În acest capitol am urmărit definirea multidimensională a psihosomaticii arătând că, în căutarea unei legături între anumite predispoziții… [301410]

.

4.1. Elemente de psihosomatică

În acest capitol am urmărit definirea multidimensională a [anonimizat], s-[anonimizat]. [anonimizat].XX. De menționat este faptul că medicina psihosomatică este astăzi a șaptea specializare psihiatrică aprobată de Comisia Americană a Specializărilor Medicale.

Poate cel mai concret exemplu de factor predispozant în mai toate afecțiunile omului modern este amalgamul de forme de manifestare unite sub denumirea generică de “stress”. Stresul reacția organismului la o [anonimizat] o somatizare, deci o îmbolnăvire a acestuia. În acest context am arătat că normalitatea pare a fi o vastă sinteză, o rezultantă complexă a [anonimizat], [anonimizat], atât funcțional cât și morfologic.

4.2. Condiționare – decondiționare psihosomatică în stări modificate de conștiință (SMC)

Pentru a ilustra sintagma factori inițiali declanșatori (FID) – [anonimizat], înregistrărilor disfuncționale engramatice de tip emoțional. Ele se implementează la nivel inconștient în condiții specifice unei stări modificate a conștiinței și conțin potențialitățile psihoinformaționale și energetice ale cauzei generatoare. [anonimizat]. [anonimizat] (SMC), trec bariera interpretării raționale și se înregistrează direct în inconștient.

[anonimizat], obișnuite a conștiinței, [anonimizat].

[anonimizat], în această lucrare aduc în atenție factorii inițiali declanșatori care țin de resortul bazal inconștient. [anonimizat]-decondiționare transpersonală în stare de conștiință modificată. Condiționarea, [anonimizat] (program, soft) existențial, [anonimizat]: nivelul inconștientului. [anonimizat], ori de câte ori sunt prezenți trei sau mai mulți factori inițiali declanșatori. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat],

[anonimizat].1. Proporționalitatea dintre câmpul conștiinței și câmpul percepțiilor subliminale (Manolea, 2010).

Fig. nr.2. Procesul de potențare condițională

(Manolea 2010)

În urma acestui demers se obține o sănătate durabilă și un puternic echilibru al tuturor structurilor ființei umane.

În sensul celor prezentate mai sus, arăt că:

Există o relaționare directă între nivelul de arousal și câmpul conștiinței (Manolea, 2010) și cu stările de tonus (Apter, 1989).

Există un mecanism intern (Manolea, 2010) prin care se menține proporționalitatea dintre câmpul conștienței diurne și câmpul percepțiilor subliminale: atunci când una dintre ele expandează cealaltă se contractă proporțional.

În acțiunea controlului fiziologiei arousal, manifestările sistemului psihic și a celui neurovegetativ pot fi analizate prin cuantificarea înregistrărilor și interpretarea digitală, computerizată a bioelectroluminescenței câmpurilor cuantice umane.

În structurile bazale ale psihismului există înregistrări de tip emoțional produse engramatic la nivel inconștient pe care le-am denumit generic Condiționări (C). Ele conțin întreaga încărcătură psihică, psihosomatică, informațională și energetică a cauzei generatoare sub formă unor potențialități de manifestare.

Condiționările (C) se implementează la nivel inconștient în stări modificate ale conștiinței (SMC) atunci când subiectul manifestă o emoție primară negativă cum ar fi teama, furia, mânia, ce tind să se amplifice cu o emoție secundară de tip frustrare, neputință, îndoială. Împreună cu înregistrările de tip condițional, în stări modificate de conștiință (SMC) se implementează simultan condiționărilor (C) și ceea ce am denumit a fi factori inițiali declanșatori (FID) ca înregistrări engramatice ale percepțiilor senzoriale.

Atunci când, de-a lungul vieții, se întrunesc cel puțin trei factori inițiali declanșatori (FID), se declanșează mecanismul de rememorare internă a trăirilor dezagreabile din

cadrul condiționării (C) de care aparține, întărind, mărind potențialitatea de manifestare a Condiționării (C).

Există un Mecanism de Reactivare Condițională (MRC) la nivel inconștient a stărilor inițiale determinate de emoția declanșatoare, prin manifestări neurovegetative la nivelul fizic.

4.3. Cadrul conceptual al hipnozei

În cadrul conceptual al hipnozei prezint considerații istorice și abordări ale diverșilor autori, precum și recunoașterea hipnozei ca procedeu terapeutic. Astfel, în anul 1955 Asociația Medicală Britanică și în 1958, Asociația Medicală Americană au hotărât ca hipnoza să fie inclusă ca disciplină de învățământ în școlile medicale, iar în anul 1960, Asociația Psihologilor Americani a dat o recunoaștere oficială a utilizării terapeutice a hipnozei de către psihologi. La ora actuală există, în afară de societățile naționale, societăți europene și internaționale de hipnoză cu diferite titulaturi și orientări.

În cadrul lucrării sunt prezentate pe larg următoarele teorii explicative ale hipnozei: teoria fluidului vital, hipnoza – fenomen psihopatologic specific isteriei, hipnoza și somnul, hipnoză și teoria rolului, hipnoza și teoriile învățării, hipnoza și psihanaliza, teorii eclectic

ale hipnozei, teoria comportamentală în problema hipnozei, teoria disocierii personalității și teoria funcționării diferențiate a celor două emisfere cerebrale.

4.4. Sisteme de relaxare

La ora actuală există numeroase sistemele de relaxare elaborate și utilizate în cultura occidentală fie în scop terapeutic, fie pentru optimizarea unor funcții. Printre acestea, unele dintre cele mai cunoscute sunt: relaxarea analitică (Jacobson, 1976) și antrenamentul autogen (Schultz, 1932). Relaxarea analitică este inspirată din cercetările asupra fiziologiei sistemului muscular, cercetări care i-au permis să definească relaxarea drept absența oricărei contracții musculare.

4.5. Conexiuni între fizica cuantică și psihologie

Acest capitol este dedicat cercetărilor efectuate pe plan mondial care demonstrează conexiunile dintre fizica cuantică și psihologie. Astfel, faptul că fenomenele fizice se regăsesc transpuse în cele psihice, iar efectele fenomenelor psihice se transpun în mărimi fizice arată că actul de gândire și simțire se încheie printr-o reacție care angajează modificări fizice și/sau chimice.

Laureatul premiului Nobel (1918), Herbert Planck, este cel care a introdus noțiunea de cuantică. Albert Einstein a dus mai departe fizica cuantică iar prin structurarea electrodinamicii cuantice Schwinger (1952), Tomonaga (1997), Feynman (1970) și a cromodinamicii cuantice a luat naștere așa numitul model standard. Acest model postulează faptul că cele patru forțe cunoscute sunt fațete ale unei unice forțe universale.

Caracteristicile teoriei cuantice sunt reliefate de: dualitatea undă-particulă a sistemelor materiale, existența cuantelor ca cele mai mici unități energetice ce nu pot fi subdivizate, principiul nonlocalizării cuantice ce arată că particulele aflate la distanță relaționează ca și cum ar fi interconectate.

Incluzând ecuațiile fizicii cuantice referitoare la Câmpul Punctului Zero ce evidențiază un ocean de vibrații macroscopice aflat în spațiul dintre lucruri, realizăm că întregul univers are la bază un vast câmp cuantic. Acest fapt arată că orice lucru este în legătură cu oricare altul, ca într-o rețea invizibilă. Fiind alcătuite din aceeași materie fundamentală, ființele umane sunt “pachete” de energie cuantică ce schimbă în mod constant informații cu această inepuizabilă mare de energie (McTaggart, 2009).

Schrodinger (1946) și Heisenberg (1930) au formulat legile de bază ale mecanicii cuantice conform cărora entitățile subatomice, cum ar fi electronii, se comportă atât ca particule cât și ca unde. Sheldracke (1981), duce mai departe gândirea și formulează teoria Câmpului Morphic care arată că există un câmp în interiorul și în jurul unei "unități morphice", căreia îi organizează în mod caracteristic structura și pattern-ul funcțional. Potrivit lui Sheldrake, "câmpul morphic" stă la baza formării și comportamentul particulelor cuantice numite "holoni" (Calabrese, 2011). Holonii sunt legați de conceptul de autopoiesis (Maturana, Varela, 1980) și de teoria câmpului morphic (Sheldracke, 1981), acesta din urmă fiind practic modul prin care se transmit și se împărtășesc informații. Astfel, având la bază descoperirile științifice ale fizicii cuantice, putem arăta că particulele subnucleare sunt supuse acțiunii specifice câmpurilor morfice. În acest context pot afirma că la absolut toate nivelurile

existenței, se desfășoară o interacțiune între materie, energie și informație, atât la nivel fizic, biologic cât și la nivel psihologic.

4.6. Psihocibernetica energeticii subtile a ființei umane

Kybernetikos, ca punct de vedere al analogiilor formale, cu numeroase și variate aplicații în toate domeniile: psihologie, medicină, tehnică, economie, științe complementare, etc. explicitează diversele aspecte psihocuantice ale ființei umane.

Folosind elemente din psihocibernetică, arăt în acest capitol că, prin organizarea particulară a materiei organice, ființa umană induce o emanație energetică specifică aflată în strânsă legătură cu emanația energetică universală. Continuumul spațio-temporal definește realitatea obiectivă în totalitate, subliniind caracterul unitar al acesteia. Organizarea și ierarhizarea sa, în termeni de informație și entropie, reprezintă o problemă definitorie a modelului continuumului material.

Fig. nr.3. Continuumul material (Pătruț, 1991, apud Manolea 1996)

În conformitate cu acest model există o realitate informațional-energetică dominată de elemente informaționale, care sunt grefate pe un fond energetic fundamental și o realitate fizică, dominată de bioplasmă și substanță, energii transfizice și energii fizice, respectiv de spațiu și de timp. Cele două realități obiective aparțin continuumului material dominat, pe de o parte, de elemente informațional – energetice, iar pe de altă parte, de substrat și energie într- un cadru spațio-temporal. Extremele celor două realități distincte reprezintă, în ultimă instanță, limitele superioare ale unor procese de integrare, respectiv de diferențiere, care definesc și caracterizează manifestările materiei în continuumul material.

Energetica umană, ca de altfel energetica oricărei viețuitoare, se află în strânsă interdependență cu energetica universală din care face parte și de care nu poate fi izolată.

În legătură cu paradigma holografică, Pribram (1991) a făcut legătura între cercetările neuropsihologului Lashley (1943), care a observat că animalele de experiență țineau minte ceea ce au învățat chiar dacă le-au fost excizate diferite părți ale creierului și hologramă: era posibil ca fiecare parte a creierului să conțină informația necesară chemării unei amintiri întregi.

Matematicianul Gabor (1949), folosind seriile Fourier, a reușit să transforme imaginea unui obiect într-o gamă de frecvențe înregistrate pe un film holografic și să retransforme aceste frecvențe în imaginea obiectului original. Astfel, imediat ce o imagine se imprimă pe retină, ea este convertită în gama de frecvențe numită transformarea Fourier de-a lungul fibrelor nervoase.

Teoria holografică postulează faptul că, creierul cunoaște o realitate concretă interpretând frecvențele provenite dintr-o dimensiune care transcede timpul și spațiul. Creierul ar fi deci o hologramă care interpretează un univers holografic. Profesorul Tiller (2001) de la Universitatea Standford, California, arată că toate lucrurile care par stabile și eterne, de la legile fizicii până la materia galactică, trebuie să fie considerate ca niște câmpuri de realitate impermanentă, orice realitate trebuind să fie considerată ca iluzie, numai conștiința fiind eternă.

Câmpurile energetice aparținând sistemelor vii au fost denumite și câmpuri biologice sau biocâmpuri. Acest termen a fost introdus de către biologul Gurvich (1944), care în teoria sa despre biocâmp afirmă că “biocâmpul desemnează un factor supramolecular care determină forma unui organism viu cât și modul în care se ordonează părțile sale componente”.

În teoriile biocâmpului Tiller, Dibble, Kohane (2001) afirmă că aranjarea și menținerea elementelor componente ale ființei umane are loc conform unui proiect inclus în câmpul biologic. Extinderea noțiunii de câmp la organismele vii permite reliefarea rezultantei emisiei energetice, putând acoperi, în funcție de specie, parțial sau în totalitate spectrul electromagnetic (electric, caloric, radio, luminos, radioactiv, etc) sau elastic (inclusiv sonor). Această rezultantă este o unitate complexă, cu componente de intensități variabile de la individ la individ ce caracterizează și echilibrul psihoemoțional, care, folosind mijloace adecvate, pot fi măsurate și interpretate.

Biocâmpurile au fost studiate de numeroși cercetători: Tiller, Dibble, Fandel (2005), Jitariu et al (1978), Zhang (2003), Burr, Northrop (1935), Oschman (2000), Plenum, Selden

(1985), Fröhlich, Kremer (1983).

În cercetarea pe care am efectuat-o am folosit GDV (Gas Discharge Visualisation), aparatură complexă ce lucrează în domeniul bioluminiscenței (Popp F.A., Chang, J.J. et al. 2002) fotonilor evocați (Korotkov 2002), valorificând coerența bio-psiho-câmpurilor umane, pentru a evidenția variabilele dependente ce caracterizează starea psihoemoțională și starea somatică a subiecților din grupul experimental asupra cărora s-a acționat specific TCC, folosind hipnoza indusă și tehnica psihoterapeutică QDT.

4.7. Antropoenergetica ființei umane1

Din punct de vedere antropoenergetic, se definesc șapte planuri energetice (cuantice) caracterizate prin vibrații cu frecvențe și lungimi de undă diferite, cu densități și compoziții diferite, cu diferite însușiri, funcționalități și proprietăți. În ordinea creșterii vibrațiilor aceste planuri sunt: fizic, eteric (vital, energetic), emoțional (astral), mental, cauzal, spiritual și atmic. Fiecărui plan sau nivel energetic îi corespunde câte un corp subtil al ființei umane. Aceste planuri (corpuri) de energie holografică sunt expresia emoțională a trăirilor de iubire, ură, de succes și descurajări, sacrificii și aspirații. Fiecare plan este o imagine în mișcare care reflectă potențialele realizate, cele nerealizate încă și dinamica lui „aici și acolo”, este un model dinamic, în continuă schimbare. Făcând referire la filozofia orientală privind canalele

cuantice, (nadis-uri2) evidențiez că între cele 72000 de canale cuantice, trei sunt principale și

vechii indieni le-au numit sushumna, ida și pingala. Corespunzător lui ida pe partea anterioară a corpului se află sarawati care intermediază manifestarea funcțiilor gândirii, face legătura între mintea din centrul cerebral și substanța mentală. Corespunzător lui pingala este lakshmi iar lui sushumna, medha.

Cunoașterea valorilor funcționalității vortexurilor cuantice3 ajută la determinarea corectă a modalității de acțiune sau tratamentul psihocuantic necesar pentru a crea mai mult echilibru și energie superioară în viață. Ele sunt în număr de șapte, corespunzătoare fiecărui plan cuantic enumerat enumerate mai sus: 1. Vortexul cuantic al bazei (mulhadhara), 3. Vortexul cuantic al plexului solar (manipura), 4. Vortexul cuantic al inimii (anahata), 5. Vortexul cuantic al gâtului (vishuda), 6. Vortexul cuantic frunții (ajna), 7. Vortexul cuantic creștului (sahasrara).

4.8. Evidențierea modului psihocuantic de acțiune psihoterapeutică

Terapia cognitivă are scopul de a corecta, de a restructura cognițiile false și convingerile disfuncționale apărute din cauza modului defectuos în care percepem informațiile exterioare. Terapia rațional-emotivă a lui Ellis (2004), cât și studiile lui Beck (1975), evidențiază bazele teoretice ale curentelor cognitiv-comportamentale actuale.

În cadrul terapiei de scurtă durată orientată în profunzime (Depth-Oriented Brief Therapy”, D.O.B.T.), din 2005 cunoscută ca și Coherence Therapy (C.T.) Ecker și Hulley (1996) au construit o teorie a schimbării terapeutice bazată pe sondarea trecutului și identificarea „rănilor emoționale” din trecutul subiecților. Atenția terapeuților C.T. se focalizează pe proces și nu pe emoția sau comportamentul blocat. Se analizează modul particular în care s-a structurat, consecutiv „leziunii emoționale”, un pattern cognitiv- comportamental-emoțional de interpretare a realității și în special patterne particulare de evaluare și autoevaluare – „presupoziții greșite și acțiuni protective ulterioare”.

Parcurgând firul logic dezvoltat de Ecker și Hulley (1996) și coroborându-l cu rezultatele obținute în practica proprie de îmbunătățire a performanței umane, am observat că activarea cauzelor disfuncționalităților manifestate în prezent de către un subiect poate fi

1 Manolea, D.E., Manolea A.(1996). Energetica subtilă a ființei umane, Aldomar Extr., București, pp.142-152. 2 Manolea, D.E., Manolea A.(1996). Energetica subtilă a ființei umane, Aldomar Extr., București, pp.135-139. 3 Manolea, D.E., Manolea A.(1996). Energetica subtilă a ființei umane, Aldomar Extr., București, pp.217-234.

Făcută și în lipsa acțiunii cognitive raționale. În sprijinul acestei idei sunt cercetările prezentate de către Pascual-Leone, Amedi, Fregni, Merabet (2005).

Cercetări moderne de neuropsihologie evidențiază că procesarea emoțiilor în amigdală se realizează cu o viteză dublă față de procesarea corticală, lucru care face posibilă apariția emoției înaintea și independent de procesarea corticală astfel, realitatea este procesată simultan de două sisteme cerebrale separate dar în interacțiune continuă.

Amigdala are un rol esențial în procesul de implementare în memorie a experiențelor emoționale intense. Dar codificarea eficientă a amintirilor emoționale pot deveni maladaptive și se pot transforma în surse anxiogene. Caracteristicile arousal-ului emoțional indus de fenomenul de plasticitate în amigdala, în asociere cu schimbări în alte regiuni ale creierului, ar putea avea consecințe pe termen lung privind performanța cognitivă și apariția sau menținerea unor stări patologice, mai ales la persoanele cu disfuncții afective.

În memoria individului rămân fragmente de stări emoționale și senzații care mai târziu vor fi declanșate de triggeri din realitate și vor distorsiona procesarea cognitivă.

Ecker, (2006), arată că în creier există sisteme de memorie de tipuri diferite iar oamenii nu pot conștientiza procesele mentale, cunoașterile și răspunsurile intense de dincolo de conștiență aflate în inconștientul coerent.

Fig nr.4. Legătura dintre structurile creierului triunitar (Triune Brain-MacLean-1990) și structurile personalității umane (Freud-1923 apud Manolea, Manolea, 1998)

Acest lucru se întâmplă deoarece creierul formează, reține și aplică cunoașteri într-un număr de sisteme care funcționează simultan, în paralel și, care, nu toate sunt conectate cu sistemele implicate în conștiență. Aceiași autori evidențiază – citând din MacLean (1990) – faptul că principalele subdiviziuni ale creierului sunt formate din trei sisteme anatomice: cortexul cerebral care acoperă sistemul limbic (numit și lobul medio-temporal), sub care se află trunchiul cerebral. Stimulii înregistrați subliminal sunt direct legați de un prag senzorial specific.

În procesul aplicativ al terapiei cognitiv-comportamentale (TCC) ce folosește modelul ABC, am observat că evenimentul activator al unei emoții, al unui comportament, al unor manifestări poate fi unul conștientizat, prelucrat rațional sau poate fi unul inconștient, care a trecut de bariera rațională și s-a implementat subliminal. Aceste scheme inconștiente pot genera experiențe conștiente și comportamente nedorite pe care oamenii nu le pot opri, făcându-i pe aceștia să caute ajutor din partea psihoterapeuților. Uneori, efectele acțiunii evenimentului activator A sunt intense și pot fi declanșate de factori dependenți, de

engramele stimulilor percepuți senzorial în momentul desfășurării implementării lor inconștiente. Aceste înregistrări subliminale engramatice ale percepțiilor senzoriale care însoțesc un eveniment traumatizant (condiționare) le-am denumit Factori Inițiali Declanșatori (FID), Manolea (2010). Aceștia sunt asemănători acelor trigeri evocați de Pascual-Leone (2001). În aceste condiții, dacă facem o paralelă cu modelul ABC, avem următoarea situație:

Evenimentul activator (A) al emoției sau comportamentului nu este prezent în mod conștient în momentul (C).

Nu sunt prezente gânduri (B) ale persoanei referitoare la evenimentul activator (A).

Există o consecință (C), un răspuns la evenimentul (A) neconștientizat, în absența vreunui gând (B) referitor la evenimentul (A). Aceasta este declanșată de stimuli senzoriali actuali ce reactivează engramele senzoriale care au însoțit evenimentul traumatizant (A) și care au fost implementate inconștient.

Evenimentele traumatizante petrecute în istoricul persoanei, declanșând stări emoționale negative însoțite de manifestări psihosomatice, sunt asociate și intrinsec corelate, legate de înregistrările (engramele) senzoriale: vizuale, auditive, tactile, kinestezice, proprioceptive, gustative și olfactive. La acestea se adaugă și înregistrări semantice imperative cu caracter directiv care vor marca disfuncțional comportamentele ulterioare.

Condiționarea înregistrată conține întreaga încărcătură psihosomatică informațională și energetică potențională a cauzei generatoare.

În anumite circumstanțe declanșatoare, softul, programul, algoritmul înregistrat, care este în stand-by o mare parte a timpului, se declanșează. În acel moment, memoriile interioare sunt activate pentru a reproduce starea inițială. Această manifestare psihosomatică este cu atât mai exactă și mai intensă cu cât participă mai mulți factori inițiali însoțitori.

Condiționările, ca mod de construcții inconștiente corelate ca mulțimi de cunoașteri implicite, funcționează în afara părții conștiente a personalității ca o subpersonalitate (Sp) activă și autonomă. Această subpersonalitate (Sp), ce necesită o cunoaștere procedurală, operează fără gânduri conștiente sau amintiri și este un model non-verbal ce implică Sinele și a cărei manifestare este simptomul. Acesta din urmă se activează și se potențează de fiecare dată când percepțiile dintr-un moment dat se aseamănă cu o parte a situației modelate inițiale, atunci când sunt prezenți doi sau mai mulți factori inițiali declanșatori (FID) (Manolea, 2010).

Procesele mentale care angajează construcții personale inconștiente în ceea ce numim memoria implicită emoțională (implicit emotional memory), pot produce diferite simptome manifeste în toate planurile existențiale. În terapia psihocuantică, într-o primă fază, se realizează o schimbare transformantă ce angajează acele procese mentale generatoare de simptome, acele construcții personale inconștiente în memoria implicită emoțională și, ulterior, se produce depotențializarea selectivă a acestor concepte, oprind producerea simptoamelor. Simultan cu eliminarea constructelor generatoare de simptome, se elimină și circuitele neuronale aferente lor și astfel se creează construcții și circuite noi prin fenomenul de neuroplasticitate – modificare sinaptică (neuroplasticity – synaptic change) iar atenția subiectivă apare ca un agent critic al schimbării. (Ecker, Toomey, 2008). Această acțiune este o stare modificată de conștiință, o stare specifică de cunoaștere (Singer, Salovey, 1988), care

implică trăirea unei realități personale destul de diferită de cea conștientă, de zi cu zi, (Tart, 1972). Neurologii au observat direct că depotențializarea sinapselor care codifică memoria este însoțită de dispariția concomitentă a răspunsurilor comportamentale determinate de acea memorie (Bailey, Kandel,1993).

Din punct de vedere neuroștiințific al schimbării psihologice, ca efect neurodinamic produs de metoda psihoterapeutică aplicată (Goldapple et al., 2004), putem spune că simptomele diferitelor afecțiuni psihoemoționale sunt produse de structuri de cunoștinte subconștiente aflate în memoria implicită subcorticală (Ecker, Toomey, 2007).

Terapia psihocuantică (QDP) folosește un repertoriu de tehnici adecvate și flexibilitate a stilului de lucru, urmărind activități realizate experimental sau fenomenologic pentru descoperirea, transformarea sau anihilarea condiționărilor, integrarea noii realități interioare obținute cât și a modalităților de relaționare interioară și exterioară. Persoanele ce solicită psihoterapie sunt în suferință psihoemoțională, însoțită sau nu de manifestări somatice – au un anumit simptom – deoarece nu sunt capabile să schimbe condiționarea inconștientă, despre care nu știu că o au, chiar dacă în viața de zi cu zi experimentează situația simptomatică. Încetarea acțiunii condiționale inconștiente face ca persoana să experimenteze, să verbalizeze și să îmbrățișeze adevărul emoțional al noii situații în care simte că are control asupra producerii simptomului.

4.9. Electronografia ca metodă exploratorie a aspectelor somatice și psihoemoționale ale ființei umane

Conform definiției dată de dr. atropolog Cornelia Guja, fostă directoare a Institutului de Antropologie al Academiei Române (Guja, 1993), electronografia (EnG) constă în declanșarea unei bioelectroluminescențe la tensiuni înalte (zeci de kV), între un electrod de tip vârf și un corp așezat pe un electrod plan, prin stratul de aeroioni adiacent corpului.

Prin interpunerea unui clișeu radiologic așezat pe electrodul plan, acesta devine un "martor fotosensibil" care ia parte la fenomenul electronografic. Această acțiune este o explorare prin implicare în dinamica fenomenelor ceea ce ridică valoarea informațională, gnoseologică a imaginilor EnG.

Organismele vii, ca sisteme deschise, cibernetice, adaptative și informaționale, comunică și se autoreglează prin fenomene biochimice, unele dintre acestea fiind bine cunoscute, dar și prin fenomene electromagnetice, tranziente (descărcări rapide, variabile, impulsuri).

Distribuția neuniformă a câmpului electromagnetic în jurul suprafeței corpului, determină efectul pelicular ca distribuție ce determină mișcarea particulelor elementare în mediul electric proximal.

Distribuția electronilor la suprafața corpului determină înregistrarea conturului acestuia prin intermediul streamer-ilor produși în descărcările de înaltă tensiune.

Fig. nr.5. Schema funcțională a unui aparat electrografic

(apud http://en.wikipedia.org/wiki/File:Kirlian_Photography_Cross_Section.png)

Teoria streamer-ilor se referă la efectul luminos (bio-elecroluminescență) obținut prin emisia de fotoni în mediu gazos, produs între doi electrozi și se delimitează o descărcare luminoasă arborescentă care formează streamer-ii.

Fig. nr.6. Sistemul neurovegetativ și centrul de control electrodermal

(apud Dumitrescu, 1983, p.130)

Activitatea psihică exercită o influență majoră asupra sistemului nervos autonom și reflexele electrodermale pot fi declanșate de diferiți factori psihogeni care produc brusc modificări ale rezistenței pielii. Activitatea de modificare electrodermală între părțile componente participante se desfășoară sinergic și sincron, producând schimbări în zone anatomice bine definite.

Fig. nr.7. Imagine EG în polaritate anodică obținută prin așezarea palmei pe clișeul de pe ecranul de sticlă și aplicarea electrodului mobil pe antebraț; imagine micșorată de două ori. (apud Guja, Iliescu, 2001, fig.10, p.22)

În cercetarea experimentală pe care am efectuat-o4 și pe care am trecut-o la anexe, am pornit de la ipoteza că stările ("trăirile") emoționale, indiferent de motivația lor biologică, psihică sau socio-culturală, pot modifica parametrii fiziologici ai organismului într-un mod uneori spectaculos.

Fig. nr.8. Schemă principială comună a metodelor de electrografie prin electroluminescență (apud Mamulaș, 2008)

Prin electroluminescență (Ivey, 1963 Murgulescu, Sahini, 1978, Olinescu, Greabu, 1987, Muller, 2000, apud Mamulaș, 2008) se înțelege producerea unor emisii luminescente, pe un spectru relativ larg de lungimi de undă (de la infraroșu la ultraviolet), ca urmare a interacțiunii dintre un câmp electric exterior și o structură materială.

Aceste emisii sunt generate fie în interiorul respectivei structuri, fie pe conturul și/sau în proximitatea ei. La modul cel mai general, electroluminescența reprezintă conversia nontermală a energiei electrice în energie luminoasă (fotonică).

În cercetarea efectuată, principalele criterii pentru analiza imaginilor perechilor de amprente bioelectromagnetice5 au fost studiul simetriei sau asimetriei stânga-dreapta și analiza omogenității sau neomogenității ordonării strimerilor pe conturul și suprafața palmelor. Pe baza acestor criterii, metoda permite investigarea ființei umane sub mai multe aspecte, inclusiv cel psihologic.

4 Manolea, A. (2011). Using Altered States of Consciousness to reduce the effects of daily stress (Usando los Estados Alterados de Consciencia para reducir los efectos dacesta estrés) in Journal of Transpersonal Research (IEDCYT-(CSIC) for the edition of scientific journals) Edited by EUROTAS- European Transpersonal Association, OXIGEME- Centre for a consciousness' Accepted: 26 March, 2012 Received: 14 July, 2011, Volume 3, 2011 ISSN: 1989—6077, pp 39-54.

5 Analiza a fost efectuată de către fizicianul Mamulaș, I. (D.Sc.)

Metoda GDV (Gas Discharge Visualisation) de evaluare a psihocâmpului cuantic uman

Conceptul biofizic al principiilor GDV se bazează pe teoria biofizicii cuantice. Aceasta este o dezvoltare ulterioară a ideilor lui Szent-Gyorgyi (1968), referitoare la transferul electronilor în stări excitate de-a lungul lanțurilor de molecule de proteine complexe. Stările excitate ale electronilor în moleculele de proteine complexe (Ernster 1992), sunt principalul rezervor energetic care susține procesele biologice.

Trecerea impulsurilor electrice prin țesuturile biologice slab conductoare poate fi susținută de transferul intramolecular al electronilor excitați, utilizând mecanismul de tunelare cuantică, care permite saltul electronilor activați între macromolecule ( Korotkov 2004). Astfel, se creează în țesuturi canale cu conductivitate mare, care pot fi puse în evidență prin măsurări în punctele de acupunctură (unde conductibilitatea pielii este mai mare decât în zonele înconjurătoare) care pot fi asociate cu meridianele energetice. Această abordare poate fi legată de noțiunea orientală a transferului energiei prin meridiane și canale.

Fig. nr.9. Reprezentarea GDV a activității vortexurilor cuantice

Nivelul acestei energii este corelat cu starea de sănătate a organismelor, care mai este legată și de predispoziția genetică, stările psihoemoționale, factorii de mediu (hrană, apă, aer, mediu înconjurător, etc). Mecanismul descris oferă o imagine a felului în care metoda GDV evidențiază mărimea resurselor energetice la nivel molecular și structural.

În ceea ce privește măsurările prin metoda GDV, se poate spune că se măsoară și analizează niște modele de descărcări luminoase emise de cele zece degete ale mâinilor, sub acțiunea unui câmp electric de înaltă tensiune. Aceste imagini sunt prelucrate de un soft specific, care creează un model al câmpului energetic (câmp cuantic), din jurul corpului. Această reprezentare este în conformitate cu o interpretare bazată pe un model de asociere între diverse zone ale descărcării, înregistrată pentru fiecare deget și zone ale corpului (Mandel, 1986). Atât timp cât sistemele și organele corpului lucrează în armonie, se poate spune că homeostazia este la nivel optim. Două mecanisme fundamentale sunt utilizate pentru asigurarea homeostaziei. Unul este mecanismul de autoreglare în care este implicat sistemul nervos autonom (SNA) și sistemul endocrin, iar celălalt este controlul numărului de electroni liberi aflați în stări excitate, prin intermediul oxigenului transportat prin sânge

(Korotkov, 2004). Mai multe studii experimentale pun în evidență faptul că GDV măsoară activitatea SNA. Astfel, există studii care arată corelația dintre mărimile măsurate cu GDV și variabilitatea ritmului cardiac, tensiunea arterială, activitatea glandelor sudoripare, nivelul de stres (Bundzen, 2002). SNA este principalul indicator al reacției corpului la factorii de mediu (adaptare) și la provocările emoționale. Prin urmare, se poate spune ca parametrii măsurați cu GDV reflectă activitatea SNA și echilibrul dintre componenta simpatică și cea parasimpatică.

Fig. nr.10. Modelul unei descărcări înregistrate prin metoda GDV și interpretarea ei

Un alt aspect relevat de măsurătorile efctuate cu GDV este cel legat de procesele conștiinței care sunt modelate de paradigma mecanicii cuantice, (Schwartz, 2005). Experimentele au arătat că există o corelație între stările modificate ale conștiinței și manifestările SNA relevate de manifestările fiziologice, pe care le poate interpreta GDV (Bundzen, 2002). Se poate spune că experimental se poate măsura numai influența conștiinței asupra proceselor fiziologice mediate de semnalele electro-chimice generate de creier, SNC modulând activitatea SNV (Wisneski, 2005). Astfel, metoda GDV oferă posibilitatea de a vizualiza și studia starea psihoemoțională și fizică (somatică) a omului. Testele statistice implementate în cadrul programului au fost bazate pe testul t Student, testul Wilcoxon, testul Mann – Whitney și Valde – Volfovitz, ca și pe criteriul semnelor. Astfel, se asigură analiza eșantioanelor de date dependente și independente, care posedă diferite tipuri de distribuție.

Pe plan național, din bibliografia studiată, Mohârță (2011) este primul cercetător al stărilor psihoemoționale care a folosit și validat tehnica GDV în cadrul unei cercetări doctorale de psihologie.

4.10. Tehnica poligraf

În acest capitol descriu tehnica poligraf, care decelează emoția în mod indirect prin depistarea reacțiilor activatorii generale, care implică mecanisme fiziologice atât centrale, cât și periferice (Mitrofan, Butoi, Zdrenghea, 1992). Aceste reacții pot fi identificate deoarece sunt transmise de sistemul nervos vegetativ, care se ocupă cu activitatea vitală subconștientă (Anitei et al, 2009).

Se consideră că declanșarea reacțiilor emoțional-somatice acompaniază răspunsul care "îngrijorează" subiectul, iar aceste reacții sunt evidențiate în înregistrările parametrilor fiziologici de către poligraf (Furedy, 1993; Rosenfeld, 2000).

4.11. Semnalul ideomotor

Răspunsul ideomotor (efectul, semnalul sau reflexul ideomotor), prescurtat IMR (Ideo-Motor Reflex) derivă din „ideo” ca idée sau reprezentare mentală și “motor”ca acțiune musculară. Privitor la comportamentul motor, activitatea creierului are două componente. Prima este activitatea ce produce acțiunea motoare iar a două este înregistrarea activității în mintea conștientă. Termenul IMR este folosit cu privire la procesul desfășurat fără ca subiectul să îl conștientizeze, proces prin care o imagine mentală generează un gând sau o reacție musculară reflexă, aparent involuntară. Efectul ideomotor se produce atunci când este eludată bariera conștientă. Acesta a fost cercetat de către Carpenter (1874) din care fac parte și comportamentele excitomotor (respirație, deglutiție) și (acțiuni reflexe). Carpenter a fost un prieten și colaborator al lui Braid, (1855), fondatorul teoriei hipnotismului, hipnoza este de obicei indusă prin procedura cunoscută ca inducție hipnotică. În această etapă se induc sugestiile privitoare la modalitatea de răspuns binar de tipul DA-NU (dummy) iar răspunsurile sunt ilustrate printr-o manifestare fizică. În cercetarea efectuată, eu am folosit strângerea unui senzor de presiune între degetele mari și degetele arătătoare de la o mână pentru DA și de la mâna cealaltă pentru NU.

Fig.nr.11. Reflexul ideomotor

(apud Carpenter, 1874)

Pentru determinarea răspunsului ideomotor am utilizat senzorul de presiune de tip FSR. Aceștia sunt rezistori care își modifică valoarea rezistenței ohmice, în funcție de presiunea exercitată asupra lor. Pentru că sunt sensibile la atingere, se obțin răspunsuri proporționale cu intensitatea apăsării în zona de liniaritate a senzorului. Prelucrarea semnalelor preluate de la FSR, s-a făcut cu un preamplificator cuplat cu un calculator, iar afișarea și memorarea datelor s-au afișat digital cu ajutorul unui program specific.

4.12. Cercetări experimentale

Obiectivele cercetării

Obiectivele generale pe care le-am urmărit au fost:

Evidențierea apariției conflictelor intrapsihice referitoare la fațetele Eului, folosind hipnoza indusă, măsurând reactivitatea emoțională cu poligraful și cu senzorul de presiune pentru semnal ideomotor SIM.

Identificarea influenței TCC folosind hipnoza indusă asupra stării somatice și a stării psihoemoționale, măsurate cu aparatura GDV și AV 5.1.

Identificarea influenței TCC cu hipnoză indusă asupra autopercepției depresiei și stresului determinate cu scalele pentru depresie Radloff și respectiv Cohen-Williamson.

Evidențierea influenței tehnicii de relaxare asupra variabilelor dependente care caracterizează câmpul cuantic uman, măsurate cu biosenzorul aparatului AV5.1.

Identificarea influenței tehnicii QDP asupra stării somatice și a stării psihoemoționale, măsurate cu aparatura GDV.

Evidențierea evoluției temporale a variabilelor dependente corespunzătoare stării somatice și stării psihoemoționale după aplicarea tehnicii QDP într-o singură sesiune, măsurate cu aparatura GDV, la începutul studiului, pentru doi participanți.

Ipotezele generale pe care am urmărit să le verific experimental, au fost:

Există diferențe semnificative statistic înregistrate de senzorii poligrafului în SMC față de SOC, atunci când se răspunde la întrebări referitoare la fațetele Eului.

Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă și aplicarea psihoterapiei QDP influențează semnificativ statistic rezultatele măsurătorilor câmpului cuantic uman realizate cu senzorul biofotonic (GDV) și, respectiv, cu biosenzorul aparatului AV5.1.

Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă influențează semnificativ statistic autopercepția asupra stărilor somatice măsurate cu scala pentru depresie Radloff (CES-D) și, respectiv, cu scala pentru depresie Radloff (CES-D).

STUDIUL I

Identificarea fațetelor Eului care sunt influențate de terapiile cognitiv- comportamentale (TCC) în stări modificate ale conștiinței (SMC)

Obiective

Identificarea influenței TCC cu hipnoză indusă asupra stării somatice și a stării psihoemoționale, măsurate cu aparatura GDV și AV 5.1.

Identificarea influenței TCC cu hipnoză indusă asupra autopercepției depresiei și stresului determinate cu scalele pentru depresie Radloff și respectiv Cohen-Williamson.

Ipoteza generală 1

Ipoteze

Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă influențează semnificativ statistic rezultatele măsurate cu senzorul biofotonic (GDV) ale câmpului cuantic uman.

Ipoteza generală 2

Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă influențează semnificativ statistic rezultatele măsurate cu biosenzorul aparatului AV5.1, pentru câmpul cuantic uman.

Ipoteza generală 3

Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă influențează semnificativ statistic autopercepția asupra stărilor somatice măsurate cu scala pentru depresie Radloff (CES-D).

Ipoteza generală 4

Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă influențează semnificativ statistic autopercepția asupra stărilor somatice măsurate cu scala de stres Cohen-Williamson.

Metoda

Participanți

Lotul a fost format dintr-un număr de 36 de participanți, șapte băieți și 29 de fete, toți fiind studenți ai Facultății de Psihologie și Științe ale Educației a Universității București, cu vârste între 18 și 27 de ani, (m=21.3 ani, A.S.=2.71). Lotul a fost împărțit în două grupuri, unul experimental și unul de control. Pentru testarea ipotezei generale 1 s-a folosit designul experimental cu grupuri pereche, utilizându-se numai grupul experimental, iar pentru testarea celorlalte ipoteze designul experimental a fost cu grupuri independente pre-test post test și s-a folosit tot lotul.

Aparate și instrumente

Manifestările puse în evidentă în timpul sesiunilor în stări modificate ale conștiinței (SMC) sunt în special pe partea de sistem nervos simpatic (SNS) și parasimpatic (SNP).

Poligraful sau așa-zisul „detector de minciuni” este un instrument care măsoară reacțiile fiziologice, fiind dotat cu două canale de măsurat respirația toracică și abdominală, un canal care măsoară reacția electrodermală și câte un canal care măsoară tensiunea arterială și pulsul. Acești parametri se constituie în variabilele dependente măsurate cu poligraful. Aparatul oferă date despre echilibrul psihoemoțional al subiecților.

Fig. nr.1. Poligraful Lafayette LX4000

Fig. nr.2. Structura datelor obținute cu poligraful Lafayette LX4000 și

Senzorul de presiune pentru determinarea răspunsului ideomotor

FSR sunt rezistori care își modifică valoarea rezistenței ohmice, în funcție de presiunea exercitată asupra lor. Pentru că sunt sensibili la atingere, se obțin răspunsuri

proporționale cu intensitatea apăsării. Prelucrarea semnalelor preluate de la FSR, s-a făcut cu un preamplificator cuplat cu un calculator.

Fig. nr. 3. Senzorul de presiune FSR, pentru evidențierea răspunsului ideomotor

Afișarea și memorarea datelor se efectuează digital cu ajutorul unui program specific.

FRS s-au folosit pentru evidențierea răspunsului ideomotor, răspuns obținut în SMC.

Aparatul pentru determinarea emisiei electro-fotonice stimulate GDV Camera Pro

Aparatul folosește GDV (tehnica de vizualizare a descărcării în gaze) pentru a pune în evidență starea somatică și starea psihoemoțională a subiecților, în urma prelucrării și interpretării unei imagini capturate cu o cameră video de sensibilitate ridicată în domeniul spectral 280-650 nm (ultraviolet și vizibil).

Fig. nr.4. Aparatul GDV Camera PRO

Imaginea se obține prin filmarea timp de 0.5s a descărcării de tip corona care apare în jurul fiecărui deget, atunci când sunt generate pulsuri de înaltă tensiune (10 KV), în interiorul unui dispozitiv prevăzut cu o fereastră semitransparentă și umplut cu un gaz inert. Acest dispozitiv constituie senzorul biofotonic. Degetul în cauză este ținut în contact ferm cu fereastra respectivă. Imaginea obținută este preluată de un computer și prelucrată după un algoritm special, obținându-se în final informații despre geometria câmpului cuantic uman (arie, arie normalizată, lungime izolinie, raza medie a izoliniei etc.), despre entropia informațională (entropia integrală, RMS a entropiei) gradul de uniformitate (fractalitate, coeficient de formă, erori asociate acestora). Mărimile precizate reprezintă variabilele dependente măsurate cu acest aparat.

Fig. nr.5.Imaginea unei descărcări corona și o interpretare a sa, obținută cu GDV Camera Pro

Aparatul poate decela între informațiile privitoare la starea psihoemoțională și cele referitoare la starea somatică a unui subiect. De asemenea calculează un parametru referitor la mărimea stresului fiziologic, ca o expresie a diferenței dintre parametrii asociați stării psihoemoționale și celei somatice.

Aparatul pentru evidențierea stării câmpului cuantic uman AV 5.1

Acest aparat folosește un biosenzor care măsoară electroconductibilitatea pielii degetelor mâinii , diferența acestui parametru electric pentru fiecare deget față de degetul mare, informații pe care le transmite unui program pentru interpretare. Interpretarea făcută oferă date despre mărimea relativă a câmpului cuantic uman și despre mărimea activității vortexurilor cuantice asociate. De asemenea mai sunt calculați și parametri referitori la echilibrul câmpului și la modul în care un subiect este focalizat: asupra mentalului, asupra corpului sau asupra domeniului spiritual. O imagine sugestivă asupra informațiilor oferite este dată în figura de mai jos.

Fig. nr.6. Forma grafică a informațiilor oferite de aparatul AV 5.1

Informațiile achiziționate de aparat se referă la starea psihoemoțională. Toate aceste date constituie variabilele dependente măsurate cu biosenzorul aparatului AV 5.1.

Scala de depresie Radloff

Scala CES-D măsoară nivelul simptomatologiei depresive, în special a componentei afective – dispoziția depresivă. Scala cuprinde 20 afirmații referitoare la felul cum un subiect s-a simțit în ultimele șapte zile. Principalele componente măsurate sunt dispoziția depresivă, sentimentele de vinovăție, de lipsă de valoare, de neajutorare și de pierdere a speranței, pierderea apetitului, lentoarea psihomotorie și tulburările de somn.

Scala de stres Cohen-Williamson

Chestionarul Cohen-Williamson explorează trăirea stresului, punând accentul, nu pe eveniment, ci pe reacția individului la contextul stresant. De asemenea și acest chestionar, prin numărul mic de itemi și prin evantaiul relativ larg de probleme abordate, ne-a putut furniza informații utile pentru a descrie interacțiunea eșalonului de studiu cu stresul.

Procedura de lucru

Toate măsurătorile s-au făcut în mod automat, pentru fiecare subiect în parte, înainte, în timpul și după sesiunile în stări modificate ale conștiinței (SMC). Ele au fost corelate temporal (folosind o bază de timp comună și anume, aceea a calculatorului) pentru a putea extrage informații multiple pentru același eveniment din cursul experimentului.

Fig. Nr.7. Procedura de lucru pentru prelevarea datelor pretest de la întreg lotul (grup experimental și grup de control)

Această acțiune s-a desfășurat la începutul cercetării, după care s-au înregistrat valorile măsurate cu senzorul biofotonic al aparatului GDV și valorile măsurate cu biosenzorul aparatului AV 5.1 pentru toți cei 36 de studenți. Pentru grupul experimental s-au măsurat și valorile reacțiilor electrodermale, caracteristicile respiratorii și cardiace reliefate cu ajutorul aparatului poligraf Lafayette LX4000, atunci când studenții au răspuns întrebărilor specifice fațetelor Eului somatic și psihologic, în SOC.

Procedura de lucru pentru evidențierea conflictelor intrapsihice atunci când studenții din grupul experimental aflați în stare modificată a conștiinței (SMC) răspund la întrebări referitoare la fațetele Eului somatic și psihologic

În cadrul acestei proceduri am urmărit obținerea datelor pentru studiul preliminar, care reliefează influența TCC cu hipnoză indusă asupra reactivității emoționale. Aceste date au fost evidențiate în înregistrările parametrilor fiziologici cu ajutorul aparatului poligraf atunci când studenților din grupul experimental li se induce, se menține și se adâncește o stare modificată a conștiinței (SMC) evaluată cu ajutorul scalei de susceptibilitate hipnotică Stanford, formă C. Studenții răspund la întrebări ce evocă multiplele fațete ale Eului.

Concomitent se înregistrează și răspunsul ideomotor (semnal ideomotor- SIM) corespunzător întrebărilor puse.

Fig. nr.8. Procedura de lucru pentru evidențierea conflictelor intrapsihice în SMC

Fig. nr.9. Procedura pentru aplicarea unei sesiuni experimentale în stări modificate ale conștiinței (SMC) pentru înregistrarea variabilelor dependente corespunzătoare fațetelor Eului, folosind aparatura poligraf și SIM

În figura anterioară, sunt evidențiate activitățile care le-am desfășurat simultan cu un subiect din grupul experimental, atunci când s-au înregistrat variabilele dependente în stări modificate ale conștiinței (SMC) induse cu ajutorul hipnozei. Valorile variabilelor au fost înregistrate cu senzorii aparatelor poligraf și cu senzorul de presiune pentru semnalul ideomotor (SIDM).

Procedura de lucru pentru aplicarea psihoterapiei TCC folosind hipnoza indusă

Fig. nr.10. Structura unei sesiuni de psihoterapie cognitiv-comportamentală (TCC) folosind transă hipnotică indusă

Procedura de lucru pentru aplicarea psihoterapiei TCC folosind hipnoza indusă s-a aplicat în trei sesiuni consecutive pentru fiecare subiect din grupul experimental. În acest fel am realizat un număr de 54 de sesiuni de psihoterapie, însumând un număr de 3240 minute. În total, cumulând și sesiunile în care s-au efectuat măsurătorile în SMC cu ajutorul poligrafului și SIDM, am condus un număr de 5400 minute în stările de conștiință modificată.

Prelevarea datelor post-test ale cercetării

După măsurarea cu ajutorul aparaturii folosite în cercetare (GDV și AV 5.1) a variabilelor dependente corespunzătoare stării psihoemoționale și stării somatice pentru toți participanții, ambelor grupuri li s-au aplicat din nou scalele: CES – D – scala de depresie Radllof și scala de stres Cohen-Williamson.

Fig. nr.11. Procedura de lucru pentru prelevarea datelor finale (post test) de la întreg eșantionul (grupul de control și grupul experimental) analiza și interpretarea lor

Analiza statistică și interpretarea datelor s-a făcut folosind pachetele de programe SPSS 20, Excell 2010 și GPOWER3.

Designul experimental

Designul experimental ales a fost de tip pre test post test.

Fig. nr.12. Design experimental pretest-post test

În cadrul cercetării, variabila independentă este tehnica psihoterapeutică aplicată și

anume TCC cu hipnoză indusă.

Am stabilit că variabilele dependente care descriu stările psihoemoționale și somatice ale subiecților participanți la cercetare, sunt următoarele:

Pentru testarea ipotezei generale 1: aria câmpului cuantic, aria normalizată, intensitatea medie, coeficientul de formă, entropia izoliniei, fractalitatea spațială, RMS a fractalității, raza medie izolinie, RMS normalizată, lungimea izoliniei, raza izoliniei, aria, entropia și coeficientul de formă pentru proiecțiile dreapta, frontală și stânga, coeficient de activare, aria integrală LS, RMS aria integrală LS, entropia integrală LS, aria integrală RS, RMS aria integrală RS, entropia integrală RS, valoare și asimetrie vortex Sahasrara, Ajna, Vishudha, Anahata, Manipura, Svadhisthana, Muladhara.

Pentru testarea ipotezei generale 2: Quantum Size Field, Base Quantum Vortex, Navel Quantum Vortex, Solar Plexus Quantum Vortex, Heart Quantum Vortex, Throat Quantum Vortex, Third eye Quantum Vortex, Crown Quantum Vortex, Quantum Vortex, Balance, Mind, Body, Spirit.

Pentru testarea ipotezei generale 3: CES-D.

Pentru testarea ipotezei generale 4: nivel stres.

Analiza mărimii efectului cercetării

Am făcut și o analiză de putere senzitivă, dorind să aflăm care este valoarea minimă a mărimii efectului pe care ar trebui să o aibă cercetarea, pentru o putere a experimentului dată. Luȃnd pentru putere valoarea de 0.8, pentru mărimea lotului 36 participanți, rezultă că cercetarea trebuie să detecteze o mărime a efectului observată, pentru variabilele dependente studiate, de d 0.96 (Cohen, 1969). În cadrul paragrafului “Discuții” am făcut și o analiză a valorilor observate ale mărimii efectului.

Rezultate

Analiza exploratorie a rezultatelor obținute cu aparatura GDV, pretest, stare psihoemoțională

Testarea normalității distribuției datelor, evidențierea diferențelor statistic semnificative.

Această analiză s-a făcut cu testele statistice pentru studierea distribuției valorii datelor, Kolmogorov-Smirnov și Shapiro-Wilk.

În urma aplicării acestor teste statistice, a rezultat că unele variabile sunt normal distribuite iar altele nu sunt. Acestea se pot observa în tabelele din Anexa nr.8.

Condiția de îndeplinire a normalității se bazează pe faptul că p >0.05.

Fig. nr.13. Exemplu de histograme ale distribuției valorilor pentru variabilele dependente intensitate medie și coeficient de formă

Aplicarea testului t bilateral pentru grupuri independente demonstrează că nu există diferențe semnificative (p>0.05) în cazul tuturor variabilelor dependente testate.

Pentru variabila dependentă rms_a_fractalității există o diferență semnificativă statistic între mediile grupurilor (U=90 p=0.023<0.05), iar pentru celelalte nu există diferențe semnificative statistic.

Analiza exploratorie a rezultatelor obținute cu aparatura GDV, pretest,

pentru starea somatică

Testarea normalității distribuției datelor, evidențierea diferențelor statistic semnificative.

Această analiză s-a făcut cu testele statistice pentru studierea distribuției valorii datelor, Kolmogorov-Smirnov și Shapiro-Wilk . În urma aplicării acestor teste statistice, a rezultat că unele variabile sunt normal distribuite iar altele nu sunt. Condiția de îndeplinire a normalității se bazează pe faptul că p >0.05.

Fig. nr.14. Exemplu de histograme ale distribuției valorilor pentru variabilele dependente lungimea izoliniei și raza izoliniei

Aplicarea testului t bilateral pentru grupuri independente pentru evidențierea diferențelor semnificative statistic între mediile grupurilor, demonstrează că pentru variabilele aria câmp cuantic și rms_a_fractalității, există o diferență semnificativă statistic

între mediile grupului experimental și cele ale grupului de control (17327.57<18772.59; p=0.007<0.05) respectiv (0.11<0.13; p=0.002<0.05), iar pentru celelalte variabile dependente nu există diferențe semnificative statistic (p>0.05).

Pentru variabila dependentă entropia proiecției stânga există o diferență semnificativă statistic între distribuțiile grupurilor (U=120 p=0.04<0.05), iar pentru celelalte variabile nu există o diferență semnificativă statistic între distribuțiile valorilor grupului experimental și ale grupului de control.

Analiza exploratorie a rezultatelor obținute cu aparatura AV 5.1, pretest,

stare psihoemoțională

Testarea normalității distribuției datelor, evidențierea diferențelor statistic semnificative.

Această analiză s-a făcut cu testele statistice pentru studierea distribuției valorii datelor, Kolmogorov-Smirnov și Shapiro-Wilk. În urma aplicării acestor teste statistice, a rezultat că numai o variabilă Third eye Quantum Vortex este normal distribuită, celelalte nefiind normal distribuite.

Condiția de îndeplinire a normalității se bazează pe faptul că p >0.05.

Fig. nr.15. Exemplu de histograme ale distribuției valorilor pentru variabilele dependente Quantum_Size_Field, NAVEL_Quantum_Vortex, SOLAR_PLEXUS_Quantum_Vortex

Prin urmare, pentru efectuarea analizei statistice am folosit testul neparametric Mann- Whitney pentru grupuri independente.

Aplicarea testului Mann-Whitney (p>0.05) pentru variabilele care nu au o distribuție normală și a testului t bilateral pentru grupuri independente, duce la concluzia că nu există diferențe statistic semnificative între distribuțiile valorilor variabilelor dependente măsurate cu aparatul AV 5.1 (t=1.44 p=0.158>0.05), ale cele două grupuri, la începutul experimentului.

Analiza exploratorie a rezultatelor obținute cu scala de depresie Radloff și scala de stres Cohen-Williamson

Fig. nr. 16. Graficul scorurilor obținute la itemii chestionarului Cohen-Williamson (nivel de stres) de grupurile de control și experimental ȋn etapa pretest

Fig. nr. 17. Graficul scorurilor obținute la itemii scalei CES-D (scala de depresie Radllof) de grupurile de control și experimental ȋn etapa pretest

Pentru variabilele dependente Nivel stres și CES-D pretest există o diferență semnificativă statistic între distribuțiile grupurilor (U=81 p=0.01<0.05) respectiv (U=11.5 p=0.000<0.05).

Testarea ipotezelor

Testarea ipotezei generale 1- Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă influențează semnificativ statistic rezultatele măsurate cu senzorul biofotonic (GDV) pentru câmpul cuantic uman.

Testarea normalității distribuției datelor.

Această analiză s-a făcut cu testele statistice pentru studierea distribuției valorii datelor, Kolmogorov-Smirnov și Shapiro-Wilk. În urma aplicării acestor teste statistice, a

rezultat că unele variabile sunt normal distribuite iar altele nu sunt. Acestea se pot observa în tabelele din Anexa nr. 8.

Condiția de îndeplinire a normalității se bazează pe faptul că p >0.05.

Fig. nr.18. Exemplu de histograme ale distribuției valorilor pentru variabilele dependente corespunzătoare stării psihoemotionale aria normalizată, coeficient de

formă

Există diferențe semnificative statistic între mediile grupului de control și ale celui experimental pentru variabilele: intensitatea medie (62.161+/-2.28>59.8+/-2.37 t(34)=-3.033 p=0.005<0.05), coeficientul de activare (2.84+/-1.47 >0.93+/-0.59 t(34)=-5.12 p=0.000<0.05).

La aplicarea testului neparametric Mann Whitney au fost confirmate diferențe semnificative statistic între distribuțiile următoarelor variabilele dependente corespunzătoare stării psihoemoționale, măsurate cu senzorul biofotonic al GDV: rms_normalizată (U=97 p=0.04<0.05) și simetria_proiecției_frontale (U=97.5 p=0.041<0.05). Pentru celelalte variabile dependente nu s-au înregistrat diferențe semnificative statistic între distribuțiile lor.

Există diferențe semnificative statistic între grupul experimental și cel de control pentru variabilele:

aria_normalizată (2.71+/-0.90<3.53+/-0.72 t(34)=-2.99 p=0.005<0.05), coef_de_formă (7.86+/-1.59<9.44+/-1.34 t(34)=-3.22 p=0.003<0.05),

entropia_izoliniei (1.90+/-0.05<1.94+/-0.04 t(34)=-2.09 p=0.04<0.05), fractalitatea_spațiala (1.68+/-0.06<1.80+/-0.07 t(34)=-5.72 p=0.000<0.05), rms_a_fractalității (0.13+/-0.02>0.10+/-0.01 t(34)=–6.32 p=0.000<0.05), lungimea_izoliniei (49.2+/-7.21>46.01+/-4.31 t(34)=-5.12 p=0.000<0.05), Coef_formă_proiecției_dreapta (17.78+/-3.23<24.12+/-3.33 t(34)=-5.79 p=0.000<0.05), Entropia_proiecției_frontale (3.58+/-0.16<3.77+/-0.13 t(34)=-3.87 p=0.000<0.05), Coef_formă_proiecției_frontale (20.28+/-3.71<28.27+/-3.59 t(34)=-6.56 p=0.000<0.05), Entropia_proiecției_stânga (3.66+/-0.17<3.77+/-0.13 t(34)=-2.09 p=0.04<0.05), Coef_formă_proiecției_stânga (16.84+/-2.74<23.33+/-2.80 t(34)=-7.03 p=0.000<0.05) , Aria_integrală_LS (0.30+/-0.38<0.58+/-0.19 t(34)=-2.74 p=0.01<0.05), RMS_aria_integrală_LS (0.23+/-0.06<0.31+/-0.10 t(34)=-2.81 p=0.01<0.05), Aria_integrală_RS (0.23+/-0.33<0.56+/-0.19 t(34)=-3.52 p=0.001<0.05),

Ajna_Vortex_Valoare (-0.25+/-0.24<-0.02+/-0.19 t(34)=-3.19 p=0.003<0.05),

Anahata_Vortex_Valoare (0.71+/-0.40<1.05+/-0.24 t(34)=-3.08 p=0.004<0.05), Svadhisthana_Vortex_Valoare (0.25+/-0.39<0.61+/-0.25 t(34)=-3.27 p=0.002<0.05).

La aplicarea testului neparametric Mann Whitney au fost confirmate diferențe semnificative statistic între distribuțiile următoarelor variabilele dependente corespunzătoare stării somatice, măsurate cu senzorul biofotonic al GDV: aria_câmp_cuantic (U=28 p=0.000<0.05), intensitatea_medie (U=262 p=0.001<0.05), raza_medie_izolinie (U=39 p=0.000<0.05), Aria_proiecției_dreapta (U=77 p=0.006<0.05), Aria_proiecției_frontale (U=77 p=0.006<0.05), Aria_proiecției_stânga (U=77 p=0.03<0.05), Coeficient_activare (U=32 p=0.000<0.05), Sahasrara_Vortex_Valoare (U=76.5 p=0.006<0.05), Manipura_Vortex_Valoare (U=78 p=0.007<0.05). Pentru celelalte variabile dependente nu s- au înregistrat diferențe semnificative statistic între distribuțiile lor.

Testarea ipotezei generale 2- Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă influențează semnificativ statistic rezultatele măsurării câmpului cuantic uman cu biosenzorul aparatului AV5.1.

Testarea normalității distribuției datelor.

Analiza normalității distribuției datelor s-a făcut cu testele statistice Kolmogorov- Smirnov și Shapiro-Wilk. În urma aplicării acestor teste statistice, a rezultat că nici o variabilă nu are valorile normal distribuite.

Fig. nr.19. Exemplu de histograme ale distribuției valorilor pentru variabilele dependente corespunzătoare stării psihoemoționale post test (AV 5.1) Base Quantum

Vortex, Navel Quantum Vortex

Există diferențe semnificative statistic între grupul experimental și cel de control pentru variabilele:

BASE_Quantum_Vortex (U=74 p=0.004<0.05), NAVEL_Quantum_Vortex (U=70.5 p=0.003<0.05), SOLAR_PLEXUS_Quantum_Vortex (U=56 p=0.001<0.05),

HEART_Quantum_Vortex (U=43.5 p=0.000<0.05), THROAT_Quantum_Vortex (U=39 p=0.000<0.05), THIRD_EYE_Quantum_Vortex (U=38.5 p=0.000<0.05), CROWN_Quantum_Vortex (U=55.5 p=0.000<0.05), Quantum_Vortex_BALANCE (U=54 p=0.001<0.05),

MIND (U=103 p=0.04<0.05), BODY (U=94.5 p=0.02<0.05)

Testarea ipotezelor generale 3 și 4-Planul terapeutic TCC cu hipnoză indusă influențează semnificativ statistic autopercepția asupra stărilor somatice măsurate cu scala pentru depresie Radloff (CES-D) și, respectiv, cu scala de stres Cohen-Williamson.

Fig. nr.20. Graficul scorurilor obținute la itemii scalei CES-D (scala de depresie Radllof) de grupurile de control și experimental ȋn etapa post test

Fig. nr.21. Graficul scorurilor obținute la itemii chestionarului Cohen-Williamson (nivel de stres) de grupurile de control și experimental ȋn etapa post test

Există diferențe semnificative statistic între grupul experimental și cel de control la aplicarea testului Mann-Whitney pentru variabila CES_D (U=4.5 p=0.000<0.5).

Pentru variabila dependentă Nivel stres nu s-au înregistrat diferențe semnificative statistic.

Discuții

Conform prelucrărilor statistice efectuate pentru întreg lotul (grup control și grup experimental) după ce am efectuat activitățile prevăzute la etapa I-a a acestui studiu și anume, prelevarea datelor inițiale de la întreg eșantionul, grup experimental și grup de control (scalele: CES – D – scala de depresie Radllof și scala de stres Cohen-Williamson, înregistrarea valorilor parametrilor personali cu ajutorul aparatelor, GDV și AV 5.1) am concluzionat că eșantionul este omogen din punctul de vedere al distribuției mediei variabilelor dependente. Excepție fac următoarele variabile dependente măsurate cu aparatura GDV: la starea psihoemoțională – rms a fractalității iar la starea somatică – aria câmpului cuantic, rms a fractalității și entropia proiecției stânga. În ce privește variabilele dependente CES-D și Nivel stres pretest, nici una nu a relevat omogenitatea grupurilor din punctul de vedere al autopercepției stării depresive și a nivelului de stres.

Fig. nr.22. Graficul distribuției valorilor variabilei dependente aria corespunzătoare stării somatice post test

Fig. nr.23. Graficul distribuției valorilor variabilei dependente aria normalizată corespunzătoare stării somatice post test

Fig. nr.24. Graficul distribuției valorilor variabilei dependente coeficient de formă corespunzătoare stării somatice post test

Fig. nr.25. Graficul distribuției valorilor variabilei dependente intensitatea medie corespunzătoare stării somatice post test

Studiul statistic arată modificări ale unor variabile ce caracterizează câmpul cuantic uman, asupra căruia acționează tehnica TCC. O explicație pentru modul în care acționează terapia poate fi că printr-o acțiune specifică se influențează câmpul cuantic uman, lucru ce este exemplificat prin efectele terapiei asupra grupului experimental. Astfel, o seamă de variabile ce caracterizează geometria câmpului (aria normalizată, fractalitatea spațială, coeficientul de formă) au înregistrat modificări semnificative sau înalt semnificative statistic ca de altfel și variabilele legate de entropie. Pentru grupul experimental, valorile acestor variabile au scăzut ca valori medii, după aplicarea tehnicii TCC, atât pentru starea psihoemoțională cât și pentru starea somatică.

Analizând variabilele din figurile de mai sus, se poate spune că transformarea ce are loc la nivelul câmpului cuantic uman se petrece prin redistribuirea diferitelor părți componente și prin eliminarea (scăderea intensității, fig. nr 25) unor elemente disfuncționale. Acest lucru duce la uniformizarea geometrică a formei câmpului și la egalizarea intensității acestuia, fapt sugerat de scăderea valorilor medii ale variabilelor coeficient de formă, fractalitate spațială, rms a fractalității, lungimea izoliniei pentru diferite părți ale câmpului

cuantic uman. Un alt set de variabile semnificative pentru evoluția câmpului este cel legat de entropia sistemului. Toate componentele acestei variabile au înregistrat scăderi semnificative statistic, indicând tendința câmpului de a-și crește gradul de ordine. Aceste aspecte legate de reorganizarea câmpului cuantic uman, se traduc printr-o stare psihoemoțională și somatică mai bună a subiecților. Putem spune că ei devin mai adaptați mediului social și răspund mai bine solicitării profesionale, în acest fel crescând performanța umană.

Transferul energetic, însoțit de cel informațional, între diverse niveluri ale câmpului cuantic uman, în vederea realizării homeostaziei, se face prin intermediul vortexurilor cuantice a căror activitate a fost modificată semnificativ statistic după aplicarea TCC cu hipnoza indusă, care reprezintă mijloacele de comunicare între aceste niveluri.

O altă variabilă a cărei modificare s-a dovedit a fi semnificativă statistic este coeficientul de activare, care este o măsura a stresului psihoemoțional (Korotkov, 2005).

În cazul grupului experimental valoarea acestei variabile a scăzut, indicând eficiența terapiei TCC cu hipnoză indusă în reducerea stresului psihoemoțional. Acest aspect este în strânsă legătură cu nivelul stresului indicat de măsurările psihometrice folosind scala Cohen- Williamson, care au arătat aceeași tendință de reducere a stresului. Prin urmare, se poate spune că aparatura de tip GDV poate fi utilizată pentru determinarea stării de stres a unei persoane, producând rezultate comparabile cu ale testelor psihometrice recunoscute.

Fig.nr.26. Diferența nivelului de stres măsurată pentru grupul experimental pre și post test (Cohen-Wiliamson)

Analiza valorii observate a mărimii efectului

Ȋntrucȃt cercetarea experimentală din cadrul acestui studiu este original, nu avem date cu privire la mărimea efectului la nivelul populației. În cadrul cercetării, analiza puterii observate și a mărimii efectului observat se face numai pentru parametrii care au o distribuție normală a valorilor.

Din analiza făcută la paragraful 3.5 rezultă că valoarea minimă a mărimii efectului pentru o putere a experimentului de 0.8 este d 0.96. În tabelele următoare sunt arătate variabilele dependente pentru care este îndeplinită această condiție.

Tabel nr.1. Mărimea efectului observată pentru variabilele dependente corespunzătoare stării psihoemoționale post test

Tabel nr.2. Mărimea efectului observată pentru variabilele dependente corespunzătoare stării somatice post test

Urmărind valorile tabelare obținute la prelucrare, observăm că această condiție este ȋndeplinită de două variabile dependente corespunzătoare stării psihoemoționale – intensitatea medie a câmpului și coeficientul de formă și de către 11 variabile dependente corespunzătoare stării somatice: aria normalizată, coef. de formă, lungimea izoliniei, Vishudha Vortex Valoare, Entropia proiecției frontale, Coef. formă proiecției stânga, RMS aria integrală LS, Aria integrală RS, Ajna Vortex Valoare, Anahata Vortex Valoare, Svadhisthana Vortex Valoare.

STUDIUL II

Evidențierea existenței conflictelor intrapsihice

Obiective

Identificarea conflictelor intrapsihice referitoare la fațetele Eului, folosind hipnoza indusă, măsurând reactivitatea emoțională cu poligraful și cu senzorul de presiune pentru semnal ideomotor SIM.

Ipoteza generalăIpoteze

Există diferențe semnificative statistic înregistrate de senzorii poligrafului în SMC față de SOC, atunci când se răspunde la întrebări referitoare la fațetele Eului

Metoda

Participanți

Pentru testarea ipotezei generale 1 s-a folosit designul experimental cu grupuri pereche, utilizându-se numai grupul experimental. Grupul a fost format dintr-un număr de 18 studenți, trei băieți și 15 fete, studenți ai Facultății de Psihologie și Științe ale Educației a Universității București, cu vârste între 18 și 25 de ani, (m=21.1 ani, SD=2.41).

Aparate și instrumente

Aparatele folosite au fost poligraful LAFAYETTE LX 4000 și dispozitivul pentru măsurarea răspunsului ideomotor.

Procedura de lucru

Procedura de lucru pentru evidențierea conflictelor intrapsihice atunci când subiecților din grupul experimental li se pun întrebări referitoare la fațetele Eului somatic și psihologic a fost descrisă anterior, la studiul 1.

Designul experimental

Designul experimental folosit a fost unul cu grupuri pereche pretest-post test.

Variabila independentă a fost hipnoza indusă.

Am stabilit că variabilele dependente care descriu stările psihoemoționale și somatice ale subiecților participanți la cercetare, sunt următoarele: amplitudinea reacției electrodermale, timpul până la revenire, EDA valoare rezistență, puls, tensiune arterială, ritm respirator.

Rezultate

Pentru analiza statistică a datelor, am efectuat analiza normalității distribuției valorilor variabilelor dependente folosind testele statistice Kolmogorov-Smirnov și Shapiro-Wilk. În continuare sunt prezentate câteva histograme cu distribuțiile valorilor variabilelor dependente în SOC.

Fig. nr.1. Exemple de histograme cu distribuția variabilelor dependente timp până la revenire, amplitudinea reacției electrodermale, tensiune arterial, în SOC

Fig. nr.2. Exemple de histograme cu distribuția variabilelor dependente dependente timp până la revenire, amplitudinea reacției electrodermale, tensiune arterial, în SMC

În cazul datelor obținute cu poligraful nici o variabilă dependentă nu are valorile distribuite normal.

În continuare sunt prezentate rezultatele obținute la testarea ipotezei generale în urma aplicării testelor statistice neparametrice. Există diferențe semnificative statistic înregistrate de senzorii poligrafului în SMC față de SOC, atunci când se răspunde la întrebări referitoare la fațetele Eului.

La aplicarea testului neparametric Wicoxon au fost confirmate diferențe semnificative statistic pentru ambele fațete ale Eului. Astfel, pentru Eul somatic există diferențe semnificative statistic ale răspunsurilor date în SMC față de răspunsurile date în SOC, pentru variabilele dependente: timp până la revenire (Z=-7.48 p=0.000<0.001), EDA valoare rezistență (Z=-8.23 p=0.000<0.001), tensiune arterială (Z=-4.99 p=0.000<0.001) și ritm respirator (Z=-3.55 p=0.000<0.001). Nu s-au evidențiat rezultate semnificative statistic pentru variabilele dependente amplitudinea reacției electrodermale (Z=-1.41 p=0.159>0.05) și puls (Z=-1.61 p=0.1>0.05).

Pentru Eul psihologic există diferențe semnificative statistic ale răspunsurilor date în SMC față de răspunsurile date în SOC pentru variabilele dependente: timp până la revenire (Z=-6.94 p=0.000<0.001), EDA valoare rezistență (Z=-7.32 p=0.000<0.001), puls (Z=-2.61

p=0.009<0.01), tensiune arterială (Z=-4.25 p=0.000<0.001) și ritm respirator (Z=-3.85 p=0.000<0.001). Nu s-au evidențiat rezultate semnificative statistic pentru variabila dependentă amplitudinea reacției electrodermale (Z=-0.14 p=0.89>0.05).

Discuții

Ilustrarea caracteristicilor SMC corespunzătoare grupului experimental se poate face cu ajutorul histogramelor următoare:

Fig. nr.3. Distribuția rangurilor diferențelor dintre valorile variabilelor dependente timpul până la revenire și puls în SMC și SOC pentru Eul psihologic

Fig. nr.4. Distribuția rangurilor diferențelor dintre valorile variabilelor dependente tensiune arterială și ritm respirator în SMC și SOC pentru Eul psihologic

Din histogramele precedente se observă că subiecții manifestă valori scăzute ale variabilelor dependente puls, tensiune arterială și rată respiratorie. Aceasta demonstrează faptul că subiecții grupului experimental erau în SMC în transă hipnotică indusă. Afirmația anterioară este întărită și de faptul că timpul de răspuns (timpul până la revenire) al sistemului nervos vegetativ (SNV) este mai mare decât cel înregistrat în SOC.

În cadrul experimentului am observat că transmiterea semnalului pe axa corticosuprarenală (calea 1) până la manifestările somatice (puls, presiune sangvină, activitatea sudoripală, temperatură…) este procesată într-un timp mai lung decât transmisia semnalului (calea 2) de la centrii ideomotori din cele două emisfere cerebrale la musculatura efectoare pentru decodificarea semnalului transmis. În aceste condiții se pune întrebarea: diferența de timp de răspuns este dată numai de calea urmată de semnal pe calea 1 sau calea 2, sau și de complexitatea prelucrărilor intrapsihice referitoare la subiectul investigației (aspect concret ale unei fațete ale Eului) corespunzătoare stării în care s-a efectuat investigația. În starea obișnuită a conștiinței (SOC) s-a dat răspunsul binar rațional (RR) iar la nivel subconștient s-a efectuat o prelucrare informațională manifestată ca răspuns subconștient (RS) și la nivelul corpului fizic, nivel la care s-au și înregistrat diferiți parametri.

Fig.nr. 5,6. Exemplificări grafice ale diferențierilor valorilor parametrilor înregistrați cu aparatura poligraf la nivel subconștient (SOC) și nivel inconștient (SMC) care au semnificația existenței conflictelor interioare (condiționări) între instanțele conștiente, subconștiente și cele inconștiente referitoare la Eul somatic și psihologic

Relaționările posibile între răspunsurile raționale, răspunsurile subconștiente și răspunsurile inconștiente pot fi grupate astfel:

În starea modificată a conștiinței (SMC), prelucrarea informațională s-a efectuat la nivel inconștient, răspunsul corespunzător manifestându-se, evident, pe același palier psihic (RI). Acestor tipuri de răspuns le putem asocia timpi de răspuns specifici, astfel: t0 specific pentru RR, t1 specific pentru RS, t2 specific pentru RI și t3 specific pentru RIDM. În starea modificată a conștiinței (SMC), prelucrarea informațională s-a efectuat la nivel inconștient, răspunsul corespunzător manifestându-se, evident, pe același palier psihic (RI). În conformitate cu cele arătate, am putut construi, luând în considerare și variabila t3 (timp de răspuns în SMC utilizând RIDM), următorul tabel:

Tabel nr.1. Relaționarea timpilor de răspuns în SOC și SMC

Atunci când se pune o întrebare de către experimentator subiectului participant, în SOC se înregistrează răspunsul verbal de tip dummy (RR) la timpul t0 iar senzorii aparatului poligraf înregistrează răspunsul subconștient (RS) procesat în timpul t1, observându-se că t1>t0.

După ce subiectului i s-a indus o SMC de tip cataleptic verificată prin scala de susceptibilitate hipnotică Stanford tip C și i se adresează aceeași întrebare specifică fațetei Eului investigat, înregistrările aparatului poligraf arată un timp de răspuns t2 raportat la t1 și t0 este în următoarea relație t2˃ t1˃ t0. Se observă că transmiterea semnalului pe axa corticosuprarenală (calea 1) până la manifestările somatice (puls, presiune sangvină, activitatea sudoripală, temperatura…) este procesată într-un timp mai lung (t1>t3) decât transmisia semnalului (calea 2) de la centrii ideomotori din cele două emisfere cerebrale la musculatura efectoare pentru decodificarea semnalului transmis.

În aceste condiții pot concluziona că: diferența de timp de răspuns este dată nu numai de calea urmată de semnal pe calea 1 sau calea 2, ci și de complexitatea prelucrărilor intrapsihice, referitoare la subiectul investigației (aspect concret ale unei fațete ale Eului), corespunzătoare stării în care s-a efectuat investigația.

Fig. nr.7 Exemplificare a diferențierii grafice a intensității (mărimii) conflictului interior privitor la Eul fizic (somatic) ca răspuns la aspectul „Ai o părere bună despre

imaginea ta corporală?”

Un alt aspect al problematicii timpilor de răspuns este cel al profunzimii nivelului intrapsihic la care se efectuează prelucrările generate de aspectul fațetei Eului investigat. Presupunem că RI este dat de instanța intrapsihică inconștient și că răspunsul a necesitat un interval de tip de la adresarea întrebării până la înregistrarea parametrilor somatici cu ajutorul poligrafului.

Având în vedere aspectele prezentate, se poate presupune că timpul de răspuns este în directă legătură, dacă nu direct proporțional, cu intensitatea conflictului interior, a condiționărilor psihosomatice (Fig.nr.7).

Concluzii

Obiectivul acestui studiu a fost să arătăm că pot fi evidențiate conflictele intrapsihice în stări de conștiință modificată folosind un senzor de presiune (FRS- Force Senzitive Sensor) care să evidențieze semnalul ideomotor (SIDM). În tabelul nr.2 observăm cum acest lucru devine posibil.

Făcând o comparație a răspunsurilor binare (dummy) înregistrate în stare obișnuită a conștiinței (SOC) atunci când patru din subiecții lotului experimental conectați la aparatul poligraf au răspuns rațional verbalizând opțiunea de răspuns (RR) și între răspunsurile înregistrate (Anexa nr. 9) cu ajutorul semnalul ideomotor (RIDM) în stare modificată a conștiinței (SMC), remarcăm prezența importantă a conflictelor intapsihice, a condiționărilor psihosomatice.

Tabel nr.2. Reliefarea conflictului intrapsihic (condiționare psihosomatică) prin compararea răspunsurilor la întrebările corespunzătoare fațetelor Eului, în stare obișnuită a conștiinței (SOC) și în stare modificată a conștiinței (SMC) folosind semnalul ideomotor (SIDM)

Deși studiul are caracteristici de experiment pilot, trebuind continuate cercetările pe această direcție, am evidențiat legătura dintre convingerile raționale și cele non-raționale (intrapsihice) implementate la niveluri subconștiene/inconștiente ce pot influența starea de sănătate și echilibrul psihoemoțional.

STUDIUL III

Evidențierea modului psihocuantic de acțiune psihoterapeutică

1. Obiective

Identificarea influenței tehnicii QDP asupra stării somatice și a stării psihoemoționale, măsurate cu aparatura GDV.

Evidențierea evoluției temporale a variabilelor dependente corespunzătoare stării somatice și stării psihoemoționale după aplicarea tehnicii QDP într-o singură sesiune, măsurate cu aparatura GDV, la începutul studiului, pentru doi participanți.

Ipoteza generală

Ipoteze

Terapia psihocuantică QDP influențează semnificativ statistic rezultatele obținute prin măsurarea câmpului cuantic uman, cu senzorul biofotonic (GDV)

Metoda

Participanți

Dimensiunea lotului am stabilit-o la un număr de 38 de subiecți, femei și bărbați (m=38.4 SD=2.87) iar doi subiecți (o femeie și un bărbat) au participat la studiul de caz cu măsurători repetate derulat timp de 1.200 de ore.

Aparate și instrumente

Aparatele folosite au fost aparatul pentru determinarea emisiei electro-fotonice stimulate GDV Camera Pro și aparatul pentru evidențierea stării câmpului cuantic uman AV 5.1, aparate descrise la punctul 3.2 din studiul I. s-au utilizat programele SPSS 20, Excel 2010 și GDV Scientific Laboratory.

Procedura de lucru

Etapa 1-a. Prelevarea datelor inițiale de la întreg lotul

Această acțiune s-a desfășurat la începutul cercetării, după înregistrarea cu ajutorul aparatului GDV a parametrilor emisiei cuantice, biologice și optice stimulate de câmpuri electromagnetice prin descărcare în gaze. Pentru cei doi participanți la studiul de caz cu măsurători repetate s-au făcut și măsurări cu aparatul AV 5.1 a parametrilor electrodermali personali. Ca ritmicitate a intervalelor temporale pentru măsurarea parametrilor cu ajutorul aparaturii experimentale am folosit numerele din șirul lui Fibonacci, care sunt definite prin următoarea formulă de recurență:

F0=0, F1=1 și Fi=i-1+Fi-2 pentru i≥2

iar mulțimea termenilor este de forma {0,1,1,2,3,5,8,13,21…}

Șirul lui Fibonacci a fost ales pentru a marca intervalele secvențiale ale măsurătorilor pentru că recurența numerelor definite caracterizează fenomenologia viului în ansamblul său (Douady, Couder, 1996).

Etapa a 2-a. Lucrul asupra grupului experimental, aplicarea terapiei QDP

Subetapa A – Completarea scalelor și a foii de observație pentru determinarea valorilor echilibrului emoțional-afectiv, a cognițiilor disfuncționale, a comportamentelor nepotrivite și a emoțiilor distructive.

Subetapa B – Intervenție psihoterapeutică timp de 15 minute pentru fiecare subiect, folosind terapia QDP.

Etapa a 3-a. Prelevarea datelor finale

Activitatea s-a desfășurat imediat după aplicarea tehnicii psihoterapeutice asupra fiecărui subiect, înregistrându-se valorile variabilelor dependente cu ajutorul aparaturii folosite în cercetare.

În cazul studiului de caz cu măsurători repetate, măsurătorile parametrilor s-au efectuat de-a lungul timpului alocat (1.200 de ore) la intervalele de timp determinate de șirul lui Fibonacci.

Etapa a 4-a. Analiza și interpretarea datelor.

Designul experimental

Designul experimental folosit a fost unul cu măsurări repetate, înainte și după aplicarea tehnicii QDP. Variabila independentă a fost tehnica psihoterapeutică QDP.

Am stabilit că variabilele dependente care descriu stările psihoemoționale și somatice ale subiecților participanți la cercetare sunt: aria câmp, aria câmp normalizată, intensitatea medie, coeficientul de formă, raza medie a izoliniei.

Rezultate

Testarea normalității distribuției datelor și evidențierea diferențelor statistic semnificative s-a făcut cu testele statistice pentru studierea distribuției valorii datelor, Kolmogorov- Smirnov și Shapiro-Wilk . În urma aplicării acestor teste statistice, a rezultat că unele variabile sunt normal distribuite iar altele nu sunt. Condiția de îndeplinire a normalității se bazează pe faptul că p >0.05. Mai jos sunt prezentate câteva histograme cu distribuțiile valorilor variabilelor dependente, corespunzătoare stării somatice și stării psihoemoționale.

Fig. nr. 1 Exemplu de histograme ale distribuției valorilor pentru variabilele dependente intensitate medie, raza medie a izoliniei, corespunzătoare stării somatice

Fig. nr. 2. Exemplu de histograme ale distribuției valorilor pentru variabilele dependente aria câmp, intensitate medie câmp, corespunzătoare stării psihoemoționale

Testarea ipotezelor

Doar două variabile dependente corespunzătoare stării somatice au valori normal distribuite și putem aplica testul t, pentru ceilalte am aplicat un test neparamatric. Aplicarea testului t bilateral pentru grupuri pereche, demonstrează că nu există diferențe semnificative (p>0.05) în cazul variabilelor dependente intensitatea medie și raza medie a izoliniei. Aplicarea testului neparametric Wilcoxon pentru variabilele dependente corespunzătoare stării somatice, aria câmp, aria câmp normalizată și coeficientul de formă, demonstrează că nu există diferențe semnificative statistic (p>0.05) după aplicarea terapiei

QDP.

Pentru starea psihoemoțională, între mediile lotului înainte și după aplicarea terapiei QDP există diferențe semnificative statistic pentru variabilele: aria câmp (13741.4+/- 2563.5<15009.25+/-2534.93 t(37)=–4.38 p=0.000<0.05), aria câmp normalizată (1.71+/-0.54<1.90+/-

0.64 t(37)=–3.75 p=0.000<0.05), raza medie a izoliniei (12.63+/-3.19<14.03+/-3.15 t(37)=–4.15

p=0.000<0.05), iar pentru variabila dependentă intensitatea medie nu s-a confirmat ipoteza (p=0.417>0.05). Aplicarea testului neparametric Wilcoxon pentru variabila dependentă coeficientul de formă corespunzătoare stării psihoemoționale, demonstrează că există diferențe semnificative statistic (Z=-3.83 p=0.000<0.05) după aplicarea terapiei QDP.

Statistica descriptivă pentru studiu de caz cu măsurători repetate

F

Fig. nr. 3. Graficul evoluției temporale pentru variabila dependentă aria câmpului cuantic

Observăm că, într-o primă etapă (în primele zece ore) valorile ariei câmpului cuantic corespunzătoare stării somatice (traseul roșu) scad, în timp ce valorile aceleiași variabile pentru starea psihosomatică cresc (traseul albastru). După acest interval, valorile variabilei arie câmp cuantic variază în fază (cresc și scad simultan) pentru ambele stări, somatică și psihoemoțională.

Fig. nr. 4. Graficul evoluției temporale pentru variabila dependentă coeficientul de formă

În primele zece ore valorile coeficientului de formă a câmpului cuantic corespunzătoare stării somatice (traseul roșu) cresc, în timp ce valorile aceleiași variabile pentru starea psihosomatică scad (traseul albastru). După acest interval, valorile variabilei coeficient de formă a câmpului cuantic variază în fază (cresc și scad simultan) pentru ambele stări, somatică și psihoemoțională.

Discuții

Dintre cele cinci variabile corespunzătoare ipotezei generale 1 studiate pentru starea psihoemoțională, doar una – intensitatea medie a câmpului- a relevat efecte nesemnificative statistic, celelalte patru având valori diferite semnificativ statistic, dovedind astfel că terapia psihocuantică QDP este eficientă. De asemenea, faptul că pentru starea somatică nici o variabilă dependentă nu a relevat efecte semnificative, se poate explica dacă ne referim la studiul de caz cu măsurători repetate. Acest studiu arată evoluția în timp a variabilelor dependente menționate mai sus, dovedind cum acționează tehnica terapeutică. La nivel somatic, în primele 10-20 ore se petrece o scădere a valorilor variabilelor dependente aria câmp, aria normalizată, intensitatea medie, în timp ce pentru starea psihoemoțională aceleași variabile dependente înregistrează o creștere. Această creștere se face pe seama scăderii variabilelor dependente corespunzătoare stării somatice, având loc o redistribuire, o remodelare a câmpului cuantic uman ai cărui parametri se măsoară. Prin urmare, este normal să se înregistreze o scădere a valorilor variabilelor dependente menționate în starea somatică, analiza statistică arătând că nu s-a petrecut nimic semnificativ în cazul acestei stări. Starea somatică reprezintă, în acest sens, un rezervor energetic ce alimentează, reface resursele energetice corespunzătoare stării psihoemoționale. În aceste condiții, după cum reiese din studiul de caz cu măsurători repetate, pentru a putea releva efectele ce apar la nivelul stării

somatice, este necesar ca măsurătorile să se repete la un interval mai mare de 10 ore după aplicarea tehnicii psihoterapeutice. Valorile crescătoare ale variabilelor dependente aria câmp, aria câmp normalizată și raza medie a izoliniei semnifică evoluție pozitivă a stării psihoemoționale, în timp ce valori în scădere pentru coeficientul de formă (asociat cu gradul de uniformitate, omogenitate al câmpului cuantic uman) semnifică tendința câmpului cuantic de a se reorganiza, în vederea atingerea unei noi potențialități somatice și psihoemoționale.

Concluzii

Valorile obținute practic și înregistrate cu aparatura experimentală, valori crescătoare sau descrescătoare, după caz, ale variabilelor măsurate, ne arată că tehnica psihoterapeutică QDP folosită a avut efecte pozitive, mai ales că s-a aplicat timp de doar 15 minute și a fost efectuată o singură dată pentru fiecare subiect în parte, la începutul experimentului.

Tehnica determină o reorganizare structurală a câmpului cuantic uman, o redistribuire a acestuia, ducând la uniformizarea intensității lui, la continuitatea spațială (coeficientul de formă scade, raza medie a izoliniei crește).

Ca interval temporal de reaplicare a tehnicii (vezi aria câmpului și aria normalizată) rezultă o valoare de 70-100 ore (3-4 zile), timp necesar integrării transformării. De altfel această valoare se regăsește și în următoarea ilustrare grafică a evoluției temporale a unui sistem biologic (Douady, Couder, 1996).

Fig. nr. 5. Graficul evoluției temporale a unui sistem biologic conform șirului lui Fibonacci (apud http://en.wikipedia.org/wiki/File:Fibonacci_spiral_34.svg)

După această perioadă de timp, parametrii corespunzători ai câmpului cuantic uman variază în fază (cresc sau scad simultan) pentru realizarea homeostaziei.

STUDIUL IV

Transducerea potențialelor emoționale în potențiale termice, electrice și electromagnetice6

Scopul demersului științific de cercetare

Scopul demersului științific de cercetare propus a fost să demonstrăm că, folosind tehnici specifice de relaxare în stări modificate ale conștiinței (SMC), experiența conștientizării se poate modifica spre un scop urmărit, iar transformarea obținută este cuantificabilă și măsurabilă, cu factori și subfactori care sunt la rândul lor măsurabili. De asemenea, în aceste condiții, parametrii câmpului cuantic uman prezintă modificări corespunzătoare stadiului de conștientizare atins. Prin cercetarea experimentală comparativă efectuată am urmărit evidențierea unei diferențieri semnificative a rezultatelor transducției în două momente distincte: înainte și după aplicarea unei tehnici de relaxare.

Obiective

Evidențierea influenței tehnicii de relaxare asupra variabilelor dependente care caracterizează câmpul cuantic uman, măsurate cu biosenzorul aparatului AV5.1.

Ipoteze

Ipoteza generală

Tehnica de relaxare influențează semnificativ statistic rezultatele măsurării câmpului cuantic uman cu biosenzorul aparatului AV5.1.

Metoda

Participanți

Pentru testarea ipotezei generale s-a folosit designul experimental cu grupuri pereche. Grupul a fost format dintr-un număr de 15 studenți, cinci băieți și zece fete, studenți ai Facultății de Psihologie și Științe ale Educației a Universității București, cu vârste între 18 și 24 de ani, (m=20.1 ani, SD=2.01).

Aparate și instrumente

Aparatul utilizat a fost AV 5.1, descris la punctul 4.2 din studiul I. Aparatul se bazează pe interpretarea informațiilor despre activitatea electrodermală a degetelor mâinii în mod diferențial, în termeni de nivel al activității vortexurilor cuantice asociate fiecărui deget.

Procedura de lucru

Prelevarea datelor finale ale cercetării

Înregistrarea parametrilor cuantici electrodermali personali și a datelor inițiale de la întreg eșantionul cu ajutorul aparaturii specifice (AV 5.1).

Efectuarea sesiunilor practice de relaxare.

Participanții sunt instruiți asupra tehnicilor pe care le vor efectua sub îndrumare directă cât și asupra celor pe care le vor efectua individual.

Verificarea lucrului individual.

Prelevarea datelor finale ale cercetării

6 Manolea A., Ciolacu, M. V., Vlasceanu, S. (2011). Transduction of emotional potentials into thermic, electric and elecromagnetic potentials in the context normal state versus relaxed state. BDI:ScienceDirect Alert: Procedia -Social and Behavioral Sciences. BDI:Scopus ELSEVIER Vol. 33, 161, pp 791-795.

Înregistrarea parametrilor cuantici electrodermali personali și a datelor finale de la întreg eșantionul cu ajutorul aparaturii specifice (AV 5.1).

Analiza și interpretarea datelor

Designul experimental

Designul experimental folosit a fost unul cu grupuri pereche pretest-post test.

Variabila independentă a fost tehnica de relaxare aplicată.

Variabilele dependente care descriu stările psihoemoționale ale subiecților participanți la cercetare, sunt următoarele: Quantum Size Field, Base Quantum Vortex, Navel Quantum Vortex, Solar Plexus Quantum Vortex, Heart Quantum Vortex, Throat Quantum Vortex, Third eye Quantum Vortex, Crown Quantum Vortex, Quantum Vortex Balance, Mind, Body, Spirit.

Rezultate

Am efectuat un studiu de caz în care am prezentat grafic o comparație a valorilor variabilelor dependente înregistrate pentru un subiect participant la experiment, în stare obișnuită a conștiinței (SOC) înainte de aplicarea tehnicilor de relaxare și după aplicarea respectivelor tehnici în stare modificată a conștiinței (SMC).

Fig. nr.1. Mărimea (exprimată procentual) câmpului cuantic radiant (quantum size field)

Fig. nr.2. Exemplu-Graficul gradului de funționalitate (în procente) al vortexului cuantic Solar plex, în două momente diferite, înainte și după aplicarea tehnicii de relaxare

Am efectuat analiza normalității distribuției valorilor variabilelor dependente folosind testele statistice Kolmogorov-Smirnov și Shapiro-Wilk. A rezultat că toate varibilele au valorile normal distribuite. Prin urmare vom aplica testul t pentru grupuri pereche. Între mediile lotului, înainte și după aplicarea tehnicii de relaxare, există diferențe semnificative statistic pentru variabilele:

Base Quantum Vortex( 42.67+/-24.04<73.33+/-24.1 t(14)=-4.56 p=0.000<0.05), Navel Quantum Vortex (46.67+/-18.39<74.67+/-19.59 t(14)=-4.98 p=0.000<0.05),

Solar Plexus Quantum Vortex (41.33+/-23.86<76.67+/-25.54 t(14)=-4.30 p=0.001<0.05), Heart Quantum Vortex (43.33+/-18.77<73.33+/-20.24 t(14)=-4.53 p=0.000<0.05),

Throat Quantum Vortex (33.33+/-21.27<74.67+/-18.46 t(14)=-6.25 p=0.000<0.05), Third Eye Quantum Vortex (44.67+/-26.96<84.00+/-15.95 t(14)=-6.67 p=0.000<0.05), Crown Quantum Vortex (29.33+/-20.86<66.67+/-18.77 t(14)=-7.43 p=0.000<0.05), Quantum Vortex Balance (48.00+/-17.81<80.67+/-19.81 t(14)=-5.97), p=0.000<0.05), Body (35.67+/-12.37>30.00+/-12.82 t(14)=2.33 p=0.035<0.05),

Spirit(20.33+/-9.35<30.00+/-16.26 t(14)=-2.31 p=0.037<0.05).

Pentru variabilele dependente Quantum Size Field și Mind nu s-au obținut (p>0.05) rezultate semnificative statistic.

Discuții

Rezultatele obținute conduc la concluzia că utilizarea aparatului AV 5.1 pentru evidențierea câmpului cuantic uman reliefează schimbările ce apar în urma modificării stării conștiinței în termeni de activitate a vortexurilor cuantice corespunzătoare câmpului cuantic uman. Astfel se demonstrează faptul că subconștientul, prin intermediul pârghiilor acționale ale sistemului nervos, atât cele de la nivel central cât și cele aparținând nivelului vegetativ, poate acționa ca un transductor al energiilor emoționale în energii termice, electrice și electromagnetice manifestate la nivelul corpului fizic. Nivelul transducerii se poate schimba, dar are nevoie de timp și de inputuri psihoenergetice puternice ca să „destabilizeze“ vechiul echilibru psihocuantic și să instaleze unul nou, diferit calitativ și cantitativ.

Elemente de validare a modelului psihoterapeutic: terapia psihocuantică – Quantum Deep Psychotherapy (QDP)

Pentru a valida modelul psihoterapeutic am inițiat demersul științific de cercetare printr-un studiu în care am urmărit identificarea modalităților ce determină un grad sporit de integrare existențială. Am evidențiat un mod psihoterapeutic specific de acțiune aplicat pentru îmbunătățirea parametrilor câmpului psihocuantic uman și am demonstrarat că intervenția specifică psihoterapeutică în stări modificate ale conștiinței (SMC) folosind terapia psihocuantică QDP (Quantum Deep Psychotherapy) determină o echilibrare psihoemoțională și somatică. Astfel, în funcție de gradul de elaborare a celor trei fațele ale Eului, subiecții supuși intervenției psihoterapeutice în stări modificate ale conștiinței (SMC), au manifestat o integrare semnificativă spre profilul mixt ca o integrare relativ echilibrată a celorlalte trei profile de bază ale fațetelor Eului: somatic, psihologic și social. Subiecții cărora li s-a aplicat terapia psihocuantică QDP prezintă un nivel mai ridicat al stării de bine, o stare psihoemoțională mai echilibrată și o mai mare capacitate de a accesa și procesa informațiile externe.

Menținerea, evoluția temporală și calitativă a QDP a fost probată cu ajutorul studiului de caz cu măsurători repetate efectuat timp de 1200 de ore prin măsurători repetate ale parametrilor psihocuantici conform șirului lui Fibonacci, confirmând eficiența psihoterapiei aplicate.

Modelul psihoterapeutic este bazat pe un studiu teoretic complex ce a vizat fundamentele unei psihoterapii originale de tip psihocuantic (terapia psihocuantică QDP- Quantum Deep Psychotherapy). Evidențierea rezultatelor pozitive pe care le-am obținut folosind această psihoterapie, atât în studiu comparativ cât și în studiu de caz cu măsurători repetate, mă îndreptățesc să afirm că se deschide o nouă perspectivă holistică de abordare a disfuncționalităților cognitive, psihoemoționale și psihosomatice ale ființei umane. Modul în care acționează această psihoterapie ne arată că aceasta se adresează ființei umane în ansamblul său, iar prin eficiența obținută se încadrează în psihoterapiile scurte, centrate pe persoană.

Șirul lui Fibonacci a fost ales pentru a marca intervalele secvențiale ale măsurătorilor efectuate în studiul cu masurători repetate, pentru că recurența numerelor definite caracterizează fenomenologia viului în ansamblul său.

Valorile obținute practic și înregistrate cu aparatura experimentală, valori crescătoare sau descrescătoare, după caz, ale variabilelor măsurate, ne arată că tehnica psihoterapeutică QDP folosită a avut efecte pozitive, mai ales că s-a aplicat timp de doar 15 minute și a fost efectuată o singură dată pentru fiecare subiect în parte, la începutul experimentului.

După această perioadă de timp, parametrii corespunzători ai câmpului cuantic uman variază în fază (cresc sau scad simultan) pentru asigurarea homeostaziei.

Tehnica determină o reorganizare structurală a câmpului cuantic uman, o redistribuire a acestuia, ducând la uniformizarea intensității lui, la continuitatea spațială (coeficientul de formă scade, raza medie a izoliniei crește) ceea ce determină o reechilibrare somatică și psihoemoțională.

Concluzii finale

În următorul tabel sunt evidențiate contribuțiile personale originale și noutățile cuprinse în prezenta teză.

În cercetările teoretice și experimentale a fost definită condiționarea psihosomatică ca un algoritm (program, soft) existențial, implementat printr-un mecanism specific la nivel profund în interiorul ființei umane, la nivelul inconștientului. De asemenea, acest concept se poate corela cu cel numit factori (inițiali) declanșatori ce însoțesc trăirea emoțională cauzală, condițională care pot trece bariera interpretării raționale și se înregistrează direct în inconștient.

Așa cum în studiile descrise s-a demonstrat că, în anumite condiții specifice, sub influența unor anumiți factori, condiționările intrapsihice pot fi activate, tot așa, în timpul vieții, chiar în condițiile unei stări diurne, obișnuite a conștiinței, sub efectul factorilor inițiali declanșatori, se pot reactiva stările manifestate în momentul implementării condiționării.

În condițiile acestea, se impune un proces de decondiționare, de revenire la starea de normalitate, care să cuprindă un ansamblu de activități, fenomene, stări și interrelaționări care să aibă ca finalitate diminuarea și, în final, anihilarea potențialului condițional inițial negativ, cu întreaga fenomenologie de manifestare spirituală, somatică și psihoemoțională.

În primul studiu a fos arătat că, aplicând o metoda clasică de rezolvare a conflictelor intrapsihice și anume TCC folosind hipnoza indusă și măsurând variabilele dependente corespunzătoare stărilor psihoemoționale și somatice cu aparatele GDV și AV5.1, se pune în evidență o schimbare semnificativă statistic a acestor variabile. Se poate spune astfel, că aparatele respective sunt adecvate pentru descrierea unor transformări care apar la nivelul spiritual, somatic și psihoemoțional, concluzie susținută și de alte numeroase studii menționate în bibliografie.

De asemenea, chiar dacă nu s-au dovedit semnificative statistic, s-au înregistrat și modificări în sens pozitiv ale valorilor rezultatelor înregistrate la aplicarea testelor Cohen- Williamson, Radloff și CQ-I, pentru grupul experimental. Urmărind tendința variației variabilelor dependente specifice fiecărei stări apreciate, am pus în evidență modul de acțiune al terapiei la nivelul câmpului cuantic uman, ale cărui caracteristici au fost măsurate cu GDV și AV5.1.

Studiul al doilea a arătat că există o metodă de evidențiere a conflictelor intrapsihice. Aceasta metodă, propusă de mine, constă în aplicarea unei sesiuni de hipnoză indusă după determinarea răspunsurilor la întrebări specifice diferitelor fațete ale Eului, în stare obișnuită a conștiinței, folosind poligraful. În timpul sesiunii de hipnoză se pun aceleași întrebări și se înregistrează răspunsurile la nivel subconștient și inconștient (RS și RI), determinate cu poligraful și cu senzorul pentru evidențierea răspunsului ideomotor (RIDM). Am folosit senzorul pentru evidențierea răspunsului ideomotor.

pentru a găsi o cale alternativă, mai simplă, la utilizarea poligrafului. Apoi, comparând timpii caracteristici pentru fiecare cale de transmitere a răspunsurilor – corticosuprarenală sau ideomotoare pentru fiecare tip de răspuns (RR, RS, RI, RIDM) și amplitudinea răspunsului, am pus în evidență existența conflictelor intrapsihice.

A fost utilizată tehnica de tip psihocuantic, Quantum Deep Psychoterapy (QDP), pentru rezolvarea conflictelor intrapsihice și îmbunătățirea performanțelor umane. Aplicând această terapie într-o singură sesiune și măsurând cu GDV modificările induse în câmpul cuantic uman, înainte și după aplicare, am pus în evidență că au loc schimbări semnificative statistic ale valorilor variabilelor dependente ce caracterizează starea somatică și psihoemoțională ale subiecților.

Prin măsurarea variabilelor dependente specifice timp de 1200 de ore, studiul a arătat modul în care terapia acționează. S-a putut evidenția astfel că, măsurând la intervale de timp distribuite după șirul lui Fibonacci, valorile variabilelor dependente urmează o lege de variație specifică sistemelor biologice. Astfel, atunci când un sistem biologic este perturbat de un stimul exterior, tinde să atingă un nou echilibru prin intervenția diferitelor mecanisme de reglare. În fapt, acesta este și efectul psihoterapiei QDP ce urmărește scoaterea organismului uman din starea de echilibru momentan în care se găsește și care nu este benefică pentru individ și trecerea la o altă stare de echilibru, de data aceasta, benefică persoanei.

De asemenea, studiul de caz cu măsurători repetate a evidențiat că această modificare a stărilor de echilibru – ca modificări ale homeostaziei – se petrece într-un mod specific prin modificări ale intensității și geometriei câmpului cuantic și ale entropiei informaționale. Inițial, are loc o destructurare a stării inițiale – în primele 10-20 de ore după aplicarea QDP, dezorganizarea câmpului psihocuantic, entropia crescând pentru a crea condițiile necesare trecerii la un alt echilibru psihoemoțional. Ulterior, are loc o reintegrare a câmpului psihoemoțional printr-un proces negentropic, moment în care forma câmpului devine mai regulată, scăzând parametrii legați de fractalitate, iar în interior distribuția intensității se uniformizează, uneori scăzând ca valoare medie, anumite părți componente al câmpului putând să se atenueze până la dispariție.

Dacă facem o paralelă între modalitatea psihocuantică de manifestare ale transformărilor psihice și somatice și un model matematic, putem spune că mai întâi are loc o operație de diferențiere (derivare) urmată de o operație de integrare, ceea ce este specific comportamentului unui organism biologic în timpul adaptării la modificările de mediu, atât intern cât și extern.

Concluzionând, am evidențiat existența conflictelor intrapsihice la diferite profunzimi ale psihismului uman, în stări obișnuite (SOC) și modificate ale conștiinței (SMC), ce pot fi rezolvate cu ajutorul unor psihoterapii devenite deja clasice și mă refer la TCC la care am adăugat hipnoza indusă. În acest context, am pus bazele teoretice și practice ale psihoterapiei QDP – Quantum Deep Psichotherapy – și am demonstrat cum acționează aceasta la nivelul psihoemoțional pentru a obține rezultate comparabile cu psihoterapiile clasice.

MANOLEA M. ALIODOR Rezumat Teză de Doctorat 2012,

CONDIȚIONAREA PSIHOSOMATICĂ. PSIHODIAGNOZĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOTERAPEUTICĂ FOLOSIND STĂRILE MODIFICATE DE CONȘTIINȚĂ, UNIVERSITATEA BUCUREȘTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI ȘCOALA DOCTORALĂ DOMENIUL PSIHOLOGIE

Note bibliografice

Allport, G. W. (1985). The historical background of social psychology. În G. Lindzey, and E. Aronson, (Eds.), Handbook of Social Psychology, 1, (3), 1-46.

Allport, G.W. (1961). Pattern and growth în personality. New York: Holt, Rinehart, & Winston.

Aniței, M., Chraif M., Papasteri C., Neacsu A., (2009). The Psychosocial implication în teenage exposure to aggressive blood visual stimuli evidenced by the polygraph, A IV-a sesiune de comunicari stiintifice cu participare internarionala- sesiune aniversara la implinirea a 60 de ani de existenta: “Standardele de performanța în dezvoltarea carierei: prioritati și oportunitati”, Ministerul Administratiei și Internelor, Academia de Poliție Al.I. Cuza, Institutul de Studii pentru Ordine Publica, Bucuresti 19-20.10.2009.

Aniței, M. (2005). Fundamentele psihologiei – Mecanisme psihice cognitive. București: Editura Credis.

Aniței, M. (2010). Fundamentele psihologiei, București, Editura Universitară

Apter, M.J. (1989). Reversal theory: Motivation, emotion, and personality. London: Routledge.

Atkinson, R. C., & Shiffrin, R. M. (1968). Chapter: Human memory: A proposed system and its control processes. În Spence, K. W., & Spence, J. T. The psychology of learning and motivation (Volume 2). New York: Academic Press. pp. 89–195.

Baddeley, A.D. (1986). Working Memory. Oxford: Clarendon Press.

Bailey, C.H. and Kandel E.R. (1993). Structural changes accompanying memory storage. Annual Review of Physiology 55: 397–426.

Beck, A.T. (1975). Cognitive Therapy and the Emotional Disorders. Intl Universities Press.

Bergson, H. (1992) [1946]. The Creative Mind, The Citadel Press, New York.

Bower, G. H. (1981). Mood and memory. American Psychologist.

Braid, J. (1855). The Physiology of Fascination, John Murray, London.

Bundzen, P., Korotkov K., Unestahl L.E. (2002). Altered States of Consciousness: Review of Experimental Data Obtained with a Multiple Techniques Approach. Journal of Alternative and Complementary Medicine.

Burr, H.S., Northrop F.S.C. (1935). The electrodynamic theory of life. Quarterly Review of Biology, 10, 322- 333.

Calabrese, M. (2011). Hierarchical-Granularity Holonic Modelling. Doctoral Thesis. University of Milan, Italy.

Carpenter, W.B. (1874).The Principles of Mental Physiology. King, London.

Cohen, J. (1969). Statistical Power Analysis for the Behavioral Sciences, 1st Edition, Lawrence Erlbaum Associates, Hillsdale.

Craik, F. I. M., & Lockhart, R. S. (1972). Levels of processing: A framework for memory research. Journal of Verbal Learning and Verbal behavior, 11, 671-684.

Dumitrescu, I.Fl. (1983). Electrographic Imaging în Medicine and Biology. Electrographic Methods în Medicine and Biology, Neville Spearman, UK.

Ebbinghaus, H. (1885). Memory: A Contribution to Experimental Psychology,Translated by Henry A. Ruger & Clara E. Bussenius (1913), Originally published în New York by Teachers College, Columbia University.

Ecker, B, Toomey, B, (2008). Depotentiation of symptom-producing implicit memory în coherence therapy în Journal of Constructivist Psychology, 21:87–150, 2008 Copyright C _ Taylor & Francis Group, LLC ISSN: 1072-0537 print / 1521-0650 online, DOI: 10.1080/10720530701853685.

Ecker, B. (2006). The effectiveness of psychotherapy: Constructivism to the rescue! Keynote address presented at the 12th Biennial Conference of the Constructivist Psychology Network, San Marcos, California

Ecker, B., & Hulley, L. (1996). Depth oriented brief therapy: How to be brief when you were trained to be deep, and vice versa. San Francisco, CA: Jossey-Bass.

Ecker, B., & Toomey, B. (2007). Depotentiation of symptom-producing implicit memory în coherence therapy. Journal of Constructivist Psychology.

Eich, J. E. (1980). The cue-dependant nature of state-dependant retrieval. Memory and Cognition; 8: 157–173. Ellis, A. (2004). Rational Emotive Behavior Therapy: It Works for Me – It Can Work for You. Prometheus Books.

Ernster, L. (1992). Mechanisms în Bioenergetics, Amsterdam, Elsevier.

Feynman, R. P. (1970). The Feynman Lectures on Physics: The Definitive and Extended Edition în Addison Wesley ,published 2005.

Freud, S. (2010). Opere Esentiale, vol. 3 – Psihologia inconstientului, Editura Trei, București. (Freud, S, 1923, The Ego and the Id ).

Freud, S. (1949). The Ego and the Id inThe Hogarth Press Ltd. London.

Fröhlich, H. Kremer, F. (1983). Coherent Excitations în Biological Systems, Springer-Verlag.

Gabor D. (1949). Microscopy by Reconstructed Wavefronts, Proc. of the Royal Society A, Vol 197, pp. 454- 487.

Goldapple, K, Segal, Z, Garson, C, Lau, M, Bieling, P, Kennedy, S, Mayberg, H, (2004). Modulation of Cortical-Limbic Pathways în Major Treatment-Specific Effects of Cognitive Behavior Therapy în Arch .Gen Psychiatry. 2004;61:34-41.

Golu, M. (2002). Bazele psihologiei generale, Ed. Universitară, București.

Grof, S. (1980). The Adventure of Self-Discovery. New York: State University of New York Press.

Guja, C. Iliescu I. (2001). Complexitate și diversitate informațională în imagini electrografice, Editura Charme-Scott, București.

Hebb, D.O. (1949). The organization of behavior. New York: Wiley & Sons.

Heisenberg, W. (1930). The Physical Principles of Quantum Theory. Chicago: University of Chicago Press. Holdevici, I. și Vasilescu, I., (1998). Hipnoza și forțele nelimitate ale psihismului, Editura Aldomar Extrasenzorial, București.

Holdevici, I.; lon, A. și lon, B., (1997). Noua hipnoza ericksoniană, Editura INI, București.

Ivey, H. F. (1963). Electroluminescence and Related Effects, Academic Press, NewYork,.2.I.

Jacobson, E. (1976). You Must Relax, New York, McGraw-Hill. First published 1934. James W. (1890). Jacoby, L. L., Kelley, C., Brown, J., & Jasechko, J. (1989). Becoming famous overnight: Limits on the ability to avoid unconscious influences of the past. Journal of Personality and Social Psychology, 56, 326-338.

James, W. (1890). The Principles of Psychology, Cambridge, MA: Harvard University Press, 1981. Originally published în 1890.

Jaspers, K. (1955). Reason and Existenz. translated by William Earle. New York: Noonday Press.

Jitariu, P. (1978). Biostructuri și biocâmp electromagnetic. Efectul interacțiunilor dintre biocâmp și câmpurile electromagnetice aplicate din exterior. it.iit.tuiasi.ro/Reviste/mem_sc_st_1977/mss_series_IV_tome_I_1977

_jitariu.pdf

Korotkov, K., Williams, B., Wisneski, L. A. (2004). Assessing biophysical energy transfer mechanisms în living systems: the basis of life processes, Journal of Alternative and Complementary Medicine.

Lashley, K. S. (1943). Studies of Cerebral Function în Learning, Journal of Comparative Neurology vol. 79.

Lewin, K. (2008). Principles of topological psychology by. Originally published în 1936.

MacLean, Paul D. (1990).The Triune Brain în Evolution: Role în Paleocerebral Functions în Hardcover. http://www.definingconcepts.net/DefiningConcepts/Concepts.html

Mamulaș, I. (2008). Electrografia prin electroluminescență. http://www.scribd.com/doc/59176031/ Electrografia-Prin-Electroluminescenta-Bioelectroluminescenta.

Mandel, P. (1986). Energy emission analysis: new application of Kirlian photography for holistic medicine, Berlin, Synthesis Publishing.

Manolea, A. et al (2012). The subliminal influence of the form’s quantics. BDI:Science Direct Alert: Procedia- Social and Behavioral Sciences.BDI:Scopus ELSEVIERVol. 33, 2012, Edited by Mihai Anitei, Mihaela Chraif and Cristian Vasile.

Manolea, A., Ciolacu, M. V., Vlasceanu, S. (2011). Transduction of emotional potentials into thermic, electric and elecromagnetic potentials în the context normal state versus relaxed state. BDI:ScienceDirect Alert: Procedia – Social and Behavioral Sciences. BDI:Scopus ELSEVIER Vol. 33, 2012 Edited by Mihai Aniței, Mihaela Chraif and Cristian Vasile. Martie, 2012, Vol. 33, 161, pp 791-795.

Manolea, A. (2010). Evolution, recovery, preservation and enhonencement of human performance of a charistmatic leader, în Social research and policy conference, Oradea, May 28-29, University of Oradea, Faculty of Social Humanistic Studies,Publ. By University of Oradea Publishing House.

Manolea, D.E., Manolea, A. (1996). Energetica subtilă a ființei umane. Editura Aldomar Extr. București.

Manolea, D.E., Manolea, A. (1998), Feeling, Editura Aldomar Extrasenzorial, București.

Mânzat, I. Brazdău O. (2003). Conștiința multidimensională-o perspectivă psihoenergetică, Editura Psyche, București.

Mânzat, I. (1996). Experimentul mental din perspectivă psihologică, în: Botez, A. (coord.), Filosofia mentalului. Intenționalitate și experiment, Editura Științifică, București.

Mânzat, I. Mânzat, M. T. (2010). Spiritualizare prin Psihologie sinergetica în Jurnalul de Psihologie Transpersonală nr. 14/, p. 16.

Mânzat, l. (coord.), (2000). Psihologia Sinelui, Editura Eminescu, București.

Maslow, A. (1969). A Holistic Approach to Creativity. În Taylor. C. W. (Ed.), A Climate for Creativity: Reports of the Seventh National Research Conference on Creativity, University of Utah.

Maturana, H.R., Varela, F.J. (1980). Autopoiesis and Cognition: The Realization of the Living. Boston Studies în the Philosophy of Science, Vol. 42.

McTaggart, L., (2009). Câmpul. Căutarea forței secrete a Universului, Ed. Adevăr Divin, Brașov.

Miclea, M. (1994). Psihologie Cognitivă. Ed. Gloria. Cluj-Napoca.

Miller, G.A. (1956). The magical number seven, plus or minus two: Some limits on our capacity for processing information. Psychological Review, 63, 81-97.

Mohîrță, I. (2011). Psihologia sonoluminică. Un proiect de psihologie cuantică. Ars Docendi, București.

Mueller, G. (2000). Electroluminescence II, Academic Press, New York.

Murgulescu, G, V. E. Sahini (1978). Introducere în chimia fizică, vol. II, EdituraAcademiei, București.

Murray, H. A. (1938). Explorations în Personality. New York: Oxford University Press.

Olinescu, R. Greabu, M. (1987). Chemiluminescența și bioluminescența, EdituraȘtiințifică și Enciclopedică, București.

Opre, A. (coordonator), (2002). Noi tendințe în psihologia personalității-modele teoretice. Editura ASCR, Cluj- Napoca.

Oschman J.L. (2000). Energy Medicine: The Scientific Basis. London:Churchill Livingstone.

Pascual-Leone A, Amedi A, Fregni F, Merabet L. (2005). The plastic human brain cortex, Ann Rev Neurosci 28: 377-401

Pătruț. A. (1991). De la normal la paranormal, vol.I, Ed. Sincron, Cluj Napoca.

Peterson, L.R., & Peterson, M.J. (1959). Short-term retention of individual verbal items. Journal of Experimental Psychology, 58, 193-198.

Plenum; Becker R.O., Selden G. (1985). The Body Electric. New York: Quill.

Popp, F.A., Chang, J.J. et al. (2002). Evidence of non-classical (squeezed) light în biological systems. Physics Letters A, 293, 98-102.

Pribram, K. (1991). Brain and perception: holonomy and structure în figural processing. Hillsdale, N. J.: Lawrence Erlbaum Associates.

Rășcanu, R. (2000). Introducere în psihologie aplicată , Editura "Ars Docendi", București.

Rășcanu, R. (2001). Psihologie și comunicare, Editura Universității din București, București.

Rășcanu, R. (2004). Introducere în Psihodiagnoza clinică, Partea I, Editura Universității din București, București.

Rogers, Carl, (2008). A deveni o persoană, Editura Trei, București.

Schacter, D. L., & McGlynn, S. M. (1987). Implicit memory: Effects of elaboration depend on unitization. Manuscript submitted for publication.

Schneider, K. (1959). Clinical Psychopathology. New York: Grune and Stratton.

Schrödinger, E. (1944). What is Life? În Cambridge University Press.

Schwartz, J.M., Stapp, H.P. and Beauregard, M., (2005). Quantum physics în neuroscience and psychology: a neurophysical model of mind–brain interaction, Phil. Trans. R. Soc. B 360.

Schwinger, J. (1952). On Angular Momentum, în Harvard University, Nuclear Development Associates, Inc. Sheldon, W. H. (1940). The Varieties of Human Physique (An Introduction to Constitutional Psychology). Harper & Brothers.

Sheldrake, R. (1981). A New Science of Life. Los Angeles, J. P. Tarcher, Inc.

Singer & Salovey, (1988), The Implications of Arousal Effects for the Study of Affect and Memory în http://pmc.psych.northwestern.edu/revelle/publications/rl91/rev_loft.

Sperling, G. (1960). The information available în brief visual presentation. Psychological Monographs: General and Applied, 74(11, Whole No, 498). Pp. 1-29.

Szent-Gyorgyi, A. (1968). Biolectronics, Academic Press, New York.

Tart, Charles (coord.), (1972). Altered States of Consciousness, Anchor Books, (I ed. 1969).

Thomson, D. M., & Tulving, E. (1970). Associative encoding and retrieval: Weak and strong cues. Journal of Experimental Psychology, 86(2), 255-262.

Tiller, W., Dibble Jr. W., Fandel J.G. (2005). Some Science Adventures with Real Magic. Pavior Publishing, USA. http://www.bion.și/Nove_strani/Biopolje_teorija/Biopolje_E.htm.

Tiller, W., Dibble W.E., Kohane M.J. (2001). Conscious Acts of Creation: The Emergence of a New Physics.

Pavior Publishing, USA

Timm, H. W. (1991). Effect of Posthypnotic Suggestions on the Accuracy of Preemployment Polygraph Testing, în Journal of Forensic Sciences, JFSCA, Vol. 36, No. 5, Sept.1991, pp. 1521-1535.

Tomonaga, S. (1997). The Story of Spin în University of Chicago Press.

Tulving, E. (1972). Episodic and semantic memory. În E. Tulving and W. Donaldson (Eds.), Organization of Memory (pp. 381-402). New York: Academic Press.

Wisneski, L., Anderson, L. (2005). The Scientific Basis of Integrative Medicine, CRC Press.

Zhang, C.L. (2003). Electromagnetic body versus chemical body. Network, 81: 7-10. http://www.bion.și/Nove_strani/Biopolje_teorija/Biopolje_E.htm.

Zlate, M. (1999). Eul și personalitatea, Ed. Trei, București.

Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie, Ed. a 3-a, Editura Polirom, Iași.