În același timp ne oferă posibilitatea de a evidenția factorii de risc cu care se confruntă omenirea odată cu construirea turbinelor eoliene. [304535]

REZUMAT

Scopul acestei lucrări este de-a evidenția orientabilitatea confecționării a [anonimizat], [anonimizat]. Totodată lucrarea dată prezintă o analiză profundă asupra soluțiilor tehnice și al componentelor turbinelor eoliene.

[anonimizat], legi ale naturii și programe de calcul complicate pentru a beneficia cunoștințele despre un tip de energie regenerabilă. Totodată sunt prezentate cerințe minime de racordare la sistemul electroenergetic a turbinelor eoliene.

Această lucrare ne permite de-a [anonimizat] a procesului de fabricare cît și a analizei materialelor.

În același timp ne oferă posibilitatea de a evidenția factorii de risc cu care se confruntă omenirea odată cu construirea turbinelor eoliene.

[anonimizat], economic difficulties. [anonimizat] a profound analysis of the technical solutions and components of the wind turbines.

[anonimizat], and complicated computing programs have been used to gain insight into a type of renewable energy. [anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat].

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………..8

1. GENERALITĂȚI………………………………………………………………………………………………………….10

1.1. Aspecte generale………………………………………………………………………………………………………..10

1.2. Scurt istoric……………………………………………………………………………………………………………….11

1.3. Aspecte esențiale………………………………………………………………………………………………………..13

1.4. Studiul actual al utilizarii SRE in RM…………………………………………………………………………..15

1.4.1. Potențialul principalelor tipuri de SRE……………………………………………………………………….15

1.5. Utilizarea surselor regenerabile de energie. …………………………………………………………………16

2. ANALIZA SOLUȚIILOR TEHNICE A TURBINELOR EOLIENE…………………………18

2.1. Aspectele privind amplasarea turbinelor în parcurile eolien……………………………………………..18

2.2. Elementele componente ale turbinei……………………………………………………………………………..21
2.2.1. Părțile de comstrucție……………………………………………………………………………………………….21
2.2.2. Părțile mecanice………………………………………………………………………………………………………28
2.2.3. Părțile electrice………………………………………………………………………………………………………..36
2.2.4. Instalații de cutremure de pămînt……………………………………………………………………………….39
2.3. Controlul puterii furnizate……………………………………………………………………………………………40

3. FABRICAREA COMPONENTELOR TURBINELOR EOLIENE…………………………………..45

3.1. Procesul de fabricare a construcției turbinei eoliene………………………………………………………..45
3.1.1. Analiza materialelor…………………………………………………………………………………………………47

3.2. Analiza parților de comandă, control, supravegherea a funcționării…………………………………..50
3.3. Producătorii al turbinelor eoliene………………………………………………………………………………….52
3.3.1. Specificul fiecărui producător……………………………………………………………………………………53

4. COMPARAREA TEHNICO-ECONOMICĂ A SOLUTIILOR………………………………………..60

4.1. Cheltuieli cu investiția și cheltuiele operaționale…………………………………………………………….60

4.2. Cheltuiele totale pe durata de studiu și cheltuielele anuale de calcul………………………………….62

4.2.1. Calculul venitului net și venitului brut………………………………………………………………………..65

4.3. Rata de rentabilitate, durata de recuperare și prețul de cost al energiei………………………………66

4.3.1. Rata internă de rentabilitate a proiectului……………………………………………………………………66

4.3.2. Durata de recuperare a investiției……………………………………………………………………………….68

4.3.3. Prețul de cost al energiei electrice produsă de sursa eoliană ………..69

5. SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE…………………………………………………….70

5.1. Generalitați……………………………………………………………………………………..70

5.2. Analiza factorilor de risc ………………………………………………………………………………………………71

5.3. Protecția muncii În instalație……………………………………………………………………73

5.4. Securitatea tehnică. Electrosecuritatea la instalațiile eoliene………………………………………………75

5.5. Securitate antiincendiară la instalații eoliene……………………………………………………………………77

5.6. Protecția mediului ambiant…………………………………………………………………………………………….80

CONCLUZII.. ………86

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………..…88

Introducere

În acest secol omenireа se confruntă cu cîteva probleme majore cum sunt cele ale energiei, apei si alimentației, rezolvarea corectă a lor fiind esența preocupărilor pentru o dezvoltare durabilă.

Energiile regenerabile trebuie să pornească de la problemele schimbărilor climatice și disponibilității resurselor, în condițiile unei importante cresteri demografice și a necesității de a permite accesul la energie a miliarde de persoane care în prezent sunt privați de acesta.

Studiile oamenilor de știință au devenit în ultimii ani din ce în ce mai unanime în a aprecia că o creștere puternică a emisiilor mondiale de gaze cu efect de seră va conduce la o încălzire globală a atmosferei terestre de 2-, pînă la sfîrșitul acestui secol, cu efecte dezastroase.

Schimbul natural dintre atmosferă, biosferă și oceane pot fi absorbite circa 11 miliarde de tone de CO2 ceea ce reprezintă circa jumătate din emisiile actuale ale omenirii. Aceasta a condus la o creștere permanentă a concentrației de CO2 din atmosfera de la 280 de ppm înainte de dezvoltarea industriala la 360 ppm în prezent.

Utilizarea surselor de energie regenerabile SER au avantajul perenității lor și a impactului neglijabil asupra mediului ambiant, ele ne emitînd gaze cu efect de seră. Chiar dacă prin ardere biomasa elimină o cantitate de CO2, această cantitatea este absorbită de aceasta pe durata creșterii sale, bilanțul fiind nul. În același timp aceste tehnologii nu produc deșeuri periculoase, iar demontarea lor la sfârsitul vietii , spre deosebire de instalatiile nucleare, este relativ simplă.

Impactul instalațiilor eoliene asupra peisajului, riscul de contaminare a solului și al scăpărilor de metan la gazeficare, perturbarea echilibrului ecologic de către micro hidrocentrale sunt cîteva dintre acestea. Cele mai discutate inconveniente sunt însă cele legate de suprafata de teren necesară și de intermitența și disponibilitatea lor.

Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi, și turbine noi de vânt se construiesc în toată lumea, energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creștere în ultimii ani. Majoritatea turbinelor produc energie peste 25% din timp, acest procent crescând iarna, când vânturile sunt mai puternice.
Se crede că potențialul tehnic mondiаl al energiei eoliene poate să asigure de cinci ori mai multă energie decât este consumată acum. Acest nivel de exploatare ar necesita 12,7% din suprafață Pământul (excluzând oceanele) să fie acoperite de parcuri de turbine, presupunând că terenul ar fi acoperit cu 6 turbine mari de vânt pe kilometru pătrat. Aceste cifre nu iau în considerare îmbunătățirea randamentului turbinelor și a soluțiilor tehnice utilizate.

Utilizarea SER se adresează nu numai producerii de energie, dar prin modul particular de generare reformulează și modelul de dezvoltare, prin descentralizarea surselor. Energia eoliană în special este printre formele de energie regenerabilă care se pretează aplicatiilor la scara redusă.

Principalul avantaj al energiei eoliene este emisia zero de substanțe poluante și gaze cu efect de seră, datorită faptului că nu se ard combustibili. Un alt avantaj al energiei eoliene este acela că nu se produc deșeuri. Producerea de energie eoliană nu implică producerea nici a unui fel de deșeuri.

Energia regenerabilă și eficiența energetică sunt printre principalele obiective ale Strategiei energetice a RM până în 2030 care vor contribui atât la securitatea aprovizionării cu energie, cât și la durabilitatea mediului înconjurător și la combaterea schimbărilor climaterice, obiective comune cu cele urmărite de Comunitatea Energetică Europeană, la care RM este parte.

Pentru asigurarea cadrului legislativ și normativ în domeniul eficienței energetice și surselor regenerabile de energie de la începutul anului 2015 a continuat procesul de elaborare și promovare actelor normative în domeniu. În acest sens, s-au întreprins măsuri aferente promovării proiectului de lege privind promovarea energiei din surse regenerabile; elaborarea proiectelor a 11 regulamente privind cerințele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic; elaborarea proiectului hotărîrii Guvernului cu privire la certificarea instalațiilor SER de capacitate mică, etc.

1. GENERALITĂȚI.

1.1. Aspecte generale.

Energiа este resursă indispensаbilă oricărei аctivități umane. Accesul la resursele energetice implică o serie de costuri financiare, umane, materiale, de mediu. Sursele energetice primare pot fi, la o primă analiză din punctul nostru de vedere, catalogate astfel:

Surse energetice primare, clasice, relativ ieftine, dar epuizabile în timp.

Surse energetice neconvenționale, costisitoare încă, dar regenerabile.

Energia nucleară este o formă specială de energie primară care este relativ ieftină, practic inepuizabilă, care necesită costuri investiționale mari, dar care implică responsabilități majore în domeniile protecției mediului, politic, militar, și nu în ultima instanță, etic.

Problema energiei în Uniunea Europeană este abordată în contextul larg al principiilor dezvoltării durabile. Integrarea durabilității în politicile europene presupune:

Concilierea între condițiile creșterii economice și exigențele sociale și de mediu;

Integrarea graduală a considerentelor sociale și de mediu în deciziile și componentele de producție și de consum;

Asigurarea coerenței ansamblului politicilor economice prin definirea strategiilor și coordonarea acțiunilor la nivel comunitar;

Dezvoltarea unor structuri de cooperare la nivel internațional;

Aplicarea principiului eficacității asupra procedurilor de integrare a dimensiunii mediu în politicile economice și sociale;

Instituirea unui sistem de indicatori de evaluare a eficacității instrumentelor de integrare a politicilor economice, sociale și de mediu;

Instituirea unui sistem de supraveghere multilaterală a reformelor structurale în domeniul dezvoltării durabile.

La nivelul politicilor sectoriale există o serie de coordonate:

Lupta împotriva sărăciei și a excluderii sociale;

Încetinirea tendinței de îmbătrînire a populației;

Limitarea schimbărilor climatice, energii și tehnologii curate;

Limitarea riscurilor pentru sănătatea publică;

Gestionarea responsabilă a resurselor;

Ameliorarea sistemelor de transport și pentru amenajarea teritoriului.

După cum rezultă din cele de mai sus, producerea energiei din surse regenerabile, printre care și energia eoliană, este abordată atît în cadrul politicilor generale cît și în cadrul celor sectoriale.

1.2. Scurt istoric.

Nu se insistă asupra clasicelor sau arhaicelor utilizări ale energiei eoliene precum transportul maritim(anul 5000 î.C.) sau celebrele mori de vînt (primele în Persia antică) sau sistemele de irigație care utilizau energia eoliană pentru pomparea apei.

Figura 1.1. Energiea eoliană clasică.

Prima abordare comercială, pe scară largă, a conversiei energiei. Această turbină poate fi considerată cea mai longevivăeoliene în energie electrică a fost cea de la Granpa's Knob din Vermont, U.S.A. din 1939. Turbina Smith Putnam avea o putere instalată de 1,25 MW și un rotor cu ax orizontal de diametru. Acest proiect a cumulat experiența și geniul unor proiectanți de top, precum Von Karman sau Den Hartog, funcționînd cu succes mult mai mult timp decît multe dintre agregatele multi-Mw ai anilor '80.

Figura 1.2. Turbina Smith Putnam.

Următorul jalon în dezvoltarea Turbinelor Eoliene (TE) a fost turbina Gedser [5], construită între1956 și 1957 de către pionierul danez al energiei eoliene Johannes Juul pentru compania de electricitate SEAS pe insula Gedser din sudul Danemarcei. Cu un rotor de diametru și o putere de 200 kw, această capacitate a funcționat din 1958 până în 1967, cu un factor de utilizare a puterii instalate de cca. 20%. Trebuie menționat faptul că finanțarea acestui proiect a fost asistată prin Planul Marshall.

La începuturile anilor 80, multe dintre problemele privind construcția rotorilor au fost cercetate. Astfel, rotorii din oțel au fost abandonați datorită greutății prea mari. Aluminiul a fost și el exclus dintre materialele posibil de utilizat, datorită comportării inadecvate în studiile de anduranță (fenomenul de oboseală a materialului este cel mai periculos). Perioada 1970- fost dominată de rotorii construiți din poliester armat cu fibră de sticlă.

Începînd cu anul 1980, o combinație de facilități investiționale și de taxe, la nivel statal și federal, a permis o semnificativă expansiune a utilizării energiei vîntului în California. În zone precum San Gorgonio, Tehachapi și Altamont Pass s-a remarcat o suprapopulare cu turbine eoliene proiectate ineficient, de randament scăzut.

Figura 1.3. Parcuri de turbine eoliene în California.

Scutirile de taxe și facilitățile investiționale din California au creat, însă, o majoră piață de export pentru europeni, mai ales pentru producătorii de turbine eoliene din Danemarca ce au avut astfel prilejul să-și testeze și să-și dezvolte noile tehnologii. Interferența tehnologiilor europene cu cele americane au produs o nouă generație de agregate eoliene, amplasate tot în California, mult mai bine proiectate, mult mai eficiente. Schimbînd și imaginea „șifonată” a vechilor tehnologii, noua generație de turbine californiene constituie baza pe care s-a construit industria modernă a vîntului.

Din 1990, creșterea utilizării energiei vîntului în California nu a mai fost susținută. În Europa, în schimb, se produce o explozie a pieței energiei eoliene, remarcabilă fiind rata de creștere a puterii instalate în Germania, de peste 200 MW anual. Piața spaniolă a cunoscut și ea o imensă expansiune, incluzînd și dezvoltarea „fermelor”, a noilor concepte și tehnologii.

Atît la nivel european cît și global, utilizarea energiei eoliene cunoaște o dezvoltare foarte rapidă. Dacă în 1992 puterea instalată era de 2,5 GW, în ajuns la aproape 40 GW, ceea ce reprezintă o rată de creștere anuală de cca. 30%.

1.3. Aspecte esențiale.

Evoluția dimensiunilor turbinelor eoliene este efectiv spectaculoasă: de la înălțimi de în anii 60, la înălțimi de în 2003. Diametrele rotorilor au evoluat și în funcție de puterea instalată, de la pentru 50 kW, la pentru 5.000 kW

Evident, această evoluție spectaculoasă a fost susținută și de apariția a noi concepte, tehnologii și materiale.

Evoluția puterilor instalate și a dimensiunilor agregatelor eoliene constituie o reflectarea eficienței abordării comerciale, graficele de mai jos fiind elocvente.

Figura 1.4. Creșterea puterei instalate începînd cu anii 1960.

Figura 1.5. Dependența diametrului turbinei în dependență de puterea instalată.

Ca o concluzie a acestei prime abordări, trebuie spus că funcționarea unui generator electric acționat de o turbină eoliană modernă trebuie să producă energie electrică de calitate, la frecvența necesară debitării în sistemul energetic la care este conectat. Fiecare turbină trebuie să funcționeze independent, controlată automat, ca o mini centrală electrică. Este de neconceput ca o turbină eoliană modernă să necesite multe activități de întreținere, tehnologiile IT reușind să asigure raportul optim cost-profit. Se pornește de la premiza că o turbină eoliană modernă trebuie să funcționeze continuu, automat, fără supraveghere umană, cu minimum de întreținere, timp de cel puțin 20 de ani.

Problema tehnică și conceptuală ce trebuie menționată și care este pe cale de a fi rezolvată este cea a reglării automate a vitezei de rotație a rotorului eolian și, implicit a reglării turației generatorului electric pentru a permite debitarea energiei produse în parametrul de frecvență al sistemului energetic. În acest moment, pentru turbinele eoliene cu ax orizontal, cele mai performante, există două sisteme de reglare a vitezei de rotație care pot prelua variațiile inevitabile ale vitezei și presiunii exercitate de fluctuațiile temporare ale vîntului și anume:

STALL – mărirea unghiului de incidență a palelor pînă la ruperea curentului și reducerea sau eliminarea forței portante, mergînd pînă la oprirea turbinei în cazuri de furtuni violente.

PITCH – micșorarea unghiului de incidență și reducerea forței portante (similară cu punerea în drapel a elicei), implicit a vitezei unghiulare de rotație, pînă la oprirea efectivă a rotorului.

Aceste sisteme presupun rotirea automată a palelor în jurul axei lor longitudinale și sunt completate de frînele mecanice care intră în funcțiune în cazuri extreme. Este evidentă necesitatea conectării cu variabilitatea extremă a sursei primare de energie, energia cinetică a vîntului. Interfața între variabilitatea sursei primare și constanta valorilor necesare utilizării comerciale a energiei secundare produse este acum preluată de sisteme informaționale, de senzori și de sisteme de comandă cu reacție cvasiinstantanee avînd ca suport tehnic microprocesoare de înaltă performanță care nu mai sunt nici o noutate.

Cu toate acestea, este imperios necesară menționarea riscurilor legate de valorificarea energiei eoliene, cuprinse în studiul întocmit de profesorul canadian Herbert Inhaber în 1979, studiu care, cu toate „cuceririle” tehnice, tehnologice sau științifice, își menține actualitatea. Acesta susține că, deși energia eoliană este practic nepoluantă, privind în totalitate procesul de la captarea propriu-zisă a vîntului, pînă la furnizarea energiei electrice, se constată că producerea materialelor din care urmează să se realizeze agregatele și construcțiile auxiliare, precum și execuția acestora, includ niște riscuri considerate mai mari decît cele incluse în producerea unei energii electrice echivalente pe cale nucleară.

Se afirmă cu certitudine că în acest studiu s-au pus bazele analizei impactului de mediu pe baza ciclului de viață al produselor. Pe de altă parte, utilizarea tehnologiilor avansate, care înglobează mult mai multe contribuții intelectuale decît materiale, care consumă foarte puține resurse naturale.

1.4. Stadiul actual al utilizării SRE în RM.

1.4.1. Potențialul principalelor tipuri de surse regenerabile de energie.

În RM principalele tipuri de SRE se consideră: solară, eoliană, biomasa și energia hidraulică. Pentru aceste surse s-a estimat potențialul tehnic disponibil (vezi tabelul 1). Potențialul tehnic total al principalelor tipuri de SRE constituie 2516 mii t.e.p./an ceia ce este de 1,5 ori mai mare decât consumul total brut de re surse energetice fosile în anul 2001.

Energia solară. Radiația solară medie globală incidentă pe o suprafață orizontală este de 1300 kWh/m2.an [3]. Pentru suprafața totală de 33,8 ∙103 km2 potențialul teoretic al energiei solare se estimează la 3,8∙109 t.e.p. și este cel mai mare potențial din toate tipurile de SRE. Potențialul tehnic al energiei solare a fost calculat în ipoteza folosirii a 0,1 % din teritoriul țării pentru captarea energiei solare. Randamentul conversiei energiei solare în energie termică a fost acceptat egal cu 45 %.

Energia eoliană. La înălțimea de 50 m deasupra solului densitatea de putere eoliană este de 250-300 W/m2 [3]. În scopuri energetice pot fi folosite doar terenurile amplasate pe coline și văi deschise. Aceste amplasamente au o suprafață de circa 10106 m2. Potențialul tehnic eolian s-a calculat, luându-se în considerație factorul Betz de conversie a energiei eoliene în energie mecanică, egal cu 0,593, și factorul de utilizare a puterii instalate a agregatelor electrice eoliene, egal cu 0,2.

Biomasa. Anual în agricultură se formează circa 2,5∙106 t de deșeuri agricole [3]. Potențialul tehnic s-a determinat în ipoteza utilizării a 25 % din cantitatea anuală a deșeurilor agricole. Agenția “Moldsilva” furnizează anual circa 350 mii m3 de lemne pentru foc. Volumul de biogaz s-a estimat în conformitate cu aceiași sursă, iar potențialul tehnic al biocombustibilului – în ipoteza cultivării rapiței pe o suprafață de .

Tabelul 1.1. Potențialul tehnic disponibil al principalelor tipuri de SRE în RM.

Continuarea tabelul 1.1.

Energia hidraulică. Potențialul teoretic hidroenergetic al RM se estimează la 3 ∙106 MWh/an, inclusiv al râurilor mari și mici și scurgerilor din lacurile de acumulare. Potențialul hidroenergetic ce poate fi utilizat din punct de vedere tehnic constituie 1,2 ∙106 MWh/an.

1.5. Utilizarea surselor regenerabile de energie.

Instalații solare pentru încălzirea apei. Începând cu anul 1993 în RM se produc instalații solare pentru încălzirea apei la întreprinderea “Incomaș” S.A. Pînă în prezent au fost implementate 140 instalații cu o suprafață totală de circa . Printre principalii consumatori de apă caldă solară se află 3 baze de odihnă, 3 instituții de învățământ, 7 întreprinderi.

Energia eoliană. În prezent în RM nu există nici o instalație eoliană modernă, sunt atestate doar câteva instalații electrice eoliene de mică putere proiectate și construite de mici întreprinzători (or. Ciadâr-Lunga, 1 kW; s. Zăbriceni județul Edineț, 2,5 kW).

Biomasa. În scopuri energetice se utilizează două tipuri de biomasă:

Lemne de foc, deșeuri lemnoase din agricultură și silvicultură, care de obicei se ard pentru a obține energie termică necesară încălzirii spațiilor locative și gătirii bucatelor;

Reziduurile provenite din sectorul zootehnic, industria prelucrătoare și gospodăria comunală a sectorului rezidențial, din care prin fermentarea anaerobă se obține biogaz și îngrășăminte organice.

În anul 1999 în c. Corjeuți, județul Edineț a fost implementată prima instalație experimentală pentru producerea brichetelor din deșeurile agricole: tulpini de floarea soarelui, porumb, paie, etc. Proiectul este administrat de firma “Agrobioenergia”. Productivitatea instalației este de 250 kg/h de brichete, costul unei tone de brichete, la producerea în masă, se estimează la 20 – 25 $ SUA.

Instalații pentru producerea biogazului. Fermentarea anaerobă a deșeurilor provenite din sectorul zootehnic, industria prelucrătoare și gospodăria comunală din sectorul locativ are următoarele efecte pozitive pentru societate:

Se evită poluarea atmosferei cu metan, care produce un puternic efect de seră;

Biogazul captat prezintă o sursă de energie regenerativă cu o putere calorică de circa 25 MJ/m3 (6000 kcal/m3);

Deșeurile obținute după fermentarea anaerobă sunt îngrășăminte organice excelente pentru fertilizarea solului.

Cu ajutorul financiar acordat de Olanda în anul 2002 (Netherlands Programme for Cooperation with Central and Eastern Europe) a fost construită prima instalație industrială pentru producerea biogazului la ferma de păsări din comuna Vadul – lui – Vodă, capacitatea fermentatorului fiind de . Biogazul captat este folosit ca combustibil pentru cogenerare – 87 kW putere electrică și 116 kW putere termică.

Energia hidraulică. Energia electrică se produce la două hidrocentrale: CHE Dubăsari cu o capacitate de 48 MW și CHE Costești cu o capacitate de 16 MW. În a. 2001 la CHE Costești s-a produs 73 mln. kWh energie electrică sau 5,7 % din producerea locală de energie electrică (partea dreaptă a Nistrului).

Au fost identificate și câteva micohidrocentale artizanale construite de individuali și agenți economici. Toate sunt amplasate pe scurgerile barajelor deja existente ale lacurilor de acumulare și au o putere totală instalată de 141 kW.

2. ANALIZA SOLUȚIILOR TEHNICE A TURBINELOR EOLIENE.

2.1. Aspectele privind amplasarea turbinelor în parcurile eolien.

Un sistem eolian necesită o proiectare riguroasă din punct de vedere tehnic. Caracteristicile acestuia se vor muta în funcție de particularitățile locului de amplasare și de scopul pentru care turbina eoliană va fi folosită.
Asadar, primordial este să se aleagă un loc în care să aibă un vînt cu prezenta constantă pe tot parcursul anului suficient de puternic pentru a asigura necesarul de energie. În funcție de puterea acestuia se stabilesc mărimea turbinei dar și a fundației în care va fi încadrați stîlpii de sustinere. Este foarte important ca, dupa ce a fost montat, sistemul să se situeze la o înalțime de cel puțin șase metri deasupra oricărui obstacol aflat pe o raza de minimum 100 de metri în jurul pilonului de sustinere. Fiecare model de turbină este proiectat să funcționeze între diferite valori ale puterii vîntului și de aceea se vor opri atunci cînd curenții de aer sunt prea slabi sau, din contra, mult prea puternici.

Conform celor precizate anterior locurile cele mai potrivite pentru amplasarea parcurilor eoliene sunt:

În zonele înalte unde vitezele văntului sunt mai mari de 4 m/s și zonele care beneficiază și de efectul de uplift;

În apropierea localitaților, astfel distanța față de consumatorul de energie este mai mică și pierderile cu transportul energiei electrice de la locul de producere la locul de consum sunt mai mici;

În zonele de coastă unde vîntul bate aproape continuu și se poate produce energie.

Modul de amplasare al acestor este dictat de distanțele dintre turbine cît și dintre turbinele și obictivele instersectate (căi ferate, drumuri, linii electrice aeriene, drumuri, clădiri înalte, copaci înalți ect.).

Conform reglamentărilor în vigoare distanța minimă dintre turbine eoliene sau față de un obstacol natural sau construcție este:

D=H+L+3 [m] (2.1);

Unde:
H – înălțimea turnului pe care se amplasează turbina (m) ;
L – lungimea palei rotorului turbinei (m) ;
3 – rezistentă distantă de rezervă de montaj.
Spre exeplu dacă avem o turbină cu următoare caracteristici dimensionale :

diametru palelor elicei – 90m;

înaltimea turnului – 80m;

Distanța minimă dintre turbine este de :

D=80+45+3=128 m

Fig. 2.1. Modul de determinare a amplasării turbinelor eoliene una față de alta și față de utilitățile existente în zone.

Principalele elemente ale turbinei care întra în calculele pentru determinarea distanțelor și a densitații amplasarii sunt:

fundația turnului;

diametrul cercului format pe sol de fundațiile ancoralor a turnului;

ancorele turnului;

înalțimea turnului;

înalțimea de amplasare a axului elocei;

înalțimea de amplasare a nacelei pentru multiplicatorul de turație dintre elice și generator;

dimensiunele generatorului electric;

raza descrisa de palele elicei;

aria descrisa în aer de paletele elicei.

Toate aceste mărimi au influență atît în plan orizontal cît și in planurile vertical și înclinate.
Motodologia de urmat pentru amplasarea turbinelor într-un parc eolian.

Se exemplifică practic pentru turbine care au dimensiuni de gabarit ca cele prezentate anterior. Pașii care trebuie urmăți pentru amplasarea turbinelor eoliene într-un teren dat sunt:

se fixează amplasamentul pentru prima turbină la distanta de 128m față de orice obstacol sau utilitate existentă în apropiere pe terenul stabilit;

la 128m de prima turbină, aleatoriu pe orice direcție se fixează amplasamentul celei de-a doua turbină;

oriunde pe cercumferința cercului cu rază de 128m care are centrul în amplasamentul celei de-a doua turbine se fixează locul celei de-a treia turbine, la distanța de orice obstacol existent la minim 128m;

se procedează similar pînă se amplasează toate turbinele și se ocupă terenul cu numărul maxim de turbine posibil de amplasat pe terenul dat.

Fig. 2.2. Metodologia de urmat pentru amplasarea turbinelor eoliene într-un parc eolian.

Criterii de alegere a amplasamentului unui parc eolian.
Pentru ca un parc eolian să poată fi instalat intr-o anumită zona, trebuie îndeplinite anumite criterii:

intensitatea vîntului pe durata unui an de zile să permită o productie constantă;

prezența în zona a drumurilor de acces;

prezența în zona a liniilor de transport de înalta tensiune din SEN pentru a permite recredarea la acestea a parcului eolian;

să nu existe restrictii legate de mediu;

terenul pe care se construiesc parcurile eolienele să suporte masa acestora;

să nu existe pericol de surpare sau prăbusire a terenului;

parcelele de teren să fie libere de sarcini.

Aprobările necesare pentru montarea turbinei eoliene .
Pentru a instala un sistem eolian pentru uz casnic va trebui de îndeplinit o serie de aprobări și avize. Unele sunt standard, altele specifice fiecărui caz în parte:

Licențele în domeniul energiei din surse regenerabile ce se eliberează în conformitate cu procedura stabilită în Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător și în legile speciale.

Actele necesare pentru inițierea și desfășurarea activității în domeniul energiei din surse regenerabile ce se eliberează de către autoritățile publice în baza unor reguli obiective, transparente, proporționale și nediscriminatorii.

Pentru facilitarea procedurilor de licențiere, de autorizare și de certificare, Agenția pentru Eficiență Energetică propune, după caz, organului central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii modificarea cadrului normativ respectiv.

De asemenea, se va obține un certificat de urbanism. În cazul în care se optează pentru o turbină mai puternică și mai mare, care necesită instalarea pe un stâlp mai înalt de 25 de metri, pe lângă aceste documente, este nevoie să se obțină și un aviz de la Autoritatea Aeronautică. Înainte de a construi o centrală eoliană .
Se vede dacă zona unde sunt are potențial pentru astfel de energie, care depinde de viteză vântului. Pentru acest lucru, se calculează viteza vântului, ca să se constateze dacă este cu adevărat economie. De asemenea, trebuie de luat în considerare dimensiunile casei și la ce se va folosi turbina eoliană. Pentru o casă normală, se va avea nevoie de o turbină cu o capacitate de 5 kilowați. O asemenea turbină are un diametru de cinci metri. Se poate varia între 2 și 10 kilowați. Dimensiune în mediu a unei turbine eoliene este de 80 de metri, de două ori cât un stâlp de telefon.

Cerințele tehnice a surse regenerabile:

Organul central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii definește cerințele tehnice pentru echipamentele și sistemele care produc energie din surse regenerabile pentru a beneficia de schemele de sprijin.

La elaborarea cerințelor tehnice se ține cont de standardele naționale, inclusiv etichete ecologice, etichete energetice și alte sisteme de referințe tehnice stabilite de organismele de standardizare.

2.2. Elementele componente ale turbinei.
2.2.1. Părțile de construcție.
O turbina eoliana simplă are în componență trei părți importante:

palele rotorului (ele capteaza energia vîntului și o transmit rotorului) ;

axa rotorului (face legătura dintre rotor și generator) ;

generatorul (dispozitiv simplu care folosește proprietățile inducției electromagnetice pentru a produce curent electric).

Figura 2.4.

Totuși, majoritatea turbinelor eoliene sunt însa mai complexe. În cadrul acestora se găsesc urmatoarele componente:

Turnul metalic

Turnul metalic sau pilonul are rolul de a susține turbina eoliană și de a permite accesul în vederea exploatării și executării operațiilor de întreținere, respectiv reparații. De asemenea, este cel care asigura strucura de sustinere și rezistența a asamblului superior. Are un rol deosebit de important deoarece trebuie să reziste vînturilor extrem de puternice.

Figura 2.5. Turbina metalica

În interiorul pilonilor sunt montate atât rețeaua de distribuție a energiei electrice produse de turbina eoliană, cât și scările de acces spre nacelă.

Fundația

Un rol la fel de important îl are și fundația turbinei eoliene. Aceasta asigură rezistența mecanica a generatorului eolian. Sistemul de ancoraj trebuie să dispună de un set de cuzineți din beton adaptați fiecarui tip de turbina în parte.
Figura 2.6. Fundația turbinei eoliene

Nacela

Nacela are rolul de a proteja componentele turbinei eoliene. Este carcasa în care se montează arborele principal, multiplicatorul de turație, dispozitivul de frânare, arborele de turație ridicată, generatorul electric, sistemul de răcire al generatorului electric și sistemul de pivotare.

Figura 2.7. Nacele.

Nacela – Este carcasa care ține:

cutie de viteze – crește viteza de rotație dintre rotor și generator;

generator – generează energia electrică;

mecanism de ajustare a poziției – turbinele cu axa orizontala au nevoie de a fi aliniate cu direcția vîntului, din acest motiv au nevoie de un mecanism automat de ajustare a poziției. Acest mecanism este în general alcătuit din motoare electrice care rotesc întregul rotor spre stanga sau spre dreapta.

senzori și controalare electronice – sisteme de control ale mecanismului de ajustare a poziției, senzori de viteză, sisteme de siguranță și de monotorizare;

frîna mecanică – în momentele cînd vîntul are viteza foarte mare, se poate defecta generatorul sau energia produsa poate supraîncarca echipamentele, din acest motiv se folosește un sistem de frînare, pentru mentinerea rotorului la viteza sigură. Frîna mai este folosită și în cazul defectării unui echipament;

turn – cu ajutorul unui turn, componentele turbinei sunt poziționate la o înalțime optimă pentru viteza vîntului. Spațiul ocupat este mic în acest caz, majoritatea componentelor fiind asezate deasupra turnului.

Palele turbinei eoliene

Palele reprezintă unele dintre cele mai importante componente ale turbinelor eoliene și împreună cu butucul alcătuiesc rotorul turbinei. Cel mai adesea, paletele sunt realizate cu aceleași tehnologii utilizate și în industria aeronautică, din materiale compozite, care să asigure simultan rezistență mecanică, flexibilitate, elasticitate și greutate redusă. Uneori se utilizează la construcția paletelor și materiale metalice sau chiar lemnul.

Figura 2.8.

Ele au o formă esențială pentru a asigura forța de rotație necesară. Acest design este propriu fiecărui tip de generator electric. Diametrul sau numărul palelor unei turbine eoliene diferă în funcție de puterea dorită. Sistemul cu trei pale este cel mai utilizat, deoarece asigură limitarea vibrațiilor, a zgomotului și a oboselii rotorului, față de sistemele cu o pală sau două. Coeficientul de putere este cu 10 % mai mare pentru sistemul bi-pal față de cel mono-pal, iar creșterea este de 3% între sistemul cu trei pale față de două pale.

Rotorul

Butucul rotorului are rolul de a permite montarea paletelor turbinei și este montat pe arborele principal al turbinei eoliene. Acesta este prevăzut cu un sistem pasiv (aerodinamic) , activ (hidraulic) sau mixt (active stall) care permite orientarea palelor pentru controlul vitezei de rotație a turbinei eoliene (priza de vânt) .

Figura 2.9.

• Controlul activ, prin motoare hidraulice.
Acest sistem asigură modificarea unghiului de incidență a palelor pentru a valorifica la maximum vântul instantaneu și pentru a limita puterea în cazul în care vântul depășește viteza nominală. În general, sistemul rotește palele în jurul propriilor axe (mișcare de pivotare), cu câteva grade, în funcție de viteza vântului, astfel încât palele să fie poziționate în permanență sub un unghi optim în raport cu viteza vântului, astfel încât să se obțină în orice moment puterea maximă. Sistemul permite limitarea puterii în cazul unui vânt puternic.

• Controlul aerodinamic pasiv
Palele eolienei sunt fixe în raport cu butucul turbinei. Ele sunt concepute special pentru a permite deblocarea în cazul unui vânt puternic. Deblocarea este progresivă, până când vântul atinge viteza critică. Acest tip de control este utilizat de cea mai mare parte a eolienelor, deoarece are avantajul că nu necesită piese mobile și sisteme de comandă în rotorul turbinei.

Figura 2.1.1.

• Controlul mixt (active stall)
Acest tip de control, vizează utilizarea avantajelor controlului pasiv și al celui activ, pentru a controla mai precis conversia în energie electrică. Acest sistem este numit control activ cu deblocare aerodinamică, sau "active stall". El este utilizat pentru eolienele de foarte mare putere.

Generatorul

Generatorul electric asigură producerea energiei electrice. Generatorul poate fi de curent continuu sau de curent alternativ. Totuși, datorită prețului și randamentului, se utilizează, aproape în totalitate, generatoare de curent alternativ.

Invertorul

Un invertor solar sau invertor eolian este un echipament electronic, de putere, capabil sa transforme curentul electric continuu produs de panouri fotovoltaice in curent electric alternativ, monofazar sau trifazat.

Figura 2.1.2.

Bateriile de stocare

Majoritatea turbinelor produc energie peste 25 % din timp. Pe timpul iernii, cînd vînturile sunt mai puternice, acest procent crește simțitor. Pentru a ne permite utilizarea permanenta a electricitatii de la turbinele eoliene trebuie folosit un acumulator ce ne va permite numeroase cicluri de încarcare-descarcare. Acumulatorii eolieni sunt construiți din materiale de înalta densitate care le ofera o durată de viata foarte mare. Bateriile ne vor ajuta sa folosim energia stocată și în zilele in care turbina nu va produce energie din cauza lipsei vantului.

Figura 2.1.3.

Stația de distribuție

Energia electrică produsă de turbina este transmisă spre pămînt prin cabluri electrice. Mai apoi aceasta ajunge într-o stație de distribuție conectată la rețeaua natională de transport. De aici, energia electrică ajunge la consumatorii finali (publici, industriali și în casele oamenilor). În cazul sistemelor independente sunt încărcate direct bateriile care alimentează consumatorii.

Anemometrul

Anemometrul este un dispozitiv folosit pentru măsurarea vitezei vîntului. Acest aparat este montat pe nacela și comanda pornirea turbinei eoliene cînd viteza vîntului depăseste 3…4m/s, respectiv oprirea turbinei eoliene cînd viteza vîntului depăseste 25m/s.

Alte componente ale turbinei eoliene

Pe langă componentele prezentate, într-o turbina eoliana se întalnesc:

Arborele principal al turbinelor eoliene

Acesta are turatie redusa și transmite mișcarea de rotație, de la butucul turbinei la multiplicatorul de turatie cu roți dințate. În funcție de tipul turbinei eoliene, turația arborelui principal poate să varieze între 20…400 rot/min.

Multiplicatorul de turație cu roți dințate

Acesta are rolul de a mari turația de la valoarea redusă a arborelui principal, la valoarea ridicată de care are nevoie generatorul de curent electric.

Dispozitivul de frînare

Dispozitiv de sigurantă care se montează pe arborele de turație ridicată, între multiplicatorul de turație și generatorul electric. Viteza de rotație a turbinei este menținută constantă prin reglarea unghiului de înclinare a paletelor în funcție de viteza vîntului și nu prin frînarea arborelui secundar al turbinei. Dispozitivul de frînare (cel mai adesea hidraulic, iar uneori mecanic) este utilizat numai în cazul în care mecanismul de reglare a unghiului de înclinare a paletelor nu funcționeaza corect, sau pentru frînarea completă a turbinei în cazul în care se efectueaza operații de întreținere sau reparații.

Girueta

Este montată pe nacela și are rolul de a se orienta în permanență după direcția vîntului. La schimbarea direcției vîntului, girueta comandă automat întrarea în funcțiune a sistemului de pivotare al turbinei. În cazul turbinelor de dimensiuni reduse, nacela este rotita automat dupa directia vîntului cu ajutorul giruetei, fara a fi necesara prezenta unui sistem suplimentar de pivotare.

Controler-ul

Este calculatorul principal al unei turbine eoliene, care cel putin în cazul turbinelor de puteri mari, este integrat într-o retea de calculatoare, care controlează buna funcționare a tuturor componentelor. De regula controler-ul este amplasat în nacela, iar alte calculatoare pot fi amplasate inclusiv la baza pilonilor.

Figura 2.1.4.

2.2.2. Părțile mecanice.
Componentele mecanice tehnologice sunt:

Turbine compusă din elice și ax cu suporți pentru legare;

Multiplicator de turație;

Dispozitivul de deconectare a turbinei de la generatorul electric;

Dispozitivul de rotire a ansamblului turbină-generator;

Generatorul electric.

Fig. 2.1.5. Componentele turbinei.
1. palele 2. butuc 3. mecanism hidraulic 4. capac ax 5. ax 6. sistem controler 7. control activ 8. arbore principal 9. amortizoare 10. cutie viteza 11. mecanism franare 12. cadru sprijin nacela 13. sistem transmitere 14. alimentare generator 15. transformator 16. anemometru 17. sistem comanda 18. capac nacela 19. unitatea hidraulica

Palele reprezintă unele dintre componentele cele mai importante ale turbinei. Ele practic sunt cele care capteaza energia eoliană și sunt realizate din materiale performante, utilizînd de cele mai multe ori aceleasi tehnologii și materiale ca și în industria aeronautică, respectiv amestec de fibră de sticlă și materiale compozite. Ele au rolul de a capta energia vîntului și de a o transfera rotorului turbinei. Profilul lor este rodul unor studii aerodinamice complexe, de el depinzînd randamentul turbinei.

Astfel:

– Diametrul palelor (sau suprafața acoperită de acestea) este în funcție de puterea dorită.

– Lătimea palelor determină cuplul de pornire, care va fi cu atît mai mare cu cat palele sunt mai late.

– Profilul depinde de cuplul dorit în funcționare.

Fig.2.1.6. Pala.

Numărul de pale depinde de eoliană. În prezent, sistemul cu trei pale este cel mai utilizat, deoarece asigură limitarea vibratiilor, a zgomotului si a oboselii rotorului, față de sistemele mono-pală sau bi-pală. Coeficientul de putere este cu 10 % mai mare pentru sistemul bi-pală față de cel mono-pală, iar creșterea este de 3% între sistemul cu trei pale față de doua pale. În plus, este un compromis bun între cost și viteza de rotatie a captorului eolian și avantaje din punct de vedere estetic pentru sistemul cu trei pale, față de cel cu două pale.

Arborele primar: este arborele rotorului turbinei eoliene. Se mai numeste arborele lent, deoarece el se roteste cu viteze de ordinul a 20 – 40 rot/min. Prin intermediul multiplicatorului, el transmite miscarea, arborelui secundar.

Multiplicatorul mecanic de viteza permite transformarea puterii mecanice, caracterizata de cuplu mare și viteza mică specifică turbinei eoliene, în putere de viteza mai ridicată, dar cuplu mai mic. Aceasta deoarece viteza turbinei eoliene este prea mică, iar cuplul prea mare, pentru a fi aplicate direct generatorului. Multiplicatorul asigura conexiunea între arborele primar (al turbinei eoliene) și arborele secundar (al generatorului).
Există mai multe tipuri de multiplicatoare, cum ar fi:

Multiplicatorul cu una sau mai multe trepte de roți dințate, care permite transformarea mișcării mecanice de la 19-30 rot/min la 1500 rot/min. Axele de rotație ale rotilor dințate sunt fixe în raport cu carcasa.

Multiplicatorul cu sistem planetar, care permite obtinerea unor rapoarte de transmisie mari, într-un volum mic. În cazul acestora, axele rotilor numite sateliți nu sunt fixe față de carcasa, ci se rotesc față de celelalte roți. Există și posibilitatea antrenării directe a generatorului, fară utilizarea unui multiplicator.

Sistemul de răcire

Sunt prevăzute sisteme de răcire, atît pentru multiplicatorul de viteza ce transmite eforturile mecanice între cei doi arbori, cît și pentru generator. Ele sunt constituite din radiatoare de apa sau ulei și ventilatoare. Răcirea cu ulei este utilizata pentru multiplicatoare.

Arborele generatorului sau arborele secundar antrenează generatorul electric, sincron sau asincron, ce are una sau doua perechi de poli. El este echipat cu o frîna mecanică cu disc (dispozitiv de securitate), care limitează viteza de rotatie în cazul unui vînt violent. Pot exista și alte dispozitive de securitate.

Sistemul de orientare a nacelei este constituit dintr-o coroana dințata (cremaliera) echipata cu un motor. El asigura orientare eolienei si "blocarea" acesteia pe axa vîntului, cu ajutorul unei frîne. Sistemul electronic de control a funcționarii generale a eolienei și a mecanismului de orientare. El asigura pornirea eolienei, reglarea inclinarii palelor, frînarea, ca și orientarea nacelei în raport cu vîntul.

Generatorul electric asigura producerea energiei electrice. Puterea poate atinge 6MW pentru cele mai mari eoliene.Generatorul poate fi de curent continuu sau de curent alternativ. Datorită prețului și randamentului, se utilizează, aproape în totalitate, generatoare de curent alternativ.

Generatoarele de curent alternativ pot fi sincrone sau asincrone, funcționînd la viteza fixa sau variabila.

Generatorul sincron: generatorul sincron sau mașina sincrona (MS) se poate utiliza în cazul antrenării directe, respectiv legătura mecanică dintre arborele turbinei eoliene și cel al generatorului se realizează direct, fără utilizarea unui multiplicator. În consecința, generatorul este conectat la rețea prin intermediul unui convertor static. Dacă generatorul este cu magneti permanenți, el poate funcționa în mod autonom, neavînd nevoie de excitație.

Excitație electrica. Bobinele circuitului de excitație (situate pe rotor) sunt alimentate în curent continuu, prin intermediul unui sistem de perii și inele colectoare fixate pe arborele generatorului. Alimentarea se poate face prin intermediul unui redresor, ce transformă energia de curent alternativ a rețelei, în curent continuu. Există însă mai multe metode de realizare a excitatiei. Generatoarele sincrone cu excitație electrică sunt cele mai utilizate în prezent.

Cu magneti permanenți (MSMP). Sursa cîmpului de excitație o constituie magneții permanenți situați pe rotor, fiind astfel independența de rețea. Acest tip de mașina are tendința de a fi din ce în ce mai utilizată de către constructorii de eoliene, deoarece ea funcționează autonom, iar construcția în ansamblu, este mai simplă.

Mașina asincrona (MAS) este frecvent utilizată, deoarece ea poate suporta usoare variații de viteză, ceea ce constituie un avantaj major pentru aplicațiile eoliene, în cazul cărora viteza vîntului poate evolua rapid. Acestea determină solicitări mecanice importante, care sunt mai reduse în cazul utilizarii unui generator asincron, decît în cazul generatorului sincron, care functionează în mod normal, la viteza fixă. Mașina asincronă este însa puțin utilizată pentru eoliene izolate, deoarece necesită baterii de condensatoare care sa asigure energia reactivă necesară magnetizării.

Cu rotor bobinat – Înfașurările rotorice, conectate în stea, sunt legate la un sistem de inele și perii ce asigură accesul la înfășurări, pentru conectarea unui convertor static în cazul comenzii prin rotor (mașina asincrona dublu alimentata – MADA).

Fig. 2.1.7. Rotor bobinat.

În scurt-circuit – Rotorul este construit din bare ce sunt scurtcircuitate la capete prin intermediul unor inele. Înfășurările rotorice nu sunt accesibile.

Dispozitivele de măsurare a vîntului sunt de două tipuri: o giruetă pentru evaluarea direcției și un anemometru pentru măsurarea vitezei. Informațiile sunt transmise sistemului numeric de comandă, care realizează reglajele în mod automat.

Girueta este montată pe nacela și are rolul de a se orienta în permanentă după directia vîntului și de a da comandă sistemului de pivotare al turbinei în funcție de direcția vîntului.

Fig. 2.1.8.

Anemometrul este un dispozitiv de măsurare a vitezei vîntului. Prin monitorizarea vitezei vîntului el comandă pornirea turbinei cînd viteza vîntului depașește o anumita valoare, funcție de tipul turbinei, și oprirea ei cînd este depășita o anumita viteză pentru care turbina ar reprezenta pericol în funcționare.

Pilonul

Fig.2.1.9.

Are rolul de a sustine turbina eoliană și de a permite accesul în vederea relizării operațiilor de mentenanță și exploatare pe perioada funcționării turbinei.

În interiorul pilonului sunt montate rețelele de distribuție ale turbinei eoliene și scările de acces spre nacela. Turbinele de vînt moderne devin pe zi ce trece mai înalte. Exista motive intemeiate pentru a justifica aceasta tendintă: vîntul bate mult mai tare și constant la înatimi mai mari. Datorita turbulentelor rezultate de la obstacolele de pe pămînt calitatea vîntului se îmbunătațeste odata cu cresterea înalțimii.

Evoluția în timp a dimensiunii rotorului și a înalțimii pilonului

Instalațiile prezintă rețele de alimentare care satisfac ultimele cerințe în domeniu și de aceea sunt usor de integrat în orice structuri de alimentare sau distribuție. Acestea ofera soluții cum ar fi managementul puterii reactive și controlul tensiunii pentru situații normale dar și pentru situații critice provocate de scurt-circuite sau gatuiri pe rețea.

Comportamentul turbinei este în primul rînd comparabil cu cel al instalațiilor de putere.

Compatibilitatea rețelei electrice

Turbinele eoliene ofera maximum de compatibilitate cu rețelele datorită modului lor de control și operare. Vîrfurile energiei de ieșire nu se produc datorită conceptului de control închide-bucla si deschide-bucla. Aproape nici o putere reactiva nu este necesară în funcționarea normala.

Păstrarea conexiunii cînd apar probleme de rețea

Asemanator comportamentului stației de putere, rețelele de transport ale turbinelor eoliene nu ar trebui să se deconecteze imediat în cazul unui scurt-circuit. Pe timpul scăderilor bruste de tensiune datorate problemelor de retea, turbinele ar trebui să rămînă conectate la rețea. Dacă este necesar, turbinele pot suporta.

Limitele tipice de înălțime de construcție sunt cuprinse între 80 si . Pilonii de sunt ideali pe suprafețe departate de coasta în timp ce pilonii de sunt de preferat în zonele din apropierea coastei. În interiorul unui pilon se află liftul sau scara și platformle de lucru. Protecția la coroziune a turnului este realizata printr-un strat de rășina epoxidică la suprafața.

Reteaua de Conexiune

Fig. 2.2.1.

Instalațiile prezinta rețele de alimentare care satisfac ultimele cerințe în domeniu și de aceea sunt usor de integrat în orice structuri de alimentare sau distribuție. Acestea ofera soluții cum ar fi managementul puterii reactive și controlul tensiunii pentru situații normale dar și pentru situații critice provocate de scurt-circuite sau gatuiri pe rețea. Comportamentul turbinei este în primul rînd comparabil cu cel al instalațiilor de putere.

Compatibilitatea rețelei electrice

Turbinele eoliene oferă maximum de compatibilitate cu rețelele datorită modului lor de control și operare. Vîrfurile energiei de ieșire nu se produc datorita conceptului de control închide-bucla și deschide-bucla. Aproape nici o putere reactiva nu este necesara în funcționarea normală.

Păstrarea conexiunii cînd apar probleme de rețea.

Asemanator comportamentului stației de putere, rețelele de transport ale turbinelor eoliene nu ar trebui să se deconecteze imediat în cazul unui scurt-circuit. Pe timpul scăderilor bruste de tensiune datorate problemelor de rețea, turbinele ar trebui să rămînă conectate la rețea. Dacă este necesar, turbinele pot suporta asemenea tensiuni cînd apar probleme. Aceasta se realizează folosind puterea reactivă. Dupa ce problema este remediată și tensiunea este redresată, turbina eoliana continuă să se alimenteze.

Cererile tipice pentru turbinele eoliene în legatură cu rețelele de transmisie

Turbinele eoliene ar trebui să poată rămîne conectate la rețea fără reducere de putere, chiar și în cazul deviațiilor considerabile de frecvența și tensiune.

Dacă apar scăderi bruste datorită problemelor din rețea, turbinele eoliene ar trebui să rămînă conectate la rețea pentru o perioada definită.

Scurt-circuitul în curentul de alimentare poate fi întîlnit în timpul căderilor de rețea.

După ce problema a fost remediată, un parc eolian trebuie să-și reia alimentarea cît mai repede posibil față de timpul maxim prescris.

Parcurile eoliene ar trebui să fie capabile să opereze cu putere de iesire scazută fără restrictii de timp.

Pentru coordonarea distribuției în rețea, creșterea puterii de ieșire (gradientul putere) , de exemplu cînd parcul eolian este pornit, trebuie să fie capabil să se adapteze în concordanță cu specificațiile de operare.

Parcurile eoliene trebuie să fie capabile să contribuie cu rezerve de energie în rețea. Dacă frecvența în rețea crește, puterea de ieșire a unui parc va trebui să se reducă.

Daca e necesar, parcurile eoliene trebuie să fie capabile să mentină o tensiune stabilă în rețea prin furnizarea sau primirea de putere reactivă.

Parcurile eoliene ar trebui să poată fi integrate în sistemul de control al rețelei pentru monitorizarea și controlul de la distanța al tuturor turbinelor din rețea.

Controlul funcție de viteza vîntului

Turbinele eoliene sunt echipate cu un sistem special de control pentru furtună, care impiedică funcționarea la parametri sub normal în cazul unor viteze mari ale vîntului. Acest lucru previne opririle frecvente și pierderile de producție rezultate din acestea.

Diagrama curbei de putere a turbinei fără sistemul de control pe timp de furtuna arată că centrala se oprește la o anumită valoare a vitezei: motivul fiind acela ca viteza maxima a vîntului a fost depăsită. Turbina eoliana porneste din nou, doar dacă media vitezelor cade sub viteza de oprire sau poate chiar mai jos față de viteza de pornire. În condiții de vînt puternic, oprirea poate dura o vreme, ceea ce înseamnă că se înregistrează pierderi considerabile de producție.

Impamantarea

Toate instalațiile, inclusiv turbina, cabina transformatorului, structura metalică, inclusiv armatura fundației, vor fi impămîntate. Împămîntarea va consta din legături la fundații, bare colectoare, conductori de protecție, etc. Dispersorii contin conductori în contact direct cu pămîntul. Prin realizarea legăturilor la toate părțile metalice se realizează un sistem de împămîntare unitar.

Monitorizare

Sistemul de control al fiecărei turbine este echipat cu componente (hardware si software) pentru monitorizarea datelor la distanță. Toate datele și semnalele sunt transmise printr-o conexiune la un browser de Internet. Acest fapt face posibilă monitorizarea datelor la fel de ușoara ca prin intermediul unei telecomenzi active la distanța (precum închiderea și deschiderea) .

Fig. 2.2.2.

La centrul de monitorizare, personal experimentat verifică datele care vin de la eoliene, precum și alarmele care apar dacă datele deviaza de la valorile de referința. În cazul unei situații de urgența există posibilitatea întreruperii racordului la energie a turbinelor. Folosind baterii sistemul poat fi închis în siguranță în cazul unei întreruperi de energie.

2.2.3. Părțile electrice

Componentele părții electrice sunt:

Instalația de împămîntare, de legare la pămînt, priza de legare la pămînt, parătrăsnitul;

Generatorul electric;

Convertorul de încarcărcare;

Punte redresoare cu diode de putere;

Convertor ’tampon’ de energie care preia surplusul de energie produs de generator;

Invertor;

Bateri de acumulatori;

Transformator electric de ridicare a tensiunii;

Tablou electric cu siguranțe pentru distribuiție;

Ca regulă importamtă care trebuie respectată și verificată permanent este ca pe cablurile de legătură dintre componentele instalației electrice să nu se înregistreze pe cădere de tensiune mai mare de 4% intre valoarea tensiunii la intrare în cablu și valoarea de la ieșirea din cablu.

Generatorul electric este piesa componentă care transformă energia mecanică a mișcării de rotație a elicei turbinei în energie electrică. Generatorul este compus dintr-un stator care are magneți permanenți și un rotor bobinat. Conform principiul inducției electromagnetice mișcă o tensiune electromotoare indusă. Generatorul nostru îndeplinește toate condițiile să producă curent electric; are un cîmp magnetic rotativ, are un rotor bobinat eoliana produce mișcarea de rotație a conductoarelor bobinajului de pe rotor în cîmpul magnetic statoric.

Numarul depoli magnetici ai generatorului electric amplasați la multipli sau submultipli de 30' , decalați intre ei unul de altul, influențează atit greutatea și dimensiunile generatirului cît si viteza de rorotație la care generatorul poate produce energie electrică.

Astfel: un generator cu un număr de poli mai mare va fi mai greu, mai voluminos și va produce energie electrică mai multă și la turații ale rotorului mai mici decît un generator electric cu un număr de poli magnetic mai mic. Generatoarele care funcționează la o turație mai mare, cum sunt cele ușoare, cu mai puțini poli, deci cu fier mai puțin în stator și rotor și vor uza mai repede, și necesită o viteză a vîntului mai mare pentru funcționare la aceiași putere nominal produsă. De aceea greutatea și dimensiunile generatorului nu pot fi privite ca un dezavantaj, ele conferindu-i acestuia calitați pe care generatoarele Greutatea și volumul generatorului pot conta numai dacă se doresc o instalare mai ușoara a turbinei eoliene, dacă nu există la dispoziție instalații de ridicat , dacă personalul de montaj este insuficient, în cazul sistemelor mobile, portabile sau în cazul instalării de turbine eoliene pe ambarcațiuni mici sau acoperisuri fragile de clădiri care nu suportă sarcini mari.

Fig. 2.2.3. Schema de amplasare si lagare a componentelor electrice a unei turbine eoliene.

Generatoarele electrice asigură producerea energiei electrice. Puterea sa atinge 6 MW pentru cele mai mari eoliene. În prezent se desfașoara cerceetări pentru realizarea unor eoliene de putere mai mare. Generatorul poate fi de curent continuu sau de curent alternativ. Datorita prețului și randamentului, se utilizează, aproape în totalitate, generatoare de curent, alternativ.

Bateriile de acumulatori se montează la un loc răcoros, ferit de accesul animalelor sau al persoanelor străine, acoperit, aerisit, ventilat natural. În funcție de capacitatea fiecarei baterii de acumulatori, greutatea fiecărei unități difera; cele mai ușoare se pot manevra și monta manual, pe cînd cele mai grele necesită pentru manevrare, transport și montare dispozitive mecanizate, ca ridicatoare hidraulice, dispozitive de ridicat.

Bateria sau setul de baterii se va monta pe un postament de lemn, special confectionat, cu dimensiunile bezei egale cu ale suprafeței de așezare a setului de baterii. Înainte de confecționarea suportului, componentele din lemn vor fi tratate prin vopsire cu vopsea antiacidă sau se fierb în ulei de in.

Bateriile folosite pentru stocarea energiei electrice produse în instalații care folosesc resurse regenerabile se deosebesc de bateriile folosite pentru pornirea motorului autovehiculelor. Deosebirea constă în felul de dimensionarea și modalitatea constructivă. Pentru ca bateria auto este dimensionată să furnizeze curenți mari într-o perioadă scurtă de timp 4-5s, cît durează antrenarea electromotorului pentru pornirea motorului, dimensionarea se face în acest scop.

Bateria folosită pentru stocarea energiei electrice produse cu resurse regenerabile trebuie să livreze curenți de valori relativ mici, de ordinul a 10-20 A, pe perioada lungă de timp dimensionarea se face in acest scop. Plăcile sunt mai subtiri decit în cazul bateriilor auto de aceiași capacitate. În schimb, ciclurile de încărcare-descărcare la care trebuie să reziste acest tip de baterii este de ordinul sutelor sutelor sau chiar al miilor, al bateriilor de înaltă performantă.

Invertorul este componenta din sistem care transformă curentul continuu produs de generatorul electric sau curentul continuu stocat în bateriile de acumulatori în curent alternativ, curent cu care se alimentează consumatorii de curent alternativ. El se montează în casă, într-un loc ferit, aerist și ventilat.

Recomandări de montare:

De o parte și alta a invertorului să se lase minim 15 cm liber pentru a putea absorbi aer rece pentru ventilație și pentru al putea evacua fără obstacole dupa ce se încălzeste în interiorul carcasei invertorului;

Lungimea legăturilor electrice este recomandat să nu fie mai mare de 1.5 m între bornele bateriei și invertor și minim de 1.5 m între invertor și primul consumator, cel mai apropiat, de invertor.

Reguli de montaj obligatorii a invertorului. Este bine să se respecte urmatoarele:

Să nu se umble cu foc, sau flacără deschisă, să nu se fumeze în zona din apropierea invertorului și bateriilor;

Locul de montaj al invertorului trebuie sș fie bine ventilat, răcoros, temperatura să nu coboare sub 0' C, loc uscat, ferit de praf, ploaie, ninsoare, înghet; să nu se depoziteze în apropiere materiale care pot genera producerea de gaze;

Pentru că în perioada de încărcare a bateriilor se poate degaja hidrogen și oxigen este bine ca invertorul să nu fie montat deasupra locului de montare a bateriilor; astfel se reduce riscul de producere a unui explozii;

Lungimea conductoarelor de legatura între barele bateriei și invertor trebuie sș fie cît mai scurtă posibil, cu sectiunea care sa evite căderi de tensiune mai mari de 3% din tensiunea nominală.

2.2.4. Instalații de cutremure de pămînt

Este normal ca la proiectare și montare să se țină cont de instalațiile de cutremure la pămînt. Pentru ca instalația de turbine eoliene are centrul de greutate în partea superioară a stîlpului de sprijin este necesara o dimensionare foarte atentă și apoi o ancorare deosebit de sigură. Se calculează dimensionarea ca să respecte toate prevederile din normativul de dimensionare.

Principalele mărimi care trebuie cunoscute cînd se efectuează calculele de dimensionare la cutremuri de pămînt a instalației eoliene sunt:

Magnitudinea unui cutremur se definește ca numărul care exprimă mărimea cutremurului și reprezintă energia degajată sub formă de unde seismice care se propaga atît pe vertical cît și pe orizontală.

Magnitudimea reprezintă valoarea numerică masurată pe scara seismică Richter. Ca termeni uzuali mai sunt folosite:

Intensitatea seismică se definește ca numarul care exprimă mărimea efectelor unui cutremur asupra omului, clădirilor, instalațiilor, solului pe un amplasament dat;

Categorii seismice ale instalațiilor și echipamentelor se definesc ca ansamblul cerințelor de performanță pe care trebuie să le îndeplinească sistemele, instalațiile, echipamentele în timpul și dupa cutremur;

Capabilitatea seismica [As] , a unui echipament se definește ca accelerarea seismică maximă admisibilă care poate fi introdusă la baza echipamentului sau în punctele de sprijin pe o durată de 13 s, fără să afecteze gradul de protecție antiseismica. Proiectarea la seism se face în 3 variante:

– As=1xg;

– As=2xg;

– As=3xg;

Unde g – este accelerația gravitațională, egală cu 9,81 m/s2 .

Echipamentele electrice se împart în 4 categorii de importanță conform STAS PE 113-77, sau asimilat cu STAS PE-100-92, categoriile A, B, C, D, E, cele mai importante echipamente sunt cele din categoria A (0,1) , care se scot de sub tensiune la apariția cutremurului; dintre acestea sunt stațiile de acumulatoare, redresoare, invertoare, tablouri electrice. Din categoria B fac parte transformatoarele de forță pina la putere de 16 MVA.

Tabelul.2.1.Valoarea coeficientului ks.

La montrea componentelor sistemelor energetice producătoare de energie, trebuie să se țină cont de zona seismică în care se află localizat obiectivul caruia i se montează instalație de producere energie electrica. Zonarea se face dupa valoarea coeficientului ks și a perioadei de colt, Tc.

Turbinele eoliene prin forma lor alungita și repartizarea greutăților verticală structurii ansamblului în partea superioară a acestuia sunt sisteme care trebuie foarte bune ancorate împotriva rasturnării și fringerii în secțiunile intermediare unde acționează cu forța mai mare undele seismice în timpul producerii unui cutremur de pămînt. Sectiunea stîlpului de sustinere a ansamblului turbinei eoliene se dimensionează la eforturi de încovoiere produse de undele seismice.

Se stie că valoarea undei este maxima la 1/3 din înălțimea construcției, deci aceasta zona trebuie să aiba o secțiune care să reziste la momentul de încovoiere produs de forța determinata de balansul produs de componentele amplasate deasupra acestei secțiuni, la distanța egalîă cu lungimea a 2/3 din lungimea totală a stîlpului. Mai trebuie dimensionate la efect de smulgere elementele de fixare, suruburi, a tuturor componentelor care se ansamblează în acest mod, respectiv turbină, multiplicatorul de turatie, generatorul electric, panoul electric.

Instalația de legare la pămînt se amplasează în solul din jurul turnului, la adîncime de 0.4-0.8 m. Tronsonul de baza al turnului se leaga la instalația de impămîntare generala. Se bat electrozii în pămînt, se pozează platbanda în sanț și se sudeaza de electrozi. Capetele se leagă la elementele instalației eoliene. Dupa ce instalația de impămîntare este finalizată se masoară valoarea acesteia cu ajutorul unui Ω-metru; valoarea prizei de împămîntare trebuie să fie 4Ω(ohm). Dacă valoarea rezultată din masuratoare este mai mare se trece la măsuri care duc la scăderea valorii prizei de împămîntare, prin:

turnarea de bemtonită în jurul electrozilor din teava OL galvanizată;

udarea solului din jurul electrozilor;

mărirea numărului de electrozi;

legarea platbenzii de oțel care constituie noua centură, de elemente metalice existente, îngropata în pămînt, de exemplu conduce metalice de apă, termoficare, etc.

2.3. Controlul puterii furnizate

Așa cum sa arătat în capitolele anterioare puterea unei turbine eoliene depinde în primul rînd de puterea cu care bate vîntul și de marimea sa. Turbina eoliana va produce pentru consum și eventual va putea furniza și în rețeaua publică de alimentare și disțribuie de energie electrică, puterea nominală, dacă viteza vîntului va fi egală cu cea de calcul, de obicei cuprinsă între 11 si 15 m/s.

Pentru viteze ale vîntului mult mai mari decît viteza de calcul trebuie să limităm puterea mecanică transmisă elicei, respectiv suprasolicitările asupra palelor rotorului, multiplicatorului , generatorului, turnului ect. Astfel, apare necesitatea controlului puterii turbinei. Cele mai raspindite sunt urmatoarele metode de control:

frînarea aerodinamica pasivă;

reglarea unghiului de atac a paletelor elicei;

frînarea aerodinamică activă;

scoaterea rotorului turbinei din direcția acțiunii vîntului.

Controlul puterii folosind frînarea aerodinamică pasivă

Aceasta metodă este cea mai simplă soluție și poate fi folosită pentru turbine cu viteza de rotație constantă. Cu alte cuvinte viteza de rotație nu depinde de viteza vîntului sau variaza nesemnificativ (1-2%). Viteza de rotație constanta a turbinei poate fi obținuta în sisteme SCEE dotate cu generatoare asincrone sau sincrone conectate direct la rețelele electrice publice.

În figura 2.9.9.4. b. este prezentată schema de princiupiu ce asigură o curgere cu un caracter laminar al fluxului de aer pentru viteze ale vîntului cuprinse între cea de pernire vp și cea calculat vc; forma liniilor de vînt în fața palei, în dreptul ei și dupa ce o părăsesc este aratat in figura 2.9.9.4. c.. Pentru viteze ale vîntului mai mari decît vc mișcarea fluxului de aer deosupra palei devine turbulentă, forța de ridicare scade, iar cea de rezistentă crește și respectiv scade puterea mecanică. Forma liniilor de vînt în fața palei, în dreptul ei și dupa ce o părăsesc este arătată în figura 2.9.9.4, a..

Forma tipică a caracteristicii de putere P=f (v) (curba puteri dezvoltate de turbina eoliană în fucție de viteza de bataie a vîntului) pentru o turbină cu frînare aerodinamică se prezintă în figura 2.9.9.4, d. În zona vitezelor vp<v<cv, puterea furnizată în rețea este proportională cu cubul vitezei vîntului.

La viteza de calcul, turbina generează puterea nominală, iar daca viteza vîntului continuă să crească, se intensifică frînarea aerodinamică și creșterea puterii furnizate în rețea se limitează. În cele mai frecvente cazuri, pentru viteze egale sau mai mari de 25 m/s, turbina este deconectată și frînată cu frînă mecanică din dotare.

Peste aceasta valoare valoarea forței centrifuge care poate să apară în special în cele mai departate locuri de centrul de rotație poate lua valori periculoase care să depasească valoarea efortului de smulgere a materialelor din care sunt confecționate piesele în mișcare de rotație.

Legenda:

Viteza reală a vîntului este mai mare decît valoarea luată în calcul;

Schema de principiu a instalației de producere energie electrică;

Viteza reală a vîntului este mai mică decît valoarea luată în calcul;

Dependența dintre variația vitezei vîntului și putere produsă de turbină.

Fig.2.9.9.4. Principiul de control al puterii furnizate de turbina la diferite valori ale vitezei vîntului.

Avantajul principal al acestui principiu de control al puterii furnizate de turbină eoliana constă în simplitatea realizarii.

Dezavantajele principale constau în :

Necesitatea realizării unui calcul riguros al profilului aerodinamic al palei;

Generatorul electric trebuie să reziste la supra solicitări de 20-30% mai mult decît puterea nominală a sa;

Pentru viteze mari ale vîntului puterea generata de generator transmisă în reteaua publică devine mai mică decît cea nominală.

La valoarea vîntului egala cu viteza de calcul turbina produse puterea nominală.

Controlul puterii folosite reglarea activă a unghiului de atac

Controlul puterii furnizate se realizează prin reglarea unghiului de atac α. Fig. ,a,prezintă modul cum liniile de vînt lovesc paleta elicei și cum forma lor se modifică în funcție de valoarea unghiului pe care îl face planul paletei cu direcția de curgere a fluxului de aer. În acest scop, pentru a se modifica acest unghi pala elicei este rotită de un mecanism special în jurul axei longitudinal a elicei. Viteza de rotație a turbinei poate fi variabilă. Pentru a menține frecvența constantă, generatorul sincrin este conectat la rețea prin intermediul convertorului de frecvență; schema de principiu a legăturilor este prezentata in figura 2.9.9.5,b.

Conform acestei scheme elicea turbinei antrenează axul principal al multiplicatorului de turație care multiplică elicei la axul secundar care o trasmite generatorului electric. Curentul produs de generator este trecut prin puntea redresoare și convertorul de încarcare, care sunt legate prin invertor la consumator sau rețeaua publică.

Pentru valori mici ale unghiului de atac, cuprinse între 0' si 13-15', forța aerodinamică de ridicare (lift-force) crește liniar odata cu creșterea unghiului de atac:

(2.1.)

În care:

FL – forța aerodinamică de ridicare a paletei elicei;

CL – coeficientul de ridicare (lift) ;

Ap – aria palei;

v – viteza vîntului;

ρ – densitatea aerului.

Pe lingă forța de ridicare FL, mai apare și forța de rezistență FD a cărei direcție coincide cu direcția vîntului :

(2.2)

În care CD este coeficientul de rezistență.

Fig.2.9.9.5. Principiul de control al puterii furnizate în rețea folosind reglarea unghiului de atac a paletei elicei.

Avantajul principal al reglării active a unghiului de atac constă în :

Micșorarea solicitărilor mecanice asupra palelor, rotorului și turnului;

Crește cu 2-4% eficiența conversiei energiei vîntului de viteze mai mici decît la viteza niminală.

Dezavantaje ale reglării active a unghiului de atac constau în:

Complexitatea realizării fizice a acestei metode;

Necesitatea acțiunii unui sistem rapid de reglare a unghiului de atac, ceea ce se realizează cu un sistem mecano-electric complicat;

Necesitatea existentei unei surse de curent pentru alimentarea dispozitivului de rotire a palelor care sunt acționate de un motor electric ‘’în pași’’. Valoarea pașilor se poate regla pentr-un system de setare.

Frînare aerodinamică activă

Această metodă este o combinație a celor doua metode prezentate anterior: cu frînare aerodinamica și reglare a unghiului de atac. La viteze ale vîntului mai mici decît cea nominala, de calcul, unghiul de atac se reglează în scopul obținerii unei eficiențe sporite a conversiei energiei vîntului în energie mecanică de rotatie. Pentru viteze ale vîntului mai mari decît cea niminală, unghiul de atac se reglează în direcția opusă celei obisnuite pentru reglarea pitch. De obicei gama de reglare este 0<α<-5'. Din fig.2.9.9.5, c., rezultă ca pentru scăderi ale unghiuri de atac cu 5' ceoficientul CL (lift) scade de la 0.35 la – 0.25, ceea ce se simte la scăderea forței de ridicare în aceiași masură. Astfel, puterea mecanică a turbuinei se mentine constant.

Scoaterea rotorului turbinei din direcția acțiunii vîntului

Aceasta metodă se recomandă doar pentru turbine de putere mai mică de 30KW. La viteze mari ale vîntului, rotorul turbinei este scos din direcția acțiunii vîntului fie prin rotirea lui în jurul axei turbinului, fie în jurul axei perpendiculare pe axa turnului.

În ambele cazuri se utilizează sisteme mecanice pasive care reacționează la viteze ale vîntului mai mari decît cea nominală.

În 57% din proiectele realizate pînă în prezent se folosesc metoda de scoatere a rotorului turbinei din direcția acțiunii de baterie a vîntului, iar circa 17% turbinele montate nu sunt dotate cu sisteme de control ale puterii produse de turbine. Rotorul turbinelor fără controlul puterii este calculat să reziste la vînturile extreme, cu viteze mai peste valoarea de calcul, din zona respectivă.

Din aceste cauze atît dimensiunile cît și greutatea ansamblului rotorului turbinei eoliene sunt mai mari decit la o turbină care are sistem de control a puterii produse. La turbinele de mare putere se constată tendința certă de folosire tot mai largă a controlului prin reglarea unghiului de atac.

3. FABRICAREA COMPONENTELOR TURBINELOR EOLIENE.
3.1. Procesul de fabricare a constructiei turbinei eoliene.

Pentru a monta o turbină eoliană este nevoie de o proiectare riguroasă din punct de vedere tehnic. Există pe piață firme specializate care ajută la găsirea celor mai bune decizii în funcție de necesități. Caracteristicile necesare funcționării la capacitate a unui sistem eolian se lovesc de o problema majoră, implementarea unor sisteme subevaluate, care nu produc energie electrică la parametrii solicitați.
Un alt caz nedorit este montarea de sisteme supraevaluate ale căror costuri extrem de ridicate nu poata fi amortizate într-un timp relativ proiectat. Nu se mai discută despre utilizarea de echipamente ieftine și neadecvate scopului propus, acestea având posibilăți crescute de a  ceda presiunilor și a împiedica funcționarea optimă a sistemului.

Figura 3.1.

Pașii principali pentru montarea turbinei eoliene.

Achiziționarea turbinei eoliane este capabilă de a asigura energia electrică necesară unui trai decent este necesară cunoasterea pașilor care ajută la montarea acesteia. Presupunem ca sa studiat deja proprietățile terenului, unul amplasat într-o zona cu vînturi suficient de puternice pentru a asigura funcționarea normală a turbinei.

După ce sa obținut aprobările necesare este timpul de căutat o firmă specializată în montajul sistemelor eoliene. Se cunoaște îndeaproape modalitatea corectă de a instala turbina în cauza. Se toarnă o fundație care să susțină pilonul turbinei.

La ridicarea turnul se montează palele. Se cuplează bateriile și se face ultimele ajustări ale cablurilor electrice. Apoi se pune în funcțiune turbina, cea care produce de acum energia electrică pe propietate.

Planul de execuție, cuprinzând faza de construcție, punerea în funcțiune, exploatare, refacere și folosire ulterioară.

Lucrările de realizare a parcului eolian parcurg următoarele faze:

pregătirea organizării de șantier;

amenajarea drumurilor pentru transportul utilajelor și al componentelor până la locațiile turbinelor eoliene;

construirea platformelor de beton pentru turbine și transformatoare;

montarea turbinelor eoliene și a transformatoarelor;

amplasarea liniilor electrice subterane interne care fac legătura de la turbine la stațiile electrice;

refacerea zonelor din interiorul parcului folosite temporar pentru construcția componentelor parcului eolian;

dezafectarea organizării de șantier și refacerea zonei respective.

Intervalele de timp pentru construirea platformelor de beton pentru turbinele eoliene includ durata necesară pentru întărirea betonului.

Fig. 3.2. Vederea a fixarii tronsonului de baza a turnului turbinei pe fundatia de beton.

Montarea turbinelor eoliene presupune transport și manevrare de echipamente foarte grele, cu solicitări mari ale capacității portante a terenului și se efectuează în perioade fără precipitații. În cadrul lucrărilor menționate, se realizează și sistemul de comandă și control pentru conducerea de la distanță și supravegherea funcționării turbinelor eoliene. Durata lucrărilor de realizare a parcului eolian este estimată de până la 2 ani. Durata de exploatare a turbinelor eoliene este de circa 25 de ani. La încheierea duratei de exploatare, se decide dacă turbinele eoliene vor fi înlocuite pentru a continua producerea energiei electrice, sau dacă ele vor fi demontate.

Dacă se decide dezafectarea parcului eolian, vor fi executate următoarele lucrări:

demontarea turbinelor eoliene și a instalațiilor parcului eolian și dezafectarea stațiilor electrice și a liniilor electrice ;

înlăturarea platformelor și construcțiilor;

transportarea tuturor componentelor și deșeurilor în afara parcului eolian;

refacerea terenului astfel încât să fie pregătit pentru utilizarea din perioada anterioară realizării parcului eolian.

Dacă se decide continuarea producerii energiei electrice, vor fi necesare următoarele lucrări:

verificarea tehnică a turbinelor eoliene și a instalațiilor parcului eolian, precum și a stațiilor electrice și a liniilor electrice;

verificarea tehnică a platformelor pe care sunt instalate turbinele și a construcțiilor;

consultarea proiectanților și modernizarea turbinelor, componentelor, sistemelor, sau refacerea construcțiilor, după caz.

3.1.2. Analiza materialelor.

Analiza materialelor și a tehnologiei de fabricare a palelor.

Tehnologia construcției palelor este asociată mai mult cu ingineria aeronautică decât cu ingineria mecanică convențională. Spre deosebire de celelalte componente ale turbinei eoliene, care pot fi acceptate sau în mare măsură derivate din alte domenii de inginerie mecanică, palele turbinei trebuie să fie dezvoltate de la zero. Problemele de proiectare sunt similare cu sarcinile cu care se confruntă ingineria aeronavelor. Problemele privind durabilitatea rotorului sunt astfel mult mai dificil de rezolvat decât la orice alte componente.

Tehnologia de fabricare este frecvent adoptată din alte domenii. Transferul de tehnologie în primul rând vine din domeniul construcției ambarcațiunilor moderne, unde sunt folosite materialele compozite din fibre de sticlă, sau acum de ceva timp materialele compozite din lemn.

Palele turbinelor eoliene comerciale sunt furnizate de companii de producție specializate, pe de o parte, astfel încât producătorii de turbine eoliene mici pot achiziționa palele ca piese testate de furnizor. Pe de altă parte, producătorii de turbine eoliene mari își dezvoltă producția proprie. Palele sunt considerate a fi elementul cheie pentru dezvoltarea tehnică de mai departe a întregului sistem al turbinei eoliene.

Materiale pentru pale și proprietățile lor

Forma și metodele de fabricare a palelor sunt determinate în mare măsură de proprietățile materialului folosit. Cu alte cuvinte, alegerea materialului, conceptului și a metodei de producție nu pot fi considerate independente una de alta într-o situație reală.

Materialul ideal pentru construcția palelor va combina proprietățile structurale necesare următoare: rezistență mare în raport cu masa, rezistența la oboseală, rigiditate, cost redus și capacitatea de a fi modelat în forma dorită de profil aerodinamic.

Este evident că materialele compozite din fibre de sticlă și de carbon au o rezistență mult mai mare la compresiune raportată la greutate în comparație cu alte materiale. Un material compozit este o combinație între două sau mai multe materiale diferite din punct de vedere chimic, cu o interfață între ele. Materialele constituente își mențin identitatea separată (cel puțin la nivel macroscopic) în compozit, totuși combinarea lor generează ansamblului proprietăți și caracteristici diferite de cele ale materialelor componente în parte. Unul din materiale se numește matrice și formează faza continuă. Celălalt material este de ranforsare (armare) și se adaugă matricei pentru a-i îmbunătăți proprietățile. Ranforsarea reprezintă faza discontinuă, distribuită uniform în întregul volum al matricei.

Cele mai accesibile materiale de armare sunt fibrele de sticlă, fibrele de carbon și fibre organice de aramid (Kevlar). Fibrele sunt disponibile de diferite calități și prețuri.

Fibrele de sticlă sunt cele mai utilizate pe scară largă. Proprietățile de rezistență sunt extraordinar de înalte, dar modulul specific de elasticitate nu este atât de bun. Acest lucru înseamnă că rigiditatea componentelor din compozite cu fibre de sticlă nu este foarte mare, fiind unul dintre motivele pentru care structurile din fibră de sticlă nu pot fi folosite fără rezerve pentru pale foarte mari.

Fibrele de carbon ies în evidență datorită faptului că acestea au un modul de elasticitate ridicat. Rigiditatea componentelor din fibre de carbon este comparabilă cu cea a structurilor metalice. Rezistența la oboseală este înaltă. Dezavantajul lor este prețul ridicat.

Deși fibrele organice cum ar fi Kevlarul au proprietăți bune de rezistență, comparabile cu fibrele de carbon, celelalte proprietăți prezentă unele probleme la utilizarea lor în construcția palelor. Ele sunt higroscopice, adică absorb umezeala. Pe de altă parte, rezistența la oboseală a acestor fibre nu a fost testată suficient, motiv pentru care acestea deocamdată nu sunt luate în considerare la construirea palelor.

Din considerente practice, selecția materialului matricei este limitată la rășini poliesterice și rășini epoxidice. Rășinile sunt disponibile într-o gamă de diferite calități pentru diferite domenii de utilizare. Rășinile poliesterice armate cu fibre de sticlă posedă caracteristici mecanice ridicate.

Rezistența de rupere la tracțiune și transversală a rășinilor armate cu fibre de sticlă ajunge la 0,2 kN/mm2 . Rezistența acestui compozit sub acțiunea sarcinilor ciclice de joasă frecvență cu ciclu asimetric care au loc în pale este aproape de rezistența aliajelor de aluminiu și ajunge până la 0,13 kN/mm2 .

Palele din fibre de sticla nu sunt foarte sensibile la forfecări sau la acțiunea particulelor abrazive. Având în vedere, totuș, că rotorul este o componentă care necesită o siguranță înaltă, în calculele de rezistență limitele de oboseală ar trebui să fie selectate în jur de 0,07 kN/mm2 . Mai trebuie de ținut cont și de efectele de îmbătrânire a materialului din cauza condițiilor meteo.

Sondajul succint din tabelul 3.1, arată că materialul cu cele mai bune proprietăți structurale este compozitul din fibre de carbon. Fibra de carbon este încă foarte scumpă, dar prelucrare sa se poate face foarte econom în cazul în care este folosită o metodă de fabricare corespunzătoare. Totodată, raportul avantajos greutate mică – rezistență înaltă poate fi luat în considerare. Materialul compozit armat cu fibre de carbon are un viitor promițător. În prezent, fibrele de carbon sunt folosite doar ca supliment pentru fibrele de sticlă în construcția palelor de dimensiuni mari.

Tabelul 3.1. Proprietățile structurale ale materialelor utilizate în general pentru fabricare a palelor și a materialelor care ar putea fi folosite.

Continuarea tabelului 3.1

3.2. Analiza părților de comanda, control, supravegherea a funcționării.

Din proiect se fixează pe teren locul de amplasare al centrului de distribuție al puterii produse, locul de amplasare al centrului de comandă, a redresorului, invertorului. Dupa ce partea de construcție clădiri este finalizată se pot amplasa echipamentele în interior și exteriorul lor. Se fac legaturile electrice prin cablul între elementele componente.

Se folosesc cabluri din aluminium pentru partea de curent alternativ și preferabil conductori din cupru, pentru curent continuu. La toate componentele electrice am deschis componentele de protecție, supraveghere, comandă, semnalizare a lor, astfel ca o repetare a lor ar fi inutilă.

Legenda:

TE-turbină eoliană; RE-Regulator automator de încărcare;

GE-generator; BA-Baterie de acumulatori;

-/+-polii panoului, minus, plus; I-Invertor de curent/continuu/alternativ.

Fig.3.2 Schema de principiu a instalației cu turbine eoliene dacă generatorul este de curent continuu 12 V.

Instalația de producere a energiei electrice cu ajutorul energiei vîntului îndeplineste urmatoarele funcții:

De captare a energiei eoliene;

De conversie din energie mecanică a vîntului în energie mecanică de rotație a axului elicei și a acesteia în energie electrică prin intermediul generatorului electric;

De acumulare a energiei electrice produse pentru perioadele în care energia eoliana nu este disponibilă;

De reglare automată a încărcării bateriei de acumulatori cu un curent nepericulos;

De transformare a energiei electrice produse potrivită tipurile de consumator.

Sistemul electric de control a functionării generale a eoliene și a mecanismului de orientare, are rolul de a asigura pornirea eolienei, reglarea înclinării palelor, frînarea, ca și orientarea nacelei în raport cu direcția de bataie a vîntului.

Dispozitivele de măsurare a direcției și vitezei vîntului sunt de doua tipuri: o giruetă pentru evaluarea direcției și un anemometru pentru masurarea vitezei. Informațiile sunt transmise sistemului numeric de comandă, care dupa analiză, prelucrarea, compararea cu datele de referință emit comenzi cu care se realizeaza reglajele în mod automat.

Sistemul de orientare a nacelei de montaj este constitut dintr-o coroana dințată echipata cu un motor. El asigura orientare eolienei și “blocarea” acesteia pe axa vîntului, cu ajutorul unei frîne.

Intreținerea instalației

Turbina eoliana mică nu necesită întreținere deosebită, pe perioada exploatării în condiții normale. Periodic, la 6 luni se verifică:

Pentru partea mecanică a instalației:

Strîngerea șuruburilor care fixeaza componentele între ele;

Starea fundației de beton a stîlpului de susținere a turbinei și a ancorelor;

Nivelul de întindere a ancorelor care fixeaza stîlpul de susținere a turbinei;

Curațirea palelor elicei de eventuale depuneri datorita poluării mediului care ar putea intr-oduce vibrații în mișcarea de rotări a elicei;

Pentru partea electrică a instalației:

Stringerea șuruburilor care fixează conductorii în cleme sau bornele aparatelor componente;

Curațirea bornelor bateriilor.

Pentru a avea acces la turbina eoliana montată în vîrful unui stîlp este recomandat ca să existe posibilitatea ca stîlpul să se poată înclina, astfel ca să se poată interveni la componentele turbinei de la sol. Pentru executarea acestei operatii de rabatare a stîlpului există un dispozitiv special prezentat in fig.3.3. Dispozitivul se compune din troliu sau alt dispozitiv de tras a unui cablu mecanic, un stîlp ajutator și o rolă scripete.

Fig.3.3 Dispozitiv de rabatare a turnului turbinei.

Sistemul cu turbină eoliană este fiabil, iar durata de viață poate fi foarte lungă:

Pentru turbina eoliană, durata de viață poate fi de 20-25 de ani;

Pentru invertor, regulator de viață poate fi de 6-8 ani;

Pentru bateri de acumulatori durata de viață poate fi de 3-5 ani.

Singurele griji sunt:

Turbina să fie ferită de deteriorări mecanice produse de vijelii puternice;

Invertoarele si convertoarele sa fie ferite de conectari inverse, supracurenti, suprasolicitări, supraincălzire;

Bateriile de acumulatori să nu fie descărcate peste un grad de 50% din capacitatea nominal să nu fie supuse la socuri de curent sau inversari de polaritate.

3.3. Producătorii al turbinelor eolieneю

În ultimii ani s-au efectuat diverse cercetări care au scos la iveală creșterea alarmantă a poluării cauzate de producerea energiei din arderea combustibililor fosili. Este clar că devine o prioritate reducerea dependenței de acești combustibili. Energia eoliană reprezintă o soluție viabilă la problema energetică globală. Iată de ce încurajăm utilizarea energiei eoliane, o energie regenerabilă care se pretează excelent aplicațiilor la scară redusă.
Principalii producători al turbinelor eoliene din lume sunt:

YANGZHOU SHENZHOU

BORNAY

HUMMER

ENVERGATE (VAWT)

FORTIS

SCIROCCO (EOLTEC)

AIR BREEZE INDUSTRIAL

WHISPER

ACCIONA

AVANTIS

ECOTECNIA ALSTOM

ELECON

ENERCON

ENO ENERGY

EWT

FUHRLANDER

GAMESA

GARUDA

GE

LAGERWEY WIND

LEITWIND

M TORRES

MITSUBISHI

NORDEX

NORWIN

POLARIS

POWERWIND

REPOWER

SIEMENS

SOYUT WIND

STX WINDPOWER

SURENERGY

SUZLON

SHANDONG SWISS ELECTRIC

TURBOWINDS

VENSYS

VERGNET

VESTAS

WIKOV WIND

WIND ENERGY SOLUTIONS

WINWIND

WINDFLOW

3.3.1. Specificul fiecărui producător.

-YANGZHOU SHENZHOU
Generatoarele eoliene produse în China sunt printre cele mai vîndute modele de la noi în tară. Acest fapt se datoreaza gamei largi de putere, respectiv cuprinsă între 200W la 20KW și a prețului redus. Calitativ aceste produse sunt bune avînd un randament de peste 70%. Respectiv, din puterea produsă de generator cel mult 30% se pierde prin transformarea curentului din trifazat alternativ (acesta este tipul curentului produse) în curent continuu și prin ridicarea tensiunii la 240VAC din tensiunea de la polii acumulatorilor. Morile de vînt de origine chinezească produc curent începand cu 12VAC, respectiv cea de 500W pîna la 360VAC la generatorul de 20kw.

-BORNAY

Turbina eoliana de putere mica, 600W, destinată folosirii în gospodării la mici aplicații, dispune de 2 pale, cu diametrul de 2m și o viteza a vîntului pentru pornirea sistemului de 3.5m/s.

Înca din 1970 compania Bornay s-a lansat în generarea energiei cu ajutorul puterii vîntului, în generarea de curent electric acolo unde acesta nu a ajuns încă. Și sunt multe lucruri ce pot fi făcute în 40 de ani. Au aplicat tehnologia lor în peste 50 de țări precum SUA, Japonia, Anglia, Spania, Antartica și multe altele. Au dezvoltat cele mai fiabile turbine eoliene de mică putere. Peste 4000 de asezări din întreaga lume au ales sistemele eoliene oferite de Bornay.

-FORTIS

Mii de turbine eoliene Passat și-au găsit locul prin diferite colturi ale lumii de-a lungul ultimelor decade. Aceste turbine pot fi găsite în desertul din Sahara dar și pe vîrfurile din Himalaya. Astazi turbinele Passat sunt mai mult utilizate pentru a capta energia pentru locații private, pentru pomparea apei.

Olanda are o istorie bogată în utilizarea energiei eoliene pentru îmbunătățirea condițiilor de trai și protejarea mediului înconjurator. Începand cu măcinarea frunzelor de tutun și pînă la tăierea lemnelor sau a majorității scurgerilor din Olanda, acestea au fost făcute cu ajutorul morilor de vînt. Deși aceste zile sunt de domeniul trecutului, tehnologia producerii curentului cu ajutorul turbinelor eoliene este în continua creștere și aduce înbunătățiri asemanatoare.

Oferind energie curată și independentă față de rețeaua de stat, Fortis continuă această tradiție. Fondatorul FortisWind Energy, Dl. Johan Kuikman, are mai bine de 25 de ani experientă în domeniul proiectării și dezvoltării turbinelor eoliene. Fiind înginer de profesie s-a concentrat întotdeauna în a atinge performante cît mai bune la prețuri cît mai mici. Aceasta este și astăzi filozofia ce stă la baza companiei Fortis.

Această filozofie a dus la instalarea a mai bine de 6000 de turbine eoliene în întreaga lume. Din desertul Mauritan pîna în cîmpiile înghetate ale Articului și zonele stancoase ale Scoției, turbinele eoliene Fortis continua să își facă treaba. Unele modele instalate înca din 1981 înca sunt funcționale. Una din turbinele eoliene Passat este utilizată pe o platforma din Marea Nordului, acest model standard nu a fost oprit niciodată de la instalare. Modelele actuale au la baza aceleași principii ca cele din ’81. Acest principiu garantează o producție ridicată intrucît turbina eoliană nu se opreste niciodată dar în același timp este protejată de vînturile puternice.

Utilizînd tehnologie de ultima generație în combinație cu o proiectare bine gîndită duce la producerea unor capodopere în materie de turbine eoliene la prețuri accesibile. Produsele de calitate au făcut companie Fortis lider pe piața europeană.

-AIR BREEZE INDUSTRIAL

Aceste turbine eoliene sunt produse de Southwest Windpower, companie situată în topul producătorilor de turbine eoliene din lume. Înca din 1987, compania a dezvoltat noi tehnologii pentru dezvoltarea energiilor regenerabile. Fie ca doriți să vă reduceți factura la electricitate sau vreți să vă descătușați total de furnizorul local, fie ca aveți nevoie de curent pe mare sau în locul în care va dezvoltați afacerea, compania Southwest Windpower va ofera o gamă largă de turbine eoliene.

-WHISPER

Turbina eoliană Whisper WHI-500 livrează o cantitate însemnată de energie pentru nevoile dumneavoastră de putere. Whisper 500 lucrează bine în condiții vitrege, cu intensități ridicate ale vîntului datorită celor două pale ranforsate. Cu o medie a intensității vîntului de 5.4 m/s, turbina eoliană va produce 500 kwh pe lună.

Spre deosebire de alte sisteme eoliene, Whisper 500 vine cu un controlor ce include o încărcare alternativă ce asigură operațiuni sigure ale turbinei eoliene atunci cînd bateriile sunt încărcate. Se instalează în cîteva minute și protejează atît turbina eoliană cît și bateriile.

Controlorul Whisper poate fi amplasat cu usurință în camera în care țineți și bateriil. Se conecta un ecran LCD și se vede în timp real date despre performantă turbinei dumneavoastră Whisper 500.

Monitorul poate fi montat lînga controlor sau la o distanță de pana la 300 metri distanță de acesta permitandu-va sa cunoasteți parametrii de funcționare ai turbinei. Putem comenta și un anemometru pentru a măsura viteza vîntului și sa comparam cu ce obtinem noi pentru a ne asigura ca turbina eoliana funcționează asa cum trebuie.

Pentru montarea turbinei eoliene Whisper 500 este nevoie de personal calificat, de fundație pentru sutinerea turbinei și de o macara pentru fixarea acesteia în ancorele din fundație.

Turbina poate fi combinată cu panouri solare folosind controlorul Whisper pentru o mai eficientă furnizare de energie pe parcursul întregului an.

Whisper este un nume cu peste 10 ani experiența în domeniu, reproiectat și lansat de Southwest Windpower. Southwest Windpower este o companie de top producătoare de turbine eoliene de putere mică și medie. Înca din 1987, compania dezvoltă noi tehnologii pentru producerea energiei regenerabile. Fie că vreți să scădem factura la electricitate la domiciliu sau în locul în care vom dezvolta afacerea , compania ofera o gamă largă de turbine eoliene.

-ACCIONA

Turbina eoliană Acciona AW-3000, cu o putere nominală de 3,0 MW, extinde sectorul multi-megawat al Acciona și se bazează pe aceeași filozofie de succes ca și modelul AW-1500: optimizarea continua a performanțelor generatorului eolian pe tot parcursul vieții sale de lucru. Acest model de turbina eoliana este disponibil cu diametre ale rotorului de (IEC IA), 109m (IEC IIA +) si 116m (IEC IIA), cu turn din beton sau oțel de pîna la înălțime.

Acciona este o companie internațională ale cărei activități în domeniile resurse regenerabile de energie, înfrastructura, apă și servicii – contribuie la bunăstare socială și dezvoltare durabilă. Activitățile Grupului Acciona suntin curs de desfăsurare în 30 de țări de pe cele cinci continente, cu o forță de munca de mai mult de 30.000 oameni.

Acciona Windpower este parte a grupului Acciona și este specializată în proiectarea, fabricarea, instalarea și comercializarea de turbine eoliene folosind tehnologie proprie. Avînd în spate experiența grupului Acciona ca operator de parcuri eoliene la nivel mondial, Acciona Windpower a reușit în scurt timp sa se poziționeze printre producatorii de top de turbine eoliene din lume. Acciona Windpower produce turbine cu o putere nominala de 1500 kW și 3000 kW, în acest moment avînd instalați pentru clienți sau în regim propriu mai mult de 4.000 MW în 17 de țări de pe patru continente.

-AVANTIS

Turbina eoliană Avantis AV 928 are o capacitate nominală de 2500 kW, un diametru al rotorului de 93.2 metri și o suprafața acoperită de palele în mișcare de 6822 metri patrați.

Grupul Avantis Energy este un dezvoltator și producator german de generatoare eoliene și se concentreaza pe proiectarea de turbine moderne și eficiente din punct de vedere energetic. Caracteristica distinctivă a turbinei eoliene Avantis este tehnologia generatorului sincron cu magneti permanenți, fără reductor, răcit cu apă. Inginerii Avantis au dezvoltat o gamă fiabilă de generatoare pentru turbine eoliene de uscat. Acesta include modelul AV 928 de 2.5 MW pentru locatii cu vînt clasa IEC II și modelul AV 1010 de 2.3 MW pentru locații cu vînt clasa III.

-ECOTECNIA ALSTOM

Mai ușor de transportat decît turbinele mari, gama de turbine eoliene ECO 80 este ideala pentru terenuri mai complexe. Peste 1.000 de turbine ECO 80 sunt acum în funcțiune, fiecare turbina generînd energie suficientă pentru peste 1.000 de gospodării medii europene. Dacă este vorba de un proiect eolian în locații cu viteze ale vîntului medii sau scazute, cu limitări de acces în locație, platforma ECO 80 este ideala. Datorită robusteții sale, platforma poate fi, de asemenea instalată în locații cu viteze ale vîntului din afara clasei sale nominale.

Compania este lider mondial în centralele electrice integrate pentru producerea de energie electrică și sisteme de control al calității aerului. Alstom are soluții pentru toate sursele de energie (carbune, gaz, energie nucleara, combustibil-ulei, hidroenergie, eoliană) și este un lider în domeniul tehnologiilor inovatoare pentru protecția mediului (reducerea emisiilor de CO2, eliminarea emisiilor de poluanți). Grupul are în curs de dezvoltare, de asemenea, procese de captare a CO2 și a integrat aceasta tehnologie în instalații pilot din Germania și Statele Unite ale Americii.

În 2007, Alstom a achizitionat producatorul de turbine eoliene Ecotecnia, continuînd să producă soluții fiabile de captare a energiei eoliene.

-ENERCON
Turbina eoliana Enercon E-82 este, de asemenea, disponibilă ca o instalație de 2,3 MW și exceleaza cu tehnologia sa de cetrală eoliană mai eficientă, cu diametrul rotorului de 82 de metri și o suprafată a palelor în rotație de 5281 metri pătrați .

Enercon și-a început drumul sau spre succesul economic și ecologic de succes atunci cînd absolvent de inginerie Aloys Wobben a fondat compania, în 1984. O mică echipă de ingineri a dezvoltat prima turbin eoliana Enercon E-15/16, cu o putere nominală de 55 kW. La început, sistemele eoliene Enercon funcționau înca folosind cutii de viteze. În 1992, trecerea la tehnologia fără reductor a aparut odată cu prima turbină eoliana Enercon E-40/500 kW. Acest sistem inovator, cu doar cateva componente rotative asigură minimum de frecare, fluxul de energie oferind performante deosebite și fiabilitate.

De atunci, Enercon setează noi standarde în proiectarea tehnologică de mai mult de 25 de ani. Cu peste 20.000 te turbine eoliene instalate în peste 30 de țări, Enercon este, de asemenea recunoscut ca fiind unul dintre cei mai importanți producatori la nivel internațional. Obiectivul companiei pentru anul 2018 este de o cota de export de peste 60%, crescînd treptat de-a lungul anilor urmatori.

-ENO ENERGY

Eficiența maxima a parcului eolian este asigurată de turbina eoliană e.n.o. 114, chiar și în locații cu turbulente climaterice crescute. Puterea nominală de 3500 kW permite centralei eoliene e.n.o. 114 să fie cea mai puternică turbină onshore din cadrul clasei 3 MW. Un echilibru perfect între designul robust și conservator și detaliile inovatoare de nivel înalt permit turbinei eoliene e.n.o. 114 să furnizeze randamente maxime pentru parcul eolian.

ENO energy systems GmbH este un producator de turbine eoliene cu sediul în Rerik si Rostock, care produce centrale eoliene cu o putere de variind de la 2.05 la 3.5 MW și un diametru al rotorului de la 82 la 114 de metri, destinate amplasărilor pe uscat. Evoluția economică a e.n.o. energy este axată pe longevitate și, prin urmare, a fost întotdeauna realizată doar cu ajutorul unor furnizori de renume. Grupul e.n.o. este cunoscut pe piața internă și internațională ca un producător și un furnizor de servicii în domeniul energiei eoliene ce furnizează sisteme flexibile și fiabile, fiind un partener competent pentru investitorii locali și dezvoltatorii de proiecte din Germania sau din afara țării.

-EWT
Turbina eoliană EWT DW90/96, cu variantele de diametru al rotorului de 90 si respectiv 96 de metri, are o capacitate nominală de 2000 kW atinsă la o viteză a vîntului de 11.5 metri pe secundă.

EWT este un designer și producator mondial de turbine eoliene direct drive ce desfășoară activități în domeniul energiei eoliene în Europa, America de Nord si Asia. EWT a fost înființată în 2004 și are sediul în Olanda. Compania are o linie extinsă de produse, un departament de inginerie care să acopere toate disciplinele relevante și un departament de service și mentenantă dedicat.

EWT pune la dispoziția clientilor turbine eoliene, precum și ferme eoliene “la cheie”. Compania oferă o gamă largă de turbine cu sistemul direct drive sub brand-ul “DIRECTWIND”. Gama de turbine sub-megawat include o turbină de 500 kW ți o turbină 900 kW. EWT este lider de piață în segmentul mediu de vînt din Marea Britanie. Începînd din 2011, compania ofera și o turbină  de 2 MW cu sistemul direct drive, care face parte din gama EWT multi-megawat. În plus, este în curs de dezvoltare în laboratoarele EWT o turbină de 3 MW care, la fel ca și celelalte centrale eoliene EWT, încorporează sistemul direct drive.

-FUHRLANDER

Fuhrländer și-a extins clasa sa de turbine megawatt cu o modelul FL 1500 turbină eoliană compactă cu pas controlat. Turbina poate fi adaptată la locații de coastă și de uscat, datorită dimenisunilor variate ale turnului și a celor două dimensiuni de rotor disponibile.

De la înfiintarea companiei în 1960 de catre Theo Fuhrländer, construirea primului sistem eolian de 30 de kW in 1991 și pînă la lansarea pe piață a turbinei eoliene FL 2006, Fuhrlaender a fost și este un pionier în utilizarea globală a energiei eoliene. Din America în Asia, din Scandinavia spre Africa de Sud – sistemele eoliene Fuhrlaender contribuie la dezvoltarea capabilitaților de transformare a energiei eoliene în energie electrică.

Cu gama actuală de generatoare eoliene de pînă la 3 MW, cele mai variate înălțimi ale turnului de sustinere și diverse dimensiuni ale diametrului rotorului, Fuhrlaender ofera tehnologia compatibilă pentru locații de uscat și de coastă, pentru regiunile montane și pentru cîmpii.

-SUZLON

Turbinele eoliene din gama S9X cu o capacitate nominală de 2.1 MW cuprind modelele S95 si S97 ce integreaza modificări revoluționare față de modelul original de succes Suzlon S88, printre care convertorul DFIG cu viteza variabilă, suprafete mari ale rotorului în mișcare de 95 si 97 metri, precum și înălțimi ale rotoarelor de 80, 90 si 100 de metri.

Variantele disponibile ale turbinei eoliene Suzlon S9X de 2.1 MW sunt: S95 si S97, în funcție de diametrul rotorului.

Grupul Suzlon, cu sediul central în India, este cotat că al cincilea cel mai mare furnizor de turbine eoliene la nivel mondial, după capacitatea totala instalata pînă la sfîrsitul anului 2011. Compania s-a extins la nivel mondial în Asia, Australia, Europa, Africa, America de Nord si de Sud, cu o capacitate de energie eoliana instalată de peste 20.000 MW în 30 de țări, operațiuni în curs de desfașurare în 33 de țări și peste 13.000 de angajați la nivel mondial.

Grupul ofera una dintre cele mai cuprinzătoare portofolii de produse – de la turbine de putere medie (sub 1 MW) pentru uscat de 600 kilowați (kW), pana la cea mai mare turbina eoliana comerciala offshore din lume de 6.15 MW. Grupul, cu sediul la Suzlon One Earth in Pune, India, cuprinde Suzlon Energy Limited si filialele sale, inclusiv Repower Systems SE.

4. COMPARAREA TEHNICO-ECONOMICA A SOLUȚIILOR.

4.1. Cheltuielile cu investiția și cheltuielile operaționale.

Efortul financiаr ce privește împlimentаreа unui proiect investiționаl de exemplu а unei centrаle eoliene este determinаt de doi fаctori:

cheltuieli cu investițiа (I), totаlitateа cheltuielilor legаte de operațiile de invesiții, аdică costul de аchiziție аl instаlațiilor respective, costul lucrărilor de montaj și încercări și costul transportului ;

cheltuieli operaționale (C), care cuprind totalitatea cheltuielilor duse pe parcursul exploatării obiectivului, la sursele regenerabile acestea cuprind cheltuielile reparații și de întreținere curente ale instalației.

Cheltuielile cu investiția legate de lucrările constructive a unei centrale eoliene despre care s-a pomenit mai sus constau din două componente de bază: costul aerogeneratoarelor și cosul infrastructurii inginerești care asigură funcționarea acestora. Costul aerogeneratoarelor corespunde prețului cu care acestea se vînd la uzină și nu includ costul construcțiilor inginerești, al utilajului electric suplimentar și al lucrărilor de montare, ajustare și conectare la rețea.

De regulă toate cheltuielile preconizate pentru construcția centralei eoliene, în afară de costul aerogeneratoarelor se includ în costul infrastructurii inginerești.

Deasemenea vor fi incluse cheltuielile legate de procurarea întreruptoarelor, separatoarelor care vor fi montate la fiecare aerogenerator precum și cele pentru întreruptoarele și separatoarelor montate în circuitul transformatorului la joasă (10 kV) și înaltă tensiune (110 kV), cablurile prin intermediul cărora se face legătura între fiecare instalație eoliană.

Dar nu în ultimul rînd trebuie de precizat, că centrala eoliană proiectată este constituită din 7 turbine eoliene a cîte 21 MW, și că pentru fiecare bucată-turbină este necesar un teren cu suprafața de 2000 mp, deci pentru a amplasa întreaga centrală avem nevoie de de teren care deasemenea costă bani. Deci la calculul investiției totale se va mai adăuga și costul terenului ales (tabelul 4.2).
În tabelul 4.1 de mai jos, este prezentată structura cheltuielilor cu investiția, pevăzute pentru conectarea unei instalații cu putrea unitară de 21 MW la sistemul electroenergetic.

Tabelul 4.1. Structura cheltuielilor cu investiția pentru o instalație eoliană cu puterea unitară de 21000 kW

Continuarea tabelului 4.1

Cheltuielile anuale pentru reparațiile curente și întreținere (CÎ.R) pot fi exprimate, ca modalitate generală, prin valoarea investiției inițiale la o cotă anuală din această investiție pentru exploatare, întreținere și reparații:

Cunoscînd costul investiției totale I = 43100085 $ și înlocuind în relația (4.1) obținem:

unde: reprezintă cota anuală din valoarea investiției inițiale pentru exploatare, întreținere și reparații, de regulă constituie 1,5….2,5% din costul investiție.

Tabelul 4.2. Cheltuielilor cu investiția pentru echipamentul electric utilizat.

Continuarea tabelului 4.2

4.2. Cheltuielile totale pe durata de studiu și cheltuielile anuale de calcul.

Cheltuielile totale actualizate (CTA)

Cheltuielile totale actualizate (CTA) reprezintă un indicator ce permite integrarea tuturor cheltuielilor ce au loc pe întreaga perioadă de studiu în cadru unui proiect investițional.

În cazul cel mai general calculul cheltuielile totale actualizate pentru un flux cunoscut se efectuiază cu formula:

unde: ti și tf reprezintă primul și, respectiv, ultimul an al perioadei de studiu;

Figura 4.1. Fluxul real de cheltuieli substituite de o singură plată

Valoarea CTA ce va rezulta din formula (4.1), poate fi interpretă ca o singură plată ce substituie în mod echivalent fluxul real de cheltuieli, figura 4.1.

După cum s-a menționat în paragaraful precedent cheltuielile totale actualizate pot fi prezentate ca suma a două componente:

unde: Iact reprezintă valoarea actualizată a investiției.

Cact – valoarea actualizată a cheltuielilor de producție.

Actualizarea tuturor cheltuielilor se efectuiază la unul și același an, notat − Ө și numit an de actualizare. Acesta poate fi ales un an arbitrar, dar de regulă se acceptă anul ce precedează primul an de funcționare a instalației.

În cazul surselor regenerabile cheltuielile cu investiția sunt cheltuieli de un singur an, care de obicei se realizează în primul an de funcționare a instalației, cheltuielile de producție sunt doar cheltuielile de întreținere și reparații curente întrucît la sursele regenerabile consum de combustibil nu este, respectiv și costul acestuia este nul.

Parametri de bază a centralei eoliene pentru determinarea indicatorilor economici sînt:

Astfel, pentru sursele regenerabile ținînd cont de cele expuse mai sus privitor la invistiție și cheltuieli de producție avem:

Aplică formula (4.6) pentru determinarea CTA la centrala eoliană cu puterea de 20 MW.

Cheltuieli de calcul anuale (CA)

Cheltuieli de calcul anuale (CA) reprezintă un flux de cheltuieli constante eșalonate pe durata normată de viață a instalației.

Cheltuielile anuale pot fi determinate prin două metode: metoda directă și cea indirectă.

Pornind de la faptul că un flux de cheltuieli dat, pentru o perioadă de timp poate fi înlocuit în mod echivalent:

atît de o singură plată efectuată la un an Ө – valoarea CTA;

cît și de un alt flux cu cheltuieli constante anuale CA pe durata Tsn ;

putem scrie formula

unde:

Cunoscînd valoarea CTA, indirect pot fi determinate cheltuielile anaule aplicînd formula (4.9).

Pentru centrala eoliană înlocuind valoarea indicatorului CTA calculat mai sus, în relație obținem:

Prin metoda directă cheltuielile anuale se determină pe baza cunoașterii elementelor de cheltuieli ale fluxului real.

De exemplu, avem un flux de cheltuieli relizate pentru construcția unui obiectiv – o centrala eoliană, la care investiția inițială s-a realizat în anul zero. Aceste cheltuieli ușor pot fi uniformizate prin substituirea investiției I de către o serie de plăți anuale constante RI (rata de rambursare a creditului) ce se vor suprapune cheltuielilor anuale.

Rata RI se determină cu relația,

unde EI constituie coeficientul de rambursare a crditului

Înlocuind (4.1.2) obținem formula pentru CA:

4.2.1. Calculul venitului net și a venitului brut.

Venitul net anual reprezintă acea parte din veniturile totale încasate într-un an, care rămîne după excluderea tuturor cheltuielilor realizate în anul respectiv.

Valoarea venitului brut anual se obține din livrarea energiei produse.

unde: TW este tariful mediu la energia electrică din rețeaua publică pe perioada de studiu,

TW = 1,2 lei/kWh = 12 c$/ kWh.

Pentru centrala eoliană volumul anual de energie electrică produsă se determină cu formula:

Înlocuim valoarea obținută pentru venitul anual brut din formulele (4.1.6) în formula:

Venitul brut total actualizat poate fi perzentat ca un flux de venituri constante pe întreaga durată de studiu (suma veniturilor brute actalizate):

Așadar cunoscînd valorile veniturilor (VBan) și a cheltuielilor (CÎ.R) previzionate pentru perioada de studiu poate fi calculat venitul net actualizat (VNA):

Venitul net actualizat este unul dintre cei mai importanți indicatori de eficiență a investițiilor în economia de piață, în care se urmărește obținerea unui profit maximum. De obicei cu acest indicator se operează cînd sînt mai mlte variante, dintre care trebuie de o ales pe cea optimă.

4.3. Rata de rentabilitate, durata de recuperare și prețul de cost al energiei produse.

4.3.1. Rata internă de rentabilitate a proiectului.

Rata internă de rentabilitate (RIR) reprezintă un indicator de eficiență economică care formal exprimă valoare ratei i de actualizare pentru care

Aplicînd condiția din formula (4.2.1) în relația generală pentru determinarea venitului net actualizat obținem:

Figura 4.2. Flux de numerar cu cu cheltuieli și venituri constante

Pe baza celor expuse mai sus vom analiza un exemplu. Fie avem un obiectiv care va funcționa pe o perioadă nelimitată t−>∞, cheltuielile și veniurile anuale au valori constante, iar investiția I este realizată pe parcursul unui an (figura 4.2 ).

Pentru fluxul din fig. 4.2 aplicăm formulele prezentate mai sus și obținem:

Obține formula pentrucu ajutorul căreia vom determina relația pentru indicatorul RIR

Întrucît obținem:

Altfel spus RIR exprimă profitul net ce poate fi obținut la un leu investit.

Pentru calculul RIR la centrala eoliană aplicăm formula:

sau

De unde

Pentru din tabelele financiare găsim RIR =10,8%. În figura 4.3, avem reprezentarea grafică a dependenței VNA de RIR.

Întrucît s-a dovedit că VNA>0 și RIR>i – proiectul în cauză este fezabil.

Aceleași valori pentru RIR pot fi obținute și pe calea interpolării liniare (figura 4.3). Pentru aceasta se fac încercări cu diferite rate i pînă se obțin valoari VNA cu semne opuse sau valoarea calculată a acestuia.

Pentru RIR =7% avem:

.

4.3.2….Durata de recuperare a investiției.

Durata de recuperare a investiției (DRA) este un indicator ce duce contul numărului de ani în care funcționează centrala eolienă, pentru care suma veniturilor nete actualizate egalează valoarea investițiilor sumare actualizate .

Condiția generală de determinare a DRA este următoarea –

Așadar, determinăm durata de recuperare a investiției, alocată în construcția centralei eoliene:

de unde:

;

Cunoscînd putem determina durata de recuperare a investiției utilizînd tabelele financiare conforma cărora DRA = 19,5 ani

sau conform formulei:

În caz general pentru ca construcția unui obiectiv să fie justificată este necesar ca durata de recuperare a investiției DRA să fie sub nivelul duratei medii de recuperare.

Conform calculelor de mai sus, realizate pentru o centrala eoliană, am obținut că recuperarea investiției totale se realizează după al 19-lea an de funcționare a acestei centralei.

. Prețul de cost al energiei electrice produsă de sursa eoliană.

Fig. 4.3 Structura pretului de cost al energiei produse in sistem centralizat cu combustibil clasici

Prețul de cost al energiei livrate este cel mai important indicator de eficiență economică al unei surse de energie. În caz general prețul de cost pentru un produs dat se determină ca raportul dintre cheltuielile totale (CTi) realizate pentru acel produs la volumul producției (Vi):

Pentru studiul nostru la centrala eoliană acest indicator se calculează prin raportara cheltuielilor totale actualizate la volumul energiei produse:

5. SECURITATEA ACTIVITAȚII VITALE.

5.1. Generalitați.

Consumul de energie la nivel global este în creștere dramatică din cauza căutării unui standard de viață mai ridicat și a creșterii populației lumii. Toate sursele de energie afectează mediul înconjurător într-o măsură mai mare sau mai mică. Nu există nici o sursă de energie complet "curată". Cea mai mare cantitate din energia noastră provine din combustibili fosili 85 % – cărbune, petrol și gaze naturale, iar arderea acestor combustibili cauzează poluarea mediului în care trăim. Din fericire, guvernele statelor dezvoltate au conștientizat importanța protecției mediului și iau măsuri pentru a reduce pe termen lung impactul industriei energetice și nu numai. Sunt elaborate strategii susținute de creștere a eficienței de utilizare a energiei și de implementare a programelor de eficiență energetică.

Dezvoltarea economică depinde, în mare măsură, de capacitatea de a asigura necesarul de energie electrică, mecanică și termică la un preț rezonabil. Resursele regenerabile de energie, precum și tehnologiile de producere cu o influență negativă cât mai redusă asupra mediului înconjurător, constituie o prioritate pentru prezent și viitor.

Republica Moldova lucrează activ pentru a consolida eficiența energetică în țară și a promova sursele de energie regenerabilă, modernizând structura sa energetică. Au fost aprobate Strategia Energetică a Republicii Moldova până în 2030 și Planul Național de Acțiune pentru promovarea energiei din surse regenerabile pentru anii 2013 – 2020, care a stabilit obiective ambițioase, conform cu cele ale UE pentru promovarea energiei durabile în țară:

20% din consumul energetic al țării să provină din surse regenerabile până în 2020;

cel puțin 10% de biocombustibil din totalul de combustibili consumat;

reducere de 20% a consumului de energie primară;

reducere a gazelor cu efect de seră de cel puțin 25% în comparație cu anul 1990.

SRE este convenabile și din motivul că nu produc poluarea atmosferică, care astăzi atinge niveluri foarte înalte punînd în pericol viața pe Pămînt. Printre diversitatea de surse regenerabile pentru producerea energiei electrice se enumeră și instalația eoliană.

Funcționarea eolienei se bazează pe un principiu simplu. Vântul pune în mișcare palele care la rîndul lor acționează generatorul electric. Sistemul mecanic are în componența și un multiplicator de viteză care acționeză direct axul central al generatorului electric.

Curentul electric obținut este, fie  transmis spre înmagazinare în baterii și folosit apoi cu ajutorul unui invertor DC-AC în cazul turbinelor de mică capacitate, fie livrat direct rețelei de curent alternativ spre distribuitori.

Pentru realizarea unei centrale eoliene mai întîi se elaborează un proiect extrem de complex, ce se poate derula pe o perioadă de cațiva ani în funcție de complexitate.

Parcul eolian trebuie amplasat într-o zonă cu condiții bune de vânt să indeplinească toate condițiile de protecție a mediului, cît mai aproape de o LEA, și în fucție de puterea instalată a fermei, aceasta deține și o stație proprie de transformare pentru a facilita conectarea pentru transportul energiei în cele mai bune condiții.

Electrosecuritatea și securitatea la incendii se asigură prin corespunderea construcțieie utilajului, condițiilor mediului înconjurător și condițiilor expoatării.

5.2. Analiza factorilor de risc.

Există riscuri esențiale la procesul de creare a locurilor de muncă în domeniul profesional al energeticii, ce nu pot să fie scăpate din vedere. Investițiile recente în tehnologii prietenoase cu mediul a generat preocupări în legătură cu insuficiența atenție acordată riscurilor profesionale legate de aceste joburi, și astfel necesitatea de a integra măsurile de securitate și sănătate în muncă încă de la crearea locurilor de muncă. Chiar dacă anumite locuri de muncă sunt considerate “verzi”, tehnologiile folosite pot să nu fie deloc așa.

Deoarece, în general, tehnologiile “verzi” scad riscul de expunere periculoasă, astfel de schimbări trebuie analizate atent înainte de implementare. Înlocuirea unor substanțe periculoase pentru mediu cu unele mai prietenoase cu mediul înconjurător s-a dovedit a fi mai periculoasă pentru sănătatea lucrătorilor.

Orice activitate economică în care sunt implicați oameni presupune un echilibru între risc și beneficiu, în funcție de natura activității, riscul putând merge de la pierderi materiale minore până la afectarea stării de sănătate sau pierderea vieții. Chiar dacă este verde sau nu, munca va genera întotdeauna riscuri de accidentare sau de îmbolnăvire, reducerea și eliminarea acestora rămânând principiul fundamental al

securității și sănătății în muncă.

Pentru toate locurile de muncă, angajatorii trebuie să asigure medii și condiții de muncă sigure și sănătoase pentru lucrătorii lor. În acest sens, tehnologiile și procesele de producție legate de locurile de muncă verzi trebuie să constituie obiectul evaluării de risc și a planului de

management ca și în cazul oricărui alt loc de muncă, de preferat din faza de proiectare și din stadiile pre-operaționale. Aceste evaluări reprezintă de asemenea o cale eficientă de a determina dacă o tehnologie care a fost etichetată ca fiind “verde” nu are sau are un nivel minim de impact asupra mediului.

Din moment ce aceste locuri de muncă sunt menite să ajute la îmbunătățirea calității mediului, la revitalizarea economiei și la crearea de noi oportunități de angajare, unul dintre cele mai mari riscuri este ca, în grabă de a crea cât mai multe noi locuri de muncă, să se acorde prea puțină atenția calității și faptului că incidența accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale, sau chiar decesele, pot crește înainte ca măsurile adecvate de protecție să fie puse în practică.

Cei care lucrează în locuri de muncă verzi se pot confrunta cu riscuri similare celor de la locurile de muncă tradiționale. Aceste riscuri pot părea noi multor lucrători care activează în industriile “verzi” care se dezvoltă rapid. În plus, lucrătorii pot fi expuși la riscuri noi, care poate că nu au fost identificate anterior.

De aceea, în acest moment, este tot mai important să se asigure că procesul de creare de locuri de muncă integrează strategiile de prevenire create pentru a anticipa, identifica, evalua și controla noile riscuri și riscurile ce rezultă din aceste locuri de muncă.

Tipurile de locuri de muncă legate de acest sector :

proiectarea, producerea componentelor pentru turbine;

construcția, instalarea, operarea și întreținerea turbinelor eoliene

Lucrătorii pot fi expuși la următoarele riscuri:

riscuri chimice ca urmare a expunerii la rășini epoxidice, stiren și solvenți, gaze nocive, vapori și pulberi

riscuri fizice generate de părți aflate în mișcare manipularea manuală în fabricarea lamelor/paletelor și de întreținere.

risc de expunere la praf și fum de la fibra de sticlă, produși de întărire, aerosoli și fibre de carbon.

Construcția utilajului electric trebuie să asigure secuitatea, evitînd sau reducînd la minimum acțiunea asupra organismului uman a curentului electric, arcului electric și scînteelor electrice, părților supraîncălzite, zgomotului etc.

Terenul pe care se află instalația se va îngrădi, suprafața îngrădită va avea o valoare egală cu raza cercului descris de pale la rotația acestora.

Adăugător trebuie să se preconizeze măsuri și mijloace de protecție:

în regim normal – izolarea părților conductoare sub tensiune, utilizarea tensiunilor reduse, învelișuri adăugătoare, controlul izolației și semnalizarea în caz de defectare; panouri de avertizare, etc;

în regim de avarie – izolarea adăugătoare, protecția prin „legare la pămînt”, protecția prin „legare la nul”, protecția prin deconectare automată etc.

Deasemenea în cadrul lucrărilor de instalare a turbinelor eoliene personalul este expus riscului din cauza necesității de a efectua aceste lucrări la înălțimi mari. Cu scopul de a asigura securitatea muncitorilor, angajatorul este obligat să-i asigure cu utilaj necesar, care să corespundă normelor respective.

5.3. Protectia muncii in instalatiile de joasa si medie tensiune.

Datorită curenților mari, de ordinul sutelor de amperi, prezente în montajul realizat, se vor respecta reguli de protecția muncii. Controlul și supravegherea instalațiilor de joasa tensiune se face decătre electricianul care se ocupă și cu instalațiile de înaltă tensiune sau de un electrician special desemnat în acest scop. În timpul controlului se va urmării ca părțile metalice ale instalațiilor, care în mod accidental ar putea fi puse sub tensiune, să fie legate la instalația deprotecție. În timpul controlului făcut de o singură persoană, acesteia ii este interzis a demontarea îngrădirilor de protecție.

Electricianul care face control va fi dotat cu indicator de joasa tensiune pe care-l va folosi înainte de a atinge cu mâna libera părțile metalice ale instalației sau echipamentului metalic. Când se descopera un conductor al unei linii de joasa tensiune rupt, cazut la pământ sau care atârna, persoana care face controlul trebuie sa foloseasca manușile electroizolante și cu cleștele atent să taie acest conductor, pentru a nu prezenta un pericol pentru trecători, sau să organizeze paza lui și să anunțe echipa de întreținere sau de avarii pentru înlăturarea defectului.

Persoanele care execută supravegherea periodică a liniei nu trebuie în nici un caz să se atingă de un conductor cazut la pământ decât după ce s-a convins că acest conductor nu este al unei linii de înaltă tensiune. Manevrarea separatoarelor și intreruptoarelor se executa cu manusi electroizolante, stând pe un covoraș de cauciuc dielectric sau pe un podet izolant.

Din punctul de vedere al măsurilor de securitate, lucrările care se executa în instalațiile electrice de joasă tensiune se împart în trei categorii:

– lucrări cu scoaterea totală de sub tensiune a instalației;

– lucrări cu scoaterea părțială de sub tensiune a instalației;

– lucrari sub tensiune.

Prin lucrare cu scoaterea totală de sub tensiune a instalației se întelege o lucrare executată intr-o încapere în care au fost scoase de sub tensiune toate părțile aflate normal sub tensiune, cu excepția circuitelor pentru iluminat interior. Prin lucrare cu scoaterea părțială de sub tensiune se întelege o lucrare care se execută într-o încăpere în care este scoasă de sub tensiune numai o anumită parte a instalației și anume partea la care se execută lucrarea.

Pentru lucrările care se execută cu scoaterea părțială sau totala de sub tensiune a instalației trebuie luate urmatoarele măsuri tehnice de pregatire a locului de muncă, în ordinea indicată mai jos:

– se execută scoaterile necesare de sub tensiune și se iau măsuri care sa impiedice punerea în funcțiune a părților din instalație, prin care s-ar putea da tensiune la locul de muncă, (blocarea mecanică etc);

– se montează îngrădiri provizorii și se asează plăci avertizoare;

– se leagă la instalația de protecție (prin legarea la pământ sau la nul) dispozitivele mobile de scurtcircuitare și legare la pământ și se verifică lipsa tensiunii în partea instalației unde urmează să se execute lucrările;

– se leagă la instalație dispozitivele de scurtcircuitare și legare la pământ mobile, imediat dupa ce s-a efectuat verificarea lipsei de tensiune.

În locul în care se va executa lucrarea, trebuie să fie scoase de subtensiune:

– părțile aflate sub tensiune, la care se va executa lucrarea;

– părțile aflate sub tensiune, care se găsesc la o distantă mai mica de 0,35 m de locul de muncă.

– părțile sub tensiune care se gasesc față de locul de muncă la distanțe de 0,35 m sau mai mare pot rămâne în funcțiune, însă trebuie îngrădite.

Scoaterea de sub tensiune trebuie făcută în așa fel, încât siguranța executării operației să fie perfectă. Pentru aceasta, scoaterea de sub tensiune se face prin manevrarea intrerupatoarelor și scoaterea siguranțelor.

5.4. Securitatea tehnică. Electrosecuritatea la instalații eoliene.
Dacă între două puncte ale corpului omenesc se aplică o diferență de potențial, prin corp trece un curent electric. Acesta produce asupra omului o serie de efecte care se pot clasifica în electro-șocuri și electro-traumatisme. În pofida numeroaselor cercetări asupra efectelor fiziologice ale curentului electric este încă dificil de precizat limita la care acesta devine periculos, deoarece ea depinde de rezistența electrică a corpului omenesc, calea de trecere a curentului prin corp și durata de acțiune.

Electro-șocurile reprezintă acțiunea curentului electric asupra sistemului nervos și mușchilor și poate avea diferite aspecte: contracții musculare (la curenți de 10÷15 mA este impiedicat controlul voluntar al sistemului musculare ), oprirea respirației (prin acțiunea curentului asupra centrilor nervoși și respirației), fibrilația inimii, pierderea temporară a auzului și vocii, pierderea cunoșținței.

Electro-traumatismele constau în arsuri și metalizări ale pielii și se datoresc căldurii dezvoltate de arcul electric format de punctele de contact sau trecerii curentului electric.

Termenul de electrocutare denumește accidentul datorat trecerii curentului electric prin organism. Electro-cutările se produc prin atingeri directe și indirecte.

Atingerile directe reprezintă atingerea elementelor conductoare ale instalațieie eoliene:

aflate normal sub tensiune;

scose de sub tensiune, dar rămase încărcate cu sarcini electrice datorită capacității, prin omiterea descărcării acestora după deconectare;

scoase de sub tensiune, dar aflate sub o tensiune indusă pe cale electromagnetică sau electrostatică de alte instalații prin omiterea legării la pămînt a elementelor decoenectate.

Atingerile indirecte reprezintă atingerea unui element metalic al instalației eoliene care în mod normal nu este sub tensiune, dar care a intrat accidental sub tensiune în urma unui defect.

În cazul atingerii simultane a două puncte de pe sol aflate la potențiale diferite ca urmare a scurgerii prin pămînt a unui curent normal sau în regim de avarie omul este supus unei tensiuni numite tensiune de pas.

Trebuie de remarcat că nu tensiunea aplicată organismului este periculoasă, dar valoarea curentului care îl străbate, mai ales cînd traseul cuprinde și inima și puncte de mare sensibilitate nervoasă. Din motive practice, în tehnica securității la instalațiile eoliene este mai indicat să se stabilească valori limită pentru tensiunea aplicată corpului omenesc.

Este mult mai simplu să se conceapă și să se dimensioneze o protecție pe baza unei tensiuni care poate fi limitată în mod nemijlocit decît pe baza curentului, care nu poate fi influiențat în mod direct pentru că depinde și de impedanța corpului omenesc.

Protecția împotriva electrocutării prin atingere directă. Pentru a evita accidentele prin electrocutare, în instalațiile eoliene se iau o serie de măsuri, care realizează reducerea tensiunii de atingere pînă la valori maxime admise, mărimea impedanței corpului omenesc sau reducerea duratei de trecere a curentului prin corpul omenesc.

Pentru a evita atingerea elementelor care se găsesc în mod normal sub tensiune, se iau următoarele măsuri de protecție:

Inaccesibilitatea la atingerea întîmplătoare, realizată prin:

izolarea electrică (izolare de lucru) a tuturor elementelor conductoare de curent care fac parte din circuitele curenților de lucru;

utilizare de carcase de protecție;

prevederea de îngrădiri din plasă, tablă perforată etc. prin orificiile cărora să nu fie posibilă atingerea cu mîina a elementelor sub tensiune;

folosirea de blocări electrice sau mecanice care să nu permită accesul persoanelor neautorizate .

Mijloacele individuale de protecție.

Tensiuni reduse de alimentare a utilajelor.

Izolarea suplimentară de protecție.

Protecția împotriva electrocutării prin atingere indirectă.

Măsurile care se iau în acest caz sînt funcție de:

tipul rețelei de alimentare;

tensiunea nominală de lucru ;

categoria locului de muncă;

tipul echipamentului electric;

locul de amplasare al utilajului electric (în zona de manipulare sau în afara ei).

Nu se iau măsuri de protecție pentru:

echipamente electrice care au o tensiune nominală de lucru sub valorile tensiunilor de atingere maxim admise;

echipamentele electrice din interiorul instalației puțin periculoase, cu condiția să nu existe posibilitatea să fie atinse simultan echipamente fixe și obiecte conductoare în legătură cu pămîntul sau două echipamente electrice fixe.

Metodele de protecție împotriva electrocutării pot fi principale, dacă realizează singură protecția necesară, sau suplimentare dacă au rolul de a completa metodele principale în scopul măririi siguranței protecției.

5.5….Securitate la incendii la instalații eoliene.

Elaborarea proceselor tehnologice contemporane, schimbările calitative profunde în tehnologia unui șir de producții sunt însoțite, în majoritatea cazurilor, de o creștere considerabilă a pericolului de incendii și explozii al acestora.

Construcția instalațiilor eoliene este însoțite de diferite lucrări electrotehnice cum ar fi de exemplu, de sudare cu foc deschis care sporesc pericolul de incendii și explozii al obiectivelor. Mecanizarea și automatizarea proceselor tehnologice necesită o rețea dezvoltată de cabluri, conductoare și alte dispozitive electrice, care sunt o sursă de pericol de incendiu sporit.

Activitatea privind asigurarea securității împotriva incendiilor trebuie să se efectueze nu numai de personalul administrativ al centralei, dar și de întreg personalul de specialiști și angajați, indiferent de situația lor de serviciu.

Pentru a întreține securitatea împotriva incendiilor a instalațiilor eoliene la un nivel sporit este necesar de a studia multilateral pericolul de incendiu, cauzele apariției incendiilor, a alege cele mai efective metode și procedee de preîntâmpinare a lor, iar în cazul apariției, acestea să fie lichidate cu pagube minime pentru gospodăria națională.

La proiectare și construcția instalaților eoliene este necesar să țină cont de categoria pericolului incendiar pe care îl prezintă procesele de producție.

Categoria pericolului incendiar pe care îl prezintă procesul de producție este determinată de probabilitatea apariției și răspândirii incendiului, durata posibilă a lui. Probabilitatea apariției și răspândirii incendiului este determinată după proprietățile fizico-chimice ale substanțelor utilizate în procesul tehnologic de producție.

De cele mai multe ori incendiile au loc la obiectivele unde nu s-au respectat măsurile antiincendiare în perioada de proiectare și construire a clădirilor și edificiilor.

Cauzele incendiilor ce pot apărea la instalațiile eoliene sînt următoarele:

încălcarea regimului tehnologic;

defectarea utilajului electric;

pregătirea neîndestulătoare a utilajului pentru reparații;

autoaprinderea hainelor și cârpelor îmbibate cu ulei și a altor materiale

predispuse spre autoaprindere;

nerespectarea graficului de reparație, uzarea, și corozia utilajului;

defecte constructive a utilajului;

defectarea armaturii de blocare a aparatelor și conductelor conservate

sau in stadiu de reparații;

scânteile în timpul lucrărilor de sudare și cu foc deschis;

alte cauze.

Deci, aceste date indică că cauza principală a incendiilor la instalațiile eoliene și nu numai este încălcarea regimului tehnologic, ca urmare a unei diversități de procese tehnologicele.

Echipament de securitate antiincendiară la instalația eoliană.

Pentru implimentarea și exploatarea unei centrale eoliene este necesar să funcționeze sistema de pregătire și de instruire a personalului privind securitatea antiincediară, cu scopul excluderii cazurilor traumatice. Trebuie să existe un șir de instrucțiuni în care să fie descrise cerințele conform cărora se iau în considerație aparatele de sudat, electrice, lucrări cu focul deschis, etc.

Sunt precizate locurile unde se lucrează cu focul deschis, timpul în care pot fi reparate instalațiile, lucrările tehnice și organizaționale care asigură securitatea antiincindiară, respectarea controlului de către organele corespunzătoare, răspunderea personalului la încălcarea cerințelor securității antiincindiare.

Întreg personalul în fiecare an este obligat să petreacă cursuri privind securitatea antiincendiară.

Cauzele cele mai răspîndite ale incendiului sunt:

nerespectarea cerințelor la construcția și exploatarea utilajului;

deteriorarea utilajului electric, conductoarelor din rețea (formarea scurt-circuitelor), aparatelor de iluminat și încălcarea regulilor de expluatare a lor;

aprinderea de la sine a lubrifianțelor și altor substanțe la nerespectarea regulelor de păstrare;

încălcarea regulilor de sudare în locuri de păstrare și aflare a substanțelor și materialelor inflamabile;

deteriorarea aparatelor de automatizare;

fumatul și aruncarea țigărilor aprinse și chibriturilor;

aranjarea incorectă a mijloacelor tehnice de protecție de electricitate statică și descărcărilor electrice în atmosferă.

La exploatarea și reparația instalațiilor eoliene este strict necesar de respectat, regulile tipice de securitate antiincendiare pentru întreprinderile de producție.

În instalațiile eoliene de mare putere la intrare se instalează scuturi antiincendiare cu set de extectoare cu spumă și cu CO2, pînză, druc de fier, cîrlig, topor.

Alături de scut antiincendiar se instalează lada cu nisip. Scutul antiincendiar trebuie să fie așezat în loc vizibil. Folosire utilajului antiincendiar pentru necesitățile de gaspodărie și de producție care nu au legătură cu stingerea incendiului este strict interzisă. Pentru evitarea înflăcărărilor, incendiilor și exploziilor un rol important are profilaxia corect organizată, mai ales la efectuarea lucrărilor cu focul deschis.

Securitatea antiincendiară are ca scop:

a interzice apariția incendiilor;

a preîntâmpina posibilitatea extinderii incendiului apărut;

permanent de a avea pregătite mijloace contraincendiare și se interzice utilizarea lor fără destinație.

Toți angajații noi primiți la serviciu trebuie să treacă instruirea atît antiincendiară cît și sanitară. Se deosebesc următoarele mijloace de combatere a incendiilor:

stingătoare de incendiu;

generatoare de spumă staționare;

robinete interne de incendiu;

țesătură de azbest;

nisip;

stingătoare de incendiu cu bioxid de carbon Aceste stingătore se adoptă atunci când alte mijloace de stingere nu sunt eficace sau pot provoca pagube mari;

stingătoare de incendiu cu spumă chimică.Se folosește pentru stingerea materialelor solide și lichide. Se interzice categoric stingerea în instalații electrice și conductoare sub tensiune;

5.6. Protectia mediului ambiant.

Zgomot și vibrații

Surse de zgomot și vibrații în perioada de execuție

Procesele tehnologice de execuție a lucrărilor proiectate implică folosirea unor grupuri de utilaje cu funcții adecvate. Aceste utilaje în lucru reprezintă tot atâtea surse de zgomot. Pentru o prezentare corectă a diferitelor aspecte legate de zgomotul produs de diferite instalații, trebuie avute în vedere trei niveluri de observare:

Zgomot de sursă;

Zgomot de câmp apropiat;

Zgomot de câmp îndepărtat

Fiecăruia din cele trei niveluri de observare îi corespund caracteristici proprii. În cazul zgomotului la sursă studiul fiecărui echipament se face separat și se presupune plasat în câmp liber. Aceasta fază a studiului permite cunoașterea caracteristicilor intrinseci ale sursei, independent de ambianța ei de lucru.

Măsurile de zgomot la sursă sunt indispensabile atât pentru compararea nivelurilor sonore ale utilajelor din aceeași categorie, cât și de a avea o informație privitoare la puterile acustice ale diferitelor categorii de utilaje. În cazul zgomotului în câmp deschis apropiat, se ține seama de faptul că fiecare utilaj este amplasat într-o ambianță ce-i poate schimba caracteristicile acustice. În acest caz, interesează nivelul acustic obținut la distanțe medii și mari față de sursă.

Pentru a avea sens valoarea de presiune acustică înscrisă trebuie sa fie însoțită de distanța la care s-a efectuat măsurarea. Față de situația în care sunt îndeplinite condițiile de câmp liber, acest nivel de presiune acustică poate fi amplificat în vecinătatea sursei (reflexii), sau atenuat prin prezența de ecrane naturale sau artificiale între sursă și punctul de măsură.

Deoarece măsurătorile în câmp apropiat sunt efectuate la o anumită distanță de utilaje, este evident că în majoritatea situațiilor zgomotul în câmp apropiat reprezintă, de fapt, zgomotul unui grup de utilaje și mai rar al unui utilaj izolat.

Dacă în cazul primelor două niveluri de observare caracteristicele acustice sunt strâns legate de natura utilajelor și de dispunerea lor, zgomotul în câmp îndepărtat, adică la câteva sute de metri de sursă, depinde în mare măsură de factori externi suplimentari cum ar fi:

Fenomene meteorologice și în particular: viteza și direcția vântului,

Gradientul de temperatură si de vânt;

Absorbția mai mult sau mai puțin importanta a undelor acustice de către sol,

fenomen denumit „efect de sol”;

Absorbția în aer, dependentă de presiune, temperatură, umiditatea relativă,

componenta spectrală a zgomotului;

Topografia terenului;

Vegetația.

La acest nivel de observare constatările privind zgomotul se referă, în general,la întregul obiectiv analizat. Din cele de mai sus rezultă o anumită dificultate în aprecierea poluării sonore în zona unui front de lucru.

Totuși pornind de la valorile nivelurilor de putere acustică ale principalelor utilaje folosite în construcții și numărul acestora într-un anumit front de lucru, se pot face unele aprecieri privind nivelurile de zgomot și distanțele la care acestea se înregistrează.

Utilajele folosite și puteri acustice asociate:

buldozere Lw ≈ 115 dB(A)

încărcătoare Wolla Lw ≈ 112 dB(A)

excavatoare Lw ≈ 117 dB(A)

compactoare Lw ≈ 105 dB(A)

finisoare Lw ≈ 115 dB(A)

basculante Lw ≈ 107 dB(A)

Protecția calității apelor.

Sursele de poluanți pentru ape, locul de evacuare sau emisarul.

Sursele de poluare a apei asociate perioadelor de construcție și dezafectare a parcului eolian sunt:

Activitățile igienico-sanitare ale personalului.

Întreținerea și igienizarea spațiilor administrative aferente organizării de șantier.

Apele uzate vor fi transportate de către o firmă specializată la cea mai apropiată stație de epurare sau vor fi deversate în rețeaua de canalizare locală. Funcționarea turbinelor eoliene nu necesită apă tehnologică, ca urmare nu vor rezulta ape uzate.

Protecția aerului

Sursele de poluanți pentru aer, poluanți emiși

În perioada de construcție a parcului eolian sursele de poluanți atmosferici sunt reprezentate de:

vehicule rutiere utilizate pentru transportul componentelor turbinelor eoliene, al altor echipamente, al materialelor de construcție și montaj;

utilaje pentru diferite activități de construcție-montaj;

manipularea materialelor de construcție aflate sub formă de pulberi.

Aceste surse nu sunt de tipul surselor industriale staționare și au emisii temporare. Poluanții generați în atmosferă sunt cei specifici arderii motorinei precum și particule în suspensie cu un spectru dimensional larg. Gazele de eșapament de la vehiculele și utilajele acționate de motoarele cu ardere internă conțin:

oxizi de azot (NOx și N2O);

oxizi de carbon (CO și CO2);

compuși organici volatili (metan și compuși non metanici);

metale grele (cadmiu, cupru, crom, nichel, seleniu, zinc);

poluanți organici persistenți.

În perioada de funcționare a parcului eolian, nu sunt surse de emisii de poluanți chimici în aer.

Sursele de poluanți pentru sol, subsol și ape freatice

Proiectul nu conține surse de poluare a solului.

În etapele de construcție și dezafectare a parcului eolian sursele de poluanți pentru sol, subsol și ape freatice pot fi reprezentate de eventualele scurgeri accidentale de combustibil și/sau substanțe chimice folosite la utilajele și vehiculele prezente pe șantier. În etapa de operare sursele potențiale de poluare a solului, subsolului și apei freatice sunt:

scurgeri accidentale de uleiuri și lubrifianți existenți în diferite

echipamente ale turbinelor eoliene;

scurgeri accidentale de ulei de la transformatoarele stației electrice de

transformare;

scurgeri accidentale de carburanți și/sau ulei de la vehiculele folosite

pentru întreținerea parcului eolian.

Gospodărirea deșeurilor generate pe amplasament

Tipurile și cantitățile de deșeuri de orice natură rezultate

Deșeurile rezultate în urma desfășurării activităților de construcție-montaj, sunt următoarele:

deșeuri din construcții:

– pământ și piatră rezultată din excavații;

– deșeuri de materiale de construcție, rezultate din eventuala rebutare a unor șarje de betoane dacă nu se respectă graficele de lucru;

– deșeuri metalice, în cantități rezultate din montajul turnului de susținere a ansamblului de producere a energiei electrice din potențial eolian și altor subansamble, din activitatea de întreținere a utilajelor de la organizarea de șantier;

deșeuri de ambalaje și deșeuri asimilabile din comerț:

– deșeuri de hârtie și carton de la ambalaje, rezultate din activitățile de birou în cadrul organizării de șantier;

– deșeuri de lemn de la ambalaje, rezultate din activitatea curentă de pe șantier ;

– deșeuri de mase plastice de la ambalaje, rezultate din activitățile de birou în cadrul organizării de șantier;

– alte tipuri de deșeuri în cantități nesemnificative.

deșeuri nespecificate în altă parte:

– deșeuri de la tehnologia de montare a echipamentelor electrice și cablurilor electrice;

– deșeuri de la baterii și acumulatori;

Producerea energiei din potențial eolian nu generează deșeuri în mod continuu.

Acivitatea de mentenanță a unui parc eolian poate genera deșeuri din întreținerea echipamentelor mecanice, electrice și de automatizare. Deșeurile tipice rezultate din această activitate sunt:

uleiuri uzate;

degresanți pentru întreținerea echipamentelor;

piese de schimb (mai rar);

consumabile (filtre de aer și ulei):

materiale textile de curățat;

ambalaje rezultate de la înlocuirea unor piese;

ambalajele materialelor consumabile.

CONCLUZII

Alegerea temei ANALIZA PROCESULUI DE FABRICAREA A TURBINELOR EOLIENE a fost condiționată de necesitatea de a da răspuns la mai multe întrebări, principalele fiind: Se poate ca Republica Moldova să producă energie electrică regenerabila? Cum putem produce energie electrică fară daune asupra mediului ambiant? Sunt zone pe teritoriul Republicii Moldova cu viteza vîntului ce va atinge valori ridicate care ar putea asigura producerea energiei electrice.

Ritmul rapid de dezvoltare a tehnologiilor moderne a dus la o creștere fulgerătoare a necesității de energie, fie electrică sau termică. Actualmente, nu ne putem închipui ce ar face omul modern fără de energie electrică, aceasta din urmă devenind ca forță motrice ce menține activitatea pe pământ. Iată de ce una din prioritățile principale la nivel mondial este dezvoltarea și întărirea sectorului energetic.

Este evident că, utilizarea SRE, și în mod special producerea energiei electrice din surse regenerabile, de regulă pe baza tehnologiilor noi, nu poate concura cu o tehnologie care s-a maturizat pe o perioadă de peste 100 de ani și a fost finanțată preponderent din sursele publice sau prin acordarea directă a subvențiilor din partea statului. În același timp, se observă o tendință globală de creștere a investițiilor în SRE și a ponderii acestora în consumul final brut de energie.

Energia eoliana s-a dovedit deja a fi o solutie foarte buna la problema energetica globala. Utilizarea resurselor regenerabile se adreseaza nu numai producerii de energie, dar prin modul particular de generare reformuleaza simodelul de dezvoltare, prin descentralizarea surselor. Energia eoliana in specialeste printre formele de energie regenerabila care se preteaza aplicatiilor la scararedusa.

Principalele concluzii ale acestei evaluari sunt ca proiectul este benefic pentru mediu datorita generarii efective a energiei eoliene. Pe langa evitarea emisiilor gazelor de sera si epuizarea resurselor naturale, proiectul valorifica folosirea terenului care, in alta situatie, ar fi considerat ca avand o valoare economica scazuta.

Se poate afirma că implimentarea unei centrale eoliene ar avea un mare aport în reducerea gazelor cu efect de seră pe teritoriul Republicii Moldova, mai ales că la ora actuală aceasta a devenit problema numărul unu la nivel mondial, de agravarea căreia depind viețile tuturor oamenilor pe pămînt. Însă nu în ultimul rînd aceasta devine și o afacere profitabilă, ținînd cont de faptul că centralele eoliene pot să comercializeze emisiile pe care nu le produc spre deosebire de centralele care funcționează pe combustibili fosili și care emit în atmosferă cantități enorme de aceste gaze. Astfel cu cît capacitatea centralei eoliene este mai mare cu atît venitul obținut de pe comercializarea emisiilor va fi și el mai mare.

Deci în final am putea spune că implimentarea unei centrale eoline pe teritoriul Republicii Moldova merită executate, întrucît sînt zone unde viteza vîntului atinge valori ridicate care ar putea asigura cîțiva MW de putere instalată.

Republica Moldova are șanse reale să devină independentă energetic în perioada 2050-60, dacă va investi în utilizarea surselor regenerabile de energie și implementarea măsurilor de eficiență energetică.

BIBLIOGRAFIE

1. Turbine eoliene : Manuak de documentare,proiectare , dimensionare si montajul turbinelor eoliene, Victor Emil Lucian ,Editura universitara Bucuresti,2015.

2. http://www.eib.org/attachments/pipeline/20110247_eia_ro.

3. http://www.romania-eoliene.ro/turbine-eoliene/structura-instalatiei-eoliene.html.

4. Atlasul Resurselor Enegetice Eoliene Al Republicii Moldova, Ion Sobor, Andrei Chiciuc , Vasile Rachier ,2017.

5.http://aee.md/images/ATLASUL_RESURSELOR_ENERGETICE_EOLIENE_AL_REPUBLICII_MOLDOVA

6. http://www.ekf.dk/da/om-ekf/CSR-i-EKF/Documents/MemoriuPrezReteauaDBW.PDF

7. https://ru.scribd.com/doc/51104940/proiectare-centrala-eoliana

8. http://www.eib.org/attachments/pipeline/20110247_eia_ro

9.http://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/files/ARPM%20Galati/ACORDURI/EIA%20si%20EA/nov/StudiudeImpactParcEolianEnergocons.pdf

10. https://www.romstal.ro/blog/ce-sunt-turbinele-eoliene-si-cum-functioneaza/

11. http://webbut.unitbv.ro/teze/rezumate/2010/rom/NegreaIonela.pdf

12. http://www.cnaa.md/files/theses/2017/51463/marin_gutu_thesis.pdf

13. http://www.agir.ro/buletine/2242.pdf

14. http://www.itmsibiu.ro/download/SSM/Locuri_de_munca_verzi.pdf

15. Îndrumar metodic pentru elaborarea proiectelor de an la disciplina – Partea electrică a centralei. Chișinău U.T.M 2007

16. http://muextension.missouri.edu/explore/agguides/agengin/g01981.htm.

17. http://www.jura.ch/lcp/forum/energies/vent.html.

18. http://www.treehugger.com/files/2006/07/offshore_wind_c.php#perma

19. https://myslide.es/documents/turbine-eoliene.html

20.https://conspecte.com/Contabilitate-financiara/componenta-caracteristica-si-clasificarea-consumurilor-si-cheltuielilor.html

21. https://www.moldpres.md/news/2018/03/23/18002344

22. http://lex.justice.md/md/363886/

23.