Impozitul PE Profit Si Taxa PE Valoare Adaugata In Sistemul Fiscal DIN Romania

CAPITOLUL I

PREZENTARE DE ANSAMBLU A SOCIETĂȚII COOPERATISTE

PE ACȚIUNI (SCA) “SPAȚIAL” TIMIȘOARA

1.1Societatea cooperatistă pe acțiuni – statut cadru

Dreptul de proprietate în cooperația meșteșugărească este delimitat, în contextul actelor normative în vigoare, la data întocmirii lucrării de diplomă, după cum urmează:

Constituția României, art.41și art.135

Codul civil român, art.480 și următoarele

Decretul lege nr.66/1990

Hotărârile nr.1 și 2 din1991 ale Consiliului UCCOM

Statutul cadru al societăților cooperative pe acțiuni a fost aprobat de Congresul cooperației meșteșugărești din 1- 2 iunie 2000 și cuprinde 10 capitole bine structurate care să răspundă obiectivului organizatoric și legistlativ, în ansamblu.

Capitolul I cuprinde elemente de :

constituire

denumire,sediu

durată

obiect de activitate

regimul juridic al bunurilor, cu șapte articole, cu mai multe subcapitole care explicitează, în detaliu, componentele acestui capitol.

Capitolul II se referă la organizarea și desfășurarea activității societăților cooperative pe acțiuni și cuprinde trei articole, de la art.8 la10, inclusiv, detaliindu-se în mod deosebit principiile organizatorice la art.9 și principalele registre la art.10.

Capitolul III este mai dezvoltat și cuprinde un număr de șaisprezece articole, referindu-se la organele de conducere și de control ale societăților cooperative pe acțiuni; consiliul local.

Ca organ de conducere al societății care decide asupra activității acesteia este Adunarea Generală a Acționarilor ale cărei atribuții sunt detaliate în art.11, iar formele de desfășurare sunt:

ordinare

extraordinare

Modul de organizare este detaliat în art.13-16, inclusiv.

Conducerea executivă și Consiliul de Administrație, cu componența și atribuțiile acestora, sunt detaliate în art.17-23 ale acestui capitol.

Ca organ de control al activității este prezentată Comisia de Cenzori, la art 24-25, care se alege pe o perioadă de 5 ani și ale cărei atribuțiuni sunt aprobate de către Adunarea Generală a Acționarilor, stabilindu-se drepturile,răspunderile și obligațiile acesteia.

Ca un specific aparte în această activitate prezentăm constituirea unui Consiliu social care are drept scop apărarea și promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale cooperatorilor și drepturile acestora, prevăzute în statut și reglementările proprii ale cooperației meșteșugărești.

Capitolul IV se referă la capitalul social și cuprinde un număr de unsprezece articole cu mai multe subpuncte care reglementează participarea la capitalul social, acțiuni, dreptul la vot funcție de numărul de acțiuni, precum și drepturile și obligațiile ce derivă din capitalul social.

Capitolul V se referă la membrii organizației, drepturile și obligațiile acestora prezentate în cele paisprezece articole, de la art.38 la art.52, inclusiv, prezentându-se, în detaliu, elementele privind calitatea de membru, despre drepturi, obligații și sancțiuni ce se pot aplica acestora funcție de gravitatea faptelor, la încălcarea prevederilor statutare.

Capitolul VI cuprinde cinci articole și se referă la organizarea muncii în societatea cooperativă pe acțiuni, cu posibilitatea de organizare și într-un cadru special pentru persoane cu handicap (invalizi), precum și organizarea de activități cu munca la domiciliu sau angajarea unor persoane casnice, pensionari, studenți și elevi pe bază de convenție civilă de prestări servicii.

Capitolul VII se referă la regimul economic și este cuprins în art.58-61, inclusiv, cu prezentarea modului în care se realizează exercițiul financiar, prezentarea constituirii rezervelor, a fondurilor și destinația acestora, precum și modul în care se soluționează pierderile imputabile sau diminuarea participării la capitalul social.

Capitolul VIII se referă la organizarea societăților cooperative pe acțiuni prin fuziune sau divizare prezentată în art.62-64, inclusiv.

Capitolul IX cuprinde dizolvarea și lichidarea societății cooperative pe acțiuni, cu detalieri în art.65 a celor 9 situații de dizolvare, soluționarea litigiilor la art.68 și respectiv, lichidarea cuprinsă, în detaliu, la art.69 cu modul de radiere și transmitere a patrimoniului net altei organizații conform hotărârii luate la dizolvare.

Capitolul X cuprinde ultimile cinci articole în dispoziții finale.

1.2. Prezentarea și diagnosticul juridic al SCA “Spațial” Timișoara, str.Zugrav Nedelcu,nr.9

Societatea comercială cooperatistă pe acțiuni “Spațial”SCCA este persoană juridică română înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Timișoara, sub numărul J 35 / 773 din 19.03.1992 cu atribuire de cod SIRUES 7345588.

Certificatul de înmatriculare cu seria A 233972 a fost eliberat după preschimbare la 20.06.1995 (anexa 1).

Ministerul Finanțelor Publice a atribuit la 30.11.1992 pe baza cererii înregistrate la DGFPCFS Timiș sub numărul 1/1391 codul fiscal R 1810528 care se folosește în toate situațiile de operare a actelor și faptelor de comerț (anexa 2).

În cadrul acestei lucrări s-a urmărit, structura organizatorică specifică și în mod deosebit compartimentul de contabilitate care se prezintă în anexele 3./ a și 3 / b

Conducerea unității a realizat conexiuni prin:

Compartimentul de organizare a producției, tehnic, investiții, CTC, protecția muncii, cu celelalte compartimente (anexa 3 / c)

Compartimentul prognoză, organizare și normare a muncii, statistică salarizare, cu celelalte compartimente (anexa 3/ d)

Compartimentul contabilitate, financiar, control financiar, prețuri, cu celelalte compartimente (anexa 3 / e)

Hotărârile Adunării Generale a Acționarilor sunt puse în aplicare de către un Consiliu de Administrație și un Comitet director, cu funcțiile de execuție începând cu directorul general care are relație directă cu Oficiul juridic, iar în treapta imediat următoare, direct sau prin contabilul-șef asupra serviciului contabilitate, financiar, control financiar și prețuri.

Pe același nivel cu serviciul contabilitate se mai situează serviciul de prognoză, organizare și normare a muncii, salarizare și statistică.

Un alt compartiment îl constituie aprovizionarea, desfacerea, transportul, activități administrative, de personal, pregătirea profesională, probleme statutare și sociale. Tot pe același nivel se situează compartimentul de organizare a producției, serviciul tehnic, investițiile, CTC (control tehnic de calitate), protecția muncii.

Directorul general are un control direct și permanent asupra tuturor unităților de prestări servicii.

În cadrul acestei lucrări am urmărit diagrama de relații între compartimentele structurale ale unității la care s-a realizat culegerea și sistematizarea datelor pentru însușirea practică a modului de lucru între compartimente (anexele 3 /c, 3 / d, 3 / e).

Se stabilește o relație directă între directorul general și compartimentul de prognoză, organizare și normare a muncii, statistică și salarizare, iar între acest compartiment și contabilul-șef, pe de o parte, unitățile de prestări servicii, precum și în celelalte 3 compartimente se stabilesc relații biunivoce, atât pe verticală, cât și pe orizontală în realizarea obiectului de activitate.

Nu se realizează o relație directă între contabilul-șef și unitățile de prestări servicii, dar se realizează o relație dublă între contabilul-șef cu compartimentul contabilitate, financiar,control financiar și prețuri și cu compartimentul de prognoză, organizare și normare a muncii, statistică și salarizare.

Am urmărit lista documentelor ce se elaborează în cadrul fiecărui compartiment și fișa postului.Atribuțiunile de serviciu și componentele pentru fiecare post de conducere, care sunt consemnate în fișe special întocmite, dar ne-am oprit, în mod special, la atribuțiunile de serviciu din cadrul compartimentului contabilitate, financiar,control financiar și prețuri (anexa 4, cu trei file).

Activitatea de control este exercitată conform anexelor de la decizia nr.2 din 3 aprilie 2001 (anexa 5 și anexa 6) cu 14 puncte în prezentarea compartimentului care efectuează operațiunea, ce operațiuni se efectuează, ce documente se întocmesc și care sunt persoanele ce autentifică documentele, cu specificarea funcției.

Salariile de bază pe categorii de muncitori calificați se stabilesc în cadrul celor 7 categorii pentru 4 trepte de așezare a întregului personal salariat (anexa 7). Datorită confidențialității nu se prezintă salariile negociate cu fiecare muncitor salariat în parte, dar s-a constatat că sunt respectate criteriile legale de salarizare și nu sunt cunoscute acțiuni în instanță de revendicări salariale.

Clasele de salarizare cuprind trepte de la 1-7, 4-11, 2-8, 6-15, 7-16, și de la 8-18 în funcție de pregătire, calificare și aport în unitate.

În anexa 8 sunt prezentate salariile de bază prin hotărârea AGA din 29.03.2000 care ulterior au fost indexate atât în urma hotărârilor de guvern, cât și a unor hotărâri proprii.

În ceea ce privește diagnosticul comercial precizez că datorită specificului unității, relația untății cu consumatorul se realizează direct și spontan deoarece cumpărătorii și beneficiarii prestației de servicii aleg liber produsul unității și relația este directă cu secțiile de producție sau cu unitățile de desfacere sau cu executantul profesionist direct.

Și această societate intră în categoria generală de impozitare de 25%, ca impozit pe profit.

CAPITOLUL II

IMPOZITUL PE PROFIT–IMPOZIT DIRECT – ELEMENT DE BAZĂ ÎN FISCALITATEA DIRECTĂ DIN ROMÂNIA

2.1.Necesitatea instituirii impozitului pe profit în România după trecerea de la o formă la alta de organizare a economiei

Ca o componentă importantă a reformei economice și sociale, noua organizare dispusă de Ministerul Finanțelor Publice din România, a urmărit construirea unui sistem fiscal coerent, echitabil și eficient pentru a putea face față cerințelor impuse de perioada tranziției la economia de piață, după anul 1989.

În practică, instituirea impozitului pe profit în fiscalitatea românească s-a realizat cu începere de la 1 ianuarie 1991 prin Legea nr.12/30.01.1991 art.22, și ca urmare a necesității introducerii unui sistem fiscal unitar în ceea ce privește impunerea veniturilor realizate de către agenții economici.

Prin adoptarea Legii nr.12 / 1991, publicată în M.Of. nr.25 / 31.01.1991, s-a asigurat participarea tuturor agenților economici–persoane juridice – la formarea veniturilor bugetului public în raport cu mărimea profitului obținut, indiferent de tipul de proprietate asupra capitalului social sau forma de organizare a contribuabilului.

Legea impozitului pe profit a fost însoțită de 2 anexe din care în anexa 1 s-au prezentat cota medie de impozit procentual începând de la 25.001 lei până la 955.000.000 lei cu modul de calcul al impozitului pentru profitul situat între limite bine definite pe tranșe și peste 955.000.000 lei s-a stabilit cota de 57,37% la care se adaugă o cotă fixă plus un procent de 77%.A doua anexă cuprinde cheltuielile care se scad din veniturile încasate în vederea determinării profitului impozabil.

Această lege a fost utilă în aceea perioadă dar a suferit foarte multe modificări și completări fiind apoi înlocuită cu cote fixe eliminându-se sistemul de tranșe.

În lucrarea “Impozit taxe și contribuții datorate de persoanele juridice”, I.Condor face o detaliere a modului de constituire, achitare și efectele în contabilitate a acestora.

Prin modul în care s-a reglementat inițial impozitul pe profit s-a realizat o simplificare legislativă, dar au existat și o serie de neajunsuri, care au fost corectate pe parcurs prin intervenția specialiștilor în domeniu, cadre didactice, cercetători, sociologi și practicieni.

Unul din neajunsuri se referă la faptul că, prin aplicarea reglementărilor cuprinse în Legea nr. 12 / 1991, ponderea impozitului pe profit în PIB a scăzut simțitor de la 5,3 % în 1991, la 3,6 % în 1993.

Un alt neajuns a fost favorizarea proliferării scutirilor de impozit pe profit (care s-au acordat, uneori în cascadă, la aceeași contribuabontribuabili). A lipsit un sistem de ajustare neutră, în raport cu evoluția inflației, a activelor și pasivelor agenților economici, în scopuri fiscale, având ca și consecință erodarea bazei de impunere.

Această erodare a bazei de impunere a fost determinată de creșterea sarcinii fiscale din ultimii ani, odată cu introducerea unor contribuții pe care persoanele juridice erau obligate să le plătească pentru alimentarea unor fonduri speciale, cum ar fi: fondul de învățământ, fondul de sănătate, fondul pentru pensii de asigurări sociale ale agricultorilor și altele. Acest fapt a impus reexaminarea nivelului cotelor de impozitare aplicabile în cazul impozitului pe profit.

Odată cu tranziția la economia de piață și dobândirea calității de membru asociat al Uniunii Europene a apărut necesitatea perfecționării cadrului juridic al impozitării profitului și armonizarea legislației fiscale cu principiile și procedurile adoptate de către țările membre ale Uniunii Europene.

În acest scop, a fost adoptată O.G. nr.70 / 29.08.1994, publicată în M.O. nr. 264/31.08.1994, privind impozitul pe profit și care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1995. Această ordonanță a fost aprobată prin Legea nr.73 / 12.06.1996, publicată în M.O. nr. 174/septembrie 1996 și modificată apoi prin O.G. nr.40 / 1998, publicată în M.O. nr.43/30.01.1998 și din nou prin O.U.G nr.217 / 1999, publicată în M.O. nr.650 / 30.12.1999.

2.2.Conținutul și subiecții impozitului pe profit

Instituit ca impozit direct, impozitul pe profit reprezintă o sursă certă de venituri a bugetului public și un instrument fiscal important cu un rol deosebit în cadrul reformei fiscale din România.

Cadrul juridic al impozitului pe profit este constituit din principalele acte normative, după cum urmează :

Legea nr.12 /30.01.1991, cu instrucțiunile de aplicare nr.3614/1991 emise de MF

O.G. nr.70 / 1994;

Legea nr.73 / 1996;

O.G. nr.40 / 1998

O.U.G. nr.217 / 1999 pentru modificarea și completarea celorlalte ordonanțe privind impozitul pe profit;

O.U.G.nr.6/18 februarie 2000 pentru modificarea O.U.G.nr.217/1999, publicată în M.O.nr.74/21 februarie 2000;

H.G.nr.402 /19 mai 2000 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe profit, publicată în M.O.nr.262/12 iunie 2000;

O.U.G.nr.139/14 septembrie 2000 pentru completarea art.5 din O.G.nr.70/1994, publicată în M.O.nr.467/26 septembrie 2000;

O.U.G.nr.246/30 noiembrie 2000 pentru completarea O.G.nr.70/1994, publicată în M.O.nr.635/7 decembrie 2000;

Calitatea de subiect al acestui impozit a fost atribuită tuturor persoanelor juridice care obțin profit din activitățile pe care le desfășoară pe teritoriul României.

Impozitul pe profit reprezintă o prelevare obligatorie efectuată de către statul român din profiturile obținute prin activitățile desfășurate de următoarele unități economice prin pârghii bine definite de la :

regiile autonome;

societățile comerciale cu capital de stat, capital privat cu aport de capital străin și cele mixte;

organizațiile cooperatiste;

instituțiile financiare și de credit;

alți agenți economici organizați ca persoane juridice, inclusiv cei cu capital străin;

persoanele juridice fără scop lucrativ, dacă desfășoară și activități economice aducătoare de profit.

Conform prevedrilor legale, contribuabilii obligați la plata impozitului pe profit sunt:

persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obținut din orice sursă atât în țară, cât și în străinătate;

persoanele juridice străine care desfășoară activități cu scop lucrativ având un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

persoanele juridice și fizice străine asociate în România fără să constituie o nouă persoană juridică, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfășurată în România;

persoanele juridice și fizice române, pentru veniturile obținute atât în țară, cât și în străinătate, dintr-o asociere a acestora care nu dă naștere unei noi persoane juridice. În acest caz impozitul datorat se calculează, se constituie în contabilitate, se reține și se varsă la bugetul de stat de către persoana juridică respectivă.

instituțiile publice, pentru veniturile extrabugetare realizate din activitățile economice desfășurate în condițiile legii.

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit, potrivit O.U.G. nr.217 / 1999:

trezoreria statului, pentru operațiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;

instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit Legii nr.72 / 1996 privind finanțele publice;

unitățile economice fără personalitate juridică ale organizațiilor de nevăzători, de invalizi și ale asociațiilor persoanelor cu handicap;

fundațiile testamentare;

cooperativele care funcționează ca unități protejate, special organizate potrivit legii;

unitățile aparținând cultelor religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult;

instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate;

asociațiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit Legii locuinței nr.114 / 1996, pentru veniturile obținute din activități economice, care sunt utilizate pentru îmbunătățirea confortului și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune.

Prin O.U.G.nr.246/2000 s-a adus o completare la O.U.G.nr.217/1999, referitoare la contribuabilii care sunt exceptați de la plata impozitului pe profit, și anume, unitățile aparținând cultelor religioase care sunt exceptate de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile obținute din chirii, cu condiția utilizării veniturilor respective pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrări de construire, de consolidare, de reparații a lăcașurilor de cult, pentru învățământ și pentru acțiuni specifice cultelor religioase.

Veniturile și cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ care se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităților economice desfășurate în scopul obținerii de profit, potrivit O.G. nr.70 / 1994.

Nu sunt impozabile următoarele venituri obținute din activități fără scop lucrativ (O.G. nr.40 / 1998):

cotizațiile membrilor;

contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților;

taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare;

donațiile și sumele sau bunurile primite prin sponsorizare;

dobânzile și dividentele obținute prin plasarea disponibilităților rezultate din asemenea venituri;

venituri din reclamă și publicitate, cu excepția celor realizate prin unitățile specializate în acest domeniu

veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;

veniturile din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora.

2.3 Asieta impozitului pe profit

Până în prezent, în România, se poate menționa aplicarea a trei modalități de impozitare a profitului.

“Astfel, în Legea nr.12 / 1991, impozitul pe profit a fost conceput ca unul de tip progresiv, compus dintr-o sumă fixă crescătoare.

În acest caz, dimensionarea impozitului pe profit calculat presupune relația:

Icpr =Sf +(Pri +Nmin ) Ci (1.2)

100

Au fost prevăzute 68 de tranșe, pornindu-se de la profituri anuale de până la 25.000 lei (pentru care impozitul a fost nul) și ajungându-se la peste 955.000.000 lei, cu sume fixe de la 1250 lei până la 547.873,5 lei și cote de impozit de la 5% până la 77%”1

Această modalitate de impunere a impozitului pe profit a fost destul de mult criticată,în special, datorită numărului mare de tranșe și progresivității accentuate a impozitului care tindea către 77%.Astfel guvernul condus de Theodor Stolojan a fost determinat să impună o nouă modalitate de dimensionare a impozitului pe profit calculat.

Această nouă modalitate de impunere urmărea simplificarea asietei și reducerea presiunii fiscale.

Prin H.G. nr. 804 / 30 noiembrie 1991, publicată în M.O. nr. 215 / 19.12.1991, s-a instituit o formă nouă la impozitul pe profit de tip proporțional care se calcula astfel:

prin aplicarea unei cote de 30% asupra profitului impozabil obținut de până la 1.000.000 lei

prin aplicarea cotei de 45% asupra părții din profitul impozabil de peste 1000.000 lei

30 45

Icpr =1.000.000 + (Pri – 1.000.000) (2.2)

100 100

În ambele cazuri, impozitul pe profit s-a calculat și s-a vărsat la buget lunar, până la 25 ale lunii viitoare pentru perioada expirată în cursul anului și, respectiv, până la 31 ianuarie, pentru întregul exercițiu financiar al anului expirat.

Calculele s-au efectuat în funcție de profitul impozabil realizat cumulat de la începutul anului, s-a luat în considerare profitul aferent veniturilor totale (Pr /Vt),cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal (chnf ) și sumele deductibile din punct de vedere fiscal (Sdf ).

Profitul aferent veniturilor totale se compun din :

profitul aferent veniturilor din exploatare încasate (Pr / Veî);

profitul aferent veniturilor financiare (Pr / Vf);

profitul aferent veniturilor excepționale (Pr / Vex).

Profitul aferent veniturilor din exploatare încasate s-a determinat prin aplicarea asupra veniturilor din exploatare încasate (Veî) a unui coeficient de corecție (K), potrivit relației :

Pr / Veî = Veî K (3.2)

Veniturile din exploatare încasate și coeficientul de corecție s-au determinat astfel :

Veî = Ve – Fn – Vps- Vpi (4.2)

Pr /e

K = (5.2)

Ve

Pr /e = Ve – Ch /Ve (6.2)

Unde :

Ve= venituri din exploatare

Fn= valoarea facturilor neîncasate (exclusiv T.V.A. aferentă)

Vps= venituri din producția stocată

Vpi= venituri din producția de imobilizări necorporale și corporale

Ch /Ve= cheltuieli aferente veniturilor din exploatare

Pr /e =profitul aferent activității de exploatare

Nu a fost exclus nici cazul înregistrării de pierderi în loc de profit

Profitul aferent veniturilor financiare și cel aferent veniturilor excepționale (pierderilor) s-au determinat ca diferență între venituri și cheltuieli, fără a avea de a face cu alte influențe.

Profitul aferent veniturilor totale (pierderea) s-a obținut conform următoarei relației :

Pr / Vt =Pr / Veî + Pr / Vf + Pr / Vex (7.2)

Baza de calcul pentru determinarea impozitului pe profit este profitul impozabil care se determină ca diferență între veniturile din livrarea bunurilor mobile și imobile pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate și lucrări executate, inclusiv câștiguri din orice sursă, și cheltuieli efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.

În scopul determinării profitului impozabil se iau în calcul toate câștigurile din orice sursă, inclusiv câștigurile realizate din investițiile financiare.

În cazul livrărilor de bunuri mobile și al vânzării de bunuri imobile, în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum și în cazul contractelor de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la veniturile impozabile, la termenele prevăzute în contract.

Profitul impozabil se poate calcula cu ajutorul relației :

Pr i = Vt – C hv – C hd – C hn

Unde :

Vt =venitul total

Chv =cheltuieli pentru realizarea veniturilor

Chd =cheltuieli deductibile

Chn =cheltuieli nedeductibile

În categoria cheltuielilor la care se admite deducerea la calculul impozitului pe profit, conform O.U.G. nr. 217 / 1999, intră următoarele cheltuieli :

cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate și bunurilor imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate sunt deductibile la aceleași termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părți, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a livrării;

în cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operațional sau amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar.Amortizarea se va calcula în conformitate cu actele normative în vigoare;

cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizînd mijloace de informare în masă, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în baza unui contract scris;

cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrări de intervenție pentru reducerea riscului seismic al clădirilor și locuințelor aflate în proprietate sau administrare potrivit reglementărilor în vigoare, care prezintă clasa I de risc seismic, sunt deductibile la data efectuării lor;

cheltuielile privind transportul și cazarea salariaților, ocazionate de delegarea, deplasarea și detașarea acestora în țară și în străinătate, sunt deductibile la nivelul sumelor efective, contatate prin documente justificative;

cheltuielile reprezentând tichetele de masă, acordate de angajatori în limitele valorii nominale prevăzute de Legea nr.142 / 1998 privind acordarea tichetelor de masă, sunt deductibile la calculul profitului impozabil potrivit prevederilor legii bugetare anuale.

Cu privire la regimul deducerilor, în O.G. nr 40/1998 completată cu O.U.G. nr.217/1999 mai sunt prevăzute următoarele :

amortizarea activelor corporale și necorporale se face în concordanță cu prevederile legale în vigoare;

cheltuielile cu exploatarea zăcămintelor naturale, de natura decopertărilor, explorărilor, forărilor, dezvoltărilor, care nu se finalizează în obiective economice care pot fi exploatate, se recuperează în următorii 5 ani din veniturile realizate din exploatare;

contribuabilii autorizați să desfășoare activități în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligați să înregistreze în evidența contabilă și să deducă la calculul profitului impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate și pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de până la 1% din rezultatul financiar de exploatare, pe toată durata de fucționare a exploatării (prin O.U.G.nr.139 / 2000 se aduce o completare la această prevedere, și anume,pentru titularii de acorduri petroliere care desfășoară activități petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalațiilor, a dependințelor și anexelor, precum și pentru reabilitarea mediului este de 10% din rezultatul financiar anual de exploatare, pe toată durata funcționării exploatării )

contribuabilii care achiziționează începând cu data de 1 ianuarie 2000 echipamente tehnologice (mașini, utilaje, instalații de lucru) și mijloace de transport, cu excepția autoturismelor, beneficiază de o reducere, din profitul impozabil aferent exercițiului financiar, a unei cote de 10% din prețul de achiziție al acestora.

Deducerea se calculează în luna în care se realizează achiziția, numai din punct de vedere fiscal, prin înscrierea la cheltuielile deductibile în declarația de impunere a sumelor respective.În situația în care se realizează pierdere, aceasta se realizează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani.

pentru investițiile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2000 în autoturisme cu o valoare mai mare decât echivalentul în lei a 12.000 euro, nu este permisă deducerea la calculul profitului impozabil a părții din amortizarea lunară care depășește această valoare.

În categoria cheltuielilor nedeductibile din punct de vedere fiscal se includ conform cu O.G. nr. 70 / 1994, modificată și republicată, O.G. nr. 83 / 1997. O.G. nr. 40 / 1998 și O.U.G. nr.217 / 1999, următoarele cheltuieli :

cheltuieli cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentînd diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozite plătite în străinătate;

impozitele cu reținere la sursă plătite în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente pentru veniturile realizate în România

amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile datorate către autoritățile române, conform prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele economice

amenzile, penalitățile sau majorările datorate către autoritățile străine sau în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România sunt cheltuieli nedeductibile;

cheltuielile de protocol care depășesc limita de 1% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor și cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;

cheltuielile cu diurna care depășesc limitele legale stabilite pentru instituțiile publice;

sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu excepția celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate și a fondului de rezervă conform Legii bancare nr. 59 / 1998, a rezervelor tehnice ale societății de asigurare și reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum și a fondului de rezervă, în limita a 5% din profitul contabil annual, până când acesta va atinge a 5 a parte din capitalul social subscris vărsat.Sunt nedeductibile și sumele utilizate pentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor de către societățile de asigurare și reasigurare pentru contractele cedate în reasigurare;

sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;

sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale;

cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile, precum și pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, T.V.A. aferentă bunurilor, altele decât cele din producția proprie, acordate salariaților, sub forma unor avantaje în natură,precum și T.V.A. nedeductibilă aferentă cheltuielilor care depășesc limitele prevăzute de lege;

cheltuieli de asigurări care nu privesc activele corporale și necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurări de viață ale personalului angajat;

orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, inclusiv dobânzi plătite în cazul contractelor civile, în situația în care nu sunt impozabile la persoană fizică

sumele angajate la nivelul contractelor de asociere în participațiune în favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit;

cheltuielile de conducere și administrare, înregistrate de un sediu permanent care aparțin unei persoane fizice sau juridice străine, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte, care depășește 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;

cheltuieli înregistrate în contabiliate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit Legii contabilității nr. 82 / 1991, cu modificări ulterioare, condițiile de document justificativ;

cheltuieli înregistrate de societățile agricole, constituite în baza Legii nr.36 / 1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, pentru dreptul de folosire al terenului agricol adus de membrii asociați peste cota de distribuție din producția realizată din folosința acestuia, prevăzută în contractul de societate sau de asociere;

cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare;

cheltuieli cu dobânzile aferente împrumuturilor, altele decât cele acordate de bănci și de alte persoane juridice autorizate conform legii,care depășesc dobânzile active medii ale băncilor, comunicate de BNR;

cheltuieli cu serviciile, inclusiv de management sau consultanță, în situația în care nu sunt justificate de un contract scris și pentru care nu pot fi verificați prestatorii în legătură cu natura acestora.Nu sunt deductibile serviciile facturate de persoane fizice și juridice nerezidente în situația în care plata acestora determină pierderi la nivelul unui exercițiu financiar sau în situația în care aceste servicii nu sunt aferente activității entității din România.

În același sens, vor fi analizate și furnizările de bunuri și servicii între persoanele juridice controlate în comun sau care participă sub orice formă la conducerea ori la controlul beneficiarului acestora;

cheltuieli determinate de diferențele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, înregistrate la societățile la care deține participațiile, cu excepția celor determinate de vânzarea – cumpărarea acestora;

cheltuielile de sponsorizare care depășesc următoarele limite (conform cu O.G. nr. 36 / 1998 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32 privind sponsorizarea) :

10% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile: cultură, artă, învățământ, sănătate, asistență și servicii sociale, acțiuni umanitare, protecția mediului;

8% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile : educație, drepturile omului, știință, cercetare fundamentală și aplicată, întreținere, conservare, monumente istorice, sport (cu excepția fotbalului), activități filantropice;

5% din baza de impozitare pentru sponsorizări în domeniile :religios, social și comunitar, reprezentarea intereselor personale, fotbal;

orice alte cheltuieli care nu sunt aferente realizării veniturilor.

Potrivit O.G. nr.217 / 1999, în categoria veniturilor neimpozabile se include :

dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică română sau străină;

diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune sau prin compensarea unor creanțe la societatea la care se dețin participațiile;

veniturile, respectiv cheltuielile rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanțelor, după caz, ca urmare a transferului de acțiuni sau de părți sociale la FPS, conform convențiilor;

rambursările de cheltuieli nedeductibile, precum și venituri rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea sau recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

În cazul asociațiilor și organizațiilor obștești, pentru determinarea profitului impozabil s-au utilizat următoarele relații :

Ev / Ch = Vt – Cht (9.2)

Pve

Pre = Ev / Ch (10.2)

100

Pri =Pre – Pd (11.2)

Unde :

Ev / Ch = excedentul veniturilor totale (Vt) asupra cheltuielilor totale (Cht);

Pve = ponderea veniturilor din activitățile economice proprii în totalul veniturilor;

Pre = profitul aferent activităților economice proprii;

Pri = profitul impozabil;

Pd = pierderea deductibilă din perioada precedentă.

Pierderea deductibilă a avut în vedere o perioadă de maximum 2 ani din momentul înregistrării sale.

În cazul asociațiilor și organizațiilor obștești s-a procedat la determinarea pierderii calculate (Pc) în funcție de întregul deficit al perioadei (De) și ponderea veniturilor din activitățile economice în veniturile totale, în anul înregistrării deficitului, potrivit relației :

Pve

Pe =De (12.2)

100

Dacă pierderea calculată (Pc ) penrtu anul precedent era mai mare decât profitul determinat cu ajutorul relației :

Pve

Pre = Ev / Ch (13.2)

100

partea care depășește acest profit putea fi scăzută și din profitul anului următor.

Diferența rămasă neacoperită după acest al doilea an nu se mai lua în considerare la determinarea profitului impozabil.

Prin aplicarea modalității de impunere prevăzută în H.G. nr.804 / 1991, presiunea fiscală aferentă impozitului pe profit tindea către 45%, fiind mai scăzută decât precedenta care tindea către 77%.S-a obținut astfel o reducere a presiunii fiscale maxime, în condițiile unei creșteri a randamentului global al impozitului pe profit.

Impozitul pe profit datorat (Iprd) și presiunea fiscală medie suportată (Pfs) au fost influențate de reducerile de impozit, prevăzute în Legea nr.73 din 12 iulie 1996,publicată în M O. nr. 174 din august 1996, pentru aprobarea O.G. nr. 70 / 1994, și au fost două în cazul subiecților cu capital autohton integral (R1 +R2) și respectiv trei în cazul subiecților cu capital din străinătate (R1+R2+R3).

Reducerile de impozit pe profit au fost următoarele :

proporțional cu ponderea persoanelor considerate, potrivit legii, handicapate sub aspectul capacității lor fizice și intelectuale, pentru contribuabilul cu un număr de peste 250 de salariați, care a creat locuri de muncă protejate, special organizate și are angajate cel puțin 3% persoane handicapate.

Ph

R1 = Iprd (14.2)

100

Iprd = impozitul pe profit datorat

Ph = ponderea reducerii acordate pentru angajarea persoanelor handicapate

cu 50% pentru profitul folosit în anul fiscal curent la modernizarea tehnologiilor de fabricație sau la extinderea activității în scopul obținerii de profituri suplimentare, precum și pentru investițiile destinate protejării mediului înconjurător care se concretizează în active corporale și necorporale amortizabile, după consumarea celorlalte surse de finanțare a investițiilor, inclusiv a creditelor pentru investiții.Sumele echivalente reducerii se foloseau cu aceeași destinație :

Ci 50

R2 = Pri (15.2)

100 100

Unde :

Pri =profitul investit

Ci = cota de impozit

Reducerea prevăzută în articolul 50 din Legea nr.77/1994 privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează au prioritate față de reducerile menționate mai sus, acestea aplicându-se în ordinea prezentată mai sus.Reducerile se calculau lunar, cumulat de la începutul anului, cu excepția celei prevăzute la punctul a. care se calcula lunar.Suma totală a reducerilor nu putea depăși 50% din impozitul pe profit determinat înaintea reducerilor.

Toate aceste reduceri, prevăzute în Legea nr. 73 / 1996 pentru aprobarea O.G. nr 70/1994, au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a O.G. nr.40 / 1998.

Prin O.U.G. nr.217 / 1999 sunt reglementate alte reduceri ale impozitului pe profit care se referă la :

contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, precum și din prestări servicii plătesc o cotă de impozit de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.Reducerea se calculează lunar, iar sumele aferente acesteia se repartizează ca surse proprii de finanțare.

Prin Legea nr.133 / 1999, completată cu O.G.nr.297 / 2000 se acordă unele facilități întreprinderilor mici și mijlocii, facilități care constau în următoarele :

cota parte din profitul brut reinvestit de către întreprinderile mici și mijlocii nu se impozitează;

întreprinderile mici și mijlocii vor beneficia de reducerea impozitului pe profit în proporție de 20% dacă crează noi locuri de muncă, în situația în care se asigură creșterea numărul scriptic de salariați cu cel puțin 10% față de anul precedent;

Impozitul aferent profitului reinvestit se calculează potrivit prevederilor O.G.nr.70/1994 republicată, cu modificările ulterioare.

Profitul brut reinvestit reprezintă sumele utilizate pentru efectuarea de investiții în active corporale și necorporale, aferente obiectului de activitate.

Pentru investițiile care se realizează pe parcursul mai multor luni sau ani fiscali consecutivi, scutirea de impozit pe profit se acordă proporțional cu valoarea lucrărilor realizate efectiv în baza unei situații parțiale de lucrări.

Modalitatea de impunere a profitului, instituită prin O.G. nr. 70 / 1994, cu modificări ulterioare, completată prin O.G. nr.40 / 1998 și prin O.U.G. nr.217 / 1999 are în vedere un impozit de tip proporțional, obținut prin aplicarea asupra profitului impozabil recalculat (Pric) a cotei de impozit aferente.

Potrivit O.U.G. nr.217 / 1999, cotele de impozit sunt următoarele :

cota normală de 25%;

cota redusă de 10%, în cazul majorării capitalului social prin încorporarea rezervelor și a profiturilor, cu excepția rezervelor legale și a diferențelor favorabile din reevaloarea patrimoniului;

cota majorată de 80% care se aplică în cazul B.N.R;

cotă adițională de 25% plătită de contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte și a cazinourilor sau de contribuabilii care obțin venituri de aceeași natură realizate în baza contractelor de asociere în participațiune.Această cotă se aplică asupra părții din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități în volumul total al veniturilor.

Obligația reținerii și vărsării impozitului pe profit revine societății comerciale, odată cu înregistrarea la Registrul Comerțului a modificărilor respective.

Profitul impozabil se determină lunar, cu referire la perioada cumulată de la începutul anului, pe baza datelor efective înregistrate în contabilitatea financiară.

Pentru determinarea profitului impozabil se utilizează relația :

Pri = Pre / Pe Prf / Pf Prex / Pex – De + Chnf (16.2)

Unde :

Pri = profitul impozabil (înainte de reportarea pierderii)

Pre / Pe = profitul (pierderea) din activitatea de exploatare

Prf / Pf = profitul (pierderea) financiar

Prex / Pex = profitul (pierderea) excepțional

De = deducerile din profitul total

Chnf = cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal.

Profitul din activitatea de exploatare, profitul financiar și profitul excepțional se obțin prin deducerea din venituri a cheltuielilor aferente acestora, potrivit înregistrărilor din contabilitate.

Nu este exclus ca în loc de profit să se înregistreze pierderi, de aceea în relația dată se vor realiza înlocuirile corespunzătoare, adică în loc de profit (Pr) se va trece pierdere(P).

În venituri se include:

venituri din exploatare respectiv din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate, lucrări executate și alte activități, din producția stocată, din producția de imobilizări din subvenții de exploatare, precum și orice alte venituri sau câștiguri din exploatare;

venituri financiare, respectiv venituri din participații, titluri de plasament, acțiuni, diferențe de curs valutar, dobânzi, scontări, creanțe imobilizate, alte venituri financiare;

venituri excepționale, respectiv din operații de gestiune (despăgubiri și penalități), din operații de capital (subvenții pentru investiții virate la venituri, venituri din cedarea activelor) și alte venituri excepționale.

La stabilirea profitului impozabil se vor lua în calcul numai cheltuielile care concură direct la realizarea veniturilor și care se regăsesc în costul produselor și serviciilor, în limitele prevăzute de lege.

Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite ori de plătit, care sunt aferente realizării veniturilor, astfel cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabililor.

În cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor se include :

cheltuieli de exploatare, respectiv cheltuieli cu materiile prime, materialele și mărfurile ,cheltuieli și servicii executate de terți, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate, alte cheltuieli de exploatare;

cheltuieli financiare, respectiv cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, din diferențe de curs valutar, cheltuieli cu dobânzile, pierderi din creanțe legate de participații, alte cheltuieli financiare;

cheltuieli excepționale, respectiv cheltuieli privind operațiile de capital, a celor din operațiunile de gestiune

cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat.

Pentru dimensionarea corectă a profitului impozabil, limitele cheltuielilor deductibile se aplică lunar, astfel încât la finele anului fiscal să fie asigurată încadrarea în prevederile dispozițiilor legale în vigoare.

Pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani.

Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată al impozitului pe profit, conform prevederilor legale în vigoare în anul înregistrării acestora.

Nu se înregistrează pierderea fiscală înregistrată de persoana juridică în cazul în care are loc fuziunea sau divizarea.

Contribuabilii care, pe o perioadă de trei ani consecutivi au realizat numai pierderi intră în atenția și în obiectivul planului de control al organului fiscal pentru constatarea cauzelor care au dus la nerealizarea de profit.

În cazul persoanelor juridice străine prevederile de mai sus se aplică luându-se în considerare numai activitățile economice, cotele de participare, profiturile și pierderile atribuite sediului permanent din România.

În situația fuziunii, lichidării, divizării unui contribuabil, la determinarea profitului impozabil se includ și profiturile ce rezultă din evaluarea patrimoniului, dacă succesorul de drept al contribuabilului nu garantează continuitatea impozitării conform prevederilor legale.

Dacă există pierderi de recuperat din anii precedenți (P0r), se procedează la determinarea profitului impozabil recalculat (Prir) după relația :

Prir = Pri – P0r (17.2)

Pierderile legate de veniturile impozabile din orice surse externe se deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursă de venit, influențând creditul fiscal extern acceptat de statul străin.

Profitul impozabil recalculat astfel determinat este materia impozabilă luată în considerare pentru dimensionarea impozitului pe profit calculat (Iprc).Pentru aceasta se aplică asupra sa cota de impozit corespunzătoare, potrivit relației :

Ci

Iprc = Pri (18.2)

100

2.4. Plata impozitului pe profit

Conform legislației în vigoare, plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepția Băncii Naționale a României și a societăților bancare care efectuează plăți lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.

Banca Națională a României și societățile bancare au obligația să plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egală cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiași an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.

Contribuabilii, alții decât cei prevăzuți mai sus, au obligația să plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egală cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului.

În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligația de a depune declarația de impunere până la termenul de plată al impozitului inclusiv, urmând ca după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanțul contabil anual să depună declarația de impunere pentru anul fiscal expirat până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.

Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea în termen a declarației de impunere.

Declarația de impunere se semnează de către directorul general sau orice altă persoană autorizată, potrivit legii, să-l reprezinte pe contribuabil.

Plata impozitelor se face în lei.În situațiile în care plata veniturilor către beneficiarul de venit se face în valută, plata impozitelor, a taxelor sau a eventualelor majorări de întârziere și a amenzilor se efectuează în lei proveniți din schimbul valutar la cursul în vigoare la data plății.

Dovada plății acestora se face cu documentul de plată la extern de către contribuabilul care are obligația de a calcula, de a reține și de a vărsa impozitul aferent veniturilor în valută la societatea bancară la care acesta își are deschis contul în valută, însoțit de documentele de schimb valutar.

Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datorază majorări de întârziere, potrivit O.G. nr. 11 / 1996 privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr. 108 / 1996, cu modificările ulterioare.

2.5. Controlul aplicării impozitului pe profit

Constatarea, controlul urmărirea și încasarea impozitelor, precum și a majorărilor de întârziere aferente, reglementate de legislația în vigoare, se efectuează de organele fiscale din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice și cotrolului financiar de stat ,județene și a municipiului București.

Un inspector fiscal, sau alt angajat al unei unități fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intra în orice incintă de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, cu o înștiințare prealabilă, sau fără, după caz, în scopul determinării obligațiilor fiscale ale acestuia sau a colectării impozitelor datorate și neplătite la termen.

Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afara acestora, numai cu autorizarea scrisă a conducerii unității fiscale, justificată de necesitatea controlului.

Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unități fiscale, autorizat în acest sens, în scopul determinării obligației fiscale a contribuabilului sau al încasării impozitelor datorate și neplătite la termen, are dreptul să intre și în locuință, dar numai cu consimțământul contribuabilului sau al proprietarului, după caz, iar în lipsa acestui consimțământ, în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța judecătorească, la cererea conducerii unității fiscale, care este obligată să motiveze necesitatea accesului la locuință.

Potrivit reglementărilor în vigoare, organele fiscale au dreptul de a controla, în vederea determinării obligațiilor fiscale, și :

operațiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plății impozitelor;

operațiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaților, acționarilor sau persoanelor ce acționează în numele acestora;

datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acționari, asociați sau de persoanele ce acționează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operațiunii;

distribuirea, împărțirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai mulți contribuabili sau acele operațiuni controlate direct sau indirect de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale și pentru reflectarea reală a operațiunilor.

În cazul tranzacțiilor dintre contribuabili sau dintre aceștia și o persoană fizică sau o entitate fără personalitate juridică, care participă sub orice formă la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entități fără personalitate juridică, valoarea ce va fi recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piață a tranzacțiilor.

La fel se procedează și atunci când contribuabilul sau cealaltă persoană sau entitate sunt asociați, respectiv acționari în comun și nu dețin controlul, așa cum este prevăzut mai sus

În conformitate cu prevederile din O.U.G. nr.217 / 1999, la estimarea valorii de piață a tranzacțiilor, vor fi utilizate următoarele metode:

metoda comparării prețurilor, în care prețul de vânzare al contribuabilului se compară cu prețurile practicate de alte entități independente de acestea, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;

metoda “cost plus”, în care prețul obișnuit al pieței trebuie determinat ca valoare a costurilor principale, mărite cu o rată de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului;

metoda prețului de “revânzare”, în care prețul pieței este prețul folosit în cazul vânzărilor produselor și serviciilor către entități independente, diminuat cu cheltuielile de comercializare și o rată de profit.

Dacă aplicarea acestor metode pentru estimarea valorii de piață a tranzacțiilor nu este posibilă, iar prețul de vânzare este mai mic decât costul de achiziție sau de producție, partea neacoperită de venituri este o cheltuială nedeductibilă.

Aplicarea acestor metode se va realiza, dacă un contribuabil :

va avea avantaj prin relațiile cu un alt cotribuabil care este beneficiarul unei facilități fiscale (scutire, reducere de impozit);

relația (tranzacția) este cu un alt contribuabil care deține la acesta părți de capital;

este implicat într-o relație de natură economică cu un alt contribuabil și în legătură cu această relație realizează o activitate în favoarea unui asemenea cotribuabil în termeni mai avantajoși și într-o formă diferită făță de cele acceptate în general (în aceeași perioadă și în aceleași condiții) pentru îndeplinirea activității respective, ceea ce are ca rezultat denaturarea veniturile sale sau raportarea unor venituri mai mici care ar fi fost realizate în condiții normale cu alți parteneri.

În cazul în care ultima zi de plată a impozitului sau de depunere a documentelor cerute de normele legale în vigoare este zi nelucrătoare, sumele, respectiv documentele se consideră depuse în termen dacă acestea se depun în ziua lucrătoare imediat următoare.

O declarație, o contestație sau orice alt document este considerat ca fiind completat și transmis organelor fiscale la data înregistrării, iar în cazul transmiterii prin poștă se ia în considerare data de pe ștampila poștei.

Impozitele și majorările de întârziere care nu au fost plătite în termen și în condițiile prevăzute de legislația în vigoare sunt recuperate conform prevederilor legale.

În cazul unei cereri pentru restituirea unei plăți de impozite peste suma datorată, depusă în termenul stabilit de lege, organul fiscal va putea compensa suma acestei plăți, așa cum a fost determinată de acesta, inclusiv majorarea de întârziere aferentă,prevăzută de lege, cu alte obligații fiscale ale cotribuabilului care a făcut plata peste nivelul impozitului datorat.

Organele fiscale vor restitui, pe bază de cerere, în lipsa unor datorii scadente ale contribuabilului, sumele plătite în plus.Compensarea sau restituirea va putea fi făcută și din oficiu de către organele fiscale, fără o cerere de restituire prealabilă.Despre măsura luată va fi înștiințat și contribuabilul.

Nu se admit compensări ale impozitului cu eventuale creanțe deținute de contribuabili asupra statului, altele decât cele de natură fiscală.

Termenul de prescripție pentru stabilirea impozitelor prevăzute de lege este de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declarației de impunere.

Cererile pentru compensarea sau restituirea de plăți ale impozitului peste suma datorată nu pot fi făcute după 5 ani de la data obligației depunerii declarației de impunere.

Funcționarii publici din cadrul unităților fiscale, inclusiv persoanele care nu dețin această calitate, sunt obligați să păstreze secretul asupra informațiilor pe care le dețin ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.Informațiile referitoare la un cotribuabil pot fi transmise numai în următoarele situații :

altor autorități cu atribuții fiscale, în scopul realizării unor obligații ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;

unei autorități din domeniul muncii și protecției sociale, care face plăți de asigurări sociale sau alte plăți similare;

autorităților fiscale ale altei țări , în baza unei convenții pentru evitarea dublei impuneri;

autorităților judiciare competente, potrivit legii.

Persoana care primește informații fiscale, conform celor de mai sus, este obligată să păstreze secretul fiscal asupra informațiilor primite.Informația referitoare la un contribuabil poate fi transmisă și unei alte persoane numai cu consimțământul scris al contribuabilului.Nerespectarea obligației de păstrare a secretului fiscal se pedepsește conform legii penale.

Obiecțiunile, contestațiile și plângerile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se soluționează conform dispozițiilor Legii nr. 105/1997 pentru soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și a plângerilor asupra sumelor contestate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor.

CAPITOLUL III

ANALIZA IMPOZITULUI PE PROFIT LA S.C.A. “SPAȚIAL” TIMIȘOARA

3.1.Determinarea impozitului pe profit și virarea acestuia în cursul anilor 1999 și 2000 la S.C.A. “Spațial”

Pentru calculul impozitului pe profit, pe anul 1999, persoana desemnată cu responsabilitatea de organizare și ținere a contabilității din cadrul compartimentului financiar contabil, de la S.C.A.”Spațial”, a aplicat metodologia bazată pe următoarele relații de calcul :

Pre / Pe = Ve – Ch / Ve

Prf / Pf = Vf – Chf

Prex / Pex = Vex – Chex

Prt / Pt = Pre / Pe Prf / Pf Prex / Pex

Unde :

Pre = profit aferent activității de exploatare

Pe = pierdere din activitatea de exploatare

Ve = venituri din exploatare

Ch / Ve = cheltuieli aferente veniturilor din exploatare

Prf = profit aferent activității financiare

Pf = pierdere din activitatea financiară

Vf = venituri financiare

Chf = cheltuieli financiare

Prex = profit aferent activității excepționale

Pex = pierdere din activitatea excepțională

Vex = venituri excepționale

Chex = cheltuieli excepționale

Din declarația M.F. cod 14.13.01.01, Format A4 / t22 completată pentru perioada ianuarie- decembrie 1999 rezultă o cifră de afaceri de 780.380.448 lei:

Total venituri 1.015.510.062 lei

Total cheltuieli 1.010.376.741 lei

Cheltuieli nedeductibile 3.458.638 lei

Profit 8.591.959 lei

Total impozit pe profit datorat de:

Contribuabili al căror profit impozabil se impune cu cotă normală (38%) însumează 3.264.944 lei

Impozitul pe profit datorat 3.264.944 lei

Impozit pe profit achitat 3.911.272 lei

Impozit pe profit virat în avans 646.328 lei

Se constată că nu a fost înregistrată pierdere ficală de recuperat din anii precedenți și nici situații de credite fiscale sau scutire de la plata impozitului pe profit conform legislației în vigoare .

Se anexează declarația privind ogligațiile de plată la bugetul de stat- anexa 9 și o balanță la 31.12.1999- anexa 10, iar pentru anul 2000- anexa 11, respectiv anexa 12.

În mod concret calculele se bazează pe datele din tabelele următoare .

Situația veniturilor înregistrate trimestrial de S.C.A.”Spațial” în anul 1999

Tabelul nr. 1

(U.M. lei)

* sumă trecută în roșu (se scade)

Situația cheltuielilor efectuate la S.C.A.”Spațial” în anul 1999

Tabelul nr.2

(U.M. lei)

Pe baza datelor din tabelul nr.1 și tabelul nr.2 se determină rezultatul activității desfășurate care se prezintă astfel :

Situația rezultatului activității desfășurate la S.C.A.”Spațial” în anul1999

Tabelul nr.3

(U.M. lei)

În cazul în care s-au înregistrat pierderi,acestea au fost trecute în tabel cu semnul (“-“).

De reținut că nu s-au înregistrat deduceri fiscale, iar cheltuielile nedeductibile au fost în sumă de 193.694 lei care s-au înregistrat pe trimestrul IV .Cheltuielile nedeductibile au fost constituite din cheltuieli de protocol, reclamă, publicitate care au depășit limitele legale.

Profitul impozabil se calculează după relația :

Pri = Prt – De + Chnf

Situația profitului impozabil / pierdere pe anul 1999

Tabelul nr.4

(U.M. lei)

Impozitul pe profit se calculează cu ajutorul formulei :

Ipr = Pri Ci

Unde:

Ci = cota de impozit (38%)

Se impune precizarea că impozitul pe profit se calculează lunar și se plătește trimestrial pe baza Declarației privind obligațiile de plată la bugetul de stat.

Situația impozitului pe profit achitat în 1999

Tabelul nr.5

(U.M.lei)

Se impune precizarea că în trimestrul III din anul 1999 S.C.A. “Spațial” a înregistrat o pierdere de 33.372.894 lei care a fost acoperită din profitul obținut în trimestrul IV în sumă de 31.478.338 lei,iar diferența de 1.700.861lei din profitul obținut în trimestrele anterioare .

La sfârșitul anului, în urma regularizării s-a obținut un impozit pe profit datorat în sumă de 3.264.694 lei, calculat prin aplicarea cotei de 38% la profitul impozabil anual total.

Se constată că impozitul pe profit achitat este mai mare decât impozitul pe profit datorat, ceea ce înseamnă că S.C.A.”Spațial” poate cere restituirea de la bugetul de stat a sumei de 646.328 lei care este constituită și achitată ca impozit pe profit plătit în avans.

Conform Declarației privind impozitul pe profit completată pentru perioada ianuarie decembrie 2000 rezultă următoarele date :

Venituri din exploatare 1.088.500.598 lei

Cheltuieli aferente veniturilor din exploatare 1.087.112.318 lei

Profit din exploatare 1.388.280 lei

Venituri financiare 9.935.208 lei

Cheltuieli financiare

Profit 9.935.208 lei

Venituri excepționale 200.001.064 lei

Cheltuieli excepționale 172.513.085 lei

Profit 27.487.979 lei

Profit impozabil 218.748.546 lei

Impozit aferent profitului ce se impune cu 25% 54.687.137 lei

Impozit pe profit datorat 54.687.137 lei

Impozit pe profit pe anul curent plătit

cumulat de la începutul anului fiscal 54.798.955 lei

Impozit pe profit plătit în avans 111.818 lei

Situația privind veniturile obținute de S.C.A.”Spațial” în anul 2000

Tabelul nr.6

(U.M.lei)

Situația privind cheltuielile obținute de S.C.A.”Spațial” în anul 2000

Tabelul nr.7

(U.M. lei)

Pe baza datelor din tabelul nr.6 și tabelul nr.7 se obține profitul, respectiv pierderea aferentă fiecărui trimestru.

Situația rezultatului activității desfășurate de S.C.A.”Spațial” în anul 2000

Tabelul nr.8

(U.M. lei)

Nu s-au înregistrat deduceri fiscale, iar cheltuielile nedeductibile au fost în sumă de 125.249.942 lei, din care :

122.249.942 lei s-au înregistrat în trimestrul II ;

3.000.000 lei s-au înregistrat în trimestrul III.

Cheltuielile nedeductibile au fost compuse din : valoarea rămasă neamortizată a spațiului văndut , din amenzi și penalități.

Profitul impozabil se calculează după relația :

Pri = Prt / Pt – De + Chnf

Situația profitului impozabil / pierderii în anul 2000

Tabelul nr.9

(U.M. lei)

Impozitul pe profit s-a calculat cu ajutorul relației :

Ipr = Pr i Ci

Unde :

Ci = cota de impozit care este de 25%

Situația impozitului pe profit în anul 2000

Tabelul nr.10

(U.M. lei)

3.2. Analiza comparativă a rezultatelor înscrise în documentele fiscale pe anii 1999 și 2000 la impozitul pe profit

Comparând rezultatele economico – financiare și obligațiile de plată la bugetul de stat calculate și înscrise în cele două declarații la sârșitul anilor luați pentru analiză putem constata că deși rezultatele la total venituri și cheltuieli sunt sensibil egale, datorită schimbării procentului de aplicare a calculului impozitului pe profit de la 38% la 25% a făcut ca presiunea fiscală să scadă, dar datorită cheltuielilor nedeductibile destul de mari profitul impozabil a crescut.

Se constată că în cei doi ani luați în comparație unitatea a achitat de fiecare dată impozit pe profit în avans și aprofundând analiza pe trimestre se constată că se înregistrează o fluctuație mare cu diferențe considerabile a rezultatelor economico-financiare.

Tot din analiza celor două formulare se constată că prin anexa nr. 4 la ordinul M F nr.1.313 / 1991 și publicat în M.O.nr.107 / 01.03.2001, formularul de declarație privind impozitul pe profit cuprinde elemente noi adaptate la etapa specifică raportării acestei obligații fiscale.

În anul 1999, datele cuprinse în evidența sintetică au fost corect consemnate în rubricile formularului tip M F cod 14.13.01.01, și de asemenea în formularul reprodus în facsimil din M.O.nr. 107 / 01.03.2001.

În anexa nr.9 sunt înscrise sumele cumulate de la începutul anului 1999 în rubricile cerute de formular și rezultă că între total venituri și total cheltuieli intervine o modificare la rezultatul brut prin cheltuielile nedeductibile care influențează profitul impozabil astfel :

total venituri 1.015.510.062 lei – total cheituieli 1.010.376.741 lei = 5.133.321 lei

Dacă la acest rezultat se aplică procentul de 38% rezultă 1.950.666,98 lei impozit pe profit.

În condițiile în care s-au înregistrat cheltuieli nedeductibile în sumă de 3.458.638 lei, acestea se adaugă la diferența dintre total venituri și total cheltuieli rezultând 8.591.959 lei și acesta impozitat cu procentul de 38% rezultă 3.264.944,42 lei, ceea ce înseamnă o creștere a obligației fiscale cu 1.314.277,44 lei.

Aceste concluzii ne conduc la învățămintele de a respecta pe tot parcursul anului limitele cheltuielilor deductibile și evitarea cheltuielilor nedeductibile.

O situație mai gravă se înregistrează în anul 2000 când, așa cum am precizat mai sus, deși rezultatele sunt sensibil egale și presiunea fiscală a scăzut, datorită înregistrării la rubrica “ alte cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal” în sumă de 122.249.942 lei înscrisă la rândul 24 din formular rezultă o încărcare a obligației fiscale a unității.

Faptul că unitatea nu a ieșit în pierdere se datorează înregistrării de venituri excepționale în sumă de 200.001.064 lei.

Din analiza în detaliu și în acest an constatăm că diferența între veniturile din exploatare 1.088.500.598 lei și cheltuielile aferente de 1.087.112.318 lei rezultă un profit de 1.388.280 lei care impozitat cu numai 25% ar fi rezultat 347.070 lei la această sursă.

Având însă venituri financiare în sumă de 9.935.208 lei fără pierderi financiare, precum și venituri excepționale în sumă de 200.001.064 lei cu cheltuieli excepționale de 172.513.085 lei, constatăm că modul de calcul impus de datele înscrise în formular se modifică față de anul precedent fiind nevoiți să însumăm rezutatul dintre cele trei surse de venituri și cheltuieli, respectiv : rândul 3 cu suma de 1.388.280 lei la care adăugăm rândul 6 cu suma de 9.935.208 lei și rândul 9 cu suma de 27.487.979 lei.

1.388.280+

9.935.208

27.487.979

38.811.467 lei 25% = 9.702.866,75 lei impozit pe profit în condiții normale

Dacă ar fi fost aceeași cota de impozitare ca în anul precedent ar fi rezultat un impozit pe profit de 14.748.357,46 lei cu 5.045.490,71 lei mai mult, adică cu 34,21%.

Unitatea nu s-a putut bucura de această facilitate deoarece a înregistrat cheltuieli nedeductibile la rândul 24 în sumă de 122.249.942 lei care adăugate la impozitul pe profit din orice sursă rezultat din analiza pe trimestre și înscris la rândul 18 din formular și la acestea adăugându-se și o amendă în sumă de 3.000.000 rezultă un total de cheltuieli nedeductibile în sumă de 179.937.079 lei.

La această sumă se adaugă totalul profitului rezultat în sumă de 38.811.467 lei din cele trei surse și înscris la rândul 10, rezultând un total profit impozabil înainte de reportarea pierderii în sumă de 218.748.546 lei înscris la rândul 26 din formular care impozitat în procent de 25% rezultă un impozit pe profit în sumă de 54.687.136,5 lei care se înscrie în rândul 33 ca impozit datorat fără a fi influențat de credite fiscale, neexistând această facilitate la unitatea pe care o analizăm.

CAPITOLUL IV

TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ – ELEMENT AL MODERNIZĂRII FISCALITĂȚII INDIRECTE DIN ROMÂNIA

4.1.Conținutul T.V.A. și sfera aplicării sale

Taxa pe valoare adăugată, componentă esențială a unui sistem fiscal modern, își are originea în diversele impozite generale pe consum care au fost introduse după primul război mondial, impuse de necesitatea tot mai mare de resurse financiare ale statelor capitaliste.

În decursul timpului, acest impozit indirect a cunoscut mai multe forme : taxa asupra facturilor, impozitul pe cifra de afaceri, taxele unice pentru diferite produse așezate în faza de producție sau de comercializare, taxa asupra prestațiilor.

Înaintea introducerii taxei pe valoare adăugată, în Franța anului 1948, sa practicau plățile fracționale a taxelor instituite asupra vânzărilor totale.

Instituirea efectivă a taxei pe valoare adăugată s-a realizat pentru prima dată tot în Franța prin reforma fiscală din 1945 – 1955.

Acest nou impozit a fost adoptat, începând cu 1 ianuarie 1970 de către țările membre ale Uniunii Europene, iar armonizarea sa definitivă în acest spațiu economic s-a realizat în 1977.

Mecanismul taxei pe valoare adăugată s-a extins rapid, cuprinzând în prezent toate statele OCDE și majoritatea statelor lumii a III a , iar în prezent se manifestă o tendință de universalizare a sa în practica financiară.

Taxa pe valoare adăugată a fost preluată în sistemul fiscal românesc, ca impozit indirect, din practica țărilor capitaliste ale Europei Occidentale.

T.V.A. a fost introdusă în cadrul general al reformei economice și financiare din România la 1 iulie 1993, înlocuind impozitul pe circulația mărfurilor.

Tendința de universalizare care se manifestă în prezent în practica financiară și rapiditatea cu care s-a extins mecanismul taxei pe valoare adăugată se explică prin caracteristicile și avantajele pe care le prezintă acest impozit, denumit impropriu “taxă”.

În cadrul sistemului fiscal românesc, T.V.A. este un impozit indirect care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor și asupra celor privind prestările de servicii.

Caracteristicile și avantajele pe care le prezintă T.V.A – ul, ca impozit, vor fi analizate în rândurile de mai jos.

Astfel, caracterul universal al T.V.A. – ului rezidă din faptul că se aplică asupra tuturor bunurilor și serviciilor rezultate atât din activitatea curentă de exploatare, cât și din activitatea de fructificare a capitalurilor disponibile.

Prin modul de percepere, T.V.A. este un impozit neutru unic care se percepe în mod fracționat, corespunzător valorii adăugate în cadrul fiecărui stadiu al circuitului economic. Este eliminată discriminarea deoarece cotele sale se aplică asupra tuturor activităților economice.

Valoarea adăugată se poate calcula ca diferență dintre vânzările și cumpărările aceluiași stadiu al circuitului economic.

La nivel macroeconomic valoarea adăugată a tuturor agenților economici reprezintă produsul intern brut (PIB).Valoarea adăugată poate fi calculată ca diferență între valoarea producției și a consumurilor intermediare, conform relației :

VA = P – CI (1.4)

Unde:

P = valoarea producției (suma valorii cifrei de afaceri și a variației stocurilor de produse finite și producției neterminate)

CI = consumurile intermediare (suma valorii materiilor prime, materialelor, semifabricatelor achiziționate, a serviciilor exterioare prestate de furnizori)

Valoarea adăugată se mai poate calcula însumând amortizarea cu profitul net

O altă caracteristică a acestui impozit este transparența , întrucât asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaște exact și concret care este mărimea impozitului și a obligației ce-i revine.

Totodată trebuie remarcat faptul că T.V.A. nu este dependentă de întinderea circuitului economic, fapt ce-i conferă acestui impozit unicitate.

O altă trăsătură a acestui impozit este aceea că aplicarea T.V.A. se face numai în țara în care produsul se consumă (nu unde se realizează produsul).În consecință, tot ce se exportă este degrevat complet de plata acestui impozit, dar ceea ce se importă se impune în mod corespunzător.

Adoptarea T.V.A. în practica financiară a României poate fi considerată o premisă pentru stimularea exporturilor și diminuarea importurilor, pentru accelerarea circuitului economic din întreprinderi, pentru stimularea investițiilor, creșterea productivității muncii, în general, pentru îmbunătățirea activității economico- financiare a unității economice.

Referitor la avantajele pe care le prezintă taxa pe valoare adăugată pentru stat se remarcă următoarele :

acest impozit are întotdeauna un randament fiscal ridicat întrucât :

este plătit în mod obligatoriu de către toți beneficiarii operațiunilor supuse impozitării;

nu reclamă cheltuieli mari de percepere;

nu este susceptibil de evaziuni fiscale

este un impozit stabil , nefiind supus asociațiilor determinate de conjunctura economică;

este un impozit elastic întrucât poate fi majorat sau micșorat (prin modificarea cotei de impozitare) în funcție de nevoile concrete ale bugetului de stat.

Acest impozit prezintă însă și dezavantaje, fapt ce a determinat ca țări foarte dezvoltate precum SUA și Japonia să nu îl introducă.

În ceea ce privește țara noastră, faptul că T.V.A.- ul încurajează, în primul rând, dezvoltarea sectorului public al societății a determinat diverși specialiști să îl considere inoportun.

Cadrul juridic al aplicării T.V.A. în România

1.Legislația de bază o constituie O.G. nr. 3/1992 ,republicată, cu urrnătoarele modificări :

O.G. nr. 21/1996 prin care se modifică prevederile art.5 și art.8;

O.G. nr. 34/1997 prin care se modifică prevederile art.6, art.17,art.25;

O.U.G. nr.56/1997 prin care se modifică prevederile art.6 lit. A.e)

O.G. nr.2/20 ianuarie 1998 prin care se modifică unele prevederi ale art.6 lit.A, art.17 lit.A și B și art.25 lit.J

O.U.G. nr. 215/29 decembrie 1999 privind modificarea unor reglementări privitoare la cotele de TVA

2.H.G. nr. 512/21 august 1998 cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea O.G. nr.3/1992 privind TVA

3.H.G. nr.336/29 aprilie 1999 pentru modificarea și completarea Normelor pentru aplicarea O.G. nr.3/1992 privind TVA, aprobate prin H.G. nr.512/1998

4.Decizia nr.9/1997 prin care Comisia Centrală pentru aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul impozitelor indirecte a aprobat soluții pentru aplicarea unor reglementări din O.G.nr.3/1992

5.Decizia nr.10/1997 prin care Comisia Centrală pentru aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul impozitelor indirecte a aprobat soluția pentru determinarea T.V.A. aferentă prețului de vănzare cu amănuntul la carburanții auto în condițiile art.6 alin.2 din Legea 118/1996 privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice

6.Legea nr.180/9 octombrie 1998 privind aprobarea O.U.G nr.56/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.3/1992

7.Legea nr.81/13 aprilie 1998 pentru aprobarea O.G. nr 34/1998 privind completarea și modificarea unor reglementări referitoare laTVA

8.Legea nr.195/27 octombrie 1998 prin care se aprobă O.G. nr.2/1998 pentru modificarea O.G. nr.3/1992 privind TVA

9.Decret nr.327/8 octombrie 1998 pentru promulgarea legii privind aprobarea O.U.G. nr.56/1997 pentru completarea O.G. nr.3/1992 privind TVA

10.Decret nr.364/23 octombrie 1998 pentru promulgarea legii privind aprobarea O.G. nr.2/1998 pentru modificarea O.G. nr.3/1992 privind TVA

11.O.U.G. nr.17/14 martie 2000 privind TVA

12.H.G. nr.245 /15 februarie 2001 pentru modificarea pct.1.2 din cap.I “Operațiuni impozabile”din Normele de aplicare a O.U.G. nr.17/2000 privind TVA, aprobate prin H.G. nr.401/2000

4.2.Operațiuni impozabile aflate sub incidența TVA

Taxa pe valoarea adăugată constituie un impozit general de consum care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului economic de producție al produsului final, asupra valorii adăugate realizată de către producătorii intermediari și producătorul final, inclusiv distribuția până la înstrăinarea către consumatorul final.

Conform art.2 din O.G. nr.3 / 1992, în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată se cuprind operațiunile cu plată, precum și cele asimilate acestora, efectuate de o manieră independentă de către persoane fizice sau juridice, privind :

Livrările de bunuri mobile și prestări de servicii efectuate în cadrul exercitării activității profesionale;

Livrarea constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiari, direct sau prin cei care acționează în numele acestora.

Livrările de bunuri mobile corporale sunt considerate a fi :

operațiuni de vânzare obișnuite;

schimbul reciproc de bunuri (barter-ul) care este interpretat ca fiind constituit din două livrări separate, ce se impozitează distinct;

aport în bunuri la capitalul social al societății comerciale.

Gazele, energia electrică și termică și altele asimilate sunt considerate bunuri mobile corporale.

Sunt asimilate cu livrările de bunuri și prestările de servicii și următoarele operațiuni :

vânzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe baza unui cotract cu clauza trecerii proprietății asupra bunurilor respective după plata ultimei rate sau la o anumită dată;

preluarea de către agentul economic a unor bunuri achiziționate sau fabricate de acesta în vederea folosirii în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit, cu excepția celor ce se încadrează în plafoanele stabilite conform legii bugetare pentru donațiile făcute în scopuri umanitare și pentru sprijinirea activităților sociale, culturale și sportive, precum și pentru cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate;

prestarea de către agenții economici a unor servicii cu titlu gratuit pentru alte persoane fizice sau juridice, cu excepțiile prevăzute la alineatul precedent;

utilizarea de către agenții economici, pentru activitatea proprie, a unor produse sau servicii realizate în unitățile acestora, cu excepția celor încorporate direct în bunurile sau serviciile supuse taxei pe valoare adăugată.

În cazul în care transferul dreptului de proprietate se realizează prin intermediul mai multor tranzacții succesive, fiecare dintre acestea este considerată ca o livrare separată care se impozitează chiar dacă bunul respectiv se transferă către beneficiarul final.

Încadrarea în plafoanele în limita cărora pot fi predate bunuri și servicii cu titlu gratuit se determină pe baza datelor raportate prin bilanțul contabil annual.Depășirea plafonului constituie operațiune impozabilă.

Prestările de servicii sunt cele realizate pe bază de contract prin care o persoană fizică sau juridică se obligă să execute o muncă manuală sau intelectuală în scopul obținerii de profit și care nu reprezintă transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile.

Astfel de activități pot avea ca obiect :

lucrări de construcție – montaj;

transport de persoane și mărfuri;

servicii de poștă și telecomunicații, de transmisiuni radio și televiziune;

închiriere de bunuri mobile și imobile;

operațiuni de intermediere și de comision;

reparații de orice natură;

cesiuni de bunuri mobile necorporale precum :dreptul de autor, de brevete, de licențe, de mărci de fabrică și de comerț de titluri de participare;

operațiuni de publicitate, consulting, studii, cercetări și expertize;

operațiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare;

operațiuni de leasing;

locație de gestiune.

Transferul proprietății bunurilor imobile între agenții economici, precum și între aceștia și instituțiile publice sau persoane fizice

Normele prevăzute în H.G. nr.512 / 21 august 1998 prevăd că în categoria bunurilor imobile se cuprind :

toate construcțiile imobiliare prin natura lor, cum sunt : locuințe, vile, construcții industriale, comerciale, agricole sau cele destinate exercitării altor activități;

terenurile pentru construcții și cele situate intravilan, inclusiv cele aferente localităților urbane sau rurale pe care sunt amplasate construcții sau alte amenajări;

bunurile mobile care nu pot fi detașate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea imobilelor însăși (ex. instalații de forță, cazane montate în subsoluri tehnice, conductele ).

Pentru ca operațiunile privind transferul proprietății bunurilor sau prestările de servicii efectuate cu plata, precum și cele asimilate acestora să intre în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată, trebuie ca acestea să rezulte dintr-o activitate economică având drept scop obținerea de profit, desfășurată de persoane fizice și juridice, cum sunt :

regiile autonome;

societățile comerciale;

societățile agricole;

unitățile cooperatiste;

asociațiile și organizațiile cu scop lucrativ;

unități teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Rezervelor Materiale;

liber-profesioniștii autorizați, persoanele fizice și asociațiile familiale autorizate să desfășoare activități economice pe baza liberei inițiative (conform ultimelor reglementări, avocații și notarii publici nu sunt plătitori de TVA);

persoanele juridice și fizice, indiferent dacă au fost înregistrate sau nu ca agenți economici, pentru bunurile și serviciile introduse în țară, potrivit Regulamentului Vamal al României.

c) Importul de bunuri și servicii

Normele care se găsesc în H.G.nr.512 / 21august 1998 prevăd că în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată, la importul de bunuri și servicii să fie cuprinse următoarele :

bunuri introduse în țară, direct sau prin intermediari autorizați de orice persoană fizică sau juridică, conform Legii 141 / 1997 privind Codul Vamal al României;

servicii contractate de persoane juridice, care au sediul sau domiciliul stabil în România, cu prestatori care au sediul sau domiciliul stabil în străinătate;

Persoanele juridice, indiferent dacă au fost înregistrate sau nu ca plătitori de TVA, precum și persoanele fizice, datorează TVA conform legii pentru operațiunile de mai sus.

Operațiunile de aceeași natură realizate de persoane care nu acționează de o manieră independentă, ci pe baza unor contracte de muncă sau a oricărui alt raport juridic de subordonare nu se află sub incidența TVA.

În această categorie de persoane se include:

persoanele fizice care desfășoară activități salarizate sau remunerate de asociațiile de locatari;

voiajorii și / sau comis voiajorii, precum și reprezentanții agenților economici;

artiștii care dau spectacole;

manechinii prezentatori de modă;

jurnaliștii și corespondenții de presă;

persoanele care desfășoară activități în cadrul societăților comerciale și regiilor autonome – ca împuterniciți, mandatați să reprezinte interesele capitalului de stat, ca membrii în comisiile de cenzori pentru indemnizațiile primite.

Potrivit art.3 din O.G. nr.3 / 1992, nu se cuprind în sfera de aplicabilitate a TVA operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată efectuate de :

asociațiile fără scop lucrativ, pentru activitățile cu caracter social-filantropic;

organizațiile care desfășoară activități de natură religioasă, politică sau civică;

organizațiile sindicale, pentru activități legate direct de apărarea colectivă a intereselor materiale și morale ale membrilor lor;

instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive.

Nu se mai cuprind în sfera de aplicare a TVA potrivit Normelor prevăzute în H.G.nr.512 / 1998 activitățile desfășurate de Camera de Comerț și Industrie a României și camerele de comerț și industrie teritoriale, în favoarea membrilor în contul cotizațiilor încasate în baza art.6 din Decretul-lege nr.139 / 1990.

Același regim se aplică operațiunilor efectuate de unitățile care nu au calitatea de agent economic și al căror venit este destinat autofinanțării și agenților care au ca obiect de activitate administrarea și întreținerea piețelor, oboarelor și târgurilor pentru veniturile încasate în baza art.42 din Legea nr.27 / 1994 privind impozitele și taxele locale.

Dacă unele activități ale subiecților enumerați mai sus întrunesc condițiile aferente activităților economice pentru acestea se organizează o evidență distinctă, se atribuie cod fiscal și intră sub incidența TVA.Este vorba de următoarele activități :

activitatea comercială cu bunuri cumpărate sau realizate în unități proprii;

activitatea hotelieră;

activitatea de turism;

prestările de servicii.

În sfera de aplicare aTVA nu intră nici vânzările către populație a imobilelor aflate în proprietatea statului și date în folosință înainte de introducerea TVA, precum și închirierile de imobile, aflate în proprietatea statului, cu scop de locuință.

Unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Rezervelor Materiale, autorizate să desfășoare activități cu caracter comercial, intră în sfera de aplicare a TVA, cu excepția operațiunilor al căror venit este destinat autofinanțării.

Regiile autonome ale aeroporturilor de interes public național cu specific deosebit, Administrația Națională a Drumurilor, regiile autonome de interes local, intră în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată numai pentru veniturile proprii rezultate din prestările de servicii către terți.Pentru prestațiile efectuate cu finanțarea de la bugetul de stat sau de la bugetele locale nu se percepe TVA.

În legătură cu toate operațiunile aflate sub incidența TVA importanță practică prezintă și teritorialitatea.

Operațiunile de transfer a dreptului de proprietate sunt supuse taxei pe valoare adăugată dacă vizează bunuri aflate pe teritoriul României, iar bunurile provenite din import intră sub incidența TVA la introducerea lor în țară și înregistrarea declarației vamale.

Prestările de servicii sunt impozabile atunci când sunt utilizate în România, indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului de servicii.

Normele cuprinse în H.G.nr.512 / 1998 prevăd criteriile în funcție de care se determină locul impozitării pentru serviciile utilizate în România.

Locul impozitării pentru serviciile utilizate în România se consideră a fi locul unde prestatorul își are stabilit sediul activității economice, iar în lipsa acestuia, acolo unde este situat domiciliul stabil al prestatorului, cu excepția următoarelor servicii pentru care locul impozitării este :

Locul unde sunt situate bunurile de natură imobiliară.

Sunt supuse taxei pe valoare adăugată lucrările de construcții-montaj executate pentru realizarea, repararea și întreținerea bunurilor imobile existente în România, indiferent de locul unde este situat sediul prestatorului – în țară sau în străinătate.

Locul unde se prestează transportul de persoane și de mărfuri.

Pentru activitatea de transport de persoane și de mărfuri, locul impozitării este locul unde se efectuează transportul în funcție de punctul de plecare și de cel de sosire.

Locul unde beneficiarul are stabilit sediul activității economice sau în locul acestuia, domiciliul stabil al beneficiarului.

În această categorie se încadrează :

închirierea de bunuri mobile corporale;

operațiuni de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale și necorporale;

cesiuni și concesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de licențe, de mărci de fabrică și de comerț și alte drepturi similare;

serviciile de publicitate;

prestațiile consultanților, inginerilor, birourilor de studii, avocaților, experților contabili;

preluare de date și furnizarea de informații;

operațiuni bancare,financiare, de asigurare și de reasigurare;

punere la dispoziție de personal;

prestările intermediarilor care intervin în furnizarea serviciilor prevăzute la lit. a.-g. de mai sus.

Locul unde serviciile sunt prestate efectiv.

În această categorie se includ următoarele activități :

culturale, artistice, sportive, științifice, educative, de divertisment, inclusiv serviciile accesorii și cele ale organizatorilor de astfel de activități;

prestările accesorii transportului : încărcarea- descărcarea mijloacelor de transport, manipularea, paza și depozitarea mărfurilor, reparațiile, alimentarea cu carburanți și lubrefianți, întreținerea și alte servicii aferente mijloacelor prevăzute de lege.

expertize privind bunurile mobile corporale;

lucrări efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

Reguli de impozitare

Din punct de vedere al regulilor de impozitare, operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată se împart, conform art.5 din O.G.nr.3 /1992, în :

operațiuni impozabile obligatoriu;

operațiuni la care se aplică cota zero;

La operațiunile de la punctele a. și b. furnizorii și prestatorii de servicii au dreptul de deducere a TVA aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate destinate realizării de operațiuni impozabile.

c.operațiuni scutite de plata TVA

Aceste operațiuni sunt reglementate prin lege și nu se admite extinderea lor prin analogie, iar furnizorii și prestatorii de servicii nu au dreptul la deducerea TVA aferente intrărilor, destinate realizării produselor sau serviciilor scutite de taxă, dacă prin lege nu se prevede astfel.

În O.U.G. nr.17 / 2000 art.5 prevede faptul că livrarea de utilaje și echipamente, precum și prestările de servicii, legate nemijlocit de operațiunile petroliere realizate de titularii acordurilor petroliere, persoane juridice străine, în baza legii petrolului nr.134 / 1995, se vor efectua cu scutire de taxa pe valoare adăugată, iar furnizorii și prestatorii de servicii vor deduce taxa aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate acestor operațiuni.

Acest regim prevăzut la alineatul precedent se aplică și livrărilor de utilaje și echipamente, precum și prestărilor de servicii aferente obiectivului de investiții “Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Internațional București – Otopeni.”

4.3.Operațiuni scutite de plata taxei pe valoare adăugată

Conform art.6 din O.G.nr.3 / 1992,modificat de O.G.nr.21 / 1996, O.G.nr.34 / 1997, O.G.nr.56 / 1997, O.G.nr.2 / 1998, O.U.G. nr.215 / 1999, precum și conform O.U.G.nr.17/2000, sunt scutite de taxa pe valoare adăugată următoarele :

A. Livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate în țară de :

unitățile sanitare, inclusiv veterinare, și de asistență socială : spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire și asistență, centre de integrare pentru terapie ocupațională, centre-pilot pentru tineri cu handicap, cămine de bătrâni și de pensionari, case se copii,stații de salvare și altele, autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială; unitățile autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială în stațiuni balneoclimaterice; serviciile de cazare, masă și tratament prestate cumulat de către contribuabilii autorizați care își desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice și a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament;

unitățile și instituțiile de învățământ cuprinse în sistemul național de învățământ aprobat prin Legea învățământului nr.84 / 1995, republicată, cu modificări ulterioare;

unitățile care desfășoară activități de cercetare-dezvoltare și inovare și execută programe, subprograme, teme, proiecte, precum și acțiuni componente ale Programului național de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică sau ale Planului național de cercetare, dezvoltare și inovare.Același regim se aplică și unităților care desfășoară astfel de activități cu finanțare în parteneriat internațional, regional și bilateral;

avocații și notarii, indiferent de forma de exercitare a profesiei; gospodăriile agricole individuale;

cantinele organizate pe lângă asociațiile, organizațiile și instituțiile publice care, potrivit art.3, nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată, precum și cele de pe lângă unitățile scutite care au fost menționate la primele trei alineate;

casele de economii, fondurile de plasament, casele de ajutor reciproc, cooperativele de credit și alte societăți de credit, casele de schimb valutar;

societățile de investiții financiare, de intermediere financiară și de valori mobiliare;

Banca Națională a României, pentru operațiunile specifice reglementate în mod expres în Legea nr.101 / 1998 privind statutul B.N.R;

băncile, persoane juridice române, constituite ca societăți comerciale, sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, precum și alte persoane juridice autorizate prin lege să desfășoare activități bancare, pentru activitățile permise prin Legea bancară nr.58 / 1998, cu excepția următoarelor operațiuni :vânzări de imobile către salariați; tranzacțiile cu bunuri mobile și imobile în executarea creanțelor; operațiunile de leasing financiar; închirierea de casete de siguranță; tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu metale prețioase, obiecte confecționate din acestea, pietre prețioase; prestările de servicii care nu sunt efectuate în exclusivitate de bănci, ca de exemplu : expertizare de studii de fezabilitate, acordarea de consultanță, evaluări de patrimoniu, închirieri de spații, cazare;

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzătorii Privați-S.A. și Fondul de Garantare a Creditului Rural-S.A.;

societățile de asigurare și/sau reasigurare, inclusiv intermediarii în astfel de activități;

Compania Națională “Loteria Română”-S.A. și contribuabilii autorizați de Comisia de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc, pentru activitățile de organizare și exploatare a jocurilor de noroc;

Sunt, de asemenea, scutite :

lucrările de construcții, amenajări, reparații și întreținere, executate pentru monumente comemorative ale combatanților, victimelor de război și ale Revoluției din decembrie 1989;

încasările din taxele de intrare la castele, muzee, tărguri și expoziții, grădini zoologice și botanice, biblioteci;

activitatea de taximetrie desfășurată de persoane fizice autorizate, precum și operațiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;

editarea, tipărirea și vânzarea de manuale școlare, cărți, exclusiv activitatea cu caracter de reclamă și publicitate; realizarea și difuzarea programelor de radio și televiziune, cu excepția celor cu caracter de reclamă și publicitate, destinate difuzării prin televiziune; producția de filme;

produse ortopedice, proteze de orice fel, accesorii ale acestora;

uniforme pentru copiii din învățământul preșcolar și primar;

articole de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copiii în vârstă de până la 1 an;

aportul de bunuri la capitalul social;

transportul fluvial al localnicilor în Delta Dunării și pe relațiile Orșova-Moldova Nouă, Brăila-Hârșova, Galați-Grindu;

activitățile specifice desfășurate în zona liberă de contribuabilii autorizați;

activitățile contribuabililor cu venituri din operațiuni impozabile de până la 50 milioane lei annual; activitățile care îndeplinesc condițiile unor operațiuni impozabile desfășurate de contribuabilii prevăzuți la art.3, cu venituri de până la 50 milioane lei annual.

După înscrierea ca plătitori de TVA contribuabilii nu mai beneficiază de scutire chiar dacă ulterior realizează venituri inferioare plafonului prevăzut mai sus;

combustibil pentru consum casnic, energia electrică și energia termică pentru consum casnic, apă și canalizare.Prevederile acestui articol s-au aplicat până la data de 31 martie 2000 inclusiv.

B.Operațiunile de import:

bunurile din import scutite de taxe vamale prin Tariful vamal,legi, hotărâri ale guvernului.Nu sunt scutite de taxa pe valoare adăugată bunurile din import pentru care în legislație se prevede exceptarea, exonerarea, abolirea sau desființarea taxelor vamale;

mărfurile importate și comercializate în regim duty-free, precum și prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora;

materiile prime și materialele importate, destinate realizării de produse finite care sunt exportate în termen de 45 de zile de la data efectuării importului, pe bază de certificat eliberat de Ministerul Finanțelor;

bunurile introduse în țară fără plata taxelor vamale, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;

reparațiile și transformările la nave și aeronave românești în străinătate;

bunurile din import similare bunurilor din țară, scutite de plata taxei pe valoare adăugată.Același regim se aplică și pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România;

mijloacele de transport, mărfurile și alte bunuri provenite din străinătate care se introduc în zonele libere conform art.13 din Legea nr.84 /1992 privind regimul zonelor libere;

licențe de filme și programe, drepturi de transmisie, abonamente la agenții de știri externe și altele de această natură, destinate activității de radio și televiziune;

importul de bunuri efectuat de instituțiile publice, direct sau prin comisari, finanțate din împrumuturi contractate de pe piață externă cu garanție de stat.

Cu unele excepții, agenții economici care realizează operațiuni scutite, nu au dreptul la deducerea taxei pe valoare adăugată cuprinsă în facturile sau chitanțele fiscale aferente intrărilor.

În situația coexistenței operațiunilor scutite și fără drept de deducere, alături de cele impozabile, prorata deducerii taxei pe valoare adăugată este subunitară, fiind cu atât mai mică cu cât ponderea operațiunilor scutite este mai mare.

Pentru eliminarea posibilului dezavantaj ce rezultă din mișcarea deducerii taxei pe valoare adăugată au fost luate în considerare și operațiunile impozabile prin opțiune, reglementate de art. 7 din O.G.nr.3 / 1992 și de Normele prevăzute în H.G. nr.512 / 1998.

Agenții economici și unitățile economice din cadrul altor persoane juridice care efectuează operațiuni scutite de taxa pe valoare adăugată pot să opteze pentru plata acesteia, pentru întreaga activitate sau o parte a acesteia.

Aprobarea se dă de către Ministerul Finanțelor și se referă la ansamblul normelor privind taxa pe valoare adăugată.

Aprobarea Ministerului Finanțelor se dă prin organele fiscale la care agenții economici sunt înregistrați ca plătitori de taxe și impozite, pe bază de cerere și justificare economică, prezentate de solicitant, numai în condițiile în care includerea operațiunilor respective în sfera de aplicare a TVA nu influențează negativ alte activități specifice sau scutite de taxă pentru protecția socială.

Subiecții vor aplica prevederile specifice plății taxei pe valoare adăugată începând cu luna următoare datei aprobării.

Această aprobare este irevocabilă până la data de 31 decembrie a celui de-al patrulea an următor anului în care s-a optat pentru plata taxei pe valoare adăugată și se prelungește, de drept, pe încă 5 ani, dacă în cursul perioadei inițiale agentul economic a beneficiat de rambursarea taxelor aferente bunurilor de natura mijloacelor fixe cumpărate.

4.4.Plătitorii taxei pe valoare adăugată

Conform art.8 din O.G.nr.3 / 1992, modificat prin O.G.nr.21 / 1996 și din O.G.nr.17/2000, taxa pe valoare adăugată se plătește de către :

contribuabilii înregistrați la organele fiscale ca plătitori da taxă pe valoare adăugată pentru livrările de bunuri mobile, transferul proprietății bunurilor imobile și prestările de servicii supuse TVA;

titularii operațiunilor de import de bunuri efectuat direct, prin comisionari sau terțe persoane juridice;

persoanle fizice pentru bunurile introduse în țară;

persoanele juridice sau fizice cu sediul sau domiciliul stabil în România, pentru bunurile din import închiriate, pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate referitoare la : cesiuni, concesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de mărci de fabrică și de comerț sau alte drepturi similare;servicii de publicitate; serviciile consultanților, inginerilor, birourilor de studii, experților contabili și alte servicii similare; prelucrarea de date și furnizarea de informații; operațiuni bancare și financiare; punerea la dispoziție de personal.

Dacă persoana care realizează operațiuni impozabile nu are sediul sau domiciliul stabil în România, este obligată să desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, care să se angajeze să îndeplinească obligațiile ce îi revin conform prevederilor legale.

Conform Normelor prevăzute în H.G.nr.512 / 1998, desemnarea reprezentantului fiscal se face pe bază de cerere, depusă la organul fiscal la care reprezentantul propus este înregistrat ca plătitor de taxe și impozite.

Cererea trebuie însoțită de :

declarație de începere a activității care trebuie să cuprindă : data, volumul și natura activității pe care o va exercita în România;

copie de pe actul de constituire în străinătate;

acceptul scris al reprezentantului fiscal propus.

Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operațiunilor impozabile desfășurate de persoana străină în România.

Reprezentantul fiscal propus trebuie să prezinte o solvabilitate suficientă, care să îi permită îndeplinirea obligațiilor legale.

Obligațiile reprezentantului fiscal privind aplicarea taxei pe valoare adăugată, aferentă operațiunilor efectuate în România de către persoana străină, sunt cele prevăzute de legislația română pentru plătitorii de taxă pe valoare adăugată cu sediul în România, cu următoarele derogări referitoare la :

modul de întocmire a facturilor;

întocmirea și depunerea decontului de taxă pe valoare adăugată;

exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată aferente bunurilor și serviciilor achiziționate din țară de persoana străină, destinate operațiunilor impozabile realizate de aceasta în România.

Nu au obligația desemnării unui reprezentant fiscal domiciliat în România persoanele străine care realizează următoarele operațiuni :

prestări de servicii contractate de agenții economici cu sediul în România, pentru care locul impozitării se situează în România;

operațiuni cu caracter ocazional, reprezentând revânzarea în țară de bunuri pe care persoana străină le-a cumpărat sau importat;

livrări de bunuri sau prestări de servicii efectuate în țară, dar supuse cotei zero sau scutite de taxa pe valoare adăugată.

4.5.Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoare adugată

Faptul generator indică momentul în care ia naștere obligația agentului economic de a plăti taxa și este desemnat de realizarea efectivă a operațiunilor aflate în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată.

El are importanță în determinarea exigibilității și în ce privește precizarea regimului aplicabil pentru stingerea datoriei fiscale față de buget, în cazul schimbării legislației.

Faptul generator de taxă pe valoare adăugată ia naștere la data efectuării livrării de bunuri mobile, transferului proprietății bunurilor imobiliare și prestării serviciilor.

Exigibilitatea reprezintă dreptul organelor fiscale de a pretinde plătitorilor ca la o anumită dată să-și onoreze obligația de plată a taxei pe valoare adăugată datorată bugetului.

Exigibilitatea ia naștere în momentul consumării faptului generator și poate fi privită ca : exigibilitate totală, curentă sau imediată și anticipată.

Exigibilitatea totală (Ext) se referă la suma totală a taxei pe valoare adăugată calculată pentru toate operațiunile determinate de orice fapt generator.Această exigibilitate apare în situația în care se derulează operațiuni cu livrări succesive și cu plata în rate, precum și a lucrărilor și recepționarea lor de către beneficiari.

În astfel de cazuri, exigibilitatea totală vizează urmărirea totală a obligației fiscale cu titlu de TVA, fără a se ține seama de modalitatea lichidării sau încasării contravalorii operațiunilor respective.

Exigibilitatea curentă sau imediată (Exc) se referă la suma reținută în contabilitatea financiară a subiectului plătitor ca taxă pe valoare adăugată colectată (TVAc) în luna de referință, care se scrie în decontul lunar ce trebuie depus la organul fiscal teritorial până la data de 25 a fiecărei luni pentru luna precedentă.Această sumă servește la determinarea situației subiectului plătitor față de bugetul public.Subiectul plătitor poate fi datornic către buget sau creditor al bugetului, având de recuperat sume plătite în plus cu titlu de TVA.

TVA colectată se utilizează pentru a desemna impozitul datorat asupra vânzărilor de bunuri și servicii de către aceia care sunt subiecți ai impozitului, în contrast cu TVA deductibilă, pentru care se acordă credit.

TVA deductibilă este un impozit inclus în valoarea pe care un cumpărător o plătește pentru bunurile sau serviciile pe care le achiziționează pentru a le utiliza în activitatea sa economică.

Exigibilitatea anticipată (Exa) se referă la dreptul formal al organelor fiscale de a pretinde plata unor sume cu titlu de TVA, înainte ca faptul generator să se fi derulat efectiv.

Exigibilitatea TVA-ului este anticipată faptului generator în următoarele situații:

factura este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor (livrarea nefiind efectuată din diferite motive :lipsa mijloacelor de transport, apariția unor intemperii de mare anvergură, diverse alte cauze,precum și în cazul facturării și al întocmirii concomitente a documentelor de custodie);

contravaloarea bunurilor și a serviciilor se încasează înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

încasarea de avansuri, cu excepția avansurilor acordate pentru :plata importurilor și a datoriei vamale, realizarea producției destinate exportului,efectuarea de plăți în contul clientului, activitatea de intermediere în turism, livrări de bunuri și prestări de servicii scutite de taxa pe valoare adăugată.

În cazul livrărilor de bunuri și al prestărilor de servicii cu încasare la termen de peste 90 de zile, exigibilitatea taxei pe valoare adăugată colectată la furnizor și deductibilă la beneficiar ia naștere la datele scadente pentru plăți, stabilite prin contract și înscrise în mod obligatoriu în facturi sau alte documente.În aceste cazuri, exigibilitatea totală se referă la suma totală a taxei pe valoare adăugată, înscrisă în factura întocmită pentru întreaga valoare a bunurilor care fac obiectul operațiunii.

TVA se împarte pe scadențele convenite ca exigibilități parțiale viitoare, în funcție de suma prevăzută pentru fiecare scadență a peroadei de decontare (devenind exigibilități curente la scadențele respective).

În cazul livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii care se efectuează prin decontări succesive sau la care se practică plata de avansuri, exigibilitatea intervine la data stablirii debitului clientului pe bază de factură sau document legal, pe baza cererii aprobate de organele fiscale.

Exigibilitatea taxei pe valoare adăugată eferentă avansurilor încasate de agenții economici care au câștigat licitații pentru efectuarea unor obiective finanțate din credite acordate de organisme internaționale, cum sunt : B.I.R.D., B.E.R.D. etc. și garantate de statul român ia naștere la data efectuării situațiilor de lucrări.

Antreprenorii de lucrări imobiliare pot să opteze pentru plata TVA la efectuarea livrărilor imobilelor în condițiile următoare :

lucrările imobiliare au caracter deosebit și sunt executate în cadrul unui contract unic care prevede obligația antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea, încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectivă;

lucrările la care materialele și aparatele indispensabile pentru funcționarea instalațiilor depășesc 50% din întreaga valoare a lucrării.

Optiunea se aprobă de către organul fiscal la care agentul economic este înregistrat ca plătitor de TVA. Aprobarea opțiunii se comunică beneficiarilor în termen de 10 zile de la acordare.

După obținerea aprobării antreprenorilor li se interzice facturarea TVA înainte de efectuarea livrărilor, iar beneficiarilor, deducerea taxei pe valoare adăugată înainte de recepționarea lucrărilor.

Nerespectarea condițiilor de mai sus atrage anularea opțiunii. Antreprenorul poate renunța oricând la opțiunea primită, dar în această situație sunt obligați la achitarea operativă a taxei pe valoare adăugată aferentă avansurilor încasate.

Operațiunile legate de import export încheiate la nivel de agent economic cu activitate de comerț exterior, privind : importul de produse energetice și de materii prime de bază , legat de exportul de produse liberalizate la export, precum și importul de materiale, componente, subansambluri, echipamente și utilaje pentru producție, legat de exportul de produse finite rezultate, sunt supuse taxei pe valoare adăugată astfel:

la intrarea bunurilor în țară importatorul trebuie să întocmească declarația vamală de import, să plătească taxa pe valoare adăugată și să-și exercite dreptul de deducere în condițiile prevăzute de legile în vigoare;

bunurile din import date producătorilor pentru realizarea produselor ce urmează a fi exportate, a căror contravaloare reprezintă valoarea importului, se facturează la prețuri negociate plus taxa pe valoare adăugată;

produsele obținute și livrate unităților cu activitate de comerț exterior pentru plata bunurilor din import primite de la acestea, se facturează la prețurile negociate plus taxa pe valoare adăugată.

Importul de bunuri și servicii implică relevarea a două aspecte legate de exigibilitate, după natura acestuia.

Astfel, la importul cu caracter definitiv, plata taxei pe valoare adăugată este premergătoare opțiunii liberului de vamă, aflându-se sub regimul deductibilității, la fel ca și TVA evidențiată pentru intrările de pe piața internă.

Potrivit prevederilor din Regulamentul Vamal de Import al României, pentru bunurile din import aflate în regim de tranzit, antrepozit sau de introducere temporară în țară, faptul generator se naște la data când bunurile în cauză sunt scoase din regimul menționat prin înlocuirea documentelor vamale corespunzătoare noii situații.

Exigibilitatea taxei pe valoare adăugată aferentă sumelor constituite drept garanție pentru acoperirea eventualelor reclamații privind calitatea lucrărilor/serviciilor ia naștere la data încheierii procesului verbal de recepție definitivă sau, după caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea sumelor este anterioară datelor din procesul verbal de recepție definitivă.

Pentru unele operațiuni data manifestării exigibilității este prevăzută în mod expres astfel :

data înregistrării declarației vamale pentru importurile de bunuri sau data recepției de către beneficiari în cazul serviciilor din import;

data vânzării bunurilor către clienți pentru operațiunile efectuate prin intermediari sau consignație;

data emiterii documentelor privind preluarea unor bunuri achiziționate sau fabricate de agentul economic, în vederea folosirii acestora sub orice formă sau pentru a le oferii gratuit altor persoane fizice sau juridice;

data documentelor privind confirmarea prestării de către agenții economici a unor servicii cu titlu gratuit în favoarea altor persoane fizice sau juridice;

data colectării monedelor din aparat, dacă este vorba de mărfuri prin aparate automate.

4.6.Baza de impozitare

Baza de impozitare reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, exclusiv TVA .

Baza de impozitare este determinată de :

prețurile negociate între vânzător și cumpărător, precum și alte cheltuieli datorate de cumpărător pentru livrările de bunuri și care nu au fost incluse în preț;

tarifele negociate pentru prestările de servicii;

suma rezultată din aplicarea cotei de comision pentru operațiunile de intermediere;

prețurile de piață sau costurile de producție ale bunurilor preluate de contribuabili din activele societății pentru a fi utilizate în alte scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată sau pentru a fi predate cu titlu gratuit altor persoane fizice sau juridice;

valoarea în vamă la care se adaugă taxa vamală, alte taxe și accizele datorate pentru bunurile importate;

prețurile de piață sau costurile aferente serviciilor prestate de contribuabili în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată sau în mod gratuit pentru alte persoane fizice sau juridice;

prețurile vânzărilor din depozitele vămii sau prețurile stabilite prin licitație.

În cazul plății în natură, valoarea tuturor bunurilor sau serviciilor primite trebuie să asigure acoperirea integrală a contravalorii bunurilor livrate sau prestate.

Pentru determinarea bazei de impozitare aferente livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii cu plata în devize furnizorul este obligat să emită concomitent factura, atât în devize, cât și în lei, utilizând cursul stabilit de BNR, valabil pentru ziua în care a avut loc livrarea sau prestarea.

Agenții economici care au câștigat licitații pentru realizarea unor obiective finanțate de credite acordate de organisme internaționale și garantate de stat determină baza de impozitare în condițiile stabilite prin contractele încheiate.

În ceea ce privește vânzările de bunuri în regim de consignație, baza de impozitare se determină astfel :

suma obținută din vânzarea bunurilor cumpărate de le agenții economici sau încredințate de aceștia pentru a fi vândute;

suma reprezentând comisionul aplicat asupra vânzărilor de bunuri aparținând persoanelor fizice neînregistrate ca agenți economici sau persoanele juridice necuprinse în sfera de aplicare sau scutire de plata taxei pe valoare adăugată.

Pentru activitatea de intermediere în turism, baza de impozitare se determină ca diferență între prețul total, inclusiv taxa pe valoare adăugată, plătit de client agențiilor de turism sau organizatorilor de circuite turistice, și prețul, inclusiv taxa pe valoare adăugată, facturat de prestatorii de servicii de transport, hoteliere, de restaurant și de alți prestatori care execută material serviciile utilizate de client.

Operațiunile realizate de casele de amanet sunt supuse taxei pe valoare adăugată, atfel:

corespunzător comisionului încasat, când împrumutul este restituit la termen;

valoarea obținută din vânzarea bunurilor care devin proprietatea casei de amanet, în cazul nerestituirii împrumutului;

prețul de piață pentru bunurile care devin proprietatea casei de amanet și sunt utilizate în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit;

Pentru locația de gestiune baza de impozitare o constituie suma convenită prin contractul încheiat între părți.

Echipamentul de lucru sau protecție, suportat parțial de salariați, se supune taxei pe valoare adăugată corespunzător valorii bunurilor, care este suportată de salariați, iar exigibilitatea intervine la data prevăzută pentru plata ratelor.

Nu se cuprind în baza de impozitare următoarele :

remizele și alte reduceri de preț acordate de furnizor direct clientului; bunurile acordate de furnizori clienților în vederea stimulării vânzărilor;

penalizările pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale;

dobânzile percepute pentru: plăți cu întârziere, vânzări cu plata în rate sau la termen de peste 90 de zile, operațiuni de leasing;

sume achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia;

ambalajele care circulă între furnizori de marfă și clienți, prin schimb, prin facturare;

sumele încasate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale de către contribuabilii înregistrați la organele fiscale ca plătitori de taxă pe valoare adăugată, sub formă de subvenții sau alocații bugetare destinate finanțării investițiilor acoperirii diferențelor de preț și de tarif, finanțării stocurilor de produse cu destinație specială.

Baza impozabilă se reduce și cu eventualele refuzuri totale sau parțiale ale facturilor sau a unor documente similare, cu valoarea bunurilor sau serviciilor de la clienții declarați insolvabili prin hotărâri judecătorești.

4.7.Cotele de impozitare

Taxa pe valoare adăugată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de reglementările legale în vigoare aupra bazei de impozitare.

Conform O.G. nr.3 / 1992 cotele TVA au fost :

cota normală de 18% aplicată asupra operațiunilor impozabile obligatoriu privind livrările de bunuri, transferurile imobiliare și prestările de servicii, din țară și din import;

cota redusă de 9% aplicată asupra produselor alimentare principale, a medicamentelor de uz uman și veterinar și asupra aparaturii medicale; cota redusă a favorizat persoanele cu venituri modeste;

cota zero aplicată asupra :

operațiunilor de export de bunuri și servicii efectuate de agenții economici cu sediul în România;

serviciilor prestate de către comisionari sau alți intermediari, care intervin în operațiunile de export;

vânzărilor de bunuri și prestărilor de servicii în favoarea ambasadelor, consulatelor și reprezentanțelor străine;

bunurilor cumpărate de comercianții străini din expozițiile organizate în România, precum și bunurilor cumpărate din rețeaua comercială și transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are domiciliul stabil în România;

obiectivele de investiții realizate pe teritoriul României cu finanțare directă din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guvernele străine.

Prin O.G. nr. 2 / 1998, cotele TVA s-au modificat astfel :

cota normală de 22%;

cota redusă de 11%;

cota zero.

În prezent, conform O.U.G. nr. 215 / 1999 și O.U.G. nr. 17 / 2000, se aplică următoarele cote :

cota normală de 19% care se aplică asupra operațiunilor privind livrările de bunuri mobile și transferurilor proprietății bunurilor imobile efectuate în țară, prestările de servicii, importul de bunuri, cu excepția celor prevăzute de reglementările în vigoare;

cota zero pentru :

exportul de bunuri, transportul și prestările de servicii legate de exportul bunurilor, efectuate de contribuabili cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de BNR;

transportul internațional de persoane în și din străinătate, efectuat de contribuabili autorizați prin curse regulate, precum și prestările de servicii legate direct de acesta;

transportul de marfă și de persoane, în și din porturile și aeroporturile din România, cu nave și aeronave sub pavilion românesc, comandate de beneficiarii cu sediul în străinătate;

trecerea mijloacelor de transport de mărfuri și călători cu mijloace de transport fluvial specializate, între România și statele vecine;

transportul și prestările de servicii accesorii transportului, aferente mărfurilor din import, efectuate pe parcurs extern și intern până la punctul de vămuire și de întocmire a declarației vamale;

livrările de carburanți și de alte bunuri destinate utilizării sau încorporării în nave și aeronave care prestează transporturi internaționale de persoane și de mărfuri;

prestările de servicii efectuate în porturi, aferente navelor de comerț maritim, și pe fluvii internaționale, facturate direct armatorilor sau agenților de nave, marfă și containere, care îi reprezintă pe armatori, prestările de servicii, efectuate în aeroporturi, aferente aeronavelor în trafic internațional;

reparațiile la mijloacele de transport, contractate cu beneficiari din străinătate;

prestări de servicii efectuate de contribuabilii cu sediul în România, contractate cu beneficiari din străinătate, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de BNR;

materialele, accesoriile și alte bunuri care sunt introduse din teritoriul vamal al României în zonele libere, cu îndeplinirea formalităților de export;

bunurile și serviciile în favoarea directă a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a reprezentanțelor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și a personalului acestora, pe bază de reciprocitate;

bunurile cumpărate din expoziții organizate în România, precum și din rețeaua comercială, transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România;

bunurile și serviciile finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organizații nonprofit, de organisme internaționale, de organizații de caritate din țară și din străinătate, inclusiv din donații ale persoanelor fizice;

construcția de locuințe, extinderea, consolidarea și reabilitarea locuințelor existente;

construcția de lăcașuri de cult religios.

Pentru operațiunile prevăzute la lit.k). l), m), n), o) aplicarea cotei zero de taxă pe valoare adăugată se realizează în condițiile stabilite prin ordin al Ministerului Finanțelor.

Cota are mare importanță în domeniul TVA, întrucât operațiunile la care sunt aplicate se consideră impozabile chiar dacă mărimea taxei aplicate este zero, nefiind vorba de o scutire de TVA.

Pentru bunurile comercializate cu amănuntul – magazine comerciale, consignații, unități de alimentație publică, precum și pentru unele prestări de servicii la care se practică prețuri și tarife cu amănuntul, taxa pe valoare adăugată se determină prin aplicarea unei cote recalculate asupra sumei obținute din vânzarea bunurilor și din prestarea serviciilor respective, astfel :

CTVA 100

CTVA = (2.4)

. 100 100 + CTVA

4.8.Regimul deducerilor taxei pe valoare adăugată

Potrivit articolului 18 din O.U.G. nr.17 / 2000 plătitorii de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării de:

operațiuni supuse TVA;

bunuri și servicii scutite de TVA pentru care se prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere;

acțiuni de sponsorizare, reclamă și publicitate, precum și alte acțiuni prevăzute de lege, cu respectarea plafoanelor și destinațiilor prevăzute în acestea.

Situația agentului economic vizavi de taxa pe valoare adăugată este dependentă de sensul inegalității dintre taxa pe valoare adăugată colectată și taxa pe valoare adăugată deductibilă.

Dacă TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă, atunci agentul economic are TVA de plătit la bugetul public, care se calculează conform relației :

TVAde plătit = TVAcolectată – TVAdeductibilă (3.4)

Dacă TVA colectată este mai mică decât TVA deductibilă, agentul economic are taxă pe valoare adăugată de recuperat de la stat care se calculează astfel :

TVAde recuperat = TVAdeductibilă – TVAcolectată (4.4)

Exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată se face pentru ansamblul operațiunilor realizate în cursul unei luni.

În situația în care un agent economic înregistrat ca plătitor de taxă pe valoare adăugată realizează atât operațiuni cu drept de deducere, cât și operațiuni fără drept de deducere a TVA aferentă aprovizionărilor, dreptul de deducere se determină în raport cu participarea bunurilor și serviciilor achiziționate la realizarea operațiunilor cu drept de deducere.

Gradul de participare a bunurilor și serviciilor la realizarea operațiunilor cu drept de deducere se determină cu ajutorul proratei deducerii care se calculează astfel :

VOdee

Prde = 100 (5.4)

VO te

Unde :

VOdee = valoarea operațiunilor de ieșire cu drept de deducere a TVA

VOte = valoarea totală a operațiunilor de ieșire

Taxa pe valoare adăugată de dedus în luna pentru care se întocmește decontul se calculează cu relația următoare :

Prde

TVA de dedus = TVAibs + TVAimf + TVAdei (6.4)

100

Unde :

TVAibs = taxa pe valoare adăugată aferentă intrărilor de bunuri și servicii

TVAimf = taxa pe valoare adăugată aferentă intrărilor de mărfuri, materii prime și materiale, piese de schimb, obiecte de inventar, mijloace fixe și alte bunuri destinate realizării obiectului de activitate al firmei

TVAdei = taxa pe valoare adăugată de încasat din luna precedentă

Prorata deducerii se calculează anual pe baza realizărilor din anul precedent, iar regularizarea taxei pe valoare adăugată deductibilă, determinată pe bază de prorată se efectuează la finele anului și se înscrie în decontul de TVA, întocmit pentru luna decembrie. La cererea agenților economici, organele fiscale pot aproba ca prorata să fie calculată lunar în funcție de realizările efective înscrise în decontul de TVA la rubrica “IEȘIRI”.

Nu poate fi dedusă TVA aferentă intrărilor referitoare la :

bunuri și servicii destinate realizării de operațiuni scutite de TVA, pentru care legea nu prevede exercitarea dreptului de deducere;

bunuri și servicii achiziționate de furnizor sau de prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia;

servicii de transport, hoteliere, de restaurant și altele, efectuate de agenții economici care desfășoară activități de intermediere în turism;

alte cheltuiele care nu au legătură directă și exclusivă cu activitatea agentului economic (cheltuieli de divertisment, de spectacole);

bunuri și servicii aprovizionate pe bază de documente care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege;

băuturi alcoolice și produse din tutun, destinate acțiunilor de protocol;

bunuri lipsă sau depreciate calitativ în timpul transportului, constatate peste normele legale, neimputabile.

Pentru efectuarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată aferentă intrărilor, agenții economici sunt obligați :

să justifice,prin documente legal întocmite, cuantumul taxei;

să justifice că bunurile în cauză sunt destinate pentru nevoile firmei și sunt proprietatea acesteia.

Documentele legale sunt :

factura fiscală, chitanța fiscală, bonul de comandă – chitanță;

declarația vamală de import sau actul constatator al organelor vamale;

documentul care confirmă achitarea taxei pe valoare adăugată de către agentul economic;

documentele specifice privind activitatea financiară și contabilă, aprobate conform H.G.nr.831 / 1997.

Potrivit art.21 din O.G.nr.3 / 1992, modificată prin O.G.nr.215 / 1999,dreptul de deducere se exercită astfel :

prin reținerea din sumă reprezentând TVA pentru livrările de bunuri și serviciile prestate, a taxei aferentă intrărilor;

prin rambursarea de către organul fiscal a sumei reprezentând diferența dintre taxa aferentă intrărilor și taxa facturată de agentul economic pentru livrările de bunuri sau serviciile prestate;

prin compensare de către organul fiscal a sumei reprezentând diferența dintre taxa aferentă intrărilor și taxa facturată de agentul economic pentru bunurile livrate sau serviciile prestate cu alte impozite și taxe datorate bugetului de stat.

Rambursarea diferenței de taxă, rămasă după compensarea realizată, se efectuează în termen de 30 de zile de la data depunerii decontului, a cererii de rambursare și a documentelor justificative la organul fiscal competent.

Rambursarea se efectuează pentru contribuabilii din ale căror deconturi lunare depuse la organul fiscal teritorial rezultă taxă de rambursat timp de 3 luni consecutiv.

Ministerul Finanțelor poate cere agenților economici garanții personale sau solidare, dacă rambursarea se face înainte de verificarea documentației.

Garanția poate fi constituită printr-un depozit bancar până la nivelul sumelor solicitate sau printr-o scrisoare de garanție bancară emisă de o bancă agreată de organul fiscal.

Asemenea garanții pot fi cerute în următoarele situații :

când suma de rambursat depășește 100 milioane lei, ca urmare a livrării produselor la export;

când din documentația prezentată rezultă că s-a ajuns în situația de a solicita rambursarea diferenței de TVA, ca urmare a unor aprovizionări succesive sau de calitate necorespunzătoare sau datorită nelivrării produselor sau serviciilor prestate;

când din verificări au rezultat abateri de la prevederile legale cu privire la obligațiile plătitorilor de TVA.

4.9.Obligațiile plătitorilor de TVA

Potrivit art.25 dinO.G.nr.3 / 1992, modificat prin O.G.nr.34 / 1997, O.G.nr.2 / 1998 și O.U.G.nr.17 / 2000, plătitorii de TVA au anumite obligații care au fost grupate în patru categorii.

Cu privire la înregistrarea la organele fiscale :

să depună la organul fiscal competent o declarație de înregistrare fiscală în termen de 15 zile de le data eliberării certificatului de înmatriculare, a autorizației de funcționare sau a actului legal de constituire;

Contribuabilii care devin plătitori de taxă pe valoare adăugată ca urmare a depășirii plafonului de scutiri de 50 milioane lei, ale căror condiții de desfășurare a activității s-au modificat sau au intervenit modificări legislative, ulterior înregistrării fiscale, sunt obligați să depună declarație de mențiuni în termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea în vederea atribuirii de cod fiscal.Atribuirea calității de plătitor de taxă pe valoare adăugată se face cu data de întâi a lunii următoare.

să solicite organului fiscal scoaterea din evidență ca plătitor de taxă în caz de încetare a activității, în termen de 15 zile de la data actului legal în care se consemnează situația respectivă.

B. Cu privire la întocmirea documentelor :

să consemneze livrările de bunuri sau prestările de servicii în facturi fiscale sau documente legal aprobate și să completeze toate datele prevăzute de acestea.Pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii cu valoarea taxei pe valoare adăugată mai mare de 20 de milioane lei, la aceste documente se anexează și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor;

agenții economici plătitori de taxă pe valoare adăugată sunt obligați să solicite de la furnizori sau prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate pentru toate bunurile și serviciile achiziționate și să verifice întocmirea corectă a acestora;

contribuabilii înregistrați ca plătitori de TVA nu au obligația să emită facturi fiscale în cazul următoarelor operațiuni :

transport cu taximetrie și transport de persoane pe bază de bilete de călătorie și abonamente;

vânzări de bunuri sau prestări de servicii consemnate în documente specifice aprobate prin acte normative în vigoare;

vânzări de bunuri sau prestări de servicii către populație pe bază de documente fără nominalizări privind cumpărătorul;

importatorii sunt obligați să întocmească declarația vamală de import și să determine valoarea în vamă, taxele vamale și alte taxe și accize datorate, să calculeze taxa pe valoare adăugată datorată bugetului de stat.

C. Cu privire la evidența operațiunilor

să țină evidența contabilă, în mod regulat, astfel încât să le permită să determine baza de impozitare și taxa pe valoare adăugată facturată pentru livrările sau prestările de servicii efectuate, precum și TVA deductibilă aferentă intrărilor;

Documentele justificative care nu sunt corect întocmite sau care nu sunt procurate pe căile stabilite prin normele legale, nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar bunurile care fac obiectul tranzacției respective vor fi considerate fără documente legale de proveniență .

să întocmească și să depună lunar, la organul fiscal, până la data de 25 a lunii următoare, decontul de TVA, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor;

Ministerul Finanțelor poate stabili și alte termene de depunere a decontului de TVA în funcție de volumul taxei pe valoare adăugată de plată și de alte situații specifice plătitorilor.

să furnizeze organelor fiscale toate documentele necesare în vederea stabilirii operațiunilor impozabile efectuate atât la sediul principal, cât și la subunități;

să țină evidența contabilă distinct pentru veniturile și cheltuielile determinate de operațiunile asocierilor în participațiune.Drepturile și obligațiile privind taxa pe valoare adăugată revin asociatului care contabilizează veniturile și cheltuielile potrivit contractului încheiat între părți.

D. Cu privire la plata taxei pe valoare adăugată

să achite taxa datorată, potrivit decontului lunar, până la 25 a lunii următoare;

să achite TVA aferentă bunurilor din import, la organul vamal, conform prevederilor legale în vigoare;

Se suspendă plata TVA la organele vamale, pe termen de 120 de zile, pentru utilajele, instalațiile, echipamentele, mașinile industriale care se importă în vederea efectuării de investiții prin care se realizează o unitate productivă nouă, se dezvoltă capacitățile existente sau se retehnologizează fabrici, secții, ateliere.Se mai suspendă taxa pe valoare adăugată pe termen de 60 de zile, pentru materiile prime care nu se produc în țară sau sunt deficitare, importate în vederea realizării obiectului de activitate.

să achite taxa pe valoare adăugată aferentă operațiunilor de leasing, corespunzător sumelor și termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate cu locatorii;

să achite taxa pe valoare adăugată datorată bugetului de stat anterior datei depunerii cererii la organul fiscal pentru scoaterea din evidență ca plătitor, în caz de încetare a activității.

4.10.Controlul respectării regimului TVA

Controlul modului de respectare a regimului TVA se realizează de către organele specializate ale Ministerului Finanțelor în limita termenului de prescripție a drepturilor bugetului de stat sau ale plătitorului.

Organele fiscale au dreptul să verifice respectarea normelor legale în vigoare cu privire la regimul taxei pe valoare adăugată, inclusiv să facă investigații asupra înregistrărilor contabile din evidența contribuabililor.În acest scop contribuabilii trebuie să prezinte evidențele și documentele aferente sau orice alte elemente ce pot avea legătură cu verificarea.

În cazul în care, în urma verificării efectuate de organele fiscale rezultă erori sau abateri de la normele legale, organele fiscale au obligația să stabilească cuantumul taxei pe valoare adăugată deductibilă și facturată și să urmărească diferența de plată sau restituirea sumelor încasate în plus.

Dacă facturile fiscale sau evidențele contabile necesare pentru calcularea bazei de impozitare lipsesc ori sunt incomplete în ceea ce privește cantitățile și prețurile practicate pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii, organele fiscale vor proceda la impozitare prin estimare.

Diferențele în minus constatate la verificarea taxei pe valoare adăugată se plătesc în termen de 15 zile de la data încheierii actului de control împreună cu majorările de întârziere, iar cele în plus se restituie în același termen sau se compensează cu plățile ulterioare.

Actele emise de organele Ministerului Finanțelor pentru constatarea obligațiilor de plată privind taxa pe valoare adăugată constituie titluri executorii.

Pentru aplicarea unitară a prevederilor legale referitoare la taxa pe valoare adăugată se constituie Comisia centrală fiscală a impozitelor indirecte, coordonată de ministrul finanțelor, iar componența comisiei se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor.

CAPITOLUL V

INFLUENȚA TAXEI PE VALOARE ADĂUGATĂ ASUPRA GESTIUNII FINANCIARE LA S.C.A.”SPAȚIAL”

5.1.Taxa pe valoare adăugată asupra operațiunilor de intrare

Taxa pe valoare adăugată calculată asupra operațiunilor de intrare este TVA deductibilă care se înregistrează în contul 4426, sau în cazul în care este neexigibilă, se înregistrează în contul 4428 până când devine exigibilă.

Din momentul în care devine exigibilă se face transferul din contul 4428 “TVA neexigibilă”, în contul 4426 “TVA deductibilă”.

Operațiunile de intrare cuprind :

cumpărări de mărfuri, materiale consumabile;

contracte de prestări servicii si contracte de închirieri;

achiziționare de imobilizări corporale, înregistrate ca “investiții”.

Operațiunile de intrare se regăsesc în facturile fiscale primite de la furnizorii unității și înregistrate în contabilitate de către S.C.A.”Spațial”.

Factura fiscală, așa cum este definită cu “regim special” se constituie ca document de bază utilizat în contabilitatea agenților economici pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate.

În calitate de document justificativ, factura fiscală însoțește marfa pe timpul transportului, încarcă în gestiune primitorul și de asemenea este un document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și cumpărătorului a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii.

Factura fiscală se întocmește numai pentru plătitorii de TVA, în trei exemplare : exemplarul albastru – exemplarul 1; exemplarul roșu – exemplarul 2; verde – exemplarul 3.

Toate facturile fiscale primite de la furnizori în decursul unei luni se înregistrează în ordine cronologică, fără spații libere și fără modificări (conform normelor de completare a documentelor și registrelor cu regim special ) în Jurnalul pentru cumpărări care este un registru specific evidenței taxei pe valoare adăugată deductibilă.

Jurnalul pentru cumpărări se completează de către lucrătorii din compartimentul financiar – contabil pe baza documentelor tipizate privind cumpărările de mărfuri, materiale sau de prestări servicii.Acest jurnal circulă la compartimentul financiar contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoare adăugată, apoi se arhivează la acest compartiment.

Jurnalul pentru cumpărări, completat conform legislației în vigoare, conține la sfârșitul fiecărei luni totaluri care se regăsesc în contabilitate după cum urmează :

total TVA – în rulajul contului 4426 “TVA deductibilă”;

total facturi inclusiv TVA

totalurile rezultate din bunurile cumpărate neimpozabile

totalurile rezultate din cumpărările de bunuri și servicii pentru societate

totalul importurilor cu baza de impozitare din care valoarea TVA

Totalul TVA deductibilă din Jurnalul de cumpărări, de la sfârșitul lunii se preia în decontul de TVA al lunii respective la partea de intrări, diferențiată pe cotele de impozitare respective : de 18% , de 9% și respectiv cota 0, până la 31 ianuarie 1998, iar după această dată de 22% și 11% în perioada imediat următoare, iar în prezent cu o cotă unică de impozitare de 19% și respectiv cota 0 pentru produsele scutite.

5.2. Taxa pe valoare adăugată aferentă ieșirilor

Taxa pe valoare adăugată calculată asupra operațiunilor de ieșire este TVA colectată și se înregistrează în contabilitate în contul 4427.

Operațiunile de ieșire ale S.C.A.”Spațial” cuprind :

vânzări de mărfuri, active;

prestări servicii către populație (reparații de articole personale și gospodărești ).

Toate veniturile realizate se regăsesc în facturile fiscale emise clienților.Toate facturile fiscale emise de societate în decursul unei luni se înregistrează în ordine cronologică și sistematică în Jurnalul pentru vânzări respectând rubricile acestuia.

În declarația privind obligațiile de plată către bugetul de stat, încheiată la sfârșitul fiecărei luni, rubrica TVA, se preiau din jurnalul pentru vânzări totalurile de la TVA colectată și bazele de impozitare aferente pe cote de impozitare, de la scutite, cu drept de deducere și fără drept de deducere, înregistrându-se la rubrica ieșiri, la rândurile 5, 6, si 7.

În baza facturilor fiscale emise de S.C.A.”Spațial” clienților, s-au întocmit Jurnale pentru vânzări cu toate rubricile completate la zi respectând cronologia operațiunilor.

5.3. Corelațiile în care S.C.A. Spațial intră cu bugetul public prin intermediul taxei pe valoare adăugată

Potrivit prevederilor legale în vigoare S.C.A. “Spațial” este obligată :

să consemneze livrările de bunuri și prestările de servicii în facturi sau documente specifice;

să solicite de la furnizori sau prestatorii de servicii facturi sau documente legal aprobate pentru toate bunurile sau serviciile achiziționate;

să țină în mod regulat evidența contabilă care să permită determinerea bazei de impozitare a taxei pe valoare adăugată aferentă operațiunilor de intrare și respectiv operațiunilor de ieșire;

să întocmească și să depună lunar, la organul fiscal la care este înregistrat ca plătitor de TVA, până în data de 25 a lunii următoare, decontul de TVA potrivit regulilor stabilite de Ministerul Finanțelor Publice.

Dacă S.C.A. “Spațial” înregistrează TVA de plată în contabilitate, aceasta trebuie să constituie obligația și să achite taxa pe valoare adăugată datorată potrivit decontului întocmit, prin virament.

Dacă societatea înregistrează timp de trei luni consecutive TVA de recuperat, ea trebuie să depună cerere de rambursare la organul fiscal unde este luată în evidență.Această cerere are termen de soluționare timp de 30 de zile de la data înregistrării.

Documentul cu suma de rambursat trebuie supusă spre aprobare de către directorul Administrației Financiare și după care virarea se realizează în contul societății de către Trezoreri unității fiscale teritoriale.

5.4. Aspecte privind repercusiunile taxei pe valoare adăugată ce pot avea loc asupra S.C.A. Spațial

Pentru a putea urmări evoluția în timp a obligațiilor către bugetul de stat, mai ales în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, la S.C.A. Spațial s-a luat în analiză aceeași perioada a anilor1999 și 2000.

Situația TVA în anul 1999 la S.C.A.”Spațial”

Tabelul nr.11

(U.M. lei)

Din analiza datelor și a documentelor prezentate se impune precizarea că pe parcursul anului 1999 cota de TVA a fost de 22%, iar în prezent cota de TVA s-a modificat și este de 19%.

Situația TVA în anul 2000 la S.C.A.”Spațial”

Tabelul nr. 12

( U.M. lei )

Din prezentarea datelor culese și sistematizate în cadrul operațiunilor de pregătire a prezentei lucrări se constată că, atât în anul 1999, cât și în anul 2000 unitatea nu a avut de înregistrat activități scutite la plata taxei pe valoare adăugată și nici nu a fost cazul de a beneficia de deduceri prin rambursări sau chiar operațiuni de restituire a TVA.

Așa cum am precizat la impozitul pe profit, se constată că și la această obligație fiscală s-au adus modificări și completări între anii 1999 și anul 2000, atât în contextura formularistică, precum și în modul de completare și raportare a datelor privitoare la acest impozit indirect, TVA.

Dacă în anul 1999 Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat cuprindea încă de pe prima pagină taxa pe valoare adăugată, începând cu anul 2000 a fost conceput un decont special emis de către M.F.P. cu cod 14.13.01.02 față de vechiul 14.13.01.01.

Acest decont privind taxa pe valoare adăugată, preia din tabelele mai sus prezentate elementele mai în detaliu decât în formularul precedent.

Taxa pe valoare adăugată colectată cuprinde 7 rânduri și se referă direct la cota de 19% evitându-se eventualele greșeli pe care le făceau agenții economici la încadrarea corectă în cele două cote diferite de aplicare a TVA.

Taxa pe valoare adăugată deductibilă este prezentată mai în detaliu pe 19 rânduri, în noul model de decont fiind incluse rubrici noi cum ar fi TVA compensată, TVA efectiv restituită cumpărătorilor străini, bonificație pentru plata în termenul legal și altele.

Completarea formularului impune de această dată anumite reguli stricte peste care inspectorii de specialitate și referenții din unitățile fiscale nu pot trece, iar contribuabilii nu au voie să le neglijeze.

De asemenea, formularul cuprinde rubrici bine definite pentru acest impozit fiscal indirect cu coloane mai largi, adecvat volumului ce se impune de înscris în condițiile actualei etape istorice.

Culegerea datelor privind TVA s-a realizat direct din documentele unității la fața locului și au fost incluse în tabelele pregătitoare înaintea completării decontului privind taxa pe valoare adăugată.

Analiza realizată pe datele culese conduce la concluzia că unitatea nu a înregistrat abateri de la modul de înscriere a documentelor contabile și a relațiilor cu organele fiscale teritoriale.

CAPITOLUL VI

CONCLUZII ȘI APRECIERI ASUPRA CONȚINUTULUI TEMEI ALESE ȘI A MODULUI DE REALIZARE A LUCRĂRII

În alegerea temei s-a ținut seama de gradul de importanță a celor două impozite din care unul din categoria impozitelor directe, respectiv impozitul pe profit, iar celălalt din categoria impozitelor indirecte, respectiv taxa pe valoare adăugată.

Ambele impozite se constituie în forma lor de aplicare ca noutăți în sistemul economiei românește începând cu anul 1991 și respectiv 1993.

De la instituirea acestor obligații fiscale s-au petrecut multe transformări, adaptări, completări și modificări prin acte normative diferite, suferind fenomenul de interpretare critică, de contestare și de atac până la stadiul de neconstituționalitate a unor articole care au fost îndelung dezbătute.

Și-au adus contribuția la clarificarea unor aspecte practice un număr mare de specialiști din organizațiile neguvernamentale cum ar fi Corpul Experților Contabili și a Contabililor Autorizați din România, instituțiile de învățământ, specialiști și practicieni care prin aricolele publicate în revistele de specialitate au stârnit un interes deosebit, realizându-se o reacție în lanț la clarificarea frământărilor privind aceste două impozite.

Reglementările la acest impozit au fost prezentate în conținutul lucrării, iar în concluzie se poate spune că ele s-au constituit, uneori, într-o avalanșă la care nu toți agenții economici au putut să facă față fiind necesară în 1995 elaborarea unei legi privind falimentul societăților comerciale care nu mai pot face față obligațiilor, respectiv Legea nr.64 / 1995, republicată cu modificările și completările ulterioare, în decembrie 1999, M.O.nr.608 / 1999 , prin dispozițiile Legii nr.99 / mai1999.

Atât baza de impozitare, cât și structura veniturilor impozabile, a cheltuielilor deductibile sau nedeductibile, cât și modul de calcul, modul de raportare, precum și controlul aplicării acestui impozit au suferit mereu transformări și îmbunătățiri, fără a avea pretenția că acestea au luat sfârșit.

Înregistrările în contabilitate atât la impozitul pe profit, cât și la TVA au suferit și acestea permanent transformări, cu trimiteri la standardele europene și cele internaționale, preluându-se din sistemele încercate ale economiilor de piață , elemente permanent înnoitoare puse la îndemâna specialiștilor români care și-au adus contribuția la implementarea în sistemul de aplicare practică.

Se consideră necesară o comunicare mai rapidă între specialiști și practicieni pentru evitarea unor perioade în care agenții economici să nu aibă posibilitatea înregistrării corecte a unor operațiuni și fenomene economice din viața unității și care ar putea conduce la efecte negative din puctul de vedere al rentabilității acestora.

BIBLIOGRAFIE

1.Condor I. – Impozite, taxe și contribuții datorate de persoanele juridice, București, Editura Tribuna economică, 1992

2.Șaguna D.D., Iliescu S., Șova D.C. – Procedura fiscală în România, Editura Oscar Print, 1996

3.Talpoș I. – Finanțele României, vol.I, Timișoara, Editura Sedona, 1997

4.Talpoș I., Cristea H., Cosma D., – Gestiunea financiară a întreprinderilor, Timișoara, Editura Mirton, 1998

5.Legea nr.12 / 1991 privind impozitul pe profit, publicată în M.O.nr.25 / 31 ianuarie 1991

6.Ordonanța Guvernului nr.70 / 1994 privind impozitul pe profit, publicată în M.O.nr.246 / 31 august 1994

7.Legea nr.73 / 1996 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.70 / 1994 privind impozitul pe profit, publicată în M.O. nr.174 / 2 august 1996

8.Ordonanța Guvernului nr.40 / 1998 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.70/ 1994 privind impozitul pe profit, publicată în M.O.nr.43 / 30 ianuarie 1998

9.Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.217 / 1999 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.70/ 1994 privind impozitul pe profit, publicată în M.O.nr.650 / 30 decembrie 1999

10.Hotărârea Guvernului nr.402 / 2000 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe profit, publicată în M.O.nr.262/12 iunie 2000

11.Ordonanța de Urgență Guvernului nr.246 / 2000 pentru completarea art.1 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.70 / 1994 privind impozitul pe profit, publicată în M.O.nr.635 / 7 decembrie 2000

12.Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.139 / 2000 pentru completarea art.5 din Ordonanța Guvernului nr.70 / 1994 privind impozitul pe profit, publicată în M.O.nr.467 / 26 septembrie 2000

13.Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6 / 2000 privind modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.217 / 1999 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.70 / 1994 privind impozitul pe profit , publicată în M.O.nr.74 / 21 februarie 2000

14.Ordonanța Guvernului nr.3 / 1992 privind taxa pe valoare adăugată, publicată în M.O.nr.200 / 17 august 1992

15.Ordonanța Guvernului nr.21 / 1996 privind completarea și modificarea unor reglementări referitoare la taxa pe valoarea adăugată, publicată în M.O.nr.170 / 30 iulie 1996

16.Ordonanța Guvernului nr.34 / 1997 privind completarea și modificarea unor reglementări referitoare la taxa pe valoare adăugată, publicată în M.O.nr.216 / 28 august 1997

17.Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.56 / 1997 pentru completarea art.6 din Ordonanța Guvernului nr.3 / 1992 privind taxa pe valoare adăugată, publicată în M.O.nr.258 / 29 septembrie 1997

18.Ordonanța Guvernului nr.2 / 1998 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.3/1992 privind taxa pe valoare adăugată, publicată în M.O.nr.31 / 28 ianuarie 1998

19.Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.215 / 1999 privind modificarea și completarea unor reglementări referitoare la taxa pe valoare adăugată, publicată în M.O.nr.649 / 30 decembrie 1999

20.Hotărârea Guvernului nr.512 / 1998 cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr.3 / 1992 privind taxa pe valoare adăugată, publicată în M.O.nr.344 / 11 septembrie 1998

21.Legea nr.180 / 1998 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.56/1997 pentru completarea art.6 din Ordonanța Guvernului nr.3/1992 privind taxa pe valoare adăugată, publicată în M.O.nr.389/14 octombrie 1998

22.Legea nr.81 / 1998 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.34 / 1997 privind completarea și modificarea unor reglementări referitoare la taxa pe valoare adăugată, publicată în M.O.nr.150 / 15 aprilie 1998

23.Legea nr.195 / 1998 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.2 / 1998 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.3 / 1992 privind taxa pe valoare adăugată, publicată în M.O.nr.413 / 30 octombrie 1998

24.Decret nr.327 / 1998 pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.56 / 1997 pentru completarea art.6 din Ordonanța Guvernului nr.3 / 1992 privind taxa pe valoare adăugată, publicată în M.O.nr.389 / 14 octombrie 1998

25.Decret nr.364 / 1998 pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.2 / 1998 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.3/1992 privind taxa pe valoare adăugată, publicată în M.O.nr.413/ 30 octombrie 1998

26.Hotărârea Guvernului nr.366 / 1999 pentru modificarea și completarea Normelor pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr.3 / 1992 privind taxa pe valoare adăugată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.512 / 1998, publicată în M.O.nr.189 / 30 aprilie 1999

27.Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.17 / 2000 privind taxa pe valoare adăugată, publicată în M.O.nr.113 / 15 martie 2000

28.Hotărârea Guvernului nr.245 / 2001 pentru modificarea pct.1.2.din cap.I “Operațiuni impozabile “ din Normele de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.17 / 2000 privind taxa pe valoare adăugată, publicată în M.O.nr.102 / 28 februarie 2001