În acest sens, primul capitol abordează aspecte teoretice cu privire la principalele concepte și metode folosite în geografie, și implicit în turism. [304712]

Introducere

Lucrarea intitulată ,,….’’ reprezintă o analiză asupra unei forme de turism care a [anonimizat].

[anonimizat] o [anonimizat], aceasta deoarece prin intermediul gastronomiei locale poți să descoperi o [anonimizat]-se un serviciu de bază în cadrul oricărui pachet turistic.

[anonimizat] o [anonimizat], național și local (la nivelul Transilvaniei).

[anonimizat], și implicit în turism.

[anonimizat]-lea este realizată o [anonimizat].

[anonimizat]-[anonimizat], cu prezentarea și analiza celor șase regiuni gastronomice ce se individualizează la nivelul Europei: [anonimizat], nord-europeană, balcanică, [anonimizat]. Ultima parte a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. Deasemenea, acest capitol surprinde și cel mai important element care a generat dezvoltarea accentuată în ultimii ani a [anonimizat] 2019.

Așadar, scopul general al acestei lucrări este acela de a [anonimizat] a [anonimizat], gastronomie care a reușit să reziste de-a [anonimizat]-se o parte din istoria noastră ca și popor

I. [anonimizat] „TURISM” își are originea în englezescul „TO TOUR”, care înseamnă a călători, termen ce apare pentru prima dată în secolul XVIII în Anglia.

Conform Organizației Mondiale de Turism (OMT), [anonimizat], afaceri sau alte motive.

Page (2003) definește turismul ca fiind utilizarea timpului liber pentru a [anonimizat], care apar adesea sub formă de excursii și vacanțe la care oamenii participă.

Turismul este considerat ca fiind totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință (Dicționar explicativ al limbii române, 2009).

Totodată, turismul este văzut ca un fenomen social și economic cu o importanță tot mai mare pentru societate, care pe lângă satisfacerea nevoilor umane de recreere, cunoaștere, refacere, se constituie o ramură important a economiei, prin faptul că inglobează o serie de servicii din sfera sectorului terțiar.

„Turismul este un fenomen social-economic în continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoaștere, recreere și recuperare fizico-psihică în condițiile unei civilizații solicitante, dar cu posibilități material superioare pentru majoritatea populației” (Cocean, 2007, 15).

În literatura de specialitate au fost identificate trei tipuri majore de turism, respectiv:

turism intern (domestic tourism): rezidenții unei țări date care călătoresc numai în interiorul acesteia;

turism receptor (inbound tourism): non-rezidenții care călătoresc în țara dată;

turism emițător (outbound tourism): rezidenții țării date care călătoresc în alte țări (Turcu, 2008, 5).

Așadar, turismul este o activitate complexă, care presupune deplasarea turiștilor în afara domiciliului lor pe o perioadă de ce puțin o noapte și maxim 365 zile, cu scopul principal de odihnă, relaxare, descoperire, cunoaștere, efectuarea de tratamente terapeutice, dar fără a desfășura activități cu scop remunerativ în locul de destinație. Deasemenea, putem spune că turismul este o activitate complexă la desfășurarea căreia trebuie să participe elemente din diverse domenii, acesta având o pondere destul de însemnată în ceea ce privește economia unei țări.

Ca și element dinamic al actului turistic se identifică turistul, care este considerat ca fiind orice persoană ce se deplasează înafara domiciliului său, având ca scop principal recreerea și refacerea fizico-psihică, fără a efectua activități cu scop remunerativ în locul de destinație, acesta fiind cel care beneficiază de potențialul turistic.

Potențialul turistic este considerat ca fiind sinonim cu oferta turistică și reprezintă asocierea resurselor turistice, fie ele de factură naturală sau antropică, cu baza tehnico materială. Ielenicz (2009) definește potențialul turistic ca fiind ansamblul elementelor naturale și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând la realizarea unor activități turistice (Ielenicz, 2009).

Altfel spus, potențialul turistic cuprinde toate elementele ce se constituie ca atracții turistice și care pot fi la un moment dat valorificate în scop turistic.

Dat fiind faptul că geografia este o știință, aceasta folosește o metodologie specifică, adică o serie de metode de cercetare. Conform lui Donisă (1978), principalele metode de studiu folosite în geografie sunt: metoda inductivă, metoda deductivă, metoda dialectică, metoda analizei, metoda sintezei, metoda experimentală, metoda istorică, metoda cartografică, metoda matematică, metoda modelării, metoda comparativă.

Astfel, în studiul intitulat ,, …….. ’’ s-au folosit următoarele metode de cercetare: metoda deductivă, care presupune o abordare dinspre general spre particular, concretizată prin studierea turismului gastronomic la nivel internațional, național si local (la nivelul Transilvaniei). O altă metodă utilizată este metoda analizei, metodă ce constă în studierea realității geografice, descompunând întregul în părți componente, ajungându-se astfel la cercetarea în detaliu a turismului gastronomic, prin înțelegerea fiecărui component al său. Dat fiind faptul că analiza nu poate exista fără sinteză, acestea având caracter dialectic, metoda sintezei am folosit-o pentru a reuni și sintetiza toate acele elemente descompuse anterior prin analiză.

Metoda cartografică și matematică au fost deasemenea folosite în vederea realizării hărților și prelucrarea datelor statistice. Deasemenea, pentru a prezenta evoluția și dezvoltarea bucătăriei tradiționale românești și implicit a turismului gastronomic de-a lungul timpului, am folosit metoda istorică.

II. Aspecte generale

II.1. Așezare geografică

Alături de Maramureș, Bucovina, Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat și Crișana, Transilvania este una dintre cele nouă regiuni istorice ale României. Transilvania este situată în partea centrală a țării, în interiorul arcului carpatic, fiind cea mai întinsă regiune istorică a României (Fig.1).

În ceea ce privește limitele naturale care o separă de regiunile învecinate, aceasta este delimitată în partea sudică de Oltenia și Muntenia prin intermediul Carpaților Meridionali, în est este separată de Moldova prin Carpații Orientali, iar la vest Carpații Occidentali, Munții Apuseni o separă de Banat-Crișana.

Din punct de vedere administrativ-teritorial, Transilvania are în componența sa nouă județe: Hunedoara, Alba, Sibiu, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Bistrița-Năsăud, Cluj, precum și partea estică și nord-estică a județului Sălaj și sudul județului Maramureș reprezentat de orașul Târgu Lăpuș și localitătile din proximitatea acestuia. Cele mai importante orașe ale regiunii sunt Alba-Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Târgu-Mureș,orașe renumite atât din punct de vedere turistic și cultural, cât și din punct de vedere economic, unele fiind puternice centre industriale.

II.2. Infrastructură

Infrastructura turistică sau baza tehnico materială însumează totalitatea dotărilor tehnico-edilitare necesare desfășurării fenomenului turistic. Alături de resursele turistice și omul ca element dinamic al actului turistic, infrastructura este o componentă fundamentală în vederea derulării actului turistic, ea reprezentând mijlocul prin care resursele atractive ale unui teritoriu sunt exploatate turistic.

În cadrul infrastructurii turistice sunt incluse: bazele de cazare și alimentație publică, căile și mijloacele de transport turistic, dotările pentru cură și recreere și dotările auxiliare, toate acestea având drept rol principal satisfacerea cererii turistice.

Bazele de cazare sunt acele component ale infrastructurii turistice ce au un rol esențial în vederea desfășurării actului turistic într-o destinație, aceasta deoarece ele stau la baza derulării unuia dintre serviciile rutistice de bază, și anume serviciul de cazare. În acest sens, Daniela Turcu și Janeta Weisz (2008), definesc serviciul de cazare drept ,,o activitate complexă, decurgând din exploatarea capacităților de cazare[…]ce vizează prin conținutul său, crearea condițiilor și confortului pentru adăpostirea și odihna călătorului” (Turcu, Weisz, 2008, 83).

La nivelul Transilvaniei, structurile de cazare de tip hoteluri și pensiuni ocupă ponderea cea mai mare (Fig.2). Se poate observa numărul mult mai mare al structurilor de cazare în Sibiu și Brașov comparativ cu celelalte orașe, aceasta deoarece acestea două se constituie a fi destinații turistice de top a Transilvaniei, turismul fiind foarte dezvoltat aici.

Fig.2 Numărul structurilor de cazare în principalele orașe din Transilvania (2018)

Sursa datelor: http://turism.gov.ro/web/

Căile și mijloacele de transport turistic reprezintă acel element al infrastructurii care asigură derularea actului turistic. Cocean (2007) definea căile și mijloacele de transport turistic ca fiind ,,o rețea densă de linii și noduri de-a lungul căreia are loc un ansamblu de distribuții și redistribuții a fluxului și produsului turistic”, așadar, căile de transport turistic se pot costitui în factori permisivi sau restrictivi în vederea derulării turismului.

Cele mai importante căi și mijloace de transport din turism se constituie a fi cele rutiere, feroviare, navale, aeriene.

În Transivania, căile de transport rutier sunt cele mai dezvoltate, acesta fiind deservită de o serie de drumuri europene, naționale (Fig. 2), județene si comunale.

Printre drumurile europene care traversează Transilvania se numără: E58, E60, E68, E79, E81, E578. Drumurile naționale care deservesc Transilvania sunt: DN1, DN1C, DN1F, DN7, DN11, DN12, DN12A, DN12C, DN13, DN13A,DN13B, DN14, DN15, DN15A, DN16, DN17, DN17C, DN18B, DN66, DN66A, DN67C, DN73, DN75, DN76, A1, A3.

III. Turismul gastronomic

III.1. Turismul gastronomic. Definiții

Alături de cazare și transport, mâncarea este un serviciu de bază în cadrul oricărui pachet turistic. În ultimul timp, gastronomia a cunoscut o dezvoltare semnificativă, devenind ea însăși un serviciu principal în cadrul pachetelor turistice, putem vorbi chiar despre adevărate destinații gastronomice.

În ceea ce privește etimologia cuvântului gastronomie, acesta derivă din grecescul ,,gaster” și înseamnă stomac.

Gastronomia este considerata ca fiind :„Arta de a prepara mâncăruri alese sau însușirea de a le aprecia calitatea, gustul” (Dicționar explicativ al limbii române, 2009).

Gastronomia presupune cunoasterea a tot ce inseamna si are legatura cu hranirea oamenilor, având la bază obiceiurile și tradițiile specifice unei anumite regiuni.

Totodată, gastronomia reprezintă suma relațiilor care se stabilesc între cultură și alimentație. Ea studiază acele componente culturale care au mâncarea și alimentația ca element de bază, cuprinzând deasemenea și obiceiurile și tradițiile locale.

Este cunoscut faptul că, însuși produsele alimentare reflectă identitatea și cultura unei regiuni, ele devenind o componentă importantă a turismului cultural și al patrimoniului local.

O componentă majoră a istoriei, tradiției și identității, gastronomia a devenit o motivație tot mai importantă în ceea ce privește alegerea unei destinații, oferind un potențial tot mai mare de stimulare a economiilor locale. Așa cum unii turiști vor să cunoască mai bine arta, muzica, arhitectura unui anumit areal, o mare parte a turiștilor caută să trăiască noi experiențe gastronomice.

Turismul gastronomic, cunoscut în literatura de specialitate și drept turism culinar , turism de specialități culinare sau călătorie pentru plăcerea gustului, pune accent pe degustarea preparatelor alimentare și băuturile locale. Experiențele culinare se pot transforma în adevărate momente memorabile pentru turiști, motiv pentru care turismul culinar a devenit o piață de nișă cu mare potențial.

Turismul gastronomic este o nouă formă de turism, fiind o parte a turismului cultural, ce studiază atât cultura unei regiuni, cât și activitățile specifice acesteia, spre exemplu : festivaluri culinare, degustări de produse.

Conform definiției dată de Organizația Mondială a Turismului (OMT), turismul gastronomic este acea formă de turism conform căreia turiștii și vizitatorii își planifică călătoriile cu scopul de a încerca bucătăria locală sau pentru a realiza activități legate de gastronomie (http://www2.unwto.org), definiția scoate în evidență faptul că turismul gastronomic oferă dinamism turismului, fiind în strânsă legatură cu tradițiile locale.

Conform Asociației Internaționale a Turismului Culinar, turismul gastronomic presupune „căutarea unor experiențe culinare unice și memorabile de alimantație și de băut”.

În conformitate cu definiția lui Hall (2003, 10), „turismul gastronomic presupune vizita la producătorii primari sau secundari de alimente, participarea la festivaluri gastronomice și căutarea de restaurante sau locuri specifice unde degustarea alimentelor și toată experiența inerentă este motivul principal al călătoriei”, se poate observa că turismul gastronomic este o formă nouă de turism, în care tradiția și obiceiurile specifice locului au rol definitoriu în vederea alegerii destinației.

Totodată, trebuie să facem distincție între turiștii care consumă alimente ca parte a sejurului lor, și turiștii care își aleg destinațiile de vacanță în funcție de interesul pentru gastronomia locală.

Turismul gastronomic se referă la turiștii care își planifică întreaga călătorie cu scopul principal de a gusta produse locale sau de a lua parte la diferite activități care au legătură cu gastronomia, astfel, principalele activități ale unui turist gastronomic cuprind descoperirea, documentarea, experimentarea și gustarea alimentelor și mâncărilor tradiționale, gastronomia devenind în acest mod, o activitate destul de complexă.

Turismul gastronomic este în strânsă legătură cu turismul vini-viticol, care presupune vizitarea podgoriilor, cramelor, plantațiilor, precum și participarea la festivaluri și spectacole de degustat vin.

În literatura de specialitate, turismul gastronomic se consideră ca fiind parte a turismului cultural, dar totodată, turismul culinar și turismul vinului sunt subgenuri ale turismului gastronomic ( Fig. 4).

Potrivit Global Report of Food Tourism (2012, 20), gastronomia oferă o bază turismului prin:

legătura dintre cultură și turism;

dezvoltarea experienței culinare;

producerea de alimente diferite;

dezvoltarea infrastructurii critice pentru producția de alimente și a consumului;

încurajarea culturii locale.

Ca o concretizare a turismului gastronomic au luat naștere festivalurile gastronomice, dedicate degustării produselor tradiționale locale, festivaluri ce atrag tot mai mulți turiști din toate colțurile lumii.

Factorii care favorizează evoluția turismului gastronomic (Hall, 2003, 11):

teritoriul, este considerat factor de bază în ceea ce privește dezvoltarea ofertei turistice gastronomic, înglobând elemente de istorie, cultură, tradiții și gastronomie prin existența unui patrimoniu natural, cultural , spiritual și gastronomic specific zonei.

existența unor produse alimentare specifice zonei, ce pot fi transformate în produs turistic autentic.

gastronomia locală, care este o motivație de bază în alagerea destinației, ea permițându-le turiștilor să acceseze patrimonial cultural și istoric al locului.

patrimoniul cultural și moștenirea culturală locală, care influențează foarte mult gastronomia locală.

comunicarea, destinațiile turistice gastronomice trebuie să prezinte oferte autentice și reale, aceasta având un rol deosebit de important în ceea ce privește promovarea destinației, principalele personaje în ceea ce privește promovarea fiind : bucătarii de renume, blogurile gastronomice, mass-media, ghidurile gastronomice.

Se consideră că turismul gastronomic datează încă din vremea când europenii călătoreau pentru a găsi mirodenii.

Turismul gastronomic ca industrie turistică propriu-zisă a apărut în anul 2001, când actualul președinte al Asociației Internaționale de Turism Culinar a elaborat un document în care prezintă principiile acestei noi forme de turism. Documentul se bazează pe ideea că mâncarea reprezintă o atracție turistică de sine stătătoare, iar începând cu anul 2003, turimul gastronomic s-a dezvoltat foarte mult pe plan mondial.

Astfel, pentru turiști, motivația de a călătorii în scopul de a trăi noi experiențe gastronomice este tot mai mare, gastronomia fiind considerată un element strategic în ceea ce privește definirea imaginii unei destinații.

Odata cu dezvoltarea turismului gastronomic, s-a individualizat o fomă al acestuia, și anume turismul pentru gurmanzi ,,gourmet tourism” care presupune consumarea preparatelor culinare rafinate, luxoase.

Turismul gastronomic este o formă de turism care oferă soluții în ceea ce privește diversificarea ofertelor destinațiilor turistice prin faptul că oferă produse unice și autentice .

Au fost identificare cinci motive fundamentale care explică dezvoltarea tot mai accentuată a acestei forme de turism (Red de Gastronomía de la OMT,Plan de Acción, 2016/2017, 7):

nevoia unei destinații de a diferenția și dezvolta o propunere comercială unică, bazată pe patrimoniul autentic, unde gastronomia este un element esențial.

destinațiile se îndreaptă spre gastronomie pentru a atrage acei turiști dispuși să se aventureze în locurile și culturile pe care le vizitează. Acest tip de călătorii au o durată de desfășurare mai mare și poate avea un impact mai pronunțat în întregul lanț valoric al turismului.

turismul gastronomic are potențialul de a direcționa fluxul turistic spre destinații mai puțin vizitate, ceea cear putea duce la o îmbunătățire în ceea ce privește economia acelor regiuni.

gastronomia permite proiectarea unei strategii eficiente de comunicare prin utilizarea unei narațiuni care face apel ușor la parteaemoțională a turistului, oferind experiențe mai profunde și semnificative, capabile să lase o amprentă mai durabilă.

aceste experiențe autentice sunt o modalitate de fidelizare a turiștilor, care pot împărtăși experiențele lor și altor călători, aceasta find o modalitate foarte bună de promovare.

Așadar, turismul gastronomic este o nouă formă de turism, ce îmbină trăsături ale turismului cultural și are drept scop principal satisfacerea și formarea cunoștințelor culinare ale turiștilor în ceea ce privește bucătăria tradițională. Gastronomia reprezintă principalul punct de diferență culturală, fiind o piatră de temelie a identității culturale a unei regiuni, deoarece fiecare cultură se caracterizează prin preparatele proprii și rețete culinare specifice.

III.2.Turismul gastronomic pe plan international

În ultimii ani, turismul gastronomic s-a dezvoltat foarte mult, turiștii fiind tot mai atrași de produsele locale, astfel că unele destinații s-au axat pe dezvoltarea acestei noi forme de turism. Gastronomia a devenit un element cheie pentru a cunoaște cultura, valorile tradiționale, autenticitatea unui teritoriu.

Studiile arată că tot mai mulți turiști călătoresc către anumite destinații pentru a experimenta produsele locale.

În anul 2012, în cadrul Raportului Global pentru Turism Culinar, s-a realizat un studiu cu privire la situația turismului gastronomic. Rezultatele studiului arată că 88,2% din persoanele chestionate sunt de părere că gastronomia este un element strategic în ceea ce privește definirea brand-ului și imaginii destinației lor, și doar 11,8% consideră că gastronomia joacă un rol minor.

Tot în cadrul aceluiași studiu s-au scos în evidență principalele produse gastronomice dintr-o destinație și ponderea acestora: pe primul loc se situează evenimentele gastronomice (79%), urmate de rutele gastronomice și atelierele de gătit (62%), târgurile de produse gastronomice (59%), vizitarea piețelor și a producătorilor locali (53%), iar pe ultimul loc muzeele (12%) (Fig.5).

Fig.5. Ponderea produselor gastronomice într-o destinație turistică

(sursa datelor: Global Report on Food Tourism, 2012)

La nivel european, punctul de plecare al turismului gastronomic l-a reprezentat apariția Ghidului Michelin, supranumit și ,,Oscarul restaurantelor”.

Ghidul a apărut în anul 1900, în Franța, când frații Andre și Eduard Michelin, deținătorii firmei de anvelope Michelin, care în prezent este una dintre cele mai cunoscute din lume, încearcă să conceapă o strategie de marketing menită să le crească vânzările, dat fiind că la momentul respectiv în Franța existau mai puțin de 3000 de automobile.

Ghidul era alcătuit din două părți: Ghidul Roșu (cu cele mai bune restaurant și hoteluri din Europa), Ghidul Verde (dedicat drumeților și turiștilor).

Ghidul Roșu conținea hărți, informații cu privire la noțiunile de mecanică,instrucțiuni cu privire la repararea și schimbarea anvelopelor dar și o listă cu hoteluri și restaurente. Acesta a fost tipărit în 35000 de exemplare care au fost oferite gratuit șoferilor. În anul 1920, a fost lansat un nou ghid,mai complex, ce conținea și o listă de hoteluri din Paris și restaurante în funcție de categorii, acesta fiind vândut pentru 7 franci.

În anul 1926 Ghidul Roșu a început să atribuie stele pentru restaurante, inițial oferind doar o singură stea, urmând ca din anul 1930 să apară liste cu cele mai bune restaurant, clasificate în funcție de una, două sau trei stele.

Stelele sunt atribuite în felul următor:

O stea: un restaurant foarte bun la categoria sa, oferind o bucătărie pregătită la un standard înalt;

Două stele: restaurant cu bucătărie excelentă și mâncăruri de o calitate excepțională;

Trei stele: bucătărie excepțională,cu ingrediente dintre cele mai bune și mâncare executată cu precizie, o destinație turistică în sine.

Criteriile după care inspectorii Michelin acordă stelele sunt următoarele:

Calitatea ingredientelor;

Raportul calitate/preț;

Personalitatea bucătarului reprezentată în experiența culinară;

Respectarea standardelor culinare;

Creativitatea.

Deasemenea, restaurantelor li se mai atribuie, pe lângă celebrele stele, un număr de la 1 la 5 linguri și furculițe,care indică gradul de confort al localului. Colorarea simbolurilor în roșu denotă că restaurantul este foarte plăcut sau este situat într-un loc deosebit.

Potrivit site-ului http://travel.michelin.co.uk/europe, în anul 2017 în Europa, 497 de restaurante au primit stele Michelin, dintre care 20 au primit 3 stele, 91 au primit 2 stele și 386 au primit o stea.

La nivelul Europei, se individualizează șase mari regiuni gastronomice, respectiv: mediteraneană, nord-europeană, baltică, balcanică, central-europeană și atlantică.

Gastronomia mediteraneană, se identifică în toate țările adiacente mării Mediterane. Principalele ingredient folosite în bucătăria mediteraneană sunt:

legumele, fructele și cerealele, care sunt considerate elemente esențiale în prepararea mâncărurilor, cele mai folosite fiind: roșiile, vinetele, dovleceii, ardeii, cartoful, ceapa, usturoiul, morcovul, lintea, grâul, orezul, citricele, mango, avocado, strugurii, smochinele;

uleiul de măsline este considerat pilonul de susținere al bucătăriei mediteraneene, fiind supranumit și ,,aurul lichid”;

iaurtul și brânzeturile sunt folosite destul de des, în special ca bază pentru sosuri;

peștele și fructele de mare ocupă și ele un loc aparte, cele mai folosite fiind: calamarii, creveții, scoicile, tonul, heringul, sardinele;

plantele aromatice și mirodeniile sunt și ele ingredient de bază în bucătăria mediteraneană, considerându-se că cel puțin jumătate din gustul final al mâncării este dat de mirodenii (rozmarin, busuioc, patrunjel, cimbru, salvia, oregano, ghimbir, șofran).

Bucătăria spaniolă este una foarte variată, ingredientele de bază fiind peștele, fructele de mare, orezul, uleiul de măsline, legumele care se remarcă prin modul inedit de preparare. Cele mai renumite preparate alimentare sunt:

Paella (orez cu carne sau pește, combinat cu șofran, fig.6);

Gazpacho (supă rece de roșii);

Jamon (felii foarte subțiri de șuncă uscate);

Tortilla de patatas (omletă de cartofi);

Tapas (gustări reci);

Turron (asemănătoare cu nuga, dar are în componență și miere și migdale);

Crema catalană (cremă de vanilie caramelizată);

Bucătăria italiană este una dintre cele mai apreciate și renumite bucătării la nivel mondial, fiind totodată și foarte diversificată, aceasta deoarece felurile de mâncare și ingredientele diferă de la o regine la alta. Ingredientele de bază sunt: pastele, uleiul de măsline, orezul, brânza, iar cele mai renumite preparate sunt:

Pizza;

Paste (Fig.8);

Lasagna;

Tiramisu (Fig.9);

Ravioli;

Ceapă umplută;

Risotto (orez cremos cu ceapă, unt și mirodenii);

Insalata Caprese ( cea mai renumită salată, alcătuită din mozzarella, roșii, Frunze de busuioc și condimente);

Pinettone (cozonac specific zonei orașului Milano, preparat în special de Crăciun);

Foccacia ( păine curozmarin și ulei de măsline);

Panini ( sandwich-uri făcute pe baghete mici);

Gelato (înghețata cea mai renumită din Italia).

Bucătăria franceză este foarte cunoscută la nivel mondial în special pentru eleganța și finețea cu care sunt realizate preparatele. Într-un articol al publicației franceze L’Obs din 16 noiembrie 2010 este anunțat faptul că gastronomia franceză a fost introdusă în patrimoniul mondial UNESCO, fiind pentru prima dată când o cultură gastronomică este introdusă pe lista elementelor ce trebuiesc protejate și conservate.

Bucătătia franceză este foarte diversificată, în sensul că în fiecare regiune se gătește diferit și se folosesc ingredient diferite, spre exemplu: în nord-vest se folosesc foarte mult merele, untul și smântâna (crème fraiche), în nord-est se folosesc mai mult slănina, cârnații, berea, aceasta datorită influenței germane, în sud-vestul Franței sunt specifice grăsimea de rață, ciupercile și foie gras (pate din ficat de gâscă), iar în partea sud-estică domină uleiul de măsline, roșiile și condimentele.

În cadrul gastronomiei franceze, se identifică trei categorii:

Cuisine bourgeoise ( bucătăria burgheză) ce include preparatele alimentare clasice, se folosesc tehnici complexe de gătit

Cuisine du terroir care este inspirată din bucătăria tradițională țărănească și utilizează produse locale de calitate

Nouvelle cuisine a apărut în jurul anului 1970 ca o reacție la bucătăria tradițională. Este caracterizată prin rafinament, timp de gătit mai scurt, porții mici decorate într-o manieră cât mai artistică, accentul fiind pus pe modul de prezentare al produselor culinare. Acest tip de bucătărie a influențat stilurile de gătit la nivel mondial.

Printre cele mai cunoscute preparate ale bucătăriei franceze se numără:

Croasant;

Macarons;

Sufleuri;

Tarte;

Choux a la creme (eclere cu diferite umpluturi);

Supă cremă;

Gordon bleu;

Quiche ( tartă umplută cu carne tocată, legume sau brânză);

Ratatouille ( tocană de legume originară din Provence);

Salată beuf;

Foie gras (pate din ficat de gâscă);

Rața cu portocale;

Creier pane.

Bucătăria grecească este o bucătărie relativ simplă, dar care reușește să îmbine foarte bine clasicul cu modernul, accentual fiind pus pe calitatea și savoarea ingredientelor folosite. Principalele ingredient din bucătăria grecească sunt: uleiul de măsline, condimentele (oregano, menta, foi de dafin, chimen, mărar), mierea, brânza (în special feta), carnea de porc, vită, fructele de mare.

Cele mai reprezentative feluri de mâncare grecești sunt:

Horiatiki (salata grecească);

Tzatziki (iaurt din lapte de oaie sau capră, amestecat cu mentă, urturoi, castravete, ulei de măsline);

Gyros;

Souvlaki (frigărui specifice grecești);

Musaka;

Avegolemono ( supă de ou cu lămâie);

Portokalopita (plăcintă cu portocale);

Garides saganaki (Creveți cu sos de roșii și brânză Feta);

Galatopita (placintă cu gris și lapte);

Taramosalata (salată de icre);

Trahana (amestec de cereale fermentate și iaurt).

Gastronomia din nordul Europei, cunoscută și drept bucătăria scandinavă, cuprinde țările din Peninsula Scandinavă și limitrofe acesteia: Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda, Danemarca, Insulele Feroe.În cadrul bucătăriei nordice se remarcă modalitățile de conservare a preparatelor, în special a cărnii prin uscare, fermentare și sărare. Ingredientele de bază folosite sunt: fructele de pădure (folosite în special în Finlanda și Suedia la deserturi, supe), peștele (somon, cod, păstrăv, hering), legume (cartofi, varză, morcov, sfeclă, ceapă, rubarbă), carne de berbec, oaie (Insulele Feroe), miel, vită (Islanda), ren, lactate, cereale (în special în Finlanda, Danemarca, Suedia), grăsimea de balenă (Insulele Feroe).

Principalele preparate alimentare din bucătăria scandinavă sunt:

Finlanda:

Kalakukko (pâine de secară umplută cu carne de porc, pește și bacon);

Lohikeitto (supă cremoasă de somon);

Porkkanalaatikko (puire de morcovi cu orez);

Karjalanpiirakka (plăcintă cu orez);

Silakat (hering prăjit);

Puolukkapiirakka (tartă cu merișoare);

Korvasienimuhennos (sparanghel cu sos de ciuperci).

Suedia:

Julskinka (este o șuncă gătită și sărată);

Köttbullar (chiftele suedeze);

Kalldormar (rulouri de varză);

Raggmunk (clătite suedeze cu cartofi);

Smorgastartor (cheesecake cu somon);

Artsoppa ( supă tradițională cu mazăre).

Norvegia:

Reinsdyrsteik (friptura de ren);

Pinnekjott (coaste de miel sărate);

Rakfisk (pește fermentat).

Islanda:

Hakarl (carne de rechin conservată și afumată);

Harshfiskur ( pastramă de pește);

Skyr (iaurt).

Danemarca:

Gule Aerter (supă de mazăre galbenă);

Smorrebrod ( sandwich danez);

Frikadeller (chiftele din carne de porc, vită, ceapă, lapte, prăjite în unt).

Gastronomia baltică se identifică cu țările din apropierea Mării Baltice, respectiv Estonia, Letonia și Lituania. Datorită așezării geografice, ingredientul de bază al bucătăriei baltice îl reprezintă peștele și fructele de mare, cele mai des întâlnite fiind: midiile, codul, heringul, somonul, sardine, crap, sturion. Omniprezente în bucătăria baltică sunt carnea de porc și vită, legumele: cartofi, ciuperci, sfecla roșie, varza, ridichi, iar din categoria cerealelor, cea mai utilizată este secara, care se folosește la prepararea pâinii.

Cele mai renumite feluri de mâncare din gastronomia baltică sunt:

Sakotis ( prăjitură tradițională din perioada Crăciunului, simbol al gastronomiei Lituaniei);

Cepelinai (chiftele din cartofi umplute cu carne, specifice Lituaniei);

Saltibarsciai (supă rece preparată din lapte ferarmentat, ouă fierte și sfeclă);

Verivorst (cârnat făcut din sânge de porc, specific Estoniei);

Rosolje (salată de sfeclă, carne de porc și hering);

Janu Siers (brânză foarte populară în Letonia).

Gastronomia balcanică include țările din Peninsula Balcanică: România, Bulgaria, Croația, Slovenia, Macedonia, Muntenegru, Albania, Bosnia și Herțegovina. Este o gastronomie destul de asemănătoare cu cea mediteraneană, datorită influențelor climatice și deschiderea spre Marea Mediteraneană. Cele mai utilizate ingrediene sunt legumele: roșii, ardei, castraveți, ceapă, varză, vinete, măsline, lactatele, carnea de miel, porc, vită și pui. Peștele se consumă cu precădere în zonele costiere, în interiorul continentului carnea și legumele reprezentând baza pentru preparatele alimentare.

Nelipsite din bucătăria balcanică sunt aperitivele meze (platourile cu roșii, șuncă, brânză, ceapă, icre), care se pot servi înintea felului principal împreună cu o băutută tare, care variază în funcție de țară.

În bucătăria balcanică se resimt și influențele turcești, în special în prepararea supelor, care se pot servi atât reci, spre exemplu tarator: supă bulgară cu iaurt și castraveți, cât și calde: tripe soup sau shkembe-chorba (ciorba de burtă), supă cremă de linte roșie, supa de bame, preparat specific pentru Bosnia și Herțegovina.

Gastronomia atlantică este bucătăria specifică statelor din Oceanul Atlantic, respectiv Insulele Britanice. Cunoscută și sub denumirea de bucătăria britanică, aceasta este una simplă, ușoară, se folosesc puține ingrediente, printre care legumele: cartofi, varza, morcovi, praz, ceapă, acestea fiind folosite drept garnituri.

Carnea de porc, miel și vită sunt cele mai folosite la prepararea mâncărurilor tradiționale, în acest sens, cel mai reprezentativ preparat pentru Marea Britanie este Wellington Beef (mușchi de vită gătit în aluat la cuptor). Alte preparate tradiționale pentru bucătăria britanică sunt:bangers and mash (cârnat de porc cu piure de cartofi, asezonat cu sos de ceapă), budinca de urdă, budinca de yorkshire, porridge, ouă scoțiene, supă de arpacaș scoțiană.

În ceea ce privește consumul de pește, englezii consumă în special somon, cod și păstrăv, alături de fructe de mare, cele mai consumate fiind crustaceele, moluștele și stridiile.

Unele dintre cele mai cunoscute preparate tradiționale din pește pentru Marea Britanie suntfish and fhips (pește pane cu cartofi prăjiți) și kedgeree (pește cu orez, ouă și curry).Un alt preparat tipic englezesc este English breakfast, care conține ouă ochiuri, bacon prăjit, cârnați de porc, roșii, ciuperci și iahnie de fasole.

La capitolul băuturi, se cunoaște faptul că englezii sunt mari consumatori de ceai, acesta fiind servit cu lămâie sau chiar cu lapte, alături de biscuiți sau fursecuri.

Gastronomia Central-Europeană este specifică țărilor din Europa Centrală, respectiv: Ungaria, Slovacia, Austria, Polonia, Cehia, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Centrul și Nordul Franței. În cadrul bucătăriei central-europene se remarcă prezența influențelor culinare din nordul și sudul Europei, respectiv influențe nordice, mediteraneene și baltice.Astfel, în țările din apropierea Mării Nordului și Mării Baltice se consumă mai mult pește și fructe de mare, respective doc, hering, midi, iar în partea sudică se consumă carne de porc, miel, vită, pui.

Fructele se folosesc foarte mult în prepararea produselor tradiționale, în special merele, căpșunile, perele.

Legumele sunt și ele foarte folosite în bucătăria central-europeană, cartoful fiind aproape nelipsit în preparatele tradiționale, dintre care cele mai renumite sunt: Marillenknodel (găluște dulci din cartofi) în Austria, Frites (cartofi prăjiți specifici Belgiei), cartofii Parmentier în Franța, Hutspot (mâncare scăzută cu cartofi, morcovi, ceapă tocată tradițională Olandei), Stoemp (cartofi cu varză călită din Belgia).

Alte preparate tradiționale din centrul Europei: papricaș în Ungaria, kapustnica (supă cu varză murată, cârnați și ciuperci), cibulova polievka (după cu carne afumată și ceapă) în Slovacia, knodel (găluște umplute cu carne, verdeață sau pește) în Austria, mosselen-friet (midii cu cartofi prăjiți) în Belgia, cesnakova polevka (supă de usturoi), șunca de Praga în Cehia, leberwurst (cârnat de ficat), șerbet, jeleu de fructe în Germania, Stamppot rauwe andijvie (andive crude batute cu cartofi fierți și servite alături de bacon afumat) în Olanda, bigos (tocăniță cu carne și varză), zurek (borș din făină de secară), heringi cu smântână în Polonia, cochon de lait en gelee (porc de lapte în gelatină) în Luxemburg, care deasemenea se remarcă în industria berii, iar Ungaria mai fiind renumită pentru calitatea vinurilor, în mod particular cele din regiunea Tokaj.

III.3.Turismul gastronomic pe plan național

Bucătăria românească a început să se individualizeze încă de la sfârșitul secolului al-II-lea, de pe vremea dacilor, când singurele preparate alimentare erau fiertura de miel și grâul fiert, cunoscut astăzi sub denumirea de colivă, iar alimentele le conservau în peșteri prin afumare și sărare.

Odată cu cucerirea romană, în bucătăria românească au pătruns noi preparate, cel mai reprezentativ fiind plăcinta (aluat cu diferite umpluturi), pâinea coaptă pe vatră și folosirea uleiului de măsline. Tot în această perioadă a apărut țestul (obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot), care a permis fierberea și coacerea alimentelor, deci a dus la o diversificare a preparatelor alimentare.

Influența orientală asupra bucătăriei românești este foarte diversificată: arabă, turcă, greacă, bizantină, toate punându-și amprenta asupra bucătăriei autohtone, oferindu-i asftel un caracter unic. Printre preparatele alimentare noi care au apărut se numără: pilaful, musacaua, zacusca, sarmale, mămăliga, baclavaua.

Odată cu influențele occidentale, când o mulțime de copii din familii înstărite au plecat la studii în străinătate și s-au reîntors în țară cu o deschidere mai mare înspre modernitate, încep să apară primele cărți de bucate în limba română, printre care cea mai cunoscută fiind o culegere numită ,,200 Rețete cercare de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești” apărută în 1841, avându-i drept autori pe Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi.

În perioada comunismului nu s-a încurajat dezvoltarea națională a bucătăriei românești, marcându-se un regres al acesteia înspre preparatele tradiționale rurale,fiind considerată cea mai întunecată perioadă a gastronomiei românești.

După 1990, începe o resurscitare a bucătăriei românești, o redobândire a valorilor tradiționale, aceasta începând treptat să se individualizeze în ceea ce numim astăzi bucătărie românească, bucătărie ce a reușit să reziste de-a lungul istoriei pentru aproape două mii de ani.

Bucătăria tradițională românească este una foarte variată, ea a rezultat și s-a individualizat pe parcursul a nu mai puțin de două mii de ani, prin îmbinarea obiceiurilor și tradițiilor culinare specifice poporului român cu cele ale popoarelor cu care acesta a intrat în contact de-a lungul istoriei.

Astfel, în prezent în bucătăria tradiționala românească se disting puternice influențe străine care au fost acumulate de-a lungul istoriei. Bucătăria din Bucovina a fost puternic influențată de dominația Imperiului Habsburgic, în Transilvania se resimt influențe din bucătăria ungurească și a Imperiului Habsburgic, în preparatele din Moldova se resimt influențe ale Imperiului Rus, Imperiul Otoman a influențat bucătăria Dobrogei, Muntenia are influențe ale bucătăriei din Franța, Grecia și Italia, iar regiunea cea mai autentică din punct de vedere al gastronomiei este cea din Maramureș, care a fost foarte puțin influențată de-a lungul istoriei.

Astfel, fiecare regiune a României a preluat de-a lungul timpului o serie de practici culinare ale diferitelor popoare europene, pe care nu doar că le-a asimilat, dar le-a și perfecționat și îmbogățit fapt ce a dus la posibilitatea de diversificare a rețetelor tradiționale românești, și individualizarea a ceea ce numim astăzi bucătăria tradițională românească.

Bucătăria din Banat este una foarte bogată, fiind dominată în cea mai mare parte de influențele maghiare, germane și slave, iar într-o mai mică măsură franceze, italienești și grecesti. În ceea ce privește consumul de carne, în Banat se consumă în special carne de porc si de pasăre , cea de vită și pește fiind consumată mai rar, iar ca și condimente se folosesc la scară mai mare piperul, boiaua de ardei, chimen și cimbru. În Banat, mâncărurile și ciorbele sunt foarte grase, bogate, conțin în general legume prăjite, ou și smântână, fiind acrite cu oțet sau lămâie. Caracteristice mâncărurilor bănățene sunt sosurile de rântaș făcute din făină și subțiate cu supă de oase sau supă de zarzavat. În general, ciorbele sunt făcute cu tăiței de casă, care sunt folosiți și la prepararea deserturilor, precum iofca (pastă făinoasă în formă de pătrățele) cu brânză, mac, nucă sau lapte.

Printre preparatele specifice bănățene se remarcă: Varga Beleș (o budincă preparată din tăiței de casă umplută cu brânză de vaci și stafide coaptă la cuptor într-o foaie de plăcintă), sarmalele (Fig.10), plăcintele bănățene cu varză sau cu ceapă, boți de scoacă (găluște cu brânză), plăcintă lugojană cu carne, cotlet de porc bănățean, pilaf bănățean, brânză îndulcită cu fructe, ceapa umplută, pizza pe pat de mămăligă.

Bucătăria din Bucovina este una ușoară, se consumă în special carne de vițel și foarte multe legume și fructe. Cea mai folosită legumă este leușteanul, care se pune în vestitul borș, precum și în murături.

„Bucovina e patria smântânii” (Nistor, 2004,74), cu smântână se mănâncă toate borșurile, precum și sarmalele, chiftelele. Smântâna preparată aici are o textură aparte, fiind foarte grasă precum untul și tare, astfel că oamenii locului mănâncă mămăligă rece unsă cu smântână.

Datorită numărului mare de biserici de aici, majoritatea fiind incluse în patrimoniul UNESCO datorită unicității și arhitecturii lor (Voroneț, Moldovița, Putna, Sucevița, Humor), Bucovina are o mulțime de mâncăruri mănăstirești și de post, printre care cele mai recunoscute sunt: sărmăluțe cu urdă la Sucevița, cârnat de legume la Putna, plăcinta cu ciuperci la Dragomirna și un preparat emblematic de post: zacusca de legume și ciuperci servită cu mămăligă stropită cu vin.

Alte preparate tradiționale bucovinene sunt: mămăligă cu povidlă (gem de prune), cu fragi, balmoș de Bucovina, chișcă de Bucovina, cârnat de urs, păstrăv fiert în smântână, pulpă de căprioare cu afine, iepure cu smântână și ceapă, tocană suceveană, prăjitură „turta lui Napoleon” (cunoscută și sub numele de cremșnit), colaci, poale-n brâu (Fig.11), cocoș de munte pe jar, borș polonez cu sfeclă roșie și cartofi.

În bucătăria din Dobrogea predomină carnea de oaie și peștele, obținut din apa dulce a Deltei Dunării sau din apa sărată a Mării Negre. Bucătăria dobrogeană dispune de o mare varietate a felurilor de mâncare datorită influențelor turcești, grecești, lipovești, feluri de mâncare care sunt foarte apreciate de turiști.

Printre preparatele specifice dobrogene amintim : borșul de pește (care se gătește cu apă din Dunăre), storceag (ciorbă de pește specifică Deltei Dunării, fig.12.), ciorba de burtă, saramura de pește , crap umplut, pește la proțap, plăcinta dobrogeană cu brânză de oaie, chebab, tocătura de oaie, tochitură dunăreană, musaca dobrogeană, gogoși cu chefir umplute cu rahat, dulceață sau stafide. Influențele turcești și-au pus amprenta în special pe partea de deserturi, cel mai renumit desert fiind baclavaua.

Bucătăria din Maramureș se caracterizează prin îmbinarea bucătăriei tradiționale românești cu preparatele autohtone, păstorești. Se gătește cu foarte multă untură de porc, aceasta fiind uneori înlocuită cu slănină sau costiță topită. Nelipsite de pe masa maramureșenilor sunt brânza, consumată în nenumărate combinații, horinca de prune și țuica fiartă cu miere de albine.

Printre preparatele tradiționale maramureșene se numără: curechi umplute (sarmale), tocană (mămăligă) cu brânză, clătite (plăcinte subțiri) cu brânză de vacă și smântână, mămaliga cu caș și jumări, balmoș, ciorbe pregătite cu rântaș și smântână, găină unsă cu untură de porc pusă pe jar și umplută cu ficat și legume.

Bucătăria din Moldova este o bucătărie cu tradiții ce datează din cele mai vechi timpuri, fiind reprezentată in special de: poale-n brâu (brânzoaice), alivence (plăcintă din făină de mălai și brânză), sarmale moldovenești, borșuri și pârjoale.

Mâncarea moldovenească este una simplă, ingredientele de bază fiind mălaiul, slănina de porc, brânza și ceapa. Alte preparate specifice acestei zone sunt: ciorba de potroace cu leuștean, tochitură cu mămăliguță, plăcinta cu cighir sau cârnați de casă, borș de găină, pârjoale moldovenești, cozonac moldovenesc, toci moldovenesc, guguluf moldovenesc, răcituri, deasemenea, Moldova este renumită pentru podgoriile ei, cateva din zonele unde se produc vinuri fiind : Cotești, Cotnari, Dealurile Buzăului, cea mai mare colecție de vinuri fiind cea de la Milestii Mici, care a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai mare colecție de vinuri din Europa, cu peste 1,5 milioane de sticle.

Bucătăria din Muntenia este caraterizată de o foarte mare diversitate, ingeniozitate și delicatețe a preparatelor, aceasta datorându-se numărului mare de influențe (grecești, turcești, franțuzești, orientale, nemțești). Printre mâncărurile specifice se găsesc: budincile gratinate din legume, ciulama, ciorbe acrite cu borș (ciorbă de burtă, ciorbă de perișoare), mititei, tocăniță, cartofii muntenești, puiul de Voinești, fripturi la grătar și pește, ostropel din carne de pasăre, musaca, budinci din paste făinoase, mucenici muntenești.

Bucătăria din Oltenia se caracterizează prin condimentarea excesivă, ardeiul iute fiind elementul principal, o altă caracteristică care definește bucătăria oltenească este faptul că mâncarea se gătește în oale de pământ. Ciorbele sunt emblema bucătăriei oltenești, care sunt acrite cu zeamă de varză sau suc de roșii, cele mai frecvent preparate fiind : ciorbă de praz, ciorbă de pui, ciorbă de lobodă, ciorbă de ștevie, ciorbă de burtă cu hrean și oțet, ciorbele cu carne de porc și pește, și mai rar ciorbele cu carne de vânat sau vită. În ceea ce privește verdețurile, predominante sunt : pătrunjelul, leușteanul, ștevia, prazul, loboda.

Alte preparate care caracteriează Oltenia sunt: roșiile umplute cu orez, cârnații oltenești, ciulamaua de pui, praz umplut, tochitură oltenească, mâncare oltenească de vinete, mămăligă pe paturi de fructe, șerbeturi de fructe (de nuci verzi, de aguridă, de caise, vișine, gutui, cireșe, piersici, prune, mere, corcodușe).

România este o țară cu foarte multe resurse, atât de factură naturală cât și antropică și totodată este o țară bogată în tradiții, dispune de un potențial turistic imens, fapt ce ar putea duce la dezvoltarea mult mai accentuată a fenomenului turistic. Dat fiind faptul că la nivel global România nu poate concura cu țările mai dezvoltate care au o industrie turistică foarte bine pusă la punct, accentul ar trebui pus pe dezvoltarea unor nișe de turism, spre exemplu al turismului gastronomic, care are un potențial foarte mare și ar putea chiar să ajungă un brand în ceea ce privește imaginea României la nivel mondial.

În ultimii ani, se remarcă o dezvoltare a turismului gastronomic prin intermediul numeroaselor evenimente de natură gastronomică, respectiv a târgurilor, festivalurilor. Astfel, în anul 2014 Organizația Națională a Agențiilor de Turism (ANAT) a realizat un calendar gastronomic al României (tabel 1) în care sunt enumerate principalele evenimente gastronomice care se derulează la nivel național.

În România, festivalurile gastronomice s-au dezvoltat semnificativ în ultimul timp, atrag anual mii de turiști interesați de gastronomie, de descoperirea și testarea de noi preparate alimentare, atât din bucătăria tradițională cât și din cea internațională.

În acest sens, România are un potențial turistic fantastic, tradiții și obiceiuri dintre cele mai diversificate, care în ultimul timp sunt promovate tot mai mult prin prisma evenimentelor gastronomice.

Tabel 1. Calendarul gastronomic al României 2014

(sursa: http://www.anat.ro/calendarul-gastronomic-2014/)

În 2017 au avut loc o serie de festivaluri care au dus la promovarea imaginii României și implicit la dezvoltarea turismului gastronomic, cele ce au avut cel mai mare impact asupra populației au fost:

Bucharest Food Festival-Gourmet Edition s-a desfășurat la București în perioada 30 iunie – 2 iulie 2017. Evenimentul s-a adresat bucătarilor, gurmanzilor, specialiștilor în gastronomie și tuturor persoanelor interesate de bucătăria gourmet și de gastronomie în general. În anul 2017 festivalul a fost la a doua ediție, după ce în 2016 s-a bucurat de un real succes, reușind să adune peste 20000 participanți.

Festivalul a reunit unele dintre cele mai recunoscute restaurante din București și din țară, precum și cei mai renumiți chefi ai bucătăriei românești, având ca principal scop promovarea culturii gastronomice a României. Într-un interviu oferit revistei Libertatea în data de 22 iunie 2017, organizatorii festivalului au afirmat că ,,Bucharest Food Festival reprezintă o celebrare a pasiunii pentru gastronomie. Acesta înglobează o serie de superlative, de la prezentarea non-conformistă până la gusturile extravagante, pentru a demonstra că gătitul este o artă extrem de sofisticată și diversificată’’.

Pentru a satisface toate gusturile și preferințele în materie de gastronomie, festivalul a fost împărțit în mai multe zone principale: Fine Dining & Urban Contemporary, Romanian Gastronomy, International Cuisine, Grill & BBQ, Gourmet Area, Street Food sau Ice cream & Sweets Corner. Deasemenea, în cadrul festivalului s-au desfășurat o mulțime de activități pentru toate categoriile de vârstă: cursuri de gătit, workshopuri cu caracter culinar, degustări de preparate, de vinuri, concursuri culinare, ateliere de gătit pentru copii.

Un alt eveniment culinar care a luat amploare în ultimul timp în România este Street Food Festival, care a debutat pentru prima dată la Cluj Napoca în anul 2016 unde s-a bucurat de un real succes, reușind să atragă peste 50000 de gurmanzi. În anul 2016 festivalul s-a mai organizat la Oradea și Iași, urmând ca în 2017 evenimentul să se deruleze în nouă orașe din țară: Oradea, Iași, Sibiu, Arad, Cluj-Napoca, Brașov, Alba-Iulia, Bacău, Timișoara.

În anul 2018, numărul orașelor în care se va desfășura festivalul crește, acesta urmând a se derula în 11 orașe din țară, după cum urmează:

Timișoara: 10-13 mai și 4-7 octombrie

Oradea: 17-20 mai

Brașov: 24-28 mai

Sibiu: 31 mai- 3 iunie

Arad: 14-17 iunie

Baia-Mare: 21-24 iunie

Cluj-Napoca: 5-8 iulie

Bacău: 6-9 septembrie

Galați: 13-16 septembrie

Iași: 20-23 septembrie

Craiova: 27-30 septembrie

Ambasadorul Street Food, Chef Foa, promite și în 2018 să bucure ,,papilele gustative ale gurmanzilor cât și cunoștințele gastronomice prin demonstrații și conferințe inspiraționale pentru pasionații de gătit în zona The Cooking Spot (https://www.clujlife.com)”.

În cadrul festivalului s-au derulat și se derulează o mulțime de activități: workshopuri de gătit asistate de unii dintre cei mai renumiți bucătari din România, concerte live, cinema în aer liber. Printre chefi care au participat la eveniment se numără și Chef Foa, ambasadorul Street Food Festival și unul dintre cei mai renumiți bucătari din România. Foa sau Florin Scripca, are o experiență fascinabilă în ceea ce privește sfera gastronomiei, a colaborat cu renumiți bucătari la nivel mondial, printre care și Jamie Oliver și a lucrat în Londra la un restaurant cu o stea Michelin,a fost și bucătarul Regelui Mihai, astfel experiențele sale în domeniu sunt de necontestat. Alături de echipa sa au făcut un adevărat show de live cooking la Street Food Festival, oferind publicului preparatele sale consacrate: Foa’s Pastrami, Wok, Short Ribs, Boneless Chicken, Bauru (sandwich cu origini braziliene, specialitatea lui Chef Foa).

Alte preparate pe care gurmanzii le-au putut savura în cadrul evenimentului au fost: burgerii și sandwichurile cu specific din bucătăria internațională, gulaș cu hribi, pizza, dar și numeroase deserturi, bere, vin.

Sărbătoarea Gastronomiei este deasemenea un festival care s-a bucurat de un real succes, devenind foarte popular, acesta s-a derulat în perioada 22-24 septembrie 2017 la București. Conform Agenției Naționale de Presă AGERPRES ,,evenimentul este organizat anual de către Ambasada Franței în România, Camera de Comerț și Industrie Franceză în România, Institutul Francez din România și Business France alături de partenerii lor’’.

Sărbătoarea Gastronomiei a fost organizată pentru prima dată în anul 2011 în Franța, cu scopul de a celebra includerea bucătăriei fraceze în patrimonial mondial UNESCO, dorindu-se promovarea și valorificarea produselor din bucătăria franceză, precum și a modului lor de prezentare și preparare.

Pe durata festivalului s-au desfășurat peste 30 evenimente gastronomice în diverse locații din București: restaurante, hoteluri, bistro-uri, spații amenajate în aer liber.Festivalul a ajuns la a patra ediție, tema de anul acesta intitulându-se ,,în inima produsului’’și are drept scop principal evidențierea importanței produselor folosite în gastronomie.

În 2017, evenimentul a l-a avut drept invitat special pe Fabrice Giraud, bucătar șef la restaurantuli Maison Blanche din Paris și deținătorul unei stele Michelin. În cadrul emisiunii ,,Sănatatea în Bucate’’ difuzatăîn data de 01.11.2017 pe Digi24, Fabrice Giraud prezintă o rețetă deosebită pe care a creat-o special pentru venirea sa în România în vederea participării la Sărbătoarea Gastronomică, și anume risotto cu suc de sfeclă roșie.

Un festival dedicat în totalitate produselor tradiționale este Toamna la ceaun, desfășurat în perioada 28 septembrie- 1 octombrie 2017 la București.

Festivalul a adunat participanți din toate regiunile țării, de la producători agricoli, producători de produse lactate, apicultori, până la meșteri populari, artiști handmade,ansambluri folclorice și mari interpreți de muzică populară, totul cu scopul de a valorifica și promova patrimoniul cultural al fiecărei regiuni a țării.

Printre preparatele care au putut fi savutate la festival se numără: varza a la Cluj, fasolea cu ciolan, sarmale, gulaș, tocănițe, pastrama la ceaun, bulz, pâine coaptă pe vatră, plăcinte maramureșene, afumături, mici, cârnați. Nu au lipsit nici preparatle din categoria deserturilor, alături de bere, vin și must.

Potrivit bucurestifm.ro, vedeta festivalului a fost zacusta gătită într-un ceaun uriaș de către gospodinele din Oltenia. La realizarea acesteia au fost folosite:300 kg de vinete, 200 kg de gogoșari, 200 kg de ceapă, 100 litri de ulei, 100 kg sos de roșii, sare, piper, foi de dafin și alte mirodenii secrete.

Așadar, gastronomia României este foarte bogată, diversificată, ea s-a individualizat încă de pe vremea dacilor, fiecare preparat tradițional românesc cuprinde o parte din istoria poporului roman, așadar este de datoria noastră să o protejăm și de ce nu să o promovăm, deoarece gastronomia este o parte din cultura noastră ca și popor.

IV.Turismul gastronomic în Transilvania

Transilvania este regiunea României unde a avut loc geneza poporului român, ,,ea reprezintă centrul sau inima pământului românesc” (Giurgescu, 1967, 9), aici apar primele traduceri în limba română a unor texte bisericești, primele scrieri în limba română cu caractere latine, tot aici se tipăresc primele cărți în limba română, Transilvania fiind teritoriul cu cele mai vechi monumente de arhitectură bisericească din România, construite din piatră, care se mai păstrează și în prezent. Transilvania a fost supusă din punct de vedere cultural unor serii de influențe, provenite de la popoarele sub a căror stăpânire a fost de-a lungul istoriei. Astfel începând cu anul 1541, Transilvania devine principat autonom aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman, urmând ca în 1699 să fie anexată Austriei, iar începând cu 1711, devine provincie a Imperiului Habsburgic.

În tot acest timp, asupra patrimoniului cultural al Transilvaniei, și-au pus amprenta tradițiile, obiceiurile acestor popoare cu care poporul român a intrat în contact, și care au contribuit la ceea ce numim astăzi patrimoniul cultural al Transilvaniei, care este foarte bogat și diversificat, aceasta datorită tuturor influențelor străine pe care ardelenii le-au preluat și le-au adaptat tradiției proprii.

În ceea ce privește gastronomia Transilvaniei, aceasta a fost influențată în mare măsură de obiceiurile gastronomice ale bucătăriei austro-ungare, obiceiuri care au fost preluate de transilvăneni și adaptate tradiției locale.

Mâncărurile din Transilvania sunt grase, cu multe calorii, aceasta deoarece se știe că ardelenii ,,mănâncă mult, dar și muncesc de rup. Sunt învățați cu coasa, cu sapa, zilele de arșiță din vară dar și cu vânturile aspre și reci de iarnă’’ (Nistor, 2004, 42). Preparatele din porc stau la baza produselor tradiționale ardelenești, din care se obține: jambon afumat, slănină, jumări, tobă, cârnați, tochituri ardelenești, chișca, șnițel de porc. Nelipsită din bucătăria transilvăneană este untura, care se folosește la aproape orice, de la ciorbe până la prăjituri.

Ciorbele și supele sunt foarte populare în Transilvania: ciorbă de burtă ardelenească, ciorbă de fasole cu costiță afumată, ciorbă de fasole cu tarhon, ciorbă de salată cu jumări de ou și costiță, ciorbă ardelenească de porc sau vită,ciorba în pâine, borș din carne de porc cu rântaș, papricaș, gulaș (fig.15), supă de chimen, supă de varză albă cu smântână, supă cu găluște, supă de găină cu tăiței de casă.

Alte preparate alimentare specifice Ardealului sunt: slănina cu ceapă roșie, bulzul, ciupercile umplute, langoșele, pâinea din făină de grâu cu cartofi, bulzul ardelenesc, varza a la Cluj, sarmale ardelenești, iahnie de fasole afumată, plăcintele pe lespede (specifice județului Alba, fig.16), mușchiul de porc sibian, varza secuiască.

Cele mai multe feluri de mâncare se servesc cu nelipsitele murături:gogoșari, conopidă, castraveți. În ceea ce privește băuturile alcoolice, ardelenii consumă vin și inconfundabila pălincă, care nu lipsește de la nici o sărbătoare transilvăneană.

De pe masa ardelenilor nu lipsesc nici deserturile, unele mai delicioase decât altele, cele mai renumite fiind: scoverzile sau plăcintele dulci, budinca de tăiței cu brânză de vaci, cozonacul cu nucă sau mac, gomboții ardelenești cu prune, kurtos kalacs (Covasna), baigli sau cozonacul unguresc (Fig.17), haioș (Fig.18).

Transilvania este o regiune cu un patrimoniu cultural foarte bogat și diversificat, iar în ultimii ani turismul s-a dezvoltat semnificativ, în principal turismul gastronomic.

Produsele gastronomice încep să fie tot mai mult valorificate și promovate pe piața turistică, iar cea mai eficientă modalitate o reprezintă festivalurile și evenimentele gastronomice. În acest sens, numărul și popularitatea acestora a crescut semnificativ în ultimii ani, festivalurile gastronomice punându-și tot mai mult amprenta asupra Transilvaniei.

IV.1. Festivaluri

Asociația My Transilvania a fost înființată în anul 2010 la Sibiu, având în prezent 10 membri fondatori și are drept scop principal promovarea, valorificarea și dezvoltarea turismului în Transilvania prin promovarea patrimoniului cultural cu ajutorul gastronomiei și produselor tradiționale locale.

În acest sens, asociația organizează anual o serie de evenimente cu caracter gastronomic, desfășurate în special în mediul rural, care au ca scop principal promovarea micilor producători și valorificarea produselor locale. În anul 2018, asociația va organiza 11 evenimente, care se vor desfășura în perioada aprilie-octombrie, atât în mediul rural cât și în mediul urban ( Fig.19).

Fig.19. Evenimentele desfășurate în anul 2018

(sursa: http://www.mytransylvania.ro/proiecte)

Festivalurile gastronomice care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea turismului gastronomic in Transilvania sunt:

Transilvania Gastronomică este un festival care promovează gastronomia din sudul Transilvaniei prin organizarea de evenimente cu specific culinar, scopul principal al acestuia fiind valorificarea și promovarea produselor alimentarea autentice din Transilvania, precum și a micilor producători locali. Evenimentele se desfășoara la Sibiu și în satele limitrofe acestuia și este un festival care a contribuit foarte mult la nominalizarea Sibiului drept Regiune Gastronomică Europeană în anul 2019.

Organizatorul festivalului este Cristian Cismaru, un sibian care a reușit, datorită pasiunii sale pentru produsele autentice transilvănele, să aducă anual o mulțime de turiști în satele din sudul Transilvaniei. Cristian organizează de peste opt ani picnicuri în satele transilvănene, iar începând din 2015 organizează Transilvania Gastronomică.

Transilvania Gastronomică se bazează pe un nou concept implementat de Cristian în România, respectiv acela de brunch, care presupune o combinație între mic dejun și prânz, iar în cadrul festivalului se concretizează prin prânzuri organizate de către localnici în propriile gospodării. După ce au degustat produsele locale, turiștii sunt ghidați într-un tur al satului și împrejurimilor, pentru a cunoaște mai bine cultura Transilvaniei prin prisma gastronomiei.

Un prim proiect inițiat de Cristian în anul 2013 este Sibiu Meniu City, un proiect prin care încearcă să încurajeze restaurantele sin Sibiu să folosească produse locale și să includă în meniul lor rețete tradiționale locale. În urma inițiativei, în prezent 12 restaurante din Sibiu folosesc produse locale, declară Cristian, în cadrul emisiuniiBonton, difuzată pe Digi24 în data de 4 februarie 2018.

Conform site-ului oficial al asociației My Transilvania, http://www.mytransylvania.ro , asociație care se ocupă cu organizarea festivalului, există cinci principii pe care se bazează festivalul:

Evenimentele de cultură gastronomică sunt conceptualizate, adică dau întotodeauna participantului un motiv pentru a trăi această experiență prin povești legate de producător, produse și rețete.

Fiecare eveniment are propriul context senzorial, aspect care facilitează realizarea unui cadru de cunoaștere culturală pentru produsele culinare.

Evenimentele au un rol social, stabilesc conexiuni și relații sociale prin munca de pregătire (desfășurată de comunitățile locale) și prin oferirea posibilității de a cunoaște gazdele și cultura acestora.

Punem un accent deosebit pe promovarea diversității culturii gastronomice locale ca alternativă proprie a regiunii la standardizarea culinară și globalizarea ei.

Forma meniului este într-o dinamică permanentă: recurgem la varianta brunch-ului, a atelierului culinar, a degustării sau a picnicului oferind astfel posibilitatea vizitatorului de a gusta o varietate cât mai mare de produse fără a impune un meniu clasic.

În anul 2018, evenimentele culturale care se vor desfășura în mediul rural sunt următoarele (Tabelul 2 și fig.20 ).

Tabel 2. Evenimentele culturale rurale 2018 din cadrul festivalului

(sursa: http://www.mytransylvania.ro/ )

Tot în cadrul festivalului Transilvania Gastronomică se desfășoară o serie de evenimente culinare urbane, cele mai populare fiind:

Transilvanian Brunch se organizează anual începând cu anul 2015 și presupune drumeții și plimbări prin satele din sudul Transilvaniei, urmate de degustări în aer liber ale produselor tradiționale locale, preparate după rețete vechi pentru a fi cât mai autentice, totul cu scopul de a descoperi și a cunoaște mai bine cultura Transilvaniei prin intermediul gastronomiei.

Cinema culinar este un eveniment care a luat tot mai mult avânt în ultimii ani, aceasta deoarece permite exercitarea unei experiențe memorabile și unice, unde se îmbină perfect arta cu gastronomia. Evenimentul presupune vizionarea filmelor în cadrul unor restaurante din Sibiu, și în acelaș timp degustarea de preparate alimentare inspirate din scenariile filmului și preparate cu produse locale, preparate care nu se găsesc mod normal în meniurile restaurantelor.

Degustările muzicale sunt o serie de evenimente derulate la Sibiu, care își propun promovarea unor curente muzicale mai puțin cunoscute, prin îmbinarea muzicii cu gastronomia locală, preparatele fiind gătite cu ingrediente locale.

Street Food Festival este un eveniment care a contribuit la dezvoltarea turismului în Transilvania. Festivalul a debutat în anul 2016 la Cluj Napoca, urmând ca în 2017 să se organizeze și la Sibiu, alături de alte opt orașe din țară, iar în 2018, 11 orașe din România vor fi gazda acestui festival.

Street Food este un festival dedicat mâncării stradale, cu produse din bucătăria autohtonă sau internațională, respectiv preparatele cu specific mexican, italienesc, nemțesc, asiatic, spaniol care oferă o experiență culinară deosebită. În anul 2018 festivalul s-a desfășurat în perioada 24-28 mai la Brașov și 31 mai -3 iunie la Sibiu, reușind să atragă o mulțime de turiști interesați și pasionați de gastronomie. Pe lângă standurile cu produse alimentare, unele gătite de cei mai renumiți bucătari din România și nu numai, festivalul a mai găzduit concerte de muzică live și o mulțime de alte evenimente, spre exemplu cinema în aer liber, conferințele Meet&Greet, unde participanții îi pot cunoște pe unii dintre cei mai renumiți chefi ai României.

În perioada 12-17 decembrie 2017 la Cluj-Napoca s-a desfășurat Street Food Festival Christmas Goodies, ediție dedicată sărbătorilor de iarnă. Gurmanzii au putut savura preparatele alimantare din bucătăria internațională și locală, alături de o mulțime de sortimente de vin fiert. Potrivit publicației Cluj.com, printre preparatele care au putut fi degustate la festival se numără:pizza napoletană autentică, burgeri americani, paella spaniolă, dulciuri italienești. Deasemenea, pe lângâ standurile cu mâncare, au fost amenajate și standuri cu cadouri realizate manual într-o manieră cât mai originală, precum și ateliere cu Moș Crăciun pentru copii.

Ediția de iarnă Street Food s-a desfășutat în 2017 și la Sibiu, în perioada 1-10 decembrie sub denumirea de Christmas Food Carousel, iar conform revistei Turnul Sfatului, acesta a reușit să atragă peste 60000 vizitatori.

Târgul „Produs în Bucovina”este un eveniment realizat pentru prima dată în anul 2017 prin colaborarea Consiliilor Județene Cluj și Suceava, în perioada 13-15 octombrie.

Târgul a avut loc la Cluj-Napoca, iar scopul principal al acestui festival a fost de a promova și valorifica produsele tradiționale autentice din Transilvania și Bucovina, prin sprijinirea micilor producători locali. Conform revistei Cluj life, pe parcursul festivalului participanții au avut ocazia să deguste preparate tradiționale bucovinene și ardelenești, printre care cele mai polulare au fost:,,preparatele din carne, lactatele, produsele de panificație și patiserie, berea de casă, mustul, sucurile naturale, fructele, înghețata, mierea de albine și produsele apicole, precum și legumele sau murăturile”(https://www.clujlife.com).Pe lângă standurile cu produse alimentare, au mai fost amplasate standuri cu produse artizanale, podoabe, costume tradiționale.

Alături de produsele alimentare, vizitatorii festivalului au participat la concerte de muzică populară, dansuri polulare interpretate de cei mai renumite ansambluri folclorice din zonă.

Festivalul Internațional al Sarmalelor de la Praid a fost organizat pentru prima dată în anul 1995, fiind primul festival gastronomic organizat în România.

Festivalul își are începuturile în anul 1994, când în cadrul unui simpozion organizat la Praid ce avea ca tematică turismul rural, s-a propus ca cetățenii români și cei maghiari să organizeze un concurs sub forma unui „război” culinar dedicat preparării sarmalelor. Astfel, în anul 1994 festivalul a fost organizat la Pusztamerges în Ungaria, urmând ca în anul 1995 să fie organizat la Praid. Timp de patru ani festivalul a fost organizat alternativ în Ungaria și România, iar începând cu anul 1998 localitatea Praid a devenit oficial gazda festivalului care se organizează anual la sfârșitul lunii septembrie. De atunci, în fiecare an aici se adună cei mai renumiți bucătari români și maghiari pentru a prepara cea mai gustoasă, cea mai mică, cea mai mare sau cea mai picantă sarma, startul concursului fiind dat de fanfara din localitate. Deasemenea, pentru a atrage privirile turiștilor, bucătarii își folosesc la maximum imaginația, dând naștere la diferite construcții din sarmale, spre exemplu castele.

Astfel, corturile unde bucătarii prepară renumitele sarmale atrag mii de turiști dornici să guste din preparatele culinare rezultate.

Programul festivalului include și spectacole folclorice cu ansambluri atât românești cât și maghiare, menite să prezinte spectatorilor obiceiurile, tradițiile acestor comunități, iar în a treia zi a festivalului, se organizează concert de muzică clasică în salină.

IV.2. Produse tradiționale transilvănene recunoscute la nivel international

Conform Ghidului de bune practici privind atestarea produselor tradiționale emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) în anul 2014, un produs tradițional este un ,,produs alimentar fabricat pe teritoriul național și pentru care se utilizează materii prime locale; care nu are în compoziția lui aditivi alimentari; care prezintă o rețetă tradițională; un mod de producție și/sau de prelucrare și un procedeutehnologic tradițional și care se distinge de alte produse similare aparținând aceleiașicategorii” (Ghid de bune practici. Atestarea produselor tradiționale, 2014, 2).

Așadar, se dorește a se face distincția între produsele alimentare tradiționale și cele industriale, pentru ca un produs să fie recunoscut ca fiind tradițional trebuie să îndeplinească anumite criterii, aceasta deoarece alimentele tradiționale sunt associate cu mediul rural, cu tradițiile autohtone, prin urmare modul de preparare al acestor produse nu poate fi altul decât unul foarte tradițional, cu ingrediente locale natural și preparate după rețete vechi, tradiționale.

După ce produsul a fost înregistrat și recunoscut ca fiind unul tradițional la nivel național, producătorii își pot înregistra produsul și la nivel internațional, toate informațiile și criteriile care trebuiesc urmărite se găsesc pe site-ul oficial al Ministerului Agricultuii și Dezvoltării Rurale. În prezent, conform site-ului oficial al Ministerului Agricultuii și Dezvoltării Rurale, http://www.madr.ro, România are patru produse tradiționale recunoscute la nivel internațional: magiunul de prune Topoloveni, salamul de Sibiu, telemeaua de Ibănești și novacul afumat din Țara Bârsei. Astfel, în prezent în Transilvania doar două produse tradiționale sunt recunoscute la nivel internațional, respectiv: telemeaua de Ibănești și salamul de Sibiu.

Telemeaua de Ibănești (Fig.21) este singurul produs tradițional românesc care a primit recunoașterea la nivelul Uniunii Europene de Denumire de Origine Protejată (D.O.P) în data de 15 martie 2016.

Arealul în care se desfășoară toate etapele privitoare la producția telemelei, de la creșterea bovinelor, la producția de lapte, prelucrarea și obținerea brânzei, se află în nordul județului Mureș, pe teritoriul a trei comune: Ibănești, Gurghiu, Hodac, precum și în satele aferente acestora, comune care formează în mare parte Valea Gurghiului (Fig.22.).

Telemeaua se obține prin prelucrarea laptelui de vacă, specificitatea acesteia fiind dată de faptul că se conservă în saramura naturală extrasă din fântâna cu apă sărată de la Orșova.

Saramura din această fântână are o concentrație mai mare de calciu și magneziu comparativ cu saramura obținută prin diluarea sării în apa, motiv pentru care telemeaua de Ibănești este îmbunătățită din punct de vedere nutritiv.

,,La brânzaTelemea de Ibănești cantitatea de calciu este de 540mg/100 grame produs, iar cea de magneziueste de 50 mg/100 grame produs. La brânza telemea, sărată cu saramură umedă reconstituită din apăși sare, cantitatea de calciu este numai de 380 mg/100 grame produs, iar cantitatea de magneziueste de 32 mg/100 grame produs”(Caiet de sarcini. Telemea de Ibănești- Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, 2014, 5).

Salamul de Sibiu (Fig.23) a fost înregistrat la data de 19 februarie 2016 cu denumirea de Indicație Geografică Protejată (I.G.P.).

Acesta este un salam crud-uscat cu mucegai nobil, obținut din ,,carne de porc aleasă la roșu, în proportie de minim 70% și slănina tare, în proporție de maxim 30%”(Caiet de sarcini. Salam de Sibiu- Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, 2014, 5), la care se adagă condimente. După ce pasta obținută este introdusă în membrane și este afumat la rece pentru 24 ore, se trece la perioada de maturare, care durează minim 60 zile, perioadă în care se utilizează culturile de mucegai nobil, mucegai ce îi oferă acel gust specific.

Dat fiind faptul că produsul este unul cu Indicație Geografică Protejată, iar materiile prime pentru producerea acestuia pot să provină și din afara ariei geografice definite, acesta se produce pe teritoriul mai multor județe din România: Brașov, Ilfov, Sibiu, Prahova, Călărași, Covasna, Bacău.

Trebuie să se facă distincție între produsele alimentare înregistrate sub denumirea de produse cu Indicație Geografică Protejată și cele recunoscute drept produse cu Denumire de Origine Protejată.

Conform site-ului oficial al Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, www.madr.ro,

Denumire de Origine Protejată (DOP) poate fi numele unei regiuni, al unui loc specific sau al unei țări utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar.

Produsul trebuie să fie:

originar din aceata regiune, loc specific sau țară;

calitatea sau caracteristicile sunt datorate mediului geografic cu factorii săi naturali și umani;

materiile prime folosite trebuie să provina numai din aria geografică definită;

producerea, procesarea și prepararea trebuie să aibă loc numai în aria geografică definită.

Indicație Geografică Protejată (IGP) poate fi numele unei regiuni, unui loc specific sau al unei țări, utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar.

Produsul trebuie să fie:

originar din aceasta regiune, loc specific sau țară;

să posede o calitate specifică, reputație sau alte caracteristici atribuite originii geografice;

materiile prime folosite pot să provină și din afara ariei geografice definite;

anumite operații ale procesului de producție cum ar fi ambalarea, congelarea, depozitarea, etc pot avea loc în afara ariei geografice definite.

IV.3. Sibiu. Regiune Gastronomica Europeană

Un rol foarte important la dezvoltarea turismului în Transilvania, în mod particular a turismului gastronomic l-a avut și îl are orașul Sibiu.

După ce în anul 2007 a fost primul oraș din România care a primit titlul de Capitală Culturală Europeană, în anul 2019 acesta va fi Regiune Gastronomică Europeană sub sloganul "Belșug și gust de poveste" (Fig.24).

La nivel european, Institutul Internațional de Gastronomie, Cultură, Artă și Turism (IGCAT) acordă în fiecare an titlul de Regiune Gastronomică Europeană pentru două sau trei regiuni selecționate în urma analizei dosarelor acestora de candidatură.

Institutul Internațional de Gastronomie, Cultură, Artă și Turism este o organizație înființată în anul 2012 ce activează în domeniul artei, culturii, gastronomiei și turismului, acordând anual premii ca: European Region of Gastronomy, European Young Chef, Local Food Gift.

Pentru ca o regiune să fie declarată Regiune Gastronomică Europeană de către IGCAT, aceasta trebuie să îndeplinească o serie de criterii:

să promoveze o mai bună calitate a vieții în regiunile europene;

să evidențieze culturile culinare distincte din regiune;

să educe pentru o mai bună sănătate și durabilitate;

să cultive creativitatea;

să înbunătățească standardele turistice;

să stimuleze inovația gastronomică (https://www.europeanregionofgastronomy.org).

Sibiul și-a depus dosarul de candidatură la titlul de Regiune Gastronomică Europeană în data de 30 iulie 2016, dosar ce conține o prezentare succintă a regiunii, evenimentele gastronomice care au loc anual la Sibiu, produsele gastronomice specifice zonei, precum și obiectivele și programele pe care Sibiu și le propune pentru anul 2019, dacă va fi desemnată Regiune Gastronomică Europeană.

În 29 septembrie 2016, Sibiul și-a susținut și prezentat candidatura, printr-un eveniment organizat la Palatul Brukenthal, eveniment la care a participat un juriu compus din specialiști ai IGCAT, care au analizat minuțion dosarul de candidatură.

Astfel, după ce au vizitat regiunea și au degustat preparatele tradiționale, membrii IGCAT au acordat Sibiului oficial în luna ianuarie 2017, titulatura de Regiune Gastronomică Europeană în 2019, titulatură pe care acesta o va împărți cu Regiunea Egeea de Sud din Grecia.

Programele care se vor desfășura în 2019 la Sibiu, în cadrul proiectului Regiune Gastronomică Europeană vor fi:

Agendă Culturală: autoritățile locale vor acorda prioritate din punct de vedere al finanțării programelor din domeniul gastronomiei;

Origini: rețetele tradiționale, ingredientele locale, tradițiile vor fi aduse în prim-plan;

Fructe în școli;

Alimentație sănătoasă în instituții;

Școala în satul tradițional: se vor organiza ateliere de producere a pâinii, brânzei, mustului, compoturilor și murăturilor după rețete tradiționale;

Târg de țară: program prin care se va promova gospodăria țărănească;

Piețe locale: se vor organiza săptămânal sau zilnic piețe agro-alimentare cu alimente proaspete și locale;

Circuite gastronomice: se va dezvolta Drumul brânzei în Mărginimea Sibiului, Drumul vinului în Valea Târnavelor, Ruta transhumanței și diferite călătorii culinare adresate turiștilor;

Cibiu City Meniu:Proiect ce dorește introducerea de produse locale în restaurantele din Sibiu;

Gust local: promovarea și dezvoltarea produselor alimentare tradiționale preparate cu ingrediente locale;

Forumul Sibian de Gastronomie;

Animă Astra: program de animare a Muzeului în Aer Liber Astra prin cantece și dansuri populare, ateliere gastronomice și meșteșugărești;

Ospeți la gospodării (Dosar de candidatură Sibiu Regiune Gastronomică Europeană, 2019,39-42).

Județul Sibiu este un areal foarte bogat din punct de vedere cultural, prin faptul că Mărginimea Sibiului, Țara Oltului, Țara Secașelor, Valea Târnavelor,Valea Hârtibaciului sunt zonele etnografice ale județului care de-a lungul timpului și-au păstrat tradițiile, identitatea culturală și specificul culinar. Toate acestea au contribuit în mod pozitiv la desemnarea Sibiului drept Regiune Gastronomică Europeană.

Mărginimea Sibiului, cea mai cunoscută zonă etnografică din județul Sibiu, a primit în anul 2015 distincția de „Destinație Europeană de Excelență pentru Turism și Gastronomie” din partea comisiei Europene.

Mărginimea Sibiului înglobează 18 localități, dintre care cele mai reprezentative sunt: Sadu, Sibiel, Săliște, Jina, Rășinari, Tălmăcel.

Din cele mai vechi timpuri, locuitorii din Mărginime se ocupă cu păstoritul, creșterea vitelor, agricultura, mica industrie țărănească. Astfel se remarcă patrimoniul cultural bogat al țesăturilor din lână, costumele populare, îmbinate cu cântecele ciobănești și jocurile populare.

Deasemenea, regiunea se remarcă prin cultura gastronomică axată pe lactate, carne de oaie și produse locale, cele mai reprezentative preparate fiind telemeaua de Mărginimea sibiului și pastrama ciobănească de oaie.

În fiecare an aici au loc o mulțime de evenimente axate pe specificul tradițional, care atrag o mulțime de turiști: Festivalul Brânzei și al Țuicii de la Rășinari, Udatul Ionilor de la Tălmăcel, Ceata de feciori de la Sadu.

Țara Oltului este recunoscută prin faptul că încă își păstrează foarte bine tradițiile, obiceiurile, stilul arhitectural (construcții cu acoperișuri înalte, păstrarea tindei), precum și a instalațiilor tradiționale țărănești de tipul morilor de măcinat sau vâltori.

Ocupția de bază a locuitorilor este agricultura, în mod particular culturile de cartofi, aceasta fiind zona unde acestea au fost atestate documentar în secolul XVIII, pentru prima dată pe teritoriul românesc.

În Țara Secașelor este foarte dezvoltată creșterea animalelor și agricultura, aceasta se remarcă prin culturi întinse de cereale și pomi fructiferi. Deasemenea, chiar daca aici conviețuiesc comunități săsești, regiunea și-a păstrat foarte bine portul popular și specificul local.

Valea Hârtibaciului se remarcă prin faptul că și-a păstrat de-a lungul timpului caracterul arhaic și tradițiile, cel mai renumit preparat tradițional culinar de aici fiind hencleș-ul, o prăjitură săsească cu aluat și cremă de gălbenușuri cu smântână.

Valea Târnavelor, cunoscută și drept Țara Vinurilor, se remarcă prin viticultură, vița de vie cultivându-se aici de secole, devenind chiar o tradiție. Simbolul strugurelui se regăsește în portul popular, pe icoenele din biserici, pe fațadele caselor.

Printre cele mai reprezentative preparate culinare din zona Sibiului sunt brânzeturile, care au o tradiție îndelungată de preparare încă din secolul XVIII. Cele mai comune sunt cele preparate din lapte de oaie, însă, în așezările săsești, gustul aparte al brânzeturilor este dat de laptele de capră și bivoliță. Urda, brânza de burduf, brânza fermentată, brânza telemea, cașul, cașcavalul, laptele gros sunt cele mai ilustrative preparate din categoria brânzeturi.

La capitolul mezeluri, preparatele tradiționale din porc ocupă un loc aparte, cele mai tipice fiind: piftia, toba, jumările, toba, slănina afumată cu lemn de fag.

Emblematice pentru această zonă sunt și murăturile: gogoșari, castraveți, conopidă, gogonele, ardei iuți, pasta de hrean, gemurile: nuci verzi, măceșe, rozinchine, deserturile: hencleș, plăcinte, cozonac săsesc, prăjitură cu rubarbă sau rubarbăr, așa cum îi spun sașii, aceasta fiind o plantă cu tradiție îndelungată în satele săsești.

La toate acestea se se adaugă nelipsitele băuturi alcoolice precum: țuica de Tălmaciu, rachiul de Sadu, zmeurată, afinată, vișinată.

Patrimoniul cultural al Sibiului este foarte diversificat, datorită tuturor influențelor preluate de-a lungul timpului de la civilizațiile care au conviețuit în acest spațiu. De-a lungul timpului, Sibiul și-a dezvoltat și valorificat foarte mult latura culturală, motiv pentru care în 2007 a fost Capitală Culturală Europeană.

Tocmai datorită acestor diferențe culturale ale popoarelor care au ocupat acest spațiu de-a lungul istoriei: daco-romani, sași, secui, germani, maghiari, s-a individualizat cultura gastronomică foarte diversificată, rezultat al conviețuirii pe acest teritoriu a unor comunități multietnice, cu tradiții diferite, tradiții care au fost moștenite,preluate și adaptate de către poporul român.

Această diversitate gastronomică și faptul că aceasta s-a păstrat de-a lungul secolelor, ba chiar mai mult, este promovată prin numeroasele evenimente gastronomice derulate la Sibiu, acesta fiind deja cunoscut drept o destinație turistică datorită bogăției de tradiții culinare,a reprezentat punctul forte în desemnarea acestuia drept Regiune Gastronomică Europeană în anul 2019.

Prin urmare, Sibiul are un mare potențial de atracție turistică datorită faptului că dispune de o foarte mare diversitate culturală acumulată de-a lungul istoriei, diversitate care se reflectă în primul rând în gastronomia locală, care poate fi considerată un adevărat mozaic.

Unul dintre lucrurile cu o contribuție majoră în ceea ce privește dezvoltarea turismului gastronomic în Transilvania, și care a contribuit implicit la câștigarea titulaturii de Regiune Gastronomică Europeană a Sibiului, l-a avut faptul că, începând cu primăvara anului acesta s-a lansat în România ghidul Gault Et Millau.

Gault et Millau este un ghid de restaurante care a apărut pentru prima dată în Franța, în cadrul revistei Paris-Presse, unde avea săptămânal câte o rubrică, în jurul anului 1960 purtând numele celor doi redactori pasionați de gastronomie care l-au conceput: Christian Millau și Henri Gault. Începând cu anul 1962, apare primul ghid tipărit, în prima săptămână de lansare fiind vândute 1500 de exemplare, Gault et Millau fiind primul ghid în care apare termenul de nouvelle cuisine.

Treptat, ghidul s-a extins și a început să publice ghiduri ale restaurantelor în peste 20 țări din lume, fiind un punct de referință în lumea gastronomiei.

Principalele direcții abordate de ghidul Gault et Millau sunt:

recunoașterea meritelor și măiestriei bucătarilor și descoperirea tinerelor talente;

dezvoltarea culturii gastronomice a publicului larg;

facilitarea colaborării dintre toți actorii importanți ai pieței gastronomice

(https://www.gaultmillau.com).

În urma unor inspecții anonime realizate de evaluatorii Gault et Millau, restaurantele vizate pot primi un număr cuprins între 0 și 20 puncte, criteriile pe baza cărora sunt acordate aceste puncte vizând raportul calitate-preț al preparatelor, calitatea serviciilor, atitudinea personalului și atmosfera locului. În ghidul anual apar doar restaurantele care au primit un număr minim de 10 puncte.

Concomitent cu acordarea punctelor, acestea primesc și un număr de una până la cinci bonete, după cum urmează:

1 bonetă: între 11 și 12.5;

2 bonete: între 13 și 14.5;

3 bonete: între 15 și 16.5;

4 bonete: între 17 și 18.5;

5 bonete: între 19 și 20 (https://www.gaultmillau.com).

Deasemenea, ghidul conține și o secțiune cu localuri ,,POP”, adică acele localuri care oferă o atmosferă relaxantă și plăcută, precum și preparate de o calitate bună, dar au prețuri mult mai accesibile decât restaurantele. Localurile din această categorie însă, nu primesc puncte și bonete, ci sunt doar menționate în ghid.

În România, în primăvara anului 2018 a fost lansată prima ediție a ghidului Gault et Millau, care cuprinde 90 restaurante și 21 localuri POP din 6 orașe din țară: București, Timișoara, Oradea, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca.

Côme de Chérisey, presedinte Gault et Millau, a declarat în cadrul emisiunii România, te iubesc, difuzată în data de 26 ianuarie 2018, faptul că a ales să lanseze acest ghid în România pentru că aceasta este o țară cu un potențial turistic deosebit și o bucătărie variată, care merită valorificată, acesta sunținând că ,,Nu poți vorbi de turism fără gastronomie. Mâncarea este un cârlig pentru atras turisti. E foarte important să spunem că România, o țară cu potențial turistic, are și o bucătărie bună”.

Deasemenea, el prezintă și modul în care sunt evaluate restaurantele de către inspectorii anonimi care punctează totul, de la modul cum este întâmpinat clientul, mirosul din restaurant, atmosfera, cât de spațios este acesta, servirea și mai apoi mâncarea. Totuși, lucrul care cântărește cel mai mult în acordarea punctajului este meniul restaurantului, care este analizat minuțios, inspectorii fiind de părere că daca acesta este unul prea lung, atunci preparatele se gătesc cu produse congelate, iar daca acesta este relativ scurt, oferind o gamă mai limitată de opțiuni, atunci ingredientele folosite în preparare sunt proaspete. Astfel, în vederea acordării punctajului final, o pondere de 70% revine mâncării, iar 30% sserviciilor, atmosferei, design-ului, etc.

În cadrul ghidului, din cele 90 restaurante se regăsesc opt restaurante din Sibiu, cu punctaje cuprins între 10 și 12 puncte: SyndicatGourmet (12 puncte), Max și Old Lisbon (11,5 puncte), Benjamin Steakhouse și La Pasaj Resto&Pizzerie (10,5 puncte), Hermania, Hochmeister și Kulinarium (10 puncte) și două localuri POP: Pardon Cafe, Cafe Wien.

Brașovul are 10 restaurante incluse în ghid, cu punctaje ce variază între 13,5 și 10 puncte: Atra (13,5 puncte), Bistro de l’Arte (11,5 puncte), Prato, Pilvax, Dei Frati, Casa Hirsgher (11 puncte), Athanasios (10,5 puncte),La Ceaun, Bella Muzica, Gott (10 puncte) și patru localuri POP: Topografia, Trattorian Artisan, Albert Bistro, Somone.

Din Cluj-Napoca, se regăsesc 11 restaurante cu puncteje cuprinse între 14 și 10,5 puncte: Baracca (14 puncte), Cabinet de Vin & Cocotte (13 puncte), Bujole (12,5 puncte), Fragment. Rod, Privo (12 puncte), Casa Boema, Zama, Tokyo (11 puncte), Carrousel By Chios, Via (10,5 puncte) și un local POP: Toulouse.

IV.4. Podgoriile din Transilvania – suport pentru turismul viticol

În România, viticultura este o ocupație ce se practică încă din antichitate, această tradiție a cultivării viței de vie a dus în timp la creșterea suprafețelor cultivate și implicit a producției.

Transilvania se numără printre regiunile viticole cele mai renumite din România, aceasta nu datorită suprafețelor mari ale plantațiilor ci datorită calității vinurilor.

Zona viticolă a Transilvaniei se intinde pe dealurile dintre cele doua Târnave și Mureș (Cucu, 2002, 265), și este formată din podgoriile Alba-Iulia, Târnave, Aiud, Lechința, Sebeș-Apold (Fig.25.).

Podgoria Alba-Iulia numită de către sași Țara Vinului(Weinland)este una din cele mai vechi podgorii din România, fiind situată în centrul Transilvaniei.

Această podgorie se întinde de-a lungul Mureșului având în dreapta acestui râu, pe dealurile domoale localitățile ce se înșiruie de la Vințul de Jos în sud spre Pâclișa, Bărăbanț, Șard, Ighiu, Ighiel, Țelna, Bucerdea Vinoasǎ, Cricǎu, Galda de Jos, Craiva, Tibru, pentru ca să se sfârșească la Stremț, în nord, de-a lungul șoselei naționale Sebeș-Alba Iulia (http://www.taravinului.ro).

În această zonă, cultivarea viței de vie are o tradiție îndelungată, aceasta se practică încă de pe vremea dacilor, aceștia fiind cunoscuți de-a lungul istoriei drept mari iubitori ai vinului, cu toate că la vremea aceea viticultura se practica în condiții destul de primitive. Odată cu cucerirea Daciei de către romani, în viticultură au fost introduse mijloace de producție mai performante, precum și soiuri noi de struguri.

În prezent, podgoria Alba-Iulia produce vinuri aromate, galben-aurii, obținute din soiuri precum: Fetească Albă, Fetească Regală, Riesling, Furmint, Muscat Ottonel, Savignon Blanc, Pinot Gris, Grasă de Cotnari, Traminer.

Podgoria Târnave este una dintre cele mai mari complexe viticole din țară, aceasta valorifică terenurile cu expoziție sudică de pe versanții dealurilor, cuprinzând plantațiile de viță de vie ce se cultivă între râurile Târnava Mare și Târnava Mică,râuri de unde îi vine și numele.

În această regiune, a apărut în perioada interbelică unul dintre cele mai cunoscute și apreciate soiuri de strugure din România, Fetească Regală sau Galbenă de Ardeal, strugure care la vremea aceea era numitstrugurele de aur și care a ajuns să fie recunoscut la nivel internațional. În prezent, vinurile produse în podgoria Târnave sunt obținute din soiurile: Fetească Regală, Fetească Albă, Muscat Ottonel, Pinot Gris, Ezerfrut, Savignon Blanc, Traminer, Chardonay.

Emblematic pentru podgoria Târnave este Domeniul Jidvei, cea mai mare plantație viticolă din România cu proprietar unic, având o suprafață de 2500 hectare, precum și cele mai moderne tehnologii de producție din România, fiind un vin cu Denumire de Origine Controlată(D.O.C).Întreg Domniul Jidvei dispune de trei crame,Jidvei, Blaj și Bălcaciu, având o capacitate de stocare de peste 270 de mii de hectolitri, adică 27 milioane de litri.

În castelul Bethlen-Haller, construit în perioada 1615-1624 în stil baroc, se organizează degustările de vin ale cramelor Jidvei, castel care a devenit și imaginea produselor Jidvei.

Vinurile de Jidvei sunt obținute din soiuri precum: Sauvignon Blanc, Fetească Regală, Muscat Ottonel, Riesling Italian, Traminer, Pinot Gris, Fetească Albă, Riesling de Rhin, Chardonnay, Iordană, Neuburger, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon.

Gama Jidvei cuprinde peste 30 produse: vinuri liniștite, vinuri spumante și vinars. Vinurile liniștite constituie cea mai mare parte a portofoliului și, deși pornesc de la sec până la dulce, cele care au adus faimă companiei sunt vinurile albe seci și demiseci. Peste 90% din vinurile vândute anual de Jidvei sunt vinuri cu Denumire de Origine Controlată. Vinurile spumante, de la demisec la extrabrut sunt albe sau rose, toate obținute după metoda tradițională-fermentate, limpezite și livrate în aceeași sticlă. Vinarsul de Jidvei este obținut prin învechirea timp de cel puțin cinci ani a distilatelor de vin în butoaie de stejar, vinurile tinere și cu a aciditate ridicată care sunt folosite pentru obținerea lui ducând la o bautură de o finițe deosebită și cu o personalitate puternică (https://www.jidvei.ro).

Deasemenea, Jidvei și-a dezvoltat recent o gamă de vinuri de lux, respectiv Misterium și Owner’s Choice. Gama Owner’s Choice cuprinde patru sortimente de vin: Ana Sauvignon Blanc, Ana Chardonnay (Fig.26.), Maria Fetească Albă și Maria Pinot Gris, sortimente ce poartănumele celor două fiice ale proprietarului, respectiv Ana și Maria.

Podgoria Aiud, situată în partea nord-vestică a județului Alba, este una din podgoriile renumite ale Transilvaniei, unde cultura viței de vie datează din perioada daco-romană, dovadă în acest sens stă postamentul de teasc făcut din piatră, care în prezent este expus la Muzeul de Istorie din Aiud.

Soiurile din care se obțin vinurile sunt cele specifice podgoriilor transilvănene, însă elementul de specificitate al acestora este dat de aciditatea mai accentuată și caracterul mai dur decăt al vinurilor produse din aceleași soiuri în podgoriile Alba-Iulia sau Târnave.

Podgoria Sebeș-Apold este situată în partea sudică a județului Alba, unde se întinde pe teritoriul comunelor Șibor, Pianu, Gîrbova, Cîlnic, Săliște, Sosciori, continuându-se în județul Sibiu unde ocupă comunele Apoldu de Sus, Miercurea Sibiului, Ludoș.

Concluzii

,, Nu poți vorbi de turism fără gastronomie. Mâncarea este un cârlig pentru atras turisti’’ (Côme de Chérisey, presedinte Gault et Millau).

Transilvania este situată în centrul României, fiind cea mai mare regiune istorică a țării și poate fi văzută drept un centru polarizator, dat fiind faptul că în acest spațiu au apărut primele scrieri în limba română și s-au realizat cele dintâi traduceri în limba română a unor texte bisericești.

Giurgescu (1967), în lucrarea Transilvania în istoria poporului român, vorbește despre Transilvania ca fiind ,,centrul sau inima pământului românesc”, acesta fiind teritoriul care, de-a lungul istoriei, cu toate că a fost supus unor influențe culturale provenite de la popoarele cu care a intrat în contact, a reușit să își păstreze identitatea culturală.

Privită prin prisma turismului, Transilvania este o destinație de top a României, care, dincolo de eticheta mitului lui Dracula, așa cum este foarte des asociată de către turiștii străini, reușește să ofere atracții și obiective în concordanță cu toate preferințele în materie de turism. În acest sens, se remarcă patrimoniul cultural de excepție, pornind de la cetăți medievale, biserici fortificate, castele, palate, la centrele istorice ale marilor orașe precum Cluj-Napoca, Mediaș, Sibiu (desemnat în anul 2007, Capitală Culturală Europeană).

Totodată, când vorbim despre patrimoniul cultural al Transilvaniei, facem referire și la cultura gastronomică a acesteia, care este una foarte diversificată, și care de-a lugul timpului a preluat o mare parte din influențele bucătăriei austro-ungare, influențe care au fost adaptate tradiției locale și au dus la individualizarea a ceea ce numim astăzi bucătărie tradițională ardelenească.

La modul simplist, gastronomia reprezintă o componentă majoră a istoriei, tradiției și identității, aceasta a devenit o motivație tot mai importantă în ceea ce privește alegerea unei destinații, oferind un potențial tot mai mare de stimulare a economiilor locale.

Alături de cazare și transport, mâncarea este un serviciu de bază în cadrul oricărui pachet turistic. În ultimul timp, gastronomia a cunoscut o dezvoltare semnificativă, devenind ea însăși un serviciu principal în cadrul pachetelor turistice, putem vorbi chiar despre adevărate destinații gastronomice, deoarece un număr tot mai mare de turiști caută să trăiască noi experiențe gastronomice, descoperind prin intermediul gastronomiei locale o parte din cultura și istoria unei anumite destinații.

Deoarece, servirea mesei este considerată un serviciu de bază în cadrul programelor turistice, ajuns în momentul de față, în foarte multe locații, la nivel de artă, prestatorii de turistice au dezvoltat concepte gastronomice, ajungând adesea în postura de serviciu principal al destinației turistice.

În Transilvania, conceptul de turism gastronomic, bazat pe descoperirea culturii gastronomice și tradițiilor locale a început să cunoască o dezvoltare accentuată în ultimii ani, produsele gastronomice locale fiind tot mai mult valorificate și promovate pe piața turistică.

Astfel, cea mai eficientă modalitate de promovare a gastronomiei locale s-a dovedit a fi prin intermediul festivalurilor și evenimentelor gastronomice, care au luat amploare în ultimii ani, odată cu înființarea asociației My Transilvania la Sibiu în anul 2010, asociație care organizează anual o serie de evenimente cu caracter gastronomic, desfășurate în special în mediul rural, care au ca scop principal promovarea micilor producători și valorificarea produselor locale.

Printre evenimentele și festivalurile gastronomice organizate anual de către această asociație se numără: Transilvania Gastronomică, Cinema culinar, Degustări muzicale, Transilvanian Brunch, toate aceste evenimente fiind organizate cu scopul de a promova micii producători locali, precum și produsele tradiționale locale.

Un rol foarte important în ceea ce privește dezvoltarea turismului în Transilvania, în speță a celui gastronomic îl are faptul că, în anul 2019, Sibiu va fi Regiune Gastronomică Europeană. În acest sens, numărul evenimentelor cu caracter culinar din Transilvania a crescut semnificativ, și au dus la o mai bună valorificare și promovare a produselor locale.

Prin urmare, Transilvania rămâne o destinație turistică de prim rang, unde turismul este în plină ascensiune, în principal cel gastronomic, care în ultimii ani s-a dezvoltat semnificativ, devenind factorul principal de motivație turistică în vederea alegerii destinației.

Așa cum afirmă Côme de Chérisey, presedinte Gault et Millau ,,Mâncarea este un cârlig pentru atras turisti. Nu poți vorbi de turism fără gastronomie’’, gastronomia este o componentă esențială în ceea ce privește derularea actului turistic. Din acest motiv, preparatele tradiționale trebuiesc valorificate, promovate și protejate, pentru că fiecare preparat tradițional românesc cuprinde o parte din istoria poporului roman așadar este de datoria noastră să o protejăm și de ce nu să o promovăm, deoarece gastronomia este o parte din cultura noastră ca și popor.

Bibliografie

Bărbulescu, M., Dorner,A., Glodariu, I., Nagler, T., Pop,G.P., Pop, I.A., Rotea, M., Vasiliev, V., (2009), Istoria Transilvaniei Volumul I, Edit.Academia Română, Cluj-Napoca

Boiță M., Ardelean Dorina, Pribeanu Gh., David Gabriela, Costi B., Almăjanu Claudia (2015), Experiența ecoturistică între tradiție și gastronomie, Edit. Sitech, Timișoara.

Cocean, P., (2007), Geografia turismului, Edit.Carro, București

Cosmescu, I., (1998), Turismul, Edit. Economică, București

Costea Carmen, Stroia Al. (2011), Învață de toate, Edit. ASE, București

Cucu,V., (2002), România.Geografie umana și economică, Edit.Transversa, Targoviște

Donisă, I., (1978), Bazele teoretice și metodologice ale geografiei, Edit. Didactică și Pedagogică, București

Gheorghilaș, A., (2011), Geografia turismului : metode de analiză în turism, Edit. Universitară, București.

Giurgescu, C., (1967), Transilvania în istoria poporului Român, Edit. Științifică, București

Hall, M., Sharples, Liz, Mitchell R., Macionis N., (2003), Food tourism around the world: Development, management and markets, Edit. Butterworth-Heinemann, Londra

Ielenicz, M., Comănescu, Laura, (2009), România. Potențial turistic, Edit. Universitară, București

Nistor S., (2004), Ghidul gastronomic al României, Edit. House of Guides

Oprean, Lucreția, Moldovan, Mura, (1974), Preparate culinare din bucătăria popoarelor, Editura pentru Turism, București

Page, Stephet J., (2003), Tourism management, Edit.Elsevier

Stăncioiu, Felicia, Băltescu, Codruța, Vlădoi, Anca, Pârgaru, I., Nicula, V., (2011), Transilvania-microdestinație turistică a României, în Economie teoretică și aplicată, Volumul XVIII, No. 5(558), pp. 132-142

Tomescu Ada Mirela, Botezat Elena, (2014), Culinary tourism in Romania- Professional points of view, Tourism and Hospitality Industry,Congress Proceedings Trends in Tourism and Hospitality Industry

Turcu, Daniela, Weisz, Janeta, (2008), Economia turismului, Edit.Eurostampa, Timișoara

***(2012), Global Report on Food Tourism Am Reports IV, World Tourism Organization

***(2014), Caiet de sarcini. Telemea de Ibănești,Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

***(2014), Caiet de sarcini. Salam de Sibiu, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

***(2014), Ghid de bune practici. Atestarea produselor tradiționale, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

***(2016/2017), Red de Gastronomía de la OMT, Plan de Acción

***(2017), Second Global Report on Gastronomy Tourism, World Tourism Organization

https://dexonline.ro/definitie/turism-accesat în 28 noiembrie, 2017

https://dexonline.ro/definitie/gastronomie – accesat în28 noiembrie, 2017

https://emilpop.blogspot.ro/2009/12/turismul-culinar.html-accesat în 2 decembrie, 2017

https://guide.michelin.com/th/en/bangkok-accesat în 6 februarie, 2018

http://ocarbonellc.blogspot.ro/2013/05/un-paseo-por-la-gastronomia-europea.html-accesat în 13 februarie, 2018

https://www.gustos.ro/ –accesatîn 13 februarie, 2018

https://www.nouvelobs.com/culture/20101116.OBS3020/le-repas-francais-inscrit-au-patrimoine-de-l-humanite.html-accesat în 14 februarie, 2018

http://www.anat.ro/calendarul-gastronomic-2014/-accesat în 15 februarie, 2018

https://www.libertatea.ro/stiri/bucharest-food-festival-parcul-herastrau-programul-complet-1882438-accesat în 17 februarie 2018

http://en.calameo.com/read/004601149ff8876feeaa6-accesatîn 17 februarie 2018

http://bucurestifm.ro/2017/09/29/toamna-la-ceaun-va-asteapta-in-parcul-national/-accesat în 17 februarie 2018

http://www.mytransylvania.ro-accesat în 19 februarie 2018

https://eat-local.ro-accesat în 19 februarie 2018

http://www2.unwto.org-accesat în 6 martie 2018

https://www.clujlife.com/-accesatîn 6 martie 2018

http://www.madr.ro/-accesat în 8 martie 2018

https://www.agerpres.ro/ accesat în 1 aprilie 2018

https://www.europeanregionofgastronomy.org-accesat în 1 aprilie 2018

https://igcat.org-accesat în 1 aprilie 2018

http://www.cjsibiu.ro/wp-content/uploads/2016/09/SRGE2019.pdf-accesat în 1 aprilie, 2018

http://www.traditiisibiene.ro-accesat în 5 aprilie 2018

http://www.sibiu-turism.ro/Brosuri-turistice.aspx-accesat în 5 aprilie, 2018

http://www.jidvei.ro/-accesat în 6 aprilie 2018

http://www.taravinului.ro-accesat în 6 aprilie 2018

https://www.gaultmillau.com-accesat în 2 iunie 2018

https://streetfoodfestival.ro-accesat în 10 iunie, 2018

http://turism.gov.ro/web/-accesat în 11 iunie, 2018

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

A LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării

Valorificarea potențialului turistic din Transilvania prin turism gastronomic

Autorul lucrării

Băican Diana Ionela

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea de Geografie, Turism și Sport din cadrul Universității din Oradea, sesiunea iunie 2018 a anului universitar 2017-2018.

Prin prezenta, subsemnata Băican Diana Ionela, 2960602057631, declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.

Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Oradea, Semnătura

20.06.2018