Impozitul pe Profit Si Impactul In Lichiditatea, Pozitia Si Performantele Financiare ale Unei Intreprinderi

=== 6fd5d0c746268e20c02abbcdf0fdbe4ff55a7902_644355_1 ===

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune

Master: Tehnici contabile și financiare de gestiune a afacerilor

Lucrare de disertație

cu titlul

Impozitul pe profit și impactul in lichiditatea, piziția și performanțele financiare ale unei întreprinderi

Coordonator științific:

Lect.dr. Nicoleta Coman

Absolvent:

București

2018

Cuprins

Introducere 4

Capitolul I. Aspecte generale privind sistemul fiscal din România 5

1.1.Sistemul fiscal și componentele acestuia. Noțiuni

teoretice privind impozitele directe și indirecte 5

1.2.Aspecte generale privind impozitul pe profit 8

Capitolul II. Evoluția impozitului pe profit și eficiența colectării

acestuia 14

2.1.Impactul și eficiența colectării impozitului pe profit la

nivel de stat 14

2.2.Reguli generale privind determinarea impozitului pe

profit curent și amânat-reguli contabile si fiscale 17

Capitolul III. Impactul impozitului pe profit asupra lichidității,

poziției și performanțelor financiare în cadrul

URBAN PROIECT SA 23

3.1. Prezentarea societatii si a principalilor indicatori de

volum 23

3.2. Determinarea ratelor de lichiditate și impactul

impozitului pe profit asupra acestora 26

3.3. Determinarea impozitului pe profit 28

3.4. Analiza performanțelor financiare și impactul

impozitului pe profit asupra acestora 31

3.5. Impactul costului fiscal total asupra performanțelor

financiare ale întreprinderii 34

Concluzii 38

Bibliografie 39

Anexe

Introducere

Prezenta lucrare este structurata pe trei capitole și prezintă aspectele teoretice și practice cu privire la noțiunea de impozit pe profit și impactul pe care aceasta îl are asupra performanțelor întreprinderii.

Capitolul de inceput cuprinde noțiunile generale cu privire la impozitele plătite de către o societate așa cum sunt ele prevăzute de către legislația fiscală în vigoare, dar și aspecte practice privind impozitele. Unul dintre impozitele fundamentale ale sistemului fiscal romanesc este impozitul aplicat profitului a cărui reglementare se regăsește în cadrul Titlului II din Legea 227/2017 publicată în Monitorul Oficial. Prin aplicare aacestui tip de impozit, organele statului doresc să creeze un cadrul legal avantajos pentru investitori, în vederea încurajării acestora și a creșterii investițiilor în cadrul statului.

Pe lângă această, societățile plătesc impozite și taxe locale. Cadrul juridic legislativ care stă la baza acestei categorii de impozite este reprezentat de Titlul IX din Legea 227. Societățile comerciale au o altă categorie de obligații fiscale prevăzute de legislația fiscală în vigoare. Este vorba despre conttributiile sociale obligatorii care intra în sarcina acestora. Cadrul juridic legislativ care stă la baza acestor este reprezentat de Titlul V din Legea 227/2015.

În capitolul doi am prezentat pe larg eficiența pe care o prezintă impozitul pe profit în cadrul României, dar și principalele reguli contabile și fiscale care stau la baza determinării acestuia.

Ultimul capitol, prezintă aspecte practice privind performanțele întreprinderii și cazul concret al performantelor înregistrate la nivelul Urban Proiect SA precum și impactul costului fiscal asupra acestora.

Capitolul I. Aspecte generale privind sistemul fiscal din România

1.1.Sistemul fiscal și componentele acestuia. Notiuni teoretice privind impozitele directe și indirecte

Noțiunea de fiscalitate vine să definească conceptul de sistem de formare a resurselor publice ale statului prin intermediul procesului de rebistribuire a venitului național cu contribuția impozitelor și a taxelor, sistem ce este fundamental pe baza dispozițiilor legislative. Cu alte cuvinte, noțiunea de fiscalitate poate fi definită ca fiind modalitatea de percepere a impozitelor, contribuțiilor și a taxelor, percepere care are scopul de aduce la îndeplinirea principalelor funcții pe care statul le are în cadrul economiei.

Statul român este cel care trebuie să pună bazele unei bune activități fiscale prin intermediul instituirii și adoptării unor dispoziții legislative de natură a duce la crearea unui cadru juridic general care să prezinte stabilitate și să crească încrederea cetățenilor în acesta, precum și în eficiența pe care ar putea să o prezintă. Totodată, se are în vederea faptul că legislația atâta timp cât nu este stabil și clară, poate fi pusă în aplicare în mod greșit de către cei supuși impozitării, fără ca acest lucru să fie făcut intenționat. Un cadrul legislativ care suferă dese modificări este, de asemenea, de natură să ducă la o scădere a posibilităților de investire în cadrul țării, deoarece persoanele ce fac investiții, ar putea alege state mă avantajoasă și mai sigure din punct de vedere fiscal.

Acesta este unui dintre principalele obiective ale țării în ceea ce privește fiscalitatea, respectiv asigurarea unui cadru legislativ adecvat, însă pe lângă acesta, este necesar să existe și organe competente care să asigure o bună relație intre stat și contribuabili și implicit să ducă la soluționarea problemelor care apar pe parcusul procesului de formare a veniturilor bugetare, deoarece o bună legislație fără persoane competente care să o aplice, duce la apariția numeroaselor probleme în acest domeniu.

În continuare, vom prezenta alte aspecte importante cu privire la sistemul fiscal și anume principiile care trebuie respectate pentru creșterea eficienței acestuia:

Unul dintre cele mai importante principii este reprezentat de principiul echitații, în conformitate cu care se urmărește stabilirea egalității între toți contribuabilii, fără a se face discriminării între aceștia prin dispozițiile legislative. Cu alte cuvinte, echitatea se asigura prin plata impozitelor de către contribuabili în raport cu nivelul veniturile realizate. Unele dintre impozite respecta acest principiu în timp ce altele nu, putând menționa în acest sens, impozitarea indirectă care este de natură să ducă la inegalitate între cetățeni prin impozitare, având în vedere caracterul regresiv pe care îl prezintă;

Un alt principiu fundmental este cel al universalității, în conformitate cu care dispozițiile fiscale trebuie să aibă în vedere faptul că toate persoanele care prezintă aceeași situație din punct de vedere fiscal, trebuie să intre în sfera impozitării;

Nu în cele din urmă, trebuie să vorbim de unitatea impunerii, care impune ca impozitarea să aibă în vederea aplicarea acelorași reguli tuturor persoanelor impozabile, fără a se face diferențe.

În continuare vom prezenta cele mai importante elementele care formează sistemul fiscal din România. Este vorba așadar, în primul rând de impozitele indirecte. Cel mai mare aport la bugetul de stat din cadrul acestor tipuri de impozite este adus de către TVA și de accize. Așa cum am menționat și anterior, aceste impozite sunt de tip regresiv, astfel ca ele sunt folosite de către autorități în vederea cresrerii resurselor publice prin majorarea cotelor de impozitare, însă ele sunt de multe ori și reduse ca urmare a necesității de creștere a valorilor indicatorilor înregistrați la nivelul economiei românești. Important de menționat în ceea ce privește TVA și accize este faptul că, cunatumul acestora este suportant în întregime de persoanele care realizează consumul fiscal al produselor.

Așadar impozitarea indirectă, după cum se poate trage concluzia din cele menționate nu este în concordanță cu principiul echitarii, ceea ce înseamnă că prin utilizarea acestea nu se au în vedere veniturile pe care le obțin persoanele care suporta efectiv impozitul, fiind de natură să afecteze în cea mai mare măsură acele persoane cu venituri mai mici.

Impozitele indirecte și modul de aplicare al acestora sunt prevăzute în legislație prin intermediului titlurilor VII și VIII din Noul Cod Fiscal.

De cealaltă parte se afla impozitele directe. Cele mai importante din această categorie sunt impozitul pe venit și impozitul pe profit. Așadar, o altă componentă a sistemul fiscal o constituie impozitul aplicabil veniturilor persoanelor fizice. La baza acestuia de află dispozițiile legislative introduse prin intermediul titlului IV din Noul Cod Fiscal. Impozitul pe venit este , de asemenea, foarte important în sistemul fiscal românesc, deoarece aduce mari venituri în cadrul resurselor publice și totodată autoritățile statului pot face modificări din două puncte de vedere, în ceea ce îl privește, în vederea creării unor condiții optime și echitabile. Este vorba în primul rând de faptul că poate să efectuează modificări în ceea ce privește limitele de impozitare, în cazul celei progresive, însă acesta nu este și cazul țării noastre, sau a cotelor de impozitare, acesta metoda fiind cea mai des întâlnită și având un impact foarte important în ceea ce privește posibilitățile de consum și de economisire rămase la îndemâna contribuabilului în urma impozitării veniturilor pe care acesta le obține. Referitor la persoanele impozabile, se poate spune, conform legislației fiscale că intră în această categorie atât rezidenții, cât și nerezidenții, cu condiția ca aceștia din urmă să obțină venit în România.

În ceea ce privește celălalt tip de impozit direct și anume impozitul pe profit, acesta va fi prezentat pe larg în secțiunea următoare.

Pe de altă parte parte nu trebuie uitată o altă componentă a sistemului fiscal, respectiv contribuțiile sociale obligatorii, componentă care are de asemenea impact direct asupra întreprinderilor din țara noastră. Cadrul juridic legislativ care stă la baza acestor este reprezentat de Titlul V din Noul Cod Fiscal.

În ceea ce privește contribuțiile sociale obligatorii, de-a lungul timpului au apărut numeroase modificări legislative, cele mai recente fiind chiar cele intrate în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018.

Anterior însă, odată cu intrarea în vigoare a Legii 227/2015, se datorau către bugetul, de către persoanele juridice care au calitatea de angajatori, următoarele categorii de contribuții:

contribuția de asigurări sociale care se vizează către bugetul de stat

contribuția de asigurări de sănătate către se plătește către Fondul Național Unic al Asigurărilor de sănătate;

contribuția de șomaj către Fondul de Șomaj;

contribuția de concedii și indemnizații;

contribuția la fondul de garantare a creanțelor salariale ;

contribuția de asigurare pentru accidente de mmunca și boli profesionale;

În ceea ce privește cotele aplicabile în cazul acestor contribuții, trebuie să menționăm faptul că acestea au suferit numeroase modificări legislative. Începând cu anul 2018, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aceste contribuții au fost modificate semnificativ, astfel că în sarcina persoanelor juridice ce au calitatea de angajatori, legiuitorul prevede cu titlu obligatoriu, doar contribuția asiguratorie de muncă reprezentată de un procent de 2,25%, în timp ce celelalte contribuții sunt trecute în sarcina angajaților. De asemenea, mai este prevăzută în sarcina angajatorului și obligatia de a suporta un procent de contribuție de asigurări sociale în cazul in care are încadrați angajați în condiții deosebite de muncă sau în condiții speciale, așa cum sunt acestea prevăzute de legislația în vigoare. Astfel că, atunci când exista încadrate persoane în condiții de muncă deosebite, angajatorul este obligat la plata contribuției de asigurări sociale în procent de 4%, în timp ce în existența angajaților încadrați în condiții speciale de muncă atrage obligativitatea platii unei contribuții de asigurări sociale în procent de 8% de către angajator.

Referitor la modul de calcul al contribuțiilor datorate atât de angajat cât și de angajator, precum și la reținerea și la plata acestora, legislația fiscală nu a suferit modificări, astfel ca acestea, la fel ca și în cazul legii intrată în vigoare în anul 2003 sunt toate în sarcina societății comerciale ce are calitatea de angajator.

1.2.Aspecte generale privind impozitul pe profit

Impozitul pe profit este unul dintre cele mai importante impozite directe impuse de statul roman ale carei carei norme de reglementare sunt instituite prin intermediului celui de-al doilea titlu al Noului Cod Fiscal. Scopul acestui tip de impozit, privit din partea statului roman, este in primul rand acela de a da nastere unui spatiu legislative care sa fie de natura sa dea incredere investitorilor si totodata sa fie avantajos pentru acestia. In vederea asigurarii acestui lucru, autoritatile fiscale adupta de cele mai multe ori masuri in sensul scaderii cotelor de impozitare, lucu care are ca efect direct acela de crestere a profitului si implicit a celui posibil utilizat pentru reinvestire. De asemenea, aceasta categorie fiscala poate suferi modificari si in alte sensuri, cum ar fi stabilirea unor scutiri etc.

Așadar, așa cum am menționat anterior, cadrul juridic care stă la baza impozitului pe profit în momentul actual este reprezentat de Titlul II din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, însă acest tip de impozit, ca oricare altul a trecut de-a lungul timpului prin numeroase modificări legislative. Anterior intrării în vigoare a acestei legii, impozitul pe profit era reglementat de Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare.

În cadrul primului articol din Titlul II al legii care constituie cadrul de bază al impozitului pe profit sunt prevăzute de către legiuitor, persoanele obligate să plătească acest tip de impozit către bugetul de stat. Astfel că, conform acestui articol, supuse acestui impozit sunt toate persoanele juridice române, dar și persoanele juridice străine, cu condiția ca aceste din urmă fie să aibă locul conducerii efective în România, fie să desfășoare activități în țară prin intermediul unui sediu permanent, așa cum este acesta definit în cadrul articolului 8 din Noul Cod Fiscal. Referitor la persoanele care sunt obligate la plata acestui tip de impozit, trebuie menționat faptul că legislația s-a mentinut neschimbată de-a lungul timpului, astfel ca aceasta prevedere a fost prezentată identic și de legiuitorul din 2003, în legea privind codul fiscal, intrată în vigoare în acel an. De la această regulă generală, sunt prevăzute în cadrul celui de-al doilea alineat, persoanele juridice române exceptate de la plata impozitului, excepții ce nu au cunoscut modificări față de legislația intrată în vigoare în anul 2003.

În cadrul celui de-al doilea capitol al titlului care reglementează impozitul pe profit în legislația în vigoare în țara noastră sunt prezentate regulile privind modul de determinare al rezultatului fiscal asupra căruia se aplică cota de impozitare. Astfel că, în conformitate cu articolul 19, rezultatul fiscal este dat de diferența dintre veniturile impozabile și cheltuielile deductibile, rezultat din cadrul căruia se scad deducerile fiscale. Spre deosebire de legislația actuală, în cadrul legislației existente în vigoare până în anul 2015, legiuitorul nu a făcut nicio mențiune cu privire la deducerile fiscale, care sunt de natură a duce la diminuarea rezultatului impozabil. Cu alte cuvinte, la calculul rezultatului impozabil vor fi luate toate veniturile toate veniturile înregistrate de societate în conformitate cu reglementările contabile în vigoare, cu excepția acelor venituri care sunt prevăzute expres de lege ca prezentând caracter neimpozabil. Aceste venituri sunt prevăzute în cadrul articolului 23 din Noul Cod Fiscal.

Referitor la veniturile considerate neimpozabile, așa cum sunt ele prevăzute de către legiuitorul fiscal, menționăm că în acesta categorie fac parte și dividendele privite din cadrul unui alt stat membru al Uniunii Europene, însă doar acelea care respecta anumite condiții prevăzute expres de către legislația în vigoare. Astfel că, nu sunt incluse în calculul veniturile impozabile, acele venituri obținute ca urmare a dividendelor primite de la societatea mama cu condiția ca acesta din urmă să dețină cel puțin 10% din totalul capitalului social al filialei căreia îi distribuie dividentele, pe o perioadă mai mare de un an și, de asemenea, mai exista o condiție care vizează strict societatea care primește dividendele și anume aceasta să fie constitutita sub una dintre formele prevăzute de legislație în cadrul articolului 24 alin.(1) lit.a)pct.(1).

Important de mentionat este și faptul că veniturile și cheltuielile care sunt înregistrate de către societate ca urmare a procedurii de evaluare ulterioară a instrumentelor financiare derivate, sunt incluse în cadrul elementelor de dteemrinare a rezultatului impozabil. Totodată, cele înregistrate în mod greșit sunt corectate ca urmare a ajustării profitului impozabil din perioada fiscală în care au luat naștere, în acest sens fiind completată și depusă o declarație prevăzută de legislația de procedura fiscală în vigoare.

In vederea determinarii profitului impozabil se are in vedere stabilirea nivelurilor minime si maxime ale cheltuielilor ce pot fi deduse, limite care vor fi aplicabile in conformitate cu dispozitiile normative din cadrul normelor de punere in aplicare a codului astfel incat la sfarsitul anului fiecare dintre cheltuielile astfel determinate sa poata sa fie in cadrul limitelor impuse de legiuitorul fiscal. In ceea ce priveste societatile care au in sarcina obligatia de plata anuala a acestui tip de impozit limitele respectivelor cheltuieli se determina pentru tot anul fiscal pentur care se calculeaza si se plateste impozitul.

Important de reținut este faptul că au apărut numeroase modificări în ceea ce privește veniturile impozabile și cheltuielile deductibile în cadrul legislației de-a lungul timpului. Așadar reținem mentionam ca cele mai importante modificari cele care vizeaza dobanzile si majorarile de intarziere. In ceea ce priveste aceste categorii de cheltuieli, odata cu modificarea legislatiei fiscale li s-a modificat si denumirea astfel ca,in legislatia de astazi legiuitorul fiscal utilizeaza denumirea de cheltuieli si venituri ce sunt anulate prin intemrdiul conventiilor dintre doua sau mai mult persoane. Asadar, in ceea ce priveste regimul fiscal al elementelor mentionate anterior, spunem ca veniturile sunt supuse impozitului, in timp ce cheltuielile sunt scazute de la calcul acestora in acea perioada fiscala in care sunt evidentiate in contabilitate ca anulate, cu respectarea conditiei ca acestea sa fie evidentiate in cadrul conventiilor ca prezentand acest regim fiscal in momentul in care vor fi trecute in contabilitate. Totodata, trebuie evidentiat faptul ca, odata cu noua legislatiei, a fost eliminata dispozitia in conformitate cu care profitul ce este supus impozitului va fi redus cu valoarea elementelor mentionate anterior.

Pentru determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligați să întocmească registrul de evidență fiscală, într-un singur exemplar, compus din cel puțin 100 de file, ținut în formă scrisă sau electronică. Completarea se face în ordine cronologică, iar informațiile înregistrate trebuie să corespundă cu operațiunile fiscale și cu datele prezentate în declarațiile de impunere.

Registrul de evidență fiscală se completează în toate situațiile în care informațiile cuprinse în declarația fiscală sunt obținute în urma unor prelucrări ale datelor furnizate din înregistrările contabile. Modul de completare a registrului de evidență fiscală este la latitudinea fiecărui contribuabil, în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii ale acestuia. Acestea se referă la: calculul dobânzilor și al diferențelor de curs valutar deductibile fiscal, amortizarea fiscală, reduceri și scutiri de impozit pe profit, evidența fiscală a vânzărilor cu plata în rate, valoarea fiscală în cazul efectuării operațiunilor de reorganizări, lichidări și alte transferuri de active și titluri de participare, precum și alte asemenea operațiuni.

În ceea ce privește cota de impunere care se aplică rezultatului impozabil determinat pe baza regulilor menționate anterior, în vederea determinării impozitului de plată, menționăm faptul că aceasta nu a suferit modificări de-a lungul timpului, păstrându-se cota unică de impozitare de 16%. Prin intermediul acestei cote, impozitul pe profit respecta principiile fundamentale în cadrul oricărui sistem fiscal eficient, principiile care de cele mai multe ori nu sunt respectate de către impozitele indirecte.

In acest sens mentionam principiul echitatii in conformitate cu care unul dintre elementele fundamentale in cadrul unei societati este acela de a crea un cadrul fiscal fata discriminarii pentru toti cetatenii ce sunt obligatii la plata impozitelor, asadar este nevoie ca sumele platite de fiecare in parte sa se stabileasca prin raportare la nivelul venitului pe care acestia il au. Acesta nu este cazul impozitului indirecte, deoarece acestea afecteaz ain primul rand acei cetatenii care obtin cele venituri in cuantumul cel mai mic, de aceea ce spune ca acesta categorie de impozite este una regresiva.

Așadar, impozitul pe profit prin aplciarea cotei unice asupra rezultatului fiscal obținut este un impozit echitabil deoarece se determina ca având la baza veniturile obținute de contribuabili. De asemenea, un alt principiu important este cel al universalitatii, in concordanta cu care dispozitiile prevazute in legislatia fiscala nu trebuie sa permita ca anumite venituri ce prezinta acelasi regim ca altele sa nu fie supus impozitului sau sa fie impozitat intr-o maniera diferita. Universalitatea poate fi privita si din alta perspectiva, Astfel ca, poate viza ideea ca asupra tuturor materiilor impozabile sa fie aplicata cota de impunere

Nu în ultimul rând, impozitul pe profit respecta unitatea impunerii deoarece are in vedere ca toti tuturor cetatenilor obligatii la plata impozitului sa li se aplice aceleasi dispozitii.

Perceperea impozitului pe profit în conformitate cu legislația actuală se efectuează prin declararea și plata acestuia de către contribuabili până în data de 25 a lunii următoarei încheierii trimestrelor. Altfel spus, până în data de 25 aprilie, 25 iulie, 25 octombrie, fiecare contribuabil care intra în categoria celor obligații la plata impozitului pe profit trebuie să calculeze și să depună declarațiile fiecare la organele specializate prevăzute de lege. De asemenea, important de menționat este faptul că, contribuabilii au și posibilitatea de a efectua plati anticipate în ceea ce privește această categorie de impozit, plati care se efectuează toți trimestrial, de la această regulă fiind prevăzută și câteva excepții, cum ar fi imposibilitatea efectuării de plăți anticipate de către instituțiile de credit, dar și de către toți contribuabilii prevăzuți în cadrul articolului 41 alin.(5) din Noul Cod Fiscal.

Evoluția legislativă în ceea ce privește impozitul pe profit, arată faptul că modalitatea de percepere a acestuia a rămas neschimbată, posibilitatea efectuării de plăți anticipate, fiind introdusa odată cu intrarea în vigoare a Codului Fiscal din anul 2013. Începând cu 1 ianuarie 2018, au apărut noi modificări legislative în ceea ce privește impozitele plătite de persoanele fizice și juridice din România, acelasi lucru întâmplându-se și în cazul impozitului pe profit,îinsa aceste aspecte le vom prezenta pe larg în cadrul capitolului următor.

Capitolul II. Evoluția impozitului pe profit și eficientă colectării

acestuia

2.1.Impactul și eficientă colectării impozitului pe profit la nivel de stat

În cadrul acestei secțiuni vom prezenta evoluția din punct de vedere statistic a colectării impozitului pe profit în cadrul țării noastre, dar și eficiența cu care a fost colectat în funcție de evoluția cotelor legislative aplicabile.

După cum bine știm, impozitul pe profit reprezintă una dintre cele mai mari obligații fiscale pe care le suporta companiile, de aceea vom prezenta o analiză mai detaliată a eficienta acestuia, în perioada 2001-2016.

Grafic 2.1.Cotele legale, efective si gradul de eficienta

Sursa grafic: Prelucrarii proprii: https://ec.europa.eu/taxation_customs/business/economic-analysis-taxation/data-taxation_en

În cadrul graficului 2.1.am reprezentat cotele aplicabile impozitării profitului societăților comerciale dar și cele suportate în mod efectiv de către acestea. Pe baza acestor cote am detrminat indicele de eficienta înregistrat de către acest tip de impozit.

Referitor la cota prevăzută de dispozițiile legislative, se obrserva faptul că pe toată perioada analizată sunt păstrate două cote, astfel că din primul an analizat și până în anul 2004 valoarea acesteia este de 25%, urmând ca după acest an să scadă la un nivel de 16%.

Referitor la cota efectivă, se observă pe baza graficului faptul că aceasta prezint maximul istoric în jur de 6%, în timp ce cotă legală în acest moment prezenta o valoare de 25%. Important de menționat este faptul că amploarea cu care scade cota efectivă atunci când cota prevăzută de legislația fiscală ajunge la 16%, este mult mai redusă, deoarece dacă cota legislativă scade cu 9 procente, cea efectivă scade cu maxim 3 procente. Totodată, pe baza graficului se poate observa și faptul că în ultima perioadă analizată, cota efectivă prezintă o ușoară creștere, înregistrând o valoare mai mare de 4% în ultimul an prezentat.

Referitor la indicele de eficientă, acesta prezintă valori destul de mici în toată perioada analizată, ca urmare a faptului că, cota efectivă a acestui impozit este mult mai scăzută comparativ cu cea prevăzută e legislația fiscală în vigoare. Cel mai eficient an din pucntul de vedere al colectării impozitului pe profit a fost reprezentat de anul de început al perioadei de analiza.

În cele ce urmează, am prezentat modul în care evoluteaza impozitul pe profit în țara noastră în perioada 1996-2016, acesta fiind exprimat ca procent din PIB înregistrat în România în aceatsa perioadă,

Grafic 2.2. Evolutia impozitului pe profit comparativ cu impozitul pe venit in

Romania in perioada 1996-2016

Sursa grafic: Prelucrarii proprii pe baza datelor Comisiei Europene: https://ec.europa.eu/taxation_customs/business/economic-analysis-taxation/data-taxation_en

Prin intermediul graficului 2.2. am prezentat modul in care evolueaza cele doua tipuri importante de impozite directe in Romania, respectiv impozitul pe profit si impozitul pe venit, pentru a concluzia care dintre acestea aduce cele mai mari venituri la bugetul de stat si implicit pentru a analiza perioadele in care impozitul pe profit prezinta cele mai mari ponderi la nivelul PIB-ului Romaniei.

În ceea ce privește impozitul pe profit, acesta prezintă perioade de creștere care alternează cu perioade de scădere între 1996-2008, iar din anul 2009 urmează o scădere continuă, ajungându-se în anul 2013 la minimul de 2% din PIB.

Evoluția în mărime reală a impozitului pe profit înregistrat în România este prezentată în cadrul graficului 2.3.

Grafic 2.3. Evolutia impozitului pe profit comparativ cu impozitul pe venit in

Romania in perioada 1996-2013

Sursa grafic: Prelucrarii proprii pe baza datelor Comisiei Europene: https://ec.europa.eu/taxation_customs/business/economic-analysis-taxation/data-taxation_en

În mărime reală, evoluția impozitului pe profit este asemănătoare cu evoluția acestuia că pondere în PIB. Astfel, observăm că în primul an de analiza impozitul pe profit înregistrează cea mai mică valoarea reală, de 189000.2748 mil euro ,iar nivelul maxim este înregistrat în anul 2008 ,respectiv 359690.5 mil euro. În perioada 1998-2005 observăm că impozitului pe profit înregistrează valori reale relativ apropiate, spre deosebire de perioada 2005-2008 în care valorile impozitului pe profit cresc foarte mult ,ajung la maximul perioadei analizate ,urmând apoi un trend descendent până în anul 2010.

2.2.Reguli generale privind determinarea impozitului pe profit curent și amânat

Cadrul legislativ care stă la baza impozitului pe profit curent și amânat și a modului în care acestea se determina din punct de vedere contabil este reprezentat de Standardul Internațional de contabilitate Nr.12, respectiv IAS 12.

În cadrul acestuia sunt prezentate regulile generale cu privire la cele două categorii de impozite. În ceea ce privește impozitul pe profit curent, acesta este definit ca fiind acea valoare a impozitului pe profit, prezentată fie ca valoare de recuperaT fie ca valoare de plătit, valoare raportată la profitul impozabil sau la pierderea fiscală pe care o înregistrează compania în cadrul unei perioade fiscale.

Una dintre cele mai importante probleme care apare în ceea ce privește modul de contabilizare a impozitului pe profit, este reprezentată de modalitatea în care sunt înregistrate în contabilitate consecintele fiscale dar și viitoare ale următoarelor elementele:

decontării viitoare a valorilor contabile în cee ace privește activele sau datoriile care sunt recunsocute în cadrul situației poziției financiare ale unei societăți;

tranzacții sau ale elemente care fac referire la perioada curentă și care sunt recunoscute, de asemenea, în cadrul situațiilor financiare ale societăților.

Literatura de specialitate din domeniul contabil evidentiaza doua forme de distorsiuni care pot aparea intre cele doua tipuri de rezultate, respectiv cel contabil si cel fiscal, acestea fiind fie temporare, fie permanente. In ceea ce priveste cea de-a doua categorie mentionam faptul ca din aceasta fac parte acele elemente care fie au fost eliminate total de la determinarea rezultatului de tip fiscal, fie sunt reintegrate. Totodata, trebuie spus ca o trasatura fundamentala a acestora este ca nu provoaca aparitia impozitelor amanate, ci sunt de natura a duce la aparitia retratarilor de tip extracontabil. In aceasta categorie includem:

tipuri de cheltuieli ce prezinta regim nedeductibil fiscal , un astfel de regim fiind definit in ceea ce le priveste;

venituri care conform legislatiei nu sunt supuse impozitarii, ca urmare a faptului că ele apar în urma unor rezultate deja impozitate;

degrevări fiscale acordate de stat în vederea susținerii unor acțiuni economice ce prezintă mare important ăla nivel național.

În ceea ce privește impozitul pe profit amânat, cadrul juridic care stă la baza acestuia este reprezentat atât de către IAS 12, cât și de normele prevăzute în cadrul Codului fiscal, care fac referire la această categorie de impozit pe profit. Astfel ca, în conformitate cu punctul 16 al articolului 7 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, impozitul pe profit amânat este impozitul plătibi sau recuperabil în perioadele viitoare în legătură cu diferențele temporare impozabile sau deductibile dintre valoarea contabilă a unui activ sau a unei datorii și valoarea sa fiscală.

O regulă importanta institutita prin intermediul codului fiscal face referire la faptul că, cheltuielile proprii pe care le prezintă un contribuabil cu privire la impozitul pe profit datorat, precum și cele care face referire la diferențele apărute fie din anul curent, fie din anii precedent, prezintă caracter de cheltuieli nedeductibile la calcului impozitului pe profit. De asemenea, același caracter îl prezintă și impozitele pe venit ce sunt plătite în cadrul unui stat străin.

Impozitul pe profit amânat este prezentat în cadrul IAS 12 ca fiind pe de o parte datorie privind impozitul pe profit amânat, caz în care aceasta reprezintă ace valoare a impozitului pe profit ce este plătibila în cadrul perioadelor contabile următoare, referitor la diferențele temporare impozabile, în timp ce creanțele privind impozitul pe profit amânat, sunt acele valori ale impozitului pe profit ce vor fi recuperate în cadrul perioadelor contabile următoare.

În continuare, vom prezenta aspectele generale cu privire la datoriile și creanțele privind impozitul pe profit curent, așa cum sunt ele prevăzute în cadrul IAS 12, dar și aspectele generale cu privire la datoriile și creanțele privind impozitul pe profit amânat, tot din perspectiva IAS 12.

Așadar, in ceea ce priveste impozitul aferent anului fiscal curent dar si al celor anteriori, trebuie spus ca acesta est necesar sa fie recunoscut sub regimul juridic al unei datorii, in cuantumul neplatit. In cazul in care plata care a fost efectuata, indiferent ca aceasta facea referire la anul curent sau la cei anteriori, a fost in cuantum mai mare decat cel datorat catre organelle fiscale atunci suma care depaseste cuantumul datorat trebuie inregistrat sub regimul unei creante.

Beneficiul din cadrul unul an fiscal ce poate fi evidentiata in cadrul unei perioade anterioare in vederea recuperarii cuantumului curent al anului anterior, treiuie, de asemenea, sa urmeze regimul juridic al unei creante. In situatia in care o anumita pierdere fiscala este utilizata in vederea acoperirii impozitului curent al unui an anterior, atunci societatea trebuie sa inregistreze beneficiul ca o creanta in acel an in care aceast inregistreaza pierdere deoarece poate fi cazul ca respectivul avantaj sa fie generat pentru societatea si sa fie posibil sa fie cuantificat.

În concluzie, impozitul pe profit curent trebuie recunoscut ca datorie și cheltuială în perioada căreia îi este aferent. Prin urmare, la nivel de balanță contabilă avem o datorie sau un a tiv pentru impozitele curente neplătite sau plătite în avans. Beneficiul aferent unei perioade fiscale reportate pentru recuperarea impozitului plătit pentru o perioadă anterioară trebuie recunoscut ca activ.

În ceea ce privește impozitul pe profit amânat, în conformitate cu IAS 12 privind impozitul pe profit o datorie privind impozitul amânat trebuie recunoscută pentru toate diferențele temporare impozabile, cu excepția măsurii în care datoria privind impozitul amânat rezultă fie din recunoașterea inițială a fondului comercial; fie din recunoașterea inițială a unui activ sau a unei datorii într-o tranzacție care nu reprezintă o combinare de întreprinderi și la momentul realizării tranzacției nu afectează nici profitul contabil, nici profitul impozabil, nici pierderea fiscală. Ca regulă generală apare faptul că o diferență temporară impozabilă rezultă atunci când valoarea contabilă a activului este mai mare decât baza fiscală a activului sau valoarea contabilă a datoriei est emai mică decât baza fiscală a datoriei. Ca urmare apare formula privind datoria de impozit pe profit amânat, ca fiind :

Diferența temporară impozabilă x cota de impozitare = Datorii de impozit amânat

Așadar, în momentul în care se recunoaște un activ, este lesne de înțeles faptul că valoarea lui contabila nu poate fi recuperată decât sub forma beneficiilor viitoare pe care le va obține societatea. În cazul în care valoarea contabilă pe care o prezintă aceasta este mai mare comparative cu baza să fiscală, atunci cuantumul total al beneficiilor economice ce va fi supus impozitării va fi mai mare comparatic cu valoarea pe care legislația fiscală o permite să fie deductibila. Aceasta este așadar o diferență temporară impozabila, iar obligația de a plăti impozitele pe profitul rezultat în perioadele viitoare reprezintă o datorie privind impozitul amânat.Pe de altă parte, în momentul în care societatea va recupera valoarea contabilă a activului respectiv, atunci respective diferența se va relua și ea și societatea va prezenta profit impozabil, această situație fiind de natură a duce la nașterea unor beneficii economice sub formă de plăți, care reprezintă impozite.

O altă situație în care apare diferența temporară impozabila este cea în care amortizarea fiscală pe care o prezintă societatea este de natura acelerata, caz în care aceasta va fi mai lentă comparativ cu cea contabila, lucru care va duce la o diferență temporară deductibila, ce va apărea sub forma unei creanțe privind impozitul pe profit amânat.

De asemenea, diferențe temporare mai pot exista in situatia in care :

costul aferent mai multor societati este distribuit prin intermediul, atat a activelor ce sunt recunoscute ca dobandite identificabile cat si a datoriilor ce sun inregistrate nivelul lor just, insa asupra acestora nu se face nicio modificare de natura fiscala;

se efectueaza reevaluarea asupra activelor si nu se fac modificari de natura fiscala;

ca urmare a unei combinari de societati, apare fondul comercial;

Un element de activ ori o datorie din punctul de vedere al bazei fiscale se diferentiaza de valoarea initiala, ca exemplu putem mentiona cazul unei societati care primeste subventii de tip guvermanetal ce nu sunt impozabile;

valoarea contabilă a investițiilor în filiale, sucursale și entități asociate sau a intereselor în asocierile în participație se diferențiază de baza fiscală a investiției sau a interesului.

În concluzie, o datorie privind impozitul amânat este recunoscută pentru toate diferențele temporare impozabile, cu excepția cazului în care aceste diferențe apar din:

cuantumul fondului comercial in cazul caruia amortizarea fiscala nu se scade la calculul profitului impozabil;

recunoașterea inițială a unui activ sau a unei datorii într-o tranzacție care nu este o combinare de întreprinderi;

la momentul tranzacției, nu afectează nici profitul contabil și nici pe cel impozabil.

Un alt aspect foarte important pe care îl vom prezenta în continuare este legat de regulile de contabilizare ale impozitului pe profit amânat, în conformitate cu referențialul contabil național.

Important de mentionat este si faptul ca exista diferente intre modul de determinarea al rezultatului fiscal si cel contabil, private din punctul de vedere al determinarii rezultatului, in cadrul referentiarului contabil de la nivel national.

Evidențierea în contabilitate a datoriilor și creanțelor de impozit amânat în conformitate cu OMFP nr. 2.844/2016 se prezintă după cum urmează:

În situația în care valoarea din punct de vedere contabil pe care o prezintă activul depășește cuantumul acestuia din punct de vedere fiscal, atunci suma ce apare că diferența intra în categoria celor temporare supuse impozitului, ducând astfel la naștere unei datorii de tipul impozitului amânat;

Atunci când datoria prezintă o valoare contabilă ce o depaster pe cea fiscala apare o diferență de tip temporar care însă se scade de la calculul profitului impozabil, dând astfel naștere unei creanțe de impozit amânat;

În situația în care activul din punct de vedere contabil este evaluat la o valoare mai mică comparativ cu cea fiscala atunci apare o diferență temporară ce se scade de la calculul profitului impozabil și dă naștere unei creanțe de impozit amânat. Astfel, diferența temporară deductibilă înmulțita cu cota de impozitare de 16%, da naștere unei creanțe de impozit amânat;

Atunci când datoria din punct de vedere contabil prezintă o valoare mai mică comparativ cu cea fiscală, apare o diferență ce este supusă impozitului pe profit, dând astfel naștere unei datorii . Astfel, diferență temporară impozabilă înmulțita cu cota de impozitare de 16% duce la o datorie de impozit amânat.

Capitolul III. Impactul impozitului pe profit asupra lichidității,

poziției și performanțelor financiare în cadrul URBAN PROIECT SA

3.1. Prezentarea societatii si a principalilor indicatori de volum

Societatea SC Urban SA este constituita in conformitate cu legislatia in vigoare si are la baza respectare aprevederilor privind Legea societatilor comerciala, fiind o societate pe actiuni care a fost înființată prin înregistrarea la Registrul Comerțului, J37/1002/1994, având codul unic de înregistrare RO6692687. Așadar,  societatea comercială URBAN PROIECT  S.A  a fost înființată în anul 1994, fiind organizată ca societate pe acțiuni, cu capital privat.  Sediul social al firmei este în localitatea Bârlad , strada Victoriei , nr. 1, jud.Vaslui.

In cee ace priveste domeniul acesteia de activitate, putem spune faptul ca principalul obeict este acela de a constructii lucrarii de natura civila, industriala, dar si ce a efectuata lucrarii de consolitare in cee ace pruveste aceste tipuri de lucrarii. Principalul obiectiv pe care societatea il doreste este acela de a-si desfasura activitatea avand la baza personalului clautatii precum profesionalist si respect, in vederea oferirii unor servicii de cea mai buna calitate care sa permita cresterea pe cat de mult posibil a societatii pe piata pe care isi desfasoara activitatea.

Grafic 3.1. Evolutia cifrei de afaceri

Sursa grafic:Prelucrarii proprii

Avand la baza graficul 3.1. putem spune faptul ca in ceea ce priveste Urban Proiect SA, cifra de afaceri pe care aceasta o prezinta este in crestere in anul 2013 fata de anul 2012, ajungand la o valoare de circa 9195649 lei in anul 2013, in timp ce ulterior acestui an, cifra de afaceri scade la valori mult mai mici, care se mentin similare in anii 2014 si 2015, urmand o noua scadere semnificativa in ultimul an de analiza. Asadar, anul 2016, aduce cea mai mica valoare a cifrei de afaceri.

În cadrul tabelului următor, respectiv tabelul 3.1. am prezentat evoluția principalilor indicatori care descriu modul în care Urban Proiect SA și-a desfășurat activitatea în perioada 2012-201

Tabel 3.1. Principalii indicatori de volum ai activitatii

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Avand in vedere graficul 3.2. mentionam faptul ca in toata perioada analizata valorile pe care le inregstreaza cheltuielile totale, comparative cu veniturile totale sunt mai reduce, exceptand ultimul an de analiza in care valoarea acestora o depaseste pe cea a veniturilor totale inregistrate, an in care societatea prezinta pierdere contabila.

Grafic 3.2. Evolutia veniturilor si a cheltuielilor totale

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În cadrul graficului 3.3. am prezentat evoluția profitului brut și a profitului net al societății, doi indicatori foarte importanti în ceea ce privește activitatea acesteia.

Grafic 3.3. Evolutia profitului brut si a profitului net

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Așa cum era de așteptat, ca urmare a faptului că legislația în ceea ce privește impozitul pe profit nu a suferit modificări drastice în perioada analizată, cota menținându-se de 16%, singurele modificări apărând în ceea ce privește modul de determinare al profitului impozabil, profitul net și profitul brut urmează pe toată perioada analizată un trend similar. În anul 2016, societatea înregistrează pierdere, ceea ce înseamnă că în acest an, nu plătește impozit pe profit la stat.

Grafic 3.4. Evolutia impozitului pe profit

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

3.2. Determinarea ratelor de lichiditate și impactul impozitului pe profit asupra acestora

Un alt aspect foarte important in ceea ce priveste diagnosticarea economico-financiara in cadrul SC Urban Proiect SA este reprezentat de determinarea ratelor de lichiditate si de solvabilitate.

Tabel 3.2. Ratele de lichiditate

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Observăm în cadrul tabelului de mai sus, faptul că atât rata de lichiditate curentă cât și cea imediata înregistrează valori mult mai mari comparativ cu cea normală, în toată perioada analizată. Trendul pe care îl reprezinta aceste rate este unul ascedent în perioada 2012-2013, urmând ca în anul 2014 să se înregistreze o scădere, iar ulterior acestui an, lichiditățile își recapăta trendul lor ascendent.

Tabel 3.3. Ratele de solvabilitate

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Rata de solvabilitate generala, ca si in cazul celor de lichiditate, prezinta o evolutie ascendenta in anul 2013 fata de anul 2012, precum si in anul 2015, in ceilalti ani analizati, aceasta inregistrand o scadere fata de anul precedent.

Grafic 3.5.Lichiditatea curenta si solvabilitatea patrimoniala

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

3.3. Determinarea impozitului pe profit

În cadrul acestei secțiuni vom determina impozitul pe profit plătit de către plătit de către Societatea Agrana în anul 2015, doearece în ultimul an de analiza, societatea a înregistrate pierdere. După cum se poate vedea pe baza situațiilor financiare prezentate în cadrul anexelor, societatea este plătitoare de impozit pe profit.

În conformitate cu Legea 227/2015 privind Codul fiscal, așa cum am menționat și anterior, profitul impozabil se stabilește că diferența între veniturile impozabile și cheltuielile nedeductibile și este diferit de profitul contabil, sau că diferența dintre veniturile totale din care se scad veniturile neimpozabile, pe de o parte, și cheluielile totale din care se scad cele nedeductibile, de cealalata parte.

În ceea ce privește veniturile totale, pe baza contului de profit și pierdere din anul 2016, observăm că acestea sunt:

Venituri totale în anul 2016 = 5254950 lei

Cheltuielile totale în anul 2016= 4569755 lei

În continuare, pentru a determina profitul impozabil vom determina veniturile neimpozabile și cheltuielile deductibile, așa cum sunt ele prevăzute de legislația fiscală în vigoare. Veniturile neimpozabile sunt prevăzute în cadrul articolului 23 din Noul Cod Fiscal, dar acestea nu sunt fost modificate față de prevederile legislative aplicabile în anul 2016. Astfel că , cele mai importante dintre veniturile neimpozabile sunt reprezentate de dividentele primite de la o persoană juridică romana, precum și cele primite de la o persoană juridică juridică străină, în condițiile prevăzute de la articolul 23 lit. b) din Codul Fiscal. Nu este și cazul societății noastre, care nu primește și nu plătește dividente în anul 2016. De asemenea, nu intregistreaza niciunul dintre celelalte tipuri de venituri menționate în cadrul articolului 23. Așadar:

Veniturile totale= Veniturile impozabile= 5254950 lei

În ceea ce privește cheltuielile deductibile, în conformitate cu articolul 25 din Noul Cod Fiscal, sunt cheltuieli cu caracter deductibil în scopul determinării profitului impozabil, acele cheltuieli care sunt efectuate în vederea realizării activității economice. În cadrul societății noastre, toate chetuielile înregistrate de companie sunt cheltuieli din exploatare, aceasta neavând cheltuieli financiare, respectiv cheltuieli cu dobânzile, sau cheltuieli din activitatea extraordinară. Urbam Proiect SĂ, nu prezintă în toată periaod aanaliza cheltuieli cu dobânzile deoarece acesta nu a contractat împrumuturi și și-a finanatat activitatea pe bază de surse proprii.

În cazul în care, în prezent societatea înregistrează o cheltuieli cu dobânzile, acestea sunt deductibile limitat. Astfel că, societățile au dreptul de a deduce o sumă de maxim 200000 euro care provine în urma îndatorării excesive, iar în cazul în care costurile cu această depășesc această sumă, atunci ele vor fi deductibile în limita de 10%, procent care se aplică asupra unei baze de calcul. Această bază de calcul rezultă că diferența dintre veniturile impozabile și cheltuielile totale, la care se adăugă, cheltuiala privind impozitul pe profit, amortizarea fiscală și costul excedentar al îndatorării.

Revenind la cheltuielile înregistrate de Urban Proiect Să, vom determina cheltuielile deductibile în funcție de prevederile fiscale în vigoare. Astfel, conform contului de profit și peirdere din anul 2016, întâlnim următoarele cheltuieli în cadrul societății:

Cheltuieli cu materii prime și materile consumabile= 837483, integral deductibile, efectuate în scopul desfășurării activității economice

Cheltuieli cu alte materiale+ cheltuieli cu energia și apa= 2952 +81232 = 84184 integral deductibile efectuate în scopul desfășurării actibitatii economice

Cheltuieli cu salariile și indemnizariile= 664726, integral deductibil în conformitate cu articolul 25 alineatul 2 din Codul Fiscal

Cheltuieli cu asigurări și protecție socială= 152936 integral deductibile

Cheltuieli provenind din ajustările de valoare privind imobilizările= 48122, nedeductibile

De asemenea, societatea înregistrează alte cheltuieli din exploatare în valoare de 2782304 lei

În categoria acestora, întâlnim și cheltuieli de sponzorizare în suma de 20500 lei . În ceea ce privește regimul juridic al cheltuililor de sponsorizare, acesta este prevăzut în cadrul articolului 24 din Noul Cod Fiscal .

Determinarea caracterului deductibil al altor cheltuieli din exploatare se face pe baza următoarei reguli: acestea sunt nedeductibile la calcului profitului impozabil.

Însă, după determinarea impozitului pe profit, având în calcul și cheltuielile nedeductibile cu sponsorizarea, aceastea se vor scădea din impozitul pe profit și se va obține astfel un impozitu pe profit după sponsorizarea. Limitate în care pot fi scăzute este reprezentată de valoarea minimă dintre valoarea obținută prin aplicarea unui procent de 0,5% asupra cifre de afaceri a societății înregistrată în anul respectiv și valaorea obțină prin aplicare unui procent de 20% asupra impozitului pe profit datorat de societate.

Așadar, cheltuieli cu sponsorizarea = 18702 lei nedeductibile la calcului profitului impozabil.

Așadar, Cheltuieli deductibile total= Chetuieli totale – Cheltuiala cu sponsorizarea- Cheltuiala cu ajustările privind imobilizările = 4569755- 18702-48122 = 4502931

Profit impozabil= Veniturile impozabile- Cheltuieli deductibile = 5254950-4502931= 752019 lei

Impozit pe profit înainte de sponsorizare= 16% x 752019 = 120325 lei

Limite deducere sponsorizare:

0,5% x Cifra de afaceri= 0,5% x 5616855= 28084 lei

20% x Impozitul pe profit = 20% x 120324= 24064 lei

Cheltuieli cu sponsorizarea= 18702  se vor scădea intetegral din impozitul pe profit

Impozit pe profit după sponsorizare= 120325- 18702 = 101623 lei

Am observat faptul că pe toată perioada analizată, Urban Proiect SA este o societate plătitoare de impozit pe profit, însă înainte de anul 2012, aceasta a fost plătitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor. În anii în care aceatsa plătească impozit pe veniturile microintreprinderilor, acesta se determina prin aplicarea unei cote de 3% asupra veniturilor din orice sursă obținute de către societatea respectivă cu excepția celor prevăzute în mod expres de legislația în vigoare. Acest lucru nu era avantajos pentru Urban Proiect SĂ, deoarece așa cum am observat pe baza analizei efectuate, majoritatea dintre cheltuielile efectuate de aceasta sunt deductibile, un aspect foarte important în ceea ce privește acest lucru fiind reprezentat de faptul că, societatea nu s-a împrumutat , ceea ce elimina total cheltuielile nedeductibile cu dobândă, care în cazul celor mai multor societăți sunt destul de mari.

Că urmărea, caracterul deductibil al celor mai multe dintre cheltuielile efectuate de societate, face ca pentru aceasta să fie mai convenabil aplicarea impozitului pe profit, deoarece profitul impozabil va fi destul de redus. Tot în sprijinul acestei idei, apărea și aceea că cele majoritatea sau chiar toate dintre veniturile societăți sunt impozabile, nefiind prevăzute dintre cele menționate expres de lege care să ducă la scăderea bazei de impozitare în cazul veniturilor microintreprinderilor, ceea ce duce la plata unui impozit ridicat.

3.4. Analiza performanțelor financiare și impactul impozitului pe profit asupra acestora

Așadar, am determinat ratele de rentabilitate înregistrate de companie în perioada 2012-2016.

Tabel 3.4. Determinarea ratei de rentabilitate economica

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

În ceea ce privește rata de rentabilitate economică, observăm faptul că, pe toată perioada analizată, valorile înregistrate de aceasta sunt pozitive, ceea ce înseamnă faptul că societatea înregistrează profit. Cea mai mică valoare a ratei de rentabilitate economică se înregistrează În primul an de analiza, de circa 5,1% în ceea ce privește rentabilitatea economică determinate utilizând profitul brut și circa 3,57% în cazul rentabilități ce are la baza profitul de exploatare. Maximul în ambele cazuri apare în anul 2013, valori destul de mari înregistrându-se și în anul 2015, urmând ca în 2016, procentul să scadă semnificativ.

O alta rata de rentabilitate este rata de rentabilitate a resurselor consumate. Rata rentabilității resurselor consumate se calculează ca raport între un anumit rezultat economic și cheltuielile efectuate pentru obținerea acestuia și arată cât costă obținerea unui leu de profit.

Tabel 3.5. Determinarea ratei de rentabilitate a resurselor consumate

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Avand la baza tabelul 3.5 observam faptul ca rentabilitatea resurselor consumate purmeaza o panta creascatoare in tota perioada de analiza. Cea mai mica valoare a acesteia apare in anul 2012, ce circa 4,6%, deoarece valoarea negative din anul 2016 nu prezinta relevanta pentru ca societatea in acest an ianregistreaza pierdere. Important de mentionat este si faptul ca si in cazul ROE si ROA, situatia sta similar, astfel ca si acestea prezinta cea mai mica valoare in acelasi an de analiza si totdata maximul in cazul fiecarei rate este in anul 2015, anul anterior, celui in care companie inregistreaza primele pierderi din toata perioada analizata.

In ceea ce priveste rata de rentabilitate a vanzarilor, aceasta are scopul de a arata modul in care activitatea desfasurata in cadrul companiei analizata, din punct de vedere comercial, isi atinge cerintele de eficienta asteptate de catre aceasta, ea fiind determina ca raport intre cifra de afaceri si rezultatul economic al societatii prezentant sub una dintre formele prevazute de literature de specialitate.

Tabel 3.6. Determinarea ratei de rentabilitate a vanzarilor

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Observam pe baza graficului 3.6 ca rata de rentabilitate a resurselor consumate si cea a vanzarilor inregistreaz pe toata perioada analizata trenduri asemanatoare, astfel c amaximul istoric al perioadei apare in al doilea an de analiza in ceea ce priveste rentabilitatea veniturilor, lucru care se intampla si in cazul rentabilitatii resurselor consumate.

Grafic 3.6. Rentabilitatea resurselor consumate si a veniturilor

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

3.5. Impactul costului fiscal total asupra performanțelor financiare ale întreprinderii

Costul fiscal are un impact foarte mare în ceea ce privește performanțele obținute la nivel unei întreprinderi.

Optimizarea costului fiscal suportat la nivelul unei societăți comerciale poate fi optimizat, în primul rând, prin intermediul unei bune cunoașteri a legislației fiscal aplicabile în momentul la care se referi și implicit prin respectarea întocmai a acesteia, astfel încât la nivelul fiecăreia dintre societăți să fie posibilă luarea celor mai bune deciziile din punct de vedere fiscal, decizii care să aibă impact direct asupra eficienței și implicit a rentabilității.

Optimizarea costului fiscal se realizează prin prcurgerea mai multor etape importante fiecare având un rol esențial în determinarea costului fiscal și a acelor mai bune decizii în vederea reducerii acestuia. Primul pas în cadrul optimizării fiscale este reprezentat de determinarea rezultatului fiscal pentru a se putea realiza de către persoanele specializate din cadrul acesteia a unei diagnosticării adecvate și corecte din punct de vedere fiscal. Diagnosticarea are în vedere acele activități care în urma analizei, au cel mai mare impact din punct de vedere fiscal, și care prezintă o sensibilitate ridicată la modificările legislative, urmând că ulterior, să se asigure o îmbunătățire a acestora pe baza recomndarilor specialisticilor în acets comeniu, din cadrul societății analizată.

Obținerea unui cost fiscal optim are ca rezultat și creșterea competitivității companiei în cadrul domeniilor în care aceasta își desfoara activitățile.

Această operațiune de asigurare a optimizării cade în sarcina celor care se ocupă de gestiune în cadrul companiei, gestiunea fiscală, fiind astfel una dintre cele mai importante sarcini în cadrul acestora. O bună gestionare la nivelul societății are în vedere și o bună gestionare în ceea ce privește costul fiscal pe care acestea trebuie să îl suporte. În acest sens sunt stabilite anumite moduri clar prin care se poate duce la obținerea unui cost fiscal scăzut, iar fiecare societatea trebuie să urmeze liniile pe care le trasează astfel gestiunea care se coupa de acest lucru.

Cu alte cuvinte, obținerea costului fiscal optin se poate realiza pin mai multe metode. Una dintre ele ar putea să fie reprezentată de o bună interpretare a dispozițiilor legislative, fără însă că acestea s afie incalcaye, precum și de adoptarea diferitelor planuri care să fie de natură să ducă la îmbunătățirea anumitor activități și implicit de beneficierea de toate avantaje care sunt prevăzute la nivel legislativ în ceea ce privește anumite tipuri de activități.

Cunoașterea tuturor normelor fiscale aplicabile, oferă posibilitatea companiilor de a interpreta în sens favorabil toate aceste dispoziții în măsura în care legiuitor nu a stabilit un cadru juridic ferm cu privire la anumite aspecte.

În concluzie, costul fiscal se diminuează în urma reducerii bazelor de impozitare ca urmare a deducerilor fsicale acordate de către statul român prin intermediul normelor fiscale, deduceri care au ca scop principal acela de a duce la dezvolatrea anumitor sectoare de activitate ale economiei românești.

Influența deducerilor fiscale asupra costului fiscal poate fi redata pornind de la relația de determinare a impozitului pe profit.

Cost fiscal = Cheltuiala cu impozitul pe profit + Alte cheltuieli fiscale,

unde alte cheltuieli fiscale reprezintă suma tuturor cheltuielilor cu impozitele, taxele, contribuiile, fondurile speciale, exclusiv cheltuiala cu impozitul pe profit, suportate de către întreprindere.

Ca urmare a analizelor efectuate în cadrul Urban Proiect SA, am ajuns la următoarele concluzii cu privire la costul fiscal. Societatea este plătitoare de impozit pe profit ceea se înseamnă că aceasta va avea un impact direct asupra profitului net care va rămâne la dispoziția societăților, lucru care se va reflecta și în ceea ce privește ratele de rentabilitate care se determina având la baza profitul net. Întâlnim astfel rata rentabilității financiare, aceasta determinându-se că raport între capitalurile proprii totale ale societății și profitul net obținut în cadrul acestora.

Tabel 3.7. Determinarea ratei de rentabilitate financiara

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Rentabilitatea financiară este determinata ca urmare a raportului dintre profitul net inregistrat la nivel societatii si capitalurile proprii pe care le prezinta aceasta.

Grafic 3.7. Evolutia ROE si ROA

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Concluzii

În concluzie, fiscalitatea prezintă un rol foarte important, privită atât din perspectiva statului cât și din perspectiva întreprinderilor. Unul dintre cele mai importante impozite cu impact direct asupra întreprinderilor și a performanțelor acestora este reprezentat de impozitul pe profit. Societatea analizată în cadrul prezentei lucrări, este plătitoare de impozit pe profit, de aceea am analizat evoluția pe care a avut-o acesta în perioada 2013-2016. Comparând valorile am ajuns la concluzia că în cazul Urban Proiect SA, impozitul pe profit datorat către bugetul de stat prezintă fluctuații mari în cadrul perioadei de analiza.

Totodată, societatea este plătitoare de impozit de profit în toată perioada analizată, însă anterior acesteia. În cazul acesteia, impunerea profitului la plata impozitului este avantajoasă deoarece majoritatea dintre cheltuielile inregistrate la nivelul societății sunt cheltuieli efectuate în scopul activității economice, ceea ce duce la o diminuare considerată a profitului impozabil pe toată perioada analizată. Un impozit pe profit mic plătit de către societate are impact în primul rând, asupra ratei de rentabilitate financiară obținută la nivelul acesteia, deoarece aceasta se determina având la baza profitul net al societății.

Așadar, în cadrul ultimului capitol am analizat performanțele înregistrate la nivelul societății și impactul costului fiscal asupra acestora.

În ceea ce privește rentabilitatea financiară, una dintre cele mai importante rate de rentabilitate înregistrate la Urban Proiect SA, am ajuns la concluzia că, valorile înregistrate sunt pozitive și ridicate doar în prima parte a perioadei de analiza, perioada în care aceasta prezenta un profit net ridicat, însă ulterior și în special în ultimul an de analiza, situația este îngrijorătoare pentru companie, deoarece inregistreza pierdere și implicit performante scăzute. În ceea ce privește ROA, am ajuns la concluzia că valorile ratei rentabilității economice a activelor pe perioada analizată evidențiază faptul că activul economic detinut de societate este capabil sa dea nastere unui flux pozitiv care sa permita autofinantarea si renumerarea in cadrul societatii. Rata de rentabilitatea economică poate fi exprimată atât ca rată de rentabiliate economică a acivelor cât și ca rată de rentabilitate economică a capitalurilor investite.

Bibliografie

G.Marin, A.Puiu, Dicționar de relații economice internaționale, Editura Enciclopedică, București, 1993, p.147

Dan Drosu Șaguna, Drept financiar și fiscal, Editura All Beck, București, 2003, p.345

I. Condor, Drept financiar și fiscal, Ed. Tribuna Economică, București, 1996, p. 147.

Georgeta Vintilă ,Magdalena Călin, Nicoleta Vintilă, Fiscalitate, Editura Economică, București, 2002, p.11

Iulian Viorel Brașoveanu, Analize ale politicii fiscale în România și în statele membre UE, Editura ASE, București, 2009, p.17

Petre Brezeanu, Fiscalitate. Concepte. Metode. Practici, Editura Economică, București, 1999

Căruntu Cornel , Diagnostic financiar-modalitate de obținere a performanțelor financiare ale firmei, Analele Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 1/2010

Crecană Cornel, Analiză economico-financiară, Editura Economică, București, 2006

Dragota Victor., Ciobanu Ana Maria, Obreja, Laura Brasoveanu, Management financiar: analiză financiară și gestiune financiară operațională, Editura Economică, București, 2003

Tiplic Gabriela, Analiza rentabilității economice în dezvoltarea firmei, Revista Tribuna Economică v. 17, Nr. 36, 2006

Vasile Ion, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006

Wagner, F., Milakovic, M., Firm profitability and the network of organizațional capabilities, Physica A 389, 2010

Legea 227/2015 privind Codul Fiscal cu modificarile si completarile ulterioare

Standardul International de Contabilitate IAS 12

https://ec.europa.eu/taxation_customs/business/economic-analysis-taxation/taxation-trends-eu-union_en