Impozitul pe Profit In Context European

=== 0e27364cac80bf5f3e26ee2f403358f01a103904_648606_1 ===

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Finante, Asigurări, Bănci și Burse de Valori

Lucrare de licență

cu titlul

Impozitul pe profit în context european

Coordonator științific:

Conf.univ.dr. Nicoleta Vintilă

Absolvent:

București

2018

Cuprins

Introducere 3

Capitolul I. Aspecte generale privind sistemul fiscal din România 4

1.1.Sistemul fiscal și componentele acestuia. Noțiuni

teoretice privind impozitele directe și indirecte 4

1.2.Aspecte generale privind impozitul pe profit 9

Capitolul II. Evoluția impozitului pe profi în România și statele

membre UE 10

2.1.Evolutia legislativă a impozitului pe profit în România 10

2.2.Evoluția impozitului pe profit în UE 17

Capitolul III. Studiu de caz 19

2.1.Gradul de eficiență al colectării impozitului pe profit in

România și cateva state din Uniunea Europeană 19

3.2.Impozitarea profitului unei companii în diferite state

membre ale UE 22

3.3. Corelația dintre impozitul pe profit și diferite variabile

macroeconomice. Model Econometric 35

Bibliografie 40

Concluzii 41

Introducere

Prezenta lucrare este structurată pe trei capitole și prezintă aspecte teoretice și practice cu privire la noțiunea de fiscalitate și, în primul rând cu privire la impozitul pe profit. Scopul lucrării este de a analiza modul în care sunt impozitare profiturile companiilor în România, dar și avantajele sau dezavantajele pe care le prezintă reglementările din țara noastră comparativ cu cele existente în cadrul altor state ale Uniunii Europene. Importanta temei este dată de faptul că fiscalitatea va rămâne întotdeauna una dintre cele mai mari probleme, privită atât din punctul de vedere al statului, cât și din punctul de vedere al contribuabililor.

Primul capitol prezintă noțiuni teoretice cu privire la sistemul fiscal din România, principiile care stau la baza acestuia, dar și principalele impozite prevăzute de legislația fiscală în vigoare. România este unul dintre statele care își colectează cele mai mari venituri pe seama impozitelor indirecte, însă și impozitele directă au o mare contribuție la formarea veniturilor fiscale. De asemenea, contribuțiile sociale obligatorii sunt cele care completează sistemul fiscal din România și care sunt foarte ridicate, din punctul de vedere al cotelor de impozitare.

În cadrul de-al doilea capitol am prezentat atât elemente teoretice cât și practice cu privire la impozitul pe profit și modul în care acesta a evoluat atât în România cât și în state membre ale Uniunii Europene.

Capitolul trei este preponderent practic și prezintă aspecte cu privire la modul de evoluție al indicelui de eficiență în ceea ce privește impozitul pe profit în România și în alte state membre ale Uniunii Europene, dar și o parte practică privind analiza unei companii plătitoare de impozit pe profit în situația în care ea ar fi obligată la plata acestuia în diferite state membre ale Uniunii Europene. În cele din urmă, în ultima parte a acestui capitol, am prezentat corelația care există între veniturile fiscale și impozitul pe profit și cea mai importante variabilă macroeconomică, respectiv creșterea economică.

Capitolul I. Aspecte generale privind sistemul fiscal din România

1.1.Sistemul fiscal și componentele acestuia. Notiuni teoretice privind impozitele directe și indirecte

Prin noțiunea de fiscalitate se urmărește determinarea procesului de formare a veniturilor la dispoziția statului, venituri care sunt necesare acoperirii cheltuielilor care apar în cadrul domeniului public. Așadar, această noțiune putem spune că definește totalitatea sumelor percepute de la cetățenii obligați la plata acestora în vederea satisfacerii necesitaților ce dau naștere cheltuielilor publice.

În ceea ce privește subiectii impozabili, trebuie menționat faptul că sunt supușii plății taxelor și a impozitelor atât persoanele fizice cât și persoanele juridice, fiind stabilite atât impozite diferite, cât și impozite comune în sarcina acestora.

La baza oricărui sistem fiscal se afla domeniul juridic, care trebuie să fie complex și eficient astfel încât să nu permită sustragerea niciuneia dintre persoanele mentionate anterior, de la plata obligațiilor fiscale, dar nici să nu fie de natură să nască în sarcina acestora obligații fiscale inechitabile. Pe de altă parte, pe lângă complexitatea și rigurozitatea cadrului normativ, trebuie menționat faptul că acesta trebuie sa prezintă o altă trăsătură esențială și anume trebuie să fie de natură să ducă la asigurarea unei stabilități în cadrul țării, din acest punct de vedere, stabilitate care să sporească încrederea atât a cetățenilor sau a rezidentilor statului român, cât și a persoanelor străine care ar putea să investească în cadrul statului. Este evident faptul că, cu cât sistemul fiscal este mai instabil și mai împovărător, cu atât investițiilor vor fi din ce în ce mai mici, deoarece străini vor alege să investească în cadrul statelor în care sunt existente cele mai mari avantaje din acest punct de vedere, și nu ne referim aici doar la presiunea fiscală, așa cum este ea prevăzută din prisma cotelor sau a scutirilor, ci și la stabilitatea și eficacitatea pe care o prezintă regulile fiscale existente.

Când facem referire la sistemul fiscal, avem în vedere atât aspectele menționate anterior, de natură legislativă, cât și pe cele care vizează persoanele și autoritățile ce au obligația de a duce la îndeplinire prevederile din cadrul legislației fiscale în vigoare. Vorbim aici atât de autoritățile prin intermediul cărora se asigura colectarea resurselor publice la bugetele aferente, cât și de autoritățile care urmăresc modul în care contribuabilii își respectă obligațiile ce le sunt stabilite de legiuitorul fiscal. Așadar, toate instituțiile ce prezintă atribuțiile în ceea ce privește domeniul fiscal al statului trebuie să își desfășoară activitățile în concordanță cu prevederile legale și de asemenea, între acestea trebuie să existe o strânsă legătură și coordonare care să permită crearea unui cadrul fiscal unitar și eficient. Atât timp cât între instituții există o relație directă, cheltuielile ce se nasc odată cu atribuțiile de colectare și de control pot fi din ce în ce mai reduse.

În concluzie, sistemul fiscal al oricărui stat nu are în vedere doar sumele ce odată colectate reprezintă resurse financiare publice, ci este formată și din cadrul legislativ și din instituțiile și persoanele din cadrul acestora care fac posibilă colectarea sumelor la bugetele de stat și bugetele locale.

În continuare vom prezenta cele mai importante tipuri de impozite care sunt colectate în România. Așadar, în cadrul statului impozitele colectate sunt împărțite în urmatoarele categorii;

Impozite directe;

Impozite indirecte;

Contribuții sociale.

România a fost și este și în prezentat una dintre țările Uniunii Europene în cadrul căreia cea mai mare proporție din veniturile publice apare în urma colectării impozitelor indirecte. În categoria impozitelor indirecte, așa cum prevede și legislația în vigoare, întâlnim taxa pe valoare adăugată, taxe vamale, accize, dar și alte tipuri de impozite indirecte, care însă aduc o pondere mică la bugetul de stat. În ceea ce privește impozitele indirecte, important de menționat este faptul că suportatorul și plătitorul sunt două persoane diferite. Astfel că, în cazul acestora ele sunt suportate de către cel care face consumul final, în timp ce plătitorul este cel care le declară și le virează către bugetul de stat, respectiv persoanele juridice, așa cum sunt ele prevăzute in cadrul subiecților impozabil din legislația fiscală.

Importanța pe care o prezintă acestea impozite din punctul de vedere al statului, este dată de faptul că, așa cum am menționat și anterior, aduc cele mai mai sume la bugetul de stat, în principal că urmare a cotelor ridicate ce sunt prevăzute de legislația fiscală în vigoare.

Însă, este important de menționat faptul că aceste tipuri de impozite prezintă o trăsătură fundamentală, spre deosebire de cele directe și anume faptul că sunt regresive, în sensul că afectează în cea mai mare parte persoanele care obțin cele mai mici venituri, astfel ca acestea nu prezintă caracterul echitabil care ar trebui să stea la baza tuturor impozitelor. În cele mai multe dintre situațiile existente până în prezent în cadrul țării noastre, statul român prin intermediul autorităților sale a decis creșterea cotelor în ceea ce privește acest tip de impozit ca urmare a necesității din ce în ce mai mări a acoperirii cheltuielilor publice apărute, și rare au fost situațiile în care statul a acționat în sensul reducerii cotelor.

Autoritățile reduc aceste cote în condițiile în care la bugetele de stat sau locale sunt colectate suficiente resurse publice care să poată acoperi cheltuielile, fiind astfel posibilă reducerea cote de impozitare pentru a se îmbunătății situația din punct de vedere economic la nivel național și anume, creșterea indicatorilor financiar economici ai statului, cum ar fi creșterea economică, scăderea ratei șomajului sau a inflației.

Așa cum am menționat anterior, impozitele indirecte nu sunt în măsură să respecte unul dintre cele mai importante principii ale oricărui sistem fiscal, respectiv cel al echitații, deoarece acestea nu urmăresc să fie suportate în funcție de veniturile pe care le obține fiecare persoană, ci cele îi afectează în cea mai mare măsură tocmai pe aceea care obțin cele mai mici sume sub formă de venituri, născând astfel o presiune fiscală mare în seamă acestora, comparativ cu ceilalți indivizi. Acest lucru nu duce decât la reducerea cosumul deoarece indivizii nu au capacitatea de a suporta aceste cote ridicate, ceea ce îi determină să renunțe la anume bunuri de consum, însă este evident faptul că acest lucru se întâmplă doar pe termen scurt deoarece sunt bunuri indispensabile a căror amânare de consum nu poate să existe pe o perioadă mare de timp. Deci, din punctul de vedere al statului aceste tipuri de impozite, cu toate nu sunt unele dintre cele mai echitabile, sunt unele cu un grad de eficienta ridicat, acesta fiind principalul aspect urmărit de către organele statului odată cu stabilirea cadrului fiscal.

Aceste impozite, pe care le-am menționat anterior, sunt introduse în legislația fiscală actuala prin intermediulul titlului VIII al noului cod fiscal, titlu care prezintă pe larg atât persoanele ce sunt supuse impozitării, cât și materia impozabilă, scutiri de la plata taxei dar și alte aspecte esențiale, cum ar fi termenul de declarare, de plată, exigibilitatea etc.

Cea de-a doua componentă a fiscalității din România este reprezentată de impozitele directe. Legislația fiscală românească în vigoare prevede ca principale impozite directe impozitul pe profiturile companiilor și impozitul pe veniturile persoanelor fizice. În ceea ce privește impozitul pe profiturile companiilor pe acesta îl vom prezenta pe larg în cadrul următoarei secțiuni, însă acum vom menționa câteva aspecte cu privire la impozitul pe veniturilor persoanelor fizice.

Normele juridice ce stau la baza acestei componente a fiscalității sunt introduse în legislația fiscală prin intermediul titlului al 4-a al noului cod fiscal. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice este foarte important în punctul de vedere al statului deoarece se poate interveni asupra lui, ca măsuri de politica fiscală, sub două forme. În primul rând, legislația fiscală poate suferi modificări în ceea ce privește acest tip de impozit prin reducerea sau creșterea cotelor de impozitare. Acest lucru nu s-a întâmplat frecvent în România, cota de impozitare a venitului fiind de 16 % în ultima perioadă.. Așadar, din acest punct de vedere putem spune să aceasta este unul dintre cele mai stabile impozite din țara noastră.

Este evident faptul că se acționează asupra acestuia printr-o măsură de creștere a cotei de impozitare, atunci consumul în rândul populației va scădea ca urmare a faptului că, contribuabilii nu vor mai avea același nivel al venitului ce poate fi folosit în vederea consumului. Ca urmare a acestui lucru, odată cu scăderea posibilității de consum apare implicit și o scădere a veniturilor obținute pe baza taxei pe valoare aduagată, lucru care nu este de dorit de către autoritățile statului român. În situația în care se acționează în vederea reducerii cotelor, atunci poate veniturile colectate pe baza acestuia vor scădea, însă se va duce la o creștere a veniturilor colectate pe baza impozitelor pe consum, ca urmare a ridicării nivelului veniturilor ce pot fi destinate acestuia. Important pentru stat este să stabilească care dintre măsuri este cea mai eficientă, înainte de a aplica una dintre acestea.

Așa cum am menționat anterior, modificarea cotelor de impozitare nu este singurul mod prin care organele autorizate în acest sens ale statului pot să intervină asupra impozitului pe veniturile persoanelor fizice, ci se poate face acest lucru și că prin schimbarea limitelor în ceea ce privește materia impozabilă, însă această situație apare atunci când există impozitare progresivă, lucru care nu apare în cazul statului român în momentul actual.

Referitor la acest tip de impozit trebuie menționat faptul că acestea vizează atât contribuabilii ce au domiciliul ori reședința în România cât și indivizii care deși nu se află în cazul celor menționați anterior, obțin venituri ce sunt incluse în categoria materiilor supuse impozitului pe venit, din România.

Nu în cele din urmă, la bugetele statului o sumă foarte importantă este adusă de contribuțiile sociale, România fiind unul dintre țările cu cea mai mare presiune fiscală din acest punct de vedere. Aceste tipuri de prelevări fiscale sunt introduse în cadrul legislației actuale prin intermediul celui de-al cincilea titlu al noului cod fiscal. Aceste prelevări fiscale sunt unele dintre cele mai instabile din cadrul întregului sistem fiscal românesc în cazul lor intervenindu-se de cele mai multe ori și cel mai semnificativ, de către organele statului. Unele dintre cele mai drastice măsuri care au vizat contribuțiile sunt cele ce și-au găsit aplicabilitatea începând cu 1 ianuarie 2018, moment în care odată cu adoptarea unei ordonanțe de urgență de către Guvernul României, s-a decis că toate contribuțiile să fie trecute în sarcina celui ce are calitatea de angajat, în timp ce angajatorul rămâne doar cu obligația plății unui procent de 2,25 care desemnează contribuția asiguratorie de muncă.

Mai există o dispoziție legislativă care este de natură să aducă o altă obligație de contribuție în sarcina societăților, încă această se aplică rarerori, respectiv doar în momentul în care sunt persoane angajate care derulează activități ce se încadrează în categoria activităților în condițiile speciale sau deosebite de muncă, moment în care și angajatorul va trebui să suporte o anumită parte din CAS, însă este evident faptul că în această categorie nu se găsesc cei mai mulți dintre angajați, regula de bază rămânând aceea că salariații suporta integral și acest tip de contribuție. Dar atunci când apare situația menționată, legiuitorul fiscal a stabilit în persoană angajatorului obligația de a suporta patru procente din totalul CAS atunci când aceasta are angajați indivizii în situatii deosebite de muncă, sau 8 procente în cazul în care există persoane în cadrul societății ce trebuie să desfășoare activități în condiții ce sunt considerate speciale.

Așa cum am menntionat, aceste prelevări nu prezintă deloc stabilitate în sistemul românesc în ceea ce privește cotele aplicabile, însă sunt stabile dacă sunt privite din punctul de vedere al modalității de determinare al cuantumului lor, dar și în ceea ce privește modalitatea de declarare și de plată a acestora.

1.2.Aspecte generale privind impozitul pe profit

Așa cum am precizat, impozitul pe profit reprezintă una dintre principalele componente a impozitării directe din România. Normele juridice ce stau la baza acestuia sunt prezentate în cadrul celui de-al doilea titlu al noului cod fiscal.

Statul român intervine în ceea ce privește modul de reglementare a acestui tip de impozit în ideea în care se dorește să se asigure o situație cât mai favorabilă, privită din punctul de vedere al investitorii pentru a determina o creștere a acestora în cadrul țării. Pe lângă faptul că, este evident că se doresc cote de impunere cât mai mici pentru o cât mai redusă presiune fiscală, este important ca dispozițiile legislative să prezinte stabilitate, pentru că un sistem schimbător naște neîncredere în rândul investitorilor, care ar putea să se aștepte oricând la modificări fiscale de natură să le afecte profiturile obținute.

Un alt aspect important în ceea ce privește acesta categorie fiscală este reprezentat și de scutirile care sunt prevăzute de către legiuitor. România este unul dintre statele care prevede anumite facilități în ceea ce privește această prelevare și care are, de asemenea, introdusă în cadrul dispozițiilor legislative, noțiunea de scutire a profitului reinvestit. Totodată, trebuie menționat faptul că sistemul fiscal privit din punctul de vedere al cotelor este unul stabil, ultima modificare din ultimii ani apărând chiar începând cu anul 2018.

În majoritatea statelor din cadrul Uniunii Europene impozitul pe profit este unul dintre cele care aduce venituri semnificative la bugetul de stat, fiecate dintre acestea prezentând diferite modalități de impozitare.

Capitolul II. Evoluția impozitului pe profit în România și statele membre UE

2.1.Evoluția legislativă a impozitului pe profit în România

După cum am evidențiat anterior, impozitarea profiturilor companiilor, se stabilește pe baza dispozițiilor normative din cadrul celui de-al doilea titlu al noului cod fiscal. Pe baza acestuia legiuitorul prezintă dispoziții normative complexe care să stabilească toate elementele necesare cu privire la acest tip de impozit. Pentru început, legiuitorul fiscal a stabilit care sunt contribuabilii ce sunt supușii plății acestei prelevări fiscale. Este vorba în primul rând de toate societățile ce au sediul în România, respectiv de către toate societățile românești ce desfășoară activități în cadrul statului român. Pe lângă aceștia, intra în categoria persoanelor ce sunt supuse impozitului pe profit și cei care nu au sediu în România, însă se află într-una dintre următoarele situații;

desfășoară în țara activități ce intră în sfera celor supuse impozitului pe profit, ca urmare a deținerii în România a unui sediu permanent;

țara noastră reprezintă locul în care se afla conducerea efectivă a acestora.

Referitor la prima condiție, respectiv cea cu privire la sediul permanent, trebuie menționat faptul că această noțiune este una complexă și este prevăzută pe larg în cadrul noului cod fiscal în articolul 8 care este detinat exclusiv acestuia. Pentru a evidenția modul în care au evoluat normele legislative, trebuie să subliniem faptul că din acest punct de vedere, respectiv în ceea ce privește persoanele care datorează și plătesc la bugetul de stat impozit pe profit, legiuitorul fiscal nu a făcut modificări, aceasta prelevare fiind una stabilă din acest punct de vedere.

Un alt aspect important cu privire la care legiuitorul fiscal a introdus dispoziții concrete de aplicare este reprezentat de modalitatea în care se stabilește cateria ce este supusă acestui tip de prelevare fiscală. În acest sens, este introdus articolul 19, al cărui conținut stabilește procedeul prin care se ajunge la profitul impozabil.

Așadar, în conformitate cu acest articol;

Profitul impozabil = Venituri impozabile- Cheltuieli deductibile sau

Profit impozabil = Venituri totale – Cheltuieli totale + Cheltuieli nedeductibile- Venituri neimpozabile.

Pentru a scoate în evidență modul în care a evoluat legislația fiscală din acest punct de vedere trebuie să spunem faptul că, anterior noului cod fiscal în vigoare din anul 2015, nu erau mentionate in cadrul legislației fiscale aspecte cu privire la deducerile fiscale, care se scad la calculul profitului impozabil. Cu alte cuvinte, odată cu intrarea noilor dispoziții în vigoare, se menționează în mod clar faptul că în vederea stabilirii profitului impozabil vor fi luate în calcul toate veniturile obținute de către societatea în cadrul căreia se determina acest profit, mai puțin acele venituri ce sunt prevazute în mod expres că fiind exceptate de la plata acestei prevederi fiscale. În vederea prezentării veniturilor ce sunt exceptate de la plată, legiuitorul fiscal a introdus un articol special și anume articolul 23.

Este important de evidențiat faptul că aceste venituri sunt destul de limitate ca număr, de aceea sunt prevăzute și enumerate în mod expres de legiuitorul pentru a nu lăsa loc de interpretării în favoarea contribuabililor, interpretări care să fie de natură să reducă în mod nejustificativ baza impozabila a impozitării profitului. Așadar, unul dintre cele mai frecvente venituri din această categorie este reprezentat de veniurile din dividente, fiind include în cadrul celor neimpozabile și cele ce sunt obținute de pe teritoriul unui alt stat unional, cu mentioniunea că trebuie să se respecte anumite condiții prevăzute în mod expres de legiuitor.

Așadar, sunt ocnsiderate sume neimpozabile și nu intra în determinarea bazei profitului impozabil acele sume obținute ca urmare a primirii de dividente din cadrul societății mamă, cu mențiunea în cadrul celei căreia i se acorda aceste dividente, societatea mama trebuie să dețină un procent de minim 10 din cadrul capitalului social al companiei căreia i se acorda respectivele dividente. Pe lângă această condiție, este prevăzută o alta, cele două fiind necesar și obligatoriu să fie întrunite în mod cumulativ și anume intervalul de timp pe care deține procentul menționat anterior trebuie să fie de minim un an. Nu în cele din urmă, pentru a intra în categoria veniturilor neimpozabile la calculul impozitului pe profit, compania care obține aceste venituri trebuie să fie constituită sub una dintre formele menționate de către legiuitor în articolul 24 alin.(1) literaa) punctul (1) .

Așadar, am analizat veniturile în mare, veniturile ce fac parte din cadrul bazei de calcul a impozitului pe profit, însă cheltuielile și clasificarea lor în cheltuieli deductibile și nedeductibile prezintă unul dintre cele mai complexe aspecte cu privire la determinarea acestui tip de prelevare fiscală. În ceea ce priveste cheltuielile cu caracter deductibil trebuie spus faptul că limite acestora se determina fie în funcție de dispozitiile din cadrul normelor de punere în aplicare a codului fiscal, fie pe trimestru, însă determinarea trebuie să se facă astfel încât la sfârșitul anului fiscal să fie respectate intervalele prevăzute în noul cod fiscal.

Există însă și persoane impozabile pentru care legislația prevede obligația de a plăti acest impozit pe an, astfel ca limitele acestor tipuri de cheltuieli se determina pe an. Un aspect important de menționat în ceea ce priveste veniturile și cheltuielile le vizează pe cele ce apar ca urmare a evaluării cărora sunt supuse titlurile de participare, elemente care sunt avute în vedere la determinarea acestui impozit, cu mențiunea ca în cadrul valorii acestora intra și acele evaluării ce sunt efecuate în conformiatte cu dispozitile contabile iar scoaterea din evidentă se face pe baza uneia dintre modalitățile utilizate la scoaterea din gestiune a stocurilor.

Pentru a evidenția evoluția legislativă din punctul de vedere al veniturilor și al cheltuielilor luate în calcul la determinarea bazei impozabile, trebuie să subliniem faptul că, deși acest sistem al impozitului pe profit este unul stabil, elementele de venituri și cheltuieli au suferit modificări odată cu trecerea timpului. Menționăm în acest sens, elementele dobânzi și penalități, dar și cele privirnd daunele interese ce apar în urma anularii contractelor. În cadrul vechii legislații, normele metodologice vizau aceau incluse noțiunile de penalități și dobânzi, dar și daune interese care apar în urma anularii actelor adiționale ce apar în urma încheierii diferite contracte de natură economică, în timp ce dispozițiile din prezent vizează noțiunile de cheltuieli și venituri ce apar în urma convențiilor încheiate între două părți, veniuri și cheltuieli care sunt anulate.

Referitor la regimul fiscal al acestora trebuie să spunem faptul că veniturile sunt supuse impozitului, iar cheltuielile ce prezintă această natură se scad de la calculul acestei prelevări fiscale cu mențiunea ca acestea trebuie ca în cadrul contractelor ce sunt încheiate între părțile inițiale, să prezinte aceste caractere, respectiv să fie impozabile și deductibile. O altă noutate legislativă în ceea ce privește acest aspect este legată de faptul că prin intrarea în vigoare a noului cod fiscal a fost eliminată acea prevedere ce avea în vigoare modificarea materiei impozabile din anul fiscal respectiv, ca urmare a înregistrări inițiale a respectivelor elemente de cheltuieli și venituri.

În continuare vom menționa câteva aspecte procedurale cu privire la impozitul pe profit existente în România. Astfel că, în vederea respectării dispozițiilor legislative, toți cei care sunt obligații la plata impozitului pe profit au, de asemenea, și obligația conexa de a ține registrul pivind evidența fiscală, registru care poate să fie ținut sub un una dintre cele două forme, în format electronic sau scris. Acest registru trebuie sa prezintă ordonate cronologic, toate acele operațiuni fiscale ce sunt efectuate de persoană la care face referire și de asemenea să fie evidențiate în cadrul acestuia toate aspectele ce sunt menționate în cadrul declarațiilor de impunere.

Acest registru este foarte important ca urmare a obligativității întocmirii acestuia, pe care o impune statul în sarcina contribuabililor și trebuie să existete în toate acele cazul în care datele existente în declarații ce se depun la organele statului cu atribuții în domeniul fiscal, apar ca urmare a unor inrgistrari în contabilitate. Totuși, legiuitorul lasă la aprecierea persoanei impozabile modalitatea în care va prezenta toate aceste operațiuni, cu mențiunea că trebuie să fie respectate condițiile prezentate în mod expres în cadrul legislației.

Nu în cele din urmă, după ce am vorbit despre baza de calcul a impozitului pe profit trebuie să prezentăm aspecte legislative și evolutive cu privire la cota care se aplică asupra bazei determina potrivit regulilor menționate anterior. În acest sens spunem că, în prezent, cota de impozitare a profiturilor companiilor este de 16%, cota care nu a suferit modificari în ultima perioadă, ceea ce arată încă odată stabilitatea pe care o prezintă sistemul fiacal privir din punctul de vedere al acestui impozit.

Menținerea cotei unice de impozitare de-a lungul unei mari perioadei de timp face ca impozitul pe profit să fie unul dintre puținele impozite din România care prezintă stabilitate și de asemenea unul dintre putinere impozite care să aibă în vedere respectarea echitații fiscale, ce ar trebuie să existe la nivelul oricărui impozit.

Așa cum am menționat și anterior, categoria impzoitelor indirecte este de natură să nu respecte echitatea fiscală deoarece afectează în primul rând persoanele cu venituri mici, în timp ce statul a încercat să mențină stabilitatea impozitului pe profit și ca urmare a importanței pe care acesta o prezintă în ceea ce privește posibilitățile de atragere a investițiilor în România. Cu alte cuvinte, unicitatea cotei de impozitare face din impozitul pe profit unul dintre singurele impozite echitabile aplicabile în România.

După cum bine știm, pe lângă caracterul echitabil, orice impozit trebuie să prezintă și alte caractere unul dintre acestea fiind caracterul universal, respectat de asemenea în cadrul acestui tip de impozit deoarece sunt obligate la plata acestuia toți cei care înregistrează venituri din obținute din aceeași sursă și de asemenea, toți ce care au în proprietate bunuri ce fac parte din aceeași categorie. Impozitele trebuie să fie în concordanță și cu principiul unității impunerii, lucru existent în cazul impozitului pe profiturile companiilor, deoarece este evident faptul că sunt aceleași reguli aplicabile în cazul fiecăruia dintre cei ce sunt obligați la plata acestui tip de impozit.

Ultimele noțiuni teoretice și legislative pe care le vom prezenta în ceea ce privește acest impozit sunt legate de modul de plată și de datele aferente acestora. Astfel că, în conformitate cu dispozițiile legislative cei supuși acestui impozit trebuie să depună declarațiile aferente și să efectueze plata efectivă a impozitului până la data de 25 a lunii ulterioare celei în care se încheie trimestrul pentru care se declară și se plătește. Cu alte cuvintele, toți plătitori de impozit pe profit efectuează plata până la 25 aprilie, 25 iulie și respectiv 25 octombrie. Referitor la cei care legislația pe oferă posibilitatea de a plăti anticipa, plățile vor trebuie de asemenea realizate trimestrial cu mențiunea că există și câteva excepții.

Concluzionând, modul în care au evoluat dispozițiile normative cu pvirire la acest tip de impozit, scoate în evidență dorința statului de a patra o cât mai mare stabilitate referitor la acest tip de impozit și de a încuraja cât mai mult realizarea de investiții în cadrul statului român, ca urmare a unui sistem fiscal avantajos.

În continuare am prezentat date statistice cu privire la ponderea impozitului pe profit în cadrul impozitelor totale dar și în PIB în România în perioada 2004-2016. Rezultatele sunt prezentate în cadrul graficelor 1.1. și 1.2.

Grafic 1.1. Evolutia ponderii impozitului pe profit in totalul impozitelor

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Pe baza graficului 1.1 observăm faptul că în România, ponderea pe care o deține impozitul pe profit în cadrul impozitelor totale prezintă fluctuații în toată perioada analizată. Astfel că, cea mai mare pondere este înregistrată la începutul perioadei de analiza, respectiv în anul 2004, de circa 11,6%, urmând ca după aceasta impozitul pe profit să reprezinte mai puțin de 10% din totalul impozitelor colectate la bugetul de stat. Acest lucru se întâmplă atât în anii 2005 și 2006, cât și începând cu anul 2009 până la sfârșitul perioadei de analiza. Ponderi peste 10% din totalul impozitelor colectate la bugetul de stat mai sunt înregistrate în 2007 și 2008.

Minimul istoric al perioadei apare în anul 2012, de circa 6,8%, an care nu putem spune că, coincide cu modificări fiscale relevante, deoarece cel puțin în ceea ce privește cota de impozitare acesta își păstrează nivelul de 16% din anul 2005 până la sfârșitul perioadei de analiza.

Grafic 1.2. Evolutia ponderii impozitului pe profit in PIB

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În cadrul graficului 1.2. am prezentat evoluția ponderii în PIB pe care a înregistrat-o impozitul pe profit colectat în România în perioada 2004-2016. Fluctuații există și în ceea ce privește acest indicator, însă, acestea sunt de o amploare mai redusă comparativ cu cele care apar în cazul ponderii în impozitele totale.

Cea mai mică pondere în PIB a impozitului pe profit din România se înregistrează în anul 2012, moment în care se înregistrează și cea mai mică pondere a impozitului pe profit în cadrul veniturilor totale,, iar cele mai mari valori, așa cum era de așteptat, apar în primii ani de analiza. Astfel că, observăm pe baza graficului, faptul că în anul 2005, an în care a fost introdusă cota unică de 16%, trecându-se astfel de la cota de 25%, ponderea impozitului pe profit în PIB scade cu circa 0,5 puncte procentuale, însă în 2006 și 2007 această urmează un trend ascendent. Din anul 2010, însă, ponderile în produsul intern brut ale impozitului pe profit, nu mai depășesc valoarea de 2,5% menținându-se în jurul celei de 2%.

2.2.Evoluția impozitului pe profit în UE

În continuare, având ca referință aceeași perioadă de analiza, am prezentat ponderea în impozitele totale și în PIB a impozitului pe profit în anul 2016 în toate țările membre ale Uniunii Europene.

Grafic 1.3. Evolutia ponderii impozitului pe profit in totalul impozitelor in tarile UE

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Pe baza graficului 1.3. observăm faptul că cea mai mare pondere a impozitului pe profit în cadrul impozitelor totale este reprezentată de cea înregistrată în cadrul Maltei de circa 20%, în timp ce cea mai mică contribuție la formarea impozitelor totale colectate la bugetul de stat, pe care o aduce impozitul pe profit apare în Suedia și în Italia. Ponderi similare cu cele înregistrate în cadrul României apar în Marea Britanie și Olanda, în timp ce Danemarca și Franța prezintă de asemenea, unele dintre cele mai mică procente.

În cadrul graficului 1.4. am redat ponderea impozitului pe profit în PIB înregistrată în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene, în același an de analiza, respectiv în anul 2016. Pe baza acestuia, se observa faptul că, așa cum era de așteptat și ca urmare a ponderilor din impozitele totale, cea mai mare valoare se înregistrează tot în Malta, de circa 6,5% urmată indeapropae de Cipru.

Grafic 1.4. Evolutia ponderii impozitului pe profit in PIB in tarile UE

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Capitolul III. Studiu de caz

2.1.Gradul de eficiență al colectării impozitului pe profit in România și cateva state din Uniunea Europeană

În acest capitol vom analiza modul în care a evoluat gradul de eficiență al colectării acestui tip de impozit în România, comparativ cu țări din Europa care se aseamana cu România din punctul de vedere al poziționării geografice.

Așa cum am menționat și în cadrul părții teoretice, impozitul pe profit este una dintre cele mai mari sarcini fiscale ale societăților din România, de aceea este important să vedem eficiența pe care o prezintă acesta, privită din punctul de vedere al coletării.

Grafic 3.1.Evoluția cotelor de impozitare și a indicelui de eficiență în cazul impozitului pe profit

Sursă grafic: Prelucrări proprii pe baza datelor Comisiei Europene

Prin graficul 3.1. am prezentat evoluția a trei elemente importante;

cota prevăzută de legislația în vigoare;

cota efectivă de impozitare;

indicele de eficiență.

În ceea ce privește cota legală, aceasta înregistrează în cadrul perioadei de analiză două valori, valoarea de 25% în anul 2004, urmând ca după acest an cota să se mențină constantă la 16%. Așadar, anul 2005 a fost anul unei modificări importante în ceea ce priveste cota de impozitare a impozitului pe profit și anume reducerea acesteia cu 9 p.p.

Referitor la cota efectivă, pe baza graficului se poate observa faptul că aceasta prezintă, așa cum era de așteptat același trend ca și cel existent în cadrul cotei standard, astfel că în anul 2005 cota efectivă scade, odată cu scăderea cotei prevăzută de legislației, însă trebuie să menționăm că scăderea înregistrată este de o amploare mai mare comparativ cu cea de la nivelul cotei menționată anterior. Analizând indicele de eficiență, putem să spunem faptul că aceasta este destul de scăzut în cadrul întregii perioade pe care am făcut analiza, și dacă până în anul 2011 acest indicator prezenta valori peste 0,10 ajungând chiar și la 0,15 începând cu anul 2011, valori scad cu 0,10.

Pentru a face o comparație cu valorile înregistrate la nivelul România, vom prezenta, așa cum am menționat inițial, analiza eficienței acestui impozit în câteva dintre țările unionale. Este vorba despre Bulgaria, Ungaria, Grecia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia.

Tabel 3.1: Evoluția indicelui de eficiență a impozitului pe profit în perioada 2004-2009

Sursă tabel: Calcule proprii

Tabel 3.2: Evoluția indicelui de eficiență a impozitului pe profit în perioada 20-2016

Sursă tabel: Calcule proprii

3.2.Impozitarea profitului unei companii în diferite state membre ale UE

În continuare vom prezenta cazul unei societăți comerciale și modul în care aceasta plătește impozit pe profit în situația în care și-ar desfășura activitatea în diferite state membre ale Uniunii Europene.

Vom prezenta situația în care societatea își desfășoară activitatea în unul dintre următoarele statele:

România;

Italia;

Franța;

Marea Britanie;

Danemarca.

O societate comercială care are ca obiect de activitate producerea și comercializarea produselor din material plastic prezintă în anul 2017, an pentru care vom determina impozitul pe profit, următoarele elemente:

Tabel 3.3. Elementele inregistrate de societate in anul 2017

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Romania

În conformitate cu articolul 19 din Codul fiscal, rezultatul fiscal se calculează utilizându-se următoarea formula

Rezultat fiscal= Venituri totale-Cheltuieli totale-Venituri neimpozabile+Cheltuieli nedeductibile

În vederea determinării profitului impozabil este necesar să se stabilească natura veniturilor și a cheltuielilor prezentate, ținându-se cont de faptul că diferența dintre veniturile totale și cele menționate în cadrul tabelului sunt venituri impozabile, iar diferența dintre cheltuielile totale și cele prezentate în cadrul tabelului sunt cheltuieli efectuate în scopul desfășurării activității economice, respectiv cheltuieli deductibile.

În continuare vom stabili natura fiscală a veniturile din dividente și a veniturilor din dobânzi. Astfel că, în conformitate cu articolul 23 din Legea 227/2015 privind codul fiscal, veniturile din dividente obținute de la o persoană juridică romana sunt venituri neimpozabile la calcului rezultatului fiscal. De cealaltă parte, se afla veniturile din dobânzi aferente unui cont curent, sunt considerate venituri impozabile în conformitate cu legislația fiscală în vigoare.

Astfel obținem:

Venituri neimpozabile= 5000 lei

Venituri impozabile= Venituri totale – Venituri neimpozabile = 5254950- 5000 = 5249950 lei

În continuare vom stabili regimul juridic al cheltuielilor înregistrate la nivelul companiei în anul 2017. Așa cum am precizat diferența dintre cheltuielile totale și cele prezentate în cadrul tabelului sunt cheltuieli efectuate în scopul desfășurării activității economice, ceea ce înseamnă că acestea sunt considerate cheltuieli deductibile la calcului rezultatului fiscal.

Cheltuieli deductibile = 4069755- 68000- 12400- 3400-98163-23678-12000 = 3855514 lei

Pentru celelalte categorii de cheltuieli vom stabili regimul fiscal în funcție de prevederile Legii 227/2015 privind Codul Fiscal. În cee ace privește cheltuieli cu salariile angaajilor, în conformitate cu articolul 25 alineatul 2 din legea menționată anterior, cheltuielile cu salariile, precum și cele asimilate salariilor sunt considerate cheltuiei deductibile în ceea ce privește calculul rezultatului fiscal. Cheltuielile cu tichetele de masă intra în categoria cheltuielilor cu deductibilitate limitată prevăzută de codul fiscal, astfel că, acestea sunt deductibile în condițiile în care ele sunt acordate în conformitate cu dispoziile legale în vigoare, respectiv un tichet pe zi lucrătoare în care salariatul a fost prezent în unitatea în care își desfășoară activitatatea. În cazul societății analizate, aceasta acordă tichetele de masă în conformitate cu dispozițiile legale, cee ace înseamnă că aceste cheltuieli sunt integral deductibile.

Societatea înregistrează în anul 2017 și cheltuieli aferente veniturilor neimpozabile, în valoare de 3400 lei, care în conformitate cu articolul 25 alin.(4) lit.e) din Codul fiscal sunt considerate cheltuieli integral nedeductibile.

În ceea ce privește cheltuiala cu impozitul pe profit, aceasta este nedeductibila integral la calcului rezultatului fiscal, ca urmare a dispozițiilor din cadrul articolului 24 alin.4 lit.a). Așadar, suma de 98163 lei este inregral nedeductibila.

O ultimă categorie de cheltuială cu privire la care vom determina regimul fiscal aplicabil este cheltuiala cu dobânzile înregistrată de societate în anul 2017, de 23678. În ceea ce privește această categorie de cheltuieli regimul fiscal al acestora a suferit modificări importante prin modificările legislative intrate în vigoare începând cu anul 2018. Astfel că, în conformitate cu noile dispoziții legislative, contribuabili au dreptul la deducerea costurile excedentare ale îndatorării până la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 200.000 euro calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României valabil pentru ultima zi a trimestrului/anului fiscal, după caz. Societatea noastră se încadrează în acest plafon, ceea ce înseamnă că, cheltuielile cu dobânzile în valoare de 23678 lei sunt deductibile integral la calcului profitului impozabil.

Ca urmare a celor analizate, pe lângă cheltuieli realizate în scopul desfășurării activității economice, mai prezintă caracter deductibil următoarele cheltuieli:

Cheltuieli deductibile= Cheltuielile cu salariile+ Chletuielile cu tichete de masă+Cheltuielile cu dobânzile = 68000 + 12400+ 23678 =104078 lei

Cheltuieli deductibile total = 104078 +3855514 = 3959592 lei

Așadar, profitul impozabil înregistrat de societate în anul 2017 este:

Profit impozabil= Veniturile impozabile – Cheltuieli deductibile = 5249950- 3959592 = 1290358 lei

În conformitate cu dispozițiile Legii 227/2015 privind codul fiscal, impozitul pe profit de determina prin aplicarea cotei de impunere asupra profitului impozabil.

Grafic 3.2 . Evolutia cotelor de impozitare a profitului

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Așadar, după cum se poate observa și pe baza graficului, impozitarea profitului companiei în anul 2017, an pe care am făcut analiza societății se realizarea prin aplicarea unei cote de 16%, cota stabilită prin intermediul articolului 17 din Codul fiscal în vigoare.

Impozitul pe profit = Cota de impozitare x Profitul impozabil

Impozitul pe profit = 16% x 1290358 lei = 209458 lei

În ceea ce privește declararea și plata impozitului pe profit în România, conform legislației în vigoare, acesta se declară și se plătește pana pe dată de 25 a primei lunii următoare încheierii trimestrelor 1-3. În cazul impozitului pe profit anual determinat în cadrul societății analizată, aceasta are obligatia de a declara și de a plăti impozitul până pe 25 martie 2018, prin depunerea Declarației 101 privind impozitul pe profit.

Italia

In continuare vom prezenta cazul in care societatea analizata anterior isi are sediu si isi desfasoara activitatea intr-un alt stat din Europa si anume in Italia. Am ales acest stat deoarece cota de impozitare este mult mai ridicata comparativ cu cea din tara noastra si de asemenea, regimul fiscal prezinta anumite particularitati importante de prezentat.

Așadar, în Italia, sunt supuse impozitului pe profit companiile rezidente care au sediul legat în cadrul Italiei și totododata își desfășoară activitatea de bază prin intermediul sediului din acest stat, aici fiind astfel situate principalele scopuri de afaceri.

Profitul impozabil se determina că diferența dintre veniturile impozabile și cheltuielile deductibile.

Sunt considerate venituri impozabile conform legislației din Italia, toate veniturile din afaceri, și astfel sunt impuse impozitului pe profit cu câteva excepții, printer care menționăm veniturile obținute din dividente și onorariile directorilor. Așadar:

Venituri neimpozabile= Veniturile din dividende= 5000

Venituri impozabile= Venituri totale – Venituri neimpozabile = 5254950- 5000 = 5249950 lei.

În ceea ce privește veniturile din dobânzile aferente contului deținut, deoarece nu se face nicio specificație cu privire la caracterul neimpozabil al acestora, ele se consideră venituri din afaceri și sunt supuse impozitului.

În ceea ce privește cheltuielile, regulă generală în vederea stabilirii regimului fiscal al acestora este aceea că ele pot fi deduse la calculul profitului impozabil doar în care în care au fost efectuate în vederea obținerii venitului din afaceri. Ca și în cazul în care societatea își defasora activitatea în România, diferența dintre cheltuielile totale și cele prezentate în cadrul tabelului sunt cheltuieli efectuate în scopul obținerii veniturilor din afaceri, ceea ce înseamnă că acestea sunt considerate cheltuieli deductibile la calcului rezultatului fiscal.

Cheltuieli deductibile = 4069755- 68000- 12400- 3400-98163-23678-12000 = 3855514 lei.

Pentru celelalte vom analiza deductibilitatea conform legislației din Italia. În ceea ce privește cheltuielile cu salariile, acestea intra în categoria cheltuielilor efectuate în scopul obținerii veniturilor din afaceri, iar tichete de masă se acordă și în Italia și sunt deductibile atâta timp cât ele se acordă în condițiile prevăzute de lege, lucru valabil în cadrul societății analizate.

Referitor la cheltuiala cu impozitul pe profit în valoare de 98163 lei, în Italia este nedeductibila de asemenea, cu toate că sistemul fiscal din această țară prevede că multe din impozitele indirecte plătite de societăți să fie deductibile, aceasta nu este și cazul impozitelor directe, cum ar fi impozitul pe profit sau contribuțiile sociale obligatorii.

Cheltuiala cu dobândă, ca și în cazul România, presupune o analiză mai amplă în vederea stabilirii deductibilității acesteia. Astfel că, în conformitate cu legislația în vigoare, regulă generală prevede că, cheltuielile cu dobândă să fie deductibile în cuantumul ce rezultă că urmare a aplicării procentului dat de raportul dintre venitul brut impozabil și venitul brut total, care include și veniturile scutite de impozitit. Astfel:

Limită de deductibilitate cheltuieli cu dobândă = 23678 x 5249950/5254950= 23655 lei

Cheltuieli deductibile= Cheltuielile cu salariile+ Chletuielile cu tichete de masă+Cheltuielile cu dobânzile deductibile = 68000 + 12400+ 23655 =104055 lei

Cheltuieli deductibile total = 104055 +3855514 = 3959569 lei

Așadar, profitul impozabil înregistrat de societate în anul 2017 este:

Profit impozabil= Veniturile impozabile – Cheltuieli deductibile = 5249950- 3959569 = 1290381 lei

Grafic 3.3 . Evolutia cotelor de impozitare a profitului

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Așadar, după cum se poate observa și pe baza graficului, impozitarea profitului companiei în anul 2017, an pe care am făcut analiza societății se realizarea prin aplicarea unei cote de 27,8%. cota stabilită prin legislația fiscală în vigoare

Impozitul pe profit = Cota de impozitare x Profitul impozabil

Impozitul pe profit = 27,8% x 1290381 lei = 358726 lei

În ceea ce privește declararea și plata impozitului pe profit în Italia, conform Legii bugetului din această țară, respectiv legeaL 208/2015, acesta se declară și se plătește annual.

Franta

În continuare vom determina impozitul pe profit plătit de societatea ce prezintă elementele reda anterior, cu mentionea că aceasta societatea își desfășoară activitatea în Franța, plătit astfel impozit pe profit statului Francez și fiindu-i aplicabile regulile fiscale din această țară.

În Franța, legislația fiscală în cadrul căreia sunt reglementate aspecte cu privire la impozitele directe și implicit impozitul pe profit, este reprezentată de Codul General al impozitelor, care cuprind dispoziții legislative ce vizează șase tipuri de impozite, printer care și impozitele directe. În ceea ce privește persoanele juridice, codul general al impozitelor conține o prevedere specială în conformitate cu care unele societăți franceze, expres prevăzute de lege, cum ar fi: societățile în comandita, SRL-ul cu un singur asociat sau societățile în comandita, au posibilitatea de a opta între impozitul pe societate sau impozitul pe venitul persoanelor fizice.

În cazul societății noastre se plătește impozit pe societate. Important de menționat în cazul acestui stat este că se aplică principiul teritorialității, ceea ce înseamnă că se impozitează doar veniturile obținute în Franța.

În ceea ce privește veniturile impozabile, sunt considerate astfel de venituri toate acele venituri obținute din afaceri, inclusive cele privind câștigurile de capital obținute ca urmare a tranferului activelor deținute de firmă.

Venituri neimpozabile= Veniturile din dividende= 5000

Venituri impozabile= Venituri totale – Venituri neimpozabile = 5254950- 5000 = 5249950 lei.

Toate cheltuielile realizate în scopul obținerii și menținerii venitului impozabil sunt deductibile. Acestea includ: remunerația plătită angajaților; contribuțiile la asigurări sociale plătite de angajator; plățile pentru asigurări de grup. Așadar:

Cheltuieli deductibile = 4069755- 68000- 12400- 3400-98163-23678-12000 = 3855514 lei.

În ceea ce privește cheltuielile cu salariile și cele privind tichete de masă, acestea sunt considerate deductibile conform legislației Franceze. Cheltuiala privind impozitul pe profit este nedeductibila, ca și în cazul celorlaltor tari prezentate anterior.

În ceea ce privește cheltuielile cu dobânzile acestea sunt deductibile integral deoarece se încadrează în limita menționată de legislație.

Cheltuieli deductibile= Cheltuielile cu salariile+ Chletuielile cu tichete de masă+Cheltuielile cu dobânzile = 68000 + 12400+ 23678 =104078 lei

Cheltuieli deductibile total = 104078 +3855514 = 3959592 lei

Așadar, profitul impozabil înregistrat de societate în anul 2017 este:

Profit impozabil= Veniturile impozabile – Cheltuieli deductibile = 5249950- 3959592 = 1290358 lei

Grafic 3. 4. Evolutia cotelor de impozitare a profitului in Franta

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Așadar, după cum se poate observa și pe baza graficului, impozitarea profitului companiei în anul 2017, an pe care am făcut analiza societății se realizarea prin aplicarea unei cote de 34,4%, cota stabilită prin intermediul articolului 219 din din Codul generl al impozitelor

Impozitul pe profit = Cota de impozitare x Profitul impozabil

Impozitul pe profit = 34,4% x 1290358 lei = 443883 lei

În ceea ce privește declararea și plata impozitului pe profit în Franța, conform legislației în vigoare, acesta se declară și se plătește în termen de cel mult trei luni de la data încheierii exercițiului financiar, iar în decizia de impunere se trece suma datorată după scăderea plăților anticipate, deoarece contribuabilii sunt obligați la efectuarea de plăți anticipate până la următoarele termene: 20 februarie, 20 mai, 20 august și 20 noiembrie.

Danemarca

În cadrul acestui stat, situația privind impozitul suportat de societățile comerciale este diferită. Astfel că, în conformitate cu legislația din Danemarca, sunt plătitori de impozit pe profit, toate acele societăți rezidente în Danemarca, cu mențiunea că, rezidenta este prezentata expres în cadrul legislației fiscale, care menționează că sunt rezidente acele societati care sunt situate efectiv în Danemarca sau societățile ale căror centre de decizie, respectiv managementul efectiv, sunt plasate pe teritoriul danez.

În ceea ce privește baza de impozitare apar cele mai mari diferențe față de sistemele prezentate anterior, deoarece în Danemarca, aceasta este formată din veniturile ordinare impozabile realizate pe parcursul unui an. Legislația fiscală din acesta tara acorda o scutire de la plata impozitului pe profit dacă profitul impozabil al unei societăți pe acțiuni sau a unei societăți asimilate cuprinde dividendele plătite de alte societăți sau dacă singură activitate a societății pe acțiuni este aceea că ea deține acțiuni la o altă societate. Sunt de asemenea scutite dividendele plătite de o filială străină unei societati-mama din Danemarca.

Pe lângă acestea, ministrul de finanțe poate decide să acorde o scutire totală sau parțială de la plata impozitului pe profit acelor persoane juridice sau asociatii care, potrivit legislatiei, desfășoară o activitate de utilitate publică, însă acesta nu este și cazul societății noastre. Așadar:

Baza de impozitare= Veniturile ordinare impozabile

Venituri neimpozabile= Veniturile din dividende= 5000

Venituri impozabile= Venituri totale – Venituri neimpozabile = 5254950- 5000 = 5249950 lei.

Baza de impozitare= 5249950 lei

Grafic 3. 5. Evolutia cotelor de impozitare a profitului in Danemarca

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

După cum se poate observa și pe baza graficului 3.5. cota de impozitare a companiilor în anul 2017 este de 22%, cota care se aplică asupra bazei de impozitare.

Impozit plătit de companie= Cota impozitare x Baza de impozitare

Impozit plătit de companie= 22% x 5249950= 1154989 lei.

Referitor la modul de declarare și de plată, și aici situația este diferită, astfel că societățile ce plătesc impozit în Danemara, determina inițial un impozit previzionat, estimativ care se plătește în două tranșe, prima până în dată de 1 martie, iar cea de-a doua până la 10 octombrie, în anul fiscal pentru care se face calculul. După 1 noiembrie a fiecărui an, se depun declarații privind impozitul efectiv. Acest impozit final trebuie achitat între a 4-a și a 20-a zi a lunii următoare determinării impozitului definitiv.

Marea Britanie

Un ultim stat în cadrul căruia am analizat impozitul pe profit plătit de societatea noastră, în cazul în care aceasta își desfășoară activitatea în cadrul lui, este Marea Britanie. În cadrul acestuia, conform legislației fiscale în vigoare sunt plătitori de impozit pe profit, toate societățile rezidente în Marea Britanie, pentru profiturile din întreaga lume, precum și alte societăți expres prevăzute de lege. Așadar, societatea analizată este plătitoare de impozit pe profit în Marea Britanie, fiind rezidență în acest stat. Baza de impozitare este reprezentată de diferența dintre veniturile impozabile și cheltuielile deductibile.

În conformitate cu legislația în vigoare, sunt prevăzute câteva excepții de la regimul impozabil al veniturilor obținute de societățile comerciale și este vorba despre veniturile obținute din dividente de la altă companie rezidenta, cum este și cazul societății noastre. Astfel ca:

Venituri neimpozabile= Veniturile din dividende= 5000

Venituri impozabile= Venituri totale – Venituri neimpozabile = 5254950- 5000 = 5249950 lei.

Cheltuielile efectuate de către societate sunt deductibile în măsura în care acestea sunt efectuate în vederea obținerii veniturilor din activitatea comercială. Așadar, este evident faptul că, categoria alte cheltuielile nedeductibile în valoare de 12000 lei, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile în valoare de 3400 lei și cheltuiala cu impozitul pe profit de 98163 lei sunt cheltuieli nedeductibile. În ceea ce privește regimul cheltuielilor cu dobânda, legislația din Marea Britanie, prevede expres faptul că dobânda este tratată ca și cheltuiala efectuată în legătură cu activitatea comercială, atâta timp cât aceasta este aferenta împrumuturilor contractate pentru desfășurarea activității comerciale. Așadar, ca și în cazul în care societatea își defasora activitatea în celelalte state analizate, diferența dintre cheltuielile totale și cele prezentate în cadrul tabelului sunt cheltuieli efectuate în scopul obținerii veniturilor comerciale, ceea ce înseamnă că acestea sunt considerate cheltuieli deductibile la calcului rezultatului fiscal.

Cheltuieli deductibile = 4069755- 68000- 12400- 3400-98163-23678-12000 = 3855514 lei.

In urma analizei deductibilitatii categoriilor de cheltuieli prezentate initial:

Cheltuieli deductibile= Cheltuielile cu salariile+ Chletuielile cu tichete de masa+Cheltuielile cu dobanzile = 68000 + 12400+ 23678 =104078 lei

Cheltuieli deductibile total = 104078 +3855514 = 3959592 lei

Asadar, profitul impozabil inregistrat de societate in anul 2017 este:

Profit impozabil= Veniturile impozabile – Cheltuieli deductibile = 5249950- 3959592 = 1290358 lei

Grafic 3.6. Evolutia cotelor de impozitare a profitului in Marea Britanie

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Cota de impozitare a profitului companiilor este de 19%, in anul 2017.

Impozit pe profit= 19% x Profitul impozabil

Impozit pe profit= 19% x 1290358 = 245168 lei

3.3. Corelația dintre impozitul pe profit și diferite variabile macroeconomice. Model Econometric

În cadrul acestei secțiuni vom determina corelația care există între impozitul pe profit și diferite variabile macroeconomice.

Un prim aspect pe care îl vom testa este reprezentat de corelația care există între impozitele totale și creșterea economică, dar și cea care există între impozitul pe profit și creșterea econămica, pentru a vedea care este diferența ce apare între acestea. Pentru a realiza testarea vom utiliza metoda regresiei. Perioada pentru care vom analiza corelația este reprezentată de perioada 2004-2016.

Grafic 3.7. Relatia dintre veniturile fiscale si cresterea economica

Sursa grafic; Prelucrarii proprii

Pe baza graficului 3.7. observăm faptul că în România, între presiunea fiscală și creșterea economică există o relație directă, astfel că atunci când presiunea fiscală a crescut la nivelul statului, acesta a înregistrat și o majorare a creșterii economice, însă totodată se poate observa faptul că valoarea coeficientului de determinare este destul de redusă, de circa 26 procente, ceea ce înseamnă că modificarile apărute la nivelul creșterii economice sunt explicate doar în proporție de 25 % de cele înregistrate la nivelul veniturilor fiscale colectate de către stat.

Totodată, rezultatele existente pe baza graficului 3.7. pot fi interpretate și în ceea ce privește coeficienți astfel că se poate spune faptul că atunci când presiunea fiscală crește cu 1%, atunci rata de creștere economică se majorează cu circa 2,46%, în timp ce o reducere cu un procent a veniturilor fiscale colectate la bugetul de stat duce la o reducere cu 2,46% a ratei de creștere economică.

Grafic 3.8. Relatia dintre impozitul pe profit si cresterea economica

Sursa grafic ; Prelucrarii proprii

Având la baza graficul 3.8. putem observa faptul că între creșterea economică și impozitul pe profit există, de asemenea, o relație directă, astfel că atunci când veniturile colectate pe baza impozitului pe profit, exprimate ca pondere în produsul intern brut înregistrat la nivelul României cresc și creșterea economică înregistrează modificări de aceeași natură, iar atunci când veniturile colectate pe baza acestui tip de impozit scad, creșterea economică înregistrează un trend negativ.

În ceea ce privește coeficienții, comparativ cu modelul prezentat anterior, în acest caz coeficienții sunt mult mai ridicați astfel că, atunci când veniturile din impozitul pe profit se modifică cu 1%, creșterea economică se modifică în același sens, însă cu o amploare mult mai mare, cu aproximativ 6,5%. Același lucru este susținut și de coeficientul de determinare, care în cazul acestei regresii, arata o depedență mult mai mare între cele două variabile, de peste 40%.

Așadar, după cum se poate observa pe baza celor două grafice prezentate anterior, corelația care există între veniturile fiscale și creșterea economică, pe de o parte, și cea înregistrată la nivelul impozitului pe profit și creșterea economică, de cealalata parte, este în ambele cazuri pozitivă însă coeficientul de determinare este diferit în cadrul celor două variable independente, de aceea în continuare vom determina corelația care există între veniturile fiscale și creșterea economică, prin clasificarea veniturilor fiscale în funcție de venituri obținute pe baza impozitelor directe și veniturile obținute pe baza impozitelor indirecte, precum și categoria alte venituri. Vom realiza testarea în Eviews utilizând metoda celor mai mici pătrate.

Ecuația utilizată în cadrul testării econometrice se prezintă sub următoarea formă;

Cresterea economica= c(1)+c(2)*venituri obtinute pe baza impozitelor directe+c(3)* venituri obtinute pe baza impozitelor indirecte+c(4)*venituri din alte impozite +c(5)

Figura 3.1. Relatia dintre impozite si cresterea economica in Romania

Sursa figura; Prelucrarii proprii pe baza Eviews

Ca urmare a analizei corelației care există între impozite și creșterea economică, observăm pe baza figurii 3.1. faptul că așa cum era de așteptat, având în vedere rezultatele obținute pe baza regresiilor prezentate în graficele 3.7 și 3.8 în România, între impozitele directe și rata de creștere economică există o relație pozitivă, astfel că atunci când acestea cresc, creștere și rata menționată anterior. Important de menționat este faptul că în cazul impozitelor directe valoarea probabilității este în jur de 2,6 procente, ceea ce înseamnă că acesta un depășește pragul de 5 %, prag care odată depășit duce la catalogarea variabilei ca fiind irelevantă pentru modelul în cazul. Acesta însă nu este și cazul variabilei privind veniturile din impozite directe, aceasta fiind relevanță în cadrul modelului. Coeficientul înregistrat în acest caz este de circa 2,43 ceea ce înseamnă că atunci când impozitele directe cresc cu un procent, rata de creștere economică se majorează cu mai mult de 2,4 procente.

Referitor la variabila privind impozitele indirecte, observăm pe baza figurii menționată anterior, faptul că relația cu rata de creștere economică este una negativă, astfel că atunci când aceste impozite sunt majorate, rata scade, în timp ce o scădere a impozitelor din această categorie duce la o majorare a ratei de creștere economică. Aceeași situație apare și în ceea ce privește variabila alte venituri, însă trebuie menționat în cazul acestor două variabile faptul că probabilitatea corespunzătoare depășește pragul de relevanță, ceea ce înseamnă că acestea două nu sunt relevante în ceea ce privește influența asupra ratei de creștere economică și ar trebui eliminate din cadrul modelului pentru a se obține un model relevant.

Așadar, în cazul impozitelor indirecte observăm o probabilitate de peste 40 %, astfel că nu putem analiza aceasta variabilă ca fiind un factor de influență asupra creșterii economice în cadrul modelului specificat, valoare depășind cu mult valoarea maximă în cadrul căruia modelul poate prezenta relevanta din perspectiva respectivei variabile.

Referitor la ultima variabilă indepedenta a modelului, respectiv categoria alte venituri, și în acest caz probabilitatea depășește nivelul de relevanță, cu toate că este mult mai aproape de intervalul acceptat, comparativ cu variabila impozite indirecte.

În continuare vom prezenta un alt aspect important rezultat ca urmare a analizei acestui model în cadrul programului Eviews și anume matricea de corelație care apare între elementele modelului. Rezultatele obținute sunt prezentate în cadrul tabelului 3.4.

Tabel 3.4:Matricea de corelație a variabilelor folosite în regresie

Sursă tabel:Prelucrări proprii

Așadar, după cum se poate vedea pe baza tabelului 3.4. între creșterea economică și impozitele directe, în cadrul cărora este inclus și impozitul pe profit, există o relație directă, în timp ce între categoriile impozite indirecte și alte impozite există o relație negativă.

Concluzii

Concluzionând, impozitul pe profit este unul dintre cele mai importante impozite directe din România. Acest tip de impozit este reglementat prin intermediul dispozițiilor legislative din cadrul celui de-al doilea titlu al Noului Cod fiscal.

Având în vedere modificările pe care le-a suferit acest tip de impozit direct, putem spune faptul că deși a fost supus unor modificări semnificative privind cotele de impozitare în anii 2000, când a fost stabilit cota unică de 25 % și anul 2005, când a fost introdusă cota unică de 16%, ulterior acestui an, impozitul pe profit început să devină din ce în ce mai stabilit, acest lucru fiind urmărit de către stat, deoarece o stabilitate a cadrului legislativ privind impozitul pe profit că avea un impact semnificativ pozitiv în ceea ce privește rata de investiții din România. În prezent este păstrată cota unică de impozitare de 16%, cota scăzută dacă este să privim cote existente încă cadrul altor state membre ale Uniunii Europene.

Făcând analiza unei companii și modul în care aceasta este supusă impozitului în mai multe dintre statele membre ale Uniunii Europene, am ajuns la concluzia că România, comparativ cu toate celelalte state analizate, prezintă cel mai avantajos sistem fiscal din acest punct de vedere, urmată de Marea Britanie, Franța și Italia. Danemarca este statul în care companiile suportă o presiune fiscală foarte ridicată în ceea ce priveste impozitul pe profit, lucru care apare și ca urmare a faptului că în acest caz contribuțiile plătite sunt foarte mici.

În ceea ce privește corelația care există între impozitul pe profit și una dintre cele mai importante variabile macroeconomice și anume creșterea economică, am ajuns la concluzia că între acestea există o relație pozitivă, astfel că atunci când veniturile obținute pe seama impozitului pe profit cresc, crește și rata de creștere economică, însă coeficientul de determinare este scăzut, ceea ce înseamnă că modificările apărute în cadrul ratei de creștere economică nu sunt explicate în mare proporție de cele apărute la nivelul veniturilor fiscale și nici la nivelul veniturile colectate strict pe seama impozitului pe profit.

Bibliografie

Brașoveanu,I. (2007), “Repere ale politicii fiscale a României în perioada de tranziție și în economia de piață-teză de doctorat”, București

Brașoveanu, I. (2009), “Analize ale politicii fiscale în România și în statele membre UE”, Editura ASE, București

Brezeanu, P. “Fiscalitate europeană”, Editura Economică, București

Corduneanu,C. (1998) “Sistemul fiscal în știința finanțelor”, Editura Codecs, București

Condor, I. (1996) “Drept financiar și fiscal”, Ed. Tribuna Economică, București

Comaniciu, C., Bunescu,L., Mihaiu, D., (2010), Fiscalitate: idei de baza si notiuni fundamentale pe intelesul tuturor, Editura Universitatii Lucian Blaga din Sibiu

Dan Drosu Șaguna, (2003), Drept financiar și fiscal, Editura All Beck, București

G.Marin, A.Puiu, Dicționar de relații economice internaționale, Editura Enciclopedică, București, 1993

Kaldor, N. (1957 ), “A model of Economic Growth”, Economic Journal

Moșteanu, R.(2004), “Impozite și taxe 2004-2005”, Editura Economică, București

Moșteanu, T.(coordonator) (2003), “Politici fiscale și bugetare pentru reformarea economiei și relansarea creșterii economice”, Editura Economică, București

Niculeasca, M., I.,(2009), “Politica fiscală.aspecte teoretice și practice”, Editura C.H.Beck, București

Obreja ,L. (2007) “Impactul politicii fiscale asupra creșterii economice”, Editura ASE, București

Swan,T. (1956), “Economic Growth and Capital Accumulation”, Economic Record

Șaguna, D. (2003), “Drept financiar și fiscal”, Editura All Beck, București

Topciu,C. , Vintilă, G. (1998) “Fiscalitate”, Editura ASE, București

Văcărel,I. (2007), “Finanțe publice”, Editura a VI-a Editura Didactică și Pedagogică, București

Vintila, G., (2006) “Fiscalitate:metode si tehnici Fiscale”, Editia a II-A, Editura Economica, Bucuresti

Vintila, N. (2004), “Fiscalitate.Sinteze teoretice.Studii de caz.Teste Grilă”, Editura Sylvi, București

Vintila, N., Filipescu,(2013), “Fiscalitate aplicată și elemente de management fiscal”, Editura C.H.Beck, Bucuresti

Legea 227/2015 privind Codul Fiscal publicata in M.Of. Nr. Nr.688/2015 cu modificarile si completarile ulterioare

Comisia Europeană, “Taxation trends in the European Union-2017 edition”, http://ec.europa.eu

Consiliul fiscal, http://www.consiliulfiscal.ro

Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

Ministerul Finanțelor Publice, www.mfinante.ro

World Bank Group, Economic growth, http://www.worldbank.org