În anul 1983 au fost identificate în Parcul Dendrologic Arboretumul Sylva de la Gurahonț din România următoarele specii ale Genului Amelanchier: [309038]

[anonimizat], [anonimizat] a importurilor, fructele pot fi consumate în starea lor proaspătă pe tot parcursul anului.

[anonimizat] o [anonimizat], iar consumatorul este întotdeauna interesat de o [anonimizat].

[anonimizat] o cultură comercială a dobândit importanță în America de Nord și este exportată în alte țări pentru consum și prelucrare din cauza valorii sale nutritive și a acceptării de către consumatori. [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] (Lakshminarayana R., 2006), [anonimizat].

[anonimizat]-un nivel ridicat și cu perspective mari de viitor.

CAPITOLUL 1.

SCURT ISTORIC

În anul 1983 au fost identificate în Parcul Dendrologic Arboretumul Sylva de la Gurahonț din România următoarele specii ale Genului Amelanchier:

bartramira (Tausch) Roem., 1972,

canadensis (L) Med 1973,

cusickii Fern 1976,

intermedia Spach 1975,

laevis Wieg 1975,

ovalis Med 1972,

sanguinea (Punsh) DC 1975,

spicata (Lam) K.Koch 1972,

stolonifera Wieg 1977,

Acestea au fost înregistrate de către ing. [anonimizat], [anonimizat] M., 1989 [anonimizat] 24 specii de arbuști sau arbori mici.

Amelanchier alnifolia a fost mult timp un arbust sălbatic fiind însă prețios prin fructul său bogat în elemente nutritive necesare organismului. Acesta este adesea comparat/asemănător cu afinul atunci când ne referim la fructe/boabe. [anonimizat]. [anonimizat]-o [anonimizat] a fi productiv pentru mulți ani. [anonimizat], și o valoare ornamentală. [anonimizat]. [anonimizat].

Această specie prin valoarea nutritivă a fructelor are o [anonimizat], dar și pentru alte produse obținute din procesarea fructelor. Livezi relativ mici sau plantații de cu acest arbust poate produce un profit considerabil.

Lucrarea de față este un studiu care cuprinde modul în care acest arbust s-a aclimatizat în zona de vest a României. De asemenea, sezonul scurt de creștere secetos și iernile aspre tipice climatului canadian nu sunt favorabile pentru producția comercială de plante tipice de fructe domesticite, dar favorizează arbustul de amelanchier.

Amelanchierul a fost important și utilizat pe scară largă în America de Nord și mai târziu în Europa. Mai multe părți ale arbustului au fost folosite ca medicament.

David Thompson a raportat în 1810 despre Saskatoon astfel:
„Pe marile câmpii este un arbust care poartă un fruct foarte dulce, de culoare albastru închis, mult mai căutat după ce, cantități mari sunt uscate de localnici, în această stare, aceste fructe de pădure sunt la fel de dulci ca cele mai bune coacăze, lemnul este greu și flexibil, dar nu elastic, și ori de câte ori acesta poate fi procurat formează întotdeauna săgeata din India, am insistat asupra celor de mai sus, așa cum este alimentul de bază al tuturor persoanelor și oferă cea mai bună hrana în acel spațiu si greutate”.

David Thompson a continuat sa sugereze ca acest fruct ar trebui să fie cultivat în Canada și Anglia. Saskatoonul este un arbust peren aparținând familiei Rosaceae și este originar din interiorul Americii de Nord. În patria de origine este întâlnit în păduri deschise, pe dealuri și de-a lungul rigolelor și de-a lungul râurilor. Saskatoonul s-a găsit pe soluri pietroase uscate în lumina soarelui, pe soluri umede, profunde, fertile, de la nivelul mării până în apropiere de altitudini subalpine. Este capabil de a tolerarea game largi de soluri în ceea ce privește pH-ul acestora, precum și textura. Bobocii florali, s-au dovedit a avea potențialul de rezistență extremă la temperatură scăzută cuprinsă între -500C și -600C.

Primele livezi de Saskatoon comerciale au fost înființate la începutul anilor 1970 și au fost continuate înființarea acestora la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990.

Estimări precise din suprafața totală a saskatoonului în plantație la data curentă sunt greu de obținut. Se estimează că 800 hectare de saskatoon sunt stabilite în Alberta, Manitoba și Saskatchewan în Canada. În prezent, cererea pentru Saskatoon depășește cu mult oferta. Industria Saskatoon este în fază incipientă.

România printr-un program bine argumentat și structurat, ar putea ajunge într-un interval de maxim 10 ani, cel mai mare cultivator de saskatoon din Europa. Condițiile pedoclimatice, precum și cele atmosferice sunt un factor deosebit pe care îl deținem, iar în același timp putem spune cu certitudine că, acest arbust este cu siguranță un arbust care poate aduce un profit considerabil atât pe suprafețe relativ mici, dar în mod special pe suprafețe mari.

CAPITOLUL 2.

DESCRIEREA SPECIEI DE AMELANCHIER

Încadrarea speciei:

Genul: Amelanchier

Familia: Rosaceae

Sub-Familia: Pomoide

Arbustul de Amelanchier are un port mijlociu care crește de obicei sub formă de tufă (figura nr.1).

Figura nr. 1. Tufă de amelanchier cu fructe. Ferma Bărzani 2018

Florile cresc în raceme, și sunt de un alb strălucitor (figura nr.2), fructul este rotund, albastru închis și se aseamănă cu afinele care poate fi recoltat mecanic (figura nr.3). De remarcat plasticitatea ecologică pe care o prezintă acest arbust care poate fi cultivat pe o gamă largă de soluri, (*** http://www.nwplants.com).

Figura nr. 2. Flori de amelanchier. Ferma Bărzani 2018

Figura nr.3. Fructe de Amelanchier. Ferma Bărzani 2018

Frunzele sunt alternative și au formă ovală, de aproximativ 2 cm – 6 cm. Ele sunt de obicei rotunjite la vârf și drepte la baza, cu dinți la marginile superioare. În funcție de etapa din perioada de vegetație culoarea acestora poate fi de la verde intens în primăvară în lunile aprilie-mai, verde închis în perioada iunie-august și ruginiu–galben înainte de căderea acestora în funcție de toamnă, septembrie-octombrie, (figura nr.4).

Figura nr.4. Frunze de amelanchier, primăvară 2018. Ferma Bărzani

Arbustul de Amelanchier (Saskatoon), cu fructe de pădure comestibile asemănătoare cu cele de afine, crește în fiecare provincie și teritoriu din Canada, și în mare parte din Statele

Unite. Acesta variază de la un arbust mic la un arbore mic – poate fi cu o singură tulpină mai mică sau poate crește ușor sub formă de tufă până la înălțimi de 5-6 m.

Ramurile tinere sunt maro roșcat, dar tulpinile mai vechi sunt de culoare gri. În timpul iernii, mugurii au perișorii de culoare alb pe margini, iar atunci când mugurii încep să se deschidă, marginile frunzelor albe sunt strălucitoare(figura nr.5).

Figura nr.5. Muguri de amelanchier. Ferma Bărzani 2017

Înfloresc de obicei pe o perioadă de două săptămâni. Florile sunt mici (numai 9 mm – 12 mm) sunt de culoare albă, cu cinci petale și 12-20 de stamine. Florile apar grupate pe un ciorchine, fiecare ciorchine având între 5 și 11 flori. Timpul de viață al florilor după deschidere este cuprins între două și cinci zile.

Floarea terminală și câteva flori bazale sunt primele care se deschid, urmate de florile din mijlocul ciorchinelui (figura nr.6).

Pentru formarea florilor este necesară o informație genetică, care nu joacă nici un rol în creșterea vegetativă. Transformarea zonelor de creștere vegetativă de la formarea primordiilor florale, la formarea de organe florale poate fi explicată fie prin activarea anumitor gene (genele înfloritului) sau prin modificarea autonomă a zonei meristematice vegetative, fie prin rolul florigenului în transformarea zonelor de creștere și activitatea genelor înfloritului (Bandici Gh.,2013).

Figura nr.6. Ciorchine de flori deschise la amelanchier. Ferma Bărzani 2018

Fructele încep perioada de coacere la începutul verii, când devin roșii iar apoi se transformă culoarea acestora în purpuriu spre albastru închis, iar timpul de coacere și maturare este cuprins între 15-25 zile, (figura nr.7).

(Sursa:***http://plantwatch.naturealberta.ca/choose-your-plants/saskatoon/).

Arbustul de Amelanchier poate fi utilizat cu succes și în scopuri decorative în grădini fiind un excelent arbust decorativ prin portul coroanei, culorile frunzelor ale lujerilor și mai ales al fructelor. Poate rezista la ierni reci și secetă, cu flori parfumate, pline de farmec, fructe comestibile și frunze atrăgătoare.

Figura nr.7. Fructe de amelanchier la maturitate maxima. Iunie 2018, Ferma Bărzani.

Potrivit sursei (www.thecanadianencyclopedia.ca) orașul Saskatoon își ia numele dintr-un cuvânt cree pentru fructele dulci și cărnoase, care au fost de o importanță primordială pentru oamenii autohtoni și colonii timpurii. Dimensiunea plantelor variază de la un arbust mic sau mare până la un arbore de 4 până la 6 metri înălțime, iar durata de viață cuprinsă între 30 și 50 de ani.

Recoltatul fructelor se realizează precum în cazul afinelor de cultură, iar conform lui Mihăiescu Gr., 1977 procesul de recoltare decurge în felul următor: Recoltarea se face în 2-5 reprize, în decurs de 3-4 săptămâni, pe măsura coacerii fructelor. Acestea, după ce ating maturitatea, se mențin bine pe plantă încă 3-4 zile, iar după aceea încep să cadă. Culesul se începe dimineața, după ce se evaporă roua, pentru a nu se culege fructe umezite, care se încing și se strică repede. El se poate efectua manual sau mecanizat.

CAPITOLUL 3.

DESCRIEREA CONDIȚIILOR PEDOCLIMATICE ALE

ZONEI DE STUDIU

3.1. Zona de deal a Munților Codru Moma

Munții Codru-Moma fac parte din bastionul Munților Apuseni, fiind situați în partea vestică a acestuia și se prezintă sub forma unui promontoriu bine conturat, orientat pe direcția NV-SE. Teritoriul Munților Codru-Moma este situat în județele Bihor și Arad, fiind cuprinși între 46ș20’- 46ș41’ latitudine nordică și 22ș06’- 22ș32’ longitudine estică. În limitele descrise, Munții Codru-Moma ocupă o suprafață de circa 675 km2, având forma unui paralelogram cu lungimea de aproximativ 39 km și lățimea 17 km (Pășcuț., 2012).

Zona de deal populată de localnici ai Comunei Archiș din Județul Arad, este atestată documentar în anul 1552, cu următoarele denumiri: Belarkos, Arcașii lui Menumorut, Archăș, făcând parte din cetatea Beliului stăpânită de voievodul Menumerut Cel Înțelept și apoi de Mihai Viteazul. Are origini în vremuri mult mai îndepărtate, pe raza comunei descoperindu-se urmele unei cetăți tracice pe muncelul Jidovina de sub vârful Pleșu, unde a fost vatra satului Voivodești pustiită în anul 1438, (http://Archis-Arad.ro).

Descoperirile arheologice făcute pe teritoriul comunei au scos la lumină obiecte care atestă vechimea acestor așezări, precum și continuitatea locuirii în teritoriu. Astfel, în Dealul Moțului (la Archiș) s-au descoperit ciocane și topoare din piatră șlefuită și găurită, la Groșeni o râșniță de piatră iar la Jidovina, fragmente de ceramică și obiecte casnice. Prin pădurea numită Gălălău, între Archiș și Beliu trece vadul de pământ numit TROIANUL, care era granița dintre Dacia liberă și Dacia romană, toate satele actualei comune Archiș făcând parte din teritoriile ocupate de romani.

Administrativ, comuna Archiș a suferit mai multe modificări de-a lungul anilor. A făcut parte din Plasa Beliu, județul Bihor alături de alte comune, precum Craiva și Hășmaș, după care a făcut parte din Raionul Ineu, Regiunea Crișana, împreună cu satele aparținătoare: Archiș, Nermiș, Groșeni, Bârzești.

Primele case construite din materiale tradiționale (piatră pentru fundație, bârne rotunde pentru pereți, paie pentru acoperiș, mai apoi șindrilă) aveau planul compus din două încăperi: tinda și camera de locuit, cu intrare din târnaț (coridor deschis).

Ocupațiile tradiționale ale locuitorilor acestor meleaguri erau: creșterea animalelor, vânatul, pescuitul, culesul fructelor de pădure (afine, mure, măceșe, porumbele, ciuperci), lucrări forestiere la gurile de exploatare din M-ții Codru Moma, morăritul (mori pe apă), confecționarea de împletituri din nuiele și răchită și distilatul băuturilor alcoolice din fructe cu specific local.

3.1.1. Date privind așezarea geografică

Comuna Archiș este situată în partea de N-E a județului Arad la o distanță de 80 Km față de municipiul Arad, la poalele Munților Codru Moma cu vârful Pleșu, limită între județele Arad și Bihor.

Se învecinează la vest cu comuna Beliu, la nord cu comuna Hășmaș, la sud cu comuna Cărand, la est cu județul Bihor (m-ții Codru Moma ), este legată de restul județului prin căi de comunicație rutieră.

Vegetația forestieră din jurul satului de vacanță și împrejurimi este formată din păduri de gorun amestecate cu gârniță și cer, iar mai jos se întind pădurile de fag, carpen, stejar, frasin, ulm, arțar, paltin, plop și mesteacăn.

Printre arborii pădurilor vegetația este formată din păiuș, iarba vântului, spânz. Pe treapta cea mai înaltă sunt plantate păduri de conifere – molidul, pinul, bradul și duglasul.

Dintre arbuști întâlnim: jnepeni, murul, zmeurul, afinul.

Animalele care sunt întâlnite în aceste păduri sunt:

Animalele sălbatice care populează această zonă: cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, lupul, vulpea, iepurele de câmp și de vizuină, veverița, jderul, viezurele, pisica sălbatică etc.

Păsări: pițigoiul, mierla, graurul, cinteza, rândunica, cucul, gaița, dumbrăveanca, potârnichea, prepelița, fazanul, turturica, bufnița, uliul, cioara, coțofana și altele.

În ape pești precum: mreana, cleanul, porcușorul, păstrăvul, somnul, iar în pârâul Valea Groșilor care coboară de la munte se întâlnesc raci.

Animale ocrotite de lege- cerbul carpatin și căpriorul, râsul.

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul administrativ al comunei Archiș cu prinde mai multe trepte, dispuse în formă de amfiteatru, cu orientare nord-est către sud-est, cu treceri progresive de la o treaptă la alta fără abrupturi sau ravene, în modul următor:

zona muntoasă în partea de nord-est a teritoriului aparține Munților Codru Moma formată din culmi constituite din intruziuni de granițe și granodiorite cuarțifere injectate în șisturi cristaline epimetamorfice din baza seriei de Biharia, din roci sedimentare vechi ce aparțin paleozoicului și mezozoicului;

zona dealurilor piemontane, situată în partea centrală a teritoriului este rezultatul unui îndelungat proces de modelare geomorfologică asupra unui piemont de acumulare format la baza ramei muntoase învecinate; eroziunea îndelungată cu vădit caracter ritmic a condiționat apariția dealurilor cu aspect de interfluvii prelungi, paralele între ele orientate de la nord-est către sud-vest care scad în altitudine către sud;

zona câmpiei de glacis cuprinde partea central-sudică a comunei și are caracteristicile unei câmpii înalte, interpusă între zona dealurilor piemontane și zona câmpiei aluviale, trecerea făcându-se treptat prin ușoare inflexiuni care nu au aspectul teraselor: zona câmpiei aluviale ocupă o suprafață foarte mică din teritoriu.

Din punct de vedere hidrografic, teritoriul administrativ al comunei Archiș aparține bazinului hidrografic al Teuzului și este străbătut de 2 pâraie, pârâul Valea Bârzești-ului, cu afluentul Bluhoaie și pârâul Valea Groșilor, cu afluenții Archișel, Ursoi și Valea Albului .

Punctul de întâlnire a celor 2 pâraie este în aval de localitatea Archiș, după care se varsă în râul Teuz, iar acesta se varsă în Crișul Negru.

3.2. Clima

Clima se încadrează în zona climei temperat continentale.

Așezată într-o zonă cu dealuri domoale la poalele Munților Codru Moma, cu soluri nu prea bogate dar cu o rețea hidrografică dezvoltată, cu o climă blândă continentală, cu ușoare influențe mediteraneene, comuna Archiș oferă excelente condiții pentru creșterea și dezvoltarea unui număr mare de plante și animale. Direcția predominantă a vânturilor este vestică în sezonul cald și estică în sezonul rece.

Temperatura medie anuală este de aproximativ 10,50C cu minime în lunile decembrie-ianuarie (10-230C) și maxime în lunile iunie iulie-august (200C, 380C) Cea mai mică temperatură medie anuală s-a înregistrat la nivelul anului 1966 ( 90C ), cea mai mică temperatură medie lunară s-a înregistrat în ianuarie 1964 (-8,80C), iar cea mai ridicată în iulie 1980 de 20,80C.

Umiditatea aerului, element climatologic de mare variabilitate exprimat de tensiunea vaporilor, umiditatea relativă și deficitul de saturație are o valoare medie anuală de 80% cu valori mai ridicate în decembrie – ianuarie ( 83-88% ) și mai scăzute în aprilie- mai (73-75%).

3.3. Factorii de mediu

Calitatea factorilor de mediu este influențată de intensitatea activităților economice, nivelul producției industriale, comportamentul membrilor societății astfel putem spune că factorii de mediu ce urmează a fi luați în considerare au o calitate bună și foarte bună:

factori de mediu aer – are calități ce permit încadrarea în clasele bună și foarte bună, datorită inexistenței unei acțiuni industriale care să determine emisii puternice de noxe în atmosferă (la fel și nivelul redus al noxelor generate de gospodăriile țărănești nu influențează negativ calitatea factorului aer), dinamica circulației maselor de aer este favorabilă datorită pădurilor din zonă.

factori de mediu apă – apele de adâncime din orizonturile supra-freatice au o calitate moderată, nivele inferioare au o calitate bună, dar ar putea fi influențate negativ de inexistența unui sistem de colectare a apelor uzate menajere și epurarea lor în stații de epurare (loturile și puțurile absorbante produc infiltrații cu substanțe organice, nitriți și nitrați).

factor de mediu sol – calitatea solului este afectată atât de factorul antropic (prin modul de efectuare a lucrărilor agricole) cât și de factorii pedogenetici specifici în cadrul comunei.

Dintre obiectivele specifice ale direcției strategice de dezvoltare a acestei zone sunt necesare crearea unor trasee turistice și de agrement după cum urmează: Sat de vacanță Groșeni – Izoi Moneasa; Sat de vacanță Groșeni – Vârful Pleșu; Sat de vacanță Groșeni – Poiana Brătcoaia; Sat de vacanță Groșeni – Finiș Bihor.

Dintre punctele de dezvoltare menționate mai sus în continuare este prezentat studiu privind necesitatea și crearea unor trasee de agrement și călătorii turistice între Sat de vacanță Groșeni și Vârful Pleșu, acesta având cea mai mare altitudine din lanțul muntos Codru Moma de 1112 m.

Localizarea zonei în care este amplasată experiența

Amplasarea experienței s-a realizat în apropierea localității Bârzești, din județul Arad, localitate care prezintă următoarele coordonate geografice: 46°29′N; 22°7′E, altitudinea terenului pe care este amplasată experiența fiind de cca. 350 metri, (figura nr.8.).

Figura nr.8. Poziționarea localității Bârzești

(Sursa : https://www.google.ro/maps/place/Bârzești)

Poziția localității Bârzești, la poalele Muntelui Moma din Munții Apuseni, este bine reliefată în harta de mai sus. Singura legătură cu celelalte localități ale județului Arad este asigurată de drumul comunal 793 A, localitatea fiind, de fapt, localitatea terminus a acestui drum.

Elemente specifice ale cadrului natural

3.4.1.1.Geologia

Substratul litologic pe care s-au format principalele tipuri de sol ale regiunii este constituit, în partea superioară, din andezite cu piroxeni, aceste roci făcând parte din seria rocilor eruptive, efuzive. În partea inferioară a regiunii acest substrat este reprezentat de șisturi cristaline și argile.

Condițiile climatice, formele de relief și materialul parental au determinat formarea unor tipuri genetice de sol caracteristice, respectiv soluri brune în diverse stadii de podzolire și pseudo gleizare; în ansamblu, soluri textural argiloase, cu variate grade de pseudo gleizare, mijlociu până la foarte favorabile pentru fag și cvercinee.

Geomorfologia

Teritoriul luat în studiu este situat în ținutul Carpaților Occidentali, susținutul Munților Apuseni, districtul Munților Codru Moma, cu altitudini medii cuprinse între 400-600m. Altitudinea minimă a districtului Munților Codru Moma este 140m (Valea Crișului Alb), iar altitudinea maximă este de 1109 m (Vârful Pleșu).

Relieful se caracterizează prin coline submontane și munți foarte joși, puternic fragmentați de văi adânci și dealuri cu forme prelungi, piemontane, cu văi și terase largi și înclinare ușoară până la moderată.

Unitatea geomorfologică predominantă este versantul cu înclinare ușoară până la moderată, foarte rar puternic înclinat.

Vârfurile cele mai importante ale regiunii sunt: Vârful Pleșu (1109 m), Vârful Osoiul Mare (1064.0 m), Vârful Jidovina, Vârful Chicerii.

Formele de relief au influență hotărâtoare asupra factorilor climatici (temperatură, umiditate, etc.) dând naștere unor topo climate specifice și determinând, în același timp, profunzimea solului, grosimea orizontului de humus etc. Din punctul de vedere al vegetației forestiere, aceste influențe se concretizează în bonitatea stațională care determină, în final, productivitatea arboretelor. Astfel, în trupul de pădure Gălălău, cu altitudini cuprinse între 140-180m și cu înclinări ușoare ale versanților, pe expozițiile însorite specia reprezentativă este cerul, iar pe expozițiile parțial însorite, alături de cer în compoziția arboretelor participă gorunul și gârnița.

Pe expoziții umbrite și pe firul văilor își face apariția chiar și fagul. Situația este similară și în trupul Husumal. Pe măsură ce altitudinea crește, pe versanții însoriți se mențin cerul, gârnița și gorunul, iar pe expoziții umbrite își fac simțită prezența fagul și carpenul. De remarcat faptul că pădurile din zonă nu prezintă nici un arboret de salcâm cu toate că salcâmul crește destul de viguros, ca arbori izolați, în apropierea acestor păduri.

3.4.3.Hidrologia

Din punct de vedere hidrografic zona luată în studiu se află în bazinul mijlociu al râului Crișul Alb, având o bogată rețea hidrografică. Rețeaua hidrografică cea mai învecinată este Pârâul Cornii, care se varsă în Valea Bârzești-ului, aflată la o distanță aproximativă de 400-500 metri de locul în care a fost amplasată experiența aferentă prezentei lucrări.

3.4.4.Climatologia

După clasificarea Köppen, zona de studiu se încadrează în provincia C.f.b.x (climatul piemonturilor vestice). Acesta reprezintă climatul temperat (C), cu precipitații suficiente în tot timpul anului (f), temperatura medie a lunii celei mai călduroase sub 22 grade Celsius (dar cel puțin 4 luni depășește 100C) – (b) și maxima pluviometrică se înregistrează la începutul verii, iar minima la sfârșitul iernii (x).

În continuare se prezintă, sub formă sintetică, principalele elemente ce caracterizează climatul acestei zone. Aceste date au fost preluate, în majoritate, din “Atlasul climatologic” precum și după mediile datelor anuale și multianuale înregistrate la stația meteorologică cea mai apropiată, Șiria din județul Arad.

3.4.4.1.Regimul termic

Temperatura medie anuală este de 90 C;

Temperatura medie primăvara este de 90 C;

Temperatura medie vara este de 180 C;

Temperatura medie toamna este de 90 C;

Temperatura medie iarna este de –10 C;

Numărul zilelor cu temperatură de peste 00 C este de circa 270, iar a celor cu temperatura activa ( peste 50 C) este de circa 210;

Numărul zilelor de îngheț este de circa 95;

Numărul zilelor cu temperatură de peste 100 C (perioada de vegetație) este de circa 160-180;

Numărul zilelor de arșiță ( peste 300 C ) este de 38;

Primele înghețuri se înregistrează în intervalul 10 – 20 octombrie, periodic se înregistrează înghețuri slabe, brume, pe la mijlocul lunii septembrie;

Ultimele înghețuri se petrec în intervalul 5-15 aprilie. Gerurile târzii sunt relativ frecvente, până la mijlocul lunii mai, uneori chiar la începutul lunii iunie, aceasta influențând hotărâtor fructificația pomilor fructiferi, arbuștilor și a arborilor la principalele specii forestiere (FA și GO). Asemenea fenomene compromit total creșterea curentă din acel an, compromit regenerările și culturile în pepiniere, fructele de pădure și au influență negativă asupra stării generale de sănătate a arboretelor și a creșterii acestora pe încă 2-3 ani;

Cele mai friguroase luni sunt ianuarie și februarie, iar cele mai călduroase luni sunt iulie și august;

3.4.4.2.Regimul pluviometric

Media anuală a precipitațiilor este de cca 800mm, cu o variație multianuală cuprinsă între 700-900mm;

Precipitații medii: primăvara 170 – 260 mm;

Precipitații medii: vara 220 – 320 mm;

Precipitații medii: toamna 150 – 170 mm;

Precipitații medii: iarna 160 – 250 mm;

Umiditatea atmosferică este foarte variată – de la mare în partea superioară până la subnormală în trupul Gălălău;

Nebulozitatea atmosferică are valori normale.

Numărul zilelor ploioase cu precipitații peste 0,1 mm/mp, însumează în medie 118 zile, iar cele cu ninsoare 20 zile.

Precipitațiile cele mai abundente se înregistrează în lunile mai-iunie, iar cele mai puține în februarie. Cantitățile de precipitații căzute în această zonă satisfac, în general, nevoile vegetației forestiere, însă de cele mai multe ori sunt insuficiente pentru culturile agricole și horticole.

3.4.5.Regimul eolian

Regimul eolian este relativ liniștit și nu se cunosc cazuri cu influențe nefaste (doborâtori masive) asupra pădurii. Vântul dominant este cel de SV, tăria normală a acestuia apreciindu-se la 3-4 grade Beaufort, cu o frecvență de 5-10%. De asemenea se apreciază că cca 40% din timp este  " calm ".

De amintit este furtuna înregistrată în 27 septembrie 2017, care a dus la pagube însemnate în pădurile învecinate suprafeței luate în studiu, dar fără pagube în câmpul experimental datorată creșterilor medii ale plantelor care nu au suferit de pe urma acestui fenomen.

3.4.6. Indicatori ai datelor climatice

Sintetizând și corelând elementele climatice prezentate mai sus rezultă că indicele de ariditate, ″ de Martonne″ anual este de 42, iar pe sezonul de vegetație de 40. Pentru lunile iulie și august acest indice are valoarea de 33. Mărimea acestui indice, atât anuală cât și pe sezon și, mai ales, în lunile de criză de umiditate, indică o situație în general favorabilă dezvoltării speciilor horticole și forestiere.

Totuși sunt de reținut perioadele ciclice de secetă prelungită. O asemenea perioada este și cea din ultimii 18 – 21 de ani, perioada caracterizată prin precipitații anuale reduse, mult sub media anuală, mai ales în sezoanele de toamnă – iarnă. Acest fapt a condus la scăderea cronică a apei din sol.

Fără a avea la îndemână date concrete, se apreciază că în acești ultimi 20 de ani există un deficit cronic de precipitații față de evapotranspirația potențială, acest deficit fiind determinat mai ales de deficitul de precipitații din sezoanele toamna – iarnă și chiar din prima parte a primăverii, care ar trebui să contribuie la aprovizionarea abundentă a solului cu apă din precipitații. În acest fel, neexistând rezerve de apă în sol, precipitațiile din sezonul de vegetație nu acoperă valoarea evapotranspirației potențiale și a apei necesare formării de creștere și fructificare.

Datele concrete privind regimul termic și regimul pluviometric, la Bârzești, jud. Arad, în perioada 2010 – 2017 sunt prezentate în tabelele 1 și 2.

Tabelul nr.1.

Regimul termic la Bârzești, jud Arad, în 2010 – 2017

Sursa: ANMH Stația meteorologică ȘIRIA

Tabelul nr.2.

Regimul pluviometric la Bârzești, jud Arad, în 2010 – 2017

Sursa: ANMH Stația meteorologică ȘIRIA

Datele regimului termic, cuprinse în tabelul nr.1, susțin ideea unei încălziri generale a climatului în zona Bârzești, ca o consecință a încălzirii globale, mediile anuale dovedind acest fapt pentru toți anii experimentali. Primii doi ani analizați (2010 și 2011) se abat în plus față de normală doar cu 0,3șC ceea ce se încadrează în abaterea standard a mediei multianuale ( = ± 0,54). Pe baza acestor date se poate afirma că, la Bârzești, primii doi ani de experimentare au fost, practic, normali din punctul de vedere al temperaturilor, cu abateri nesemnificative față de media multianuală.

Cu totul altfel se prezintă situația regimului termic, la Bârzești, în perioada experimentală (2012 și 2013) când temperaturile medii anuale s-au abătut de la normală cu 0,9 șC și, respectiv, 1,1șC ceea ce înseamnă aproape de două ori abaterea standard a mediei.

Standardizând aceste abateri cu ajutorul formulei , se obține, pentru media anului 2012, o valoare t = 1,8, iar pentru media anului 2013, t = 2,2, prima valoare fiind foarte aproape, iar cea de a doua fiind peste limita de asigurare statistică pentru P5%. Aceasta înseamnă că mediile temperaturilor anuale ale anilor 2012,2013 experimentali sunt, în mod sigur, semnificativ mai mari decât normala. Pentru anii 2015, 2016, 2017 putem spune același lucru, în mod cert regimul termic a fost mai ridicat decât media normală, singurul an sub această medie fiind anul 2014.

Datele meteorologice privind regimul pluviometric la Bârzești în perioada 2010 – 2017 (tabelul nr.2.) relevă o situație diferită de cea analizată la temperaturile medii anuale. Suma multianuală (normală), cu valoarea de x = 588,5 ± 49,1 mm, este depășită semnificativ în plus în anii 2010 și 2013 și semnificativ în minus în anul 2011, anul 2012 fiind normal din punctul de vedere al sumei precipitațiilor lunare și anuale. Valorile t calculate prin standardizarea diferențelor dintre suma multianuală și sumele anilor 2010, 2011 și 2013 indică o asigurare statististică a acestor diferențe la nivel de P0,1% pentru 2010, P1% pentru 2011 și P5% pentru 2013. Cu alte cuvinte, trei din cei patru ani experimentali s-au abătut de la semnificativ la foarte semnificativ față de suma multianuală în ceea ce privește precipitațiile înregistrate. Sintetizând aceste date putem afirma următoarele:

Anul 2010, a avut temperaturi medii anuale nediferențiate de normală și un plus foarte semnificativ de precipitații, deci poate fi considerat ca mediu favorabil pentru cultura afinului ;

Anul 2011, cu temperaturi medii anuale nediferențiate de normală și un minus distinct semnificativ de precipitații, poate fi considerat ca puțin favorabil pentru cultura afinului;

Anii 2012 și 2013, cu temperaturi medii anuale semnificativ peste normală și nivele ale precipitațiilor anuale foarte apropiate (2012) sau semnificativ mai mari (2013) decât normala, pot fi considerați ca foarte favorabili pentru cultura afinului.

Anii 2014, 2016 și 2017 au fost ani cu precipitații medii anuale peste media anuală, semnificativ aceste valori au fost mai mari, motiv pentru care putem afirma că nu au avut influențe negative asupra dezvoltării plantelor, și acești ani fiind considerați foarte favorabili pentru cultura amelanchierului;

Anul 2015 în schimb a fost un an cu precipitații sub media anuală, însă nici acest fapt nu a avut repercusiuni asupra creșterii și dezvoltării plantelor de amelanchier din Ferma Bărzani, putem deci afirma faptul că, anul a fost favorabil pentru cultura de amelanchier;

CAPITOLUL 4.

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII. METODA ȘI MATERIALUL DE LUCRU

4.1. Scopul și obiectivele cercetării

Cercetările aferente acestei lucrări au drept scop testarea unei noi specii din categoria arbuștilor fructiferi în vederea introducerii acestora în zone nepopulate până în prezent de aceasta, urmărindu-se modul de creștere, aclimatizare și manifestare ale speciei respective în perioada de instalare și perioada imediat următoare.

În mod concret, se urmărește evaluarea comportării arbustului de Amelanchier în condițiile pedoclimatice ale zonei submontane a Munților Apuseni (Bârzești, jud. Arad), în vederea unei eventuale introduceri a acesteia în cultură în această zonă.

Un alt obiectiv al cercetărilor noastre a fost acela de a stabili în ce măsură acest arbust poate fi valorificat din punct de vedere al valorii fructelor pe care le produce.

Rezultatele experimentale obținute de noi scontăm să aibă o aplicabilitate științifică și practică imediată deoarece:

vor permite informații prețioase, privind adaptabilitatea și productivitatea, pentru condițiile ecologice specifice zonei luate în studiu;

vor clarifica, fie și parțial, aspecte privind înregistrarea unui nou arbust în Catalogul oficial al soiurilor din România;

vor facilita adoptarea unor strategii realiste de valorificare a datelor experimentale privind aspecte tehnice de cultivare și valorificare al acestui arbust.

4.2. Metoda și materialul de lucru

Toate etapele de dezvoltare începând de la germinarea semințelor și până la producția de fructe au fost monitorizate în Ferma Bărzani, în perioada 2010 – 2017.

Materialul semincer a fost de proveniență din zona Alberta, Canada, această specie de arbuști fiind remarcabilă prin capacitățile sale precum rezistența la temperaturi foarte scăzute, sau rezistența ridicată la secetă din perioada estivală.

Obținerea plantelor de Amelanchier alnifolia se poate realiza conform lui Wolfgang and Marco K., 2013, prin însămânțare, diviziunea drajonilor, butași sau secțiuni de rădăcină, iar pentru producerea acestora Bălășcuță N., 1986 recomandă și descrie plantațiile mamă, care sunt plantații speciale, fără plan de fructe, destinate furnizării de material biologic necesar înmulțirii.

Au fost luate în studiu plantele obținute generativ, din trei surse de semințe de la două cultivare: Smoky și Thiessen și a treia categorie de semințe culese din flora spontană pentru care am folosit numele de afin canadian.

În primii doi ani de vegetație plantele obținute de la cele trei surse cunoscute de semințe, au fost păstrate în regim de pepinieră (figura nr.2), unde au avut parte de lucrări specifice în perioada de vegetație precum: lucrări mecanice de întreținerea solului și combatere a buruienilor, fertilizare și tratamente de prevenție a bolilor și dăunătorilor.

Figura nr.9. Plante de afin canadian în pepinieră anul II. Ferma Bărzani 2013.

În anul al trei-lea plantele obținute în pepinieră au fost cultivate în regim de plantație experimentală. Am luat în considerare acele plante care au prezentat rădăcini bine dezvoltate, tulpini lignificate și bine formate.

Schema de plantare în toate cele trei cazuri a fost de 3×1 m (3 metri între rândurile de plante și 1 metru între plante pe rând).

Pentru înființarea loturilor experimentale, terenul a fost bine pregătit printr-o arătura a solului la o adâncime de 0,4 metri, pe toata suprafața iar apoi mărunțirea solului s-a realizat utilizând grapa cu discuri.

O afânare profundă asigură și aerisirea solului, ceea ce ușurează schimbul de gaze necesar rădăcinilor (Himmelhuber P., 2013), cercetările întreprinse mai ales în ultimele două secole au permis cunoașterea mai profundă a biologiei solului și mai ales pătrunderea cu ajutorul mijloacelor tehnice din ce în ce mai perfecționate, în lumea microorganismelor ce populează scoarța terestră (Mateescu Fl.,2008).

Au fost administrate și îngrășăminte provenite din gunoi de grajd în cantitate de 25 tone/ha. Plantarea s-a efectuat respectând regulile generale de plantare, respectându-se operația de mocirlire (figura nr.10.), udarea și tasarea cu atenție a solului în jurul plantelor.

Aceasta operație s-a realizat toamna conform indicațiilor din literatura de specialitate, iar prinderea plantelor s-a realizat într-un procent mediu de 97%.

Figura nr.10. Mocirlirea plantelor înainte de plantare. Lotul experimental din Ferma Bărzani

În momentul plantării temperatura din sol a fost de 100C. Înainte de plantare se scurtează puțin ramurile, se înlătură eventualii muguri de rod și se fasonează rădăcinile. Plantarea se face cu 2-3 cm mai adânc decât a crescut planta în răsadniță sau pepinieră, după plantare se recomandă mulcirea suprafeței din jurul plantei, circa 50 cm de jur împrejur, cu rumeguș, paie, frunze sau alte materiale vegetale (Hoza D., et.all., 2008).

În anii care au urmat după plantare, s-au executat lucrări agrotehnice cunoscute precum:

întreținerea solului prin prășirea acestuia în anul 1 și 2 de la plantare (figura nr.11.);

fertilizare (anual);

întreținerea solului înierbat (stratul vegetal dintre plante a fost transformat sub formă de mulch, cu ajutorul unui utilaj tractat de tractor);

tratamente la avertizare împotriva bolilor si dăunătorilor, iar de menționat mai este faptul că, aceste loturi nu au beneficiat de un sistem de irigare în această perioadă, (anual);

Figura nr.11. Lotul experimental de amelanchier din Ferma Bărzani, anul III .

.

Distanțele mari de plantare se pot valorifica foarte bine prin culturi intercalate (Heinz E., 2012), dar datorată configurației terenului care prezintă o înclinare de cca 12%, am recurs la înierbarea intervalelor, care este un sistem de întreținere foarte indicat în plantațiile de afin din zonele bogate în precipitații de peste 700 mm anual (Chira L.,2009). Acest aspect pentru loturile demonstrative s-a efectuat începând din anul al 4-lea, stratul vegetal dintre plante a fost transformat sub formă de mulch, cu ajutorul unui utilaj tractat de tractor, iar plantele ajunse înapoi în sol, îmbogățesc solul în substanțe nutritive (Krumpach E., 2015).

CAPITOLUL 5.

REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

S-au urmărit și executat măsurători ale următoarelor caracteristici:

vigoarea plantelor obținute;

aclimatizarea la condițiile pedoclimatice;

perioada de înflorit;

producția de fructe;

Rezultatele obținute în urma efectuării determinărilor biometrie asupra caracterelor menționate, la cele trei varietăți de saskatoon luate în studiu, au fost prelucrate statistic prin analiza varianței, specifică experiențelor mono factoriale executate în șiruri de măsurători (Ardelean., 2008) și sunt prezentate în figura nr.12.

Figura nr.12. Influența varietății de amelanchier asupra înălțimii plantelor la sfârșitul anului V de vegetație, Ferma Bărzani.

După anul 5 de vegetație varietatea de saskatoon Smoky prezintă o diferența de creștere a înălțimii medii a plantelor de 0,15 metri față de varietatea Thiessen, și 0,17 metri față de Afinul canadian (Canadian berry), această diferență s-a dovedit puțin semnificativă ceea ce conferă rezultatelor obținute în privința înălțimii medii a plantelor la cele trei varietăți o credibilitate fără diferențe semnificative de creștere între acestea, prin care se confirmă că în privința înălțimii plantelor din varietăți diferite instalate în Ferma Bărzani din România, varietățile de saskatoon luate în considerare au o vigoare și o creștere relativă, asemănătoare.

Putem spune cu certitudine faptul că cele trei varietăți din punct de vedere al condițiilor pedoclimatice de la Bârzești s-au adaptat foarte bine, neexistând probleme legate de acest aspect în perioada în care am realizat acest studiu, plantele dovedindu-se foarte rezistente la factori de stres precum: secetă pedologică, înghețuri târzii.

În ceea ce privește perioada de înflorit, autorul Preda M., 1989 precizează că, specia de Amelanchier alnifolia, înflorește la mijlocul primăverii, această perioadă fiind reconfirmată și la Bârzești prin perioadele înregistrate în tabelul nr.3.

Tabel nr.3.

Valorile medii ale perioadelor de înflorit

Este de remarcat rezistența la temperaturile scăzute ale speciei de Amelanchier, deoarece în anul 4 și 5 luați în studiu, în perioada de înflorit loturile experimentale au avut parte de temperaturi scăzute de cuprinse în intervalul 00C și -30 C urmate de brume târzii, într-un interval de 3-5 zile, fără însă pierderi ale fructelor sau alte afecțiuni ale plantelor, ca urmare a acestor fenomene meteorologice.

Pentru adaptarea la condițiile pedoclimatice, după clasificarea Köppen locul de experimentare se încadrează în provincia C.f.b.x (climatul piemonturilor vestice):

reprezintă climatul temperat (C),

precipitații suficiente în tot timpul anului (f),

cu temperatura medie a lunii celei mai călduroase sub 22 grade Celsius (dar cel puțin 4 luni depășește 100C) – (b),

maxima pluviometrică se înregistrează la începutul verii, iar minima la sfârșitul iernii (x).

Anul 2012, a avut temperaturi medii anuale nediferențiate de normală și un plus foarte semnificativ de precipitații, deci poate fi considerat ca mediu favorabil pentru cultura s;

Anul 2013 și 2016, cu temperaturi medii anuale nediferențiate de normală și un minus distinct semnificativ de precipitații, poate fi considerat ca favorabil pentru cultura amelanchierului;

Anii 2014 și 2015, 2017 cu temperaturi medii anuale semnificativ peste normală și nivele ale precipitațiilor anuale foarte apropiate (2012) sau semnificativ mai mari (2013) decât normala, pot fi considerați ca foarte favorabili pentru cultura amelanchierului;

CAPITOLUL 6.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Arbustul de Amelanchier cunoscut sub denumirea populară de saskatoon berry, în timpul cercetărilor efectuate s-a remarcat printr-o ușoară și rapidă aclimatizare a condițiilor pedoclimatice din Ferma Bărzani situată în regiunea de deal a Munților Codru Moma din România.

În ceea ce privește ritmul de creștere al plantelor putem afirma cu certitudine faptul că și în cazul amelanchierului în timpul cercetărilor efectuate la Ferma Bărzani, există asemănări foarte mari cu cele afirmate în literatura de specialitate, spre exemplu Bandici GH., 2013, afirmă: În ritmul de creștere a plantelor și separat a diferitelor organe de țesuturi există o anumită legitate. La început creșterea este mai lentă, urmează apoi o creștere foarte intensă, până la atingerea unui maxim, iar la sfârșit are loc o încetinire a ritmului creșterii, până la oprirea totală.

Așa cum la arbori, proveniența, calitatea și stadiul de dezvoltare al fructelor și semințelor au o influență semnificativ superioară asupra germinației (la Quercus robur, Q. frainetto – Timofte et al., 2011) și la arbustul de Amelanchier alnifolia calitatea semințelor și a materialului săditor este o însușire determinantă a reușitei culturilor și plantațiilor, de care depinde în mare măsură obținerea unor recolte superioare cantitativ și calitativ (Neagu M., 1975). Însă, de la bun început omul a fost implicat în evoluția plantelor și introducerea lor în cultură, deoarece a ales, înmulțit și cultivat doar exemplare care corespundeau cerințelor lui (Gosch T., 2014), astfel putem spune cu certitudine că, arbustul de Amelanchier alnifolia, corespunde cerințelor pentru care a fost introdus în această zonă.

Din punct de vedere al gradului de prindere la transplantare efectuata în anul 3, capacitatea răsadurilor transplantate pentru formarea de noi rădăcini într-un mediu de plantare este esențială pentru creșterea și dezvoltarea lor ulterioară (Mary I., et.all, 2004), iar rezistența plantelor la diferiți factori precum îngheț în perioada de înflorit sau seceta pedologica în perioada estivală, între cele trei cultivare luate în studiu nu putem spune ca exista o diferența semnificativa de aclimatizare, toate având rezultate considerabile și foarte favorabile.

În ceea ce privește condițiile solului mai este de menționat faptul că, regiunea în care a fost realizat prezentul studiu, este caracterizată print-un sol argilos, sărac în materie organică și elemente nutritive, în care valoarea ph-ului are o valoare medie de 6,5.

Este de remarcat perioada timpurie de coacere a fructelor, la începutul verii al acestui arbust, fapt ce favorizează valorificarea cu succes al acestora datorită competitivității cu alte fructe de sezon, precum cireșele sau căpșunele.

La toate cele trei cultivare a fost semnalată, în primăvara anului 4 focul bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora), fiind cea mai păgubitoare boală din pomicultură, capabilă să distrugă întreaga plantă într-un interval de trei luni, precizează Csep N. and Timofte A. 2006, această boala manifestându-se pe lăstării tineri, la începutul creșterii lor când au 7-10 cm (Tomșa M., and Tomșa E., 2003), vârful lăstarilor se ofilește și se îndoaie sub formă de cârjă (Vetek G., Geza N., 2014). Apariția păsărilor în perioada de coacere a fructelor, care caută adesea să se adape cu sucul de fructe (Asseray Ph., 2017), poate duce cu ușurință la compromiterea recoltei atunci când prezența acestora este sub forma de invazie.

Acest fapt s-a realizat în sezonul 2017, când datorată faptului că, lotul experimental este amplasat într-o regiune liniștită și în același timp înconjurată de vegetație forestieră, invazia de grauri s-a dovedit a fi una dintre cele mai acute probleme cauzate producției de fructe.

Rezultate foarte favorabile am înregistrat în acest sezon 2018, când pentru combaterea invaziilor de grauri, am utilizat cu mare succes tunurile mecanice pe bază de gaz, care prin zgomotul produs la intervale programate de timp au îndepărtat graurii.

Plantele de Saskatoon sunt cultivate în prezent în multe părți ale lumii pentru a fi adecvate pentru diferite produse alimentare și datorită conținutului ridicat de nutrienți și polifenoli (Anu L. et all., 2012), cele obținute si analizate în Ferma Bărzani s-au remarcat și printr-o rezistență foarte ridicată la seceta pedologică din anul 4 si 5, dar cu siguranță că acest fapt se datorează sistemului de rădăcini bine format în urma fertilizărilor.

Atât forma plantelor cât mai ales cea a fructelor este foarte asemănătoare cu cea a afinelor de cultura, motiv pentru care considerăm că în denumirea populară putem să utilizăm termenul de afin canadian.

Arbustul de Amelanchier, reprezintă în acest moment o cultură nouă pentru cultivarea comercială în Europa*** și cu siguranță prezintă un real interes și pentru cultivarea sa în fermele comerciale din România.

În ceea ce privește eficiența economică a unei plantații de amelanchier, în tabelul nr.6 sunt prezentate cheltuielile medii pentru înființarea și întreținerea unei plantații, unitatea de referință pentru aceste costuri fiind 1 hectar.

Tabelul nr.6.

Cheltuieli pentru înființarea și întreținerea unei plantații de amelanchier

Productivitatea medie a unei tufe de amelanchier în sezonul 2018 a fost de 4,5 kg, această valoare ne confirmă faptul că producția medie pentru 1 hectar la vârsta de 8 ani poate atinge valoarea de 13-16 tone fruct/hectar/sezon (Tabelul nr.7.).

Această valoare medie este influențată direct de următorii factori:

schema de plantare;

agrotehnica utilizată;

precipitații/sursa de apă;

fertilizare;

soi;

Tabelul nr.7.

Cantitatea medie de fructe obținute/an/ha și valoarea economică a acestora

Sintetizând valorile medii în ceea ce privește cheltuielile și profitul obținut, așa cum reiese și din figura nr.14. putem spune cu certitudine faptul că, o plantație de amelanchier cu suprafața de 1 ha, devine economică începând cu anul 3-4 de producție, amortizarea inițială a investiției fiind susținută în primii doi ani de producție.

Figura nr.14. Balanța economică pentru o plantație de amelanchier cu suprafața de 1 ha.

În urma cercetărilor efectuate în Ferma Bărzani, putem spune cu certitudine că, sunt condiții favorabile pentru dezvoltarea varietăților de Amelanchier, atât în această zonă de deal cât și în alte zone cel puțin asemănătoare din România.

Acest arbust are o plasticitate ecologică foarte ridicată fiind capabil să valorifice zone de deal sărace în precipitații, sau zone în care apar frecvent înghețuri târzii și secetă pedologică din timpul estival.

Un sistem de cultură bine organizat, care să asigure o dezvoltare corespunzătoare plantelor de Amelanchier (saskatoon), cu siguranță poate aduce un aport considerabil în obținerea fructelor, care se pare că au parte de o apreciere foarte mare în piața din România, piață care momentan este la început de drum atunci când discutăm despre acest tip de fructe.

Perioada de coacere a fructelor a fost influențata de fiecare dată de condițiile climatice ale anului agricol, însă cu certitudine putem spune că pentru condițiile pedoclimatice din regiunea Munților Codru Moma din România, intervalul de coacere al fructelor de afin canadian este cuprins între 25 mai și 25 iunie.

Producția medie de fructe în anul patru de rod fost de cca. 0,9 tone/ha în cazul cultivarului Thyssen și 0,85 tone/ha în cazul cultivarului Smoky și Canadian berry. De remarcat este și faptul că de la an la an această producție de fructe se dublează, acest fapt îl putem afirma în urma rezultatelor din anul 5, iar valoarea energetică prezentată în tabelul nr.5 ne confirmă faptul că acest arbust are un viitor asigurat.

Gardul viu poate să servească nu doar pentru delimitarea terenurilor ci poate oferi o înflorire spectaculoasă primăvara (Rene A., 2014), același lucru îl putem afirma cu certitudine și despre saskatoon, care cu siguranță poate fi utilizat cu succes în crearea de garduri vii fructifere și chiar ornamentale.

Rezultatele obținute ne confirmă faptul că arbustul de amelanchier se adaptează cu ușurință condițiilor pedoclimatice din această zonă, iar producția de fructe precum și aprecierea acestora de către piața din România ne încurajează astfel încât aceste cercetări să continue pe mai departe.

Din punct de vedere economic, o plantație de amelanchier devine eficientă începând cu anul al III-lea după plantare, și poate valorifica cu succes atât suprafețe reduse cât mai ales suprafețe de ordinul hectarelor. Chiar dacă în România cultura arbuștilor fructiferi întâmpină dificultăți în mod special în ceea ce privește forța de muncă, tehnologia modernă și eficientă este pregătită pentru recoltarea, sortarea, depozitarea, ambalarea sau procesarea fructelor, atât în cazul fructelor de amelanchier cât și în cazul celorlalte fructe precum: zmeur, mure, afine, coacăz.

Rezultatele obținute în sezonul 2018, atât prin creșterile plantelor de amelanchier cât mai ales prin producția de fructe, ne ajută să afirmăm cu certitudine faptul că, arbustul de amelanchier poate fi valorificat cu succes și în România.

Tot anul 2018, este și anul în care arbustul de amelanchier a fost omologat de către ISTIS ***, acesta figurând în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultura în Romania sub denumirea soiului RUBEN.

ANEXE

ANEXA Nr.1. album fotografic privind evoluția amelanchierului în ferma bărzani

primele plante de amelanchier în ferma bărzani

Momente de la plantarea amelanchierului în ferma bărzani

BIBLIOGRAFIE

Anu L. Reijo K. and Riitta J.T. 2012, Bioactive Polyphenols in Leaves, Stems, and Berries of Saskatoon (Amelanchier alnifolia Nutt.) Cultivars. Department of Biology, Natural Product Research Laboratories, Joensuu, University of Eastern Finland, P.O. Box 111, FI-80101 Joensuu, Finland

Ardelean M., 2008, Principii ale metodologiei cercetării agronomice și medical veterinare, Ed. AcademicPres., Cluj-Napoca.

Asseray Ph., 2017, Fructe și legume bio numai cu tratamente naturiste. Editura M.A.S.T.,București

Bandici GH., 2013, Fiziologie și elemente de ecofiziologie vegetală. Editura Universității din Oradea

Bădescu Gh, et. all, 1984, Fructele și sănătatea. Editura CERES București

Bălășcuță N., 1986, Cultura arbuștilor fructiferi în fondul forestier. Redacția de Propagandă Tehnică și Agricolă, București

Botez M., Bădescu Gh., Botar A., 1984, Cultura arbuștilor fructiferi. Editura CERES București

Chira L., 2009, Cultura arbuștilor fructiferi. Editura M.A.S.T., București Himmelhuber P.,2013, Livada proiectare și îngrijire. Editura Casa, Oradea.

Csep N. and Timofte A., 2006, Album fitopatologic. Editura Universității din Oradea

Eusebiu Șt., 1983, Arboretumul SYLVA Gurahonț. Tipografia Arad

Gosch T., 2014, Arbuștii fructiferi cultivare și îngrijire. Editura Casa, Oradea.

Heinz E., 2012, Paradisul meu. Editura Altius Media, Porumbacu de Jos

Hoza D. Velcea M. Turza Fl. 2008 Cultivarea arbuștilor fructiferi. RENTROP & STRATON Grup de Editură și consultanță în Afaceri. București

Jocelyn A. Ozga, Asma Saeed, and Dennis M. Reinecke, 2005 Anthocyanins and nutrient components of saskatoon fruits (Amelanchier alnifolia Nutt.) Department of Agricultural, Food and Nutritional Science, University of Alberta, Edmonton, Alberta, Canada T6G 2P5

Krumpach E., 2015, Grădina ecologică: belșug în grădină fără săpat. Editura Casa, Oradea.

Lakshminarayana Reddy, 2006, Drying Characteristics of Saskatoon Berries under Microwave and Combined Microwave-Convection Heating. Department of Agricultural and Bioresource Engineering, University of Saskatchewan, Saskatoon.

Mary I, and others, 2004, Root Growth of Apache Plume and Serviceberry on Molybdenum Mine Overburden in Northern New Mexico. LLPMC Annual Technical Report.

Mateescu Fl, 2008, Ameliorarea, fertilizarea și erbicidarea solurilor. Editura M.A.S.T. București

Mihăiescu Gr., 1977, Pomicultură specială. Editura CERES București

Neagu M., 1975, Ameliorarea plantelor horticole. Producerea seminței și amaterialului săditor. Editura CERES București

Pășcuț C.G., 2012, Flora și vegetația Munților Codru-Moma. Teză de doctorat, Universitatea din Oradea.

Preda M. 1989, Dicționar dendrofloricol. Editura Științifică și Enciclopedică, București

Rene A. Didier M., 2014, Cultivarea plantelor sălbatice comestibile. Editura M.A.S.T. București

Richard G. St-Pierre Phd., 2005, Saskatoon Cultivars.

Robert S. Linda M. Bob B. Clarence P., 2013, Saskatoon Berry Production Manual. Alberta/Canada.

Timofte A.I., Pamfil D., Palada-Nicolau M., Timofte C.S., 2011, The Effect of Different Factors upon the in vitro Propagation in Quercus robur and Q. frainetto by Somatic Embryogenesis, Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca, Vol 39, No 1 (2011)

Tomșa M. and Tomșa E., 2003, Protecția integrată a pomilor și arbuștilor fructiferi la începutul mileniului III. Editura GEEA, București.

Vetek G. Geza N., 2014, Dăunători și agenți patogeni în grădină. Editura Casa, Oradea.

Wolfgang and Marco K., 2013, Metode de înmulțire a plantelor. Editura M.A.S.T. București

***Amelanchier alnifolia (Saskatoon berry) – a new berry crop with good perspectives for commercial cultivation in Europe. Stanisław Pluta Research Institute of Horticulture Skierniewice, Poland

*** MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTARII RURALE INSTITUTUL DE STAT PENTRU TESTAREA ȘI INREGISTRAREA SOIURILOR, PROCES VERBAL din data 14.03.2018

***Technical notes, 2001, Description, use and establishment of Pacific serviceberry Amelanchier alnifolia (nutt.) Nutt. Ex m. Roemer var. Semiintegrifolia (hook.) C. L. Hitchc. U.s. Dept. Of Agriculture Natural Resources Conservation Service Portland

*** http://archis-arad.ro.

***http://plantwatch.naturealberta.ca/choose-your-plants/saskatoon/

***https://www.google.ro/maps/place/B%C3%A2rze%C8%99ti+317016/@46.4911946,22.119432,3772m/data=!3m1!1e3!4m5!3m4!1s0x474f5390e4f93959:0xbe1b9264c6ccf98a!8m2!3d46.4846318!4d22.1296983

***http://www.rubenbudau.ro/2014/09/14/scheme-de-plantare-pentru-cultura-afinului-canadian-saskatoon-berry/

***http://www.nwplants.com/business/catalog/ame_aln.html

***http://www.thecanadianencyclopedia.ca/en/article/saskatoon-berry/