În acest studiu, voi încerc a să tratez o temă foarte largă și dezbătută foarte des pe toate [631205]

UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” SIBIU
FACULTATEA DE TEOLOGIE ,,SFÂNTUL ANDREI ȘAGUNA”

TEOLOGIE ETICĂ ȘI SOCIALĂ
Despre libertate

Coordonator:
Conf. Prof. Dr. Sebastian MOLDOVAN Student: [anonimizat]
2020

2
În acest studiu, voi încerc a să tratez o temă foarte largă și dezbătută foarte des pe toate
planurile și în toate timpurile și anume despre libertate. Desigur această lucrare nu își propune
să cuprindă tot ceea ce înseamnă libertate, ci mai ales libertatea privită din punctul de ved ere
al lui John Mill.
Aș dori să menționez că deși este foarte importantă studierea acestui subiect, ea tr ebuie
făcută cu mare grijă fiind un subiect sensibil , chiar se cere o îndrumare pe măsură și dacă se
poate chiar și supravegherea de către cineva mai bine pregătit. Spune aceasta pentru că, prin
punct ul de vedere pe care îl avem trebuie să avem grijă, să nu constrângem pe cineva, lăsând
pe fiecare să acționeze după propria voință.
Introducere

Lucrarea de față își propune să evidențieze într -un mod cr onologic și sistematic etapele
prin care libertatea a trecut în decursul istoriei, ajungând până în zielele noastre. Ea reprezintă
o problemă pentru mulți gânditor i, istorici și filosofi politici, deoarece chiar și în momentul de
față, ea nu se manifestă în deplinătatea sensului pe care îl are termenul de libertate, deoarece,
din nefericire mai există unele state care sunt opresiv e sau mai puțin opresive.
Tema principală a studiului este ,,despre libertate” și este tratată mai ales din punctul
de vedere al mediilor în care ea se manifestă, cum ar fi cel religios, politic, social și istoric.
Această lucrare nu își propune să schimbe modul de gândire și de exprimare al unor persoane
sau să la desconsidere în vreun fel, ci doa r să prezinte în mod cronologic modul în care
oamenirea a perceput libertatea din cele mai vechi timpuri și până în prezent.
Acest studiu încearcă să prezinte atât o i dee general ă a conceptului de libertate, cât și
să arate cum este văzut acest subiect prin ochii celui care a fost John Stuart Mill, un filosof
politic, care s -a ocupat în mare parte mai ales de ,,Libertatea Socială și Civilă” și care face ca
cele scrise să fie verosimile. Opinia sa este una general acceptată și preluată și de alți autori ș i
filosofi politici care l -au îndrăgit și chiar și de forme de guvernământ. Bibliografia nu a fost
aleasă la întâmplare, ci ea se bazează în primul rând pe sus numitul autor, și pe alți autori
prezentați la sfârșitul lucrării, care fie au vorbit despre per sonalitatea lui, fie despre opera lui.
Desigur, este folosită și o bibliografie din mediul online, pentru a lămuri unele nedumeriri
existente.

3
Metoda de observație a constat în faptul că s -a parcurs atât bibliografia recomandată de
îndrumător cât și unele site-uri, înce rcându -se o îmbinare a lor încât ideile să fie cât mai
plauzibile, logice și corelate între ele.
I. Viața lui Joh n Stuart Mill

John Stuart Mill, a văzut lumina zilei în data de 20 mai 1806, în capitala Angliei, Londra
și a decedat în anul 1873. S-a născut într -o familie de renume pentru ace a vreme, tatăl său,
James S mith, important economist și fi losof utilitarist, fiind discipolul lui Bentham1. Acest
filosof englez , în persoana lui Bentham a conceput un proiect numit ,,panopticon”, prin care se
încerca observarea tuturor prizonierilor unei instituții de către un singur agent de securitate,
fără ca deținuții să poată spune dacă sunt urmăriți.2
Educația a primit -o în sânul familiei, fiind oferită de către tatăl său și astfel ajungând
ca la vârsta de cinci ani să cunoască limba greacă și algebra, iar la nouă ani, să știe și limba
latină.
,,Rezultatul educației a fost am biguu: John a absorbit utilitarismul lui Bentham și al
tatălui său, dar a trecut și printr -o criză profundă la vârsta adolescenței.”3
În ceea ce privește filosofia politică, el nu s -a rezumat doar la autorii anglo -saxoni, ci
și la filoso fi străini precum , Wilhem von Humboldt sau Tocqueville. El s -a arătat a fi o
personalitate multilaterală, abordând subiecte și din economie și logică, dar totuși continuând
să dezvolte filosofia utilitaristă și filonul tradiției empiriste engleze , pentru a continua munca
înaintașilor lui, precum tatăl său și Bentham.4
J.S. Mill, este considerat astăzi cel mai important filosof englez din secolul al XIX -lea
și, totodată, unul dintre marii clasici ai gândirii moral -politice britanice (alături de Hobbes,
Locke , Hume).5 ,,Nu a fost atât un deschizător de drum în filosofia politică, cât un desăvârșitor.
Mai puțin original, poate, decât unii dintre predecesorii săi, Mill s e remarcă mai ales prin

1 Jeremy Bhentam, a fost un jurist, filosof și refomator social englez și este cunoscut pentru contribuțiile sale în
dezvoltarea inițială a utilitaris mului, conf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Jeremy_Bentham accesat în data:
25/01/2020, ora: 19:47.
2 Informații preluate de pe acest site: https://en.wikipedia.org/wiki/Panopticon , data accesăr ii: 25/01/2020,
ora: 19:50.
3 J.S. Mill, Despre libertate , ed. a III -a, Humanitas, București, 2005, p.4.
4 Ibidem
5 D.C.Bărbulescu, ,,John Stuart Mill. Despre libertate”, în Laurențiu Ștefan -Scarlat, Dicționar de scrieri politice
fundamentale, Humanitas, 2000, p . 237 .

4
spiritu l său de sinteză. O minte sistematică , ordonată, capabilă, să asimileze influențe di ntre
cele mai diverse, într -un efort continuu de a le îngloba într -un tot coerent.”6
II. Despre libertate

II.1. Libertatea civilă și socială

,,Se spune adesea, și se pare că pe bună dreptate, că J ohn Stuart Mil l este ultimul mare
liberal cla sic și primul liberal modern. La Mill se pot găsi preocupări și pentru distribuirea
echitabilă a veniturilor sau pentru rolul comunității în viața social ă. Există însă și cealaltă fațetă,
teoretizarea libertății individuale; este latura atât de bi ne ilustrată în eseul ,,Despre libertate”,
apărut în 1859. Aici teza central ă constă , în fond, în aceea că individu l este suveran asupra lui
însuși, asupra propriului trup și spirit. Mill denunță orice tiranie asupra individului, fie ea și
tirania majorității.”7
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (D.E.X.), libertatea, reprezintă
posibilitatea fiecărui individ de a acționa dupa propria sa voință, lipsind orice constrângere în
realizarea dorințelor proprii, în desfășurarea unei activități sau unei acțiuni.8
Vedem în cele din ur mă că libertatea are în vedere un individ, sau mai mulți , o acțiune
și în cele din urmă și un scop. Este fo arte simplu să afirmăm că, orice persoană acționează
pentru a îndeplini un scop, pentru el însuși, personal, sau colectiv. Fiind liber, omul trebuie să
aibă putința de a realiza un scop pe care îl are drept țintă, dar în calea fiecărei astfel de acțiuni
s-ar putea să apară unele obstacole, iar pentru realizarea acțiunii, se recurge la unele mijloace.
Pornind de la definiția existentă în D.E.X., mulți probabil s -ar fi așteptat ca, J.S.Mill,
să trateze ca temă principală, în eseul ,,Despre liber tate”, Liberta tea Voinței, lucru care nu se
va întâmpla deoarece el se axează pe Libertatea Civilă și Socială.
Libertatea la J.S. Mill se bazează pe raporturile dintre societate și individ, așa încât sfera
libertății umane cuprinde următoarele:
1. Libertatea lăuntrică a conștiinței, reclamând în existența libertății de conștiință.

6 Ibidem p. 238.
7 Ibidem
8 Cf. D.E.X.

5
2. Libertatea de exprimare ( libertatea de opinie și de atitudine în toate chestiunile practice
sau speculative, științifice, morale sau teologice).
3. Libertatea alegerii unui stil de viață .
4. Libertat ea de asociere liber consimțită .9
Mill consideră că î n afara unor situații excepționale societatea nu se poate amesteca în
mod legitim în sfera privată a individului și că un om poate fi tras la răspundere de către
societate doar pentru aspectele care îi privesc pe ceilalți, pentru că fiecare individ asupra lui
însuși este suveran. Aceasta se aplică oamenilor trecuți de vârsta majoratului și care își pot avea
singure de grijă10.
Societățile în care aceste libertăți nu sunt respectate, acelea nu sunt libere, indiferent de
ce formă de guvernământ ar avea și nici o societate nu este complet liberă câtă vreme acestea
nu sunt realizate pe deplin, fără nici o restrângere. 11 Când vorbim despre formele de
guvernământ ne referim în special la liberalism care urmărește de exemplu eliminarea
obstacolelor și la socialism care urmărește înzestrarea cu mijloace.
J.S.Mill, spune că în ciuda celor două forme de guvernământ: ,,Omenirea are mai mult
de câștigat lăsând pe fiecare să trăiască aș a cum crede el că e mai bine decât silind pe fie care
să trăiască așa cum li se pare celorlalți că ar fi bine”.12 Acest lucru se vede foarte clar din faptul
că politica trebuie să conțină aceste elem ente fundamentale, socialismul, ca partid al ordinii
sau al stabilității și liberalismul ca partid al progresului sau al refomelor, ele fiind necesare
pentru o viață politică sănătoasă , pentru că opoziția care o exercită unul asupra celuilalt
(partid), es te cea care îl menține pe fiecare în limitele rațiunii și ale judecății sănătoase.13
,,Doar printr -o diversitate de opinii se menține, în starea actuală a intelectului uman,
șansa unui fair -play pentru toate laturile adevărului.”14
Acest lucru poate fi sesizat în așa numitele țări comuniste în care există doar o singură
putere și aceea se consideră cea mai îndreptățită să decidă asupra libertății individului, și se
mai poate observa cu timpul în unele țări, care, deși sunt democratic e ele au atât președintele
cât și guvernul din partea aceluiași partid. Cu siguranță există unele vociferări care s -ar

9 J.S.Mill, Despre libertate , ed. a II -a, Humanitas, București, 2001 , pp. 20 -21.
10 Informații preluate de pe acest site: https://ro.wikipedia.org/wiki/Libertate_(filozofie)#Poziția_lui_Spinoza ,
accesat la data: 25/01/2020, la ora: 20:32.
11 J.S.Mill, op. cit. 2001, p.21.
12 Ibidem.
13 Ibidem.
14 Ibidem, p. 66.

6
interpune între cele două puteri din stat, dar în momentul luării deciziilor, având majoritatea,
rezultatul va fi de partea ,,democrato -liberalilor”.
Lumea astăzi, înclină tot mai mult să amplifice puterea societății asupra individului,
atât prin opinia p ublică, cât și prin forța legii, lucru care nu se încadrează cu unele ,,înțelesuri
contemporane ale libertății, conform căro ra toți oamen ii sunt inevitabil liberi, chiar fără să știe
acest lucru și fără să se gândească la el. Ar fi bine ca libertatea să fie înțeleasă ca o proprietate
unviersală a oamenilor.”15 Chiar dacă libertatea poate fi numită proprietate, individului trebuie
să cunoască o limită, pentru că el nu trebuie să facă rău aproapelui său. Acest lucru se poate
întâmpla cu semenul nostru, dar există situații în care omul își poate face rău sieși, iar rezultatul
să îi afecteze ș i pe ceilalți, iar într -o oarecare măsură chiar și soc ietatea.
J.S.Mill susține că: ,,Individul nu este răspunzător în fața societății pentru actele sale,
câtă vreme acestea privesc doar interesele sale și ale nimănui altcuiva; sfaturile, recomandările,
strădania de a convinge, precum și evitarea celui în ca uză de către ceilalți oameni, dacă acest
lucru este considerat necesar de către aceștia spre propriul lor bine, sunt singurele măsuri prin
care societatea își poate exprima în mod îndreptățit aversiunea și dezaprobarea față de conduit a
lui; în al doilea rân d, că, pentru acțiuni care aduc prejudicii intereselor altora, individul este
răspunzător,, fiind pasibil fie de pedeapsa legală, fie de una social ă, dacă societatea este de
părere că ori cea dintâi, ori cea din urmă este necesară pentru a se apăra.”16 Și în continuare
același filosof enunțează: ,,Omul t rebuie să fie liber să facă ce -i place în chestiunile care îl
privesc; dar el nu trebuie s ă aibă libertatea de a face ce -i place atunci când acționează în numele
altuia, sub pretextul că treburile celuil alt sunt prop riile sale treburi. Statul, res pectând libertatea
fiecăruia în chestiunile care îl privesc, trebuie să mențină un control vigilent asupra exercitării
oricărei puteri pe care îngăduie să o aibă un individ asupra altora.”17
II.2. Evoluția libertă ții de la antici la moderni

,,Libertatea pe care o iubeau popoarele anti ce e cu totul diferită de libertatea de care se
bucură națiunile modern e”18, deoarece libertatea de acum dă fiecăruia dreptul de a influența
într-un anumit mod administrarea guvernări i, fie prin voturi, fie prin manifestații sau petiții etc,
în schimb anticii erau subjugați conducătorului, nu aveau dreptul de a decide în vederea

15 Z. Bauman , Libertatea, Ed. DU Style, 1998, p. 60.
16 J.S. Mill, 2001, op. cit. p 126.
17 Ibidem, p. 140.
18 B. Constant, Scrieri politice, Ed. Nemira, 2001, p.21.

7
viitorului conducător. Să nu uităm mai ales de anumite case regale, sau nobili, în cadrul cărora,
întâiul nă scut era întotdeauna urmașul la tron fie că era pe placul poporului sau nu . ,,Prin
urmare, în Antichitate individual era, de regulă, suveran în afacerile publice, dar sclav în toate
raporturile sale private. În calitate de cetățean, el hotăra în problemele păcii și ale războiului;
ca particular, îi erau circumscrise, observate și reprimate toate mișcările; ca parte a c orpului
colectiv, el își interog a, destituia, condamna, îndepărta, exila, ucidea magistrații sau superiorii,
putând în același timp să fie pr ivat de statutul său, să -i fie retrase demnitățile, să fie izgonit sau
condamnat la moarte prin voința discreționară a ansamblului din care făcea parte”.19
Numeau libertate faptul că împărțeau puterea socială între toți cetățenii iar în relațiile
lor cu străinii, acordau drept de cetate orcui venea, dar nu oricum ci cu întreaga familie și se
apucau de o meserie. Prin aceasta își manifestau o dragoste excesivă pentru independeța
individuală.20
Venind puțin mai aprope de zilele noastre ,în Ev ul Mediu, libertatea era strâns legată de
lupta pe ntru putere. În această perioad ă apare ,,Magna Carta – marele document al libertății”
care cuprindea o serie de ,,libertăți” de care se vor bucura în mare parte doar baronii și pe care
casele regale a promis să nu le încalce.Acest lucru a fost destul de riscant, deoarece prin aceasta
baronii puteau chiar să ridice armele împotriva regelui lor, daca exista vreun inconvenient.21
,,Libertatea era deci un privelgiu obținut de la rege de o categorie nu foarte numeroasă
de supuși bogați și puternici; numele de ,,om liber” a devenit curând sinonim conceptului de
persoană cu origine aristocratică și de viță nobilă. ,,Liber” erau acei supuși ai regelui asu pra
cărora rege le nu avea decât o putere juridică l imitată.”22
Dacă așa au stat lucrurile în Evul Mediu, se pare că, cu trec erea timpului, s -a simțit
nevoi a de evoluție și mai ales de extindere a libertății atât la persoanele individuale cât și în
rândul comunităților și mai ales a orașelor.
,,Libertatea unui oraș putea să reprezinte exc eptarea de la plata unei taxe a unui alt tribut
financiar, eliminarea restricțiilor și a re glementărilor impuse breselelor dreptul la auto –
guvernare, sau dobândirea un or privilegii declarate nesemnificative și reduse dar c are juca u
totuși un rol ceremonial și si mbolic important și care în truchipau autonomia orașelor faț ă de

19 Ibidem p. 24.
20 Ibidem p. 28.
21 Z. Bauman, op. cit., p. 66.
22 Ibidem, p. 67.

8
latifundii și de monarhia însăși. Libertatea orașului implica dreptul de a acorda ,,libertatea
orașului” anumitor cetățeni aleși de obicei dintre cei ma i bogați. A fi om liber al unui anumit
oraș înseamnă a avea anumite imunități din partea conducerii orașului și de a fi în fruntea
participării la privilegiile comunitare ale orașului.”23
Așadar, se vede foarte limpede că atât libertatea din antichitate câ t și cea din perioada
medievală nu este o invenție de tip modern, de altfel, nici relațiile instituționalizate, nici
conceptele care le expun, nu s -au mărginit la epoca modernă.
Trecând peste radiografia perioadelor istorice mai sus prezentate, urmează să ajungem
și în acea perioadă numită epoca modernă și să vedem care sunt raporturile pe care societate și
individul le are asupra conceptului de libertate. La începutul discuției despre antichitate am
menționat faptul că libertatea din antichitate este cu totul diferită de cea a lumii moderne.
Acest lucru se poate vedea din ideea de libertate din prezent, și anume: ,,Libertatea
individului este adevărata libertate modernă. Libertatea politică e garanția ei. Prin urmare,
libertatea politică e indispensabilă . Dacă ceri însă popoarelor de azi să sacrifice precum cele de
altădată, întreaga lor libertate individuală în favoarea libertății lor politice, atunci e sigur că ele
se vor îndepărta de una din libertăți, iar când o asemenea îndepărtare devine reală, ceal altă
libertate le va fi și ea răpită.”24 Totuși, prima dintre nevoile moderne este independența
individuală, și nu trebuie să o sacrifice pentru a instaura libertatea politică.
Progresele civilizației și aici ne referim la tot ce a adus cu ea modernitatea, adică
Reforma protestantă, descoperirea Americii, Umanismul, Revoluția Franceză, apariția
comerțului la scară largă, etc., au adus o nouă viziune asupra libertății omului, iar prin aceasta
și guvernările trebuie să aibă noi îndatoriri. Se poate vedea foar te clar ce importanță se dă
libertății mai ales prin faptul că această noțiune , de libertate, se află în vârful drepturilor omului.
II.2.1. Libertate și capitalism

O altă problemă survenită în modernitate o constiutie instituirea capitalismului.
Libertatea are o relație intimă cu capitalismul, iar ,,interpretările moderne ale libertății și
definițiile capitalismului sunt pronunțate astfel încât ele presupun necesitatea unei legături
indestructibile între cele două și f ace logic defectuoasă, dacă nu absurdă, presupunerea că una

23 Ibidem
24 B. Constant, op. cit. , p. 36.

9
nu are putea exista fără cealaltă”.25 În acest context, libertatea poate să înflorească sub forma
capitalistă de organizare economică, pentru că fără libertate, scopul activității economice nu
poate fi implinit. 26
,,Economia capitalistă nu este doar teritoriul unde libertate a poate fi practicată într -o
formă mai puțin constrânsă, liberă de orice interferențe cu alte presiuni sau considerații social e,
ci este leagănul în care idee a modernă de libert ate a fost sădită și cultivată, pentru a fi mai apoi
altoită pe alte ramuri ale vieții sociale din ce în ce mai ramificate. Există multe dovezi în
favoarea faptului că până și în sfera economică autentică, legea absolută a libertății este mai
mult un postu lat sau un ideal, decât o realiate; totuși, în nici un alt domeniu, libertatea nu este
atât de asemănătoare cu o lege inviolabilă ca în economie. Capitalismul definește libertatea
drept capacitatea de a îndruma comportamentul cuiva doar prin calculul mijlo ace-scopuri, fără
a trebui ca acesta să se preocupe de alte considerații.”27 Așadar, în concluzie la această idee, se
poate spune că modernitatea a mutat accentul pe mijloace și scopuri materiale pentru că ele
susțin doctrina capitalistă și implicit creșter ea economică.
Aceasta este, în cele din urmă forma libertății în modernitate. Eficacitatea acesteia
presupune ca alți oameni să nu fie liberi, iar acest lucru face, ca libertatea , definită economic,
să nu difere prea mult de formele ei pre -moderne în ceea ce privește conținutul relațiilor sociale.
Despre libertate în viitor nu se pot spune prea multe deoarece aceast a diferă în funcție
de alegerile pe care oamenii le vor face și acțiunile lor, dar și de progresul societății, marcat de
economie, industr ie, tehnologie, descoperiri fizice, biologice, genetice, de starea morală a
oamenilor. Totuși pentru a vedea o parte din viitor trebuie s ă privim în trecut pentru că deja
unele aspecte ale vieții umane s -au sedimentat și s -au fixat deja ca fapte consemnate de istorie.
III. Libertatea religioasă

Libertatea religioasă este unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Ea cuprinde
libertatea religioasă pozitivă și negativă. 28 ,, Libertatea religioasă pozitivă” cuprinde, mai ales,
libertatea unui individ sau a u nei comunități de a practica orice religie sau convingere fără nici
un dezavantaj. ,,Libertatea religioasă negativă” cuprinde dreptul de a nu avea nici o religi e

25 Z. Bauman, op. cit., p. 79.
26 Ibidem, 80.
27 Ibidem pp. 80 -81.
28 Conceptul de libertate pozitivă sau negativă îi aparține lui Isaiah Berlin, fiind și el un filosof politic britanic și
un istoric al ideilor.

10
respectiv de a renunța la propria religie sau convingere și de a nu fi forțat la adoptarea sau
păstrarea directă sau indirectă a unei religii sau convingeri.29
Libertatea religioasă se referă la toți oamenii care îș i manifestă sau nu credința în
Creator, cu dreptul de a adera la o religie sau nu. În ce privește religia creștină și libertatea
creștinilor, aici libertatea este dusă la un alt nivel. În creștinism libertatea nu se mai referă doar
la ceva, ci are în vedere și pe Cineva. Astfel, omul a f ost înzestrat de Dumnezeu cu conștiință
și cu libertate, pentru a -L putea cunoaște pe cel care l -a crea t și pentru a putea să înfăptuiască
legea morală.
Morala creștină, ne spune că: ,,stă în puterea omului nu numai să cunoască binele și
răul, dar în acel ași timp să facă binele și să evite răul, ceea ce îns eamnă că el în această privință
are libertatea voinței . Prin libertatea voinței se înțelege însușirea sau dispoziția voinței noastre
de a se putea hotărî ea însăși de la sine atât spre a face sau a nu fac e o faptă, cât și spre a alege
o alternativă din mai multe posibile. În cazul că ea se hotărăște între a face sau a nu face pe
făță, e vorba de libertatea acțiunii; iar în cazul că alege una din mai multe alternative sau
posibilități, atunci e vorba de lib ertatea felului acțiunii.”30
Această libertate a omului dată de Dumnezeu , apare de multe ori se mnalată în Sfânta
Scriptură și la Sfinții Părinți, tocmai pentru a -l trezi pe om din picajul în care se află, datorită
căderii primilor oameni, prin care liberta tea voinței deși nu s -a distrus, totuși a slăbit.
 ,,Cerul și pământul îi iau astăzi ca martori împotriva voastră: v -am pus în față viața și
moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și urmașii tăi!”
(Deut. 30,19).
 ,,Dar dacă nu vă place să -I slujț i Domnului, atunci alegeți -vă acum cu i anume veți
sluji.” (Ios. 24,15).
 ,,Dar ei și -au ales căile lor și urâciunile lor pe care sufletul lor le -a voit” (Is. 66,3).
 ,,Dacă vrei să fi desăvârșit, du -te, vinde -ți averile, dă -le săracilor…”(Mt. 19,21).
 ,,De voiește cineva să -I facă voia, va cunoaște despre învățătura aceasta…”(In.7,17).
 ,,Că a vrea binele se află în mine, dar pe a face nu -l aflu” (Rm. 7,18).
În Sfânta Tradiție îndemnuri despre liber tate dau și Sfinții Părinți : Iustin Martirul,
Teofil de Antiohia, Clement Alexandrinul, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Fericitul

29 Informațiile au fost preluate de pe acest site: https://ro.wikipedia.org/wiki/Libertate_religioasă , accesat în
data: 26/01/2020, la ora: 19:12
30 Arhid. Prof. Dr. I. Zăgrean, Mor ala Creștină, ed. Renașterea, Cluja Napoca, 2006, p. 76.

11
Augustin, Sfân tul Chiril al Ierusalimului care spune: ,,Să ști că tu ai în suflet o voință liberă,
prin care ai putin ța de a face cum voiești.” Iar Sfântul Ioan Damaschinul are un text foarte
frumos în capitolul ,,Despre cele ce se întâmplă” din Dogmatica sa, în care vorbește desprea
această libertate: ,, dintre cele ce se întâmplă unele sunt în puterea noastră, altele nu sunt în
puterea noastră. În puterea noastră sunt acelea pe care suntem liberi să le facem și să nu le
facem, adică toate acelea, pe care le facem voluntar. Căci nu s -ar zice că acționăm voluntar,
dacă fapta nu ar fi în puterea noastră. Și într -un cuvânt s unt în puterea noastră acelea cărora le
urmează blamul sau lauda și peste care este îndemn și lege. În sens propriu sunt în pu terea
noastră toate cele sufletești și asupra cărora deliberăm. Iar deliberarea este pentru cele
deopotrivă posibile. Iar deopotri vă posibil este lucru pe care îl facem și contrariul lui. Alegerea
acestuia o face mintea noastră. Ea este principiul acțiunii. Prin urmare sunt în puterea noastră
cele deopotrivă posibile, ca: a te mișca și a nu te mișca, a porni și a nu porni, a dori cel e ce nu
sunt cele necesare și a nu le dori, a minții și a nu minții, a da și a nu da, a te bucura de ceea ce
se cuvine și deasemenea de a nu te bucura de ceea ce nu se cuvine și câte de felul acestora care
sunt faptele virtuții și ale viciului. Față de ace stea suntem liberi. Trebuie să se știe că alegerea
a ceea ce este de făcut este în puterea noastră. De multe ori însă fapta este împiedicată, potrivit
unui mod oarecare al proniei dumnezeiești.”31
Desigur cele prezentate aici sunt la modul ideal, pentru că istoria din cele mai vechi
timpuri ne arată că în majoritatea timpului libera alegere a credințelor era oprită într -un fel sau
altul. Cele mai revelatorii sunt acțiunile din perioada împăraților romani care își impunea u o
dată cu cucerirea altor state și cultul lor personal. Să nu uităm în ultimul rând de perioada
comunistă, care a existat în mai multe țări și care a fost modul în care statul privea religia. Dacă
ar fi să ne gândim la România, atunci am putea observa repercursiunile pe care comunismul le –
a avut asupra Bisericii și anume: dărâmarea bisericilor, prigonirea preoților și episcopilor,
închiderea și torturarea acestora, etc.
În istorie se arată foarte limpede că, creștinismul a suferit elenizarea, păgânizarea,
secularizarea, instituționalismul, depravarea intelectuală, decadența spirituală, hibernarea
morală, amenințările cu pieirea, regenerarea ulterioară, fragmentarea ș i, mai recent, o
reabilitare rela tivă. Astăzi, religia se confruntă cu provocarea unei noi epoci de mentalitate
științifică și tendințe materialiste, iar al douăzecelea secol aduce creștinismului și tuturor
celorlalte religii, noi probleme de rezolvat. Cu cât o civilizație se ridică mai m ult, cu atât mai

31 Sf. I. Damaschin, Dogmatica, Apologeticum, 2004, p. 74

12
mult se impune oamenilor îndatorirea imperioasă de ,,a căuta mai mult realitățile celeste” în
toate eforturile lor de a stabiliza societatea și de a înlesni soluționarea problemelor ei
materiale.”32
Concluzii

În concluzie, putem spune că libertatea de astăzi este o evoluție a tot ceea ce însemna libertate
în trecut. Doctrina despre libertate devine doctrina programelor liberaliste, ca re sunt adeptele
progreselor, al e reformelor tehnologice și tot ce înseamnă evoluție tehnologică și nu numa i.
După cum am văzut , libertatea este de mai multe feluri, în funcție de doleanțele fiecăruia.
Pentru ca ele să fie înțelese mai bine, ar fi bine, ca ele să fie studiate fiecare în parte și mai apoi
comparativ , văzând c e însemnătate au avut în istorie și modul în care erau privite de către indivizi, dar
și câte un reprezentat mai de seamă.
Lucrarea de față încearcă să combine câteva dintre ele cum ar fi ,,Libertatea Socială și Civilă”,
,,Libertatea Voinței”, ,,Libertatea religioasă” , după cum vom vedea. Lucrarea este împărțită în tr ei
capitole mari, urmate de alte câteva subcapitole.
În primul capitol, este prezentată viața marelui filosof politic britanic al secolului al XIX -lea,
John Stuart Mill, fiind unul dintre cei mai reprezentativi filosofi în ceea ce privește libertatea.
În al doilea capitol, este expusă defapt doctri na lui J.S.Mill despre libertate , bazată mai ales pe
ideea li bertăț ii sociale și civile, apoi se încearcă o periodizare a libertății, arătându -se cum a fost ea
percepută ș i nu în ultimul rând trăită, por nind din antichitate și până în epoca modernă, iar în ce privește
epoca modernă, lucrarea de față îi dedică un subcap itol legăturii dintre libertate și capitalism, care se
arată a fi fundamental ă pentru această epocă.
În capitolul al treilea, se vorbește despre l ibertatea religioasă și despre libertatea voinței , ele
stând la baza moralei creștine. Am ținut să aduc în lucrare și o parte teologică deoarece, a crede în
Ceva, sau de a nu a crede în nimic, ține tot de sfera libertății. Un temei bun pentru a Crede mai degrabă
în Ceva, decât în nimic, este fraza pe care Petru Țuțea a spus -i într -un interviu și anum e: ,,Dacă
Dumnezeu nu există și eu cred, nu am pierdut nimic, dar dacă Dumnezeu există și eu nu cred, atunci
am pierdut totul”. Acest lucru (n.r. ,,a crede în ceva. ..”) a contribuit foarte mult la libertatea de exprimare

32Informațiile au fost preluate de pe aces site :
https://books.google.ro/books?id=ha4DAQAAQBAJ&pg=PT3149&lpg=PT3149&dq=libertatea+religioasa+in+de
cursul+istoriei&source=bl&ots=zeSKzOMG –
o&sig=ACfU3U3lKtUDMmmemtYFLf7z7IQ0F9OtwQ&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwiU7c7Y3qHnAhUOLVAKHXfvA
OQQ6AEwCHoE CAoQAQ#v=onepage&q&f=false în data de 26/01/2020, la ora: 19:48.

13
religioasă pe care o avem noi astăzi, mai ales prin persecuțiile, surghiunurile, torturile care s -au aplicat
pe creștini, în decursul istoriei, pentru ca noi să ne putem mani festa liber.
Așadar, să fim cu ochii ațin tiți spre trecut, deoarece în viitor avem nevoie de tot ceea ce ne -au
învățat înaintașii noștri pentru a putea trece peste perioadele de criză, care probabil vor veni, dacă nu în
rândul politicul ui, cel puțin în sânul Bisericii.

14

Bibliografie

 Izvoare Sfinte :

1. Sfânta Scriptură , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 2007.
2. Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica , Apologeticum, 2004.

 Cărți:

1. Bauman, Zy gmund, Libertatea , Ed. DU Style, 1998.
2. Bărbulescu, Dan C., John Stuart Mill. Despre libertate , în Laurențiu Ștefan -Scarlat,
Dicționar de scrieri politice fundamentale , Humanitas, 2000.
3. Constant, Benjamin, Scrieri politice , Ed. Nemira, 2001.
4. Mill, John Stuart, Despre libertate , ed. a II -a, Huma nitas, București, 2001.
5. Idem, Despre libertate , ed. a III -a, Humanitas, București, 2005.
6. Zăgrean, Ioan, Morala Creștină , manual pentru seminariile teologice, ed. Renașterea,
Cluja Napoca, 2006.

 Site-uri:

1. https://books.google.ro/books?id=ha4DAQAAQBAJ&pg=PT3149&lpg=PT3149&dq
=libertatea+religioasa+in+decursul+istoriei&source=bl&ots=zeSKzOMG –
o&sig=ACfU3U3lKtUDMmmemtYFLf7z7IQ0F9OtwQ&hl=ro&sa=X&ved=2ahUK
EwiU7c7Y3qHnAhUOLVAKHXfvAOQQ6AEwCHoE CAoQAQ#v=onepage&q&f=
false
2. https://en.wikipedia.org/wiki/Panopticon
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Jeremy_Bentham
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Libertate_(filozofie)#Poziția_lui_Spinoza
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Libertate_ religioasă

15

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 2
I. Viața lui John Stuart Mill ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
II. Despre libertate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 4
II.1. Libertatea civilă și socială ………………………….. ………………………….. ……………………… 4
II.2. Evoluția libertății de la antici la moderni ………………………….. ………………………….. .. 6
II.2.1. Libertate și capitalism ………………………….. ………………………….. ……………………… 8
III. Libertate a religioasă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. .9
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 12
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 14
Cuprins ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 15

16