În această lucrare ne -am propus realizarea unui studiu comparativ al unor caracteristici [623077]

4
INTRODUCERE

În această lucrare ne -am propus realizarea unui studiu comparativ al unor caracteristici
antropometrice între un lot din populația de sex feminin din localitatea Luncasprie și un lot
martor din populația de sex feminin din orașul Oradea.
Studiul pe care l -am făcut în această lucrare este unul de genetică populațională și
antropologie. Studiul a fost efectuat pe un eșantion de 200 de subiecți format exclusiv din
indivizi de sex feminin.
Am realizat acest studiu deoarece aveam curiozitatea d acă apar diferențe între indivizii
de la sat și cei de la oraș. Aveam această curiozitate pentru că am văzut că indivizii din acel sat
lucrează mult în agricultură, ceea ce înseamnă că folosesc uneltele agricole la lucrarea
pământului și petrec mult timp p e câmpuri și am vrut să văd dacă acestea influențează sau nu
lungimea degetelor.
Principiul acestui studiu presupune cercetarea lungimii degetelor și a rapoartelor digitale
de la mâna stângă și de la mâna dreaptă, în cadrul unui lot de femei de aceeași et nie pentru a
identifica apariția unor diferenț e semnificative.
Diferenț ele ar putea fi determinate de moștenirea genetică, de cantitatea de hormoni
sexuali pe care individul îi primește în cadrul dezv oltării sale intrauterine, dar ș i datorită
factorilor de mediu. Posibilele asemănări constatate ar fi consecința asemănării generale ale
oamenilor.
Literatura de specialitate străină apărută în ultimii zece a ni raportează numeroase
diferenț e între rapoartele digitale de la cele două mâini ale aceleași persoane, fiind studiată, în
special, mâna dreaptă, deoarece stu diile arată că exprimarea diverș ilor factori, inclusiv cei de
mediu, din timpul sarcinii se reflectă în structura acestei mâini.
Doresc să mulțumesc, în specia l, coordonatoarei mele de licenț ă, conf. u niv. dr.
Tomulescu Ioana Mihaela care m -a îndrumat pe parcursul acestui studiu și celor 200 de
persoane de sex feminin care mi -au oferit suportul necesar realizării stu diului, prin punerea la
dispoziț ie a propriilor mâini.

5
CAPITOLUL I
SCURTĂ PREZENTA RE GEOGRAFICĂ ȘI ISTORICĂ A LOCALITĂȚII
LUNCASPRIE ȘI A ORAȘULUI ORADEA
Luncasprie este o localitate din comuna Dobrești, situată în sud estul județului Bihor, la
aproximativ 60 km de orașul Oradea, cu o populație de 860 locuitori(în 2011).
Localitatea Luncasprie are o suprafață de 2200 hectare dintre care 1300 hectare sunt
reprezentate de pădure. Localitatea este una dintre cele mai vechi așezări din zona de la poalele
munților ” Pădurea Craiului ”.

Fig.1 Luncasprie ( sursa http://wikimapia.org )

Începând cu secolele XIII – XIV, există mai multe variante referitoare la denumirea
localității și a modului în care aceasta s -a construit, fără a fi însă consemnate în documente. O
variantă ar fii aceea că denumirea vine de la faptul că primii locuitori s -au așezat în Lunca
Râului Repede care și azi străbate satul, însă se face o asociere și cu a doua variantă care vine
de la primul locuitor, numele acestuia fiind Spria, care a dat numele viitoarei așezări, respectiv
Luncasprie. Primii locuitori s -au așezat în Luncă pentru că în construcția reliefului satului intră
roci calcaroase, care prin alterare au dat naștere minereului de bauxită, argilă și chiar cărbune
dispune în straturi de până la 6 m adân cime.

6
Satul Luncasprie este marcat de Valea ” Vida ” care străbate localitatea despărțind -o în
două, râul își are izvo rul la Moara Iancului ( Lacul Cărmă zău ), din localitatea Zece Hotare.
În stratul de roci calcaroase în care râul și -a construit defileul, se află peșteri și galerii
în care s -au format stalactite și stalacmite. Cea mai mare peșteră se află pe râul Toplița, afluent
al râului Vida, peșteră de unde izvorăște pârâiașul menționat.
Lacul Vida este unul artificial fiind un lac de acumulare realiza t printr -un baraj de
anrocamente. Lacul dispune de o cantitate importantă de apă de 400.000 𝑚3 și are o suprafață
de 6 ha. În 1967 s -a dat în folosință barajul, care azi este punctul turistic din localitate datorită
deversorului tip pâlnie, care are rol d e a normaliza deb itul de apă. Barajul are o înălțime de 10
m și o lungime la coronament de 70 m. Înainte de 1967, în locul unde este amplasat barajul,
exista o moară, numită ” moara lui Lioliu ” , fiind cea mai veche moară din localitate.

Fig.2 Deversor tip pâlnie (imagine proprie )

Fig.3 Peștera Toplița ( sursa http://www.digi24.ro )

7
Oradea este municipiul de reședință al județului Bihor. Are o populație de 223.237 (în
2015) și se află pe râul Crișul Repede, în vestul României în imediata apropiere a graniței cu
Ungaria.
Este pentru prima dată menționată, în 1113 într -o diplomă a abației benedictine din
Zobor, cu numele latinesc Varadium.

Fig.4 Crișul Repede ( sursa http://www.oradeainimagini.ro )

Fig.5 Cetatea Oradea (sursa www.altmarius.ning.com )

În 1241, Cetatea Oradiei, a fost menționată pentru prima dată cu ocazia efectuă rii unor
reparații pentru a putea face față unui atac tătaro -mongol.

8
Regelui Ladislau I (1077 -1095) îi este atribuită construirea cetății. Tot el a hotărât să
ridice în Oradea o mănăstire în cinstea Fecioarei Maria, conform Cronicii Pictate de la Viena.
În 1660 Cetatea Oradea a fost cucerită de către turci și transformată în pașalâc.
Oradea a luat forma orașului contemporan la jumătatea secolului al XIX -lea, prin unirea
așezărilor din jurul cetății.
Stema Oradiei conține un scut care este despărțit în două. Partea superioară este de
culoare albastră și prezintă două figuri: în partea stângă Sfântul Arhanghel Mihail, iar în partea
dreaptă un leu, aceștia susțin o cruce. Partea inferioară este de culoare roșie și co nține o imagine
cu Cetatea Oradiei, în mijlo cul căreia se află o carte deschisă. Deasupra scutului se află o
coroană care are forma unei cetăți cu 7 turnuri.

Fig.6 Stema Oradiei ( sursa http://www.tont.ro )

9
CAPITOLUL II
IMPORTANȚA STUDIULUI MĂSURĂTORILOR ANTROPOMETRICE

Antropologia este ,,știința care studiază originea, evoluția și diversele tipuri fizice ale
omului, în corelație cu condițiile naturale și social -culturale” (Dicționar explicativ al limbii
române, 2009).
Una dintre ramurile an tropologiei este antropometria, (cuvântul provine din fr.
Anthropométrie), și care este definită ca ”metodă de studiu a posibilităților de identificare a
oamenilor, a formei și a amprentelor corpului uman și a părților lu i” (Creța și colab., Dicționar
al limbii române actuale ).
Antropometria mai este definită ca o „metodă de identificare a criminalilor pe baza
descrierii corpului uman (dimensiuni, formă, amprente digitale)” (Marele dicționar de
neologisme, 2000).
Pentru determinarea diferențelor între dezvoltarea normală și cea anormală, se
efectuează studii între indivizi din rase diferi te, cu vârste și sexe diferite.
Din punct de vedere etimologic, antropologia, derivă din doi termeni grecești: antropos,
care înseamnă om și logos, însemnând știință. Așadar, antropologia poate fi definită ca studiu
al omului. Termenul de antropologie a apărut în secolul al XV -lea.
Antropologia se ocup ă cu studiul științific al omului. Este o disciplină holistică din două
puncte de vedere: se ocupă de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile și tratează toate
dimensiunile umanității. În centrul antropologiei se află ideea de cultură și noțiunea că aceasta
reprezintă specia umană, că specia noastră și -a dezvoltat o capacitate universală d e a concepe
lumea simbolic, de a preda și învăța astfel de simboluri în mod social și de a transforma lumea
(și pe noi î nșine) pe baza acestor simboluri.
Antropologia cuprinde patru mari ramuri:
Antropologia culturală/socială , care studiază evoluția, condițiile de trai, relațiile între
oameni și instituții și modul în care aceștia performează, simbolurile socio -culturale,
cercetarea presupunând, o interacțiune cu cei cercetați;
Subdomeniile antropologiei culturale, diferențiate prin principalele aspecte ale culturii
umane sunt: antropologie socială, antropologie religioasă, antropologie politică, antropologie
economică, antropologie urbană, antropologie vizuală și antropologie simbolică.
Antropologia lingvistică , studiază limba și limbajul în contextul lor socio -cultural, ca
sistem simbolic și de comunicare culturală.

10
Antropologia fizică sau biologică , studiază alcătuirea corpului uman din punct de
vedere biologic, precum și trăsăturile specifice raselor umane, modif icarea acestor aspecte
biologice pe parcursul evoluției omului.
Antropologia arheologică , care studiază preistoria (dar și cultura modernă), a
umanității pornind de la obiectele descoperite provenind din cele mai vechi timpuri.
În funcție de diferitele int erese ale studiului antropologic s -au format domenii specifice
de studiu autonom în cadrul antropologiei, cu propriile teorii și metode. Cele mai cunoscute
fiind următoarele: antropologia corpului, antropologia feministă, antropologia rudeniei și a
familie i, antropologia socialismului și a tranziției, antropologia naționalismului, antropologia
mass -media.
Antropologia biologică sau fizică se ocupă cu studierea diferitelor descoperiri
arheologice care conduc la edificarea procesului evoluției istorice a spec iei umane, pornind de
la primele apariții ale omului cavernelor până la dezvoltarea psiho -biologică care l -a făcut să
fie numit Homo Sapiens Sapiens . Deci, antropologia biologică se ocupă practic de studiul corpului
uman, dar la nivel populațional. Astfel aceasta studiază constituția fizică, tipologiile umane, modificările
adaptative și microevolutive, aspectele fiziologice și biochimice și evoluția acestora în timp și spațiu.
Această ramură cuprinde subdomenii ca: antropologia ecologică, etologică, medical ă, fiziologică,
genetică, demografică, auxologică, etc.
Scrierile vechi referitoare la istoria antropologiei erau expunerile introductive ale unor
doctrine, lucrări bibliografice, bilanțuri retrospective alcătuite la capătul carierei de câțiva mari
special iști. Din anii 1960 -1965, mai întâi în Statele Unite, și ulterior în Europa, au apărut lucrări
specifice antropologiei.
Unii specialiști consideră că Herodot este cel care a pus bazele antropolo giei, iar alți
consideră că Aristotel este fondatorul acestei științe.
Interesul pentru specificul și diferențele dintre rasele umane a început să crească
începând cu secolul al XIX -lea. Astfel au început să apară societățile de etnologie în Franța
(1838), Statele Unite(1842), Marea Britanie(1843), Germania(1851).
Fondatorul antropometriei judiciare și inventatorul metodei de catalogare a
caracteristicilor antropologice ale suspecților( înălțime, greutate, tip, construcție corporală,
etc.), este Alphonse Bertillon , care în 1870 a dezvoltat un sistem de clasificare an tropometric,
care urmărește dimensiunile anumitor oase. Sistemul a fost operațional aproximativ 30 de ani.
În 1903 la penitenciarul din Leawenworth Kansas a fost dus un comandant pe nume Will West.
La acel penitenciar se afla un deținut pe nume William Wes t, ale cărui măsurători
antropometrice după sistemul lui Alphonse Bertillon erau foarte apropiate cu cele ale lui Will
West. După mai multe investigații s -a constatat că este vorba de două persoane total diferite

11
care semănau, fără a fi înrudite. Astfel s -a constatat că pentru identificarea unei persoane,
măsurătorile antropometrice nu sunt suficiente.
Această metodă a fost înlocuită, ulterior, cu dactiloscopia (tehnica fotografiei judiciare).
Sir William Herschel a utilizat pentru identificarea persoanei a mprentele papilare pentru
semnarea contractelor de către indigeni. Acesta a observat că identificarea persoanei este
posibilă cu ajutorul imprimării amprentelor papilare cu cerneală, descoperind o nouă metodă
de stabilire a identității.
Din punct de vedere histologic, aspectul pielii este caracterizat de prezența crestelor de
pe fața palmară și plantară. Crestele sunt o succesiune a papilelor dermice, adică a orificiilor
glandelor sudoripare care dau elasticitate pielii prin secrețiile pe care le produce.
În 1880, Dr. Henry Faulds de la spitalul Tsukiji din Tokio a studiat vasele ceramice
antice pe care erau imprimate urme de mâini. A ținut să urmărească dacă desenele papilare sunt
diferite de la un individ la altul și dacă sunt constante la același individ. El a fost primul care a
fost primul care pentru descoperirea autorului unei infracțiuni a folosit amprenta digitală.
În 1892, Sir Francis Galton a publicat ”Amprentele Digitale” după ce a primit de la vărul
său, Charles Darwin, cercetările lui Henry Fauld s. Aici se pun bazele primului sistem de
clasificare a amprentelor digitale și sunt evidențiate caracteristicile de identificare ale acestora,
fixitatea lor de -a lungul timpului.
În 1887, Hemy realizează sistemul de clasificare dactiloscopică ( Mohan, Gavr ilă și
colab.,1996).
Argentina este țara care introduce ca mijloc de identificare, dactiloscopia în 1894
(Mohan, Gavrilă și colab.,1996).
În 1908, Hemy introduce ”fișierul dactiloscopic” (Mohan, Gavrilă și colab.,1996).
Conform lui Mohan și colab., Danilov a E.I. , între anii 1964 -1966 a publicat lucrări de
antropogeneză, care privesc în special evoluția mâinii. ( Mohan, Gavrilă și colab.,1996).
Desenele papilare, formele amprentelor, precum și detaliile caracteristice care sunt
specifice pentru fiecare indi vid, caracterizează unicitatea amprentelor. La începutul secolului
al XX -lea au fost realizate primele studii cu privire la variabilitatea rasială a modelelor crestelor
epidermice palmare și plantare, tipuri și ereditate de către americanul Harris H. Wilde r.
Printre cei mai cunoscuți cercetători în domeniul dermatoglifelor îi amintesc pe
Alter(1966) , Holt(1968 și 1973), Penrose(1972), care au realizat numero ase studii de -a lungul
anilor. ( Mohan, Gavrilă și colab., 1996).
Astfel de studii au fost realizate și în țara noastră în cadrul Institutului de Cercetări
Științifice Medico -legale, de către prof. dr. Terbancea, dr. Țurai și Lidia Cotuțiu, sub

12
îndrumarea prof. dr. Ion Movaru. S -au mai efectuat studii și în cadrul Centru lui de Antropologie
și al Institutului de Endocrinologie, de către prof. dr. Horia Dumitrescu și Marta Ciovârnache,
sub îndrumarea acad. Prof. dr. Ștefan Milcu.
Dermatoglifele sunt crestele epidermice de pe suprafața degetelor palmelor și a
plantelor. Aces tea se formează în luna a treia, a patra de viață intrauterină, iar forma lor depinde
de numeroși factori: ritmul de creștere al degetelor, alimentația fătului, presiunea sangvină, ceea
ce face ca fiecare deget să aibă amprentă proprie și o dată ce s -au fo rmat nu se mai pot modifica
niciodată .(Maximilian și Ioan, 1986) .
Detaliile crestelor papilare rămân aceleași, cu toate că individul crește și se dezvoltă pe
parcursul întregii vieți, fiecare individ fiind unic datorită acestora. (Tomulescu, 2004). Aceast ă
caracteristică (unicitatea) este aplicabilă chiar și în cazul gemenilor sau tripleților.
”Identificarea dactiloscopică se bazează pe cunoscutele proprietăți ale desenului papilar
– unicitatea, fixitatea și inalterabilitatea. Sarcina principală a dactilos copiei este așadar, de a
constata dacă o amprentă incriminată și o amprentă de comparație sunt create de același deget,
palma sau planta și pe această bază, de a stabili identitatea fizică a unei persoane” a menționat
Enulescu A. în lucrarea sa din 2007.
O importantă metodă științifică de identificare a persoanei o reprezintă dermatoglifele
care au rol special în domeniul patologiei, al geneticii, al eredobiologiei și al comportamentului
uman.
Desenele papilare se deosebesc între ele prin: regi unea corpul ui pe care o ocupă
(regiune a digitală, palmară și plantară ), detaliile caracteristice, forma desenului din zona
centrală, poziția și numărul deltelor ( desenele adeltice sau de tip arc, desene monodeltice sau
de tip laț, d esene bideltice sau de tip cerc ). Desenele papilare ale mâinii sunt situate în funcție
de locul pe care îl ocupă: regiunea digitală și regiunea palmară cu zonele palmară, tenară și
hipotenară. Crestele papilare care alcătuiesc structura falangei formează trei zone : zona bazală,
zona centra lă și zona marginală. Amprenta digitală conține puncte caracteristice sau detalii care
permit identificarea exactă a individului. (Stancu ș i Olteanu, 2010 ).
Configurațiile caracteristice sunt formate de crestele epidermice, iar pe vârful degetelor
se întâl nesc trei configurații important e; arcuri, lațuri și vârteje. ( Dumitrescu și Gacea, 1993).
Cele de tip arc și laț sunt foarte rare, iar posibilitatea ca acestea să se întâlnească la Homo
sapiens este foarte mică.
O lege deosebit de importantă în stabilirea paternității este legea alternanțelor
obligatorii, care a fost formulată în urma unui studiu efectuat pe omul contemporan. Acest
studiu a analizat constituțiile papilare care se transmit compartimental de la părinți, fiind

13
încrucișat de cele mai multe ori și care se transmite de la compartimentul stâng al unuia dintre
părinți, la compartimentul drept al copilului, sau invers de la compartimentul drept al părintelui,
la compartimentul stâng al copilului.
Obiectul preocupării antropologilor și a cercetărilor în domeniul eredității îl reprezintă
studiul dermatoglifelor palmare și plantare.
C. Țurai afirma că oglinda demografică ar trebui să fie privită ca un chronon grafic
permanent, care de la începutul drumului schițează viitoarele etape ale comportamentului unei
personalități biologice. ( C. Țurai, C. Leonida Ioan, 1979).
La om este dificil de studiat problema eredității, din cauza societății umane care face ca
folosirea unor metode experimentale obișnuite în genetică să fie imposibilă. Datorită acestei
probleme, studiul modalității de moștenire și de transmitere a caracterelor a obligat la apariția
unor metode speciale de analiză g enetică. ( Bembea, 2002). Metode ca re sunt mai frecvent
utilizate sunt: metoda analizei populaționale, metoda analizei arborelui genealogic al familiei,
metoda studiului gemenilor monozigoți, metoda studiului izolatelo r și a familiilor consagvine.
(Coman și colaboratorii, 2000).
Dermatoglif ele pun în evidență frecvența crescută a arcurilor pe pulpele digitale și plica
Simiană în proporție de 30% dintre cazurile de Trisomia 18 (Sindromul Edwards).
Dermatoglifele au o importanță mare in diagnosticarea Trisomiei 21 parțială:
➢ La degetul 5 se înt âlnește clinodactilie și un pliu unic de flexie;
➢ Figurile hipotenare sunt mai frecvente față de normali;
➢ Pliul palmar este bilateral sau unic, în majoritatea cazurilor triradiusul axial este
în poziția T.
Dermatoglifele au o importanță deosebită în diagnos ticarea Tisomiei 13 (Sindromul
Patau):
➢ Pe degete sunt prezente multe bucle radiale și arcuri;
➢ Plica Simiană este prezentă permanent;
➢ Triradiusul axial în T ` sau T „ este foarte ridicat.
În concluzie, măsurătorile antropometrice au o deosebită importanță datorită interesului
pentru dermatoglife și pentru identificarea unei persoane pentru care se efectuează numeroase
cercetări de către specialiști. Rapoartele digitate pot fi utilizate pen tru depistarea sexului
genetic și a cantității de testosteron.

14
CAPITOLUL III
STUDII REALIZATE P RIVIND RAPOARTELE DIGITALE 2D: 4D
ȘI STUDIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR

Raportul digital sau digit ratio este raportul dintre lungimile diferitelor degete, măsura te
de la punctul din mijloc a cutelor de j os, până la vârful degetelor. ( Mayhew, Gillam și colab.,
2007). Multe studii dovedesc că rapoartele digitale se moștenesc. (Kato și colab., 2006),
(Gobrogge și colab., 2008).
Rapoartele digitale au ca scop identifi carea unei predispunere la bolile endocrine, a unor
tulburări comportamentale și de personalitate, precum și a bolilor psihice. Măsurătorile sunt
importante în depistarea populației care are riscul de a dezvolta unele afecțiuni psihice, dar și
endocrine.
Unii oameni de știință sugerează faptul că raportul digital este afec tat de expunerea la
androgeni (ex: testosteron ), în perioada uterină, în special cel ale dege tului index (2D) și al
degetului inelar (4D ). Valorile mai scăzute ale raportului 2D:4D, indică o expunere mai mare
la hormoni androgeni prenatali.
În 1970, se dezbătea rolul femeii în societate, diferențele dintre femei și bărbați se
datorau din cauza educației. Wilson și Hans Eysenk au susținut că diferențele se datorează doar
gene lor și a hormon ilor prenatali (Wilson, 1983 ). Acesta a fost acuzat de o femeie americană
că ar promova o credință în ceea ce privește conduita socială a sexelor și încercarea de a justifica
menținerea unui obicei social în ceea ce privește tratamentul diferențiat între s exe.
Wilson a făcut în 2010 primul studiu care avea ca obiect corelația dintre rapoartele
digitale și o trăsătură psihologică la indivizii de același sex.
Martin Cohn și Zhengui Z, biologi în dezvoltare la Institutul Medical Howard Hughes
și departamentul de genetică moleculară și microbiologie al Facultății de Medicină UF, arată
că mărimea degetelor bărbaților și femeilor sunt determinate de balanța de hormoni de sex în
timpul dezvoltării embrionare timpurii. Raportul digital 2D:4D este dimorfism sexual d eoarece
: în timp ce degetul index este în general mai scurt atât la bărbați cât și la femei decât degetul
inelar. Diferența lungimilor celor două degete este mai mare la bărbați, decât la femei.
Un articol scris de Zhengui Z. și Cohn M.I. , în 2011, susține că ” raportul 2D:4D la
șoareci este controlat de balanța de androgeni și estrogeni, în timpul dezvoltării degetelor, în
special în dezvoltarea celui de -al 4-lea deget .”

15
La om formarea degetelor în uter, apare de obicei în a 13 -a săptămână de viață intra
uterină și raportul ”os –cu-os” este considerat din acest punct de vedere maturitatea unui individ.
(Garn și colab., 1975 ).
Manning și colaboratorii, demonstrează că principala cauză a raportului degetelor ca
dimorfism sexual este da tă de efectele hormonilor sexuali în perioada dezvoltării intra uterine.
Ei susțin că nivelele ridicate de testosteron stimulează creșterea prenatală a degetului inelar, în
timp ce nivelele ridicate de estrogeni stimulează creșterea degetului index.(Mannin g și colab.,
2005).
În timpul perioadei intra uterine, fătul este expus la androgeni, nivelul exact al acestuia
este considerat ca fiind dimorfism sexual, iar rata de creștere a degetului inelar este mărită, așa
cum se poate observa dacă se analizează rapo rtul 2D:4D în cazul gemenilor dizigoți de sexe
diferite, unde geamăna de sex feminin este expusă la un exces de androgeni de la fratele său, în
uter, și astfel are raportul 2 D:4D mai mic ( Van Andres și colab., 2006). Este important de reținut
că nu există corelații între nivelurile de hormoni sexuali ai unui adult și cele ale rapoartelor
2D:4D individuale, ceea ce explică faptul că doar expunerea la hormoni, în uter, cauzează
fenomenul. ( Hönekopp și colab., 2007 ).
Cercetarea pe acest subiect are o problemă majoră care vine de la o contradicție în
literatura de specialitate pentru a se stabili dacă nivelul de testosteron la adult ar putea fi prezis
de raportul 2D:4D ( Hönekopp și colab., 2007 ), dar trăsăturile sexuale masculine care sunt
atribuite stereotipic nivelului de testosteron au fost găsite în corelație cu raportul 2D:4D.
Așadar, ar trebui să fie o corelație cu oricare dintre ele, dar nu cu amândouă.
Există studii care demonstrează că există o relație foarte strânsă între rapoartele digitale
și anumite trăsături fizice și comportamentale.
Dr. Gleann Wilson, de la Colegiul King, din Londra, în 1983 a realizat un studiu în care
a exprimat corelația dintre rapoartele digitale la femei și înclinaț ia acestora către aservitate.
(Wilson, 1983). Concluzia studi ului este că structura scheletului și personalitatea sunt afectate
simultan de nivelul de hormoni de sex din uter.
La sfârșitul sec. XIX, în literatura de specialitate a fost observat de mai multe ori că o
proporție mai mare de bărbați au degetele index mai mici decât degetele inelare, comparativ cu
femeile care au degetele index ma i mari decât degetele inelare ( Ecker , 1875; Baker, 1888).
George R. a notat în lucrarea sa ” Human finger types” din 1930, că a efectuat o statistică asupra
unui eșantion de 20 1 de bărbați și 109 de femei, rezultatul fiind o diferență foarte mare între
cele două sexe.

16
În 1979, Eysenck a argumentat importanța biologică care este bazată pe diferențele
individuale în comportamentul sexual. Acesta a descris lucrarea unui medic germa n, W.S.
Schlegel despre un indicator al influenței hormonilor prenatali, spunând ca femeile au fost
concepute pentru a da naștere și din acest motiv au deschiderea pelviană mai largă decât o au
bărbații. Tot el a arătat în 1975, că rata de divorț este mai mare la femeile și bărbați care au o
formă pelviană atipică și că au trăsături comportamentale diferite de persoanele de sex
congruente.
În 1998, Manning și colab., au raportat că în măsurătorile digitale la copii de 2 ani
diferențele de sex erau prezente, de aici au dezvoltat ideea că indicele era un marker al
hormonilor prenatali de sex. De atunci în întreaga lume cercetările pe această temă au început
să ” înflorească”.
În 2009, Kratochvil și Flegr, au efectuat studii în Biology Letters care susțin că
”diferențele sexuale în rapoartele digitale 2D:4D sunt cauzate în principal de trecerea de -a
lungul liniei alometrice comune, cu interceptarea diferită de 0, ceea ce înseamnă că bărbații au
degetele mai lungi decât femeile”. Aceasta ar putea fi baza pentru orice influențe hormonale și
pentru diferențele de sex în rapoartele digitale.
Există studii care demonstrează că hiperplazia suprarenală congenitală, boală autosomal
recesivă este determinată de nivelul de androgen ridicat înainte de naștere, iar la femei se
manifestă prin valori ale rapoartelor 2D:4D, mai joase, mai masculinizate, decât în mod
obișnuit. (Brown și colab., 2002, Okten și colab., 2002). Alte efecte fiziologice posibile includ
un clitoris lă rgit și un vagin superficial. ( McAnulty și Burnette , 2006).
În 1999, LWudy și colaboratorii au menționat faptul că bărbații cu hiperplazie
suprarenală congenitală au rapoartele digitale mai mici, decât bărbații sănătoși. Acest fapt
sugerează că rapoartele digitale sunt afectate de androgenii prenatali, din moment ce nivelul de
testosteron prenatal este în limitele normale în probele de amniocenteză, eventual sunt ușor
mărite, la bărbații cu HSC, în timp ce nivelul de androgen este mai slab, androstendionul este
de câteva ori mai mare decât la bărbații ” de control”.
Bărbații care suferă de sindromul Klinefelter au secreția de testosteron redusă pe timpul
vieții comparativ cu bărbații sănătoși. Rapoartele digitale în cazul bărbaților afectați, sunt mai
mari, mai feminine, decât cele ale taților lor sau a bărb aților sănătoși ( Manning și colab., 2013).
La bărbați digit ratio este corelat cu variația genetică în gena receptorului de androgen
(Manning și cola b., 2003 ). Bărbații sunt mai sensibili la testosteron dacă au genele care produc
receptori ai androgenilor, deoarece au mai multe repetări CAG. Aceștia au valori ale rapoartelor
digitale mai mari și mai feminine (Hampson și Sankar, 2012 ).

17
Bărbații care poartă un receptor de androgen cu mai multe repetiții CAG, compensează
receptorul mai puțin sensibil, printr -o secreție mai mare de testostero n, probabil ca rezultat al
feedback -ului nega tiv redus al gonadotropinelor (Crabbe ți colab., 2007 ).
Datorită unei gene disfuncționale pentru receptorul androgen, indivizii XY cu sindrom
al insensibilității la androgen, au rapoartele digitale feminine, medii, așa cum ar fi prezis dacă
hormonii androgeni afectează lungimea degetelor. Se demonstrează astfel că diferența de sex
în rapoartele digitale nu are leg ătură cu cromozomul Y în sine (Berenbaum, 2009 ).
În raportul digital 2D:4D există o diferență de sex care este prezentă înaintea nașterii la
oameni, ceea ce exclude influențele sociale care ar putea afecta creșterea degetelor diferențiată
în do uă sexe (Galis și colab., 2009 ).
La mamifere diferențele de sex somatice s -au dovedit a fi din cauza masculinizării
androgenice sau efectelor cromozomilor sexuali. Dimorfismul sexual prenatal arată faptul că
androgenii acționează înaintea nașterii și afectează rapoartele digitale ( Malas și colab., 2006).
Raportul 2D:4D realizat la d egetele fazanilor, este influențat de test osteronul din ou
(Romano, 2006 ).
Raportul de testosteron la estradinol, măsurat în 33 de probe de amniocenteză corelează
cu raportu l 2D:4D ulterior al copilului (Lutchmaya și colab., 2004 ).
Este dovedit faptul că t estosteronul este prezent la fiecare persoană, în cantități diferite,
de la bebeluși până la persoane vârstnice. Prezența testosteronului este coordonată de
hipotalamus și de glanda pituitară, cantitatea acestuia fiind diferită de la an la an, la fiecare
individ, această secreție având punctul maxim în cazul băieților spre sfârșitul adolescenței .
Așa cum a fost dovedit, secreț ia hormonului t estosteron începe în timpul vieț ii
intrauterine și are rol hotărâtor în apariți a sexului somatic sau fizic al fătului, acest lucru se
poate determina cu ajutorul unui test de stabilire a tipului constituțional.
Un studiu realizat de Universitatea din Liverpool, Marea Britani e (2003) a avut ca
subiect relaț ia dintre raportul 2D:4D și diferenț a dintre fami liile din Europa, Asia ș i Africa.
Măsurătorile au fost făcute la mana dreaptă, 2D:4D, pe subiecți britanici, indieni ș i sud-africani.
Cercetă ri anterioare care au stat la baza st udiului au arătat că raportul între index și
inelar ( 2D:4D) este mai mic la bărbați decât la femei. Raport ul 2D:4D poate fi stabilită încă
din uter și este corelat negativ cu numărul de sperm atozoizi și de testosteron la bărbați ș i corelat
pozitiv cu estrogen la bărbați ș i femei. La unele populații europene s-au făcut asocieri negative
între raportul 2D:4D la bărbaț i și mărimea familiei și asocieri pozitive între raportul 2D:4D la
femei și mă rimea familiei.

18
Rezultatele studiului au arătat că raportul 2D:4D este scăzut din punct de vedere al
dimorfismului sexual însă prezintă creșteri majore între etnii. Au existat asocieri semnificative
între 2D:4D și mărimea familiei. Pentru bărbaț i acestea includ asocieri negative priv ind
subiecții de etnie engleză și africani ș i în eșantionul total. La femei există o a sociere pozitivă în
eșantionul britanic, o asociere negativă în eșantionul african, iar în ceea ce privește eșantionul
feminin total s -a constatat o relație pozitivă.
Concluzia studiului a fost că raportul 2D:4D a indicat diferențe slabe în ceea ce priveșt e
sexul subiecților și diferenț e puternice privind etnia.
În studiul lor Xu și Zheng (2015), au analizat influența etnicității, vârsta, lungimea
degetelor și a latitudinii asupra 2D:4D -ul din China. Diferența de sex a 2D:4D -ului de la mâna
dreaptă dintre bărbați și femei a fost semnificativ mai mare la bărbați decât la femei și respectiv
mai mare la mâna dreaptă decât cea stângă. Latitudinea nu are o influență asupra 2D:4D -ul din
China. Diferența de sex în 2D:4D -ul chinezesc este în concordanță cu cel din studiile
occidentale. Influență mai mare au avut genele decât latitudinea și mediul în 2D:4D -ul din
China.
Lutchmaya susține că nivelul de estrogen din lichidul amniotic nu este legat de un raport
2D:4D mai mare. Anumite studii realizate demonstrează că nu există diferențe între bărbați și
femei în ceea ce privește cantitatea de estrogen (Lutchmaya și colab., 2004).
Raportul digital 2D:4D indică faptul că diferențele geografice și etnice în populațiile
umane sunt legate de condițiile de mediu și de cele culturale . Manning si coleg ii săi au arătat
că raporturile 2D:4D variază foarte mult între diferite grupuri etnice. (Ma nning și colab., 2004).
Această variație este mult mai mare, decât diferen țele între sexe. Terrance afirmă : „ există mai
multe diferențe între un polonez și un finlandez, decâ t între un bărbat și o femeie”( Terrance și
colab., 2000).
Factorii care pot cond uce la o creștere sau scădere a frecvențelor alelelor de la o
generație la următoarea, sunt: populațiile mici sau izolatele genetice, migrația, căsătoriile
neîntâmplătoare, selecția și alterarea ratei mutațiilor. (Applewhite, 1994; Batshaw, 1997;
Băloiu și colaboratorii săi, 1996).
Din punct de vedere genetic, termenul de migrațiune reprezintă mutarea unei populații
dintr -o zonă în alta, astfel se realizează o încrucișare între această populație și populația locală,
ceea ce duce și la transferul de gene.
După unii autori rapoartele digitale corelează cu comportamentul, sănătatea și cu viața
sexuală.

19
Prin monitorizarea condițiilor prenatale se poate confirma leg ătura dintre cantitatea de
testosteron și valoarea scăzută a raportului 2D:4D, cantitatea de estro gen și valoarea mare a
raportului 2D:4D. În 2003, Manning dezbate diferențele apărute între femeile din Anglia,
Spania și Polonia care au fost expuse intrauterin la o cantitate mai ridicată de estrogen față de
cele din Jamaica, Finlanda și Zulu, expuse la o cantitate mai mică. Studiul acestuia face referire
și la efectele nocive ale testosteronului prenatal asupra dezvoltării creierului. Astfel un raport
2D:4D scăzut, conduce la reducerea fluenței verbale, probabilitate ridicată de autism și tendința
spre d epresie, schizofrenie, dislexie sau migrene. Raportul poate fi utilizat și ca indicator pentru
anumite afecțiuni: cancer de sân, cancer ovarian, cancer pulmonar sau de colon, infarct
miocardic.
Tema bolilor psihice, a etiologiei acestora și a posibilitățil or găsirii unor markeri pentru
depistarea precoce a persoanelor afectate sau cu risc de îmbolnăvire ulterioară în viața adultă
rămâne deschisă și constituie o provocare pentru mulți cercetători. De asemenea, rămâne
deschisă tema studiului populațional al r apoartelor digitale, deoarece aceste caractere sunt
poligenice și pot caracteriza unele populații umane din diferite zone geografice.
Ȋn cazul tuburărilor psihice, persoanelor cu un raport digital scăzut li se atribuie
următoarele: rata crescută de ADHD la bărbați (Stevenson și colab., 2007), (Martel și colab.,
2008), risc redus la femei pentru ortorexia nervoasă (Klump și colab., 2006) și la bărbați pentru
tulburările de alimentație (Smith și colab., 2009). Persoanele cu un raport digital mare pot
prezenta : rată scazută de autism și sindromul Asperger (Manning și colab., 2001), risc crescut
pentru depresie la bărbați (Bailey și colab., 2005), rată crescută de schizofrenie (Arató și colab.,
2004) și psihopatie la femei (Blanchard și Lyons , 2010), anxietate c rescută la bărbați (Milagros
E. și Milagros A., 2009).
Există cercetări î n studiul bolilor psihice, mai ales a schizofreniei, care s -au bazat pe
studiul gemenilor, deoarece aceștia prezintă o incidență mult mai mare a schizofreniei, decât a
altor afecțiun i psihice. A stfel,în 2001, V an Oel și colaboratorii săi au studiat semnificația
indicilor dermatoglifici în relație cu alți determinanți ai dezvoltării creierului, pe un număr de
21 de perechi de gemeni de același sex, comparativ cu un grup martor alcătuit din 37 de perechi
de același sex. Rezultatele arată că asimetria fluctuantă a crestelor digitale corelată cu volumul
întregului creier și a hipocampului este importantă în diferențierea gemenilor cu o
susceptibilitate crescută pentru schizofrenie de cei c u o susceptibilitate scăzută.
Riscul apariției tulburărilor din spectrul Autismului este mai ridicat la bărbați decât la
femei. Activitatea excesivă a testosteron -ului prenatal poate fi o consecință a apariției acestor
tulburări la bărbați. În studiul efectuat de Masuya și colab. (2015 ) bărbații cu Autism aveau

20
tendința de a avea raporturile 2D:4D de la mâna dreaptă mai scăzute decât bărbații neafectați
de această boală. În contrast raporturile 2D:4D de la femeile afectate de Autism erau mai
ridicate decât la cele neafectate. Este suger at faptul că nivelul ridicat de testosteron prenatal duc
la un raport 2D:4D scăzut. Un studiu recent efectuat pe animale sugerează că injectarea de
testosteron duce la un raport 2D:4D mai bun la femele, acest fapt fiind legat de acumularea
anormală de țesu t adipos în vârful degetelor. Prin urmare, concluziile prezente sugerează că
testosteronul prenatal ridicat ar putea fi un factor de risc atât pentru bărbații și femeile japoneze
cu tulburări din spectrul Autismului , elucidând o potențială cauză a Autismul ui la femei.
În 2001, Van Oel și co laboratorii săi au realizat un studiu în care cercetează semnele
neurologice și anomaliile dermatoglifice la gemenii cu schizofrenie. Anomaliile dermatoglifice
studiate au fost numărul de creste digitale și de creste a -b. Astfel, ei au observat că gemenii
monozigoți cu schizofrenie au prezentat un total al crestelor a -b semnificativ crescut pe mâna
dreaptă față de gemenii care nu prezentau boala. Autorii spun că aceste rezultate sugerează că
un anumit factor neidentificat sau eveniment de mediu, cum l -au numit ei, a acționat între
săptămânile a șasea și a cincisprezecea de dezvoltare intrauterină și a afectat dezvoltarea
gemenilor monozigoți care au făcut boala, dar nu a avut un efect corespondent gemenilor care
nu au dezv oltat boala. Tot ei au mai demonstrat că efectul unui astfel de eveniment asupra
profilelor dermatoglifice apare lateralizat pe mâna dreaptă la gemenii afectați.
Alți autori aduc ș i alte probe care arată asocierea între anomaliile dermatoglifice
congenital e și psihoze, intre acestea enumerându -se și schizofrenia. Studiul lor este realizat tot
pe gemeni. În acest studiu, ei urmăresc disocierea crestelor dermatoglifice și șan țurile palmare
anormale. Cercetă torii susțin că aceste anomalii pot surveni dacă un f actor nociv sau teratogen
intervine înainte de luna a treia a dezvoltării intrauterine. Studiul în cauza a fost efectuat pe
unsprezece perechi de gemeni normali, șaisprezece concordante pentru psihoză, nouă perechi
discordante pentru psihoză, o tripletă co ncordantă și o tripletă cu un membru afectat. Acești
cercetători susțin că rezultatele confirmă un studiu anterior al lor, sugerând posibilitatea ca un
factor nongenetic ce acționează de timpuriu în dezvoltarea intrauterină să contribuie la
dezvoltarea psi hozei mai târziu. (Rosa și colab., 2013) .
Vladeanu și colaboratorii săi (2014) au analizat relația dintre hormonii sexuali prenatali
și apariția bolii Alzheimer. Există dovezi care indică faptul că nivelul scăzut de testosteron la
bărbați influențează apar iția bolii Alzheimer. Studiul a fost efectuat pe 20 de bărbați și 20 de
femei diagnosticați cu Alzheimer și 20 de probe control. Bărbații cu Alzheimer au avut raporturi
2D: 4D semnificativ mai mari decât controalele masculine, indicând niveluri mai scăzute de
testosteron prenatal și niveluri mai ridicate de expunere prenatală la estrogen. Femeile cu
Alzheimer au avut raporturi 2D: 4D semnificativ mai mici decât cele din controalele feminin e,

21
indicând niveluri mai ridicate de testosteron prenatal și niveluri mai scăzute de expunere
prenatală la estrogen.
Aceste constatări sugerează că nivelurile mai scăzute ale testosteronului prenatal și
nivelurile mai ridicate ale expunerii la estrogen reprez intă un factor de risc pentru apariția de
Alzheimer la bărbați și că nivelurile mai ridicate de testosteron prenatal și nivelurile mai scăzute
ale expunerii estrogenului prenatal sunt un factor de risc pentru femei. Riscul pentru Alzheimer
poate fi legat de expunerea prenatală la un hormon sexual diferit de sexul cromozo mului unui
individ.
Ȋn ceea ce privește fiziologia și bolile întâmpinate de -a lungul vieții studiile arată că
rapoartele digitale mari determină: un număr de spermatozoizi redus (Manning și colab., 1998),
risc mărit pentru bolile de inimă la bărbați ( Manning și colab., 2001), risc mărit de obezitate și
sindrom metabolic la bărbați (Fink și colab., 2006), risc scăzut pentru cancerul de prostată
(Walsh, 2010), dimensiuni reduse la naștere la bărbați (Ronalds și colab., 2002).
Studiile arată că este posi bil să existe legături între dependența de alcool (Kornhuber și
colab., 2011) și cea de jocuri video (Kornhuber și colab., 2013) și rapoartele digitale mărite.
În 2012, Lenz și colaboratorii săi au scris un articol despre legătura dintre hormonii
sexuali și dependența de alcool, în care afirmau: „Hormonii sexuali exercită atât efecte
permanente (organizatorice) și tranzitorii (activaționale) asupra creierului uman. Perioada
sensibilă pentru aceste efecte durează pe tot parcursul vieții. În acest articol, vom prezenta un
nou model de activitate al hormonilor de sex, ce determină dependența de alcool. Noi susținem
că expunerea timpurie la hormoni de sex declanșează neuroadaptări structurale (organizatorice).
Aceste neuroadaptări afectează răspunsurile celulare și comportamentale ale hormonilor sexuali
la adulți, sensibilizează sistemul de apărare al creierului la proprietățile alcoolului și modelează
comportamentul de dependență de alcool mai târziu în viață. ”
În ceea ce privește comportamentul fizic și competitiv, există articolele care precizează
că persoanele cu rapoarte digitale mărite, comparativ cu valorile normale, prezintă performanțe
reduse la sport, o capacitate de trazacționare financiară diminuată (Coates și colab., 2009) și
neîndemânare în efectuarea activităților cu mâna dreaptă (Fink și colab., 2004).
Un studiu efectuat pe un eșantion format din 114 băieți și 175 fete, sugerează că
abilitățile bărbaților în sport sunt corelate cu o cantitate de t estosteron la care individul este
expus prenatal. Nu se știe cu certitudine dacă această asociere se extinde și la femei sau dacă
asociația rezultă dintr -un efect al testosteronului asupra comportamentului (cum ar fi frecvența
exercițiilor fizice) sau asup ra aptitudinilor fizice. Au existat dovezi că relația dintre aptitudinile
fizice și raporturile 2D: 4D, la bărbați, a fost mediată printr -o asociere cu frecvența efectuării

22
de exerciții. Astfel, rapoartele 2D: 4D la bărbați pot fi într -o falsă legă tură cu exercițiile fizice
frecvente, asocierea putând fi datorată a bilităților în sport ale persoanelor în cauză. (Hönekopp,
2010) .
Este sugerat că performanța sportivă este corelată cu măsura testosteron -ului prenatal și
raportul 2D:4D. Sa demonstrat că raportul degetelor (2D: 4D) este asociat negativ cu
testosteron -ul prenatal și este, de asemenea, asociat negativ cu capacitatea sportivă. Studiu l
realizat de Sudhakar și colaboratorii săi (2013) a examinat raportul dintre 2D: 4D și performanța
atât bărbaților, câ t și celor de sex feminin din lotul național de înotători din India . Lungimile
2D:4D au fost măsurate după scanarea ambelor mâ ini și calcularea raportului dintre acestea .
Rezultatele noastre arată valori mai scăzute ale 2D: 4D la bărbați comparativ cu fem eile. În
rândul bărbaților, dar nu și al femeilor, înotătorii au avut un raport 2D: 4D semnificativ .
Raportul 2D: 4D ar putea fi utilizat pentru a identifica tinerii sportivi care au potențialul de a
atinge niveluri ridicate de performanță.
În studiul său, Geoffrey Miller (1999) sugerează că expunerile artistice și creative sunt
comportamente masculine predominante și pot fi considerate a fi rezultatul unui avantaj
evolutiv. Rezultatele mai multor studii realizate pe muzicieni de jazz și rock, pictori
conte mporani, scriitori englezi (Miller, 1999) și oameni de știință (Kanazawa, 2000) par să fie
în co ncordanță cu ipoteza lui Miller, arătând o predominanță a bărbaților care desfășoară aceste
activități . În acest experiment au fost testate asocierea dintre abi litățile 2D: 4D și artistice prin
compararea cifrelor digitale ale 50 de artiști (25 de bărbați și 25 de femei) cu cifrele de 50 de
artiști non -artiști (25 de bărbați și 25 de femei). Atât artiștii de sex masculin, cât și cei de sex
feminin au raportat în mod semnificativ 2D: 4D (indicând un nivel de testosteron ridicat ) decât
cei de sex masculin și feminin utilizați ca și control . Aceste rezultate susțin ipoteza că arta poate
reprezenta un comportament sexual selectat, de obicei masculin, care promovează genele bune
ale transportatorului.
Ȋn legă tură cu gândirea și personalitatea se remarcă agresivitatea la bărbați (Benderlioglu
și Nelson , 2004), masculinitatea scrisului de mână (Beech și MacKintosh , 2005), faciesul
caracteristic, masculin, cu o dominanță perceptibilă (Burriss și colab., 2007), iar într -un
context orchestral se observă abilitățile muzicale ale persoanelor de sex masculin. O trăsătură
ce diferențiază cele două sexe este vocea, explorându -se acest lucru în ceea ce privește legătura
dintre voce, comportament și personalitate a cântăreților de operă (Wilson, 1984). Conform
așteptărilor cântăreții cu vocea mai joasă (bas, bariton, mezosoprană) s -au dovedit a fii mai
stabili din punct de vedere emoțional. Vocea a fost utilizată de către alți ce rcetători ca indicator
pentru hormonii sexuali, dar apare aceeași problemă la aplicare, o voce mai puternică, autoritară
indică masculinitate.

23
Bărbații cu rapoarte digitale crescute sunt cunoscuți ca superstițioși și deținători ai unor
credințe paranormale (Voracek, 2009). Studiile arată că aceștia obțin calificative mai mari
atunci când sunt supuși unui test, decât restul studenților de sex masculin (Brosnan, 2008).
Au fost efectuate studii dovedindu -se, cu ajutorul dermatoglifelor, existența a 4 -6
vârteju ri la subiecți de sex feminin, care exercită o activitate fizică mai intensă, comparativ cu
8-10 vârtejuri la subiecții care au o activitate fizică obișnuită (M. Ifrim, 1986).
În cazul fetelor sportive, care prezintă un raport 2D:4D scăzut, se poate folos i testul Barr
sau cariograma pentru stabilirea tipului constituțional.
Alte studii au dovedit faptul că băieții cu o frecvență ridicată a desenelor, de tipul
rețelelor ulnare și radiale, ating performanțe mai bune în alergarea de viteză. Iar pentru săritur ile
în lungime cu elan, atât la fete cât și la băieți, a fost constatată prezența modelului digital de
tipul arcului la cei care au excelat.
În urma acestor studii s -a constatat faptul că descifrarea dermatoglifelor constituie un
criteriu important de sele cție pentru sporturile de performanță, de la vârste fragede.
Psihologul Mark Brosnan și colegii săi de la Universitatea Bath din Marea Britanie au
efectuat un studiu în care au fotocopiat mâinile a 74 de băieți și fete cu vârsta cuprinsă între 6
și 7 ani. Ulterior, cercetătorii studiului au comparat măsurătorile făcute degetelor 2 si 4 cu notele
pe care le -au obținut copii la un test standard de matematică și literatură. În cazul fetelor cu un
raport mai mare și un nivel de testosteron mai scăzut aveau note mai bune la abilitățile verbale.
Iar la băieți, cu cât aveau un raport mai mic, cu atât aveau note mai mari la matematică.
Persoanele caracterizate prin rapoarte digitale mici dețin abilități manageriale ridicate,
ocupând astfel funcții de conducere. (Der val, 2010). În timp ce oamenii cu rapoarte digitale
mari au dezvoltate simțurile senzoriale respectiv mirosul și pipăitul. (Derval, 2011).
Ȋn ceea ce privește orientările sexuale, studiile arată că lesbienele au rapoarte digitale
mai mici, de obicei, decât femeile heterosexuale. Gemenii identici de sex feminin au
discordanțe pentru orientarea sexuală în ceea ce privește rapoartele digitale (Hirashi, 2012).
Preferințele sexuale ale persoanelor cu un raport digital ridicat, sunt pentru bărbații mai
masculini în rândul femeilor (Csathó, 2003) și bărbați gay (McIntyre, 2003); preferința pentru
un tip facial mai masculin, înseamna o stare de spirit mai feminină.
Lippa (2003), studiază legătura dintre raportul 2D:4D și comportamentul sexual aberant .
El a calculat acest raport pentru ambele mâini. Astfel, a obținut valori semnificativ scăzute ale
raportului pentru bărbații heterosexuali, în comparație cu cei homosexuali, pentru ambele
mâini. În schimb, la femei, valoarea raportului nu prezintă deoseb iri semnificative între homo –

24
și heterosexuale. În urma acestor rezultate, Lippa se alătură cercetătorilor care susțin influența
factorilor hormonali prenatali asupra orintării sexuale ulterioare a bărbatului.
Homosexualitatea este o caracteristică întaln ită în cazul persoanelor cu rapoarte digitale
mari (Churchchill și colab., 2007) , dar studiile demonstrează că acest fapt depinde de variațiile
geografice (Grimbos și colab., 2010).
În 2007, Hone kopp și colaboratorii săi au realizat un studiu pe 99 de băr bați germani
heterosexuali, pe 79 de austrieci heterosexuali și pe 95 homosexuali. Studiul acestora s -a axat
în special mân a dreaptă. Aceștia au vrut să scoată în evidență un element de particularitate al
comportamentului sexual la bărbați, și anume, număr ul de partener/individ. În lotul de subiecți
germani nu au obținut o asociere între acest raport 2D:4D și numărul de partenere/individ, ca și
componentă a comportamentului sexual. În schimb, în cazul heterosexualilor austrieci s -a
observat o slabă asociere .
Szwed și colaboratorii săi (2016), testează relația dintre 2D: 4D, luna de naștere și
nivelurile de lumină. Eșantionul a cuprins persoane născute în perioada 1907 -1997. În
comp arație cu nașterile de primăvara târziu, naș terile târzii -toamna aveau 2D: 4D scăzut la
mâna dreaptă (testosteron prenatal ridicat). În ceea ce privește nivelurile de lumină, s -au
înregistrat relații semnificative între 2D: 4D scăzut de la mâna dreaptă și raportul 2D: 4D dintre
mâna dreaptă și stângă (testosteron prenatal ridicat) și zile lungi la sfârșitul primului trimestru.
Aceste relații au fost mai puternice pentru participanții născuți în prima jumătate a secolului 20 .
Participanții născuți la sfârșitul toamnei și care au experimentat zile lungi în lunile anterioare și
a treia din perioada prenatală au avut un nivel scăzut de 2D: 4D. Efectele au fost mai puternice
pentru nașterile din secolul 20 , unde perioadele de lumină ar fi mai puțin perturbate de lumina
artificială.
În ceea ce privește rezultatele cercetărilor în această d irecție sunt diferite dar și
amestecate. Diferențele apar datorită metodologiei de abordare diferite, dar și a diferențelor de
zonă geografică și de rasă.