Impozitele Si Taxele Locale, Venituri Proprii ALE Bugetelor Locale

CUPRINS

CUPRINS 4

CAPITOLUL I 4

Concepte, noțiuni de bază, necesitatea și clasificarea impozitelor și taxelor locale 4

1.1 Concepte și noțiuni de bază privind impozitele și taxele locale 4

1.2. Necesitatea și funcțiile impozitelor și taxelor locale 6

1.3. Clasificarea impozitelor și taxelor locale 9

Capitolul II Obiectul, modul de calcul, plătitorii și exigibilitatea impozitelor și taxelor locale 13

2.1.Principalele impozite și taxe locale datorate de către persoanele fizice 13

2.2. Principalele impozite și taxe datorate de persoanele juridice 28

CAPITOLUL III. 40

Procedurile de administrare a impozitelor și taxelor locale 40

3.1. Obiectul, obligațiile și termenele de plată ale impozitelor și taxelor locale 40

3.2 Modalități de stingere a obligațiilor creanțelor bugetare constituite din impozitele și taxele locale 45

CAPITOLUL I

Concepte, noțiuni de bază, necesitatea și clasificarea impozitelor și taxelor locale

1.1 Concepte și noțiuni de bază privind impozitele și taxele locale

a. Concepte privind impozitul.

Impozitul reprezintă plata bănească obligatorie, generală și definitivă efectuată de către persoanele fizice sau juridice în favoarea statului , în cuantumul și la termenele precis stabilite prin lege, fără obligația din partea statului de a presta plătitorului un echivalent, nici direct și imediat și nici indirect sau ulterior.

Din analiza definiției rezultă următoarele:

a) impozitul se realizează numai în formă bănească;

Deși au existat și impozite în natură, statele moderne percep impozitul numai în formă bănească, determinat de faptul că și cheltuielile publice se exprimă și se efectuează în bani.

b) caracterul obligatoriu înseamnă că impozitul este o obligație juridică, respectiv obligație financiar bugetară, în sarcina contribuabilului;

Având această natură juridică, stabilirea impozitului și plata acestuia este obligatorie, nu benevolă iar neplata la scadență atrage răspunderea juridică a subiectului impozabil, aplicarea sancțiunilor fiscale și executarea silită.

c) este o obligație generală, deoarece se referă la grupe ori categorii de contribuabili, stabilite de lege în mod general și impersonal, și nu la subiecți individual determinați;

Precizăm că obligația generală și impersonală de impozit își are izvorul în legea care instituie impozitul dar obligația se concretizează în sarcina contribuabilului individual determinat, prin nașterea raportului juridic fiscal concret.

d) impozitul este resursă de interes public, de aceea este natural numai în favoarea bugetelor publice;

Nu se pot stabili impozite decât prin acoperirea cheltuielilor publice, cum prevede Constituția, existând în această situație o relație dintre impozit, cheltuială publică și interesul general care este fundamentată în legislația impozitelor și taxelor.

e) ca obligație generală și impersonală, impozitul se stabilește în mod autoritar, prin lege;

Nu se cere consimțământul contribuabilului la instituirea impozitului, fiind suficientă votarea legii de către Parlament, caz în care, individualizarea obligației în sarcina contribuabilului și realizarea obligației, în cadrul raportului juridic concret, se fac tot prin act de autoritate, prin act juridic unilateral, în regim de drept public.

Referitor la individualizarea, în sarcina contribuabililor a impozitului, subliniem ca trebuiesc îndeplinite următoarele cerințe cumulative: impozitul să fie reglementat prin lege, iar legea bugetară anuală să autorizeze perceperea lui în exercițiul bugetar respectiv.

În caz contrar, operațiunile de individualizare și încasare sunt lovite de nulitate absolută, aplicându-se principiul „nullum impositum sine legae”.

f) impozitul este prelevare bănească fără o contraprestație directă și imediată în favoarea statului.

Prin plata impozitului se „depersonalizează” intră în masa comună a veniturilor bugetare, din care se vor efectua cheltuielile publice.

Este adevărat că există o „reversibilitate” a impozitului, în sensul că sumele plătite cu titlu de impozit se reîntorc, sub formă de servicii și de alte avantaje publice, de care profită toți contribuabilii. Această „reversibilitate” este însă generală, nu se concretizează în raport cu un anumit contribuabil.

În consecință, contribuabilul nu va putea pretinde un contra-echivalent direct și imediat, în schimbul îndeplinirii obligației sale de plată a impozitului. Această subliniere se face în doctrina financiară pentru a diferenția obligația fiscală de alte obligații pecuniare, specifice dreptului privat, care presupun, în general, un drept corelativ la o contraprestație corectă.

Totodată, în cadrul obligațiilor fiscale, neexistând reciprocitate și interdependență între obligațiile părților, contribuabilul nu va putea refuza sau condiționa plata obligației sale de îndeplinirea unor anumite obligații de către stat sau de către autoritatea publică.

De aceea este nelegală așa-zisa „grevă fiscală”, invocată de unii contribuabili în sprijinul unor revendicări.

b. Definirea taxei

Taxa este plata, efectuată de persoane fizice sau juridice, pentru servicii sau activității prestate acestora de către instituții publice, sau pentru activități prestate în regim de serviciu de interes public. De exemplu, taxele de timbru datorate pentru acțiunile introduse la instanțele judecătorești; taxe pentru activități notariale, taxe consulare, taxe de metrologie, taxe pentru eliberarea de licențe, taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale, etc.

Elementele specifice taxei, comparativ cu impozitul, sunt următoarele:

reprezintă plata pentru servicii sau activități determinate;

Spre deosebire de impozit, care nu presupun o contraprestație directă și imediată, în cazul taxei, instituția de stat sau persoana autorizată să presteze serviciul de interes public sunt obligate să presteze serviciul sau activitatea direct către plătitorul taxei, iar acesta la rândul său, este îndreptățit să pretindă contraprestația respectivă.

În această situație există , deci o selecție de interdependență și reciprocitate, plata taxei se face în vedere obținerii unei contraprestații.

nu există raport de echivalență între cuantumul taxei și valoarea serviciului sau a activității prestate;

De aceea, taxa se caracterizează tot ca o contribuție fiscală, pentru acoperirea cheltuielilor publice, nefiind stabilită și datorată pe criterii de echivalență valorică. Sub acest aspect nu există o deosebire esențială între impozit și taxă.

taxele sunt resurse de utilitate publică;

Unele sunt datorate bugetului statului, altele bugetelor locale, iar altele pot fi încasate și administrate de instituțiile publice cu regim extrabugetar, fiind însă tot resurse ale sectorului public.

subiectul plătitor al taxei este precis determinat din momentul când solicită

efectuarea serviciului sau activității publice, moment în care se naște și obligația sa de plată a taxei, având, de regulă, caracter anticipativ.

Pentru neplata taxei se pot aplica și sancțiuni în baza legilor speciale, putându-se exemplifica: anularea cererilor în justiție pentru netimbrare sau insuficientă timbrare.

Remarcăm că, în legislația fiscală, denumirea de taxă este uneori folosită și pentru impozite propriu-zise,de exemplu în cazul taxei pe valoare adăugată, a taxei pentru folosirea mijloacelor de transport, taxe vamale.

1.2. Necesitatea și funcțiile impozitelor și taxelor locale

a.Importanța și necesitatea impozitelor și taxelor locale

În conformitate cu principiile constituționale, administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice.

Autonomia locală potrivit Legii administrației publice locale reprezintă dreptul și capacitatea efectivă a autorităților publice locale de a soluționa și de a gestiona, în nume propriu și sub responsabilitatea lor o parte importantă a treburilor publice în interesul colectivităților locale.

Aceste competențe se exercită de consiliile locale, primari, precum și de consiliile județene, autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret, și liber exprimat.

Experiența țărilor democratice occidentale demonstrează că autonomia și descentralizarea serviciilor publice constituie o condiție sine qua non a unei dezvoltări socio-economice moderne.

În acest sens, s-a dovedit faptul că autoritățile locale sunt în măsură să mobilizeze și să administreze mai eficient resursele, stabilind priorități, niveluri și criterii pentru producerea și distribuirea bunurilor și serviciilor publice mai apropiate de nevoile și standardele existente într-o colectivitate determinată, față de care răspund în mod nemijlocit și cu care sunt în contact permanent.

O reală autonomie locală este de neconceput fără asigurarea resurselor financiare necesare autorităților și colectivităților locale, într-o proporție corespunzătoare competențelor și responsabilităților care le sunt conferite prin lege.

Acest proces implică și descentralizarea veniturilor publice, creșterea rolului sistemului fiscal al finanțelor publice locale privind prelevarea directă a impozitelor și taxelor locale, precum și prevenirea evaziunii fiscale, cu efect benefic pentru întregul sistem social.

Contribuția impozitelor și taxelor locale la formarea resurselor financiare ale colectivităților în vederea finanțării nevoilor poprii, atestă, fără echivoc atât necesitatea cât și importanța acestora în transpunerea în practică a principiului democratic al autonomiei locale, privit ca un ansamblu de drepturi, pârghii și mijloace atribuite colectivităților locale și autorităților alese ale acestora pentru a decide în probleme esențiale care le afectează viața socială și economică.

În concluzie, sistemul fiscal împreună cu finanțele publice locale, pot fi considerate suportul și elementul dinamizator al democrației și dezvoltării la nivel local.

b. Independența impozitelor și taxelor locale

În cadrul doctrinei și practicii legislative se manifestă numeroase controverse privind raportul dintre impozitele de stat și impozitele locale.

În acest sens, de-a lungul vremurilor s-au cristalizat mai multe concepții care susțin necesitatea independenței impozitelor si taxelor locale în raport cu impozitele centrale de stat.

O primă poziție formulată pornește de la premisa că dezvoltarea unei vieți locale nu este posibilă fără o autonomie locală care la rândul ei presupune o autonomie financiară. În acest context libertatea de a cheltui este un nonsens fără ca autoritățile locale să aibă posibilitatea de a-și stabili veniturile fiscale.

În sprijinul independenței impozitelor locale s-a adus și motivația că libertatea de impunere acordata autorităților locale afectează mai puțin veniturile impozabile ale contribuabililor din cadrul colectivităților locale. Spre deosebire de impozitele locale, cele de stat se exercită asupra tuturor localităților și asupra tuturor locuitorilor în aceeași măsură.

Susținătorii principiului independenței impozitelor locale și-au formulat opiniile pornind și de la faptul că unele impozite prin natura lor au mai multă legătura cu viața locală decât cu administrația centrală, întrucât izvoarele lor sunt legate de activitatea locală.

Mai mult decât atât, aceștia precizează că există impozite a căror evaluare și percepere se poate efectua cu mai multă rigurozitate în condițiile în care veniturile fiscale sunt utilizate pentru nevoile locale decât pentru cele generale ale statului. Această situație este percepută favorabil și de către contribuabilii care constată că veniturile fiscale pentru care au contribuit ca și plătitori de impozite, se îndreaptă pentru finanțarea serviciilor de care beneficiază zilnic în localitățile în asupra tuturor localităților și asupra tuturor locuitorilor în aceeași măsură.

Susținătorii principiului independenței impozitelor locale și-au formulat opiniile pornind și de la faptul că unele impozite prin natura lor au mai multă legătura cu viața locală decât cu administrația centrală, întrucât izvoarele lor sunt legate de activitatea locală.

Mai mult decât atât, aceștia precizează că există impozite a căror evaluare și percepere se poate efectua cu mai multă rigurozitate în condițiile în care veniturile fiscale sunt utilizate pentru nevoile locale decât pentru cele generale ale statului. Această situație este percepută favorabil și de către contribuabilii care constată că veniturile fiscale pentru care au contribuit ca și plătitori de impozite, se îndreaptă pentru finanțarea serviciilor de care beneficiază zilnic în localitățile în care trăiesc. Totodată contribuabilii au posibilitatea să controleze modul de întrebuințare ale veniturilor fiscale, când impozitele sunt separate de cele de stat.

Un alt argument vizând independența impozitelor locale constă în circuitul greoi și îndelungat al impozitelor de la administrațiile locale de stat și de la stat la unitățile administrativ teritoriale, cu efecte negative asupra bunului mers al activității autorităților locale în condițiile existenței unei dependențe reale a finanțelor locale de finanțele de stat.

Nu în ultimul rând, adepții principiului independenței impozitelor locale învederează că, dacă organele locale nu au dreptul să-și aleagă materiile impozabile, statul este pus în situația să perceapă cote mai mari asupra surselor de impunere și în consecință toate erorile de evaluare inerente impozitelor de stat sunt suportate de către populație.

În aceeași ordine de idei se pune în lumină faptul că unele surse de impunere nu-și găsesc locul în cadrul sistemului de impozite centrale, astfel că pot fi mobilizate cu un randament superior prin impozite locale.

Independența impozitelor locale se manifestă sub doua forme:

independență totală;

independență parțială.

În cazul independenței totale, autoritățile locale au dreptul de a-și alege și stabili în mod autonom, singure, impozitele și taxele locale, fără aprobarea puterii centrale chiar dacă în paralel există și impozite de stat asupra acelorași obiecte și subiecte impozabile.

Acest sistem este caracteristic administrațiilor locale cu o autonomie administrativă și financiară deplină, cum ar fi S.U.A.

Independența parțială presupune ca autoritățile locale să stabilească impozite și taxe locale numai asupra anumitor subiecte și obiecte impozabile, în condițiile prevăzute de lege. Acest sistem este caracteristic țărilor europene, Franța, Belgia, Anglia, inclusiv România.

Sistemul dependenței impozitelor locale constă în subordonarea autorităților locale de puterea centrală din punct de vedere a stabiliri impozitelor locale.

Ceea ce caracterizează acest sistem este faptul că autoritățile locale nu au dreptul de a stabili impozite, aceasta competență revenind exclusiv statului care din sumele încasate restituie o parte și administrațiilor locale.

Sistemul dependenței impozitelor locale se manifestă în perioada contemporană sub forma cotelor adiționale, venituri fiscale reglementate în prezent în România prin Legea Finanțelor Publice Locale.

Cotele adiționale reprezintă un procedeu în virtutea căruia autoritățile locale pot stabili impozite asupra acelorași subiecte și obiecte impozabile pe care le impune statul. Impozitele locale sunt în acest fel accesorii în raport cu cele principale de stat, neavând un caracter de sine stătător.

În aceste condiții cotele adiționale urmează impozitele de stat sub aspectul obiectului, subiectului impozabil, baza impozitului, modul de percepere, etc. Din aceste motive legile fiscale fixează o limită maximă privind cotele adiționale, altfel s-ar ajunge la anomalia ca impozitul accesor să fie mai mare și mai important decât cel principal.

Sistemul cotelor adiționale prezintă atât avantaje cât și dezavantaje.

Avantajele rezidă în randamentul înalt al cotelor adiționale ca urmare a cheltuielilor reduse privind așezarea și perceperea acestora, concomitent cu existența unui risc minim în încasarea lor, pornind de la productivitatea ridicată a impozitelor principale de stat.

Referindu-ne la dezavantajele cotelor adiționale, acestea rezidă în subordonarea considerabilă a finanțelor locale față de finanțele statului precum și în crearea unei lipse de elascitate a bugetului de stat care afectează posibilitățile de modificare ale sistemului fiscal central de stat, din cauza impactului asupra finanțelor locale.

c. Funcțiile impozitelor și taxelor locale

Impozitele și taxele locale stabilite de către administrațiile locale în limita componentelor conferite de către autoritatea de stat, împreună cu impozitele centrale de stat, asigură realizarea unor obiective de politică economică ale administrațiilor centrale și locale.

Odată cu introducerea unui nou impozit sau a unei noi taxe locale, în fapt se stabilesc niște obligații în sarcina unor subiecte, care se realizează prin preluarea la bugetele locale a unor părți din rezultatele financiare ale acestora sau prin participarea lor la acoperirea unor cheltuieli publice cu caracter local, în cazul taxelor locale.

Atât impozitele cât și taxele locale , similar celor centrale de stat, îndeplinesc în principiu, trei funcții:

contribuția la formarea surselor bugetelor administrațiilor locale;

redistribuirea unor venituri;

influențarea unor fenomene economice și sociale .

Spre deosebire de impozitele și taxele centrale de stat, funcțiile impozitelor și taxelor locale se realizează în condiția de pluralitate și diversitate.

De asemenea, amploarea acestor funcții și efectele acestora asupra subiecților raportului juridic fiscal diferă de la o autoritate locală la alte, ca urmare a gradului diferit de fiscalitate, determinate de existența în condițiile și limitele legale, a unei autonomii locale, în ceea ce privește sistemul fiscal al unităților administrativ – teritoriale.

Revenind la funcțiile impozitelor și taxelor locale, considerăm că cea mai importantă funcție se referă la contribuția acestora la formarea surselor bugetelor locale.

În virtutea acestei funcții atât impozitele cât ți taxele locale participă la formarea surselor bugetelor locale necesare finanțării unor obiective, acțiuni și servicii cu caracter public de competența administrațiilor publice locale.

Deosebit de această funcție, impozitele și taxele locale, în cadrul fiecărei unități administrativ – teritoriale participă la redistribuirea unor venituri realizate de posesorii inițiali și după preluarea lor la repartizarea lor pentru satisfacerea unor nevoi în favoarea membrilor colectivităților locale.

În sfârșit, impozitele și taxele locale contribuie la nivelul administrațiilor locale la reglarea unor fenomene economico- sociale, desigur, această acțiune se realizează în mod diferit în cazul persoanelor juridice și fizice.

1.3. Clasificarea impozitelor și taxelor locale

Impozitele și taxele locale pot fi clasificate:

a) după autoritatea administrației publice care le instituie:

impozite și taxe stabilite la nivel național;

impozitele și taxele expres menționate de Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal (titlul IX – Impozitele și taxele locale – M.O. nr. 927/23.12.2003;

impozite și taxe speciale stabilite în exercitarea atribuțiilor ce Ie revin în administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, consiliilor locale, județene și Consiliul General al Municipiului București prevăzute în art. 283 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal – M.O. nr. 927/23.12.2003:

taxe zilnice, de până la 100.000 lei, pentru utilizarea temporară a locurilor publice și pentru vizitarea muzeelor, a caselor memoriale, a monumentelor istorice, de arhitectură și arheologice;

taxe zilnice, de până la 100.000 lei, pentru deținerea în proprietate sau în folosință, după caz, de utilaje destinate să funcționeze în scopul obținerii de venit. Taxa se aplică claselor de echipamente precizate de consiliul local;

b) după modul de determinare a valorii impozabile (baza de calcul a impozitului sau a taxei):

valoare contract, bilet, abonament sau tarif:

taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;

taxa hotelieră;

impozitul pe spectacole, pentru manifestările artistice și competițiile sportive;

valoarea declarată, de inventar sau negociată între părți:

impozitul pe clădiri, pentru persoane juridice;

impozitul pe clădiri, ce fac obiectul contractelor de leasing financiar;

taxa pentru eliberarea autorizației de construire;

taxa pentru eliberarea autorizației de desființare a construcțiilor, pentru persoane juridice;

taxa pentru eliberarea autorizației pentru construcțiile: organizare de șantier, de tabere de corturi, căsuțe sau rulote ori campinguri;

valoarea determinată potrivit criteriilor și normelor de evaluare prevăzute în reglementări:

impozitul pe clădiri, pentru persoane fizice;

taxa pentru eliberarea autorizației de desființare a construcțiilor, pentru persoane fizice;

regularizarea taxei pentru eliberarea autorizației de construire, pentru persoane fizice, dacă valoarea declarată este mai mică decât cea normată;

unitatea de măsură (de suprafață, de lungime, de capacitate, de putere, de greutate, etc.) sau alte caracteristici tehnice:

impozitul pe teren;

impozitul pe spectacole pentru activități artistice și distractive de videotecă și discotecă;

taxa asupra mijloacelor de transport;

taxe pentru eliberarea certificatului de urbanism;

taxe pentru eliberarea autorizației de construire pentru chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere, situate pe căile și în spațiile publice;

taxe pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări;

unitatea de măsură bucăți (numărul de exemplare):

taxa asupra mijloacelor de transport pe apă (fără remorchere, vapoare, ceamuri, șlepuri și barje);

activitatea lucrativa, avizul sau activitatea autorizată:

taxe pentru eliberarea autorizației privind lucrările de racorduri și branșamente;

taxe pentru eliberarea avizului comisiei de urbanism și amenajarea teritoriului;

taxe pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală și adresă;

taxe pentru eliberarea autorizației de funcționare pentru activități lucrative și viza anuală acestora;

C) după modul de calcul (cota de impunere):

cotă procentuală la valoarea calculată, înregistrată, declarată, negociată, obținută:

impozitul pe clădiri;

taxa pentru prelungirea certificatului de urbanism;

taxa pentru eliberarea autorizației de construire;

taxa pentru eliberarea autorizației de desființare a construcțiilor;

taxa pentru eliberarea autorizației pentru construcțiile: organizare de șantier, de tabere de corturi, căsuțe sau rulote ori campinguri;

taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;

taxa hotelieră;

impozitul pe spectacole, pentru manifestările artistice și competițiile sportive;

o sumă fixă la unitatea de măsură (inclusiv bucăți):

impozitul pe teren;

impozitul pe spectacole pentru activități artistice și distractive de videotecă și discotecă;

taxa asupra mijloacelor de transport;

taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate (afișaj sau firma);

taxe pentru eliberarea certificatului de urbanism;

taxe pentru eliberarea autorizației de construire pentru chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere, situate pe căile și în spațiile publice;

taxe pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări;

taxe zilnice, pentru deținerea în proprietate sau în folosință, după caz, de utilaje destinate să funcționeze în scopul obținerii de venit. Categoriile de utilaje se stabilesc de către consiliile locale;

o sumă fixă zilnică sau anuală pe activitate sau operație avizată sau autorizată:

taxe zilnice de până la 100.000 lei pentru utilizarea temporară a locurilor publice și pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectură și arheologice;

taxe pentru eliberarea autorizației privind lucrările de racorduri și branșamente;

taxe pentru eliberarea avizului comisiei de urbanism și amenajarea teritoriului;

taxe pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală și adresă;

taxe pentru eliberarea autorizației de funcționare pentru activități lucrative și viza anuală acestora;

d) după momentul plății:

anticipat înaintea avizării, autorizării sau folosirii:

taxe zilnice de până la 100.000 lei pentru utilizarea temporară a locurilor publice și pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectură și arheologice;

taxe pentru eliberarea autorizației privind lucrările de racorduri și branșamente;

taxe pentru eliberarea avizului comisiei de urbanism și amenajarea teritoriului;

taxe pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală și adresă;

taxe pentru eliberarea autorizației de funcționare pentru activități lucrative și viza anuală acestora;

taxa pentru folosirea mijloacelor de afișaj (mai puțin firma de la sediul social) cu durată mai mică de un an;

taxe zilnice, pentru deținerea în proprietate sau în folosință, după caz, de utilaje destinate să funcționeze în scopul obținerii de venit. Categoriile de utilaje se stabilesc de către consiliile locale ;

trimestrial, în cote egale (până pe: 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie):

marea majoritate a impozitelor și taxelor;

până pe 31 ianuarie:

taxa pentru folosirea mijloacelor de afișaj {mai puțin firma de la sediul social) cu durată mai mare de un an;

lunar, în luna următoare:

taxa hotelieră (până pe data de 10 a lunii următoare);

taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate (până pe data de 10 a lunii următoare);

impozitul pe spectacole (până pe data de 15 a lunii următoare).

e) după destinația impozitelor și taxelor încasate:

exclusiv bugetelor locale:

marea majoritate a impozitelor și taxelor locale;

bugetelor locale și județene:

taxă pentru eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire (50% venituri ale bugetelor locale și 50% venituri ale bugetelor județene);

Veniturile provenite din taxa asupra mijlocului de transport stabilită în concordanță cu prevederile codului fiscal precum și amenzile și penalizările aferente se pot utiliza exclusiv pentru lucrări de întreținere, modernizare, reabilitare și construire a drumurilor locale și județene, din care 60% constituie venituri la bugetul local și 40% constituie venituri la bugetul județean. In cazul municipiului București, taxa constituie venituri în proporție de 60% la bugetele sectoarelor și 40% la bugetul municipiului București.

Capitolul II Obiectul, modul de calcul, plătitorii și exigibilitatea impozitelor și taxelor locale

2.1.Principalele impozite și taxe locale datorate de către persoanele fizice

a. Impozitul pe clădiri la persoane fizice

Obiectul impunerii

În cazul persoanelor fizice, obiectul impunerii îl constituie clădirile aflate în proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate acestea în intravilanul ori extravilanul comunelor, orașelor sau municipiilor, după caz, precum și de destinația acestora.

De menționat că în categoria clădirilor supuse impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice se cuprind:

construcțiile cu destinația de locuință, respectiv unitățile construite formate din una sau mai multe camere de locuit, indiferent unde sunt situate, la același nivel sau la nivele diferite, inclusiv la subsol sau la mezanin, prevăzute, după caz, cu dependințe și/sau alte spații de deservire;

construcțiile menționate la lit.a) dezafectate și utilizate pentru desfășurarea de profesii libere, de activități comerciale sau în orice alte scopuri;

construcțiile anexe situate fie în corpul principal de clădire, fie în afara acestuia, cum sunt: bucătăriile, cămările, pivnițele, grajdurile, magaziile, garajele și altele asemenea;

construcțiile gospodărești cum sunt: pătulele, hambarele pentru cereale, șurele, fânăriile, remizele, șoproanele și altele asemenea.

Modalitatea de calcul

Cota de impozitare pentru clădirile proprietatea persoanelor fizice este de 0,2% în mediul urban și de 0,1% în mediul rural.

Baza de impozitare se determină potrivit valorilor impozabile/m² prevăzute în anexa la legislația în vigoare privind anul fiscal respectiv, la care se aplică coeficienții de corecție în funcție de rangul localității și zonele din cadrul acestora.

Valoarea impozabilă se reduce în raport cu perioada în care au fost realizate, după cum

urmează:

– înainte de anul 1950 inclusiv, reducere 15%;

– între anii 1951 și 1977 inclusiv, reducere 5%.

În cazurile în care nu sunt întrunite cumulativ aceste condiții se vor utiliza valorile impozabile, în lei/m², prevăzute în col. 3.

NOTĂ:

1. Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localități și zone în cadrul acestora, la nivelurile menționate în prezenta anexă se vor aplica următorii coeficienți de corecție:

2. Zonele A, B, C și D din prezenta notă la anexă corespund zonelor A, B, C și D din anexa la legislația fiscală în domeniu.

3. Pentru clădirile structurate în blocuri cu mai mult de 3 niveluri și 8 apartamente coeficienții de corecție menționați la pct. 1 vor fi diminuați cu 0,10. În legătură cu determinarea valorii impozabile a clădirilor, stabilită pe baza criteriilor și normelor de evaluare prezentate de anexa la legislația fiscală în domeniu se au în vedere și instalațiile cu care este dotată clădirea respectivă conform celor prezentate mai jos:

a) se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prezente în coloana 2, acele clădiri care sunt dotate, cumulativ, cu instalații de apă, de canalizare, electrice și de încălzire, după cum urmează:

a1) clădirea se consideră dotată cu instalații de apă dacă alimentarea cu apă se face prin conducte, dintr-un sistem de aducțiune din rețele publice sau direct dintr-o sursă naturală – puț, fântână sau izvor – în sistem propriu;

a2) clădirea se consideră că are instalație electrică daca este dotată cu cablaje interioare racordate la rețeaua publică sau la o sursă de energie electrică – grup electrogen, microcentrală sau microhidrocentrală;

a3) clădirea se consideră că are instalație de canalizare dacă este dotată cu conducte prin care apele menajere sunt evacuate în rețeaua publică sau într-un punct colector propriu – puț absorbant sau fosă vidanjabilă;

a4) clădirea se consideră că are instalație de încălzire dacă aceasta se face prin intermediul agentului – abur sau apă caldă de la centrale electrice, centrale termice de cartier – termoficare locală sau centrale termice proprii și îl transmit în sistem de distribuție în interiorul clădirii constituit din conducte și radiatoare – calorifere, indiferent de combustibilul folosit – gaze, combustibil lichid, combustibil solid;

b) totodată se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile în coloana 3, acele clădiri care nu se regăsesc în contextul menționat la lit.a), respectiv cele care nu au nici una din aceste instalații sau au una, două ori trei astfel de instalații.

De asemenea în situația în care pe parcursul anului fiscal, clădirea încadrată pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana 3 face obiectul aplicării valorilor impozabile prevăzute în coloana 2 ca efect al dotării cu toate cele patru instalații, modificarea impozitului pe clădiri, se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a apărut aceasta situație. În mod similar se procedează și în situația în care clădirea dotată cu toate cele patru instalații, pe parcursul anului fiscal, se elimină din sistemul constructiv oricare din aceste instalații, pe bază de autorizație de desființare eliberată în condițiile legii.

Zonarea în cadrul localităților se realizează prin hotărâri a consiliilor locale ținându-se cont de anumite criterii cum ar fi: poziția terenului cu clădiri față de centrul localității, de rețelele abilitate, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ – teritoriale conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și urbanism.

De asemenea în vederea încadrării localităților pe ranguri de localități se au în vedere ierarhizarea acestora reglementată prin legislația privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a IV – a .

Conform acestei reglementări, ierarhizarea localităților pe ranguri este următoarea:

rangul 0 – Capitala României, municipiu de importanță europeană;

rangul I – municipii de importanță națională, cu influență potențială la nivel european;

rangul II – municipii de importanță interjudețeană sau cu rol de echilibru sfera de localități;

rangul III – orașe;

rangul IV – sate reședințe de comune;

rangul V – sate componente ale comunelor și sate aparținând municipiilor și orașelor.

Ca regulă pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localități și zone în cadrul acestora, încadrarea clădirilor urmează încadrarea terenurilor efectuată de consiliile locale, în cursul lunii mai a fiecărui an pentru anul fiscal următor.

Determinarea impozitului pe clădiri în cazul persoanelor fizice, se realizează prin aplicarea cotei de 0,2% în mediu urban și de 0,1% în mediul rural asupra valorii impozabile (baza de impozitare) a clădirii, determinată potrivit criteriilor și normelor de evaluare menționate anterior.

Sunt supuse impozitului pe clădiri și acele clădiri care au fost executate fără autorizație de construcție. Declararea și înregistrarea acestor clădiri în evidențele fiscale nu constituie elemente constitutive ale autorizației și nici pe cele ale titlului de proprietate.

În vederea stabilirii impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice la dimensionarea unei clădiri se au în vedere suprafața construită, desfășurată care se determină prin însumarea suprafețelor secțiunilor tuturor nivelelor sale, inclusiv a celor situate la subsol.

În calculul suprafeței construite se cuprind inclusiv balcoanele și lojele cu excepția suprafețelor podurilor, precum și cele ale treptelor și teraselor neacoperite.

Datele privind suprafața construită desfășurată a unei clădiri, proprietatea persoanelor fizice, rezultă din actul de proprietate sau planul cadastral, iar în lipsa acestora schița sau fișa clădirii sau orice alte documente asemănătoare.

Sunt cazuri în care clădirea, proprietatea persoanei fizice nu poate fi efectiv măsurată pe conturul exterior, în această situație suprafața construită desfășurată se determină prin înmulțirea suprafeței utile a clădirii cu coeficientul de transformare de 1,20. Coeficientul de transformare servește la stabilirea relației dintre suprafața utilă, potrivit dimensiunile interioare dintre pereți și suprafața construită desfășurată determinată pe baza măsurătorilor pe conturul exterior al clădirii.

Tot astfel la stabilirea coeficientului de transformare s-a avut în vedere potențiala diferență dintre suprafața construită și desfășurată și suprafața utilă a clădirii.

În situația în care rezultă suprafața construită desfășurată a clădirii determinată pe baza măsurătorilor pe conturul exterior al acesteia, pentru determinarea impozitului pe clădiri nu se ia în calcul suprafața utilă, și implicit nu se aplică coeficientul de transformare.

În situațiile în care contribuabilii persoane fizice dețin în proprietate mai multe clădiri cu destinația de locuință, altele decât cele închiriate impozitul pe clădiri datorat de aceștia se majorează după cum urmează:

cu 15% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;

cu 50% pentru cea de a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;

cu 75% pentru cea de a treia clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;

cu 100% pentru cea de a patra clădire și următoarele, în afara celei de la adresa de domiciliu.

Pentru ca clădirile proprietatea persoanelor fizice cu destinația de locuință să fie considerate închiriate trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

proprietarul, în calitatea sa de locatar are contract de închiriere încheiat în formă scrisă;

contractul menționat la lit. a) este înregistrat la organul fiscal competent în scopul stabilirii veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, în condițiile legii;

locatarul face dovada că locatarul are înscrisă în actul său de identitate mențiunea cu privire la domiciliu sau reședința, după caz, care corespunde cu cea a adresei la care este situată clădirea ce face obiectul închirierii;

locatarul nu poate fi membru al familiei locatarului; prin familie, în sensul prezentului punct se desemnează soțul, soția și copii lor necăsătoriți.

În aceiași situație privind majorarea impozitului pe clădiri se calculează și în cazul persoanelor fizice străine care dețin pe teritoriul României mai multe clădiri cu destinația de locuință, ordinea numerică a acestora fiind determinată de succesiunea în timp a dobândirii lor.

Esențial de precizat că nu intră sub incidența impozitului majorat clădirea dobândită, în bază și pe durata de executare a contractului:

– ce conține clauze de întreținere pe durata întregii vieți a persoanei care înstrăinează clădirea respectivă, proprietarului asigurându-i înmormântarea;

– de rentă viageră.

De prevederile prevăzute mai sus la lit. a) și b) un contribuabil poate beneficia numai pentru un singur contract încheiat sub formă autentică și sub rezerva că persoana care înstrăinează nu este rudă de gradul întâi cu persoana care dobândește clădirea respectivă.

Totodată ordinea numerică a proprietăților pentru stabilirea impozitului pe clădiri majorat potrivit prevederilor ordonanței se determină în funcție de anul dobândirii clădirii, indiferent sub ce formă, rezultat din documentele care atesta calitatea de proprietar.

De asemenea dacă în același an, se dobândesc mai multe clădiri cu destinația de locuința, ordinea numerică este determinată de data dobândirii.

În situația în care, la aceiași dată, se dobândesc mai multe clădiri cu destinația de locuință, ordinea numerică este cea pe care o declară contribuabilul respectiv.

În cazul clădirilor aflate în indiviziune, contribuabili persoane fizice, răspund solidar în ceea ce privește obligațiile privind impozitul pe clădiri stabilit în condițiile ordonanței. Acest impozit se împarte în cote – părți egale în funcție de numărul total al persoanelor aflate în indiviziune, iar la cota parte din impozitul pe clădiri corespunzător se aplică majorarea prevăzută mai sus, în raport de ordinea numerică rezultată din aplicarea dispozițiilor legale, datorată de fiecare contribuabil în parte, după caz.

Totodată în situațiile de dezafectare, demolare, dezmembrare sau distrugere a clădirilor, precum și de transfer al dreptului de proprietate ori locațiune asupra clădirilor, scăderea de la impunere se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situații.

Scăderea de la impunere în cursul anului, pentru situațiile mai sus menționate, se face după cum urmează:

începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una din situațiile respective;

proporțional cu partea de clădire supusă unei astfel de situații;

proporțional cu perioada cuprinsă între data menționată la litera a) și sfârșitul anului fiscal respectiv.

Scutiri fiscale

În cursul anului, autoritățile deliberative ale administrației publice locale pot adopta hotărâri privind stabilirea de persoane fizice care să beneficieze de reducerea sau scutirea de impozit pe clădiri.

Astfel în cazul producerii de calamități naturale, contribuabili care au avut de suferit de pe urma acestora pentru clădirile distruse parțial sau total, pot beneficia, în condițiile stabilite prin hotărâre a consiliului local sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, de scutirea de la plata impozitului pe clădiri.

De asemenea alte categorii de persoane pot beneficia de reducerea sau scutirea de impozit pe clădiri, după cum urmează:

persoane cu handicap de gradul I și II;

persoane fizice nevăzătoare;

persoane fizice care într-un an beneficiază numai de indemnizație de șomaj, ajutor social, alocație de sprijin.

Acordarea facilităților fiscale de scutire, respectiv reducere în cazul categoriilor de persoane menționate mai sus la literele a, b și c, se acordă numai pentru locuința de la adresa de domiciliu prin hotărâre a consiliului local.

Scutirile și reducerile menționate anterior se acordă proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care persoanele fizice prezintă actele doveditoare ale situației respective sau actul constatator întocmit de comisia desemnată în acest scop de către autoritatea administrației publice locale competente.

O altă categorie de contribuabili care beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe clădiri sunt persoanele fizice, veterani de război și cele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de le 6 martie 1945, precum și cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, din motive etnice, sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri.

Scutirea se acordă pentru impozitul pe clădiri numai persoanelor în cauză pe baza actului care atestă situația respectivă. Copia actului rămâne ca document oficial la compartimentul de specialitate ale autorității administrației publice locale, care îl certifică “pentru conformitate”.

Persoanele care beneficiază de aceste scutiri sunt:

veterani de război;

văduvele de război;

văduvele nerecăsătorite ale veteranilor de război;

deținuți politici;

deportații;

soțul ( soția ) celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, strămutați, deportați în străinătate sau prizonieri;

soțul ( soția ) celui decedat în condițiile prevăzute la literele f) și h) și care, din motive de supraviețuire, a fost nevoit să divorțeze de cel închis, deportat, prizonier sau strămutat, dacă nu s-a recăsătorit și poate face dovada că a conviețuit cu victima până la decesul acesteia;

soțul (soția) celui care a decedat după ieșirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din deportare sau din prizonierat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Totodată sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri și persoanele fizice, văduve de război și văduve nerecăsătorite ale veteranilor de război. De menționat că scutirea mai sus prezentată se acordă numai pe baza actelor doveditoare care le atestă situația respectivă începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.

De asemenea beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe clădiri și persoanele fizice care sunt declarate ca eroi – martiri și familiile urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989.

Scutirile mai sus prevăzute se acordă pe bază de cerere, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care persoanele beneficiare prezintă la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale originalul și copia actelor care le atestă această calitate, respectiv contractul de construire a unei locuințe cu credit, contractul de vânzare – cumpărare cu plata în rate a locuinței, după caz, și procesul – verbal de predare – primire/preluare a locuinței în cauză.

În situațiile înstrăinării prin acte între vii a locuințelor dobândite în temeiul celor mai sus menționate, noii proprietari nu mai beneficiază de scutire de la plata impozitului pe clădirii.

În mod similar persoanele fizice care au domiciliul și care locuiesc efectiv în localitățile din Munții Apuseni, Tulcea și a Rezervației Biosferei “ Delta Dunării ”, beneficiază de reducere cu 50% a impozitului pe clădiri.

Aceste facilități se acordă persoanelor fizice care fac dovada stabilirii domiciliului sau, după caz, înscrieri mențiunii de stabilire a reședinței în cartea de identitate.

Tot ca facilitate pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice până la data de 15 martie, inclusiv a anului fiscal, acestea beneficiază de o bonificație de până la 10% .

Cuantumul bonificației de până la 10% este stabilită prin hotărâre a consiliilor locale, Consiliul General al Municipiului București în cursul lunii mai a fiecărui an pentru anul fiscal următor. Este de subliniat că, în cazul în care un contribuabil – persoană fizică – achită integral până la data de 15 martie impozitul pentru care a beneficiat de bonificație, iar în cursul anului fiscal înstrăinează bunul pentru care a datorat impozitul respectiv, restituirea către contribuabil se face proporțional cu perioada cuprinsă între data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat înstrăinarea și sfârșitul anului fiscal, luând în calcul suma efectiv încasată la bugetul local.

Plătitorii:

Potrivit legii sunt plătitori ai impozitului pe clădiri:

persoanele fizice care sunt proprietarii clădirilor;

impozitul pe clădiri este anual și se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate și de destinația acestora, cu excepția listei clădirilor care nu sunt supuse impozitului pe clădiri.

Exigibilitate

În situația persoanelor fizice, impozitul pe clădiri devine exigibil începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea intră în proprietatea contribuabilului pe baza actului de dobândire: achiziție pe baza contractului de vânzare – cumpărare, donație în baza contractului de donație, succesiune pe baza certificatului de moștenitor, achiziția clădirii prin licitație publică în baza procesului verbal de licitație, etc. În situația dobândirii clădirilor prin acte notariale translative, data dobândirii este cea menționată în actul respectiv.

Pentru clădirile dobândite prin hotărâri judecătorești, data dobândirii este data pronunțării hotărârii judecătorești rămase definitive și irevocabile,

Totodată, în cazul persoanelor fizice, pentru clădirile executate potrivit Legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, data dobândirii clădirii se consideră, după cum urmează:

pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire, data întocmirii procesului – verbal de recepție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;

pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizația de construire, data din aceasta, cu obligația întocmirii procesului – verbal de recepție în termenul prevăzut de lege.

pentru clădirile ale căror lucrări de construcții nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizația de construire și pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilității autorizației în condițiile legii, la data expirării acestui termen și numai pentru suprafața construită desfășurată care are elemente structurale de bază ale unei clădiri, în speță pereți și acoperiș. Pentru aceste cazuri procesul – verbal de recepție se întocmește la data expirării termenului prevăzut în autorizația construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum și suprafața construită desfășurată în raport de care se stabilește impozitul pe clădiri.

Termenul de plată

Impozitul pe clădiri se datorează anual și este scadent trimestrial în rate egale astfel: până la 15 martie, până la 15 iunie, până la 15 septembrie și până la 15 noiembrie.

Termenul de plata pentru clădirile nou dobândite în cursul anului sunt cele din trimestrele următoare datei intrării în proprietate, cu repartizarea proporțională a impozitului la scadențele respective.

În situația când dreptul de proprietate se dobândește în luna noiembrie, impozitul datorat se calculează proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal începând cu data de 1 decembrie.

Astfel, având în vedere cum ultimul termen de plată este depășit, plata se consideră în termen dacă impozitul datorat se plătește în termen de 30 de zile de la dobândire, înăuntrul căruia contribuabilul are obligația să depună declarația de impunere pentru clădirile dobândite, dar nu mai târziu de ultima zi lucrătoare a lunii decembrie a anului fiscal respectiv.

De menționat că în cazul în care termenul de plată a impozitului pe clădiri, expiră într-o zi nelucrătoare, plata se consideră în termen dacă este efectuată în ziua lucrătoare imediat următoare.

b. Impozitul pe teren la persoanele fizice

Obiectul impunerii

Terenurile proprietatea persoanelor fizice neocupate de clădiri, oriunde ar fi situate aceste terenuri, în comune, orașe sau municipii, atât pentru cele din intravilan, cât și pentru cele din extravilan.

Totodată se consideră proprietarii de terenuri și acei contribuabilii care potrivit legii li s-a constituit ori reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, după caz, de la data punerii în posesie constatată prin procesele – verbale, fișe sau oricare alte documente de punere în posesie întocmite de comisiile locale, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, chiar dacă nu este emis titlul de proprietate.

Modalitatea de calcul

Cota de impozitare în cazul impozitului pe teren se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, în mod diferențiat, în intravilanul localităților, pe ranguri de localități și zone, iar în cazul unui teren amplasat în extravilan, indiferent de rangul localității, categoria de folosință și zona unde este situat, impozitul pe teren este de 11.000 lei/ha, începând de la 01.01.2005.

Determinarea impozitului pe teren.

Procedural, impozitul pe teren se determină prin înmulțirea cotelor de impozitare cu suprafețele de teren.

Analizând anexele nr.3 și 4 din legislația în vigoare privind anul 2005 considerăm că este necesar să se menționeze următoarele:

a) în intravilan:

a.1. pe ranguri de localități, identificate prin cifre romane: 0, I, II, III, IV și V;

a.2. pe zone, identificate prin litere: A, B, C și D;

a.3. pe categorii de folosință, astfel cum sunt evidențiate în anexa nr. 4.

b) în extravilan:

b.1. în cazul unui teren amplasat în extravilan, indiferent de rangul localității, categoria de folosință și zona unde este situat, impozitul pe teren este de 11.000 lei/ha, începând de la 01.01.2005..

Referitor la terenurile din intravilanul localităților înregistrate în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se determină prin înmulțirea nivelurilor prevăzute în anexa nr.4 din legislația în vigoare privind anul 2005, cu coeficienții de corecție cuprinși în nota din această anexă, diferențiați pe ranguri de localități. Pentru încadrarea terenurilor pe zone se utilizează următoarea corespondență:

zonei A din intravilan îi corespunde zona I din extravilan;

zonei B din intravilan îi corespunde zona a II-a din extravilan;

zonei C din intravilan îi corespunde zona a III-a din extravilan;

zonei D din intravilan îi corespunde zona a IV-a din extravilan.

Consiliile locale au ca atribuții încadrarea terenurilor pe zone și pe categorii de folosință, în intravilan și extravilan, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localității, de rețele edilitare, precum și de elementele specifice fiecărei unități administrativ – teritoriale conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrele agricole, evidențele specifice cadastrului imobiliar – edilitar sau altor evidențe agricole cadastrale.

De asemenea, terenurile care pe parcursul anului fac obiectul modificării încadrării din extravilan în intravilan ori din intravilan în extravilan, stabilite ca atare prin planul urbanistic general sau al schimbării categoriei de folosință, în condițiile legii, impozitul pe teren se modifică de la data de întâi a lunii următoare celei în care a apărut modificarea sau schimbarea. În această situație compartimentul de specialitate al administrației publice locale are obligația să comunice contribuabililor care intră sub incidența acestor modificări sau schimbări, înștiințării care să cuprindă noua încadrare a terenului în termen de 30 de zile de la data aprobării modificării încadrării sau schimbării categoriei de folosință.

În aceiași situație în care în cursul anului se modifică rangul localității, impozitul pe teren se modifică corespunzător noii încadrări a localităților, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit această modificare.

Tot ca modalitate de calcul a impozitului pe teren scăderea de la impunere în cursul anului pentru oricare dintre situațiile care corespund dispozițiilor legale în vigoare, se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs acea situație, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.

Scutiri fiscale

Sunt scutite de la plata impozitul datorat, terenurile situate in extravilanul localităților, prevăzute în legislația în vigoare pentru anul 2005 privind impozitele si taxele locale.

Totodată in cursul anului consiliile locale pot adopta hotărâri privind stabilirea categoriilor de persoane fizice care să beneficieze de reducerea sau scutirea de impozit pe teren.

În această situație următoarele categorii de persoane pot să beneficieze de reducerea sau scutirea de impozit pe teren după cum urmează:

persoane cu handicap de gradul I și II;

persoane fizice nevăzătoare;

persoane fizice care într-un an beneficiază numai de: indemnizație de șomaj, ajutor social, alocație de sprijin.

Referitor la acordarea facilităților fiscale de scutire, sau reducerea impozitului pe teren în cazul categoriilor de persoane menționate mai sus la literele a), b) și c) acestea se acordă numai pentru terenul aferent locuinței de la adresa de domiciliu prin hotărâre a consiliului local.

Totodată în cazul producerii de calamități naturale, contribuabili care au avut de suferit de pe urma acestora, pot beneficia în condițiile stabilite prin hotărâre a consiliului local sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, de scutirea de la plata impozitului pe teren.

Scutirile și reducerile menționate anterior se acordă proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care persoanele fizice prezintă actele doveditoare ale situației respective sau actul constatator întocmit de comisia desemnată în acest scop de către autoritatea administrației publice locale competente.

O altă categorie de contribuabili care beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe teren sunt persoanele fizice veterani de război persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de al 6 martie 1945, precum și cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, sunt scutite de la plata impozitului pe teren.

Scutirea se acordă pentru impozitul pe teren numai persoanelor în cauză pe baza actului care atestă situația respectivă. Copia actului rămâne ca document oficial la compartimentul de specialitate ale autorității administrației publice locale, care îl certifică “pentru conformitate”.

Persoanele care beneficiază de aceste scutiri sunt:

veterani de război;

văduvele de război;

văduvele nerecăsătorite ale veteranilor de război;

deținuți politici;

deportații;

soțul ( soția ) celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, strămutați, deportați în străinătate sau prizonieri;

soțul ( soția ) celui decedat în condițiile prevăzute la literele f) și h) și care, din motive de supraviețuire, a fost nevoit să divorțeze de cel închis, deportat, prizonier sau strămutat, dacă nu s-a recăsătorit și poate face dovada că a conviețuit cu victima până la decesul acesteia;

soțul (soția) celui care a decedat după ieșirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din deportare sau din prizonierat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit

Totodată sunt scutite de la plata impozitului pe teren și persoanele fizice, văduve de război și văduve nerecăsătorite ale veteranilor de război. De menționat că scutirea mai sus prezentată se acordă numai pe baza actelor doveditoare care le atestă situația respectivă începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.

De asemenea beneficiază de scutirea de la plată impozitului pe teren și persoanele fizice, eroi – martiri și urmașii acestora, răniții, precum și luptătorii pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989. In continuare vom prezenta categoriile de persoane fizice care beneficiază de scutirea impozitului pe teren după cum urmează:

persoanele care și-au pierdut total capacitatea de muncă;

persoanele care și-au pierdut parțial capacitatea de muncă;

marii mutilați:

răniții;

urmașii celor care au decedat ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989;

celelalte persoane menționate la lit. a ) – e) cărora li s-a conferit Titlul de luptător pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989;

Scutirea de la plata impozitului pe teren se acordă numai pentru terenul aferent locuinței situată la adresa de domiciliu, pe baza brevetului prin care să ateste conferirea titlului respectiv.

Totodată precizăm că scutirile mai sus prezentate se acordă în proporție de 100% atât pentru bunurile proprii, cât și pentru bunurile comune ale soților, stabilite potrivit Codului familiei.

În mod similar persoanele fizice care au domiciliul și care locuiesc efectiv în Munții Apuseni în Tulcea și în Rezervației Biosferei “Delta Dunării”, beneficiază de reducere cu 50% a impozitului pe teren în condițiile legii.

În acest caz reducerea cu 50% a impozitului pe teren se acordă pentru terenurile situate în localitățile respective și înregistrate potrivit legii, în registrele agricole la nivelul acestor localități.

Tot ca facilitate pentru plata cu anticipație a impozitului pe teren datorat pentru întregul an de către persoanele fizice până la data de 15 Martie, inclusiv a anului fiscal, acestea beneficiază de o bonificație de până la 10%.

Cuantumul bonificației de până la 10% este stabilită prin hotărâre a consiliilor locale, Consiliul General al Municipiului București în cursul lunii mai a fiecărui an pentru anul fiscal următor.

Este de subliniat ca, în cazul în care un contribuabil – persoană fizică – achită integral până la data de 15 martie impozitul pentru care a beneficiat de bonificație, iar în cursul anului fiscal înstrăinează bunul pentru care a datorat impozitul respectiv, restituirea către contribuabil se face proporțional cu perioada cuprinsă între data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat înstrăinarea și sfârșitul anului fiscal, luând în calcul suma efectiv încasată la bugetul local.

Plătitorii

Potrivit legii sunt plătitori ai impozitului pe teren:

persoanele fizice care au în proprietate suprafețe de teren neocupate de clădiri;

persoanele fizice care au în proprietate suprafețe de teren înregistrate la categoria de folosință “terenuri cu construcții” ocupate de construcții care nu sunt de natura clădirilor;

Exigibilitate

În cazul persoanelor fizice impozitul pe teren devine exigibil începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care terenul intră în proprietatea contribuabilului pe baza actului de dobândire: achiziție în baza contractului de vânzare – cumpărare, donație în baza contractului de donație, succesiune în baza certificatului de moștenitor, achiziția terenului prin licitație publică în baza procesului verbal de licitație, etc.

În situația dobândirii terenurilor prin acte notariale translative, data dobândirii este cea menționată în actul respectiv.

Pentru terenurilor dobândite prin hotărâri judecătorești, data dobândirii este data pronunțării hotărârii judecătorești rămase definitive și irevocabile.

Termene de plată

Impozitul pe teren se datorează anual și este scadent trimestrial în rate egale astfel: până la 15 martie, până la 15 iunie, până la 15 septembrie și până la 15 noiembrie.

Termenul de plata pentru terenurile nou dobândite în cursul anului sunt cele din trimestrele următoare datei intrării în proprietate, cu repartizarea proporțională a impozitului la scadențele respective.

În situația când dreptul de proprietate se dobândește în luna noiembrie, impozitul datorat se calculează proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal începând cu data de 1 decembrie.

Astfel, având în vedere cum ultimul termen de plată prevăzut de ordonanță este depășit, plata se consideră în termen dacă impozitul datorat se plătește în termen de 30 de zile de la dobândire, înăuntrul căruia contribuabilul are obligația să depună declarația de impunere pentru terenurile dobândite, dar nu mai târziu de ultima zi lucrătoare a lunii decembrie a anului fiscal respectiv.

De menționat că în cazul în care termenul de plată a impozitului pe teren, stabilit în condițiile ordonanței, expiră într-o zi nelucrătoare, plata se consideră în termen dacă este efectuată în ziua lucrătoare imediat următoare.

c. Taxa asupra mijloacelor de transport la persoane fizice

Obiectul impunerii

Mijloacele de transport proprietatea persoanelor fizice: mijloacele de transport cu tracțiune mecanică, mijloacele de transport după capacitatea acestora (remorci, semiremorci, rulote) precum și mijloacele de transport pe apă.

Modalitate de calcul

A. Mijloacele de transport cu tracțiune mecanică

Cotele de impozitare sunt stabilite în sumă fixă în funcție de capacitatea cilindrică a acestora pentru fiecare 500 cm³ sau fracțiune de 500 cm³ precum și de tipul mijlocului de transport conform situației mai jos prezentată.

Pentru mijloacele de transport cu tracțiune mecanică:

Pentru atașe taxa anuală se stabilește la nivelul a 50% din taxa datorată pentru motociclete, motorete și scutere.

Baza de impozitare constă în numărul de fracțiuni de 500cm³ aferente capacității cilindrice a motorului aparținător mijlocului de transport.

Pentru categoria de mijloace de transport cu tracțiune mecanică prezentată în tabelul de mai sus taxa asupra mijloacelor de transport se determină în mod diferențiat în funcție de tipul autovehiculului, capacitatea cilindrică a acestora, prin înmulțirea cuantumului corespunzător cotelor de impozitare în sumă fixă cu numărul de fracțiuni de 500cm³ (baza de impozitare) aferent capacității cilindrice. Este de subliniat ca, capacitatea cilindrică a motorului se dovedește cu cartea de identitate a autovehiculului sau cu o adeverință eliberată de o persoană fizică sau juridică specializată, care este autorizată să efectueze servicii tehnice auto potrivit legii.

B. Mijloacele de transport după capacitatea (tonaj) acestora: remorci, semiremorci, rulote.

Pentru această categorie de mijloace de transport care constă în remorci, semiremorci și rulote taxa anuală este stabilită în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de capacitate acestora. Sunt exceptate cele care fac parte din combinațiile de autovehicule: autovehiculele articulate sau trenurile de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone.

Așadar, pentru determinarea capacității remorcilor, semiremorcilor, rulotelor, contribuabilul persoană fizică, are obligația ca odată cu declarația fiscală să depună și factura sau alte documente legale din care să rezulte capacitatea acestora.

Prezentăm mai jos taxele în lei/an pentru mijloace de transport după capacitatea (tonaj) acestora.

C. Mijloace de transport pe apă

În situația mijloacelor de transport pe apă taxa s-a stabilit în sumă fixă în funcție de tipul acestora și sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Pentru mijloacele de transport pe apă: . -lei/an-

a)luntre, bărci fără motor, scutere de apă, folosite 119.000

pentru uz si agrement personal

b)bărci fără motor, folosite în alte scopuri 356.000

c)bărci cu motor 711.000

d)bacuri, poduri plutitoare 5.917.000

e)șalupe 3.550.000

f)iahturi 17.752.000

g)remorchere și împingătoare:

g1) până la 500 CP 3.550.000

g2) între 501 și 2000 CP 5.917.000

g3) între 2001 și 4000 CP 9.468.000

g4) peste 4000 CP 14.201.000

h)vapoare – pentru fiecare 1000 tdw sau fracțiune din aceasta 1.184.000

i)ceamuri, șlepuri și barje fluviale, în funcție de capacitatea de încărcare:

i1) până la 1500 tone inclusiv 1.184.000

i2) între 1501 și 3000 tone inclusiv 1.776.000

i3) peste 3000 tone 2.959.000

Înstrăinarea privește pierderea proprietății pe oricare din următoarele căi:

Transferul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport prin oricare din modalitățile prevăzute de lege cum sunt:

vânzarea mijlocului de transport în baza unui contract de vânzare – cumpărare

donație în baza contractului de donație

hotărâri ale instanțelor judecătorești

înstrăinarea mijlocului de transport prin licitație publică de către autoritățile competente

altele analoage

Mijloacele de transport scoase din funcțiune cu grad avansat de uzură fizică, deteriorate sau care au piese lipsă, fiind improprii îndeplinirii funcțiilor pentru că au fost create, cazuri în care scăderea taxei asupra mijloacelor de transport se face prin prezentarea unor documente din care să reiasă că mijlocul de transport respectiv ori piesele rezultate din dezasamblarea acestuia au fost predate către comercianții care au ca obiect de activitate colectarea și valorificarea materialelor refolosibile.

Taxa se dă la scădere și în cazul furtului mijlocului de transport, înregistrat la autoritățile competente în condițiile legii și pentru care acestea eliberează o adeverință în acest sens, până la data restituirii mijlocului de transport furat, către proprietarul de drept, în situația în care vehiculul este recuperat, ori definitiv, în situația care bunul furat nu poate fi recuperat.

De menționat că taxa asupra mijloacelor de transport nu se dă la scădere pentru perioada în care acestea se află în reparații curente, reparații capitale sau nu sunt utilizate din oricare alt motiv, inclusiv din lipsa unor piese de schimb din rețeaua comercială sau de la unitățile de reparații de profil.

De asemenea în cazul deținerii unor piese sau a unor caroserii de autovehicule nu înseamnă că acel contribuabil are un autovehicul taxabil. În caz de transformare a autoturismului prin schimbarea caroseriei nu se stabilește o nouă taxă, deoarece capacitatea cilindrică a motorului nu se modifică.

Radierea mijlocului de transport constă în scoaterea din evidențele autorităților la care sunt înmatriculate a vehiculelor pentru care se datorează taxa mijlocului de transport respectiv:

scoaterea din evidențele formațiunilor subordonate Direcției generale de evidență informatizată a persoanei a mijloacelor de transport înmatriculate la aceste formațiuni.

scoaterea din evidențele compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației publice locale a mijloacelor de transport înregistrate la aceste autorități (mijloace de transport cu tracțiune mecanică, mijloace transport după tonaj).

scoaterea din evidențele căpităniei porturilor a mijloacelor de transport înmatriculate la această autoritate și numai dacă fac obiectul înmatriculare (mijloace de transport apă).

scoaterea din evidențele compartimentelor specializate ale autorităților administrației publice locale a mijloacelor de transport înregistrate la aceste autorități.

În cazul înstrăinării mijloacelor de transport, taxa stabilită în sarcina fostului proprietar se dă la scădere pe baza actului de înstrăinare și/sau a certificatului de radiere din evidența autorităților la care au fost înmatriculate, cu începere de la data de întâi a lunii următoare în care s-a făcut radierea. Compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale va proceda la scăderea taxei și va comunica, în termen de 15 zile, la compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale în a căror rază administrativ – teritorială noul proprietar în calitatea sa de dobânditor își are domiciliul, numele sau denumirea acestuia, adresa lui și data de la care s-a acordat scăderea vechiului proprietar. Compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale în a căror rază administrativ-teritorială dobânditorul își are domiciliul este obligat să confirme primirea datelor respective în termen de 30 de zile și să ia măsuri pentru impunerea acestuia.

Scutiri

Beneficiază de scutirea de la plata taxei asupra mijloacelor de transport pe apă persoanele fizice proprietare ale navelor fluviale de pasageri, bărcilor și luntre folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei și Insula Ialomiței care trebuie să aibă domiciliul în oricare din unitățile administrativ – teritoriale din aceste zone.

De asemenea, în situațiile producerii de calamități naturale, contribuabilii care au avut de suferit de pe urma acestora și numai pentru mijloacele de transport distruse parțial sau total pot beneficia , în condițiile stabilite prin hotărâre a consiliului local sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, de scutirea de la plata taxei asupra mijloacelor de transport.

Totodată beneficiază și persoanele fizice, veterani de război și cele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de le 6 martie 1945, precum și cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, sunt scutite de la plata taxei asupra mijloacelor de transport.

Scutirea se acordă pentru taxa asupra mijloacelor de transport numai persoanelor în cauză pe baza actului care atestă situația respectivă. Copia actului rămâne ca document oficial la compartimentul de specialitate ale autorității administrației publice locale, care îl certifică “pentru conformitate”. Persoanele care beneficiază de aceste scutiri sunt:

veterani de război;

văduvele de război;

văduvele nerecăsătorite ale veteranilor de război;

deținuți politici;

deportații;

soțul ( soția ) celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, strămutați, deportați în străinătate sau prizonieri;

soțul ( soția ) celui decedat în condițiile prevăzute la literele f) și h) și care, din motive de supraviețuire, a fost nevoit să divorțeze de cel închis, deportat, prizonier sau strămutat, dacă nu s-a recăsătorit și poate face dovada că a conviețuit cu victima până la decesul acesteia.

soțul (soția) celui care a decedat după ieșirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din deportare sau din prizonierat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit

De asemenea beneficiază de scutirea de la plată taxei asupra mijloacelor de transport și persoanele fizice a căror autoturisme sunt prevăzute cu hycomat .

Totodată beneficiază de reducere cu 50% a taxei asupra mijloacelor de transport persoanele care domiciliază sau lucrează în localitățile din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei “Delta Dunării”.

Tot ca facilitate pentru plata cu anticipație a taxei asupra mijloacelor de transport datorat pentru întregul an de către persoanele fizice până la data de 15 Martie, inclusiv a anului fiscal, acestea beneficiază de o bonificație de până la 10%.

Cuantumul bonificației de până la 10% este stabilită prin hotărâre a consiliilor locale, Consiliul General al Municipiului București în cursul lunii mai a fiecărui an pentru anul fiscal următor.

Este de subliniat ca, în cazul în care un contribuabil – persoană fizică – achită integral până la data de 15 martie impozitul pentru care a beneficiat de bonificație, iar în cursul anului fiscal înstrăinează bunul pentru care a datorat impozitul respectiv, restituirea către contribuabil se face proporțional cu perioada cuprinsă între data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat înstrăinarea și sfârșitul anului fiscal, luând în calcul suma efectiv încasată la bugetul local.

Plătitorii

Potrivit legii sunt plătitori ai taxelor asupra mijloacelor de transport:

persoanele fizice care au în proprietate mijloacele de transport;

persoanele fizice străine care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport pe teritoriul României;

persoanele fizice posesori ai contractelor de leasing, în calitate de beneficiari care folosesc mijloacele de transport în România.

Exigibilitate

Taxa asupra mijloacelor de transport devine exigibilă începând cu data de întâi a lunii următoare în care mijlocul de transport intră în proprietatea contribuabilului pe baza actului de vânzare – cumpărare, contract de donație, achiziția mijlocului de transport prin licitație publică în baza procesului verbal de licitație, etc.

În situația dobândirii mijloacelor de transport prin acte notariale, data dobândirii actelor este cea menționată în actul respectiv.

De asemenea în situațiile în care contribuabilii persoane fizice dobândesc în străinătate dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport, data dobândirii se consideră data emiterii de către autoritatea vamală română a primului document în care se face referire la mijlocul de transport în cauză.

Pentru mijloacele de transport dobândite prin Hotărâri Judecătorești, data dobândirii este data pronunțării hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă.

Termene de plată

Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează anual și este scadentă trimestrial în rate egale astfel: până la 15 martie, până la 15 iunie, până la 15 septembrie și până la 15 noiembrie.

Termenele de plată pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului sunt cele din trimestrele următoare datei intrării în proprietate, cu repartizarea în sume egale a taxei asupra mijloacelor de transport la scadențele respective.

Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează anticipat în cazul înmatriculărilor temporare a mijloacelor de transport în România, proprietatea persoanelor fizice străine.

De menționat că în cazul în care termenul de plată a taxei asupra mijloacelor de transport, expiră într-o zi nelucrătoare, plata se consideră în termen dacă este efectuată în ziua lucrătoare imediat următoare.

2.2. Principalele impozite și taxe datorate de persoanele juridice

a.Impozitul pe clădiri de la persoanele juridice

Obiectul impunerii

În cazul persoanelor juridice, obiectul impunerii îl constituie clădirile pe care le dețin în proprietate indiferent unde sunt situate acestea în intravilanul ori extravilanul comunelor, orașelor sau municipiilor.

Totodată în sfera obiectului impunerii clădirilor în cazul persoanelor juridice se regăsesc și clădirile proprietatea statului sau a unităților administrativ – teritoriale pe care le dețin în administrare sau în folosință.

Modalitatea de calcul

Cota de impozitare

În cazul clădirilor contribuabililor – persoane juridice, impozitul se calculează de către acestea prin aplicarea cotei stabilite de către consiliile locale, potrivit legii, care poate fi cuprinsă între 0,5% și 1,5% inclusiv, asupra valorii de inventar înscrise în evidența contabilă a acestora.

În același context impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat și înregistrat în evidența contabilă valoarea de inventar actualizată a clădirilor începând cu anul 1998 se calculează pe baza cotei stabilite între 3% și 5% inclusiv, prin hotărâre a consiliului local. După data de 1 ianuarie 2003 în cazul efectuării reevaluării și înregistrării acesteia în contabilitate, impozitul pe clădiri se calculează cu cota de impozitare cuprinsă între 0,5% și 1,5% începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se efectuează reevaluarea. Cotele de impozitare se stabilește în cursul lunii mai a fiecărui an fiscal de către consiliile locale și se aplică începând cu anul următor.

Baza de impozitare o constituie valoarea de inventar a clădirilor și construcțiilor speciale înregistrate în evidențele contabile ale contribuabililor conform prevederilor legale.

Așadar impozitul pe clădiri se determină prin aplicarea cotelor de impozitare cuprinse între 0,5% până la 1,5%, respectiv 3% și până la 5%, după caz, asupra bazei de impozitare care reprezintă valoarea de inventar a clădirilor și construcțiilor speciale.

În situațiile clădirilor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitului pe clădiri se datorează de către proprietar, pe baza valorii negociate între părți și înscrise în contract.

Astfel în această situație proprietar este locatarul/finanțatorul până la data expirării contractului de leasing, data când se transferă utilizatorului/beneficiarului dreptul de proprietate asupra clădirii.

Începând cu data transferului de proprietate către beneficiar a clădirilor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul se determină prin aplicarea cotelor cuprinse între 3% și 5% până la data efectuării primei reevaluări înregistrate în contabilitate.

O altă precizare constă în faptul că impozitul pe clădiri, stabilit în sarcina persoanelor juridice este datorat atât pentru clădirile aflate în funcțiune, în rezervă sau în conservare, cât și pentru cele aflate în funcțiune și a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării.

Procedural, scăderea de la impunere a impozitului pe clădiri în cursul anului, pentru situațiile de dezafectare, demolare, dezmembrare sau distrugere a clădirilor, precum și de transfer al dreptului de proprietate prin locațiune asupra clădirilor, după caz se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situații. Scăderea se acordă proporțional pentru partea de clădire supusă unei astfel de destinații, precum și în perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.

Scutiri

În situațiile producerii de calamități naturale, contribuabilii persoane juridice care au avut de suferit de pe urma acestora pentru clădirile distruse parțial sau total, pot beneficia, în condițiile stabilite prin hotărâre a consiliului local sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, de scutirea de la plata impozitului pe clădiri.

Scutirea sau reducerea se acordă proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului și operează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care, contribuabilii atestă situațiile de calamitate cu acte doveditoare.

Totodată de scutirea impozitului pe clădiri în cazul persoanelor juridice, beneficiază și fundațiile testamentare constituite potrivit legii, cu scopul de a întemeia, întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural. Sub incidența celor menționate mai sus se regăsește „Fundația Menachem Elias” a cărei legatară universală este Academia Română.

De asemenea pot fi scutite de la plata impozitului pe clădiri, prin hotărâre a consiliului local sau a Consiliului General al Municipiului București, asociațiile și fundațiile cu caracter umanitar, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

asigură cazarea bătrânilor, a copiilor orfani, precum și a copiilor străzii.;

au ca unic obiect de activitate prevăzut în statut întreținerea și funcționarea căminelor pentru persoanele menționate la litera a.

Tot astfel societățile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice cu activitate sezonieră de cel mult 5 luni din anul fiscal sunt scutite de plata impozitului pe clădiri in proporție de 50% numai pentru clădirile destinate acestei activități.

De menționat că beneficiază de scutirea impozitului pe clădiri cooperativele de consum si meșteșugărești în proporție de 50% pe o perioadă de 5 ani de la punerea în funcțiune a obiectivelor nou construite ce aparțin acestora.

Precizăm că obiectivele nou construite, finalizate după data de 31 decembrie 2002, care aparțin cooperației de consum sau meșteșugărești sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri în proporție de 50% pe o perioadă de 5 ani.

Totodată obiectivele nou construite prealabil datei de 1 ianuarie 2003, scutirea de la plata impozitului pe clădiri în proporție de 50% se acordă pentru perioada cuprinsă între această dată și cea la care se împlinesc 5 ani de la punerea în funcțiune.

Scutirea se acordă cu data de întâi a lunii următoare celei în care se depune o cerere în acest sens și numai pentru clădirile realizate cu respectarea autorizației de construire.

Menționăm că nu datorează impozit pe clădiri, instituțiile și unitățile care funcționează în subordinea sau în coordonarea Ministerului Educației și Cercetării.

Plătitori

Persoanele juridice cum sunt comercianții și filialele acestora definiți astfel de Codul Comercial, inclusiv unitățile economice ale persoanelor juridice de drept public, precum și cele ale organizațiilor politice, sindicale, patronale și cooperatiste, instituțiilor publice, asociațiilor și fundațiilor, cultelor religioase. De asemenea sunt plătitori ai impozitului pe clădiri și sucursalele persoanelor juridice precum și reprezentantele autorizate să funcționeze pe teritoriul României, aparținând persoanelor fizice sau juridice străine.

Exigibilitate

Impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice devine exigibil începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care contribuabilul dobândește o clădire indiferent sub ce forma pe baza unui act justificativ de proveniență: factura fiscală, contract de vânzare – cumpărare, contract de donație, nota de intrare recepție în cazul clădirilor realizate în regie proprie, achiziția clădirilor prin licitație publică în baza procesului verbal de licitație, etc.

În situația dobândirii clădirilor prin acte notariale translative data dobândirii este cea menționată în actul respectiv.

De asemenea clădirile dobândite prin hotărâri judecătorești, data dobândirii este data pronunțării hotărârii judecătorești rămase definitive și irevocabilă.

Termen de plată

Impozitul pe clădiri se datorează anual și este scadent trimestrial în rate. egale astfel: până la 15 martie, până la 15 iunie, până la 15 septembrie și până la 15 noiembrie.

Termenul de plată pentru clădirile nou dobândite în cursul anului sunt cele din trimestrele următoare datei intrării în proprietate, cu repartizarea proporțională a impozitului la scadențele respective.

În situația când dreptul de proprietate se dobândește în luna noiembrie, impozitul datorat se calculează proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal începând cu data de 1 decembrie.

Astfel, având în vedere cum ultimul termen de plată prevăzut de ordonanță este depășit, plata se consideră în termen dacă impozitul datorat se plătește în termen de 30 de zile de la dobândire, înăuntrul căruia contribuabilul are obligația să depună declarația de impunere pentru clădirile dobândite, dar nu mai târziu de ultima zi lucrătoare a lunii decembrie a anului fiscal respectiv.

De menționat că în cazul în care termenul de plată a impozitului pe clădiri, expiră într-o zi nelucrătoare, plata se consideră în termen dacă este efectuată în ziua lucrătoare imediat următoare.

b. Impozitul pe teren la persoanele juridice

Obiectul impunerii

Terenurile proprietatea persoanelor juridice neocupate de clădiri, oriunde ar fi situate aceste terenuri, în comune, orașe, sau municipii, atât pentru cele din intravilan cât și pentru acelea din extravilan.

În cazul în care terenul este concesionat sau închiriat, datorarea redevenței sau a chiriei stabilite conform prevederilor legale nu exonerează datorarea impozitului pe teren.

Modalitatea de calcul

Cota de impozitare în cazul impozitului și taxei pe teren se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, în mod diferențiat, în intravilanul localităților, pe ranguri de localități și zone, iar în extravilanul localităților, pe ranguri de localități și categorii de folosință.

Consiliile locale au ca atribuții încadrarea terenurilor pe zone și pe categorii de folosință, în intravilan și extravilan, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localității, de rețele edilitare, precum și de elementele specifice fiecărei unități administrativ – teritoriale conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrele agricole, evidențele specifice cadastrului imobiliar – edilitar sau altor evidențe agricole cadastrale.

De asemenea, terenurile care pe parcursul anului fac obiectul modificării încadrării din extravilan în intravilan ori din intravilan în extravilan, stabilite ca atare prin planul urbanistic general sau al schimbării categoriei de folosință, în condițiile legii, impozitul pe teren se modifică de la data de întâi a lunii următoare celei în care a apărut modificarea sau schimbarea. În această situație compartimentul de specialitate al administrației publice locale are obligația să comunice contribuabililor care intră sub incidența acestor modificări sau schimbări, înștiințării care să cuprindă noua încadrare a terenului în termen de 30 de zile de la data aprobării modificării încadrării sau schimbării categoriei de folosință.

În aceiași situație în care în cursul anului se modifică rangul localității, impozitul pe teren se modifică corespunzător noii încadrări a localităților, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit această modificare.

Tot legat de modalitatea de calcul a impozitului pe teren, scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru oricare dintre situațiile care corespund dispozițiilor legale în vigoare, se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs acea situație, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.

De menționat că terenurile concesionate s-au închiriate datorarea redevenței sau a chiriei stabilite conform prevederilor legale nu exonerează datorarea impozitului pe teren.

Scutiri fiscale

Sunt scutite de la plata impozitul datorat, terenurile situate în intravilanul localităților, prevăzute în anexa nr. 4.

În cazul producerii de calamități naturale, contribuabili care au avut de suferit de pe urma acestora, pot beneficia în condițiile stabilite prin hotărâri ale consiliului local sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, de scutirea de la plata impozitului pe teren.

Scutirea sau reducerea impozitului pe teren mai sus prezentată se acordă proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs calamitatea naturală constatată de comisia desemnată în acest scop de către autoritatea administrației publice locale competentă.

Nu se datorează impozit pe teren pentru:

Terenurile cu construcții, pentru suprafața construită a acestora;

Terenurile aparținând cultelor religioase recunoscute de lege și ale unităților locale ale acestora cu personalitate juridică;

Terenurile cimitirelor;

Terenurile instituțiilor de învățământ preuniversitar autorizate provizoriu sau acreditate;

Terenurile aflate în proprietatea, administrarea sau în folosința instituțiilor publice;

Terenurile aflate în situațiile prevăzute la art. 85 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

Terenurile aferente clădirilor instituțiilor publice, precum și clădirilor care fac parte din domeniul public și privat al unităților administrativ – teritoriale, cu excepția celor folosite pentru activității economice.

Plătitorii

Persoanele juridice, definite astfel de codul comercial, inclusiv unitățile economice ale persoanelor juridice de drept public, precum și cele ale organizațiilor politice, sindicale patronale și cooperatiste, instituțiile publice, asociațiilor și fundațiilor, cultelor religioase. De asemenea sunt plătitori ai impozitului pe teren și sucursalele precum reprezentantele autorizate să funcționeze pe teritoriul României, aparținând persoanelor fizice sau juridice străine.

Exigibilitate

Impozitul pe teren în cazul persoanelor juridice devine exigibil începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care contribuabilul dobândește terenul în proprietate sau i se atribuie dreptul de administrare sau folosință a terenului proprietate de stat sau a unităților administrativ – teritoriale pe baza unui act justificativ: factura fiscală, contract de vânzare – cumpărare, contract de donație, proces verbal de licitație, sau actul de dispoziție prin care se face dovada acordului autorităților administrației publice care au atribuții privind administrarea domeniului public si privat al statului sau unităților administrativ teritoriale.

În situația dobândirii terenurilor proprietate prin acte notariale translative data dobândirii este cea menționată în actul respectiv.

De asemenea terenurile dobândite prin hotărâri judecătorești, data dobândirii este data pronunțării hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabilă.

Termen de plată

Impozitul pe teren se datorează anual și este scadent trimestrial în rate egale astfel: până la 15 martie, până la 15 iunie, până la 15 septembrie și până la 15 noiembrie.

Termenele de plată pentru terenurile nou dobândite în proprietate sau date în administrare sau folosință persoanelor juridice în cursul anului, sunt cele din trimestrele următoare datei intrării, în proprietate, administrare sau folosință, cu repartizarea proporțională a impozitului la scadențele respective.

În situația când dreptul de proprietate se dobândește în luna noiembrie, impozitul datorat se calculează proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal începând cu data de 1 decembrie.

Astfel, având în vedere cum ultimul termen de plată prevăzut de lege este depășit, plata se consideră în termen dacă impozitul datorat se plătește în termen de 30 de zile de la dobândire, înăuntrul căruia contribuabilul are obligația să depună declarația de impunere pentru clădirile dobândite, dar nu mai târziu de ultima zi lucrătoare a lunii decembrie a anului fiscal respectiv.

De menționat ca în cazul în care termenul de plată a impozitului pe teren, stabilit în condițiile legii, expiră într-o zi nelucrătoare, plata se consideră în termen dacă este efectuată în ziua lucrătoare imediat următoare.

c. Taxa asupra mijloacelor de transport deținute de persoanele juridice

Obiectul impunerii

Mijloacele de transport proprietatea persoanelor fizice: mijloacele de transport cu tracțiune mecanică, mijloacele de transport după capacitatea acestora (remorci, semiremorci, rulote) precum și mijloacele de transport pe apă.

Modalitate de calcul

A) Mijloacele de transport cu tracțiune mecanică

Cotele de impozitare sunt stabilite în sumă fixă în funcție de capacitatea cilindrică a acestora pentru fiecare 500 cm³ sau fracțiune de 500 cm³ precum și de tipul mijlocului de transport conform situației mai jos prezentată.

Pentru mijloacele de transport cu tracțiune mecanică:

Pentru atașe taxa anuală se stabilește la nivelul a 50% din taxa datorată pentru motociclete, motorete și scutere.

Baza de impozitare constă în numărul de fracțiuni de 500cm³ aferente capacității cilindrice a motorului aparținător mijlocului de transport.

Pentru categoria de mijloace de transport cu tracțiune mecanică prezentată în tabelul de mai sus taxa asupra mijloacelor de transport se determină în mod diferențiat în funcție de tipul autovehiculului, capacitatea cilindrică a acestora, prin înmulțirea cuantumului corespunzător cotelor de impozitare în sumă fixă cu numărul de fracțiuni de 500cm³ (baza de impozitare) aferent capacității cilindrice. În acest sens capacitatea cilindrică a motorului se dovedește cu cartea de identitate a autovehiculului sau cu o adeverință eliberată de o persoană fizică sau juridică specializată, care este autorizată să efectueze servicii tehnice auto potrivit legii.

B) Mijloacele de transport după capacitatea (tonaj) acestora: remorci, semiremorci, rulote.

Pentru această categorie de mijloace de transport care constă în remorci, semiremorci și rulote taxa anuală este stabilită în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de capacitate acestora. Sunt exceptate cele care fac parte din combinațiile de autovehicule: autovehiculele articulate sau trenurile de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone.

Așadar, pentru determinarea capacității remorcilor, semiremorcilor, rulotelor, aceasta se dovedește cu factura sau alte documente legale din care să rezulte capacitatea acestora.

Prezentăm mai jos taxele în lei/an pentru mijloace de transport după capacitatea (tonaj) acestora.

Pentru remorci, semiremorci și rulote:

Capacitatea – lei/an –

a) până la o tonă inclusiv 70.000

b) între 1 și 3 tone inclusiv 230.000

c) între 3 și 5 tone inclusiv 346.000

d) peste 5 tone 438.000

C) Mijloace de transport pe apă

În situația mijloacelor de transport pe apă taxa s-a stabilit în sumă fixă în funcție de tipul acestora .

Totodată se datorează taxa pentru mijloacele de transport pe apă, și patru navele de persoane, bărcile și luntre folosite în alte scopuri decât pentru transportul persoanelor fizice. Pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport pe apă în cazul navelor fluviale de pasageri, acestea sunt asimilate vapoarelor prevăzute la lit. h) din tabelul mai sus prezentat. În aceiași situație se regăsește și navele fluviale folosite în scop de agrement.

Tot legat de modalitatea de calcul, taxa asupra mijloacelor de transport se dă la scădere începând cu data de întâi a lunii în care a apărut înstrăinarea sau radierea.

Înstrăinarea privește pierderea proprietății pe oricare din următoarele căi:

Transferul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport prin oricare din modalitățile prevăzute de lege cum sunt:

vânzarea mijlocului de transport în baza unui contract de vânzare – cumpărare;

donație în baza contractului de donație;

hotărâri ale instanțelor judecătorești;

înstrăinarea mijlocului de transport prin licitație publică de către autoritățile competente;

altele analoage.

Mijloacele de transport scoase din funcțiune cu grad avansat de uzură fizică, deteriorate sau care au piese lipsă, fiind improprii îndeplinirii funcțiilor pentru că au fost create, cazuri în care scăderea de la taxa asupra mijloacelor de transport se face prin prezentarea unor documente din care să reiasă că mijlocul de transport respectiv ori piesele rezultate din dezasamblarea acestuia au fost predate către comercianții care au ca obiect de activitate colectarea și valorificarea materialelor refolosibile.

Taxa se dă la scădere și în cazul furtului mijlocului de transport, înregistrat la autoritățile competente în condițiile legii și pentru care acestea eliberează o adeverință în acest sens, până la data restituirii mijlocului de transport furat, către proprietarul de drept, în situația în care este recuperat, ori definitiv, în care bunul furat poate fi recuperat.

De menționat că taxa asupra mijloacelor de transport nu se dă la scăderea pentru perioada în care acestea se află în reparații curente, reparații capitale sau nu sunt utilizate din oricare alt motiv, inclusiv din lipsa unor piese de schimb din rețeaua comercială sau de la unitățile de reparații de profil.

De asemenea în cazul deținerii unor piese sau a unor caroserii de autovehicule nu înseamnă că acel contribuabil are un autovehicul taxabil. În caz de transformare a autoturismului prin schimbarea caroseriei nu se stabilește o nouă taxă, deoarece capacitatea cilindrică a motorului nu se modifică.

Radierea mijlocului de transport constă în scoaterea din evidențele autorităților la care sunt înmatriculate a vehiculelor pentru care se datorează taxa mijlocului de transport respectiv:

Scoaterea din evidențele formațiunilor subordonate Direcției generale de evidență informatizată a persoanei a mijloacelor de transport înmatriculate la aceste formațiuni.

Scoaterea din evidențele compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației publice locale a mijloacelor de transport înregistrate la aceste autorități (mijloace de transport cu tracțiune mecanică, mijloace transport după tonaj).

Scoaterea din evidențele căpităniei porturilor a mijloacelor de transport înmatriculate la această autoritate și numai dacă fac obiectul înmatriculării (mijloace de transport apă).

Scoaterea din evidențele compartimentelor specializate ale autorităților administrației publice locale a mijloacelor de transport înregistrate la aceste autorități.

În cazul înstrăinării mijloacelor de transport, taxa stabilită în sarcina fostului proprietar se dă la scădere pe baza actului de înstrăinare și/sau a certificatului de radiere din evidența autorităților la care au fost înmatriculate, cu începere de la data de întâi a lunii în care s-a făcut radierea. Compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale va proceda la scăderea taxei și va comunica, în termen de 15 zile, la compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale în a căror rază administrativ – teritorială noul proprietar în calitatea sa de dobânditor își are domiciliul, numele sau denumirea acestuia, adresa lui și data de la care s-a acordat scăderea vechiului proprietar.

Compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale în a căror rază administrativ-teritorială dobânditorul își are domiciliul este obligat să conforme primirea datelor respective în termen de 30 de zile și să ia măsuri pentru impunerea acestuia.

Scutiri

Beneficiază de scutirea de la plata taxei asupra mijloacelor de transport pe apă persoanele juridice proprietare ale navelor fluviale de pasageri, bărcilor și luntre folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei și Insula Ialomiței care trebuie să aibă domiciliul în oricare din unitățile administrativ-teritoriale din aceste zone.

De asemenea, în situațiile producerii de calamități naturale, contribuabilii care au avut de suferit de pe urma acestora și numai pentru mijloacele de transport distruse parțial sau total pot beneficia , în condițiile stabilite prin hotărâre a consiliului local sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, de scutirea de la plata taxei asupra mijloacelor de transport.

În această situație scutirea se acordă proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs calamitatea naturală constatată de comisia determinată în acest scop de către autoritatea administrației publice locale competente.

Tot astfel, instituțiile publice, precum și persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de călători în comun în regim urban și suburban sunt scutite de la plata taxei asupra mijloacelor de transport.

În această situație transportul de călători în comun în regim urban și suburban se referă și la cel care parcurge o distanță în afara localității, dar se practică tarife stabilite în condițiile transportului în comun.

Totodată de scutirea taxei asupra mijloacelor de transport în cazul persoanelor juridice, beneficiază și fundațiile testamentare constituite potrivit legii, cu scopul de a întemeia, întreține, dezvolta și ajuta instituțiile de cultură națională, precum și de susține acțiuni cu caracter umanitar, social cultural.

Sub incidența aliniatului mai sus menționat se regăsește “Fundația Menachen Elias” a cărei legatară universală este academia Română.

De asemenea pot fi scutite de la plata taxei asupra mijloacelor de transport, prin hotărâre a consiliului local sau a Consiliului General al Municipiului București, asociațiile și fundațiile cu caracter umanitar, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

asigură cazarea bătrânilor copiilor orfani, precum și a copiilor străzii;

au ca unic obiect de activitate, prevăzut în statut întreținerea și funcționarea căminelor pentru persoanele menționate la lit.a).

Totodată contribuabilii – persoane juridice – care au ca obiect al activității producția și/sau comerțul cu mijloace de transport, nu datorează taxa asupra mijloacelor de transport înregistrate în contabilitate ca stocuri.

De asemenea nu datorează taxa asupra mijloacelor de transport, instituțiile și unitățile care funcționează în subordinea Ministerului Educației și Cercetării.

Plătitorii

Potrivit legii sunt plătitori ai taxelor asupra mijloacelor de transport:

persoanele juridice care au în proprietate mijloacele de transport, cum sunt comercianții și filialele acestora, definiți astfel de Codul Comercial, inclusiv unitățile economice ale persoanelor juridice de drept public, precum și cele ale organizațiilor politice, sindicale, patronale și cooperatiste, asociațiilor și fundațiilor, cultelor religioase. De asemenea sunt plătitor ai taxei asupra mijloacelor de transport sucursalele și reprezentantele autorizate să funcționeze pe teritoriul României aparținând persoanelor juridice.

Totodată sunt plătitori ai taxelor asupra mijloacelor de transport si următoarele categorii de persoane juridice:

persoanele juridice străine care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport pe teritoriul României;

persoanele juridice române posesori ai contractelor de leasing, în calitate de beneficiari care folosesc mijloacele de transport în România.

Exigibilitate

Taxa asupra mijloacelor de transport devine exigibilă începând cu data de întâi a lunii în care mijlocul de transport intră în proprietatea contribuabilului pe baza actului de dobândire: factură fiscală, contract de vânzare – cumpărare, contract de donație, proces – verbal de licitație, etc.

În situația dobândirii mijloacelor de transport prin acte notariale, data dobândirii este cea menționată în actul respectiv.

De asemenea în situațiile în care contribuabilii – persoane juridice – dobândesc în străinătate dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport, data dobândirii se consideră data emiterii de către autoritatea vamală română a primului document în care se face referire la mijlocul de transport în cauză.

Pentru mijloacele de transport dobândite prin hotărâri judecătorești, data emiterii dobândirii este data pronunțării hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă.

Termene de plată

Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează anual și este scadentă trimestrial în rate egale astfel: până la 15 martie, până la 15 iunie, până la 15 septembrie și până la 15 noiembrie.

Termenele de plată pentru mijloace de transport dobândite în cursul anului sunt cele din trimestrele următoarei date intrării în proprietate ,cu repartizarea în sume egale a taxei asupra mijloacelor de transport la termenele scadente.

Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează anticipat în cazul înmatriculărilor temporare a mijloacelor de transport în România, proprietatea persoanelor juridice străine.

De menționat că în cazul în care termenul de plată a taxei asupra mijloacelor de transport, expiră într-o zi nelucrătoare, plata se consideră în termen dacă este efectuată în ziua lucrătoare imediat următoare.

d. Impozitul pe spectacole

Obiectul impunerii

Obiectul impunerii îl constituie încasările din vânzarea biletelor de intrare și a abonamentelor și/sau suprafețelor incintelor unde se desfășoară spectacolele de videotecă și discotecă.

Categoriile de spectacole și manifestări sportive care intră sub incidența impozitului pe spectacole sunt următoarele:

activități de proiecție de filme cinematografice sau benzi video în săli de cinema, în aer liber sau în alte locuri pentru proiecție;

activități radio și televiziune;

servicii de impresariat și sportiv;

servicii de organizare și prezentare publică de piese de teatru, de spectacole muzicale – simfonice, corale, lirice, de operă, de operetă, de filarmonică, folclorice sau altele asemenea, de circ ,de divertisment, de marionete, de dans, de balet, de estradă, precum și orice alte forme similare;

competiții străine interne și internaționale, indiferent de forma organizatorică – asociații, federații, cluburi sau alte forme asemănătoare;

servicii de organizare și prezentare publică de festivaluri, de concursuri, de cenacluri, de serate, de recitaluri sau de alte asemenea manifestări artistice ori distractive care au un caracter ocazional;

de servicii de cazare în hoteluri, moteluri, tabere pentru tineret, campinguri, vile, cabane turistice, sate de vacanță, pensiuni turistice sau de alimentație publică în restaurante, baruri etc., numai în cazul în care organizează activități ce intră sub incidența prevederilor art.34 din Ordonanță;

bâlciuri si parcuri de distracții;

orice alte manifestări artistice și competiții sportive neprevăzute la lit.a) – h), la care accesul publicului se face cu plată pe bază de abonamente sau bilete de intrare;

activități distractive de videotecă și discotecă.

Modalitatea de calcul

Impozitul pe spectacole pentru manifestările artistice și competițiile sportive se determină prin aplicarea cotelor procentuale corespunzătoare fiecărui tip de spectacol, asupra încasărilor din vânzarea abonamentelor și a biletelor de intrare la spectacole, mai puțin valoarea timbrelor cinematografice, teatrale, muzicale, folclorice sau de divertisment, după cum urmează:

2% pentru manifestările artistice teatrale, de operă, de operetă, de filarmonică, cinematografice, muzicale, de circ cu caracter permanent;

5% pentru manifestările artistice de genul festivalurilor, concursuri, cenacluri, serate, recitaluri, sau alte asemenea manifestări artistice și distractive care au caracter ocazional;

2% pentru competițiile sportive interne și internaționale.

Pentru calcularea corectă a impozitului pe spectacole de natura manifestărilor artistice este esențial să se diferențieze spectacolele cu caracter ocazional față de cele permanente. În acest sens sunt spectacole cu caracter ocazional cele care sunt organizate numai cu prilejul anumitor evenimente și în afara incintei contribuabilului respectiv, destinate prezentării de spectacole.

De asemenea în cazul persoanelor fizice sau juridice care organizează activități artistice și distractive de videotecă și discotecă, impozitul pe spectacole se calculează în sumă fixă pe metru pătrat, pe zi de funcționare în funcție de suprafața incintei unde se desfășoară spectacolul.

Cotele de impozitare:

în cazul videotecilor între 0 si 1200 lei/m²;

în cazul discotecilor între 0 si 2400 lei/m².

Pentru determinarea impozitului pe spectacole de natura videotecilor și discotecilor, asupra cotelor menționate mai sus se aplică coeficienții de corecție din situația mai jos prezentată:

localități urbane de rangul 0……………….8,00;

localități urbane de rangul I………………..5,00;

localități urbane de rangul II……………….4,00;

localități urbane de rangul III………………3,00;

localități rurale de rangul IV ………………1,10;

localități rurale de rangul V………………..1,00.

Este de subliniat că pentru determinarea impozitului pe spectacole, în cazul videotecilor și discotecilor la dimensionarea suprafeței incintei, se însumează suprafețele utile afectate acestor activități, precum și, acolo unde este cazul, suprafața utilă a incintelor în care se consumă băuturi alcoolice, băuturi răcoritoare sau cafea, indiferent că participanții stau în picioare sau pe scaune, precum și suprafața utilă a oricăror alte incinte în care se desfășoară o activitate distractivă conexă programelor de videotecă și discotecă.

Scutiri fiscale

Instituțiile publice nu datorează impozitul pe spectacole.

În situațiile în care sumele cedate în scopuri umanitare, pe bază de contract din încasările obținute din spectacole nu se datorează impozit .

Pentru a beneficia de această facilitate contractele încheiate între contribuabili organizatori de spectacole și beneficiarii sumelor cedate în scopuri umanitare se vor înregistra la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială se desfășoară spectacolul prealabil organizării acestuia.

De asemenea nu intră sub incidența impozitului pe spectacole încasările din vânzarea biletelor de intrare pentru vizitarea muzeelor, castelelor, târgurilor, monumentelor, clădirilor istorice, expozițiilor, grădinilor zoologice și botanice, rezervațiilor naturale, acvariilor ,planetariilor și observatoarelor astronomice, biletele de tombolă, abonamentelor si biletelor de intrare artistice si competițiilor sportive organizate de instituțiile publice.

Totodată beneficiază persoanele fizice, veterani de război și persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de le 6 martie 1945, precum și cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, sunt scutite de la plata impozitului pe spectacole.

De scutirea de la plata impozitului pe spectacole beneficiază și fundațiile testamentare constituite potrivit legii, cu scopul de a întemeia, întreține, dezvolta și ajuta instituțiile de cultură națională precum și de a susține acțiuni de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural. Sub incidența aliniatului mai sus se regăsește “Fundația Menachen Elias” a cărei legatară universală este Academia Română.

De asemenea pot fi scutite de la plata impozitului pe spectacole, prin hotărâre a Consiliului local sau al Consiliului General al Municipiului București, asociațiile și fundațiile cu caracter umanitar, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

asigură cazarea bătrânilor, a copiilor orfani precum și a copiilor străzii;

au ca unic obiect de activitate, prevăzut în statut întreținerea și funcționarea căminelor pentru persoanele menționate la lit.a).

Plătitorii

În categoria plătitorilor de impozit pe spectacole, sunt organizatorii de manifestări artistice, competiții sportive și activități de videotecă și discotecă, persoane fizice și juridice.

Exigibilitate

Impozitul pe spectacole devine exigibil din momentul încasării contravalorii biletelor de intrare și a abonamentelor, sau la data declarării manifestărilor artistice distractive în cazul videotecilor și discotecilor.

Termene de plată

Impozitul pe spectacole se plătește lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei în care se realizează venitul la bugetul local.

CAPITOLUL III.

Procedurile de administrare a impozitelor și taxelor locale

3.1. Obiectul, obligațiile și termenele de plată ale impozitelor și taxelor locale

Creanțele bugetelor locale, constituie integral venituri ale bugetelor locale, ele provenind din: impozite, taxe locale, chirii, redevențe, contribuții, amenzi, alte venituri ale bugetelor locale,

precum și accesoriile acestora, respectiv dobânzi, penalități, penalități de întârziere. Titlul de creanță este un act care:

stabilește și individualizează obligația de plată privind creanțele bugetelor locale,

este întocmit de autoritățile administrației publice locale ori de compartimentele de specialitate ale acestora sau de persoanele împuternicite.

Poate fii sub una din următoarele forme:

actul/documentul de impunere pentru obligațiile bugetare locale provenite din impozite, taxe locale și orice alte contribuții, care se emite de autoritățile administrației publice locale ori de compartimentele de specialitate ale acestora pe baza declarațiilor depuse de contribuabili, sau alte documente privind materia impozabilă;

declarația sau documentul întocmit de contribuabil, prin care declară impozitul, taxa locală, contribuția ori alte venituri ale bugetelor locale, în cazul obligațiilor bugetare locale care se stabilesc de către acesta, potrivit legii;

documentul care cuprinde rezultatele controlului ulterior efectuat de compartimentele de specialitate în acest scop pentru diferențele constatate între obligațiile de plată determinate de contribuabil și cele legal datorate, inclusiv accesoriile, stabilite conform legii, cu privire la impozite, la taxe locale, la chirii, la redevențe, la contribuții și la oricare alte venituri ale bugetelor locale;

documentul de plată sau actul pe care s-au anulat, conform legii, timbrele mobile fiscale pentru obligațiile la bugetul local, reprezentând taxe pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru;

procesul-verbal de constatare a contravenției, întocmit de agentul constatator, în condițiile legii, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;

ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat, întocmit în baza acestor acte, în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare și al altor creanțe ale bugetelor locale, stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească, în cazul în care este implicată o instituție publică de interes local;

procesul-verbal sau documentul prin care se stabilește și se individualizează suma de plată, pentru obligații ale bugetelor locale reprezentând dobânzi, penalități și penalități de întârziere, stabilite de organele competente pe baza evidențelor proprii;

dispoziția emisă de primar/primarul general al municipiului București/președintele consiliului județean în cazul soluționării unei căi administrativ-jurisdicționale de atac sau hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă prin care se stabilește obligația la plata creanțelor bugetelor locale;

alte documente emise de organele competente, prin care se constată și se individualizează creanțele bugetelor locale.

Stingerea creanțelor bugetelor locale se realizează prin:

plata voluntară efectuată de către debitor;

executare silită;

alte modalități întreprinse de către creditorul bugetar, potrivit prevederilor legislației fiscale.

Plătitor al obligației bugetare locale:

este debitorul sau persoana care, în numele debitorului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti, după caz, impozite, taxe locale, chirii, redevențe, contribuții, amenzi și alte venituri ale bugetelor locale, precum și accesorii ale acestora.

Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sucursale și/sau puncte de lucru, plătitor de obligații bugetare locale este persoana juridică, atât pentru activitatea proprie, cât și în numele sucursalelor și/sau al punctelor de lucru, după caz.

Pentru persoane juridice cu sediul în străinătate, care dețin sucursale și/sau puncte de lucru cu activitate în România, plătitor de obligații bugetare locale este sucursala și/sau punctul de lucru, după caz.

A. Obligațiile bugetare locale neachitate de debitor, obligă la plata sumelor datorate, pe următorii, după caz, conform prevederilor legale:

moștenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat;

oricare dintre membrii de familie cu capacitate de exercițiu deplină, care locuiesc și gospodăresc împreună cu debitorul persoană fizică, pe numele căruia s-a calculat impozitul sau taxa locală, precum și oricare dintre moștenitorii aflați în indiviziune; în cazul amenzilor, acestea constituie obligația personală a contravenientului;

cel care preia, în tot sau în parte, drepturile și obligațiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz;

persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate eu prevederile legale referitoare la faliment;

persoana care își asumă obligația de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții reale la nivelul obligației de plată;

asociații sau acționarii la societatea comercială debitoare, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

alte persoane, în condițiile legii.

B. Obligațiile restante la bugetul local ale debitorului declarat insolvabil, obligă la plata sumelor respective, pe cei care răspund solidar cu acesta, după caz, conform prevederilor legale:

persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, cumpără sau dobândesc în alt mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea;

administratorii, asociații sau acționarii semnificativi, potrivit legii, și alte persoane care exercită ori au exercitat în mod legal administrarea și care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietate a acesteia ori prin nedeclararea schimbării sediului social.

C. Obligațiile restante la bugetul local ale societății comerciale debitoare, obligă la plata sumelor respective pe administratorii sau persoanele care exercită sau au exercitat în mod legal administrarea societății comerciale, după caz, conform prevederilor legale și care:

au determinat, cu rea-credință, acumularea de obligații restante la bugetul local pe o perioadă de 12 luni consecutive;

au sustras bunurile debitorului de la executarea silită;

au înstrăinat bunurile, cu bună știință, înainte de începerea executării silite.

Termenele de plată

Obligațiile bugetare locale sunt scadente la termenele prevăzute în actele normative care le reglementează.

În cazul în care termenul de plată al obligației la bugetul local expiră într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungește până în ziua lucrătoare imediat următoare.

Pentru diferențele de obligații la bugetul local, stabilite prin actele de control, sau obligațiile la bugetul local, stabilite prin procesul-verbal de calcul al dobânzilor și penalităților de întârziere pe baza evidenței pe plătitori, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:

dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 inclusiv din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;

dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 – finele lunii inclusiv, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

Pentru obligațiile restante la bugetul local, eșalonate sau amânate la plată, conform ; prevederilor legale, precum și pentru dobânzile datorate pe perioada eșalonării, respectiv a „v, amânării, termenele de plată se stabilesc în documentul prin care se acordă înlesnirea la plată.

Accesoriile creanțelor bugetelor locale

Dobânzi

Dobânzile se datorează de către debitorii care nu au achitat obligațiile la bugetul local la termenul scadent al acestora.

Dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenței obligației la bugetul local și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Dobânzile se datorează:

și pe perioada pentru care au fost acordate amânări sau eșalonări la plata obligațiilor bugetare locale restante.

până la data deschiderii procedurii de faliment, sau după caz, a începerii procedurii de executare silită.

Pentru:

diferențele de obligații la bugetul local, stabilite de organele competente, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței obligației bugetare locale, la care s-a stabilit diferența, până la data stingerii acesteia, inclusiv.

obligațiile la bugetul local stinse prin compensare, data stingerii este data înregistrării acestei operațiuni în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetelor locale respective de către unitățile de trezorerie și contabilitate publică.

obligațiile la bugetul local stinse prin executare silită dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire. în cazul plății prețului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului, iar pentru suma rămasă de plată dobânda este datorată de către cumpărător.

Nu se datorează dobânzi pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi, penalități de întârziere, penalități de orice fel, stabilite potrivit legii.

Nivelul dobânzii se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, o dată pe an, în luna decembrie pentru anul următor sau în cursul anului, dacă aceasta se modifică cu peste 5 puncte procentuale.

Dobânzile se calculează până la data încheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilității, în cazul obligațiilor la bugetul local ale debitorului declarat insolvabil.

Penalități de întârziere

Penalitățile de întârziere se datorează de către debitorii care nu au achitat obligațiile la bugetul local la termenul scadent al acestora.

Plata cu întârziere a impozitelor, taxelor locale, contribuțiilor și a altor obligații bugetare locale, cu excepția dobânzilor, penalităților de orice fel și a amenzilor, se sancționează cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare lună și/sau pentru fiecare fracțiune de lună de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care acestea aveau termen de plată.

Penalitatea de întârziere:

nu înlătură obligația de plată a dobânzilor și/sau a penalităților.

se datorează până la data deschiderii procedurii de faliment, sau după caz, a începerii procedurii de executare silită.

se datorează până la data intrării în vigoare a documentului prin care se acordă înlesniri la plata obligațiilor bugetare locale,

Nerespectarea înlesnirilor la plată, așa cum au fost acordate, conduce la calculul penalităților de întârziere de la data încetării valabilității acestora, conform legii.

Cota penalităților de întârziere se poate modifica prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice.

Dobânzi pentru sumele de restituit de Ia bugetul local

Pentru sumele de restituit de la bugetul local plătitorii au dreptul la dobândă după expirarea unui termen de 45 de zile de la data depunerii la organul competent a cererii de restituire sau de compensare, după caz.

Dobânda se calculează și se plătește numai în lei și se suportă din același buget local și același venit bugetar din care trebuie să se restituie ori să se compenseze, după caz, sumele solicitate de către plătitori.

3.2 Modalități de stingere a obligațiilor creanțelor bugetare constituite din impozitele și taxele locale

Obligațiile de plată datorate de debitori, atât cele principale, cât și cele accesorii acestora, cum sunt dobânzile, penalitățile de întârziere și penalitățile, se calculează și se plătesc în lei.

Creanțele bugetelor locale se sting prin: plată,compensare,executare silită, prescripție, alte modalități prevăzute de prezenta ordonanță.

Creditor bugetar local este: comuna, orașul, municipiul, sectorul municipiului București, județul, titulare ale codului de înregistrare fiscală, precum și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie și contabilitate publică, prin reprezentantul legal al acestora, în calitate de ordonator principal de credite.

Mijloace de plată

Plata obligațiilor la bugetul local se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare impozit, taxă locală, chirie, redevență, contribuție sau alte venituri bugetare, inclusiv dobânzi și penalități de orice fel, în următoarea ordine:

obligații stabilite prin acte de control cu termene de plată în anul curent, expirate;

obligații la bugetul local cu termene de plată în anul curent;

accesoriile și penalitățile stabilite asupra obligațiilor pentru anul curent;

obligații la bugetul local reprezentând impozite, taxe locale, chirii, redevențe, contribuții și alte venituri bugetare datorate și neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora;

dobânzi, penalități de întârziere și alte penalități aferente obligațiilor la bugetul local;

obligații la bugetul local cu termene de plată viitoare.

Plata obligației la bugetul local se face prin:

decontare bancară,

mandat poștal,

în numerar, sau prin

anulare de timbre fiscale mobile,

Mijloacele de plată autorizate care vor fi utilizate pentru plata obligațiilor bugetare locale prin decontare bancară, se stabilesc de comun acord de Ministerul Finanțelor Publice împreună cu Banca Națională a României.

Data plății

În cazul plăților:

în numerar obligația la bugetul local se consideră plătită la data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate ale creditorilor bugetari.

prin decontare bancară sau prin mandat poștal, obligația bugetară se consideră plătită la data debitării contului contribuabilului, cu condiția creditării contului bugetar corespunzător, pentru obligațiile bugetare locale cu termen de plată fix sau stabilit sub formă de interval,

Nedecontarea de către unitățile bancare a sumelor cuvenite bugetului local, în termen de 52 de ore de la data debitării contului titularului, atrage pentru banca prestatoare dobânzi și penalități în favoarea creditorului bugetar local.

Compensarea

Prin compensare se sting creanțele bugetului local cu creanțele debitorului, reprezentând sume de restituit de la bugetul local, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și cea de debitor al aceluiași buget local.

Compensarea obligațiilor la bugetul local datorate de debitor cu creanțele acestuia se face de autoritatea competentă, la cererea debitorului, în termen de 30 de zile, sau din oficiu, la data constatării sumelor virate în plus sau de restituit de la bugetul local.

Compensarea se va efectua cu obligații la bugetul local datorate aceluiași creditor bugetar local, indiferent de natura lor.

Organul competent va înștiința în scris debitorul despre măsura compensării luate, în termen de 10 zile calendaristice de la data efectuării operațiunii.

Compensarea se efectuează după cum urmează:

cu obligații la bugetul local cu termene de plată în anul curent, expirate;

cu obligații la bugetul local reprezentând impozite, taxe locale, chirii, redevențe, contribuții și alte venituri ale bugetului local datorate și neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora;

cu dobânzi, penalități de întârziere și alte penalități aferente obligațiilor la bugetul local;

cu obligații la bugetul local cu termene de plată viitoare, numai la cererea plătitorului.

Înlesniri la plata obligațiilor bugetare

La cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritățile administrației publice locale competente ale acestora, pot acorda pentru obligațiile bugetare restante pe care le administrează minatoarele înlesniri la plată:

eșalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevențelor, contribuțiilor și a altor obligații la bugetul local;

amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuțiilor și a altor obligații la bugetul local;

eșalonări la plata dobânzilor și/sau a penalităților de orice fel, cu excepția dobânzilor datorate pe perioada de eșalonare;

amânări și/sau scutiri ori amânări și/sau reduceri de dobânzi și/sau penalități de întârziere, cu excepția dobânzilor datorate pe perioada de amânare;

scutiri sau reduceri de impozite și taxe locale, în condițiile legii.

Pentru acordarea înlesnirilor la plată creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garanții.

Pentru obligațiile la bugetul local, datorate și neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele fizice, garanția este:

o sumă egală cu două rate medii din eșalonare, reprezentând obligații bugetare locale eșalonate și dobânzi calculate, în cazul eșalonărilor la plată;

o sumă rezultată din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate și dobânzile calculate și numărul de luni aprobate pentru amânare la plată, în cazul amânărilor la plată.

Pentru obligațiile Ia bugetul local, datorate și neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele juridice, garanția este de 100% din totalul creanței bugetare locale pentru care s-a acordat înlesnirea și poate fi sub formă de scrisoare de garanție bancară, gaj ori ipotecă, precum și orice altă formă de garanție prevăzută de lege.

Înștiințarea de plată

Înștiințarea de plată este un act premergător executării silite, prin care organul de executare notifică suma datorată de debitorul care nu și-a plătit obligațiile la bugetul local ori acestea nu au fost stinse în alt mod.

Debitorul urmează să își plătească obligațiile restante sau să facă dovada stingerii acestora în termen de 15 zile de la data comunicării înștiințării de plată.

Restituirea sumelor achitate în plus

Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:

cele plătite fără existența unui titlu de creanță;

cele plătite în plus față de obligația bugetară locală;

cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;

cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

cele stabilite prin hotărâri sau decizii ale organelor jurisdicționale ori administrative;

cele rămase după efectuarea distribuirii;

cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, precum și cauțiunea depusă, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.

La restituire se ține cont de următoarele:

În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referință al pieței valutare pentru euro, comunicat de Banca Națională a României, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care se dispune restituirea.

Dacă debitorul înregistrează obligații ale bugetului local restante, sumele se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentei ordonanțe.

În cazul în care suma de restituit este mai mică decât obligațiile la bugetul local restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența sumei de restituit.

În cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența acestor obligații restante, diferența rezultată restituindu-se debitorului.

Executarea silită

În cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile datorate bugetului local, organele de executare silită, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită.

Executarea silită:

Se desfășoară până la stingerea creanțelor bugetului local înscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalităților de întârziere și altor penalități ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare;

Se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept;Începe obligatoriu prin comunicarea unei somații care este însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu;

Se poate întinde asupra tuturor veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor bugetare și a cheltuielilor de executare.

Bunurile supuse unui regim special de circulație pot fi urmărite numai cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Prin somație i se notifică debitorului că are obligația să efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau să facă dovada stingerii obligației la bugetul local, în caz contrar urmând să i se aplice modalitățile de executare silită.

Cheltuielile de orice fel ocazionate de efectuarea procedurii de executare silită sunt în sarcina debitorului urmărit, dacă legea nu prevede altfel. Conform dovezilor privind cheltuielile făcute, suma ce urmează să fie plătită de către debitor se stabilește de organul de executare prin proces-verbal, pe baza căruia se emite titlul executoriu.

Somația cuprinde:

organul de executare emitent;

datele de identificare a debitorului;

data emiterii;

numărul dosarului de executare;

suma pentru care se începe executarea silită;

termenul în care cel somat urmează să plătească obligația prevăzută în titlul executoriu;

indicarea consecințelor nerespectării acesteia;

semnătura și ștampila organului de executare.

Somația se poate comunica debitorului:

prin poștă, la domiciliul sau la sediul debitorului, după caz, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire;

prin executorii bugetari locali, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă privind comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură, care se aplică în mod corespunzător;

prin prezentarea celui somat și primirea somației de către acesta sub semnătură, ca urmare a înștiințării prin alte mijloace, cum sunt: fax, telefon, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia;

în cazul în care debitorii refuză primirea somației sau se constată lipsa oricărei persoane la domiciliul sau la sediul social declarat al acestora, comunicarea somației se poate face și prin publicarea unui anunț în cotidiene locale ori centrale sau în Monitorul Oficial
al României, Partea a IV-a, în care se menționează că a fost emisă somația pe numele debitorului și că acesta este invitat să plătească în termen de 15 zile suma datorată. După publicarea anunțului toate actele întocmite în cadrul procedurii de executare silită sunt opozabile debitorului.

Prin sechestrul aplicat asupra bunurilor:

mobile creditorul bugetar local dobândește un drept de gaj,

imobile creditorul bugetar local dobândește un drept de ipotecă.

Dreptul de ipotecă conferă creditorului bugetar local în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun.

Executarea silită se suspendă:

când suspendarea a fost dispusă de instanța de judecată sau de reprezentantul legal al creditorului bugetar local;

de la data comunicării aprobării înlesnirii la plată;

în alte cazuri prevăzute de lege.

Executarea silită se întrerupe:

la data declarării stării de insolvabilitate a debitorului;

în alte cazuri prevăzute de lege.

Executarea silită încetează:

dacă s-au stins integral creanțele bugetului local prevăzute în titlul executoriu, inclusiv dobânzile, penalitățile de orice fel, cheltuielile de executare, precum și orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;

dacă a fost desființat titlul executoriu;

în alte cazuri prevăzute de lege.

Titlul executoriu

Titlul executoriu, care privește creanțele bugetelor locale, este un act emis de organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are sediul sau domiciliul debitorul, persoană fizică sau juridică, ori unde acesta este luat în evidența fiscală, fiind transmis în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la emitere, spre executare silită.

Titlul executoriu conține:

antetul organului emitent;

numele și prenumele sau denumirea debitorului;

codul numeric personal sau codul unic de înregistrare;

domiciliul sau sediul debitorului, numărul de rol nominal unic, precum și orice alte date de identificare;

cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate;

temeiul legal al puterii executorii a titlului;

data întocmirii titlului executoriu, ștampila și semnătura organului de executare.

Organe de executare, competențe

Organele de executare sunt creditorii bugetari locali, prin organele proprii sau alte organe ale administrației publice locale, abilitați să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.

Executorii bugetari locali:

sunt persoanele din cadrul organelor de executare abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.

se bucură de protecția legii și sunt învestiți cu exercițiul autorității publice pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu ce le revin;

sunt împuterniciți în fața debitorului sau a terților prin legitimația model ITL – 017 și delegația semnată de conducătorul compartimentului de specialitate.

Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui rază de competență își are domiciliul sau sediul ori este luat în evidență fiscală debitorul despre care există indicii că deține mai multe venituri sau bunuri urmăribile.

Organele de executare au obligația:

de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sau a sediului debitorului, precum și a bunurilor și veniturilor urmăribile ale acestuia;

să solicite organelor de poliție să facă cercetări, precum și să ceară relații de la Oficiul registrului comerțului ori de la orice altă persoană fizică sau juridică ori de la alte organe competente, în scopul stabilirii locului unde se află debitorul și al obținerii oricăror date deținute în legătură cu acesta;

să asigure confidențialitatea informațiilor primite;

Băncile, organele de poliție, instituțiile care gestionează registre publice sau altele asemenea ori alte persoane juridice sau fizice sunt obligate să furnizeze de îndată, în scris, datele și informațiile solicitate, în vederea aplicării procedurii de executare silită, precum și pentru luarea altor măsuri privind stingerea creanțelor bugetare locale, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel, fără perceperea de taxe, tarife, comisioane sau alte sume.

Organele de poliție, jandarmerie și alți agenți ai forței publice au obligația să dea concursul organelor de executare, la cererea acestora, în îndeplinirea, potrivit legii, a activității de executare silită.

Contestația la executarea silită

Contestația poate fi făcută:

împotriva oricărui act de executare silită efectuat cu încălcarea prevederilor prezentei ordonanțe de către organele de executare,

în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca instanța competentă să se pronunțe asupra acestuia.

Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de Ia data când:

Contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;

Contestatorul a luat cunoștință, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;

Cel interesat a luat cunoștință, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă.

Contestația Ia executare se face cu condiția depunerii numai de către persoanele juridice a unei cauțiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la casieria organului de executare sau la unitatea teritorială a trezoreriei statului.

Dacă admite contestația Ia executare, instanța, după caz, poate dispune:

anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia,

anularea ori încetarea executării înseși,

anularea sau lămurirea titlului executoriu ori

efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.

În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire.

În cazul respingerii contestației contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el va fi obligat și la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.

Insolvabilitatea

Procedura de insolvabilitate este aplicabilă debitorilor în următoarele situații:

debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;

când după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite neachitate;

debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere

debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut ori în alte locuri unde există indicii că a avut avere nu se găsesc venituri sau bunuri urmăribile;

când, potrivit legii, debitorul persoană juridică își încetează existența și au rămas neachitate obligații bugetare.

Obligațiile bugetare locale urmărite de organele de executare pot fi scăzute din evidența acestora în cazul în care debitorul respectiv se găsește în stare de insolvabilitate.

Prescripția și dreptul de a cere executarea silită

Termenele de prescripție a dreptului de a cere executarea silită privind o creanță a bugetului local încep la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.

Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.

Termenul de prescripție se aplică și creanțelor bugetare provenind din amenzi contravenționale.

Termenul de prescripție prevăzut se suspendă:

în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent;

pe perioada respectării amânării sau eșalonării plății obligației bugetare acordate ca urmare a înlesnirilor la plată dispuse prin lege, hotărâre a Guvernului ori aprobate de organul competent;

cât timp debitorul, cu rea-credință, își sustrage veniturile și bunurile de la executarea silită;

în alte cazuri prevăzute de lege.

Termenul de prescripție se întrerupe:

în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;

pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;

pe data întocmirii, în condițiile prezentei ordonanțe, a actului de constatare a insolvabilității debitorului;

în alte cazuri prevăzute de lege.

Procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impunere pentru impozitele și taxele locale

Declarațiile de impunere

Toate persoanele fizice sau juridice, române și străine, conform Codului Fiscal (titlul IX impozite și taxe locale), trebuie să întocmească și să depună declarații, declarații de impunere, declarații speciale de impunere, deconturi, deconturi de impunere sau declarații-deconturi de impunere, după caz.

Contribuabilii, inclusiv instituțiile publice, sunt obligați să depună declarații de impunere ori de câte ori se modifică materia impozabilă sau situația contribuabililor, chiar dacă, potrivit legii, sunt scutiți de la plata impozitelor sau taxelor locale ori pentru bunurile pe care le dețin în proprietate nu datorează impozite sau taxe locale.

Declarația de impunere se întocmește prin grija și pe răspunderea contribuabililor, prin completarea unui formular specific impozitului sau taxei locale respective. La cererea contribuabilului acest formular se pune la dispoziția sa, în mod gratuit, de către compartimentul de specialitate.

Declarațiile de impunere se întocmesc și se depun la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale.

Plata impozitului sau a taxei locale nu suspendă obligativitatea contribuabilului de a depune declarația de impunere.

Stabilirea din oficiu a impozitelor și taxelor locale de plată, de către compartimentul de specialitate:

Se face în cazul nedepunerii declarației de impunere:

În scopul stabilirii din oficiu a impozitelor și taxelor locale de plată compartimentul de specialitate va transmite contribuabilului o înștiințare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin care îi va notifica depășirea termenului legal de depunere a declarației de impunere.

Dacă în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii înștiințării, contribuabilul nu depune declarația de impunere, compartimentul de specialitate competent va stabili din oficiu impozitele și taxele locale de plată.

Impozitele și taxele locale stabilite din oficiu de compartimentul de specialitate:

Se comunică contribuabilului printr-o înștiințare de plată,

Se corectează la data depunerii efective de către contribuabil a declarației de impunere sau la data efectuării unui control fiscal.

BIBLIOGRAFIE

Belean P., Anghelache G. (2005), ,,Finanțele publice ale României”, Editura Economică, București.

Anghelache G., Belean P. (2003), ,,Finanțele publice ale României”, Editura Economică, București.

Anghelache G. (1999), ,,Finanțe – monede", Editura ERA, București.

Bălănescu R., Bălășescu F., Moldovan E. (1994), ,,Sistemul de impozite” Editura Economici, București.

Belean P., Anghelache G. (2004), ,,Trezoreria statului. Organizarea, funcționarea și sistemul contabil”, Editura Economici, București.

Belean P. (1995), ,,Posibilității de perfecționare a activității Trezoreriei Finanțelor Publice", revista ,,Finanțe, credit, contabilitate", nr. 2-3, București.

Belean P. (2000) ,,Trezoreria Statului in România – evoluție, structură organizatorică, coordonate ale contabilității”, Editura Vasile Goldiș – University Press, Arad.

Cioflan E. (1993), ,,Fiscalitate”, Editura Academia Universitară, București.

Manolescu Gh. (1997), ,,Buget, abordare economică și financiară", Editura Economică, București.

*"* Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 853, din decembrie 2003.

*** Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 1121, din noiembrie 2004.

*** Legea contabilității nr. 82/1991, cu modificările și completările ulterioare.

*** Legea finanțelor publice nr. 10/29.01.1991.

*** Legea 69/26.11.1991 – Legea administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 79/18.04.1996.

*** Legea nr. 72/12.07.1996 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 152/17.07.1996.

*** Legea datoriei publice nr. 313, publicată în Monitorul Oficial al României, nr.577/29.06.2004.

*** Lege privind Codul fiscal nr. 571122J2.2003, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 927/23.12.2003.

*** Legea finanțelor publice nr. 500, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 597/13.08.2002.

*** Ordonanța de urgență privind finanțele publice locale nr. 45/05.06.2003, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 431/19.06.2003.

*** Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 560/24.06.2004.

*** Hotărârea Guvernului nr.44 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 57112003 privind Codul fiscal.

*** Ordonanța de urgență nr. 146 privind formarea ți utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 824/14.11.2002.