… …………………………
6. Care credeți că sunt cauzele acestor dificultăți de adaptar e ?
a Comportamentul celorlalți copii.
B Comportamentul învățătorului în clasă.
C Diferențele dintre mediul de acasă și cel de la școală.
D Solicitările școlare
e Temperamentul copilului meu.
F Comportamentul unora dintre membrii familiei noastre.
G Probleme legate de sănătatea copilului.
56
H Probleme de statut social al familiei noastre.
h Probleme de ordin economic/financiar.
i Probleme etnice
j Alte cauze, care
…………………………………………………………………………….………
……………………………………………………………………………………………
……
7. După părerea dvs., cine credeți că poate ajuta copilul să depășească aceste dificultăți
de adaptare pe care le presupune începutul clasei pregătitoare ?
a. Învățătorul e. Membrii familiei
b. Directorul unității f. Ceilalți părinți ai copiilor (să comunice între ei, să ducă sau să ia pe
rând copiii de la școală)
c. Personalul medical g. Altcineva, și anume: …………………………………………………
…………………………………………………………………………. d. Consilierul școlar
8. Care sunt așteptările dvs. legate de pregătirea, dezvoltarea ș i evoluția copilului în
urma frecventării clasei pregătitoare ?
………………………………………………………………..……
…………………………………………………………………………………………………
…….…………………………………………………………………………………………………………… ………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………………………… ……………………………………. …………………
Vă mulțumim!
Dacă doriți, va rugăm să completați și datele de mai jos:
Vârsta: Nivel de pregătire:
a. sub 25 de ani a. studii gimnazia le
b. între 25 – 35 ani b. studii liceale
c. între 35 – 50 ani c. studii universitare
d. peste 50 ani
57
CLASA
……………………………………… ……………………..
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII
……………………………………………………………..
CNP
……………………………………………………………..
NUMELE PĂRINȚILOR/ TUTORELUI
MAMA: ……………….. ……………………………………………
TATA: ………………………………………………………………..
TUTORE: …………………………………………………………….
CADRUL DIDACTIC
……………………… …………………………………….. ANEXA 3
JUDEȚUL MURE Ș
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT
Gimnaziul de S tat „Augustin Maior” – Reghin
Nr. ……………./
…………………………………………………………………………………………………
______________________________________________________ ____________________
RAPORT DE EVALUAR E
a dezvoltării fizice, socio -emoționale, cognitive, a limbajului
și a comunicării, precum și a dezvoltării capacităților
și atitudinilor de învățare, la finalul clasei pregătitoare
ANUL ȘCOL AR 2015 -2016
NUMELE ȘI PRENUMELE ELEVULUI
……………………………………………………………..
58
Anexa la Metodologie de întocmire, completare și valorificare a raportului de evaluare a
dezvoltării fizice, socio -emoționale, cognitive, a limbajului și a comunicării, precum și a
dezvoltării capacităților și atitudinilor de învățare, la finalul clasei pregătitoare.
________ __________________________________________________________________________
___________
INSTRUCȚIUNI DE COMPLETARE
Se bifează un singur nivel de apreciere în caseta corespunzătoare pentru fiecare competență în
parte.
Exemplu:
Domeniul de dezvoltare Eval uare finală
Realizat În curs de realizare
Aspect vizat X
59
DEZVOLTAREA FIZICĂ ȘI MOTRICĂ Evaluare finală
Realizat În curs de
realiza re
Identificarea principalelor caracteristici ale posturii corporale corecte
Utilizarea unor mișcari specifice diferitelor segmente ale corpului
Executarea unor mișcări sugestive și folosirea unei mimici și a unei gestici adecvate
diferitelor contex te (dialog, recitare, cântec, dans, teatru etc.)
Participarea la activități motrice coordonate cu membrii grupului
DEZVOLTAREA SOCIO -EMOȚIONALĂ Evaluare finală
Realizat În curs de
realizare
Identificare elemntelor de identitate (nume, prenume, vârstă, gen, aspect fizic,
naționalitate etc; numele părințil or, localității etc.)
Respectarea unor reguli simple de igienă personală
Recunoașterea emoțiilor de bază raportate la experineța de viață
Exprimarea de sine (exprimarea emoțiilor, remerilor, preocupărilor, a ceea ce îi
place și ce nu etc.), în lim baje variate (verbal, nonverbal, artistic etc.)
Manifestarea grijii pentru comportarea corectă în relație cu mediul natural și social
Respectarea normelor elementare de comportament social
Identificarea unor repere relaționale ( frate, soră, mamă, tată, bunici, rude, colegi,
prieteni, adulți, educatori) și valorice ( bine, frumos, bun etc.)
Participare la activitățile grupului, jocuri de grup, relații interpersonale
DEZVOLTAREA COGNITIVĂ Evaluare finală
Realizat În curs de
realizare
Identificarea cuvintelor din enunțuri scurte, rostite clar și r ar
Identificarea silabelor și a sunetului inițial și final în cuvinte clar articulate
Discriminarea cu suport intuitiv a formelor geometrice, semnelor grafice (literă,
cifră)., culorilor, sunetelor
Sesizarea relației dintre sunet și literă, dintre cifră și număr
Trasarea elementelor grafice (conturul literelor, cifrelor, formelor geometrice
principale)
Identificare unor repere: spațiale (în, pe, deasupra, dedesubt, lângă, în față, în spate,
sus, jos), temporale( înainte, după, zi, noapte, iar nă, vară etc.)
Utilizarea unor repere de gândire logică: sortare, clasificare pe baza unui criteriu dat,
raționament simplu („dacă…., atunci… )
Recunoașterea unor cuvinte uzuale, scise cu litere de tipar
Recunoașterea numerelor în concentrul 0 – 10
Rezolvarea de probleme în care intervin operații de adunare sau scădere ce 1 -2
unități în concentrul 0 -10, cu suport intuitiv
60
APRECIERI ȘI RECOMANDĂRI FINALE
CADRU DIDACTIC, RESPOSABIL
COMISIE METODICĂ/DIRECTOR,
__________________
_________________ ____________________
DATA ÎNTOCMIRII RAPORTULUI
__________________________
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ȘI A COMUNICĂRII Evaluare finală
Realizat În curs de
realizare
Identificarea și aplica rea regulilor principale de comunicare
Utilizarea elementelor de logică în comunicare („și/sau” „dacă…, atunci.” „da/nu”
etc.)
Receptarea semnificației unui mesaj vizual simplu
Sesizarea semnificației unui mesaj vizual simplu
Exprimarea unor mesaje referitoare la sine, colegi, familie, școală, mediu
înconjurător
Partciparea la dialoguri scurte, în situații de com,unicare uzuală
DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR ȘI A ATITUDINILOR DE ÎNVĂȚARE Evaluare finală
Realizat În curs de
realizare
Respectarea normelor elementare de comportament școlar
Manifestarea perseverenței în activitatea de învățare
Manifestarea curiozității pentru explorarea mediului natural și social
Identificarea unor regularități în mediul familiar, natural și social
Realizarea unor activități, proiect, obiecte, ocnstrucții simple
Relaționarea pozitivă cu alți membrii ai grupului în rezolvarea unor sarcini simple
de lucru
Participarea la activități integrate, adaptate nivelului de vârstă
Manifestarea imagin ației și a creativității în activitate și joc
61
ANEXA 4
22.05.2014
Clasa pregătitoare B
Lucră m în echipă
– feed-back din partea familiei –
Stimați părinți și bunici,
Copilul/nepotul dumneavoastră vă aduce acasă caietul / auxiliarele / portofoliul la
sfârșitul fiecărei zile / săptămâni , pentru a vă împărtăși lucrurile noi învățate la școală. Ele
sunt o dovadă importantă a muncii depuse, de aceea este bine că v -ați apleca cu atenție
asupra momentului de feed -back pe această muncă. Ați vizualizat împreună cu copilul
produsele obținute, i -ați aprecia efortul și l -ați ruga să detalieze activit ățile desfășurate.
Observațiile dumneavoastră sunt o resursă importantă în reglarea viitorului demers de
învățare. Vă rog acum să răspundeți la întrebările de mai jos.
Mulțumesc pentru cooperare!
Întrebări:
1. Care sunt calităț ile copilului dvs. în ordinea în care le considerați importante? Scrieți –
le pe primele 3.
___________________________________________________________________________
_______
2. Care este cel mai mare defect al copilului dvs. la momentul actual?
___________________________________________________________________________
_______
3. Ce progrese considerați că a făcut copilul dumneavoastră în acest an școlar ?
___________________________________________________________________________
_______
4. Considerați că frecventarea clasei pregătitoare a schimbat copilul în privința:
a) cunoștințelor și deprinderilor
foarte mult mult probabil
deloc
b) problemelor de comportament morale, sociale, civice
foarte mult mult probabil
deloc
c) comportamentului în familie
foarte mult mult probabil
deloc
62
d) dezvoltării psihice (emoții, sentimente, voință, caracter, mod de gândire, limbaj –
comunicare etc.)
foarte mult mult probabil
deloc
5. Principala dvs. nemulțumire în relația cu școala se referă la :
________________________________________________________________
________________________________________________________________
____ __________________
6. Întrebări/comentarii
___________________________________________ _______________________________
Părintele intreabă:
_ “Este pregătit copilul meu pentru clasa I?”
Învățătorii răspund:
_ NU VÂRSTA este cea care decide, ci toa te aceste cunoștințe, priceperi și deprinderi care
se regăsesc mai jos.
Copilul meu știe/nu știe să:
1. E pregătit să rămână singur acasă.
2. Știe să desfacă , să mănânce, să strângă după el, singur, un pachețel.
3. Știe să decupeze corect o formă geometrică, mânu ind bine foarfeca.
4. Ține mereu, în aceeași mână , orice instrument de scris.
5. Deschide o carte, un caiet, așezând corect (fără “cu susul in jos”).
6. Ascultă o poveste scurtă până la capăt, fără întreruperi.
7. Redă conținutul poveștii spunând personajele și măcar un episod important.
8. Intră în vorbă cu alți copii cu ușurință.
9. Știe numărul de telefon mobil al mamei sau al tatălui.
10. Știe când trebuie să sune la 112 și e capabil să o facă dacă e cazul.
11. Este capabil să mânuiască cheia și încuietoarea ușii de la intrare în prezența unui adult
sau singur .
12. Deosebește cu ușurintă cele 3 momente ale zilei: dimineța, după -amiaza, seara.
13. Identifică 4 -5 poziții spațiale (sus, jos, față, spate, alături).
14. Desenează un pătrat și un triunghi după model.
15. Redă în desen profilul uma n (“omulețul”) cu picioare, nas, ochi, gură, brațe, trunchi.
16. Indică și denumește 4 – 5 culori sau nuanțe.
17. Reproduce poezii scurte cu intonație.
18. Evocă o întâmplare sau o acțiune care l -a impresionat.
19. Grupează imagini pe categorii: fructe, legume, păsări , mobilă, îmbrăcăminte.
63
20. Explică utilitatea a 4 -5 obiecte: furculiță, ghete, umbrelă, masă, scaun.
21. Cunoaște semnele grafice :puncte, linii orizontale, verticale, înclinate, cercuri, forme
ovale, bastonase, zale, bucle, noduri .
22. Poate spune măcar 3 element e specifice fiecărui anotimp.
23. Știe să se prezinte cu nume și prenume.
24. Știe să se dezbrace și îmbrace singur, să folosească singur toaleta.
25. Știe să lege și dezlege singur șireturile de la încălțări.
26. Recunoaște literele de tipar .
27. Numără de la 0 la 31.
28. Socotește cu ușurință și rapiditate cu suport intuitiv / fără în 0 -10 și cu trecere peste
ordin.
29. Știe să răspundă în propoziții evitând răspunsurile prin “da” sau “nu”.
ANEXA 5
UNITATEA ȘCOLARĂ: Gimnaziul de Stat „Augustin Maior”
CLASA: Pregătitoare B – Albinuțele
PROFESOR PT. ÎNV. PRIMAR: Șerban Mihaela
ARIA CURRICULARĂ: Matematică și Științe Naturale
DISCIPLINA : Matematica și Explorarea Mediului
UNITATEA TEMATICĂ: „Primăvara”
SUBIECTUL: „Numerele naturale 0 – 31; Probleme ilustrate
FORMA DE REAL IZARE: Lecție integrată
TIPUL LECȚIEI : Consolidarea și sistematizarea cunoștințelor
COMPETENȚE SPECIFICE:
MATEMATICA ȘI EXPLORAREA MEDIULUI
1.1. Sesizarea magnitudinii unui număr în concentrul 0 – 10, folosind poziționarea pe axa numerelor
5.2. Rezolvarea de p robleme în care intervin operații de adunare sau scădere cu 1 -2 unități în concentrul 0 – 10, cu ajutorul obiectelor
COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
1.2. Recunoașterea unor detalii dintr -un mesaj scurt, rostit clar și rar
ARTE VIZUALE SI ABILITĂȚI PRACTICE
65
2.3. Real izarea de aplicații/compoziții/construcții simple, pe baza interesului direct
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: Să precizeze corect vecinii unui număr dat
O2: Să numere corect crescător și descrescător în concentrul 0 – 31
O3: Să compare corec t două numere naturale mai mici decât 30
O4: Să efectueze corect operații de adunare cu 1 -2 unități în concentrul 0 -10
O5: Să efectueze corect operații de scădere cu 1 -2 unități în concentrul 0 – 10
RESURSE :
I. Procedurale : conversația euris tică, metoda “ȘTIU/VREAU SĂ ȘTIU/AM AFLAT” explicația, exercițiul, munca independentă, jocul
didactic.
II. Materiale : panoul cu obstacole, „Puișorii” , marker, fișe de lucru – probleme ilustrate.
III. Temporale : 35 minunte activitate + 15 minute activit ăți liber -alese
IV. Spațiale : sala de clasă
V. Forme de organizare : frontal, individual, pe grupe
VI. Forme și tehnici de evaluare : observarea sistematică a comportamentului elevilor, evaluarea reciprocă, aprecieri verbale.
BIBLIOGRAFIE:
M.E.N – “Programa ș colară pentru disciplina Matematica si Explorarea Mediului – clasa pregătitoare ”, București, 2013.
Manea Alexandra, Matache Claudia, Ioan Liliana, Ruse Clara – Ghid practic pentru clasa pregătitoare , Editura Delta Cart
Educațional, Pitești, 2013
66
Eveniment ul
didactic Competențe
specifice Conținut științific STRATEGII DIDACTICE
Evaluare Metode și
procedee Mijloace
de înv. Forme de
organizare
1.Moment
organizatoric
2.Anunțarea
temei și a
obiectivelor
3.Captarea
atenției
3.Dirijare a
învățării
D.P. 2.2
C.L.R.1.2
C.L.R.1.1
M.E.M.
1.3
5.2
Se asigură condițiile necesare desfășurării în condiții
optime a orei de Matemat ică și explorarea mediului.
Precizez subiectul lecției și obiectivele urmărite.
Astăzi la oră vom ne vom juca cu numerele de la 0 la
30 și vom descoperi câteva „ ghicitori matematice”.
Se va realiza prin intermediul unui panou cu obstacole
pentru g hiocelul din poveste. El își dorește să ajungă
într-o poeniță unde va putea sa stea alături de prietenii
lui.Sarcina elevilor este de a -l ajuta prin descoperirea și
rezolvarea ghicitorilor.
Primul plic conține ghicitori – probleme ilustrate
(Anexa 1).
Apreciez faptul că elevii se descurcă foarte bine la
calcule mintale, îi felicit apoi trecem la rezolvarea
plicului cu numărul 2. Acesta conține probleme.
(Anexa 2)
Conversația
Conversația
Exercițiul
Exercițiul
Panou cu
obstacole
Ghiocei
Plic
Jetoane
cu
ghicitori
Frontal
Frontal
Frontal
Individual
Observarea
sistematică
Observarea
sistematică
67
4. Obținerea
performanței
5.Activitate
recreativă
6. Încheierea
lecției
1.1
A.V.A.P.
2.3 Baba Iarna locuiește în căsuța cu numărul 17, ce
numere poartă căsuțele vecinilor ei?
Moș Omăt locuiește în palatul cu numărul 24, vecinii
acestuia ce numere poartă?
Prințesa a avut sub pernă 22 boabe de mazăre, 2 i -au
căzut, câte boabe i -au rămas prințesei sub pernă?
Zâna Primăverii vă roagă să numărați crescător și
descrescător până la 10 , din doi în doi.
Vor realiza o activitate practică în care vor ordona cei
31 de puișori de pe machetă.
Se vor formula sarcini ale jocului:
– să vină sub cloșcă puisorii cu numere pare/
numere impare;
– să vină sub cloșcă puișorii care sunt vecinii
numărului 20
Se fac aprecieri verbale individuale și colective cu
privire la activitatea elevilor
Joc didactic
Explicația
Fișe de
lucru
Activitate
practică
Frontal
Individual
Pe grupe
Frontal
Frontal
Observare
sistematică
Aprecieri
verbale
Evaluare
reciprocă
Autoe valuare
Aprecieri
verbale
68
69
ANEXA 6
Exemplu de proiect integrat:
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Gimnaziul de Stat Augustin Maior
CLASA : Pregătitoare B
PROFESOR PT. ÎNV. PRIMAR: Șerban Mihaela
DISCIPLINA : Dezvoltare personală
SUBIEC TUL: „Regulile noastre”
FORMA DE REALIZARE : Lecție integrată
TIPUL LECȚIEI : Consolidarea cunoștințelor
COMPETENȚE GENERALE
2. Exprimarea adecvată a emoțiilor în interacțiunea cu copii și adulți cunoscuți
3. Utilizarea abilităților și a atitudinilor specifi ce în context școlar
COMPETENȚE SPECIFICE:
Dezvoltare personală
2.2. Identificarea regulilor de comunicare în activitatea școlară
3.1. Identificarea unor rutine în activitatea școlară
Matematica și explorarea mediului
70
3.1. Descrier ea unor fenomene/ procese/ stru cturi repetitive simple din mediul apropiat, în scopul identificării u nor regularități
Comunicare în limba română
1.1. Identificarea semnificației unui mesaj scurt, pe te me familiare, rostit clar și rar
Arte vizual e și abilități practice
2.2. Manifestarea liberă a ideilor și trăirilor personale, apelând la forme simple de exprimare specifice artelor;
2.3. Realizarea de aplicații/compoziții/obiecte/construcții simple, pe baza interesului direct.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: Să respecte regulile de comunicare (vorbire pe rând, ascultare activă);
O2: Să manifeste interes pentru activitatea desfășurată în cadrul “Întâlnirii de dimineata” (completarea panoului cu prezență, completarea
calendarului natur ii, reactualizarea regulilor grupului);
O3: S ă recunoască în imagini încălcarea regulilor clasei;
O4: Să realizeze “Panoul” -AȘA DA/AȘA NU – cu regulile clasei.
RESURSE :
I. Procedurale : conversația, exercițiul, explicația, jocul didactic, observația, expu nerea, munca în echipă, aprecierea verbalǎ.
II. Materiale : caiete speciale, panouri, jetoane, lipici, co șul cu jetoane.
III. Temporale : 35 minunte activitate + 15 minute activități liber -alese.
IV. Spațiale : sala de clasă.
V. Forme de organizare : frontal, individual, în echipă.
VI. Forme și tehnici de evaluare : observarea sistematică a comportamentului elevilor, evaluarea reciprocă, aprecieri verbale.
BIBLIOGRAFIE:
M.E.N – “Programa școlară pentru disciplina Dezvoltare personală – clasa pregătitoare ”, Buc urești, 2013.
71
Evenimentul
didactic Competențe
specifice Conținut științific STRATEGII DIDACTICE
Evaluare Metode și
procedee Mijloace
de înv. Forme de
organizare
1.Moment
organizatoric
2.Anunțarea
temei și a
obiectivelor
3.Dirijarea
învățării
D.P. 2.1.
2.2
CLR. 1.1
CLR. 1.1
D.P. 2.1.
2.2
CLR. 1.1
Asigurarea unui climat edu cațional favorabil.
Întâlnirea de dimineață: salutul, prezența, calendarul
naturii, știrea zilei;
„Dimineața” (Anexa1)
Voi citi copiilor scrisoarea adusă de Zăna Primăverii.
Precizez subiectul lecției și obiectivele operaționale
urmǎrite: “Astǎzi la oră vo m vorbi despre regulile
noastre, cum ne comportăm în anumite situații.
Se recită în cor poezia „Programul meu zilnic”.(Anexa
2)
Apoi elevii vor deschide caietele speciale urmând să
rezolve cerințele existente.
Voi împărți clasa în patru grupe, fiecare gru pă va
trimite un reprezentant la tablă unde va extrage un
jeton. În funcție de ce va fi pe jeton îl va așeza la
panoul AȘA DA /AȘA NU! Încurajez copiii să
găsească posibile explicații .
Jocul ,,Mimează”
Voi da citire unor situații și îi voi ruga pe copii să
mimeze cum pot ei mai bine aceste comportamente.
Lista de situații:
Conversația
Surpriza
Explicația
Conversația
Observația
Conversația
Exercițiul
-calendarul
naturii
-scrisoarea
-planșe
-panou
Frontal
Frontal
Frontal
Pe echipe
Observarea
sistematică
Observarea
sistema tică
Observarea
sistematică
Aprecieri
verbale
Analiza
răspunsurilor
Observarea
72
4. Obținerea
performanței
5.Activitate
recreativă
6. Încheierea
lecției
D.P. 2.1.
2.2
M.E.M.
3.1
D.P. 2.1.
D.P. 2.1.
2.2 1. Un elev așează buretele la tablă.
2. La ora de engleză Gigel mestecă gumă.
3. Fetița udă florile.
4. Ionel aleargă prin clasă.
5. Dorinel rupe foi din caiet.
Copiii vor primi fișe pe care sunt desenați doi copii, iar
fiecare desfășoară cate o activitate. Ei vor colora
copilul a cărui activitate este corectă. (Anexa 3)
După ce fișele au fost colorate și expuse elevii vor
cânta cântecul „Prietenia!” și vor executa mișcări
sugerate de versuri.
Se vor face aprecieri generale și individuale asupra
participării elevilor la lecție, precum și asupra
comportamentului lor pe parcursul orei.
Jocul
Conversația
Observația
Conversația
fișe de
lucru,
culori
Frontal
Frontal
Frontal
sistematică
Aprecieri
verbale
Analiza
răspunsurilor
Aprecieri
verbale
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: În anul 2012 sistemul de învățământ românesc a fost marcat de introducerea clasei [611838] (ID: 611838)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.