Impozitul Amanat

Cunoscut ca un subiect discutabil, relația dintre contabilitate și fiscalitate reprezintă încă un domeniu de convergență și divergență, de toleranță și intoleranță. Prin urmare, contabilul român este în căutarea permanentă de informații contabile de calitate și impactul acesteia asupra impozitării. În prezent, o mare importanță se acordă hotărârilor contabile, iar acest lucru este amplificat de faptul că majoritatea contribuțiilor fiscale se bazează pe informații contabile. Impozitul pe profit amânat împaca profiturile contabile cu cele fiscale, în conformitate cu impactul diferențelor temporare dintre valoarea contabilă și valoarea fiscală a activelor și pasivelor prezentate în situațiile financiare. Standardul internațional de contabilitate IAS 12 – Impozitul pe profit (IAS 12) este cunoscut ca un regulament dificil în ceea ce privește aplicarea practică a dispozitiilor sale în România, în special în ceea ce privește recunoașterea impozitului pe profit amânat. Prin urmare, este încă obiectul multor dezbateri contabile actuale. 

4.2 Diferente temporare deductibile

4.2.1Recunoasterea unei datorii

Recunoasterea unei datorii se poate face numai in conditiile in care se va proceda in perioadele viitoare la decontarea valorii contabile, prin intermediul unei iesiri din entitate. Aceasta iesire este cea care, intr-un final impreuneaza beneficiile economice. In perioada ulterioara perioadei in care s-a recunoscut datoria, pentru determinarea profitului impozabil, o parte sau totalitatea valorii resurselor care ies din unitate este deductibila. In astfel de situatii, intre valoarea contabila a datoriei si baza fiscala, apare o diferenta temporara. Astfel, in urmatoarele perioade, cand partea corespunzatoare a datoriei este ingaduita ca si deducere atunci cand impozitul pe profit este determinat, vor fi recuperabile impozitele pe profit care sunt in legatura cu acea creanta in ceea ce priveste impozitul amanat, aparuta in urma diferentei dintre valoarea contabila si cea fiscala. In momentul in care valoarea contabila a activului respectiv este mai mica decat baza sa fiscala, apare o diferenta temporara deductibila.

Puteam lua ca si exemplu o intreprindere, care in urma cheltuielilor privind garantia unui bun material, recunoaste o datorie in valoare de 150 u.m. Din punct de vedere fiscal, pana cand intreprinderea nu-si va achita datoria, costurile angajate nu vor putea fi deductibile. Cota de impozitare este de 16%. Diferenta dintre valoarea contabila care este 150 u.m si baza fiscala a datoriei care este egala cu zero, va genera o diferenta temporara deductibila in valoare de 150 u.m. care va genera la randul ei o creanta in ceea ce priveste impozitul amanat de 24 u.m. (16%*150 u.m.) pe care intreprinderea va trebui sa o recunoasca, avand ca si clauza existenta unei probabilitati minime de obtinere a unui profit impozabil indeajuns, pentru a se putea folosi de o reducere la plata impozitelor.

4.2.2 Fondul comercial

Totalitatea elementelor necorporale propice pentru maximizarea profiturilor deblocate de companie este reprezentata de fondul comercial. In categoria elementelor necorporale putem introduce: relatiile prielnice pe care compania le-a dezvoltat cu furnizorii, clientii si chiar personalul acesteia; capacitatea pe care compania o are in ceea ce priveste dezvoltarea si unor noi segmenete de piata; reputatia serviciilor, dar si a produselor etc.

(diferenta dintre valoare justa a activelor si datoriilor care s-au identificat prezinta o valoare mai mica decat costul propriu-zis de achizitie al societatii)

In cazul unei achizitii sau aducerii ca si contributie la constituirea unei intreprinderi, fondul comercial se contabilizeaza. Acesta, poate fi de natura pozitiva si negativa in functie de anumiti parametrii. Fondul comercial pozitiv implica o diferenta dintre valoare justa a activelor si datoriilor identificate, mai mica decat costul propriu-zis de achizitie al societatii, iar cel negativ, o diferenta mai mare decat costul propriu-zis al achizitiei.

In cazul in care fondul comercial este pozitiv, iar amortizarea acestuia este deductibila din punct de vedere fiscal, poate aparea situatia, in care o datorie a intreprinderii respective sa fie recunoscuta cand este achizitionata, iar cheltuielile aferente nu vor fi deduse la calculul profitului impozabil, decat intr-o perioada urmatoare sau valorile juste ale activelor sunt mai mici decat bazele fiscale, toate acestea ducand la aparitia unei diferente temporare deductibile, care va genera la randul ei o creanta in ceea ce priveste impozitul amanat, ce va diminua valoarea fondului comercial.

Ca si exemplu, putem lua cazul unei intreprinderi fictive Alfa ce achizitioneaza 100% actiunile intreprinderii Beta la costul de 2100 u.m.. Totalul valorilor juste ale activelor si datoriilor identificabile in cadrul intreprinderii este de 1800 u.m., iar totalul bazei de impozitare este de 2000 u.m. Cota de impozitare actuala este de 16%. Prin diferenta dintre costul de achizitie al actiunilor societatii Beta si valoarea justa a activelor si datoriilor identificate in cadrul societatii, se obtine un fond comercial de 300 u.m. Pe de alta parte, diferenta dintre valoarea justa a activelor si datoriilor identificate in cadrul societatii si baza fiscala duce la generarea unei diferente temporare deductibile de (200) u.m. care, genereaza la randul ei o creanta cu privire la impozitul amanat in valoare de 32 u.m (16%*200 u.m.). Cum am spus si mai sus, aceasta creanta va duce la o diminuare a valorii fondului comercial, conform IAS 12. Acum la determinarea fondului comercial se adauga si creanta privind impozitul amanat astfel: costul de achizitie al intreprinderii Alfa – Valoarea justa a activelor si datoriilor identificabile la care se adauga creanta  privind impozitul amanat. Astfel, fondul comercial va fi de 268 u.m.

Cand avem de-a face cu un fond comercial negativ, de aceasta data, prin recunoasterea activului privind impozitul amanat, valoarea contabila a fondului creste, si asta datorita faptului ca fondul comercial negativ este de fapt o valoare reziduala. Din aceasta cauza, IAS 12 a interzis recunoasterea activului in ceea ce priveste impozitul amanat rezultat in urma diferentelor temporare deductibile, associate unui fond comercial negativ, care este deja tratat de IAS 22 „Combinari de intreprinderi”ca un venit amanat.

4.2.3 Cheltuieli de cercetare

In cazul cheltuielilor de cercetare, chiar daca acestea sunt recunoscute ca si cheltuieli in perioada suportarii, in vederea determinarii profitului contabil, este posibil ca autorizarea deducerii in vederea determinarii profitului impozabil sau a pierderii fiscale, dupa caz, sa nu fie posibila pana intr-o perioada viitoare. Astfel, aceasta deducere autorizata de catre autoritatile fiscale in perioadele viitoare, este de fapt baza fiscala. Diferenta dintre baza fiscala si valoarea contabila care este egala cu zero genereaza o diferenta temporara deductibila, care va genera la randul ei o creanta cu privire la impozitul amanat.

Pentru a demonstra cele spuse mai sus, putem lua cazul unei societati fictive Alfa, care savarseste in anul N, o activitate de cercetare in vederea obtinerii unor noi cunostinte. Cheltuielile cu cercetarea sunt de 1.400 u.m.. In momentul punerii in practica a cunostintelor in vederea obtinerii unor venituri, abia atunci acestea vor fi deductibile in determinarea profitului impozabil. Daca tranzactia nu avea urmari fiscal, societatea putea sa plateasca un impozit mai mic decat era necesar din punct de vedere contabil. Valoarea contabila a cheltuielilor de cercetare este 0 (datorita faptului ca acestea nu sunt recunoscute in bilant, ci in contul de profit si pierdere), iar baza fiscala este de 1.400 u.m. Avand in vedere ca valoarea contabila a cheltuielilor este mai mica decat baza fiscala, diferenta dintre cele doua duce la generarea unei diferente temporare deductibile de 1.400 u.m, ce duce implicit la plata unui impozit pe profit in valoare de 224 u.m. (16%* 1.400 u.m.).

In tara noastra insa, lucrurile nu stau chiar asa si anume, chiar daca aceste cheltuieli sunt inregistrate in contul de profit si pierdere, in perioada in care sunt efectuate, tot atunci sunt si deductibile, ceea ce duce la o baza fiscala nula (suma deductibila in perioadele urmatoare din profitul impozabil va fi egala cu zero). In aceste caz, dat fiind faptul ca valoarea contabila a cheltuielilor de cercetare este egala cu baza fiscala, nu vor mai exista diferente temporare.

4.2.4 Provizioane pentru deprecierea activelor

Valorile rectificative ale elementelor de activ sunt de fapt, provizioanele pentru deprecierea activelor. In acest caz, diferentele temporare deductibile, care implicit dau nastere la creante privind impozitul amanat, sunt generate atunci cand, din punct de vedere fiscal, provizioanele sunt nedeductibile. Creantele impozitului amanat generate, apar in momentul in care societatea prezinta o valoarea mai mare a deducerii in scopuri fiscale din beneficiile economice viitoare, decat valoarea contabila a a activului cand recupereaza aceasta valoare.

Pentru a demonstra cele spuse mai sus, putem lua cazul unei societati fictive Beta, care detine un utilaj in valoare de 4.000 u.m. La sfarsitul exercitiului N, se remarca o depreciere a utilajului, acum acesta prezentand o valoare justa de 3.500 u.m. In acest caz, societatea este nevoita sa realizeze un provizion pentru deprecierea utilajului in valoare de 500 u.m. Conform legislatie, provizionul pentru deprecierea activului nu este deductibil din punct de vedere fiscal. Valoarea utilajului, ajunge in anul urmator la o valoare de 4.500 u.m.. In anul N, rezultatul contabil prezinta o valoare de 1.500 u.m..

Rezultatul fiscal, provenit din suma valorii rezultatului contabil si a cheltuielilor nedeductibile este de 2.000 u.m si astfel se ajunge la un impozit pe profit de 320 u.m. (16%*2.000 u.m.).

Valoarea neta contabila a utilajului este de 3.500 u.m, in urma diferentei dintre valoarea contabila a terenului si provizionul pentru deprecierea activului. Valoarea permisa a fi dedusa din beneficiile urmatoare in momentul in care se recupereaza valoarea contabila a activului (baza fiscala) este de 4.000 u.m.. Datorita faptului ca valoarea neta contabila a utilajului in cauza este mai mica decat baza fiscala este generata o diferenta temporara deductibila de 500 u.m., ce da nastere unei creante de 80 u.m..

Societatea, in momentul de fata a fost nevoita sa inregistreze cheltuieli realizate cu impozitul pe profit in valoare de 240 u.m. provenite din diferenta intre cheltuielile cu profitul curent si veniturile din impozitul amanat ce corespund cotei de impozitare actuale de 16%, aplicata rezultatului contabil in valoare de 1.500 u.m.. Rezultatul net inregistrat in anul N a fost de 1.000 u.m. aflat prin diferenta dintre rezultatului contabil si cheltuielile realizate cu impozitul pe profit.

In anul N+1 nu se mai genereaza diferente temporare, in urma egalitatii dintre valoarea contabila neta si baza fiscala a terenului. In anul N+1, rezultatul contabil ajunge la valoarea de 2.500 u.m.. Rezultatul fiscal este de 2.000 u.m. (rezultatul contabil – veniturile neimpozabile) in urma caruia se inregsitreaza un impozit pe profit in valoare de 320 u.m. (16%*2.000 u.m.). Si astfel, ajungem la egalitatea pe care am enuntat-o mai sus, intre valoarea neta contabila a utilajului si baza sa de impozitare in valoare de 4.000 u.m.. In acest an inregistreaza o reluare a diferentelor temporare deductibile, aceasta fiind cea din anul N in valoare de 500 u.m., avand in vedere ca in anul N+1 a fost 0 u.m..

Cheltuielile realizate cu impozitul pe profit in acest an sunt in valoare de 400 u.m., provenite in urma adunarii cheltuielilor realizate cu impozitul pe profit curent cu cele ale impozitul amanat, care implicit corespund ratei de 16% ce a fost aplicata rezultatului contabil de 2.500 u.m. Rezultatul net inregistrat in anul N+1 este de 2.100 u.m.

4.3 Diferente temporare impozabile

4.3.1 Recunoasterea unui activ

Beneficiile economice dobandite de catre o intreprindere in perioadele urmatoare, reprezinta o modalitate de a recupera valoarea contabila. Valoarea deducerilor in scopuri fiscale va fi depasita de catre totalitatea beneficiilor economice atunci cand baza fiscala a unui activ este depasita de valoarea lui contabila. Astfel, diferenta dintre valoarea contabila, care este mai mare decat baza fiscala va genera o diferenta temporara impozabila, ce va genera la randul ei o datorie cu privire la impozitul amanat. Intreprinderea va putea avea profit impozabil, atunci cand aceasta diferenta temporara impozabila se va relua, pe masura ce intreprinderea isi va putea recupera valoarea contabila a activului, ceea ce va duce implicit la generarea beneficiilor economice sub forma unor plati, care reprezinta de fapt impozite.

Pentru a demonstra cele spuse mai sus, putem lua cazul unei societati fictive Alfa care achizitioneaza un activ in valoare de 300 de u/m, a carui valoare contabila este de 250 u.m., iar amortizarea cumulata in scop fiscal este de 180 u.m. Cota de impozitare actuala aplicata este de 16%.

In urma diferentei dintre costul de achizitie al activului si amortizarea cumulata, se obtine o baza fiscala de 120 u.m.. Amortizarea fiscala este singura pe care societatea va putea sa o deduca si nu valoarea de 250 u.m. obtinuta sub forma de profit impozabil necesara pentru a-si recupera valoarea contabila.

Diferenta dintre valoarea contabila si baza fiscala (amortizarea cumulata in scopuri fiscale) genereaza o diferenta temporara impozabila de 70 u.m., care va genera la randul ei o datorie cu privire la impozitul amanat de 11,2 u.m ce reprezinta de fapt impozitul pe profit pe care societatea va trebui sa-l achite la bugetul de stat in momentul in care reuseste sa-si recupereze valoarea contabila a activului.

4.3.2 Fondul comercial

Fondul comercial care face obiectul combinarii unei societati reprezinta surplusul costului combinarii mai mare decat cota de participatie a celui care o achizitioneaza din valoarea neta justa a activelor, datoriilor si datoriilor contingente identificabile ale intreprinderii achizitionate. Multe dintre autoritale fiscale interzic micsorari ale valorii contabile a fondului comercial reprezentand cheltuieli deductibile pentru realizarea profitului impozabil. In astfel de situatii, atunci cand o filiala cedeaza domeniul principal de activitate, costul fondului comercial este aproape de fiecare data nedeductibil. Mai mult decat atat, fondul comercial are baza fiscala nula. Orice diferenta dintre baza fiscala si valoarea contabila a fondului comercial egala cu zero constituie o diferenta temporara impozabila. Cu toate ca prezentul standard interzice recunoasterea datoriei ce reprezinta impozitul amanat, datorita faptului ca fondul comercial este prezentat ca fiind valoare reziduala si recunoasterea datoriei respective legata de impozitul amanat ar duce la marirea valorii contabile a fondului comercial.

Reducerile ulterioare care deriva din recunoasterea initiala a fondului comercial, nu sunt recunoscute in baza articolului 15 litera (a), chiar daca sunt de asemenea considerate ca fiind generate de recunoasterea initiala a fondului comercial. Ca si exemplu putem lua un fond comercial obtinut intr-o combinare de intreprinderi a carei valoare este de 150 u.m. , dar a carei baza fiscala este 0 u.m.. Conform punctului 15 litera (a), este interzisa recunoasterea datoriei privind impzoitul amanat. In cazul in care se va recunoaste o pierdere din depreciere in valoare de 40 u.m. pentru respectivul fond comercial, atunci se va genera o diferenta temporara impozabila a fondului comercial in valoare de 110 u.m., rezultata din diferenta dintre costul fondului comercial si deprecierea. In urma acestora va avea loc o diminuare a datoriei privind impozitul amanat, care bineinteles nu va fi recunoscuta. Aceasta scadere a datoriei nerecunoscute este legata de recunoasterea initiala a fondului comercial si conform punctului 15 litera (a) nu este posibila o eventuala recunoastere a ei.

In ceea ce priveste datoriile legate de impozitul amanat lucrurile stau invers. Acestea sunt recunoscute in masura in care nu sunt generate de aceasta recunoastere initiala a fondului comercial in cauza. Un exemplu bun pentru cele spuse este cel al fondului comercial obtinut intr-o combinare de intreprinderi cu o valoare tot de 150 u.m., fiscal fiind deductibil la o cota de 25%/an incepand cu anul achizitiei. La recunoasteera initiala, baza fiscala a fondului este de 150 u.m., iar la sfarsitul anului in care a avut loc achizitia de 110 u.m. In cazul in care nu se schimba valoarea contabila a fondului pana la sfarsitul anului, atunci va fi generata o diferenta temporara impozabila de 40 u.m, care va da nastere unei datorii privind impzoitul amanat si care de aceasta data va fi recunoscuta deoarece diferenta nu este legata de recunoasterea initiala a fondului comercial.

Fondul comercial, cum am precizat si la subcapitolul anterior, poate fi pozitiv si negativ. In situatia in care fondul comercial este pozitiv si de data aceasta amortizarea acestuia este nedeductibila din punct de vedere fiscal, poate aparea situatia in care, baza fiscala este nula si astfel orice diferenta aparuta intre valoarea contabila si baza va genera automat o diferenta temporara impozabila, ce va da nastere unei datorii a impozitului amanat. Insa conform IAS 12, „ O datorie privind impozitul amanat se recunoaste pentru toate difetrentele temporare impozabile, mai putin datoria  privind impozitul amanat  rezultata din fondul comercial  pentru care amortizarea nu este deductibila in scopuri fiscale”.

Situatia in care, din punct de vedere fiscal, amortizarea fondului comercial este deductibila reprezinta cazul tarii noastre. In acest caz, diferenta temporara impozabila este generata in momentul in care activele achizitionate intr-o combinare de intreprinderi prezinta valori majorate la valorile juste, iar bazele de impozitare nu sunt ajustate. Ulterior, aceasta diferenta va genera o datorie in ceea ce priveste impozitul amanat, care va majora fondul comercial.

Pentru a demonstra cele spuse mai sus, putem lua cazul unei societati fictive Alfa ce achizitioneaza 100% actiunile intreprinderii Beta la costul de 2.500 u.m.. Totalul valorilor juste ale activelor identificabile in cadrul intreprinderii este de 2.300 u.m., iar totalul bazei de impozitare este de 1.800 u.m. Cota de impozitare actuala este de 16%. Prin diferenta dintre costul de achizitie al actiunilor societatii Beta si valoarea justa a activelor identificabile in cadrul intreprinderii, se obtine un fond comercial de 200 u.m. Pe de alta parte, diferenta dintre valoarea justa a activelor si baza fiscala duce la generarea unei diferente temporare impozabile de 500 u.m. care va genera la randul ei o datorie in ceea ce priveste impozitul amanat de 80 u.m (16%*500 u.m.). Aceasta datorie va majora valoarea fondului comercial conform IAS 12. De aceasta data, la determinarea fondului comercial se adauga si datoria privind impozitul amanat astfel: costul de achizitie al intreprinderii Alfa – Valoarea justa a activelor din care se scade datoria  privind impozitul amanat. Astfel, fondul comercial va fi de 280 u.m.

4.3.3 Cheltuieli de dezvoltare

Tinand cont ca aceste cheltuieli de dezvoltare in perioada in care sunt suportate, atunci sunt deduse in vederea determinarii profitului impozabil, baza fiscala a acestora este nula, deoarece ele au fost deja deduse din profitul impozabil. In vederea determinarii profitului contabil, de-a lungul urmatoarelo perioade, acestea pot fi capitalizate si amortizate. Diferenta dintre valoarea contabila si baza fiscala a cheltuielilor de dezvoltare egala cu zero, genereaza o diferenta temporara impozabila, ce va genera la randul ei o datorie in ceea ce priveste impozitul amanat.

In vederea demonstrarii celor spuse anterior vom dezvolta un exemplu fictiv al unei intreprinderi care in cursul anului N isi dezvolta un proces de productie. Pentru desfasurarea activitatii de dezvoltare, intreprinderea trebuie sa suporte anumite cheltuieli in valoare de 800 u.m. , din care 350 u.m. reprezinta cheltuielile aferente perioadei 01.01.N -31.07.N si 450 u.m. perioadei urmatoare, respectiv 01.08.N -31.12.N. Pentru ca procesul de productie in sine sa fie potrivit in vederea recunoasterii cheltuielilor de dezvoltare drept activ necorporal, intreprinderea se angajeaza in capabilitatea de a demonstra acest lucru pana la data de 01.01.N. Astfel, ca urmare a reusirii a ceea ce si-au propus, la sfarsitul exercitiului N cheltuielile vor putea fi recunoscute drept activ necorporal in valoare de 450 u.m. (conform cheltuielilor aferente perioadei de la care intreprinderea s-a angajat in indeplinirea criteriilor necesare pentru recunoasterea ca activ a cheltuielilor de dezvoltare).

In perioada in care cheltuielile de dezvoltare au fost realizate, din punct de vdere fiscal, tot atunci vor putea fi deductibile din profitul impozabil. Din punct de vedere contabil, acestea vor putea fi deductibile din profitul contabil in perioadele viitoare sub forma cheltuielilor cu amortizarea. Datorita acestor consecinte fiscale, intreprinderea va fi nevoita sa plateasca un impozit mai mare decar ar fi trebuit din punct de vedere contabil.

Valoarea cheltuielilor de dezvoltare recunoscute in bilant este si valoarea lor contabila si anume 450 u.m.. Baza fiscala a cheltuielilor de dezvoltare este 0 u.m, iar in perioadele urmatoare aceasta suma va putea fi deductibila din profitul impozabil.

Datorita faptului ca aceste cheltuieli prezinta o valoare contabila mai mare decat baza fiscala, cum ne-am obisnuit, se va genera o diferenta temporara impozabila de 450 u.m., ce va genera la randul ei o datorie in ceea ce priveste impozitul amanat de 72 u.m. (16%*450 u.m.).

In tara noastra intr-o perioada de pana la 5 ani cheltuielile de dezvoltare inregistrate in bilant vor putea fi recuperate prin amortizare. Din punct de vedere fiscal insa, aceasta cheltuiala cu amortizarea inregistrata in contabilitate va putea fi deductibila in vederea determinarii profitului impozabil, dar de aceasta data nu se vor mai genera diferente temporare.

4.3.4 Amortizarea

Amortizarea folosita in vederea determinarii profitului contabil, poate sa fie alta decat cea utilizata in determinarea profitului/pierderii fiscale. Diferenta existenta intre valoarea contabila si cea fiscala genereaza o diferente temporara impozabila, ce va genera la randul ei o datorie in ceea ce priveste impozitul amanat in momentul in care amortizarea fiscala este una accelerata (daca amortizarea esste mai lenta atunci intre cele doua apare o diferenta temporara ce va genera la randul ei o creanta in ceea ce priveste impozitul amanat). Baza fiscala este redata de costul pe care activul in cauza l-a avut initial, mai putin deducerile acestuia aprobate de catre autoritatile in cauza in vederea stabilirii profitului impozabil atat pentru perioada actuala, cat si pentru cele urmatoare.

In vederea demonstrarii celor spuse anterior vom dezvolta un exemplu fictiv al unei intreprinderi care detine un utilaj cu o valoare contabila de 1.600 u.m., care poate fi utilizat timp de 4 ani. Fiscal, intreprinderea foloseste o amortizare degresiva, iar contabil una liniara.

Cota de amortizare liniara se afla prin impartirea duratei de amortizare la 100%, dupa care o vom putea folosi pentru determinare amortizarii contabile prin inmultirea acesteia cu valoarea contabila a utilajului. Cota de amortizare degresiva se va determina prin inmultirea cotei de amortizare liniare cu 1,5, iar rezultatul il vom putea folosi in vederea stabilirii amortizarii fiscale prin inmultirea acestuia cu valoarea contabila.

Astfel, la sfarsitului primului an de utilizare al utilajului va exista urmatoarea situatie: cota de amortizare liniara = 25% => amortizarea contabila = 400 u.m.; cota de amortizare degresiva = 37,5% => amortizarea fiscala = 375 u.m.. Prin diferenta dintre valoarea contabila si amortizarea contabila se va putea determina valoarea neta contabila, a carei valoare este in cazul de fata de 1.200 u.m. ceea ce inseamna ca societatea in viitorii 4 ani va fi capabila sa dobandeasca aceasta valoare sub forma de beneficii impozabile provenite din exploatarea utilajului. In urma beneficiilor obtinute in primul an de utilizare al utilajului in cauza se va putea deduce amortizarea fiscala in valoare de 375 u.m. In ceilalti 4 ani va fi posibila deducerea din beneficiile economice impozabile doar a valorii de 1.225 u.m provenita din diferenta intre valoare contabila si amortizarea fiscala din primul an de utilizare. Aceasta valoare reprezinta de fapt baza fiscala a activului.

Valoarea contabila a activului este mai mare decat baza sa de impozitare si astfel apare o diferenta temporara impozabila in valoare de 25 u.m. ce va genera la randul ei o datorie in ceea ce priveste impozitul amanat in valoare de 4 u.m.

Pentru a putea stabili profitul impozabil, din beneficiile economice dobandite s-a scazut amortiarea fiscala in valoare de 375 u.m. si nu cea contabila de 400 u.m. Din aceasta cauza, in primul an in care utilajul s-a folosit, s-a platit un impozit mai mic cu 4 u.m. decat ar fi trebuit, din punct de vedere contabil. Insa, in urmatorii 4 ani, intreprinderea va fi nevoita sa plateasca un impozit pe profit mai mare cu 4 u.m., tocmai gratie consecintelor fiscale in vederea recuperarii valorii nete a activului. Astfel reducerea impozitului pe profit din primul an de utilizare al utilajului, de care am vorbit putin mai sus si al carei valoare era de 4 u.m. se va putea compensa in urmatorii 4 ani.