. Impozitul pe Salarii Si Contributiile la Asigurarile Sociale
INTRODUCERE
Lucrarea privind Impozite,taxe și vãrsãminte asimilate la stat se efectuează la Societatea Agricolă Brazi S.A, din județul Prahova. Această lucrare se dovedește a fi o transpunere reală a modului cum se efectuează calculul, contabilizarea și analiza impozitelor și taxelor percepute de stat de la Societatea Agricolă Brazi și în același timp ofera o viziune de ansamblu asupra normelor, metodelor și procedeelor de înregistrare a impozitelor și taxelor, se incearcă o definire reală a problematicii fiscalitații asupra contabilitatii.
Prezenta lucrare incearcă să elucideze câteva din aspectele de actualitate în ceea ce privește problematica fiscalitații din România: sistemul de taxe și impozite, oferind soluții posibile în vederea aplicării legislației actuale.
Tema, folosită ca bază, pentru lucrarea de diplomă a fost aleasă în urma aprofundării cunoștințelor din anii de studiu, în special în ultimii doi ani.
Lucrarea este structurată de-a lungul a șapte capitole, fiecare capitol având o contribuție importantă la cunoașterea situației existente la Societatea Agricolă Brazi. După introducerea în problematica generală privind fiscalitatea și relația acesteia cu contabilitatea, urmează o privire de ansamblu asupra impozitelor, taxelor și vãrsãmintelor asimilate plătite de societate. în a doua jumătate a lucrării se efectuează analiza rentabilitații firmei și influența impozitelor și taxelor asupra societății și sunt prezentate concluzii și propuneri cu privire la o mai bună gestionare a impozitelor. În incheiere sunt enunțate câteva concluzii și propuneri care pot fi considerate posibile soluții la aplicarea sistemului fiscal în România.
CAPITOLUL 1
NOȚIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA
1.1. SISTEMUL FISCAL-DEFINIȚII, ELEMENTE FUNDAMENTALE, PRINCIPII și FUNCȚII FISCALE
1.1.1. Definiția sistemului fiscal
Statul, pentru a-și construi mijloacele bănești proprii, a instituit concepția potrivit căreia “orice persoană fizica sau juridică care realizează un profit sau deține un ban din categoria celor impozabile, pe teritoriul statului, datorează taxe sau impozite”. Impozitele, taxele, contribuțiile reprezintă fundamentul și motivația pe care este construită fiscalitatea. Raporturile de fiscalitate sunt relații cu caracter public, ce au pus în față doua subiecte de drept: pe de o parte statul, ca subiect principal reprezentat de organe de specialitate, având o poziție privilegiată, pe de altă parte, persoanele fizice sau juridice care au obligația să contribuie la formarea bunului public, denumite contribuabili.
Sistemul fiscal, mai puțin definit sub această formă, este ințeles ca totalitatea impozitelor și taxelor pe care statul, prin organele sale specializate, le percepe în baza surselor legislative, luind naștere creanță fiscală a statului asupra contribuabilului. Titlul de creanță fiscală este actul prin care se constată și se individualizeaza obligația fiscală a unei personae fizice sau juridice. Titlurile de creanță fiscală sunt intocmite de organele fiscale în cadrul dreptului de control privind organizarea și desfașurarea activitaților economice producatoare de venituri impozabile sau de instanțele de judecată, notariatele de stat, organele vamale și regiile autonome. Creanța fiscală încetează atunci când obligația fiscală a contribuabilului este achitată, compensată sau prescrisă.
1.1.2. Elementele sistemului fiscal
Sistemul fiscal are în componența sa trei elemente:
Impozitele și taxele reprezintă venituri ale bugetului ce provin de la contribuabili. Sunt instituite prin legi, perceperea lor se realizează prin punerea în funcțiune a unui mecanism fiscal, metode, tehnici și instrumente fiscale.
Impozitul reprezintă procedeul de repartiție a cheltuielilor bugetare intre indivizi, în funcție de facultațile lor contributive cu titlu obligatoriu și fără contraprestație din partea statului cu scopul de a acoperi cheltuielile publice.
Taxele reprezintă cea de-a doua categorie principală de venituri ale bugetului de stat; reprezintă contravaloarea serviciilor executate de stat, la cererea persoanelor fizice sau juridice.
Contribuțiile reprezintă obligatii ale organului economic la asigurările de stat, sănătate, pensii, șomaj, fiind achitate de persoanele fizice sau juridice care utilizează forța de muncă.
Clasificarea impozitelor-există mai multe criterii în funcție de care sunt grupate impozitele:
după formă în care se percep: impozite în natură, caracteristice orânduirilor trecute; impozite în bani;
după scopul urmărit: impozite financiare-au ca scop realizarea veniturilor pentru stat; impozite de ordine-vizând limitarea unei acțiuni, atingerea unui țel cu caracter nefiscal;
după instituția care le administrează: impozite federale, ale statelor membre, ale federației; impozite ale statului; impozite locale;
după obiectul impunerii: impozite pe avere; impozite pe venit; impozite pe cheltuieli;
cea mai importantă este gruparea acestora în impozite directe și impozite indirecte.
după frecvența cu care se realizează: impozite permanente-atribuirea și perceperea lor prezintă o anumita regularitate; impozite intimplatoare-se instituie și se încasează o singura dată;
Impozitele directe sunt suportate de persoanele fizice și juridice care le plătesc în cunostiință de cauză. Ele sunt:
a. Reale-au următoarele caracteristici: se asează asupra obiectelor materiale indiferent de situația personală a plătitorului impozitului:
impozitul funciar;
impozitul pe clădiri;
impozitul pe activitati industriale;
impozitul pe activitați comerciale și profesii libere;
impozitul pe avere.
b. Personale-au în vedere situația personală a subiectului impozabil, ele asezându-se asupra veniturilor sau averii acestuia, indiferent de nivelul lor.
Impozitul pe succesiuni;
Impozitul pe donații;
Impozitele indirecte, care se încasează prin prețul marfurilor(cu deosebire a celor de consum, o dată cu vânzarea acestora, fiind numite și impozite pe cheltuieli; acestea se structurează în patru grupe:
a. Taxe de consumație(accize): pe obiecte de lux; pe alte bunuri; impozite pe cifra de afaceri;
b. Monopoluri fiscale: asupra producției; asupra vânzării; asupra producției și vânzării;
c. Taxe vamale: de import; de export; de tranzit;
d. Alte taxe: de timbre; de înregistrare; pe circulația averii; alte taxe .
Elementele comune impozitelor și taxelor
Impozitele și taxele se caracterizează prin anumite trasături determinate de modul de așezare, proveniență, percepere, rol, dar apar și elemente comune ce trebuie să se regăsească in reglementarea fiecarui venit bugetar. Aceste elemente trebuie foarte bine precizate și sunt următoarele:
obiectul impozitului desemnează suma asupra căreia se aplică o cotă de impozit pentru a se determina cuantumul impozitului datorat; se mai folosește și notiunea de bază impozabilă. Obiect al venitului bugetar poate fi venitul, profitul, prețul sau tariful;
-subiectul impozitului este persoana obligată direct(personal), potrivit legii, la plata acestuia. Aceste persoane au obligația de plată, în virtutea faptului că realizează sau dețin obiectul impozabil. Trebuie facută disticție intre subiectul impozitului și plătitorul acesteia;
plătitorul de impozit este persoana obligată să efectueze calculul și plata obligației față de buget. De cele mai multe ori, plătitor este însuși subiectul impozabil, dar sunt și cazuri în care plătitorul nu este și subiect-in cazul impozitului pe salarii, vărsarea la buget este facută de altă persoană fizica sau juridică decât cea care realizează salariul, în cazul impozitului pe dividente sau al impozitelor plătite de garant atunci când titularul nu-si achită obligația;
baza de calcul-frecvent, obiectul impozitului reprezintă și baza de calcul, dar există și excepții, de exemplu, la impozitul pe clădiri, obiectul il reprezintă clădirea, iar baza de calcul valoarea sau taxele de succesiune.
cota(cuantumul)impozitului servește bazei de calcul a impozitului prin care se determină suma de plată. Cota poate fi fixă sau procentuală. Cota fixă este exprimată sub forma unui cuantum aplicat la baza de calcul sau la o parte din aceasta; de exemplu pentru taxa privind folosirea terenurilor în alte scopuri decât producția agricolă sau silvică, se stabilesc cote fixe pe km sau m. Cota procentuală poate fi proporțională sau progresivă.
inlesnirile acordate la plată sunt precizate în textele legale și au în vedere atât aspecte de ordin economic cu scop stimulativ, cât și cele de ordin social. Ele se referă la scutirile de la plată impozitelor sau taxelor, bonificații, eșalonări la plata sau amânări. Bonificațiile sunt acordate pentru stimularea plătitorilor de impozite și taxe să-si achite obligațiile inainte de scadență.
Drepturile și obligațiile plătitorilor:
Drepturi cu caracter general:
plătitorul are dreptul să pretindă organelor fiscale să aplice corect legea;
dreptul de restituire a sumelor achitate, când nu pot fi compensate;
dreptul de contestație conform legii.
Obligațiile plătitorului:
să achite integral și la termenele stabilite sumele datorate;
să organizeze și să conducă corect evidența tuturor impozitelor și taxelor;
depunerea la termen a tuturor decontărilor, declarațiilor și informațiilor privind impozitele și taxele la care legea ii obligă;
punerea la dispoziția organelor de control a documentelor pentru verificarea impozitelor și taxelor.
termenul de plată este intervalul de timp de la înregistrarea creantei fiscale a bugetului de stat pana când se achită. Este prevăzut de legislație.
unitatea de impunere este unitatea în care se exprimă obiectul sau materia impozabilă, leul în cazul veniturilor și m în cazul terenurilor.
sancțiunile sunt consecință nerespectării termenelor legale de plată a impozitelor sau a neachitării obligațiilor fiscale. Sunt date prin majorări de intarziere, amenzi contraventionale sau penale, refuzul controlului.
Mecanismul fiscal reprezintă ansamblul de metode și tehnici de impunere privind veniturile fiscale ale statului, precum și instrumentele impunerii, ce trebuie să satisfaca anumite principii fiscale.
a. Impunerea consta în identificarea tuturor categoriilor de personae fizice sau juridice care dețin sau realizează un anumit obiect impozabil, în evaluarea bazei de calcul a impozitului, în determinarea exacta a cuantumului acestuia. Impunerea imbraca mai multe forme:
Autoimpunerea consta în stabilirea bazei impozabile și determinarea autonoma a impozitului de catre societati pe propria lor raspundere(TVA, impozit pe profit, impozit pe venituri din salarii);
Impunerea directa consta în evaluarea directa a obiectului impozabil de catre organele fiscale sau pe baza declaratiei subiectului impozabil(de exemplu: impozitul pe clădiri);
Impunerea forfetara presupune stabilirea unei sume forfetare de plată pe o perioada de timp.
b. Instrumentele impunerii: scopul final al activitații de impunere este perceperea taxelor și impozitelor. Pentru această ele sunt consemnate în documentele fiscale care difera în funcție de continutul lor, după cum sunt utilizate:
Declaratia de impunere circula dinspre plătitor catre organul fiscal teritorial. Plătitorul de impozit informeaza organul financiar cu privire la realizarea obiectului impozabil și a altor elemente care se au în vedere la stabilirea sumelor de plată;
Decontul se intocmeste pentru impozite indirecte: taxa pe valoarea adaugata și accize, care se depun obligatoriu lunar, pana la data de 25 ale lunii urmatoare și cuprinde informatii legate de modul de calcul, stabilirea bazei de impozitare și a documentatiei care a stat la baza decontului. Decontul trebuie să cuprinda sumele de datorat sau de rambursat catre/dinspre bugetul de stat;
Declaratia vamala este documentul prin care intreprinderea importatoare, în baza documentelor externe, inscrie/declara informatii organului vamal cu privire la bunurile impozabile, valoarea lor, taxer și m în cazul terenurilor.
sancțiunile sunt consecință nerespectării termenelor legale de plată a impozitelor sau a neachitării obligațiilor fiscale. Sunt date prin majorări de intarziere, amenzi contraventionale sau penale, refuzul controlului.
Mecanismul fiscal reprezintă ansamblul de metode și tehnici de impunere privind veniturile fiscale ale statului, precum și instrumentele impunerii, ce trebuie să satisfaca anumite principii fiscale.
a. Impunerea consta în identificarea tuturor categoriilor de personae fizice sau juridice care dețin sau realizează un anumit obiect impozabil, în evaluarea bazei de calcul a impozitului, în determinarea exacta a cuantumului acestuia. Impunerea imbraca mai multe forme:
Autoimpunerea consta în stabilirea bazei impozabile și determinarea autonoma a impozitului de catre societati pe propria lor raspundere(TVA, impozit pe profit, impozit pe venituri din salarii);
Impunerea directa consta în evaluarea directa a obiectului impozabil de catre organele fiscale sau pe baza declaratiei subiectului impozabil(de exemplu: impozitul pe clădiri);
Impunerea forfetara presupune stabilirea unei sume forfetare de plată pe o perioada de timp.
b. Instrumentele impunerii: scopul final al activitații de impunere este perceperea taxelor și impozitelor. Pentru această ele sunt consemnate în documentele fiscale care difera în funcție de continutul lor, după cum sunt utilizate:
Declaratia de impunere circula dinspre plătitor catre organul fiscal teritorial. Plătitorul de impozit informeaza organul financiar cu privire la realizarea obiectului impozabil și a altor elemente care se au în vedere la stabilirea sumelor de plată;
Decontul se intocmeste pentru impozite indirecte: taxa pe valoarea adaugata și accize, care se depun obligatoriu lunar, pana la data de 25 ale lunii urmatoare și cuprinde informatii legate de modul de calcul, stabilirea bazei de impozitare și a documentatiei care a stat la baza decontului. Decontul trebuie să cuprinda sumele de datorat sau de rambursat catre/dinspre bugetul de stat;
Declaratia vamala este documentul prin care intreprinderea importatoare, în baza documentelor externe, inscrie/declara informatii organului vamal cu privire la bunurile impozabile, valoarea lor, taxele vamale datorate, comisionul vamal, precum și calculul corect al TVA.
Prin masuri adecvate, statul poate stimula activitatea economica a agentului economic, în sensul dezvoltarii și modernizarii sale, prin:
credite subventionate;
reducerea cu 20% a costului de achizitie aferent investitiilor directe , din profitul impozabil;
reduceri sub forma de “credit fiscal”pentru intreprinderile care realizează operatiuni de export sau servicii asimilate exportului;
optiunea plătitorului sau neplătitorului de TVA pana la o cifra de afaceri de 50 de milioane de lei anual, conform O.G. nr. 17/2000;
dezvoltarea exportului prin practicarea cotei zero de TVA, scutirea de taxe vamale, comisioane vamale potrivit tarifului vamal;
majorarea impozitelor, taxelor vamale și accizelor, pentru intreprinderile care importa produse de lux (blanuri naturale).
Aparatul fiscal, componenta principală a sistemului fiscal, decurge din legile care reglementeaza impozitele și taxele. Una din sarcinile principale ale aparatului fiscal este să urmareasca și să incaseze veniturile bugetare ale statului și să combata evaziunea fiscală. Statul isi indeplineste sarcinile fiscale prin instituțiile autoritatii publice: Parlament și Guvern. Activitatea fiscală a statului cuprinde latura legislativa, care se infaptuieste de catre Parlament și cea executiva, realizata de Guvern, prin instituțiile administratiei publice de specialitate, în structura carora se include aparatul fiscal. Institutia administratiei publice de specialitate, prin care Guvernul isi indeplineste atributile sale executive în domeniul fiscal este “Ministerul Finantelor”. Activitatea fiscală este condusă de ministru, în subordinea caruia se afla “directii generale’, ”directii”, ”Garda Financiara”.
1.1.3. Principii fiscale
1. Principiul transparentei impozitului:-impozitul trebuie să fie prelevat urmand principii simple, clare, să nu dea loc interpretarilor și deci aplicarea să fie cat mai puțin costisitoare.
2. Principiul neutralitatii și eficacitatii impozitului presupune de a nu fi investit cu alta funcție decât cea fiscală , adica finantarea cheltuielilor publice, fără să influenteze conditiile de functionare ale economiei, repartitia avutiilor sau structurilor sociale. Un impozit proportional pe venit este mai neutru decât un impozit progresiv. Impozitul trebuie să aiba ca finalitate realizarea unei economii eficiente. Neutralitatea impozitului poate fi privita sub doua aspecte:
Din punctul de vedere al cercetarii unei eficacitati maxime a intrepinderii pentru resurse și tehnici date, un impozit general sau o taxa uniformă pe consumatii provenita de la terti nu afecteaza rezultatul intrepinderii (TVA);
Din punctul de vedere al dinamicii progresului tehnic și economic impozitul nu trebuie să “intimideze”beneficiile atunci când acestea provin dintr-o punere în practica a tehnicilor moderne, a reducerii costurilor și o mai bună orientare a producției. Beneficiile constituie premiza dezvoltarii intreprinderii. Daca agentii economici simt beneficiile lor suportand impozite acceptabile, incitarea lor la o mai bună gestionare a resurselor economice nu poate fi diminuata în aceeasi masura.
1.1.4. Principii contabile
La principiile și regulile fundamentale care vizeaza fondul “producției”de informatii și validarea lor sociala, contabilitatea trebuie să satisfaca un set de reguli de formă, în masura să-i confere calitatea probatorie, adica mijloc de proba în rapoturile economico-juridice, cu deosebire în fiscalitate. Sunt principiile și regulile de înregistrare contabila și tratare a contabilitatii, insufficient sau deloc tratate în literatura de contabilitate din România. Prin lege, nerespectarea acestor reguli se constată de catre organele de control financiar și administratia fiscală , care sunt obligate să asigure remedierea situației.
Forța probatorie a contabilitatii în raporturile juridice se infaptuieste prin respectarea urmatoarelor reguli: înregistrarea completa și continua; uniformitatea inregistrarii contabile; fundamentarea documentara a inregistrarii contabile și tinerea contabilitatii.
1.1.5. Funcțiile fiscale ale impozitelor și taxelor
Impozitele și taxele, care sunt obligatorii contribuabililor indeplinesc în principiu trei funcții:
Contributia la formarea fondurilor bugetare ale dezvoltarii societății-este o obligatie a tuturor persoanelor fizice și juridice care realizează venituri impozabile sau taxabile, aceste fonduri fiind utilizate pentru finantarea unor obiective și acțiuni cu character principal, precum:
finantarea institutiilor publice;
constituirea rezervelor de stat;
alte acțiuni și obiective cu caracter economic;
dezvoltarea bazei materiale a unitatilor social-culturale de stat și a organelor de stat;
distribuirea unor venituri primare sau derivate-este o operatiune de preluare a unor resurse în vederea repartizarii lor pentru satisfacerea unor trebuinte acceptate în folosul altora decât posesorii initiali ai resurselor;
Reglementarea unor fenomene economice sau sociale-actioneaza în mod diferit la persoanele fizice față de unitatile economice. în unitatile economice, prin impozite și taxe se influenteaza preturile marfurilor și tarifelor executarii de lucrari, servicii publice, rentabilitatea, eficienta economico-financiara.
La persoanele fizice sistemul impozitelor și taxelor este astfel reglementat incat să stimuleze executarea de lucrari și prestari de servicii în folosul populatiei și cuprinderea unui numar tot mai mare de oameni în activitați sociale utile, stimularea utilizarii cat mai productive a terenurilor agricole și cresterea animalelor, limtarea realizarii de venituri exagerate la unele persoane fizice.
1.2. DEFINIȚIA și OBIECTIVELE GESTIUNII FISCALE
Contabilitatea și fiscalitatea constituie doua discipline adesea independente, ori societatile comerciale, regiile autonome și alte institutii de stat prezintă un ansamblu de documente contabile și fiscale care trebuie analizate în ansamblu și nu independent.
Contabilitatea ofera informatii necesare gestiunii valorii economice separate patrimonial. Entitatile patrimoniale au constituit spatial de reprezentare și actiune al contabilitatii. Principalul factor de interes al contabilitatii este cel fiscal. Dintotdeauna a existat o problema de fond intre contabilitate și fiscalitate. Problema consta în faptul ca nu în toate cazurile principiile contabile privind evaluarea și calculul economic sunt convergente cu cele fiscale, care nu se subordoneaza prezentarii unei imagini fidele a operatiilor ce au loc in
intrepindere. Principiile fiscale urmaresc fie stimularea, fie imbinarea unor activitați.
Gestiunea fiscală a intrepinderii stabileste interactivitatea intre dreptul fiscal și cel contabil. Obiectul de studiu al gestiunii fiscale il constituie analiza abaterilor intre regula fiscală sic ea contabila, convergentele dintre ele, precum și stabilirea pe baza analizei lor a strategiei, a riscului fiscal și a eficientei fiscale a intrepinderii. Se adreseaza tuturor intrepinderilor ce au în obiectul de activitate acte de comert, operatii economice și financiare destinate obtinerii de profit. Intrepinderea are un anumit demers în suportarea impozitelor și taxelor, dominat de criteriul securitatii și eficientei. Astfel, se doteaza cu o gestiune fiscală care penduleaza intre interesul microeconomic și macroeconomic. Dezvoltarea fiscalitații genereaza necesitatea crearii unui sistem informational pentru a tine seama de multimea regulilor fiscale, cu complementul penalitatilor aplicabile în momentul punerii în evidență a neregulilor.
Fiscalitatea are un dublu aspect pentru agentul economic. Astfel se concretizeaza în prelevari obligatorii catre stat cu influența aupra trezoreriei intreprinderii, dar această poate folosi în interesul ei principiile fiscale. în fapt, gestionarea impozitelor și taxelor nu inseamna incalcarea legii. Pot aparea acțiuni anormale săvarsite de intreprinderi contrar intereselor ei, adica nu comporta nici o contrapartida pentru această. Chiar daca administratia fiscală nu are motive să judece gestiunea interna a intreprinderii, unele situatii ar putea fi considerate ca anormale: cheltuieli exaggerate, cheltuieli nejustificate în principiu. Actele carora nu li se pot reproșa caracterul de anormal sunt: achizitia de catre intreprinzator a unor autoturisme de folosinta personală, avansuri acordate intre intrepinzatori, abandonuri de creante în cadrul grupurilor.
Controlul fiscal ofera informatii utile atât pentru propriile scopuri, cat și investitorilor sau chiar administratorilor firmei în legatura cu eficienta cu care s-au luat decizii ori s-au derulat operatiuni în firma respectiva. Există doua criterii de apreciere a calitatii acțiunilor și deciziilor luate în cadrul firmei: eficienta, atunci când castigul realizat este evident și conformitatea cu regulile fiscale. în concluzie gestiunea fiscală a intrepinderilor consta în administrarea laturii fiscale a acestei unitati patrimoniale, astfel incat să se asigure respectarea reglementarilor cu caracter fiscal si, prin deciziile și acțiunile intrepinderii, să se optimizeze nivelul sarcinii fiscale în sensul reducerii acesteia.
Obiectivele reducerii fiscale au în vedere asigurarea securitatii și eficacitatii fiscale prin intermediul amanarilor, eșalonarilor, scutirilor impuse de dreptul fiscal. Se evita sancțiunile și penalitatile fiscale și se procedeaza la o mai bună alocare a resurselor sale financiare. Unitatile economice trebuie să optimizeze în plan financiar și economic raporturile sale cu fiscalitatea. în afara activitații curente a intreprinderii, realizarea de operatii importante impuse de dezvoltarea sa-fuziuni, relații internationale-solicita punerea în aplicare a regulilor fiscale pe care intreprinderea nu le practicase pana atunci.
Această confruntare cu noi reguli implica un risc fiscal. Astfel, intreprinderea ia masuri specifice pentru limitarea riscului fiscal prin proceduri de control intern specifice acestor reguli. Ea are posibilitatea să-l depisteze prin control fiscal și să promoveze o gestiune a resurselor financiare, evitand pierderi ca urmare a penalitatilor, sanctiunilor.
Un alt factor cheie al succesului în materie de gestiune fiscală consta în imbinarea strategiei fiscale cu riscul fiscal. Obtinerea de avantaje fiscale legale presupune ca intreprinderea cunoaste ansamblul de masuri în vigoare, ceea ce nu tine de caracterul temporar al regulii fiscale, de frecventele modificari legislative care reunesc traditional masurile cele mai speculative, lasând în umbra celelalte dispozitii mai exacte, dar uneori la fel de avantajoase. Daca administratia financiara admite o anumita abilitate fiscală a intreprinderii în nici un caz nu va permite, în schimb, să o faca în exces. O ingeniozitate prea mare poate fi acuzata de administratie care va invoca abuzul de drept.
Decizia fiscală trebuie să se incadreze organic în deciziile intreprinderii și să prezinte o diminuare de risc. Cel care decide trebuie să tina seama de o dimensiune riscanta a deciziilor sale, chiar daca incertitudinea fiscală poate dezvalui câteva aspecte specifice. Global, aceste conditii și limite nu trebuie să acopere interesul care poate opri intreprinderea de la o bună gestiune a parametrului fiscal, în dubla perspective, de securitate și eficacitate. Această presupune ca responsabilii intreprinderii să trateze fiscalitatea ca o variabila a gestiunii în toate etapele de viata ale firmei. Rezolvarea acestor aspecte marcheaza trecerea de la o fiscalitate subiectiva la una obiectiva. Fiscalitatea accepta și recunoaste o anumita abilitate în raport cu reglementarile fiscale, denumita abilitate fiscală admisă de cea excesiva. Această abilitate impune asumarea unui risc fiscal ce poate conduce intreprinderea în stare de evaziune fiscală. Din acest punct de vedere gestiunea fiscală este considerata ca o frontier ace separa facilitatile fiscale admise de cele exagerate. Ea nu antreneaza abuzul de drept fiscal. Decizia fiscală trebuie să se incadreze organic în deciziiile intreprinderii și trebuie să prezinte o diminuare de risc și incertitudine.
Tinand cont de definiția data gestiunii fiscale și de limitele precizate putem evidentia următoarele obiective ale gestiunii fiscale: diminuarea sarcinii fiscale, amanarea în timp a sarcinilor fiscale, regularizarea în timp a nivelului profitului folosind variabila fiscală, asigurarea indeplinirii obligațiilor fiscale ale intreprinderii cu un cost cat mai redus și cu minimizarea riscului fiscal.
Diminuarea sarcinii fiscale presupune diminuarea profitului impozabil. Acest obiectiv se poate realize prin utilizarea unor metode de evaluare prin localizarea optima a profitului sau prin operatiuni de restructurare care să implice mai multe intreprinderi. Amanarea în timp a sarcinii fiscale este obiectivul care ofera cele mai multe posibilitati de realizare în conditiile de inflatie, importanța acestuia creste prin influența favorabila pe care o are asupra situației de trezorerie. Nu mereu interesul intreprinderii este satisfacut pin diminuarea sau amanarea în timp a sarcinii fiscale. Apar situatii când este preferabil să se declare profituri mai mari în conturile anuale pentru a asigura un nivel relativ constant al acestor profituri de la un an la altul, fie pentru a le transfera în teritorii fiscale mai generoase, fie din considerente financiare, comerciale sau de imagine.
1.3. RELAȚIA CONTABILITATE-FISCALITATE
Regiile autonome, societatile comerciale și alte institutii de stat prezintă un ansamblu de documente contabile și fiscale care trebuie analizate în ansamblu și nu independent una de alta. Unul din interesele informationale onorate de contabilitate este cel fiscal.
Obligațiile, riscul, controlul și sancțiunile au fost dintotdeauna asociate fiscalitații, conferindu-i o imagine de constrangere. Intreprinderea este orientata să acorde mai multa atentie parametrului fiscal. Aceasta se explica prin convergenta dintre fiscalitate și aplicabilitatea teoriei contabile în viata intreprinderii.
Fiecare tranzactie genereaza, de cele mai multe ori, impozite. Din acest punct de vedere trebuie să se tina cont de problemele de armonizare ale fiscalitații cu contabilitatea. Dintr-un punct de vedere intreprinderea isi doreste apropierea de parametrul fiscal, și anume, acela ca firmele și partenerii lor de afaceri sunt din ce în ce mai receptivi la ideea ca în multe domenii fiscalitatea nu este imperativa, dar lasă intreprinderii posibilitatea de a alege ceea ce poate utilize mai bine în interesul său.
Contabilitatea reprezintă o sursă privilegiată de informatii pentru organelle fiscale, majoritatea obligațiilor fiscale fiind stabilite pe baza datelor din contabilitate. S-a incercat și se incearcă să se stabileasca o relatie de ordine intre fiscalitate și contabilitate. Cert este insă ca există o interdependenta intre contabilitate și fiscalitate. Daca privim contabilitatea ca pe un instrument destinat obtinerii de informatii pure și obiective, atunci putem accepta ca interventia fiscalitații în procedurile contabile este inacceptabila.
In contabilitate, impozitele, taxele și contribuțiile nu urmează o clasificare bugetara, ci sunt prezentate în Planul Contabil General, după destinatia datoriei fiscale astfel: asigurari sociale, protectia sociala și conturi assimilate, fonduri speciale și conturi assimilate, alte impozite sit taxe locale.
In contabilitatea financiara, impozitele, taxele și contribuțiile ca datorie si/sau creanță fiscală sunt cuprinse în teritoriul activitații de exploatare. Fac exceptie contraventiile, amenzile, penalitatile pentru neplata în termen legal a datoriilor integrate în activitatea extraordinara. Contabil, cheltuielile cu impozitul pe profit nu fac obiectul celor trei activitați: exploatare, financiara sau exceptionala; ea este tratata distinct ca o cheltuiala fiscală, ce afecteaza intreaga masă a profitului.
Problema fundamentala a raporturilor dintre contabilitate și fiscalitate izvoraste sintr-o realitate, aceea ca principiile, regulile, normele și reglementarile proprii celor doua componente nu sunt congruente în toate cazurile. Intr-o contabilitate reglementata, așa cum este cea din tara noastra, informatia contabila este constituita pe baza principiilor, regulilor și normelor formalizate prin texte legale și texte reglementate, după caz.
Retinind nevoia de convergenta și unitate intre contabilitate-datoare intreprinderii și fiscalitate-datoare interesului public intre cele doua pot interveni disfuncții care trebuie conciliate. Metodele și tehnicile create în acest sens sunt: paleativele fiscale(mecanisme care incita și mobilizeaza contabililitatea pentru o informatie corecta și reală în conditii de inflatie), minimul și maximul legal, trecerea de la structurile contabile la cele fiscale, fiscalitatea amanita.
Orice sistem contabil este deteminat de mediul economic, politic, juridic, financiar și cultural al tarii în care opereaza. El evolueaza în funcție de transformările acestui mediu și de tendintele de evolutie a contabilitatii la nivel mondial.
Intre anii 1993-1994, normalizatorii contabili romani, consiliati de specialistii francezi și de universitari ai Academiei de Studii Economice au elaborate și au pus în aplicare un pachet de reguli și de norme care au tinut coloana vertebrala a noului sistem contabil, sistem adaptat cerintelor unei economii de tranzitie. Au existat voci care au criticat modelul de inspiratie (sistemul francez), invocind în contrapondere simplitatea contabilitatii de tip anglo-saxon. Dezvoltarea sistemului contabil romanesc a intarziat să iasă la rampa, desi realitatile economice o impuneau. Cum evolutia sistemului nostru contabil s-a realizat în general la foc mic, în anii urmatori se va confrunta cu radicalizarea reformei sale prin recursul la normele contabile internationale.
Mult asteptata intrare în Uniunea Europeana oblige la armonizarea contabilitatii cu obiectivele europene care, la randul lor, trebuie facute compatibile cu normele contabile internationale. Acestea sunt produsul fortei de expertiza a profesiei contabile, dincolo de orice ingerinta a regulilor de ordin fiscal. Ele asculta numai de “ratiunea”principiilor contabile. Aplicarea lor exclude orice “amendament”adus pe cai extracontabile și din dorinta puterii publice, prin “calul troian”al oportunitatilor fiscale reflectate în sistemul de conturi.
Pe plan europea, relația contabilitate-fiscalitate este concretizata prin existenta a doua modele contabile: modelul continental și modelul anglo-saxon.
Modelul continental este bazat pe macroeconomie unde predomina interventia guvernamentala și a regulilor fiscale. Este un model conectat la fiscalitate. Macroeconomia are ca obiective structura și functionarea economiei de piata și presupune o diminuare a domeniului de interventie a statului în probleme economice. Modelul este concretizat printr-o aliniere a regulilor contabile la regulile fiscale. Influența fiscalitații asupra contabilitatii este data de efectul politicii juridice asupra documentelor contabile anuale. Administratia fiscală impoziteaza profiturile inregistrate în contabilitate și nu admite alte cheltuieli deductibile fiscal decât cele inregistrate efectiv în contabilitate.
Modelul contabil aplicat în Marea Britanie este deconectat de fiscalitate. Regulile de evaluare și prezentare a conturilor anuale sunt subordonate obiectivului fundamental al imaginii fidele, iar rezultatul nu este influențat de fiscalitate. Imaginea fidela a conturilor anuale, fiind principiu fundamental, profesionistul contabil dispune de o anumita libertate în elaborarea documentelor. Adoptarea acestui principiu reprezintă un progres important în evolutia catre o contabilitate independenta de regulile fiscale.
Imaginea fidela pentru anglo-saxoni este importantă, iar realitatea economica primeaza în fața juridicului, în timp ce în modelul continental intalnim primatul aparentei juridice în fața realitatii economice. Dreptul fiscal are influente nesemnificative asupra practicii contabile curente si, de regula, nu afecteaza continutul și modul de prezentare a informațiilor contabile, fiind appreciate de investitori.
Cea mai mare parte a textelor legislative se rezuma la evidentierea și explicarea principiilor instituite de doctrina contabila, fără ca acestea să fie impuse de vreun instrument contabil, de tipul planului de conturi general. Documentele anuale de sinteza sunt indreptate prioritar să satisfaca investitorul de capital, prin urmare intreprinderile au tendinta să maximizeze profitul publicat. Deducerile fiscale sunt admise fără să existe obligativitatea inregistrarii lor în contabilitate. Datorita legaturii foarte stransă dintre contabilitate și fiscalitate în modelul continental, intreprinderile au tendinta, prin practicile contabile utilizate, să minimizeze profitul contabil cu scopul de a micsora povara fiscală.
Deconectarea contabilitatii de fiscalitate nu inseamna ca nu există legaturi intre cele doua, ci mai degraba ca inregistrarile în contabilitate nu au de suferit de pe urma regulilor fiscale și consecintele fiscale ale optiunilor contabile sunt minime. Calculul beneficiului impozabil se efectuează tot pe baza rezultatului contabil. Principalele diferente dintre contabilitate și fiscalitate(a caror contabilizare nu este obligatorie)tin de amortizarea imobilizarilor care se poate efectua pe baze diferite. Aceasta separare neta intre regula fiscală și cea contabila, cumulate cu lipsă de consecinte contabile ale alegerilor fiscale și invers, face ca intreprinderile să-si permita anumite libertati în materie de amortizare. în același timp, deconectarea contabilitatii de fiscalitate face ca principiul prudentei să se aplice cu mai mica intensitate astfel incat, de exemplu, volumul provizioanelor constituite va fi mai mic. Este clar, ca în situația ipotetica în care comparam conturile anuale a doua intreprinderi absolute identice, situate fiecare în tari cu modele diferite de contabilitate, vom constata diferente semnificative atât în ceea ce privește rezultatul, cat și raportul capitaluri proprii/datorii, valoarea contabila neta a imobilizarilor, fără a mai vorbi de impozitele amanate.
Impozitele au o alta determinare în modelul anglo-saxon, decât în cel continental. Există impozit pe venit la asociati unici și societati în participatie, impozit pe venit la societati cu raspundere limitata, impozitul corporatiei și sistemul de impozitare. Sistemul fiscal incorporeaza și “contributia asigurarilor nationale”. Taxa pe valoarea adaugata reprezintă, ca și în modelul continental, un impozit indirect pe valoarea adaugata a bunurilor și serviciilor în legatura cu lucrarile de inchidere a exercitiului financiar.
Contabilitatea în modelul anglo-saxon cuprinde doua modele de bilant și patru pentru contul de profit și pierdere, firma având posibilitatea alegerii uneia dintre acestea potrivit conditiilor lor. în România, modelul de bilant și contul de profit și pierdere sunt impuse prin reglementari legale.
Imobilizarile corporale sunt evaluate la costul istoric, cu exceptia intreprinderilor mari care procedeaza la reevaluarea terenurilor și clădirilor. Pentru imobilizarile necorporale se folosește contul current fără să fie inclus fondul commercial.
Norma 22 recomanda doua metode de amortizare în exemplul modelului anglo-saxon: amortizarea directa asupra rezultatului societății și amortizarea fondului commercial pe seama cheltuielilor cu cote anuale egale pe intreaga durata de viata economica(lineara). în Franta, metodele de amortizare utilizate sunt cele admise de regula fiscală: metoda lineara și degresiva.
Evaluarea stocurilor are la bază principiul prudentei care solicita înregistrarea celei mai mici dintre cost și valoarea de utilitate, în concordanta cu Directiva a IV –a. Costul poate fi determinat prin utilizarea uneia din metodele: FIFO, LIFO, CMP. în ceea ce privește evaluarea stocurilor la iesire, în Franta se utilizează doua metode: CMP și FIFO.
Prin O. M. F. nr. 94/2001 privind amortizarea contabilitatii din tara noastra cu Directiva a IV-a a CEE și cu standardele internationale de contabilitate, situatiile financiare cuprind: bilantul contabil, contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie și note la conturile anuale. Aceste informatii se impugn pentru a satisface o gama larga de utilizatori ai informatiei contabile, inclusive statul. Amortizarea contabila europeana prin Directiva a-IV-a și a-VII-A a avut în vedere integritatea prevederilor în legislatiile tarilor membre și a principiilor contabile. Cu toate acestea, interpretarea lor este diferita de la o tara la alta: în timp ce în Franta și Germania se urmareste mentinerea capitalului prin conturile anuale, în Marea Britanie informatia este orientate spre satisfacerea investitorului de capital, pentru luarea celei mai bune decizii cu privire la viitorul intreprinderii.
Comisia internationala a standardelor contabile are ca obiectiv elaborarea normelor contabile internationale care trebuie respectate în realizarea conturilor anuale, a situatiilor financiare, precum acceptarea și aplicarea lor la nivel mondial. Scopul lor este să diminueze diferentele intre practicile contabile nationale, pentru a crea un limbaj comun pentru toate intreprinderile din lume. Este foarte greu să se satisfaca toate nevoile utilizatorilor de informatie printr-un singur set de documente de sinteza. Aceasta, pentru ca utilizatorii principali sunt diferiti de la o tara la alta. Administratia fiscală reprezintă un utilizator important al informatiei contabile. Modul diferit al sistemului fiscal conduce automat la o diversitate de sisteme contabile. Atât timp cat nu există interesul pentru armonizarea sistemelor fiscale, sperantele sunt minime ca dificultatile pentru armonizarea contabila internationala să dispara.
Procesul de normalizare contabila în România a cunoscut diferite etape. Pana în anul 1990, normalizarea contabila romaneasca a fost atributul exclusive al statului, prin Ministerul Finantelor, care introduce planuri de conturi pe ramuri, norme de evidența contabila, cu instructiuni foarte stricte de aplicare. Contabilitatea era organizata intr-un singur circuit informational(monism contabil), bazat pe functia de productie.
După 1990, normalizarea contabila cunoaste un process de reformă, dar în exclusivitate sub tutela statului. ”Experienta a numeroase tari a demonstrate ca un organism de normalizare contabila exclusive public sau exclusiv privat nu poate fi obiectiv, acestea având tendinta ca prin normele elaborate să-si satisfaca propriile interese”
Reforma normalizarii contabile în România poate fi orientate prin raportarea la cadrul conceptual I. A. S. C. Armonizarea contabila din tara noastra cu normele contabile internationale trebuie să asigure compatibilitatea intre documentele de sinteza intocmite de catre intreprinderile din tara noastra și cele din alte tari.
CAPITOLUL 2
IMPOZITUL PE PROFIT
In contabilitate, impozitele, taxele și contribuțiile, nu urmează o clasificare, ci sunt prezentate în Planul de Conturi General, după destinatia datoriei fiscale, astfel: asigurari sociale, protectie sociala și conturi asimilate, bugetul de stat, fonduri speciale și conturi asimilate, alte impozite și taxe locale.
2.1. CONTUL DE PROFIT și PIERDERE
Directiva a-IV-a recomanda tarilor member patru modele ale contului de profit și pierdere: doua clasifica cheltuielile și veniturile după funcție; iar celelalte doua după natura. După forma de prezentare, doua din metode se prezintă în lista, celelate doua orizontal. Toate cele patru modele clasifica cheltuielile și veniturile în activitați ordinare și activitați extraordinare. Profitul nu se determină la nivelul activitații de exploatare sau financiare. Impozitarea profitului din activitatea ordinara se face distinct față de cea extraordinara.
România utilizează modelul contului de profit și pierdere în care cheltuielile și veniturile sunt structurate după natura economica și destinatie, prezentate sub formă de lista. Acest model este orientat spre calculul indicatorului producția exercitiului.
Alegerea Romaniei, în favoarea formatului lista, poate fi explicate prin faptul ca schema contului de profit și pierdere sub formă tabelara nu asigura o delimitare a rezultatului după fiecare nivel de activitate, apelandu-se la calcule în afara contului. Avându-se în vedere conectarea contabilitatii la fiscalitate, se explica și optiunea Romaniei pentru schema contului de rezultate ce structurează cheltuielile și veniturile după natura lor, acest model permitind onorarea interesului fiscal. în România contul de profit și pierdere se intocmeste în mod obligatoriu de toate unitatile patrimoniale. Odata ales un model privind contul de profit și pierdere, acest model nu poate fi modificat de la un exercitiu la altul, decât în cazuri exceptionale, care vor fi mentionate și modificate în anexa la bilant.
Contul de profit și pierdere, modelul lista, cuprinde documentele:
Cheltuieli, reprezentand valoarea platii sau de plată în funcție de natural or;
Venituri, reprezentand sumele sau valorile de incasat sau incasate și includ:
I. Venituri din exploatare, respective venituri din vânzarea producției, lucrari executate și servicii prestate, venituri din producția stocurilor, venituri din producția de imobilizari, venituri din subventii de exploatare.
II. Cheltuieli din exploatare, respective cheltuieli cu materii prime, materiale și marfuri, cheltuieli cu lucrari executate și servicii prestate de terti, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozite, taxe și vãrsãminte asimilate, cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat, cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe și circulante, heltuieli cu primele de asigurare pentru persoane impotriva accidentelor de muncă, alte cheltuieli.
A. Rezultatul din exploatare -profit(I-II)
-pierdere( II-I)
III. Venituri financiare, respective venituri din exploatarea curenta, venituri din participatii, venituri din dobanzi, venituri din sconturi obtinute, venituri din creante imobilizate, venituri din diferente de curs valutar, alte venituri.
IV. Cheltuieli financiare, respective cheltulieli privind titluri de plasament cedate, cheltuieli cu diferente de curs valutar, cheltuieli cu dobanzile, pierderi din creante legate de participatii, alte cheltuieli financiare.
B. Rezultatul finaciar -profit(III-IV)
-pierdere(IV-III)
C. Rezultatul current (I-II+III-IV)
V. Venituri exceptionale
VI. Cheltuieli exceptionale
D. Rezultatul exceptional -profit(V-VI)
-pierdere(VI-V)
VII. Venituri totale(I+III+V)
VIII. Cheltuieli totale(II+IV+VI)
E. Rezultatul brut al exercitiului -profit(VII-VIII)
-pierdere(VIII-VII)
Impozitul pe profit(rd 55)
F. Rezultatul net al exercitiului -profit
-pierdere
Prin contul de rezultate se inched toate conturile de venituri și cheltuieli.
2.2 IMPOZITAREA PROFITULUI
2.2.1. Reglementari fiscale și contabile romanesti privind impozitarea profitului
Impozitul pe profit este datorat de toate unitatile patrimoniale care au calitatea de contribuabil, respective:
persoana juridică romana pentru impozitul obtinut di orice sursă, atât din România, cat și din strainatate;
persoana fizica și juridică straina care desfasoara activitați în România ca partener intr-o asociere ce nu da naștere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfasurata în România;
persoana fizica care desfasoara activitate intr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acestui sediu;
persoana fizica și juridică romana pentru venituridintr-o asociere ce nu da naștere unei persoane juridice, pentru venituri din România și din strainatate.
Impozitul pe profit se percepe asupra profitului impozabil conform normelor legale în vigoare; profitul impozabil se determină ca diferenta intre veniturile obtinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrarilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv castigurile din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neinpozabile și se adauga cheltuielile nedeductibile. Anul fiscal al fiecarui contribuabil este anul calendaristic: când un contribuabil se infiinteaza, se reorganizeaza prin divizare, comasare, fuziune sau se lichideaza în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.
Contabilitatea romaneasca este conectata la fiscalitate, iar rezultatul exercitiului este unul singur, neintocmindu-se un bilant fiscal destinat fiscului pentru impunere și un bilant contabil destinat nevoilor proprii de informare și care să nu tina seama de constrangerile fiscale. Ca urmare, pentru obtinerea rezultatului impozabil(fiscal)sunt necesare câteva prelucrari extracontabile. Plecând de la principiul independentei exercitiului și respectand cerintele unei contabilitati de angajamente un prim indicator este:
Rezultatul brut al exercitiului =Veniturile – Cheltuielile
(rezultatul exercitiului inainte de impozitare) exercitiului exercitiului
Rezultatul contabil corectat cu deducerile fiscale și cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal permite obtinerea rezultatului fiscal(profit impozabil).
Rezultatul fiscal = Rezultatul – Deduceri + Cheltuieli nedeductibile
contabil fiscale din punct de vedere fiscal
Rezultatul brut se determină ca diferenta intre veniturile și cheltuielile aferente activitații de exploatare, financiare și exceptionale ale unui an fiscal.
Impozitul pe profit se calculeaza conform O. G. nr. 742/2000, prin aplicarea ueni cote procentuale asupra profitului impozabil de 25%.
Impozit pe profit = Profit impozabil x 25%
Impozitul pe profit se calculeaza și se evidentiaza trimestrial cumulat de la inceputul anului fiscal. Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, pana la data de 25 a primei luni din trimestrul urmator.
Din punct de vedere contabil pentru a stabili rezultatul exercitiului se procedeaza la inchiderea contului de venituri și cheltuieli astfel:
a. Inchiderea contului de cheltuieli pentru solduri debitoare
121 = clasa 6
Profit și pierdere Conturi de cheltuieli
b. Inchiderea contului de venituri pentru solduri creditoare
clasa 7 = 121
Conturi de venituri Profit și pierdere
La inchiderea exercitiului situația în contul 121 “Profit și pierdere”poate fi :
fie pierdere, când 121 are sold debitor ;
fie profit , când 121 are sold creditor
Rezultatul brut al exercitiului, corectat cu deducerile fiscale și cheltuielile nedeductibil fiscal, permite obtinerea rezultatului fiscal.
Rezultatul = Rezultatul – Deduceri + Elemente nedeductibile
fiscal contabil fiscale fiscal
Conform O. G. nr. 742/2000 cota de impozit pe profit este de 25% cu următoarele excepții:
1. în cazul BNR cota de impozit este de 80% aplicata asupra veniturilor ramase după scaderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezerva.
2. Contribuabilii care obtin venituri din domeniul jocurilor de noroc, din activitatea barurilor de noapte și a cluburilor de noapte plătesc o cota aditionala de impozit de 25% asupra partii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor inregistrate din aceste activitați în volumul total al veniturilor. Aceeasi cota aditionala de impozit de 25%, o plătesc și persoane fizice și juridice pentru veniturile proprii de aceeasi natura, obtinuta în baza contractelor de asociere în participatiune, incadrarea unitatii în aceasta categorie de contribuabil se realizează de catre agentii economici, pe baza deducerilor proprii conform H. G. nr. 843/1999.
3. Orice majorare a capitatalului social, efect prin incorporarea rezervelor, precum și a profiturilor, cu exceptia rezervelor legale și a diferentelor favorabile din reevaloarea patrimoniului se impoziteaza cu o cota de 10%.
4. Contribuabilii care achizitioneaza incepand cu data de 01. 01. 2000 echipament tehnologic beneficiaza de o deducere din profitul impozabil aferent exercitiului financiar, a unei cote de 10% din prețul de achizitie.
5. Contribuabilii care au incasat, prin cont bancar în România, venituri în valuta din exportul bunului plătesc o cota de impozit de 5%.
Pentru determinarea corecta a profitului impozabil al unui an fiscal, contribuabilii vor inregistra la venituri următoarele elemente: contravaloarea bunurilor mobile; valoarea bunurilor imobile pentru care s-a transmis dreptul de proprietate; valoarea serviciilor prestate și a lucrarilor executate; castigurile ce duc la cresterea activului, din orice sursă.
Se vor inregistra cheltuielile aferente realizarii acestor venituri.
O regula fiscală vizeaza deductibilitatea cheltuielilor, precizand ca pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente veniturilor și cele considerate deductibile conform prevederilor legale în vigoare. Cheltuiala aferenta mai multor activitați se repartizeaza pe activitațile respective.
Înregistrarea veniturilor și cheltuielilor în evidența contabila se va efectua conform Regulamentului de aplicare a legii contabile.
Potrivit H. G. nr. 402/2000 cheltuielile sunt deductibile, adica fiscul accepta scaderea lor din venituri atunci când se calculeaza impozitul pe profit numai daca sunt aferente realizarii veniturilor și daca sunt recunoscute de normele legale. Pentru următoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea de la calculul rezultatului fiscal astfel:
cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizand mijloacele de informare în masă și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare, daca au la bază un contract scris;
cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate și a bunurilor imobile vandute în baza unui contract de vanzare cu plata în rate sunt deductibile la aceleasi termene scadente prevazute în contractele incheiate intre parti, proportional cu valoarea ratei inregistrate în valoarea totala a livrarilor;
in cazul contractelor de leasing utilizatorul va deduce pentru contractele de leasing operational sau amortizarea și dobanda pentru contractele de leasing financiar;
cheltuielile aferente lucrarilor de consolidare pentru reducerea riscului seismic al clădirilor care prezintă clasa I de risc;
cheltuielile privind transportul și cazarea salariatilor, ocazionate de delegarea, detasarea și deplasarea acestora în tara și în strainatate, constatate prin documente justificative;
cheltuielile privind tichetele de masă , acordate de angajatori în limita valorii nominale prevazute în Legea nr. 142/1998 privid acordarea tichetelor de masă;
sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile cu amortizarea bunurilor și valorile concesionate, inchiriate, date în locatie de gestiune sau leasing operational, care sunt recuperate prin redeventa, chirie sau prin prețul locatiei, conform contractelor de inchiriere;
cheltuielile cu amortizarea bunurilor și valorilor destinate să deserveasca activitatea contribuabilului (inscrisă în contractul de societate), iar bunurile sunt în funcțiune și se regasesc la locul de desfasurare a acesteia.
Mai sunt deductibile(venituri neinpozabile):
dividente primite de la o persoană juridică romana sau straina;
reportarea cheltuielilor cu dobanda ramasă nedeductibila, fond din ceilalti ani;
rambursările de capital social catre asociati;
veniturile inregistrate în avans;
sumele folosite pentru constituirea sau majorarea fondului de rezerva în limita de 5% din profitul brut anual, pana când rezervele legale ating 20% din capitalul social.
Cheltuielile neadmise a fi deduse din rezultatul fiscal(cheltuielile nedeductibile)sunt:
cheltuielile cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentand diferente din anii precedenti, precum și impozitele plătite în strainătate;
amenzile, confiscarile, majorările de intarziere și penalitatile datorate catre autoritatile romane sau straine;
orice cheltuiala care depaseste limita legala;
orice cheltuieli facute în favoarea actionarilor sau asociatilor;
cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă de gestiune sau degradate;
TVA aferenta bunurilor, altele decât cele din productie proprie, acordate salariatilor ca avantaje în natura.
2.2.2. Reglementari fiscale și contabile conform modelului de contabilitate anglo-saxon privind impozitul pe profit
Acest standard impune unei intreprinderi să contabilizeze consecintele fiscale ale tranzactiilor și a altor evenimente în același fel în care inscrie în contabilitate tranzactiile și celelalte elemente în sine. Astfel, pentru tranzactiile și celelalte evenimente recunoscute în contul de profit și pierdere, orice efecte fiscale aferente acestora se vor recunoaste în contul de rezultate. Pentru tranzactiile și alte evenimente recunoscute direct în capitalul propriu, orice efecte fiscale aferente vor fi de asemenea recunoscute direct în capitaliul propriu. în mod similar, recunoașterea activelor și datoriilor privind impozitul amanat intr-o combinare de intreprinderi afecteaza valoarea fondului comercial și a fondului comercial negativ aparut în acea combinare.
Baza de impozitare a unui activ reprezintă valoarea ce va fi deductibila în scopuri fiscale din orice beneficiu economic impozabil care va reveni unei societati atunci când se recupereaza valoarea contabila a activului. Daca aceste beneficii economice nu sunt impozabile, atunci baza de impozitare a activului este egala cu valoarea sa contabila.
Cheltuielile cu impozitul pe profit/venit din impozitul pe profit cuprind cheltuielile cu impozitul curent/venitul din impozitul curent și cheltuielile cu impozitul amanat/venitul din impozitul amanat.
Cheltuiala cu impozitul pe profit/venitul din impozitul pe profit este valoarea globala inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete pentru o perioada în ceea ce privește impozitul curent și cel amanat.
Impozitul current este valoarea impozitului pe profit platibil/recuperabil în raport cu profitul impozabil/pierderea fiscală pentru o perioada. Datoriile privind impozitul amanat sunt reprezentate de valoarea impozitului pe profit platibile în viitor, în ceea ce privește diferentele temporare impozabile.
Creantele privind impozitul amanat sunt reprezentate de valoarea impozitului pe profit recuperabil în perioada viitoare, în ceea ce privește:
diferentele temporare deductibile,
reportarea pierderilor fiscale nefolosite,
Diferentele ce apar intre rezultatul contabil și cel fiscal se delimiteaza in:
Diferente permanente ce cuprind:
-cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, pentru care nedeductibilitatea este definitive;
-venituri pe care fiscul renunta în mod definitive să le impoziteze, datorita faptului ca ele provin din rezultate deja impozitate(dividente de la o filiala);
-degrevarile fiscale acordate în scopul incurajarii anumitor acțiuni economice promovate de stat.
Diferente temporare sunt cele care se resorb în cursul unui exercitiu finaciar. Provin din decalajul de timp, intre momentul contabilizarii unui element și includerea să în rezultatul fiscal. Aceste diferente reprezintă de fapt diferente intre valoarea contabila și valoarea fiscală a unui activ sau datorii.
Privite în raport cu principiul independentei exercitiilor, diferentele dintre rezultatul contabil și cel fiscal se divid în doua categorii:
diferente care nu au incidenta asupra impozitelor exercitiilor viitoare;
diferente susceptibile să modifice impozitul unui exercitiu ulterior.
Diferentele temporare au în vedere abordarea bilantiera și reprezintă diferentele ce apar intre baza de impozitare a unui activ sau a unei datorii și valoarea sa contabila din bilant. Pentru a putea inregistra impozite amanate, diferentele intre baza contabila și baza impozabilă trebuie să fie reversibile, iar activele și pasivele respective să faca obiectul impozitarii.
La nivelul contului de rezultate e prezentata cheltuiala cu impozitul pe profit ce cuprinde cheltuiala cu impozitul curent și cu impozitul amanat.
La nivelul Bilantului se regaseste creanța, respectiv datoria privind impozitul amanat. Standardul precizeaza ca acestea trebuie să fie incluse în categoria activelor sau datoriilor curente.
In concluzie: aplicarea în practica economica a acestui IAS atât prin dificultatile tehnice, cat și prin diminuarea resurselor financiare la bugetul statului, va crea pentru persoanele juridice o perioada de respiro în plata efectiva a impozitului pe profit.
2.2.3. Exemplu privind explicitarea modului de calcul a rezultatului fiscal și cel contabil, precum și a inregistrarilor ce intervin
Contabilitatea operatiilor de constituire și decontare a impozitului pe profit se realizează cu ajutorul contului 411”Impozit pe profit”. Fiind un cont de datorii fiscale are o funcție contabila de pasiv. Se crediteaza lunar cu sumele datorate de contribuabil bugetului de stat, reprezentand impozitul pe profit, prin creditul contului 691”Cheltuieli cu impozitul pe profit” și se debiteaza cu sumele virate lunar, la bugetul statului reprezentand impozitul pe profit, prin creditul contului 512”Conturi curente la banci”. Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate de contribuabili. Din punct de vedere contabil, pentru a stabili rezultatul exercitiului, se procedeaza la inchiderea conturilor de venituri și cheltuieli. Relațiile dintre conturi, intervenite cu aceasta ocazie sunt:
a. inchiderea conturilor de cheltuieli, pentru soldurile debitoare
121 = clasa 6
Profit și pierdere Conturile de cheltuieli
b. inchiderea conturilor de venituri, pentru soldurile creditoare:
clasa 7 = 121
Conturile de venituri Profit și pierdere
Procedura generală, prezentata anterior, se nuanteaza în contabilitatea din România, având în vedere prevederile Legii Contabilitatii nr. 82/1991 și Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 17/2000, privind impozitul pe profit. în prima lege, se prevede ca, în contabilitate, profitul sau pierderea se stabileste lunar. Cea de-a doua lege stabileste ca profitul impozabil și impozitul pe profit se calculeaza și se evidentiaza lunar, cumulat de la inceputul anului fiscal. Intrucat contabilitatea este conectata la fiscalitate, calculul și evidența nu se pot realiza decât prin contabilitate.
In baza celor arătate mai sus, la inchiderea conturilor de venituri și cheltuieli la 31 Martie, în situația contului 121”Profit și pierdere”, fără înregistrarea veniturilor și cheltuielilor pe luna Aprilie, se prezintă astfel:
121 ”Profit și pierdere”
– cheltuielile acumulate pana la 31 martie, – veniturile cumulate pana la 31martie inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit
– Sold creditor-profit – Sold debitor-pierdere
La sfarsitul lunii aprilie, contul 121”Profit și pierdere”, incorporeaza cheltuielile pe luna aprilie, inclusiv impozitul calculat pe luna aprilie și veniturile realizate pe aceeasi luna.
Folosind datele inregistrate în conturile de cheltuieli și venituri consemnate în balanta, inchiderea conturilor, în conditiile în care impozitarea profitului se efectuează la inchiderea perioadei, se prezintă astfel:
-lei-
R D 6012 Cheltuieli privind combustibilul 429.484.380
R D 6014 Cheltuieli privind piese de schimb 7.278.870
R D 6015 Cheltuieli privind seminte
și materiale de plantat 26.538.700
R D 6018 Cheltuieli privind alte
materiale consumabile 21.018.390
R D 621 Cheltuieli cu colaboratorii 44.658.000
R D 624 Cheltuieli cu transportul
de bunuri și personal 6.424.000
R D 626 Cheltuieli postale si
taxa de telecomunicatii 14.693.560
R D 627 Cheltuieli cu servicii bancare și asimilate 2.918.780
R D 628 Alte cheltuieli cu servicii executate la terti 969.220
R D 635 Cheltuieli cu impozite,
taxe și vãrsãminte asimilate 8.684.490
R D 641 Cheltuieli cu remuneratiile personalului 127.500.000
R D 6451 Cheltuieli privind contributia
unitatii la asigurările sociale 47.175.000
R D 6452 Cheltuieli privind contributia
unitatii la fondul de șomaj 6.375.000
R D 666 Cheltuieli privind dobanzile 18.375.192
R D 6711 Despagubiri, amenzi și penalitati 11.500.206
R D 6811 Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizarilor 8.928.206
R C 701 Venituri din vânzarea produselor finite 439.274.850
R C 704 Venituri din executie și servicii 538.739.400
R C 708 Veituri din activitați diverse 2.521.010
R C 711 Venituri din producția stocata 200.940.690
R C 766 Venituri din dobanzi 17.714.730
R C 772 Venituri din operatii de capital 10.033.620
Inregistrarile în contabilitate sunt:
a. Inchiderea conturilor de cheltuieli:
121 = % 752.647.320
Profit și pierdere 6012 429.487.380
Decontarea cheltuielilor Cheltuieli privind combustibilul
din exploatare 6014 7.278.870
Cheltuieli privind piese de schimb
6015 26.538.700
Cheltuieli privind seminte si
materiale de plantat
6018 21.018.390
Cheltuieli privind alte materiale
consumabile
621 44.658.000
Cheltuieli cu colaboratorii
624 6.242.000
Cheltuieli cu transporturile
de bunuri și persoane
626 14.693.560
Cheltuieli postale și taxe
de telecomunicatii
627 2.918.780
Cheltuieli cu servicii bancare
și asimilate
628 969.220
Alte cheltuieli cu servicii
executate de terti
641 127.500.000
Cheltuieli cu remuneratiile
personalului
635 8.684.490
Cheltuieli cu impozite, taxe si
vãrsãminte asimilate
6451 47.175.000
Cheltuieli privind contributia
unitatii la asigurările sociale
6452 6.375.000
Cheltuieli privind contributia
la fondul de șomaj
6811 8.928.206
Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizarilor
121 = 666 18.375.192
Profit și pierdere Cheltuieli privind dobanzile
Decontarea cheltuielilor
Financiare
121 = 6581 11.500.206
Profit și pierdere Despagubiri, amenzi și penalitati
Decontarea cheltuielilor
b. Inchiderea conturilor de venituri
% = 121 1.181.475.950
701 Profit și pierdere 439.274.850
Venituri din vânzarea Decontarea veniturilor
produselor finite din exploatare
704 538.739.400
Venituri din lucrari
executate și servicii prestate
708 2.521.010
Venituri din activitați diverse
711 200.940.690
Venituri din producția stocata
766 = 121 17.714.730
Venituri din dobanzi Profit și pierdere
Decontarea veniturilor
financiare
7583 = 121 10.033.620
Venituri din operatii de capital Profit și pierdere
Decontarea veniturilor
exceptionale
In urma inchiderii conturilor de venituri și cheltuieli, situația în contul 121”Profit și pierdere”, este:
Impozitarea profitului
I. Profitul contabil=venituri totale-cheltuieli totale
=1.209.224.300-782.522.718=426.701. 82
II. Deduceri fiscale=0
III. Cheltuieli nedeductibile
a. Cheltuieli de protocol sunt deductibile în limita de 2% din profitul brut al exercitiului
Cheltuieli de protocol efective=6.242.000
Cheltuieli de protocol deductibile
426.701.582.×2%=8.534.032
Cheltuieli de protocol nedeductibile=0
b. Penalitati de intarziere pentru plata obligațiilor la bugetul de stat sunt nedeductibile =11.500.206
Cheltuieli nedeductibile fiscale=11.500.206
IV. Profit = Profit + Cheltuielile – Deduceri
impozabil contabil nedeductibile fiscale
Profit impozabil=426.701.582+11.500.206-0 = 438.201.788
V. Impozit pe profit = Profit impozabil x 25%
Impozit pe profit = 438.201.788 x 25% = 109.550.447
VI. Profitul net = Profitul brut – Impozitul pe profit
= 426.701.582-109.550.447 = 317.151.135
691 = 441 109.550.447
Cheltuieli cu impozitul Impozit pe profit
pe profit
Decontarea cheltuielii fiscale cu impozitul
121 = 691 109.550.447
Profit și pierdere Cheltuielile cu impozitul
pe profit
Impozitul pe profit se plateste din contul curent la banca
441 = 5121 109.550.447
Impozitul pe profit Conturi curente la banci
Concluzii: în ceea ce privește impozitul pe profit, desi cota de impozitare a scazut de la 38% la 25%, baza de impozitare a crescut, o serie de cheltuieli considerate anterior deductibile sunt acum nedeductibile, deci respective cota nu e de fapt 25%, ci 40 sau 50%. Acest lucru în loc să stimuleze și să reduca evaziunea fiscală, determină o dorinta și mai mare a agentilor economici să recurga la alte metode decât cele legale pentru a plati un impozit mai mic catre bugetul statului. Agentul economic trebuie să fie sigur ca nivelul cotei de impozit pe profit, pentru export sau piata interna este de 25% sau 6% sau 12, 5% și să nu se trezeasca cu cote de impozit extrem de crescute din cauza faptului ca rezultatul fiscal se ajusteaza cu cheltuieli nedeductibile, unele interpretabile de catre inspectorul fiscal. în agricultura, tinand seama de faptul ca statul a renuntat la subventionarea acesteia, iar veniturile apar din luna iunie, impozitele directe devin o povara datorita exigibilitatii lor. Se reclama o noua reformă în domeniul agriculturii impunindu-se aparitia impozitului amanat. Impozitele suportate de Societatea Agricolă Brazi în urma analizelor efectuate indica o povara insuportabila, tinind cont de faptul ca profitul real al societății nu apare decât în perioada verii, după recoltat.
CAPITOLUL 3
IMPOZITUL PE SALARII și CONTRIBUȚIILE LA ASIGURĂRILE SOCIALE
3.1. GRUPA 43”ASIGURARI SOCIALE, PROTECTIE SOCIALA și CONTURI ASIMILATE”
In aceasta grupa sunt cuprinse:
contributia unitatii la asigurările sociale;
contributia personalului pentru pensia suplimentara;
contributia unitatii și a personalului pentru fondul de șomaj.
Contributia unitatii pentru asigurările sociale genereaza datorii și creante pentru unitatile cu personal salariat. Pentru evidentierea relațiilor de decontare cu asigurările sociale se utilizează contul 431”Asigurari sociale”, dezvoltat în doua subconturi de gradul II;
4311 “Contributia unitatii la asigurările sociale”
4312 “Contributia personalului pentru pensia suplimentara”
Obiectul impunerii este salariarul brut al persoanelor incadrate cu contract de muncă pe o perioada determinata sau nu, cuprinzand și premiile acordate salariatilor din fondul de salarii. Din punct de vedere fiscal, contributia la asigurările sociale se calculeaza extracontabil, după formula:
S=(F X C %)/100,
unde: S= suma contribuției lunare la asigurările sociale;
F= fond total de salarii;
C %= cota procentuală la asigurările sociale.
Marimea cotei procentuale se determină diferentiat astfel: 38% asupra castigului brut realizat de salariatii incadrati în grupa I de muncă, 28% pentru salariatii incadrati în grupa a-II-a și 23% pentru celelalte categorii de salariati.
In categoria scutirilor sunt cuprinse: drepturile plătite asiguratilor potrivit legii din fondurile asigurarii sociale de stat și din fondurile proprii ale persoanei juridice, drepturile plătite în cazul desfacerii contractelor de muncă, drepturile de autor sau colaborator extern, sumele ce se acorda salariatilor din profitul net de catre societatile comerciale, indemnizatiile primite de membrii Consiliului de Administratie și cenzori, indemnizatiile de detașare și delegare, cele acordate personalului transferat în conditiile legii, pentru personalul care cumuleaza mai multe funcții. Contributia personalului pentru pensia suplimentara se aplică asupra salariului de bază la care se adauga toate sporurile și drepturile salariale cu caracter permanent.
Baza impozabilă = Salariul brut realizat lunar x 3%
Decontarea contribuției intreprinderii la asigurările sociale și a contribuției personalului pentru pensia suplimentara se face o data cu lichidarea dreptului de salarii, pe luna expirata. în contabilitate operatiile ce genereaza obligațiile sociale sunt reflectate astfel:
a. constituirea obligației de plată la asigurările sociale pentru salariul brut x c%;
6451 = 4311
Cheltuieli privind contributia Contributia unitatii la
unitatii la asigurările sociale asigurările sociale
b. virarea obligației de plată, o data cu plata salariilor prin dispoziție de plată:
4311 = 5121
Contributia unitatii la Conturi curente la banci
asigurările sociale
c. constituirea obligației de plată pentru pensia suplimentara:
421 = 4312
Personal-remuneratii Contributia personalului la
datorate pensia suplimentara
d. achitarea obligației de plată, prin ordin de plată, o data cu ridicarea salariilor:
4312 = 5121
Contributia personalului Conturi curente la banci
la pensia suplimentara
437 ”Contributia pentru ajutorul de șomaj”cuprinde doua subconturi de gradul II:
4371 “Contributia unitatii la fondul de șomaj”
4372 “ Contributia personalului pentru fondul de șomaj”
Contributia unitatii pentru fondul de șomaj se datorează de toate persoanele juridice romane și straine cu sediul în România care angajeaza personal roman pe bază de contract. Fondul de șomaj se calculeaza extracontabil, prin aplicarea cotei de 5% la salariul brut lunar. Contributia personalului pentru fondul de șomaj consta în aplicarea procentului 1% asupra castigului brut realizat de personal. Cheltuielile unitatii privind ajutorul de șomaj sunt deductibile în totalitate.
Reflectarea în contabilitate a acestor operatii este:
a. constituirea obligației de plată a unitatii pentru fondul de șomaj;
6452 = 4371
Cheltuieli privind contributia Contributia unitatii la
unitatii pentru fondul de șomaj fondul de șomaj
b. stingerea obligației fiscale se realizează prin dispoziție de plată, o data cu plata salariilor:
4371 = 5121
Contributia unitatii la Conturi la banci în lei
fondul de șomaj
c. constituirea obligației de plată a salariatilor pentru fondul de șomaj:
421 = 4372
Personal-remuneratii Contributia personalului la
datorate fondul de șomaj
d. stingerea obligației fiscale
4372 = 5121
Contributia personalului Conturi la banci în lei
la fondul de șomaj
3.2. IMPOZITUL PE SALARII
Impozitul pe salarii reprezintă al doilea impozit ca importanță după impozitul pe profit. Impozitul pe salarii reprezintă una dintre cele mai importante surse de venit ale bugetului de stat, platit(cu unele excepții)de toate persoanele care obtin un venit din muncă salariata. Este reglementat prin Legea Bugetului de stat pentru anul 2001 nr. 216/2002, M. O. 214/26. 04. 2001 și prin ordinul nr. 1 publicat în M. Of. nr. 2/04. 01. 2002; legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale.
Obiectul impunerii il constituie venitul sub formă de salarii și alte drepturi salariale, cum sunt: indemnizatiile, sporurile, stimulentele din fondul de participare la profit, recompense și premii, concedii de odihna, alte castiguri în bani sau natura, sume plătite salariatilor sub formă de indexare, compensare ca urmare a cresterii preturilor, sume plătite din fondul asigurarilor sociale în caz de incapacitate temporara de muncă side maternitate. Nu sunt cuprinse în venitul lunar impozabil și nu se impun următoarele sume: suma primita de salariati pentru munca prestata în perioada preavizului de concediere, ajutoarele ce se acorda din fondul asigurarilor sociale și asistenta sociala din fondul de salarii pentru nasteri și în caz de deces al salariatilor, pensii de orice fel, alocatii, indemnizatii și alte sume acordate persoanelor cu copii și alocatii de intretinere acordate persoanelor carora li s-a dat în plasament familial sau li s-au incredintat minori, masa și alimentatia antidot acordate în natura, potrivit legii.
Salariile și alte drepturi salariale se pot acorda și în valuta , în cazul când se acorda dreptul în valoarea impozitului datorat se calculeaza prin transferul în lei la cursul de schimb în valuta la acea data. După ce s-a calculate în lei, impozitul se transfera în valuta și se varsă la buget.
Impozitul pe sălarii se calculeaza lunar asupra venitului total realizat în luna expirata de fiecare sălariat prin aplicarea cotelor prevazute în Ordonanta nr.7 din 19.07.2001, republicata în M. Of. nr. 435/03.08.2000 și utilizand calculatiile elaborate de Ministerul Finantelor care se modifica periodic, de regula prin Hotararile de Guvern, de indexare a sălariului minim brut.
Avantajele în natura pot fi primite cu titlu gratuit său cu plata partiala și pot avea printre altele următoarele forme:
folosirea vehiculelor de orice tip din patrimoniul afacerii în scop personal;
folosirea unei locuinte în scop personal;
acordarea de produse alimentare, imbracaminte, cherestea, lemne de foc, carbuni, energie electrica, termica și altele;
abonamente de radio și televiziune, de transport, abonamentele și costul convorbirilor telefonice;
permise de calatorie;
bilete de tratament și odihna.
Avantajele în bani pot fi:
sume primite pentru procurarea bunurilor și serviciilor mentionate anterior;
diferenta pozitiva intre dobanda practicata pe piata de creditor și dobanda preferentiala la creditul acordat contribuabilului;
diferenta dintre dobanda preferentiala platita contribuabilului și dobanda practicata pe piata de aceeasi entitate.
Pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii se stabileste urmatorul barem lunar stabilit prin ordonanta nr. 1 publicata în M. Of nr. 2 din 4 ianuarie 2002
Deducerea personală de bază, incepand cu ianuarie 2002, este fixata la 1.600.000 lei/luna. Așa cum se dispune în art. 13 al OG nr. 7/2002, sumele fixe exprimate în lei din cuprinsul acestei ordonante se actualizeaza semestrial în funcție de indicele de inflatie, conform art. 8 din ordonanta mentionata.
Contributiile angajatorilor sunt următoarele:
contributia la asigurările sociale de 35% este datorata doar pentru angajatii cu contract de muncă și pentru veniturile de bază ale acestora; aceasta se plateste în proportie de 11, 67% de catre angajat și 23, 33% de catre angajator. Calculul acestei contributii se face tinind cont și de salariul mediu brut pe economie anuntat annual de Comisia Nationala de Statistica.
contributia unitatii la fondul de șomaj de 5% conform legii nr. 1/1999;
contributia societății la fondul social de sănătate de 7%;
contributia de 0, 75% care este comisionul datorat Camerei de Muncă;
contributia la fondul special de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap, în valoare de 2%;
cheltuielile profesionale sunt de 15% din deducerea personală de bază.
3.2.1. Calculul și plata impozitului pe salarii
Totalitatea veniturilor obtinute de salariat, pe fiecare loc de realizare a lor, constituie venitul brut. Venitul net se determină pe persoanele fizice care au incheiat contract individual de muncă, față de cei cu contract de prestari servicii. Astfel, pentru salariatii cu carte de muncă(functia de bază)venitul net se determină după relația:
Venitul net = Venitul brut
-contributia personalului la pensia suplimentara
-contributia personalului la fondul de șomaj
-contributia personalului la asigurările sociale de sănătate
-cheltuieli profesionale cu o cota de 15%din deducerea personalului de bază la același loc de muncă
Venitul ce reprezintă baza de calcul pentru impozitul pe salarii, cu titlu de plată anticipata impozitului anual, se determină prin diminuarea venitului net calculat mai sus de deducerea personală de bază și deducerile suplimentara.
Venitul =Venitul -Deducerea personală -Deducerile
bază de calcul net de bază suplimentare
Deducerea personală de bază(conform OG 7/2001 și HG 18/2001)este o suma fixă exprimată în lei care se actualizeaza semestrial în funcție de indicele de inflatie. Suma fixă lunara pentru semestrul I anul 2002 este de 1.600.000.
Deducerile personale suplimentare se acorda în funcție de persoanele aflate în intretinere, pe baza declaratiei pe propria raspundere a salariatului, insotita de documente justificative. Deducerea personală suplimentara se calculeaza ca produs intre deducerea personală de bază și un coeficient stabilit de lege. Pentru deducerea personală de bază de suma fixă, deducerea suplimentara de 0,5%, indiferent de persoanele aflate în intretinere.
Nu sunt considerate persoane aflate în intretinere acele persoane ale caror venituri(impozabile, neimpozabile și scutite)depasesc sumele reprezentand deducerile personale suplimentare la care ar da dreptul. Copiii minori ai contribuabililor sunt considerati intotdeauna intretinuti, iar suma reprezintă deducerea personală suplimentara: pentru fiecare copil se acorda integral unuia dintre parinti/tutori.
Beneficiarii veniturilor din salarii datorează un impozit lunar ce reprezintă plati anticipate; se calculeaza și se retine la sursă de plătitori de venituri.
Acest impozit lunar se determină astfel:
a. la locul unde se afla functia de bază(cartea de muncă)prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre venitul net din salarii afferent unei luni, pe de o parte, și deducerea personală de bază la care se adauga deducerile personale suplimentare acordate pentru persoanele aflate în intretinere, pe de alta parte; pentru luna respectiva.
b. pentru venituri obtinute în celelate cazuri prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre venitul brut și contributia la asigurările sociale de sănătate pe fiecare loc de realizare a acestuia.
In scopul determinării impozitului pe salarii, prin locul unde se afla functia de bază se intelege:
pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de muncă, ultimul inscris în carnetul de muncă sau în documentele specifice care, potrivit reglementarilor legale, sunt asimilate acestora;
in cazul cumulului de funcții, locul ales de persoanele fizice unde sunt achitate contributiile de asigurari sociale de stat, contribuțiile la fondul de șomaj și alte sume datorate potrivit legii.
Obligația calcularii, retinerii și varsării impozitului revine plătitorului de salarii, iar exigibilitatea acestuia coincide cu ziua platii chenzinei a doua. în aceasta operatie Banca unde plătitorul isi are deschis contul de disponibil deține un rol important, acela de a nu elibera numerarul pentru plata chenzinei a doua fără a varsă la bugetul statului suma impozitelor datorate.
3.2.2. Despre fisele fiscale
Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe bază informațiilor cuprinse în fișă fiscală. Plătitorii de venituri au obligația să solicite organelor fiscale, pe bază de cerere, pana la data de 30 noiembrie a fiecarui an, pentru anul urmator, formularul tipizat al fiselor fiscale pentru salariati.
Fișa fiscală este completata de plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabililor, mentiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obtinute și impozitul retinut și virat în cursul anului, precum și rezultatul regularizarii impozitului platit pe venitul anual sub formă de salarii.
Plătitorul este obligat să pastreze fișa fiscală pe intreaga durata a angajarii și să transmita organului fiscal competent și salariatului cate o copie pentru fiecare angajat pana în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat. Datele personale din fisele fiscale se vor completa pe bază de documente justificative. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în intretinere se acorda pe bază de declaratie a contribuabilului, insotita de documente justificative.
Există doua modele de fișă fiscală conform H. G. nr. 1193 din anul 1999:
1. fișă fiscală pentru functia de bază: FF1
2. fișă fiscală pentru venituri din salarii, altele decât cele de la functia de bază: FF2
Fiecare dintre aceste fise se intocmeste în trei exemplare de catre angajator: primul ramane la angajator, al doilea merge la unitatea fiscală și al treilea la angajat.
Plătitorii de venituri din salarii au obligația să determine venitul anual impozabil din salarii, să calculeze impozitul anual, precum și să efectueze regularizarea sumelor ce reprezintă diferenta dintre impozitul calculat la nivelul anului și impozitul calculat și retinut lunar anticipat în cursul anului fiscal, pentru persoanele fizice care indeplinesc cumulative următoarele conditii:
au fost angajati permanenti ai plătitorului în cursul anului;
nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil.
Plătitorii de venituri din salarii care la data de 31 decembrie a anului fiscal au un numar de angajati permanenti mai mic de 10 persoane inclusiv, pot efectua calculul venitului și impozitului anual și regularizarea acestuia doar daca doresc acest lucru
Operatiunile prevazute a fi efectuate de catre angajator și respectiv de organul fiscal, pentru persoanele pentru care obtin venituri din salarii, se realizează pana în ultima zi a lunii februarie a anului fiscal urmator.
Pentru calculul impozitului anual și pentru efectuarea regularizarilor, angajatorii vor proceda astfel:
-fisele fiscale 1 (FF1) pentru care angajatorul nu e obligat să efectueze calculul anual al impozitului și regularizarea acestuia, precum și fisele fiscale 2 (FF2) vor fi transmise pana la data de 31.01. a anului urmator unitatii fiscale în a carei raza teritoriala angajatorul isi are sediul.
-pentru cazurile în care angajatorii au obligația să efectueze pe baza fiselor fiscale 1 (FF1), calculul impozitului anual și regularizarea sumelor rezultate, acestia vor efectua, pana la data de 31.01. a anului urmator, calculul impozitului și vor stabili diferente intre impozitul anual calculat și suma impozitului calculat și retinut lunar pentru anul respectiv.
3.2.3. Alte obligații fiscale și sociale calculate pe baza salariilor
O data cu înregistrarea salariilor, unitatile patrimoniale mai au și obligația calculului și virarii obligațiilor de natura sociala destinate constituirii fondurilor din care se plătesc pensile, ajutorul de șomaj sau se acopera alte cheltuieli publice. O parte din aceste obligații sunt în sarcina angajatorului și se vor regasi distinct pe cheltuieli, iar o parte sunt retinute ca și impozitul pe salarii, din veniturile care revin angajatilor.
Contributiiile unitatii sunt:
contributia la asigurările sociale;
contributia unitatii la fondul de șomaj;
contributia unitatii la asigurările sociale de sănătate;
contributia la fondul special de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap;
contributia la fondul special pentru sprijinirea invatamantului de stat;
comisionul platit inspectoratului teritorial de muncă.
In același timp, contribuțiile salariatilor pe care unitatea este obligată să le retina și să le vireze o data cu propriile obligații sunt:
contributia pentru pensia suplimentara;
contributia salariatilor pentru fondul de șomaj;
contributia salariatilor la fondul asigurarilor sociale de sănătate.
3.2.4. Contabilitatea operatiilor privind decontarea impozitului pe salarii
Termenul de plată și decontarea impozitului pe salarii se realizează cu ajutorul contului 444”Impozit pe salarii”cu funcție contabila de pasiv. în credit se inregistreaza sumele datorate bugetului de stat reprezentand impozitul pe salarii retinut din drepturile bănești ale salariatilor și impozitul pe sumele datorate colaboratorilor, iar în debit se inregistreaza sumele decontate bugetului de stat, reprezentand impozitul pe salarii și alte drepturi similare. Soldul creditor reprezintă sumele datorate bugetului statului.
Studiu de caz la Societatea Agricolă Brazi, privind calculul și plata impozitului pe salarii pe luna aprilie 2002
Suma în lei
1 Salariul de bază pe total nr. salariati 30(de incadrare, tarifar) 110.000.000
2 Salariu de bază pentru timpul efectiv lucrat în regim normal de lucru 103.500.000
Sporuri
3 Vechime neintrerupta 175.000.000
4 Total salariu brut (1+2) 21.000.000
5 CAS(pentru pensie) 14.120.700
6 Contributia pentru protectia sociala a somerilor 1.100.000
7 Contributia pentru asigurările sociale de sanătate 8.470.000
8 Cheltuieli profesionale(15%) 7.200.000
9 Venit net (4-(5+6+7+8)) 90.109.300
10 Deducerea personală de bază 48.000.000
11 Deduceri suplimentare 13.600.000
12 Venit bază de calcul(9-(10+11)) 28.509.300
13 Impozit calculat și retinut(12×18%) 5.131.674
14 Salariul net(4-(5+6+7+13)) 92.177.626
15 Avans(40%x14) 36.800.000
16 Total de plată(14-15) 55.377.626
Obligațiile angajatorului:
1.CAS=Venit brut x 23,33%=
=121.000.000 x 23,33%=28.229.300
2.Contributia pentru protectia sociala a somerilor
=Venit brut x 5%
=121.000.000 x 5%=6.050.000
3.Contributia pentru asigurările sociale de sănătate
=Venit brut x 7%=
=121.000.000 x 7%=8.470.000
4.Fond de asigurari pentru handicapati
=Venit brut x 2%=
=121.000.000 x 2%=2.420.000
5.Comision pentru Camera de Muncă
=Venit brut x 0, 75%=
=121.000.000 x 0,75%=907.500
Pe baza statului de plată în contabilitate se vor efectua inregistrarile:
1. Se evidentiaza cheltuieli cu munca vie:
641 = 421 121.000.000
Cheltuieli cu Personal-remuneratii
remuneratiile personalului personal
2. Se evidentiaza cheltuieli cu asigurările sociale, 23,33%
6451.01 = 4311.01 28.229.300
Cheltuieli privind Contributia unitatii
contributia unitatii la la asigurările sociale
asigurările sociale
3. Contributia angajatoruluila asigurările sociale pentru sănătate, 7%
6451.02 = 4311.02 8.470.000
Cheltuieli privind Contributia unitatii
contributia unitatii la la asigurările sociale
asigurările sociale
4. Contributia angajatorului la fondul de șomaj, 2%
6452 = 4371 6.050.000
Cheltuieli privind Contributia unitatii
contributia angajator la fondul de șomaj
pentru fondul de șomaj
5. Contributia pentru sustinerea persoanelor cu handicap, 2%
635 = 447 2.420.00
Cheltuieli cu alte Fond special-taxe si
impozite și taxe asimilate vãrsãminte asimilate
6. Comision Camera de Muncă, 0,75%
635 = 446 907. 00
Cheltuieli cu alte impozite, Alte impozite, taxe
taxe și vãrsãminte asimilate vãrsãminte asimilate
7. Avansul acordat
425 = 5311 36.800.000
Avansuri acordate personalului Casa în lei
8. Retineri din salarii
421 = % 65.622.374
Personal-remuneratii 4311.01 14.120.700
datorate
Contributia unitatii la
asigurările sociale
CAS 11%
4372 1.100.000
Contributia personalului
la fondul de șomaj-șomaj 1%
444 5.131.674
Impozit pe salarii
4311.01 8.470.000
Contributia unitatii la
asigurările sociale
de sănătate 7%
425 36.800.000
Avans
9. Plata salariilor
421 = 5311 55.377.626
Plata remuneratiilor datorate Casa în lei
10. Se evidentiaza viramentul prin banca
% = 5121 73.991.674
4311.01 Conturi la banci în lei
Contributia unitatii la
asigurările sociale
4311.02 16.940.000
Contributia unitatii la
asigurările sociale
4371 6.050.000
Contributia unitatii
la fondul de șomaj
4372 1.100.000
Contributia personalului
la fondul de șomaj
444 5.131.674
Impozit pe salarii
447 2.420.000
Fonduri speciale-taxe
si vãrsãminte assimilate
11. Din totalul de 30 de salariati, copii au un numar de 15 și sotii în intretinerea sotilor în numar de 2.
0,50 x 1.600.000=800.000
800.000 x 17=13.600.000
CAPITOLUL 4
TAXA PE VALOAREA ADAUGATA
Taxa pe valoarea adaugata(TVA) este un impozit indirect bazat pe criteriul deductibilitatii. Din punct de vedere economic valoarea adaugata este un indicator care permite masurarea valorii nou create de intreprindere în urma activitații sale. Valoarea adaugata poate fi definita ca diferenta intre valoarea bunurilor și serviciilor produse de intreprindere și a bunurilor utilizate pentru realizarea lor-numite consumuri intermediare.
Valoarea adaugata permite remunerarea factorului forța de muncă(prin salarii), stat(prin impozite), creditori(prin dobanzi varsate) și proprietarii intreprinderii private(prin beneficii).
Conform reglementarilor specifice TVA, calculul taxei pe valoarea adaugata este echivalent cu diferenta dintre vanzarile și cumpararile din același stadiu al circuitului economic, excluzandu-se producția stocata. Mecanismul TVA poate fi pus în evidență, astfel:
valoarea adugata=vanzari – cumparari
19% din valoarea adaugata=19% din vanzari – 19% din cumparari
TVA de plată datorat =taxa adecvata – taxa deductibila
față de buget datorie creanță
Taxa aferenta vanzarilor este o datorie, iar taxa aferenta cumpararilor este o creanță. De asemenea, taxa inclusă în prețul cu amanuntul a marfurilor aflate în stoc este un element rectificativ.
Având în vedere faptul ca tax ape valoare adaugata este un impozit pe care il plătesc fractionat intreprinderile, ca verigi în drumul parcurs de bunuri și servicii pana la consumatorul final, și este suportat de acesta din urma, se considera ca ofera unele avantaje din punct de vedere fiscal:
garanteaza neutralitatea intre filierele de productie și cele de distributie în interiorul unei tari;
asigura neutralitatea externa în sensul ca bunuile din import sunt supuse taxei în aceleasi conditii ca bunurile provenite din tara și exportul este taxat cu cota zero;
reduce riscul de frauda prin posibilitatea de a proceda la un control incrucișat.
Taxa pe valoarea adaugata este un impozit cu randament fiscal ridicat, este stabil și elastic. Fiind un impozit indirect cu pondere semnificativa în totalul veniturilor bugetului de stat și având în vedere faptul ca în România sistemul fiscal este nou și intr-o continua modificare, legislatia în domeniul TVA este foarte bogata, numarul legilor, ordonantelor, hotararilor de govern, ordinelor ministrului fiind apreciabil. Legislatia de bază o constituie Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 17/2000 privind TVA;
OUG nr. 31/1997 privind regimul investitiilor straine; OG nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing și societatile de leasing, modificata prin legea nr. 90/1998 republicata în 2000; OUG nr. 88/1999 privind scutirea de la plata drepturilor de import a bunurilor prin servicii postale și în regim de curierat rapid de catre persoanele juridice; OUG nr. 297/2000 pentru completarea legii nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor private pentru infiintarea și dezvoltarea intreprinderilor mici și mijlocii. De la republicarea sa în M. Of. nr. 288 din 12. 12. 1995, OG 3 din 1992 privind TVA a fost modificata la 01. 01. 2000 de douazeci de ori prin diferite legi, ordonante și Hotarari Guvernamentale. Pe langa aceste 20 de acte normative cu putere de lege au mai fost emise alte 14 legi care au adus numeroase reglementari pe linie de TVA, dar fără a modifica OG nr. 3/1992, deci fără a modifica legea speciala a TVA. Daca la aceste 34 de legi mai adaugam zeci de norme metodologice, instructiuni, soluții unice date în aplicarea diferitelor prevederi legale pe linie de TVA se poate constata ca greu se mai poate vorbi de interpretarea și aplicarea corecta a unui articol din OG nr. 3 din 1992. Analizand mai atent cele 34 de legi, ordonante și hotariri guvernamentale se constată și alte aspecte: modificarea unor prevederi legale la interval de o zi sau doua; necorelarea reglementarilor emise pe linie de TVA; modificarea frecventa a OG nr. 3/1992 fără republicarea sa periodica; neputiinta legiuitorului de a tine evidența acestor acte normative.
4.1. SFERA DE APLICARE și CATEGORIILE DE CONTRIBUABILI
In sfera de aplicare a TVA se cuprind operatiunile cu plată și cele asimilate acestora, potrivit OU privind TVA nr. 17 din 2000, M. Of. 113/15. 03. 2000, effectuate de o maniera independenta de catre persoanele fizice sau juridice și care se referă la:
livrari de bunuri și prestari servicii efectuate în cadrul exercitarii activitații profesionale, indiferent de forma juridicăl în care se realizează;
transferul proprietatii bunurilor materiale intre agentii economici;
importul de bunuri și servicii introduce în tara, direct sau prin intermediari autorizati, de orice persoană fizica sau juridicăl;
operatiuni similare.
Livrarea constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar catre beneficiar, direct sau prin cei care actioneaza în numele acestora. Se cuprind aici operatiuni indiferent de forma juridică prin care se realizează: vanzare, schimb, aport de bunuri la capitalul social al societății comerciale.
Prin prestari servicii, în sensul taxei pe valoarea adaugata, se intelege orice activitate desfasurata de un contribuabil, care nu constituie livrarea de bunuri mobile sau transfer al drepturilor de proprietate asupra bunurilor immobile. Beneficiarii de servicii efectuate de prestatori, cu sediul sau cu domiciliul în strainătate, datorează TVA pentru aceste servicii, indiferent daca sunt sau nu inregistrati ca plătitori de TVA.
Operatiunile pe care normele le considera asimilate livrarilor de bunuri și prestarilor de servicii sunt următoarele:
vanzari cu plata în rate;
prelucrarea de catre agentii economici a unor bunuri în vederea folosirii sub orice formă în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane cu titlul gratuit. Nu se asimileaza cu livrarea de bunuri, prelucrarea de catre contribuabilii plătitori de TVA a unor bunuri sau servicii din productie proprie pentru a fi utilizate în vederea realizarii de operatiuni impozabile în sensul normelor privind TVA;
trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul contribuabililor, în schimbul unor despagubiri;
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executarii silite intra în sfera de aplicare a TVA atunci când debitorul este inregistrat ca plătitor de TVA și si-a exercitat dreptul de deducere pentru bunurile respective.
După terminarea lichidarii societatilor în nume colectiv sau în comandita simpla, societatilor cu raspundere limitata și pe acțiuni, repartizarea activelor intre asociati intra în sfera de aplicare a TVA, daca pentru bunurile respective s-a exercitat deducere.
Conform OUG nr. 17/2000 există următoarele categorii de contribuabili:
persoanele juridice;
persoanele fizice, asociatiile familiale, asociatiile civile fără personalitate juridică, autorizate, care realizează venituri în România, din activitați desfasurate pe bază liberei initiative;
alte persoane, asociatii sau organizatii care desfasoara activitați cu carcter social, cultural, politic, filantropic, religios, sindical în România;
insitutiile publice;
reprezentantele societatilor comerciale sau ale organizatiilor economice straine și alte organizatii internationale care functioneaza în România.
Nu sunt cuprinse în sfera de aplicare a TVA operatiile privind livrarile de bunuri și servicii rezultate din activitatea specifica autorizata, efectuate de:
asociatii fără scop lucrativ, pentru activitați social-filantropice;
organizații sindicale pentru activitați legate direct de apărarea intereselor membrilor săi;
instituțiile publice pentru activitați administrative, sociale, culturale, educative, de aparare, ordine publica, siguranta statului, sportive;
Regia Autonoma-“Administratia nationala a drumurilor din România”;
organizatiile care desfasoara activitați având caracter religios.
4.2. TERITORIALITATEA
Normele precizeaza ca sunt supuse TVA operatiile referitoare la transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul Romaniei, bunurile din import fiind impozitate, în cadrul regimului vamal de import definitive, pe bază declarațiilor vamale. Pentru servicii, locul impozitarii reprezintă locul unde prestatorul isi are stabilit sediul activitații economice sau un sediu stabil de la care sunt prestate serviciile sau în lipsa acestuia, domiciliul sau resedinta sa obisnuita.
Transportul de bunuri și persoane se supune TVA daca locul de plecare a transportului se afla în România; serviciile de transport aferente bunurilor importate se supun TVA daca locul de sosire se afla în România, în aceste cazuri locul impozitarii este locul de plecare al transportului de bunuri sau de persoane, respectiv locul de sosire a transportului de bunuri sau persoane, respective locul de sosire a transportului aferent bunurilor importate.
4.3. OBLIGAȚIA PLATII(TERMEN DE PLATĂ), SCADENȚA PLATII
Obligația platii se naste la data efectuarii de bunuri mobile, transferal bunurilor mobiliare și prestarii serviciilor. Exigibilitatea platii TVA consta în dreptul organizarii fiscale de a pretinde plătitorilor, la o anumita data plata taxei datorata bugetului de stat. Termenul de plată este intervalul de timp dintre sfarsitul lunii și data de 25 ale lunii urmatoare.
4.4. BAZA DE IMPOZITARE
Baza de impozitare cuprinde contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate exclusive TVA. Elementele bazei de impozitare:
preturile negociate intre vanzatori și cumparatori. Aceste preturi cuprind și accizele calculate conform legii;
tarifele negociate pentru prestarea serviciilor;
preturile de piata sau costurile de productie ale bunurilor preluate din activele firmei;
valoarea în vama, la care se adauga taxa vamala, alte taxe și accizele datorate pentru bunurile și serviciile din import.
Pentru determinarea bazei de impozitare aferenta livrarii de bunuri și prestarii de servicii în devize, furnizorul este obligat să emita concomitent factura, atât în devize, cat și în lei, utilizand cursul de referinta al BNR. Baza de impozitare se coreleaza cu diferentele de pret stabilite ca urmare a modificarii cursului valutar.
Nu se include în baza de impozitare remizele și alte reduceri de pret, penalitati pentru neindeplinirea obligațiilor contractuale, dobanzile, sumele achitate în contul clientului, ambalajele, sumele incasate de la bugetul statului sau local pentru investitii.
4.5. REGIMUL DEDUCERILOR
Plătitorii de TVA au dreptul la deducerea taxei aferenta bunurilor și serviciilor achizitionate cu conditia ca acestea să fie destinate realizarii unor operatii impozabile supuse TVA. în masura în care TVA inscrisă pe facturile pentru serviciile sau bunuri nu e deductibila, TVA datorata bugetului se stabileste ca diferenta intre TVA inscrisă pe facturile societății și TVA care a figurat în factura privind bunurile și serviciile achizitionate.
Dreptul de deducere se manifesta astfel prin retinerea lunara, rambursarea sumei de catre organul fiscal, compensarea efectelor de contribuabil sau de organul fiscal.
Plătitorii de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor achizitionate destinate realizarii de operatii supuse TVA în cotele de 19% sau cota 0, vânzarea de bunuri și servicii scutite pentru control, prin lege, se prevede expres dreptul de deducere, actiunea de sponsorizare
In legatura cu TVA apar aici:
TVA colectat-TVA care se inscrie pe facturile emise de un agent economic;
TVA deductibil-este cel inscris pe factura privind bunurile achizitionate sau serviciilor achizitionate de agentii economici și ducând la realizarea operatiilor impozabile;
TVA de plată-diferenta dintre TVA colectat și cel deductibil;
TVA de recuperate-diferenta dintre TVA deductibil și cel colectat;
TVA neexigibil(in asteptare)-taxa a carei obligatie de plată nu devine exigibila intr-o luna, deoarece decontarea cu statul se face pentru fiecare luna în parte, nu pentru fiecare în parte, cu exceptia impozitului.
Regularizarea taxei deductibile pe baza pro-ratei se face la sfarsitul lunii în decontul TVA pe luna decembrie. Pro-rata reprezintă ponderea operatiilor impozabile în totalul operatiilor. Se stabileste în luna ianuarie și se aplică tot anul sau cu ajutorul reglementarile fiscale se stabileste pe fiecare luna.
4.6. OBLIGATIILE PLĂTITORULUI
Obligatiile plătitorului sunt de a se inregistra la organele fiscale ca plătitor de TVA, în masura în care sunt obligate; de a consemna bunuri și prestari de servicii în factura sau document legal aprobat. Doua documente sunt în principal considerate documente fiscale-factura sau chitanta fiscală. Factura fiscală se intocmeste de plătitorii de TVA.
4.7. STUDIU DE CAZ LA SOCIETATEA AGRICOLĂ BRAZI
1. Conform facturilor fiscale intocmite în luna aprile la S. C. BRAZI S. A. s-au executat lucrari de prestari servicii catre membrii asociati în valoare de 225.000.000, TVA -19%.
-inregistrarile în contabilitate efectuate cu aceasta ocazie sunt:
411 = % 267.750.000
Clienti 704 225.000.000
Venituri din lucrari executate
și servicii prestate
4427 42.750.000
TVA colectata
2. S. C. Agricolă BRAZI a confectionat și a valorificat caramida de presă în luna aprilie conform facturii fiscale nr. 417656/25.04.02 în valoare de 90.000.000, TVA-19%.
-înregistrarea în contabilitate se efectuează astfel:
411 = % 11.900.000
Clienti 701 10.000.000
Venituri din vânzarea
4427 1.900.000
TVA colectata
3. S. C. Agricolă BRAZI S. A. livreaza caramida unei societati de constructii, conform contractului, în doua rate successive, care cuprind factura:
Pret de vanzare 35.000.000
TVA-19% 6. 650. 000
Total factura 41.650.000
Exigibilitatea intervine în momentul decontarii ratelor lunare, conform contractului.
a. Înregistrarea vânzării de produs:
411 = % 41.650.000
Clienti 701 35.000.000
Venituri din vânzarea
produselor finite
4428 6.650.000
TVA neexigibil
b. Incasarea primei rate
5121 = 411 17.500.000
Conturi curente la Clienti
banci în lei
si
4428 = 4427 3.325.000
TVA neexigibila TVA colectata
4. S-au preluat bunuri din magazine(grau)realizat din productie proprie în valoare de 15.000.000, TVA-19%, ce au fost acordate cu titlul gratuit salariatilor.
671 = 345 15.000.000
Alte cheltuieli Produse finite
exceptionale privind
operatiile de gestiune
si
635 = 4427 2.850.000
Cheltuieli cu alte impozite, TVA colectata
taxe și vãrsãminte asimilate
5. Pentru produsele vandute în luna martie, societatea încasează rate scadente în valoare de 338. 870. 750 lei, TVA 19%.
5121 = 411 338.870.750
Conturi curente la Clienti
banci în lei
si
4428 = 4427 64.385.443
TVA neexigibila TVA colectata
6. Conform facturii fiscale nr. 350009/30.04.2002 privind consumul de energie electrica, societatea inregistreaza în contabilitate.
% = 401 24.157.882
605 Furnizori 20.300.742
Cheltuieli privind
energia și apa
4426 3.857.140
TVA deductibila
7. Înregistrarea cumpararilor pentru nevoile firmei în valoare de 381. 475. 950 lei, TVA 19%.
% = 401 453.956.381
300 Furnizori 381.475.950
Materii prime
4426 72.480.431
TVA deductibila
8. Societatea achizitioneaza materiale în valoare de 2.670.000, TVA-19%. Factura cuprinde cheltuieli de transport în suma de 506.104 lei și commision de 250.000 lei, TVA-19%.
% = 401 4.077.064
300 Furnizori 3.426.104
Materii prime
4426 650.960
TVA deductibila
Nota
cheltuielile accesorii sub formă de comisioane, onorarii, cheltuieli de transport ce nu au fost cuprinse în prețul net de vanzare sunt supuse TVA.
cheltuielile de transport cu mijloace proprii nu include TVA.
9. Societatea cumpara motorina de la S. C. LUKOIL pe baza bonului fiscal nr. 0111/30.04.2002 în valoare totala de 3.230.330. Din total valoare, taxa de drum reprezintă suma de 568.985 lei.
% = 401 3.230.330
6012 Furnizori 2.236.424
Cheltuieli privind
combustibilii
4426 424.921
TVA deductibila
658 568.985
Alte cheltuieli de exploatare
Nota
cheltuielile privind taxa de drum nu sunt supuse TVA
10. S. C. Agricolă BRAZI a primit de la S. C. Alcedo S. A. Bucuresti conform facturii fiscale nr. 8923920, erbicide în valoare de 4.102.213 refuzate ca urmare a calitatii necorespunzatoare. Se inregistreaza returnarea produsului.
% = 401 4.102.213
3018 Furnizori 3.447.238
Alte materiale
Consumabile
4426 654.975
TVA deductibila
11. a)S. C. Agricolă BRAZI a primit de la APROMAT S. A. TATARANI cu Aviz de insotire din 30.03. 002 ingrașăminte chimice la un pret de vanzare în valoare de 20.000.000 lei, TVA-19%.
% = 408 23.800.000
3018 Furnizori-facturi 20.000.000
Alte materiale consumabile neprimite
4428 3.800.000
TVA neexigibila
b)La 02. 04. 2002, la sosirea facturii, se trece datoria în contul 401”Furnizori”si taxa în contul de TVA deductibila.
408 = 401 23.800.000
Furnizori-facturi Furnizori
neprimite
4426 = 4428 3.800.000
TVA deductibila TVA neexigibila
12. La sfarsitul lunii, pe baza inregistrarilor din conturi, se face regularizarea TVA, stabilindu-se decontul TVA. Situația în conturi se prezintă astfel:
TVA deductibil valoare TVA
(4426) (baza)
6. 20.300.742 3.857.140
7. 381.475.950 72.480.431
8. 3.426.104 650.960
9. 2.236.424 424.921
10. 3.447.238 654.975
11. a 20.000.000 –
11. b – 3.800.000
423.991.982 80.558.477
TVA colectat valoare TVA
(4427) (baza)
1. 225.000.000 42.750.000
2. 10.000.000 1.900.000
3. b. 17.500.000 3.325.000
4. 15.000.000 2.850.000
5. 338.870.750 64.385.443
115.210.443
4426 TVA deductibil 4427 TVA colectat
(6) 3.857.140 (10) 654.975 (1) 42.750.000
(7)72. 480. 431 (2) 1.900.000
(8) 650. 960 (3b) 3.325.000
(9) 424. 921 (4) 2.850.000
(11b) (5) 64.385.443
Sfd 80. 558.477 Sfc 115.210.443
Regularizarea TVA
4427 = % 115.210.443
TVA colectata 4426 80.558.477
TVA deductibila
4423
TVA de plată 34.651.996
Plata TVA din contul curent de la banca
4423 = 5121 807.530
TVA de plată Conturi curente la banci
In concluzie: având în vedere greutatile cu care se confrunta agricultura în actuala perioada, societatile agricole ar trebui să beneficieze de o scutire de TVA, precum și de impozit pe profit. în ceea ce privește TVA diminuarea substantiala a problemelor din legislatia fiscală se poate asigura prin adoptarea urmatoarelor masuri:
Interdictia de a se emite prevederi legale privind o obligatie de plată prin acte normative emise în afara legii speciale, deci fără modificarea și completarea acesteia; altfel spus trebuie prevazuta obligativitatea ca modificarea și completarea prevederilor legale privind o obligatie de plată să nu se poata face decât prin acte normative de modificare și completare a legii speciale care reglementeaza obligația de plată respectiva, în cadrul aceleasi legislaturi parlamentare;
Interdictia modificarii unei legi la un interval mai mic de un an de la adoptare;
Interdictia modificarii ordonantelor de urgenta, și hotararilor guvernamentale la un interval mai mic de 6 luni de la adoptare;
Interdictia publicarii în Monitorul Oficial a unei legi, ordonante de urgenta și hotarari guvernamentale fără a fi insotite de normele metodologice și precizarile de aplicare ale acesteia;
Interzicerea transmiterii de la minister catre organele subordonate a unor soluții privind modul de aplicare a prevederilor legale, iar orice solutie cu privire la modul de interpretare și aplicare a unei prevederi legale să se publice în Monitorul Oficial sub formă de soluții”unice”.
Problemele din legislatia fiscală au devenit cu adevarat serioase frane în dezvoltarea economica și sociala a Romaniei. în aceste conditii agentii economici nu mai pot rezista stresului din cauza fiscalitații, având de ales fie să-si lichideze activitatea, fie să riste, continuind prin folosirea diferitelor metode de evaziune fiscală.
CAPITOLUL 5
ALTE IMPOZITE și TAXE
5.1. IMPOZITUL PE CLĂDIRI și IMPOZITUL PE TEREN
Impozitul pe clădiri este anual și este datorat de contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea lor. Pentru clădirile care apartin persoanelor fizice, impozitul se calculeaza prin aplicarea unei cote stabilite de consiliile locale asupra calculate conform normelor legale. Cota este de 1, 5% în mediul rural și de 4% în mediul urban și se aplică asupra valorii conventionale a clădirii, stabilita conform legii. în mod similar se impoziteaza clădirile persoanelor care desfasoara activitați economice pe baza liberei initiative.
Pentru clădirile apartinind contribuabililor, altii decât persoanele fizice, cota stabilita de consiliul local(cuprinsă intre 0, 5% și 1%)se aplică la valoarea de inventar a clădirilor inregistrate în contabilitate(facând abstractie de amortizartea acestora).
Clădirile noi se impun proportional cu durata functionarii din cursul anului. Impozitul pe clădiri se stabileste de catre contribuabili prin declaratia de impunere și se plateste trimestrial, pana la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.
Prin clădiri supuse impozitului în sensul legii se inteleg și dependintele ce reprezintă incaperi sau spatii situate în afara corpului central de cladire sau în cadrul acesteia(respective bucatarie, garaj, chiosc, baraci, sauna).
Există anumite clădiri care nu sunt supuse impozitarii:
clădirile institutiilor publice;
clădiri reprezentand monumente istorice, arhitectura, arheologie;
muzee și case memoriale;
lacasuri de cult.
Impozitul pe teren-contribuabilii care dețin în proprietate suprafete de teren situate în municipii, orase și commune datorează impozit pe terenuri stabilit anual în suma fix ape metro patrat, diferentiat pe patru categorii de zone, în perimetrul construibil(A, B, C, D). Modul de stabilire și de plată al impozitului pe terenuri este același ca la impozitul pe clădiri.
Impozitul pe teren nu se aplică terenurilor ocupate de clădirile și de constructiile prevazute în anexa nr. 2 din Legea nr. 24/1994 republicata, așa cum a fost modificata de OUG nr. 22/1998.
STUDIU DE CAZ la Societatea Agricolă BRAZI privind impozitul pe clădiri și impozitul pe teren în primul trimestru:
impozitul pe clădiri
valoarea de inventar a clădirilor=9.689.070
impozitul=9. 689.070×1, 5%=145.336
impozitul pe teren
terenuri situate în commune, impozitul pe metrul patrat=196 lei
suprafața(metri patrati)=51.605
impozitul=51.605×196=10.114.580
TOTAL GENERAL: 145.336+10.114.580=10.259.916
635 = 446 10.259.916
Cheltuieli cu alte impozite, Alte impozite, taxe si
taxe și vãrsãminte asimilate vãrsãminte asimilate
446 = 5121 10.259.916
Alte impozite, taxe și Conturi curente
vãrsãminte asimilate la banci
5. 2. TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT
Taxa asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica se stabileste în funcție de capacitatea cilindrica a motorului, pentru fiecare 500 cm³ sau fractiune de capacitate sub 500cm³ se impun și remorcile, semiremorcile, rulotele și mijloacele de transport pea pa. Taxa se stabileste de catre organele fiscale sau pe baza declaratiei de impunere și se plateste trimestrial în transe egale. Instituțiile publice, ca și persoanele juridice care au ca obiect de activitate transportul de calatori în comun în interiorul localitatilor sunt scutite de la plata acestei taxe. Pentru mijloacele de transport dobindite în cursul anului, taxa datorata se repartizeaza în sume egale, la termenele de plată ramase pana la sfarsitul anului. Persoanele fizice și juridice straine, care solicita inmatricularea temporara a mijloacelor de transport, au obligația de a achita integral taxa datorata, la data luarii în evidență de catre organele fiscale.
STUDIU DE CAZ la Societatea Agricolă BRAZI privind taxa asupra mijloacelor de transport în comun:
– taxa asupra autocamioanelor=1. 034. 000 taxa pe bucata
2×1. 034. 000=2. 068. 000
– taxa asupra tractoarelor=15 buc. x500. 000 buc.
15×500. 000=7. 500. 000
– TOTAL: 2. 068. 000 + 7. 500. 000=9. 568. 000
635 = 446 9.568.000
Cheltuieli cu alte impozite, Alte impozite,
taxe și vãrsãminte asimilate taxe și vãrsãminte asimilate
446 = 5121 9.568.000
Alte impozite, Conturi curente
taxe și vãrsãminte asimilate la banci
CAPITOLUL 6
INFLUENTA IMPOZITELOR, TAXELOR SI
VÃRSÃMINTELOR LA STAT ASUPRA RENTABILITAȚII
SOCIETĂȚII AGRICOLE BRAZI
6.1. ANALIZA RENTABILITAȚII
6.1.1. Abordari conceptuale privind rentabilitatea
Rentabilitatea este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare a eficientei intregii activitați economico-financiare a intreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor economice de productie și a fortei de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, productie și vanzare. Functia scop a oricarei societati este de a maximiza averea actionarilor. Realizarea acestui obiectiv este posibil numai prin desfașurarea unei activitați rentabile, profitul net obtinut putand servi pentru remunerarea imediata a asociatilor prin dividende sau pentru remunerarea la termen prin cresterea valorii firmei ca urmare a alocarii acestuia pentru autofinantare. Rentabilitatea este definite ca fiind capacitatea intreprinderii de a obtine profit prin utilizarea factorilor de productie și a capitalurilor, ndiferent de proveniență acestora. Profitul, ca indicator absolut al rentabilitații, constituie premise și consecința a unei afaceri. Ca premise, se are în vedere faptul ca initierea unei afaceri presupune o investitie, iar consecința o constituie rezulatatul asteptat de investitor. Cu cat rezultatul este mai mare cu atât se creaza mai multe premise pentru investitii.
Pentru stabilirea rentabilitații societății se utilizează metoda substituirii în lant, tabloul soldurilor intermediare de gestiune, comparatia, indicii, grafice; rata rentabilitații se calculeaza utilizand metoda ratelor, apreciindu-se în funcție de costuri, capitaluri, venituri, etc. Comparatiile se vor realiza succcesiv intre anul N-1 și anul N-2 și intre anul N și anul N-1. Pentru anliza rentabilitații societății avem mai multe surse de informare. Situația patrimoniului din Bilantul contabil, Contul de Profit și Pierdere, prezentarea Societății Agricole Brazi și alte informatii.
Analiza pe bază “Contului de profit și pierdere”arata modul în care s-a ajuns la o anumita stare patrimoniala finala, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli. Legea contabilitatii nr. 82/1991 și reulamentul de aplicare aprobat prin H. G. nr. 74/14. 12. 1993, precizeaza modul de structurare a cheltuielilor și a veniturilor și reflectarea lor în contabilitate, în general, cheltuielile și veniturile sunt structurate după natural or, respectiv:
de exploatare(de bază, privind sectorul industrial, commercial sau prestari servicii;
financiara, adica participatiile cu capital propriu la alte societati, precum și folosirea de capital strain;
exceptionala, respectiv venituri și cheltuieli care nu sunt legate de activitatea curenta a asociatiei și se referă fie la operatii de exploatare, fie la operatii de capital, cum sunt despagubiri, penalitati incasate, venituri din active cedate, perisabilitati și lipsuri la inventar, subventii și avansuri acordate.
Astfel, se pot opera, pe bază, pe bază structurii veniturilor și cheltuielilor, cu urmatorii indicatori:
Rezultatul exploatarii(RE)care se obtine ca diferenta intre venituri din exploatare și cheltuieli din exploatare în cadrul soldurilor intermediare de gestiune, rezultatul exploatarii se formeaza astfel:
a. valoarea adaugata;
b. subventii pentru exploatare;
c. impozite, taxe și vãrsãminte la stat;
d. cheltuieli cu personalul;
e. excedentul brut din exploatare: EBE-(a+b-c+d);
f. amortizari și provizioane;
g. alte cheltuieli din exploatare;
h. rezultatul exploatarii: RE-(e+g).
Rezultatul curent al exercitiului reprezintă diferenta dintre veniturile curente(venituri din exploatare+venituri financiare)si alte cheltuieli curente(cheltuieli din exploatare+cheltuieli financiare).
Rezultatul exercitiului inaintea impozitarii; format din rezultatul current la care se adauga rezultatul exceptional.
Profitul impozabil care reprezintă rezultatul exercitiului inaintea impozitarii la care se adauga depasirile față de nivelurile legale la unele categorii de cheltuieli și se scad reducerile fiscale prevazute.
Rezultatul exercitiului sau profitul net, respective profitul impozabil, mai puțin impozitul pe profit.
Scopul analizei rentabilitații il constituie stabilirea performantelor proprii în ceea ce privește capacitatea actuala și în perspectiva de a genera profit, ca singura sursă care poate asigura amplificarea activitații și remunerarea factorului stat.
6.1.2. Prezentarea Societății Agricole BRAZI
Societatea Agricolă BRAZI este constituita în baza Legii 30/1991. Este inregistrata la judecătoria Prahova, în Registrul special nr. 70. Are ca obiect de activitate, în principal, producția agricolă. Deține o suprafață de 1500 ha; se cultiva în special cu grau, porumb, floarea soarelui. Societatea mai deține și o activitate anexa care consta în confectionarea de caramida de presă. De asemenea, inregistreaza și venituri din prestari servicii care constau în lucrari de arat, pregatit și semanat, locuitorilor din comuna Brazi. Societatea are un capital social de 582. 490 mii lei marit pe baza hotararii Adunarii Generale a Asociatilor.
6.1.3. Analiza structurala a rentabilitații
Caracterizarea situației generale a rentabilitații firmei în perioada analizata presupune calculul principalelor rate financiare construite pe baza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune. Acest Tablou al Soldurilor Intermediare de Gestiune se construieste prin regruparea și rearanjarea veniturilor și cheltuielilor, deci a pozitiilor din contul de “Profit și Pierdere”si reflecta modul de formare a principalilor indicatori de rezultate și performante ale firmei. Se determină evolutia indicatorilor cuprinsi în Situația Patrimoniala și în contul de “Profit și Pierdere”.
Situația patrimoniului pe baza bilantului contabil
INDICATORI Nr N-2 N-1 N
Rd
A ACTIV
IMOBILIZARI NECORPORALE
Cheltuieli de constituie și cercetare 01 – – –
Alte imobilizari necorporale în curs 02 – – –
Imobilizari necorporale în curs 03 – – –
TOTAL(rd. 01 la 03) 04 – – –
IMOBILIZARI CORPORALE
Terenuri 05 94.850 94.850 94.850
Clădiri 06 16.000 16.000 16.000
Constructii speciale 07 80.890 80.890 80.890
Masini, utilaje, mijloace de transport 08 108.000 111.000 81.000
Alte imobilizari corporale 09 44.660 45.130 37.240
Imobilizari corporale în curs 10 – – –
TOTAL (rd. 05 la 10) 11 344.400 347.870 309.980
IMOBILIZARI FINANCIARE
TOTAL 12 – – –
I. ACTIVE IMOBILIZATE
TOTAL (rd. 04 + 11 +12) 13 344.400 347.870 309.980
STOCURI
Materii prime, materiale, obiecte de
Inventar, baracamente…………………14…………381.280…………..193.640….…..86.830
Productie în curs de executie………….15………..1.266.110…………2.014.000….1.838.260
Stocuri aflate la terti………………….16……………..-………………….-……………-
Semifabricate, produse finote……….17…………..20.000………………-…………..430.630
Animale 18 – – –
Marfuri 19 – – –
Ambalaje 20 80 80 80
TOTAL (rd. 14 la 20 ) 21 1.667.470 2.207.720 2.355.100
ALTE ACTIVE CIRCULANTE
Furnizori, debite 22 – – –
Clienti și conturi asimilate 23 5.102 1.004.955 157.057
Alte creante 24 318 18.955 15.243
Decontari cu asociatiile privati.cop. 25 – – –
Titluri de plasament 26 – – –
Conturi la banci în lei 27 9.188 38.529 35.204
Conturi la banci în devize, în tara 28 – – –
Conturi la banci în devize, în strainătate 29 – – –
Casa în lei 30 3.982 4.391 4.816
Casa în devize 31 – – –
Acreditive în devize 32 – – –
Acreditive în lei 33 – – –
Valori de incasat 34 – – –
Alte valori – – – –
TOTAL (rd. 22 la 35) 36 18.590 1.066.870 212.320
II. ACTIVE CIRCULANTE
TOTAL (rd. 21 +36) 37 1.686.060 3.274.590 2.567.420
CONTURI DE REGULARIZARE și ASIMIARE
Cheltuieli inregistrate în avans 38 – – –
Decontari din operatiile în curs de
Clarificare 39 – – –
Diferente de conversie-activ 40 – – –
III CONTURI DE REGULARIZARE SI
ASIMILARE-TOTAL(rd.38 la 40) 41 – – –
IV.PRIME DIN RAMBURSAREA
OBLIGATIUNILOR 42 – – –
TOTAL ACTIVE(rd.13+37+41+42) 43 2.030.460 3.622.460 2.877.400
B.PASIV
Capital active social din creante 52 582.480 582.480 582.400
Capital subscris varsat 53 582.480 582.480 582.400
Patrimoniul regiei 54 – – –
Contul intreprinderii indiv. 55 – – –
Prime legate de capital 56 – – –
Diferente din reeevaluare S.creditor 57 – – –
S.debitor
Rezerve 58 23.780 23.780 23.780
REZULTATUL REPORTAT
Profitul nerepartizat 59 – – –
Pierderea neacoperita 60 – – –
REZLTATUL EXERCITIULUI
Profit 61 70.480 – 274.240
Pierdere 62 – 194.010 –
Repartizarea profitului 63 70.480 – 274.240
Fonduri 64 70.480 70.480 150.710
Subventii și investitii 65 – – –
Provizioane reglementate 66 – – –
I.CAPITALURI PROPRII-TOTAL 67 676.740 482.730 756.980
(rd52+55 la 57+58+59-60+61-62-63+64)
II.PROVIZIOANE PENTRU RISCURI
SI CHELTUIELI 69 – – –
Imprumuturi și datorii assimilate 70 – – –
Furnizori și conturi asimilate 71 244.190 1.673.900 52.840
Clienti-creditori 72 31.320 31.320 31.320
Alte datorii 73 1.078.210 1.434.510 1.136.260
III.DATORII-TOTAL(rd 70la 73) 74 1.353.720 3.139.730 2.120.420
CONTURI DE REGULARIZARE și ASIMILATE
Venituri inregistrate în avans 75 – – –
Decontari din op.in curs de clarificare 76 – – –
Diferente de conversie-pasiv 77 – – –
V.CONTURI DE REGULARIZARE SI
ASIMILARE-TOTAL(rd 75 la 77) 78 – – –
TOTAL PASIV(rd 68+69+74+78) 79 2.030.460 3.622.460 2.877.400
Administrator Intocmit
Numele,Prenumele Numele,Prenumele
Semnatura și stampila unitatii Semnatura și stampila unitatii
Contul de profit și pierdere
INDICATORI N-2 N-1 N
A Nr
rd
Venituri din vânzarea marfurilor 01 – – –
Producția vanduta 02 4.891.940 5.555.620 10.700.400
Cifra de afaceri 03 4.891.940 5.555.620 10.700.400
Venituri din producția stocata
S.creditoare 04 769.620 2.010.690 –
S.debitoare 05 – – 643.990
Venituri din producția imobilizarilor 06 – – –
Producția exercitiului
(rd.02+04-05+06) 07 5.661.560 7.566.310 10.056.410
Venituri din subventii de exploatare 08 – – –
Alte venituri din exploatare 09 360.000 – –
Venituri din provizioane privind activ.
de exploatare 10 – – –
I.VENITURI DIN EXPLOATARE
TOTAL (rd.03+04-05+06+08 la 10) 11 6.021.560 7.566.310 10.056.410
Cheltuieli privind marfurile 12 – – –
Cheltuieli cu materii prime 13 – – –
Cheltuieli cu mat.consumabile 14 – – –
Cheltuieli cu utilitatile 15 238.340 149.550 48.340
Alte cheltuieli materiale 16 – – –
Cheltuieli materiale-total
(rd.13+14+16) 17 2.842.250 4.856.380 4.801.760
Cheltuieli cu lucrarile și serviciile
executate de terti 18 1.504.990 1.604.090 3.189.880
Cheltuieli cu materii prime,taxe și
vãrsãminte 19 555.310 430.390 475.750
Cheltuieli cu remuneratiile personale 20 – – –
Cheltuieli prinvind asigurarea și
protectia 21 – – –
Cheltuieli cu personalul(rd.20+21) 22 778.860 699.650 1.122.820
Alte cheltuieli de exploatare 23 – 19.500 –
Cheltuieli cu amortizarea si
provizioanele 24 36.420 36.420 5.720
II.CHELTUIELI PENTRU 25 5.956.170 7.795.980 9.674.310
EXPLOATARE-TOTAL
(rd.12+17+18+19+22+23+24)
REZULTATUL DIN EXPLOATARE
A. Profit(rd. 11-25) 26 65.930 -229.670 382.100
Pierdere(rd. 25-11) 27 – –
Venituri din participatii,alte
imobilizari financiare și creante
imobilizate 28 – – –
Venituri din titluri de plasament 29 – – –
Venituri din diferente de curs valutar 30 – – –
Venituri din dobanzi 31 – – –
Alte venituri financiare 32 – – –
Venituri din provizioane 33 – – –
III.VENITURI FINANCIARE
– TOTAL (rd.28+33) 34 6.980 2.960 24.160
Pierderi din creante legate de
participatii 35 – – –
Cheltuieli privind titlurile de
plasament cedate 36 – – –
Cheltuieli din diferente de curs
valutar 37 – – –
Cheltuieli privind dobanzile 38 – – –
Alte cheltuieli financiare 39 – – –
Cheltuieli cu amortizarea si
provizioanle 40 – – –
IV.CHELTUIELI FINANCIARE
-TOTAL(rd. 34-41)
REZULTATUL FINANCIAR
B. Profit (rd.34-41) 42 – 2.960 24.160
Pierdere (rd. 41-34) 43 -61.480 – –
REZULTATUL CURENT AL EXERCITIULUI
C. Profit (rd.11+34-25-41) 44 3.910 – 406.260
Pierdere (rd.25+41-11-34) 45 – 226.710 –
V.VENITURI EXCEPTIONALE
TOTAL(cont 711+772+787) 46 154.940 53.960 14.150
VI.CHELTUIELI EXCEPTIONALE 47 49.970 15.870 43.750
REZULTATUL EXCETIONAL
D. Profit (rd. 46-47) 48 104.970 38.090 –
Pierdere (rd.11+34+36) 49 – – –
VII.VENITURI TOTALE
(rd.11+34+36) 50 6.183.480 38.090 –
VIII.CHELTUIELI TOTALE
(rd. 11+34+36) 51 6.074.600 7.811.850 9.718.060
REZULTATUL BRUT AL EXERCITIULUI
E. Profit ( rd. 50-51) 52 10.880 – 376.660
Pierdere (rd. 51-50) 53 – -188.620 –
Impozitul pe profit 54 38.400 5.390 102.420
REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI
F. Profit (rd. 52-54) 55 70.480 – 274.240
Pierdere ( rd. 54-52)
( rd.53+54) 56 – 194.010 –
Analiza reabilitatii pe baza
Tabloului soldurilor intermediare de gestiune (T.S.I.G.)
Pe baza contului de rezultate, se poate determina o serie de indicatori privind volumul și rentabilitatea activitații societătătii.
Constructia în trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzator (producția exercitiului + marja comerciala ) și incheind cu cel mai sintetic(profitul net al exercitiului ), a sugerat denumirea seriei lor de “cascada a soldurilor intermediare de gestiune”
In fapt, soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub formă de solduri, numite și marje, ce evidentiaza etapele formării rezultatului exercitiului, în stransă conexiune cu structura de venituri și cheltuieli aferente activitații unei societati.
Principalele marje de acumulare utilizate în analiza financiara a unie societati sunt:
a)
Marja commerciala = Venituri din vânzarea – Costul marfurilor vandute
(MC) de marfuri(707) (607)
b)
Producția = Venituri din vânzarea + Varianta producției + Producția de
exercitiului producției stocate(711) imobilizari
701+702+703+704+706+708 721+722
c)
Valoarea = Producția + Marja + Consumrile exercitiului
adaugata exercitiului comerciala provenind de la terti
60-607+61+62
Se mai poate determina și prin metda remunerarii factorilor de productie, în baza relatiei:
Valoarea adaugata Suma remunerarii factorilor de producției
Salarii și alte cheltuieli sociale Persnalul
Impozitele și taxele Statul
Dobanzile Bancherii
Amortismentul Investitorii
Rezultatul exercitiului Capital propriu
Valoare adaugata reprezintă remunerarea factorului forța de muncă, stat și capital.Raportul acestor remuneratii asupra valorii adaugate evientiaza structura intreprinderii și arata gradul de automatizare, randamentului personalului și al mijloacelor fixe.
O rata diminuata semnifica un grad de automatizare ridicat, datorita cheltuielilor de personal cu o pondere mica, ceea ce da posibilitatea datoriilor.
si arata cresterea producției de persoană
si arata producția pe unitatea monetara investita.
d)
Excedent brut=Valoarea + Subventii + Impozite, taxe – Cheltuieli
din exploatare adaugata pentru exploatare și vãrsãminte cu personalul
(C) (74) (63) (64)
Excedentul brut din exploatare nu ia în calcul amortismentele și cheltuielile financiare.El semnifica remunerarea factorului capital.Excedentul brut din exploatare reprezintă finantarea intreprinderii generate de activitatea de exploatare pentru ca toate veniturile și cheltuieilile din exploatare, în amonte de acest sold, sunt incasabile sau de plată, pe când cheltuielile cu amortizarile și provizioanele , respectiv, veniturile din provizioane în aval, nu sunt de plată sau de incasat.
Un excedent brut din expoatare pozitiv permite intreprinderii rambursarea datoriilor sale și plata cheltuielilor financiare de a investi gratie amortismentelor.
arata contributia factorului capital la formarea valorii adaugate.
Excedentul brut din exploatare reprezintă indicatorul de bază pentru calculul capacitatii de autofinatare al intreprinderii(CAF).
e).
Rezultatul= Excedentul brut + Alte venituri + Cheltuieli – Alte cheltuieli
exploatarii din exploatare din exploatare de exploatare din exploatare
(RE) (75 + 781) cu amortizarea (65) si provizioane
(681)
Rezultatl exploatarii este un sold de comparare intre intreprindere, pentru ca el caracterizează performantele comerciale și industriale fără incidentele activitații fananciare. Rezultatul exploatarii exprima marimea absoluta a rentabilitații activitații de exploatare.
f).
Rezultatul current = Rezultatul + Venituri – Cheltuieli
inainte de impozitare exploatarii financiare financiare
(C) (76) (66)
Rezultatul curent este determinat atât de rezultatul exploatarii, cat și de cel al activitații financiare.El reprezintă sinteza operatiilor curente, ordinare în opoziție cu operatiile exceptionale.
Compararea cu rezultatul exploatarii arata incidentele politicii financiare.Imprumuturile financiare prin dobanzi se transfera asupra cheltuielilor financiare car absorb din rezultatul exploatarii sau din conatra, plasamentele efectuate pe termen mediu și lung vin să inteleaga un rezultat slab din activitatea de exploatare.
g).
Rezultatul = Venituri – Cheltuieli
exceptional exceptionale exceptionale
(77) (67)
Rezultatul exceptional este soldul intermediar de gestiune, ce situeaza rezultatul activitații ( sub forma profitului sau pierderilor ) cu character de exceptie a intreprinderii, fie ca se referă la operatiile de gestiune, fie la operatiile de cpital.
h).
Rezultatul= Rezultatul curent ± Rezultate – Impozitul pe
exercitiului inainte de impozitare exceptionale profit (691)
“Rezultatul exercitiului” reprezintă soldul final al contului de profit și pierdere supus repartizarii.
Plecând de la contul de profit și pierdere al Societății Agricole BRAZI, Prahova, vom prezenta în continuare, tabloul “soldurilor intermediare de gestiune”.
EXERCITIUL FINANCIAR
Nr VENITURI N – 2 N – 1 N
Crt
1. Vanzari de marfuri (707) – – –
2. Producția vanduta
(701 la 706+708) 4.891.940 5.555.620 10.700.400
3. Producția stocata
(S. creditor 711) 769.620 2.010.690 –
4. Producția imobilizata
(721+722) – – –
5. Subtotal I (2+3+4) 5.661.560 7.566.310 10.700.400
6. Producția exercitiului 5.661.560 7.566.310 10.056.410
7. Marja comerciala – – –
8. Subtotal II (6+7) 5.661.560 7.566.310 10.056.410
9. Valoarea adaugata 1.075.980 956.290 2.016.390
10. Subventii din exploatare (741 ) 360.000 – –
11. SubtotalIII ( 9+10 ) 1.435.980 956.290 2.016.390
12. Excedentul brut al exploatarii 101.810 – 417.820
13. Venituri din provizioane de exploatare ( 781 ) – – –
14. Alte venituri din exploatare ( 75 ) – – –
15. Subtotal IV (12+13+14) 101.810 – 417.820
16. Rezultatul din exploatare(profit) 65.390 – 382.100
17. Venituri financiare (76+786) 6.980 2.960 84.160
18. Subtotal V ( 16+17) 72.370 2.960 406.260
19. Venituri exceptionale(77+787) 154.940 53.960 14.150
Rezultatul current al exercitiului
( profit) 3.910 – 406.260
21. Rezultatul exceptional (profit)104.970 38.090 –
22. Rezultatul exercitiului inainte
de impozitare 108.880 -188.620 376.660
EXERCITIUL FINANCIAR
CHELTUIELI N – 2 N – 1 N
23. Costul materiilor vandute(607) – – –
24. Descresterea de stocuri
(sold debitor 711) – – -643.990
25. Subtotal I (24) – – -643.990
26. Consumurile exceptionale
provenite de la terti 3.080.590 5.005.930 4.850.140
27. Cheltuieli servicii cu terti
( 61+62) 1.504.990 1.604.090 3.189.880
28. Subtotal II (26+27) 4.585.580 6.610.020 8.040.020
29. Impozite, taxe și vãrsãminte
la stat ( 63 ) 555.310 430.390 475.750
30. Cheltuielile cu personalul ( 64 ) 778.860 699.650 1.122.820
31. Subtotal III ( 29+30) 1.334.170 1.130.040 1.598.570
32. Deficitul brut al exploatarii – – –
33. Cheltuieli c amortizarea si
provizioanele (681 ) 36.420 36.420 35.720
34. Alte cheltuielili din exploatari(65) – 19.500 –
35. Subtotal IV( 32+33+34) 36.420 229.670 35.720
36. Rezultatul exploatarii (pierderi) – -229.670 –
37. Cheltuieli financiare 68.460 – –
38. Subtotal V ( 36+37 ) 68.460 -229.670 –
39. Cheltuieli exceptionale 49.970 15.870 43.750
40. Rezulatul current al exercitiului
(pierdere) – -226.710 –
41. Rezultatul exceptional (pierderi) – – -29.600
42. Impozitul pe profit 38.400 5.390 102.420
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
Nr. Solduri N – 2 N – 1 N
crt
43. Marja comerciala – – –
44. Producția exerciatiului (5-25) 5.661.560 7.566.310 10.056.10
45. Valoarea adaugata ( 8 – 28 ) 1.075.980 956.290 2.016.390
46. Excedentul (deficitul) brut
al exploatarii ( 11- 31 ) 1.435.980 -173.750 417.820
47. Rezultatul exploatarii (profit
sau pierdere) ( 15 – 35 ) 65.390 -229.670 382.100
48. Rezultatul crt. al exercitiului
(18-38) 3.910 -226.710 406.260
49. Rezultatul exceptional(profit
sau pierdere ( 19 – 39 ) 104.970 38.090 -29.600
50 Rezultatul exercitiului inainte
de impozitare ( 48+ 49 ) 108.880 -188.620 376.660
51. Rezultatul exercitiului după
impozitare (50 – 42 ) 70.840 -194.010 274.240
Modificarea soldurilor în anii analizati
ΔN – 1/N – 2 ΔN/N – 1 ΔN/N – 2
1. Marja comerciala – – –
2. Producția exercitiului 1.904.750 2.490.100 4.394.850
3. Valorea adaugata -119.690 1.060.100 490.410
4. Excedentul(deficitul) brut al
exploatarii – 591.570 1.018.160
5. Rezultatul exploatarii 1.609.730 – –
6. Rezultatul current al exercitiului -295.060 611.770 326.710
7. Rezultatul exceptional -230.620. 632.970 402.350
8. Rezultatul exercitiului inainte -66.880 -67.690 -134.570
de impozitare -297.500 565.280 267.780
9. Rezultatul exercitiului după
impozitare -264.490 468.250 203.760
Principalele rate financiare constituite pe baza matricei ratelor
%
INDICATOR 1999 2000 2001
1. Rata marjei – – –
2. Rata valorii adaugate 19,00 12,64 20,05
3. Contrbutia factorului uman 72,39 73,16 55,68
4. Remunerarea intreprinderii 9,93 -16,47 15,37
5. Rata excedentului brut al exploatarii(ebe) 25,36 -22,96 4,15
6. Rata rentabilitații rezultatului exploatarii\ 1,08 -3,03 10,2
7. Rata rentabilitații rezultatului criteriului 0,06 -2,90 4,03
8. Rata rentabilitații rezultatului brut 1,76 -2,47 3,73
Evolutia soldurilor %
INDICATOR N – 1/N – 2 N/N – 1 N/N – 2
1. Marja comerciala – – –
2. Producția exercitiului 33,6 32,9 77,6
3. Valoarea adaugata -11,1 21,6 87,4
4. Excedentul/deficitul brut al exploatarii -1,2 -2,4 -2,9
5. Rezultatul exploatarii -35,1 16,6 58,4
6. Rezultatul current al exploatarii -57,9 179,1 –
7. Rezultatul exceptional -63,7 – –
8. Rezultatul exercitiului inainte de impozitare – – –
9. Rezultatul exercitiului dpa impozitare – – –
Evolutia principalilor indicatori
%
INDICATORI IN – 1/N – 2 IN/N – 1 IN/N – 2
1. Producția vanduta 113,57 192,6 218,73
2. Cifra de afaceri 113,57 192,6 218,73
3. Producția exercitiului 133,64 132,91 177,63
4. Venituri din exploatare 125,65 132,91 167,00
5. Venituri financiare 42,41 816,2 46,13
6. Venituri exceptionale 34,82 26,22 9,13
7. Venituri totale 123,28 132,42 163,25
8. Cheltuieli totale 123,28 132,42 163,25
9. Cheltuieli de exploatare 130,89 124,09 162,43
10. Cheltuieli financiare – – –
11. Cheltuieli exceptionale 31,76 275,67 87,55
12. Active totale 178,41 79,43 141,71
13. Capital propriu 71,33 156,81 111,86
14. Capital permanent 71,33 156,81 111,86
15. Valoare adaugata 88,88 210,85 87,40
16. Cheltuieli cu impozitul 77,50 110,50 85,60
17. Cheltuieli cu personalul 89,80 160,40 144,10
Concluzii: analizand tabloul “soldurilor intermediare de gestiune” se pot desprinde următoarele aspecte:
Producția exercitiului a crescut în N față de N – 1 cu 2.490.100 mii lei, iar în N față de N – 2 cu 4.394.850 mii lei, situatie favorabila, deoarece a crescut ponderea vanduta în N față de N – 1 cu 5.144.780 mii lei și în N față de N – 2 cu 5.808.460 mii lei, în timp ce producția stocata scade (in N realizandu-se un minus de stocuri);
Valoarea adaugata a crescut în N cu 21,6% față de N – 1 și cu 87,4% față N – 2 , situatie favorabila.Aceasta crestere se datorează faptului ca producția exercitiului a sporit cu N cu 32,9% față de N – 1 și cu 77,6% în N – 2 în timp ce consumul intermediary a crescut cu 12,9%;
In toti anii analizati am constat un deficit brut al exploatarii, iar acest fapt s-a datorat secetei prelungite din toti acesti ani, deficitul de apa accentuandu-se de la an la an;
Rezultatul din exploatare este profit, inregistreaza o crestere față de anul anterior deoarece în acel an societatea a avut pierdere, iar față de N – 2 a inregistrat o crestere de 58,4 ori;
Rezultatul exceptional inregistreaza o evolutie negative față de ambii ani analizati;
Rezultatul din tabloul soldurilor intermediare ca societatea a avut în anul analizat profit, dar în anul precedent, datorita secetei prelungite a inregistrat o pierdere de 194.010 mii lei.In anul 2000, profitul inainte de impozitare se prezintă astfel:
-modificarea profitului:376.660-108.880=197.780
din care:
-cresterea cheltuielilor din exploatare: 9.674.310-5.956.170=3.718.140
-cresterea veniturilor din exploatare: 10.056.410-6.021.560=4.034.850
-modificarea rezultatului financiar: 24.160-(-61.480)=85.640
-modificarea rezultatului exceptional:-29.600-104.970=-134.570
Se constată ca peste 61,8% din cresterea profitului este rezultatul exploatarii, ceea ce constituie situația normala, care atesta eficienta activitații de bază. Trebuie remarcata și contributia rezultatului financiar(aproape 38%).
6.2.ANALIZA FACTORIALA A REZULTATULUI EXPLOATARII
Are menirea de a stabili sistemul de factori care determină modificarea rezultatului în vederea alegerii criteriilor principale de estimare a evolutiei viitoare.
RE= V(1-CH/V)→RE1=1.009.720(1-9.674.310/1.056.410)
=382.100
in care:
RE=profitul afferent exploatarii
V=veniturile din exploatare
Ch=cheltuielile aferente veniturilor
Astfel,avem:
-modificarea profitului aferent exploatarii
376.660-108.880=267.780
din care:
influența veniturilor:
V1 (1-Ch0/V0)-V0(1-Ch0/V0) = 10.094.720(1-6.074.600/6.183.480)-6.183.480(1-6.074.600/6.183.480) = 10.094.720X0,017-108.880 = 171.610-108.880 = 62.730
influența cheltuielilor:
V1(1-Ch1/V1)-V1(1-Ch0/V0)=376.660-171.610=205.050
205.050 + 62.730=267.780
Rezulta ca sporul de profit s-a realizat în principal pe seama cheltuielilor la 1 leu(1.000 lei) venituri, ca urmare a sporirii eficientei economice în activitatea de exploatare.
6.3.EXCEDENTUL BRUT AL EXPLOATARII
Excedentul (deficitul) brut al exploatarii semnifica fluxul potential de disponibilitati degajat de ciclul de exploatare al intreprinderii.EBE se poate determina și pe baza relatiei:
EBE=venituri monetare din exploatare-cheltuieli monetare din exploatare.
Veniturile monetare din exploatare sunt formate din veniturile în vanzari și din subventiile de exploatare.Cheltuielile monetare din exploatare sunt formate din acele categorii de cheltuieli care presupun plati immediate sau la termen(consumurile provenite de la terti, cheltuielile cu impozite, taxe și vãrsãminte assimilate și cheltuielile cu personalul). în cheltuielile monetare nu sunt incluse cheltuielile cu amortizarea și provizioanele. Excedentul brut al exploatarii nu este influențat de sistemul de amortizare, de politica de constituire a
provizioanelor, de structura capitalurilor folosite și de modul de impozitare al profitului. Ca urmare, EBE poate fi folosit pentru comparatii în dinamica, valoarea informationala fiind mai mare decât în cazul efectuarii analizei pe baza unor indicatori care sunt influențati de elementele mentionate.
In cazul societății agricole Brazi, EBE a inregistrat o crestere cu 591.570 mii în anul N față de N-1 și a inregistrat o scadere în anul N de 1.018.160 față de anul N-2. Cresterea față de anul N-1 s-a datorat unui deficit brut al exploatarii în anul 2000 datorat secetei prelungite. Modificarea EBE-ului din anul N față de anul N-2 s-a datorat unei cresteri a cheltuielilor cu impozitele și taxele cu 266,7% față de o crestere mult mai lenta a valorii adaugate de 87,4%.
Cresterea EBE este o conditie importantă pentru marirea capacitatii de autofinantare a intreprinderii. Daca societatea agricolă Brazi a inregistrat un deficit brut al exploatarii datorita cresterii cu aproape 2,6 ori mai mare decât acum doi ani putem concluziona ca daca în agricultura apare un an secetos, vor fi afectati și urmatorii și datorita unei politici fiscale defectuoase aplicate în acest domeniu.
La Societatea Agricolă Brazi activitatea economico-financiara a anului N poate fi apreciata pozitiv, intrucat veniturile realizate au fost mai mari decât cheltuielile effectuate și în consecință anul financiar s-a incheiat cu profit.
La obtinerea rezultatelor economico-financiare a contribuit conceperea și aplicarea unei strategii și politici de mentinere și dezvoltare a firmei, corelarea eforturilor financiare și ale fortei de muncă existente cu transformările și restructurarile stabilite și cu obiectivele ce urmau să fie infaptuite de societatea agricolă.
Plecând de la bilantul contabil pe anul N se observa ca:
Stocurile au crescut cu 1,4% față de anul N-2
Dotarile firmei inregistreaza o crestere considerabila în N-1 cu 1,56% față de N-2
Cheltuielile cu personalul au inregistrat o crestere progresiva cu 1,6% în anul N față de N-1, cu 1,4% în anul N față de N-2 și cu 1,1% în anul N-2 față de N-1
Cheltuielile cu impozitul și taxele au scazut în anul N-1 datorita pierderii în anul N-1 și recuperarii din anul N.
Profitul societății ar fi fost mai mare daca nu s-ar fi continuat cu:
Dobanzile mari la credite primite;
Seceta prelungita și caldura mare;
Cresterea preturilor:
Fluctuatiile politicii guvernamentale în ce privește fiscalitatea,societatea neputand adopta o gestiune fiscală care să ajute.
Cu toate acestea,in anul financiar N firma a realizat un volum de venituri de 10.700.400.000 lei ,un profit de 376.660.000 lei din care se plateste impozitul pe profit de 102.420.000 lei ramanand de repartizat un profit net de 274.240.000 lei.
Ponderea cea mai mare o deține în cadrul veniturilor, venitul din producția vanduta iar în cadrul cheltuielilor, cheltuieli cu impozite și taxe reprezentand 20,4% iar cheltuielile cu personalul reprezentand 8,6% din ponderea cheltuielilor.
Evidența operatiiilor economico-financiare s-a facut pe bază de acte legale tipizate, incepand cu documentul de evidență primara în cadrul unitatii.
Preocuparile permanente trebuie orientate pentru:
Cultivarea terenurilor deținute în folosinta de la asociati;
Intretinerea la timp a culturilor de porumb, grau și floarea soarelui;
Valorificarea producției la prețul rentabil.
Activitatea desfasurata de societatea agricolă Brazi poate fi apreciata ca bună, anul financiar N incheindu-se cu un profit brut de 376.660 mii lei în conditiile arătate mai sus sic and calamitatile naturale și capriciile vremii si-au facut aparitia.
CONCLUZII și PROPUNERI
Impozitele și taxele constituie instrumente sau parghii finaciare de influențare a proceselor economice, de stimulare a alocarii eficiente a resurselor pentru realizarea cresterii economice,precum și pentru atingerea unor obiective de ordin social, sanitar, demographic sau de alta natura.Componentă majora pentru asigurarea relansării economice, reforma sistemului fiscal trebuie să urmareasca în parallel cu alinierea la practicile fiscale din tarile dezvoltate crearea unui system fiscal modern,corespunzator cerintelor de piata prin introducerea taxei pe valorea adaugata, imbunătatirea sistemului de impozitare a profiturilor, perfectionarea sistemului de impozitare a veniturilor persoane fizice, reconsiderarea impozitelor și taxelor locale, precum și a accizelor.
Intr-o prima etapa a tranzitiei în România (decembrie 1989-31 decembrie 1990), masurile luate s-au concentrat mai mult pe anularea unor reglementari anacronice referitoare la desfiintarea impozitului pe circulația marfurilor cuprins în preturile differentiate pe rentabilitati în funcție de destinatia produselor,adaosului rural ce se aplică la unele bunuri de consum livrate populatiei din mediul rural, dar, mai ales a contribuției bănești și în muncă a populatiei și a unitatilor economice. S-au luat o serie de masuri cu impact asupra veniturilor statului cum au fost scutirea de la plata taxelor pentru acordare sau prelungire a vizelor de intrare-iesire din tara, în cazul turistilor, scutirea temporara de plată a taxelor vamale pentru bunurile primite de populatie. Deci nu se poate vorbi de o modificare esentiala a structurii impozitelor, ci a fost un inceput de politica de degrevare a platii unor impozite.
Etapa a doua a reformei sistemului fiscal, respective anii 1991si 1992, a constat în adoptarea de noi reglementari fiscale și inlocuirea celor devenite necorespunzatoare noilor realitati ale unei incipiente econimii de piata.
Astfel în 1991 a fost inlocuit sistemul de stabilire a impozitului pe salarii care se calcula la nivelul agentilor economici asupra fondului total de salarii, diferentiat pe ramuri de activitate, cu impozitul pe salariile individuale suportate de fiecare salariat, masura prin care s-a realizat o prima reașezare a salariilor brute pe economie.Cu aceasta ocazie s-a revazut sistemul de preluare la buget a contribuției persoanelor fără copii, în sensul acordarii de inlesniri persoanelor care au copii prin reducerea impozitului lunar pe salarii cu o cota de 20%. Concomitent se apreciaza ca prin legea salarizarii s-a pevazut masura de moderare a cresterii salariilor prin introducerea unui impozit suplimentar, care se suporta de agentii economici ce angajau și plateau salarii peste o anumita limita. Masura s-a impus având în vedere ca în acea perioada negocierea salariilor nu avea o bază economica clara, aceasta facându-se mai mult pe sperante și supozitii si, de regula sub presiunea strazii, care în final se repercutau asupra costurilor și preturilor. De asemenea s-a introdus impozitul pe profit ca un impozit unic pentru toti agentii economici organizati ca persoane juridice care a inlocuit sistemul de vãrsãminte la buget din beneficiile intreprinderilor de stat. Pe langa faptul ca s-a stabilit un sistem unitar de impunere, nediscriminatoriu față de formele de proprietate existente, din dorinta de a incuraja initiativa private și a dezvolta economia de piata s-au instituit diverse scutiri și facilitate la plata impozitului pe profit. Ulterior spre sfarsitul anului 1991, sistemul de stabilire și percepere a impozitului pe profit s-a imbunătatit substantial prin renuntarea la impunerea progresiva cu cote cuprinse intre 2,5% și 77% și aplicarea unui system proportional, cu doua cote: 30% pentru profitul impozabil de pana la un million și 45% pentru partea din profit ce depaseste un milion de lei. Aceasta etapa s-a incheiat cu noi reglementari în domeniul fiscal specifice economiei de piata, cum ar fi cele referitoare la impozitul pe circulația marfurilor și accizelor(HG nr.779/1991); la instituirea impozitului pe dividende la societatile comerciale(HG nr.781/1991) și la impozitul pe sumele obtinute din vânzarea activelor societatilor comerciale(HG nr.782/1991). Este de mentionat ca în aceasta etapa s-a adoptat și Constitutia Romaniei, potrivit căreia iimpozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin legi.
Intr-o a treia etapa a reformei sistemului fiscal (in anul 1993), s-au fundamentat noi acte normative definitorii pentru economia de imbunătatire a legislației fiscale existente.Adevarata reformă a sistemului fiscal a inceput la 1 iulie 1993 prin introducerea taxei pe valoarea adaugata și instituirea unui nou sistem de percepere a accizelor la produsele din import și din tara.Introducerea taxei pe valoarea adaugata a stimulat comportamentele agentilor economici orientate spre reducerea consumurilor. Faptul ca în 1993 în conditiile introducerii taxei pe valoarea adagata în locul impozitului pe circulația marfurilor și un nou system al accizelor,gradul de fiscalitate realizat s-a situat sub nivelul celui realizat în anii 1991 și 1992. Tot cu aceasta data s-a actualizat metodologia de calcul a profitului impozabil și a impozitului pe profit.
Se constată ca actualul cadru de reglementare fiscală în România afecteaza dezvoltarea sectorului agricol prin faptul ca sistemul fiscal actual reflecta functia de maximizare a veniturilor fiscale și nu pe aceea de instrument al sustinerii dezvoltarii agriculturii.
Reformarea cadrului fiscal va trebui să se bazeze pe implementarea sistemelui fiscal a impozitului amanat pentru usurarea sarcinii fiscale a agentului economic. Desi introducerea impozitului amanat ar conduce la o reducere a veniturilor catre bugetul de stat, aceasta masura este stringenta pentru agentul economic. Având în vedere greutatile cu care se confrunta agricultura în actuala perioada, societatile agricole ar trebui să beneficieze de o scutire de impozit pe profit pe o perioada mai lunga de 5 ani, de subventii, de credite acordate pe termen lung (10-15 ani) cu dobanzi stimulative și de scutire de TVA.
BIBLIOGRAFIE
1.Brezeanu P. – “Fiscalitate: Concepte, Metode, Practici”, ed. Economica, Bucuresti, 1999
2.Colectiv ASE – SGBD – FOXPRO, Aplicatii informatice, Editura CISON, Bucuresti, 1996
3.Condor I. – “Drept financiar”, R.A.M.O., Bucuresti, 1994
4.Feleaga N. – “Contabilitate aprofundata”, ed. Economica, Bucuresti, 1996
5. Feleaga N. – “Sisteme contabile comparate”, ed.Economica, editia a II-a, 2000, vol.II și III.
6. Feleaga N. – “Tratat de contabilitate financiara”, vol. 1 și 2, ed. Economica, 1998
7. Istrate C. – “Fiscalitate și contabilitate în cadrul firmei”, ed. Polirom, 2000
8. Isfanescu A.,Stanescu C. – “Analiza economico – financiara”, ed.Economica, 1996
9.Ministerul Finantelor – “Sistemul contabil al agentilor economici”, ed. Economica, Bucuresti, 1994
10. Ministerul Finantelor nr. 460040/10.01.2002 – “Norme metodologice privind verificarea și centralizarea situației financiare anuale simplificate ale agentilor economice pe anul 2001”
11.Nastase P. – “Baze de date – Acces 2000”, ed.Teora, 1999
12.Negrea E. – “Finantele agentilor economici”, ed.Didactica și pedagogica R.A., Bucuresti, 1995
13.Protopopescu I. – “Contabilitatea Societatilor Comerciale”, ed.Sylvi, Bucuresti, 1998
14.Ristea M. – “Contabilitate intre fiscal și gestionar”
15.Robu V. – “Analiza economico – fiannciara”, ed.Omnia UNI.S.A.S.T. SRL, Brasov, 2000
16.Sorescu A.– “Bilantul fiscal și Contul de Profit și Pierdere fiscală”, ed. România Noua, Bucuresti, 1927
17.Stoian A.– Fiscalitate și conatabilitate”, ed.Margaritar, Bucuresti, 2001
18.Vacarel I. – “Finante publice”ed.Econoica și pedagogica, Bucuresti 2000
19. ***Ghid practice de aplicare a Standardelor internationale de Contabilitate.
20. ***Legea Bugetului de Stat pentru anul 2001, nr. 206 – 2002, Monitorul Oficial 214 – 26.04.2001
21. ***Legea nr. 147 din 13.07.1998 privind impozitele pe spectacol
22. ***Ministerul Finantelor – “Ghidul TVA pentru contribuabili”, Bucuresti, 1998
23. ***Ordin al Ministerului Finantelor, nr.1193/1999
24. ***Ordonanta de Urgenta nr. 17 din 2000, M.Of. 113/15.03.2000 privind TVA
25. ***Ordonanta Guvernamentala de Ugenta nr. 102/1999, M.O.f. nr. 210/30/06/2000 privind protectia speciala și incadrarea în muncă a persoanelorhandicapate.
26. ***Ordonanta Guvernamentala nr. 70/1994, modificata cu Ordonanta de Urgenta nr. 217 din 1999
27. ***Ordonanta Guvernamentala nr. 70/1994, modificata cu Ordonanta de Urgenta nr. 217 din 1999
28. ***Revista Adevarul Economic ne. 22/2002
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Impozitul pe Salarii Si Contributiile la Asigurarile Sociale (ID: 132343)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.