. Impozitele Si Taxele Locale (primaria Xyz)
CAP.I.NOȚIUNI INTRODUCTIVE
1.1.NOȚIUNEA DE IMPOZIT ȘI TAXĂ
Impozitul reprezintă plata bănească obligatorie, generală și definitivă (nerambursabilă), efectuată de persoane fizice și juridice la bugetul statului, în cuantumul și la termenele prevăzute de lege fără obligația din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct și imediat, necesar pentru satisfacerea cerințelor societății.
Impozitul este un element component al circuitului economic și îndeplinește trei funcții principale, și anume:
Financiară, prin care se asigură venituri bugetului statului;
Economică, adică element component al economiei publice, al mecanismului economico-financiar;
Politico-socială, prin care se redistribuie unele venituri ale agenților economici.
Taxele sunt plățile efectuate de persoane fizice și juridice, de regulă pentru serviciile prestate acestora de către stat. Între impozite și taxe există câteva deosebiri.
Astfel, în cazul impozitului, statul nu este obligat să presteze un echivalent direct și imediat plătitorului, pe când pentru taxe se prestează de către stat un serviciu direct și, pe cât posibil imediat.Cuantumul impozitului se determină în funcție de natura și volumul venitului impozabil, în timp ce mărimea taxei depinde, în mod obișnuit, de felul și de costul serviciului prestat.La impozite, termenele de plată se stabilesc în prealabil, în timp ce termenele de plată ale taxelor se fixează, de regulă, în momentul solicitării sau după prestarea serviciilor.
Fiecare impozit, taxă trebuie să aibă o reglementare juridică.Nici un impozit, taxă sau alte obligații asemănătoare nu pot fi prevăzute în buget și încasate dacă n-au fost reglementate prin lege.Este strict interzisă perceperea sub orice titlu și sub orice denumire de contribuții directe sau indirecte, în afara celor stabilite prin lege.
Instituirea impozitelor și a celorlalte venituri bugetare este un drept al statului exercitat de organele puterii centrale prin Parlament și în unele cazuri de către Guvern.
Legea finanțelor publice prevede:
Parlamentul , ca organ de decizie în domeniul finanțelor publice, stabilește și aprobă, prin lege,impozitele, taxele și alte venituri ale statului, precum și normele și normativele de cheltuieli pentru instituțiile publice.
Pe baza legilor adoptate de către Parlament, Guvernul adoptă hotărâri prin care se fixează anumite cote de impozit, se acordă înlesniri la plata impozitelor, se stabilesc eventual, unele termene de plată a impozitelor
În temeiul legilor, hotărârilor și ordonanțelor și în sprijinul acestor acte normative, Ministerul Finanțelor emite ordine și norme metodologice în materie de impozite și taxe.Așezarea și perceperea abuzivă de venituri bugetare constituie o infracțiune gravă pedepsită cu asprime de legile penale.
Orice act normativ prin care se institue un impozit cuprinde următoarele elemente principale:denumirea, subiectul impozitului, suportatorul, obiectul impozitului, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota impozitului, asieta fiscală, termenul de plată, facilități fiscale.
Denumirea reliefează natura economică a impozitului respectiv (impozit sau taxă);
Subiectul impozitului sau contribuabilul, persoana obligată prin lege la plata
impozitului;
Suportatorul sau destinatarul impozitului, persoana care suportă în ultimă instanță impozitul (caruia i se adresează);
Obiectul impozitului, materie supusă impunerii;
Sursa impozitului, arată din ce anume se plătește impozitul;
Unitatea de impunere, unitatea de exprimare(măsură) servind la evaluarea bazei de impunere (unități monetare, ha)
Cota impozitului, impozitul aferent unei unități de impunere;
Asieta (modul de așezare) impoziutlui, ansamblul măsurilor privind:
-Identificarea subiectelor și obiectelor impozitului;
-Evaluarea obiectului impozitului.
Termenul de plată, dată până la care(sau la care) impozitul trebuie achitat față de stat;
Înlesnirile acordate la plata impozitelor și taxelor fac parte din măsurile de politică economică, financiară și socială adoptată de statul român.
Astfel se acordă diferite înlasniri regiilor autonome, societăților comerciale și întreprinderilor private, cooperativelor și se exonerează de la plățile fiscale anumite categorii de cetățeni a căror stare materială, civilă și socială justifică acordarea unor astfel de înlesniri.
Înlesnirile cuprind: scutiri, reduceri, compensări sau restituiri de sume plătite în plus, amânări,eșalonări de la plata impozitelor și a altor venituri bugetare.
Fiecare persoană fizică și juridică trebuie să-și achite obligațiile fiscale față de stat la termenele stabilite.Plătitorii sunt răspunzători de respectarea strictă a prevederilor cuprinse în legislația privitoare la veniturile bugetare.Nerespectare normelor juridice în vigoare privitoare la plata impozitelor, taxelor, atrage după sine sancțiuni, cum sunt: majorările amenzile, executările silite, iar în cazuri mai grave, aplicarea și de sancțiuni penale.
În Legea finanțelor publice se prevede:
Nerespectarea termenelor de plată a sumelor datorate bugetului administrației centrale de stat și bugetelor locale atrage obligația calculării și încasării majorărilor de întârziere prevăzute de lege.
Plătitorii au dreptul să ceară revizuirea impunerii, aplicării amenzilor, atunci când apreciază că acestea au fost eronat făcute.Respectarea drepturilor plătitirilor de impozite contribuie la întărirea legalității.
1.2.CLASIFICAREA IMPOZITELOR
Pentru mai buna cunoaștere a efectelor impozitelor și taxelor în plan economic, social și politic este necesară structurarea acestora după mai multe criterii științifice:
După obiectul impunerii:
-Impozite pe avere;
-Impozite pe venit;
-Impozite pe consum;
După forma în care se percep:
-Impozite în natură, nu sunt specifice activității financiare;
-Impozite în bani, constituie baza fiscală a statului modern;
În funcție de scopul urmărit:
-Impozite fiscale, instituite în vederea procurării de venituri la dispoziția autorităților;
-Impozite de ordine, introduse cu intenția atingerii de țeluri nefiscale;
În raport cu frecvența realizării:
-Permanente, se instituie și se încasează periodic;
-Incidentale, se introduc și se percep o singură dată;
După istituția care le administrează:
1 ) Impozite de stat:
-În state de tip federal, ale federației, ale statelor, provinciilor, regiunilor acestora;
-În state de tip unitar, ale administrației centrale de stat;
2 ). Impozite locale:
-Comunale;
-Ale organului administrativ teritorial;
În funcție de aria de cuprindere:
-Impozite sintetice(generale), instituite asupra întregii materii impozabile aparținând unei persoane;
-Impozite analitice(particulare), stabilite asupra fiecărei părții a materiei impozabile aparținând unei persoane;
După incidența asupra plăților:
-Impozite directe(convenționale), asupra veniturilor și averilor;
-Impozite indirecte(neconvenționale), pe vânzări sau asupra prețurilor, cum mai sunt numite.
1.3. PRINCIPIILE IMPUNERII
Practicarea fiecărui impozit(taxă) trebuie să corespundă următoarelor principii:
Principiul de echitate fiscală;
Principiul de politică financiară;
Principiul de politică economică;
Principii social politice.
Teoria și practica în materie, solicită acțiunea lor conjugată astfel încât prin acțiunile lor să se completeze, să se îmbogățească și să nu se anuleze reciproc.
Principiul de echitate fiscală necesită impunerea diferențiată a veniturilor și a averilor cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
-Stabilirea unui minim neimpozabil;
-Stabilirea impozitului să fie determinată în funcție de puterea contributivă(având în vedere stare socială, persoanele aflate în întreținere, starea de sănătate);
-Sarcina fiscală a unei persoane să fie stabilită în comparație cu sarcina fiscală a altei persoane din aceeași categorie socială;
-Impunerea să fie generală, cu excepția acelor persoane al căror venit sau avere se situează sub nivelul minim considerat în perioada respectivă;
Tehnica determinării impozitului(taxei) implică folosirea cotei de impunere.Cota de impunere poate fi: fixă sau procentuală.Folosirea uneia sau alteia din cote are în vedere natura materiei impozabile, consecințele lor pe plan economic, social și financiar, precum și evoluția și cerințele conceptului de echitate fiscală, în special în legătură cu venitul sau averea persoanelor fizic.În legătură cu ultima cerință are în vedere presiunea fiscală pe care
impozitul sau taxa o exercită asupra subiectului (persoană fizică sau juridică).
Presiunea fiscală reprezintă mărimea procentuală a impozitului(taxei) asupra venitului impozabil:
Pf = I(T) /Vi x100, unde
Pf = presiunea fiscală
I(T) =impozitul(taxa)
Vi =venit impozabil
Impunerea în cote fixe(sume fixe), este o plată pe fiecare locuitor, fără a se ține seama de venitul, averea sau situația acestuia.Un astfel de impozit în sumă fixă , cunoscut sub denumirea de capitație, s-a practicat în feudalism și în primele stadii de dezvoltare ale modului de producție capitalist, însă este evident că în acest caz nu poate fi realizată cerința de echitate.
Totuși acest mod de impunere este însă folosit la: taxa asupra mijloacelor de transport, impozitul pe teren, cu unele diferențieri în funcție de anumite criterii(capacitatea cilindrică a motorului, destinația terenului și zona de fertilitate, zona în care se află terenul în cadrul localității).
Impunerea în cote procentuale poate fi întâlnită sub forma impunerii proporționale, în cote progresive și în cote regresive.
Prin impunerea în cote proporționale se asigură egalitatea subiecților plătitori în fața impozitului, se aplică aceeași cotă proporțională indiferent de mărimea venitului(valoarea averii).
Acest mod de impunere răspunde mai bine cerinței de echitate fiscală față de capitație însă nu are în vedere faptul că puterea contributivă a diferiților subiecți plătitori crește pe măsură ce aceștia obțin venituri mai mari sau posedă averi mai importante.Totuși impunerea în cote proporționale s-a folosit la calcularea impozitelor de tip real, specifice perioadei capitalismului ascendent.Acest sistem de impunere se folosește și în prezent în cazul majorității impozitelor indirecte(taxa pe valoare adăugată, unele accize, taxele vamale, monopoluri fiscale), dar și în cazul impozitelor directe(impozitul pe profit la persoane juridice pe venituri din dividende, din dobânzi, jocuri de noroc, premii, prime în bani și/sau în natură peste o anumită valoare pentru fiecare câștig realizat de la același organizator sau plătitor într-o singură zi, transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și a părților sociale, impozitul pe clădiri la persoane fizice și juridice).
Impunerea în cote progresive a fost introdusă în unele țări la sfârșitul secolului al-XIX-lea și în altele în primele decenii ale secolului trecut.La această impunere este caracteristic faptul că mărimea cotei impozitului nu rămâne constantă, ci crește pe măsura sporirii materiei impozabile.Cotele progresive cresc fie într-un ritm constant, fie într-unul variabil.Practica fiscală a cunoscut forma impunerii progresive simple(globale) și impunerea în cote progresive compuse(pe tranșe).
În cazul impunerii în cote progresive simple, se au în vedere limitele progresivității, stabilite prin lege.Determinarea impozitului se obține prin înmulțirea venitului(averii) impozabil(conform tranșei stabilite de legiuitor) și cota de impozit corespunzătoare tranșei de venit respectiv avere.Deși se are în vedere putera contributivă, se afectează totuși cerința de echitate fiscală pentru acei subiecții plătitori al căror venit(avere) se situează la limita imediat superioară celei până la care acționează o anumită cotă de impozit.
Efectul este diminuarea venitului rămas după impozitare.
Neajunsul, sub raportul echității fiscale, ce se înregistrează în cazul impunerii pe baza cotelor progresive simple(globale) se înlătură în cazul impunerii în cote progresive compuse(pe tranșeixă sau procentuală.Folosirea uneia sau alteia din cote are în vedere natura materiei impozabile, consecințele lor pe plan economic, social și financiar, precum și evoluția și cerințele conceptului de echitate fiscală, în special în legătură cu venitul sau averea persoanelor fizic.În legătură cu ultima cerință are în vedere presiunea fiscală pe care
impozitul sau taxa o exercită asupra subiectului (persoană fizică sau juridică).
Presiunea fiscală reprezintă mărimea procentuală a impozitului(taxei) asupra venitului impozabil:
Pf = I(T) /Vi x100, unde
Pf = presiunea fiscală
I(T) =impozitul(taxa)
Vi =venit impozabil
Impunerea în cote fixe(sume fixe), este o plată pe fiecare locuitor, fără a se ține seama de venitul, averea sau situația acestuia.Un astfel de impozit în sumă fixă , cunoscut sub denumirea de capitație, s-a practicat în feudalism și în primele stadii de dezvoltare ale modului de producție capitalist, însă este evident că în acest caz nu poate fi realizată cerința de echitate.
Totuși acest mod de impunere este însă folosit la: taxa asupra mijloacelor de transport, impozitul pe teren, cu unele diferențieri în funcție de anumite criterii(capacitatea cilindrică a motorului, destinația terenului și zona de fertilitate, zona în care se află terenul în cadrul localității).
Impunerea în cote procentuale poate fi întâlnită sub forma impunerii proporționale, în cote progresive și în cote regresive.
Prin impunerea în cote proporționale se asigură egalitatea subiecților plătitori în fața impozitului, se aplică aceeași cotă proporțională indiferent de mărimea venitului(valoarea averii).
Acest mod de impunere răspunde mai bine cerinței de echitate fiscală față de capitație însă nu are în vedere faptul că puterea contributivă a diferiților subiecți plătitori crește pe măsură ce aceștia obțin venituri mai mari sau posedă averi mai importante.Totuși impunerea în cote proporționale s-a folosit la calcularea impozitelor de tip real, specifice perioadei capitalismului ascendent.Acest sistem de impunere se folosește și în prezent în cazul majorității impozitelor indirecte(taxa pe valoare adăugată, unele accize, taxele vamale, monopoluri fiscale), dar și în cazul impozitelor directe(impozitul pe profit la persoane juridice pe venituri din dividende, din dobânzi, jocuri de noroc, premii, prime în bani și/sau în natură peste o anumită valoare pentru fiecare câștig realizat de la același organizator sau plătitor într-o singură zi, transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și a părților sociale, impozitul pe clădiri la persoane fizice și juridice).
Impunerea în cote progresive a fost introdusă în unele țări la sfârșitul secolului al-XIX-lea și în altele în primele decenii ale secolului trecut.La această impunere este caracteristic faptul că mărimea cotei impozitului nu rămâne constantă, ci crește pe măsura sporirii materiei impozabile.Cotele progresive cresc fie într-un ritm constant, fie într-unul variabil.Practica fiscală a cunoscut forma impunerii progresive simple(globale) și impunerea în cote progresive compuse(pe tranșe).
În cazul impunerii în cote progresive simple, se au în vedere limitele progresivității, stabilite prin lege.Determinarea impozitului se obține prin înmulțirea venitului(averii) impozabil(conform tranșei stabilite de legiuitor) și cota de impozit corespunzătoare tranșei de venit respectiv avere.Deși se are în vedere putera contributivă, se afectează totuși cerința de echitate fiscală pentru acei subiecții plătitori al căror venit(avere) se situează la limita imediat superioară celei până la care acționează o anumită cotă de impozit.
Efectul este diminuarea venitului rămas după impozitare.
Neajunsul, sub raportul echității fiscale, ce se înregistrează în cazul impunerii pe baza cotelor progresive simple(globale) se înlătură în cazul impunerii în cote progresive compuse(pe tranșe).Această metodă de impunere implică împărțirea materiei impozabile pe tranșe, urmând ca pentru fiecare tranșă de venit sau avere să se aplice cota de impozit aferentă.Prin însumarea impozitelor parțiale(pe fiecare tranșă de venit sau avere) se obține impozitul total de plată, ce revine unui subiect plătitor.Pe această cale se asigură cerința de echitate fiscală.
În concluzie, sub aspectul cerințelor principiului echității fiscale, cea mai avantajoasă metodă de impunere pentru contribuabil este impunerea progresivă compusă(pe tranșe).
În practica fiscală întâlnim și impunerea în cote regresive, care este caracteristică impozitelor indirecte.Cotele utilizate pentru stabilirea acestor impozite(instituite asupra vânzărilor de mărfuri și prestări de servicii) nu sunt diferențiate în funcție de venit, averea sau situația personală a celor care cumpără mărfurile sau apelează la serviciile ce fac obiectul impozitelor indirecte.Raportând impozitele indirecte la venituri la realizate de diferite categorii sau grupuri sociale, se constată că ponderea acestor impozite în venituri este cu atât mai mare cu cât veniturile realizate sunt mai mici.
La impozitele indirecte nu se acordă nici un fel de scutire, rezultând că ele au caracter regresiv.Impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale(ca și impozitul pe salarii), ci pe cele reale, micșorând puterea de cumpărare.
Principiile de politică financiară conțin cerințele de ordin financiar pe care un impozit nou introdus trebuie să le îndeplinească:
Să aibă un randament fiscal ridicat, respectiv:
-caracter universal adică să cuprindă toate persoanele, cu întreaga lor materie impozabilă;
-să nu existe posibilități de sustragere de la impunerea materiei impozabile;
-cheltuielile asietei impozitului să fie cât mai reduse;
Să fie stabil:
-randament constant de-a lungul întregului ciclu economic;
Să fie elastic:
-adaptabil în permanență necesităților de venituri ale statului;
Principii de politică economică..
La introducerea unui impozit, Parlamentul sau consiliile locale urmăresc realizare mai multor obiective convergente interesului public, ca:
-Procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice;
-Folosirea impozitului ca pârghie de influențare a dezvoltării sau reducerii activității din unele domenii;
-Stimularea sau frânarea exportului prin politica vamală, mărimea cotelor de impozite și taxe;
-Stimularea introducerii tehnicii moderne prin acceptarea folosirii amortizării accelerate;
-Scutirea de taxe vamale la importul unor mărfuri sau pentru mărfurile provenite din diferite țări;
-Contingentarea unor materii prime la export în scopul valorificării lor în țară sau al regăsirii lor în produse sau semifabricate la export.
Principiile social-politice vizează:
-Menținerea încrederii populației în politica promovată de Guvern;
-Menținerea influenței pe care Guvernul o are în rândul anumitor categorii sociale, prin promovarea unor facilități fiscale pentru contribuabilii cu venituri reduse sau care au în întreținere copii și persoane fără venituri, sau cu venituri proprii reduse;
-Limitarea influențelor negative provocate stării de sănătate a persoanelor, de consumul băuturilor alcoolice și a tutunului;
-Practicarea de accize în cazul unor bunuri apreciate ca nefiind de primă necesitate așa numitele bunuri de lux;
-Practicarea în unele țări a unui impozit special în sarcina celibatarilor și a persoanelor căsătorite fără copii, pentru a stimula creșterea natalității.
Prin politica fiscală, organele legiuitoare trebuie să asigure corelare adecvată a principiilor prezentate, astfel încât să acționeze convergent.
1.4.AȘEZAREA ȘI PERCEPEREA IMPOZITELOR
Așezarea și perceperea impozitelor necesită efectuarea mai multor operațiuni succesive care constau în:
Stabilirea obiectului impozabil(evaluarea materiei impozabile);
Determinarea cuantumului impozitelor;
Perceperea impozitelor.
În vederea impunerii veniturilor sau averilor este necesar ca aparatul fiscal să constate existența efectivă a acestora și să procedeze la evaluarea lor.
Metode de evaluare a materiei impozabile:
1 ) Evaluarea indirectă.
-Pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil;
-Pe calea evaluării forfetare,
-Pe calea evaluării administrative;
2 ) Evaluarea directă.
-Pe baza declarației unei terțe persoane;
-Pe baza declarației subiecților(contribuabililor).
Determinarea cuantumului impozitului(taxei):
1 ) Prin metoda de repartiție, care presupune stabilirea(de către stat) a sumei globale a impozitelor(de repartiție pe țară) sumă ce se repartizează pe unități teritorial-administrative, această metodă nu se mai folosește, nerăspunzând cerințelor de echitate fiscală.
2 ) Prin intermediul așa numitelor impozite de cotitate, când se pleacă de la obiectul impozabil stabilit pe fiecare plătitor, impozitele se stabilesc în funcție de mărimea obiectului impozabil și în funcție de situația personală a contribuabilului.
Perceperea impozitelor de-a lungul timpului, a cunoscut mai multe metode:
-De către un contribuabil;
-De către unii concesionari;
-De către aparatul specializat(fiscal) al statului, singura metodă practicată în prezent, și care folosește următoarele căi:
-Direct de la plătitori, din proprie inițiativă, la organele fiscale(impozit portabil sau cherabil);
-Prin stopaj la sursă de către o terță persoană, plătitoare a venitului impozabil;
-Prin aplicarea de timbre fiscale mobile(în cazul taxelor privind actele, certificatele și diferitele documente datorate organelor administrației de stat).
Plata impozitelor înseamnă stingerea obligației fiscale, adică lichidarea impozitelor.Procedee de stingere a obligațiilor fiscale:
-Financiare, încasarea impozitelor, taxelor;
-Administrative, compensarea și scăderea din debitul plătitorului;
-Juridice, amnistie fiscală și prin prescripție.
CAP.II. IMPOZITE ȘI TAXE REGLEMENTATE PRIN LEGEA PRIVIND IMPOZITELE ȘI TAXELE LOCALE
2.1.IMPOZITUL PE CLĂDIRI
Acest impozit este reglementat prin intermediul Legii nr.27/1994 privind impozitele și taxele locale, republicată în anul 1998, modificată și completată prin: O.U.G. nr.62/1998 aprobată prin Legea nr.149/1999, O.U.G. nr.15/1999 aprobată prin Legea nr.122/1999, O.U.G. nr.16/1999, O.U.G. 27/1999 aprobată prin Legea nr.123/1999 și Legea nr.67/2000.
În condițiile deșcentralizării autorității publice și a întăririi rolului administrației publice locale, un rol important revine procesului de colectare a veniturilor și de alocare pe destinații a acestora.Procesul deșcentralizării dă posibilitatea unităților administrativ-teritoriale să instituie impozite și taxe, pentru a beneficia de resurse pentru acoperirea cheltuielilor.
Legea nr. 27/1994 caracterizează impozitul pe clădiri ca fiind un impozit anual de tip proporțional, datorat pentru clădirile de orice fel, indiferent de destinația avută și de modul de folosire și indiferent de locul unde acestea se situează.
Fac excepție de la această regulă următoarele categorii de clădiri:
-Clădirile instituțiilor publice, cu excepția celor folosite în alte scopuri;
-Clădirile considerate, în virtutea legii, monumente istorice, de arhitectură și arheologie, inclusiv muzeele și casele memoriale, cu excepția spațiilor acestora folosite pentru activități economice sau comerciale;
-Clădirile care, prin destinație, constitue lăcașuri de cult aparținând cultelor religioase recunoscute de lege;
-Construcțiile și amenajările funerare din cimitire;
-Construcțiile speciale, cum sunt:platformele de foraj marin, centralele hidroelectrice, termoelectrice, nuclearo-electrice, sondele de țiței, gaze, coșurile de fum, barajele și construcțiile accesorii, podurile, viaductele, apeductele, tunelurile, conductele pentru transportul produselor petroliere, a gazelor și a lichidelor industriale, puțurile de mină, galeriile, planurile înclinate subterane și rampele de puț.
Este de reținut faptul că în cazul în care clădirile pentru care se acordă scutire capătă altă destinație decât aceea pentru care s-a acordat scutirea, acestea ies din sfera clădirilor scutite de la plata impozitului pe clădiri, urmând a se plăti impozit.
Sub incidența impoziutlui pe clădiri intră și spațiile închiriate de instituțiile publice pentru desfășurarea de congrese, simpozioane, ședințe, consfătuiri cu condiția ca aceste activități să aibă caracter permanent iar în urma desfășurării lor să se obțină venituri ca urmare a închirierii
În sensul Legii nr. 27/1994 în noțiunea de clădire supusă impozitului se mai includ și dependințele, precum: baia, bucătăria, garajul, magazia și alte asemenea, fie că sunt situate în corpul principal de clădire, fie în afara acestuia, precum și spațiile construite sub formă de chioșcuri, cabane, barăci, magazine inclusiv cele demontabile și indiferent de natura materialelor folosite pentru realizarea acestora.
În regimul impunerii se mai află și clădirile construite fără autorizație de construcție pe terenuri dobândite pe bază de acte sub semnătură privată, precum și clădirile folosite pentru policlinici, case de odihnă, grădinițe de copii dacă acestea nu fac parte din vreuna din categoriile exceptate de la regimul impunerii.
Calitatea de subiecți ai impunerii o au persoanele fizice, individuale sau constituite în asociații de orice natură precum și orice persoane juridice, indiferent de modul de organizare, tipul sau forma de proprietate , române sau străine care dețin în proprietate clădiri.
De regulă subiectul impunerii coincide cu plătitorul impozitului și este, în general proprietarul clădiri, indiferent de locul unde este situată și de destinația acesteia.
Există si unele derogări de la această regulă și anume:
Pentru clădirile proprietate de stat aflate îm administrarea sau folosința contribuabililor, în calitate de subiect al impunerii, apar cei care le au în administrare sau folosință;
Pentru clădirile care fac parte din fondul locativ de stat, calitatea de subiecte ale impunerii revin unității care le administrează.
Baza de calcul o reprezintă valoarea impozabilă a clădirii, valoare care diferă după cum proprietar al clădirii este o persoană fizică sau una juridică.
Astfel, pentru clădirile aflate în proprietatea persoanelor fizice, baza de impozitare o reprezintă valoarea clădirii determinată pe baza normelor de evaluare, stabilite pe mp. suprafață construită, diferențiată în funcție de felul, destinația și locul unde acestea sunt situate.Diferențierea acestor norme se reliefează în funcție de structura de rezistență și de materialele din care sunt construite, precum și în funcție de gradul de confort al clădirilor și costrucțiilor, adică dacă sunt prevăzute sau nu cu instalații de apă, canalizare, electrice, încălzire.
Conform H.C.L.nr143/2001 privind indexarea impozitelor și taxelor locale pe 2002,valorile impozabile pe metru patrat de suprafață construită ,desfășurată la clădiri și la alte construcții aparținând persoanelor fizice sunt redate în anexa nr.1.
Valoarea impozabilă, deterninată în baza acestor norme, poate fi redusă în raport cu perioada în care clădirea a fost construită astfel:
-pentru clădirile construite înainte de anul 1950 valoarea impozabilă se reduce cu 15%;
– iar pentru cele construite între anii 1951-1977, reducerea este de 5%.
Dacă proprietar al clădirii este o persoană juridică, baza de calcul a impozitului pe clădiri ,în acest caz o reprezintă valoarea din evidența contabilă a respectivei persoane juridice.
Sunt supuse obligației de plată a acestui impozit și clădirile aflate în funcțiune a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, precum și clădirile care se află în rezervă sau conservare.
La calculul valorii de impunere se ține seama și de numărul de etaje pe care le are clădirea, precum și de faptul că are/nu are lift.
Coeficienții de echivalență pentru stabilirea suprafeței echivalente desfășurate la clădiri cu unul sau mai multe etaje sunt prezentați în anexa nr.2.
În cazul construcțiilor cu mai multe etaje sau cu lift, se aplică pentru calculul valorii impozabile, un coeficient din cei prezentați în anexă.
Baza de impozitare, în această situație, se determină conform relației:
Baza de impozitare = Suprafață utilă x coeficient lift-etaj x Norma unitară
Cotele de impunere aferente impozitului pe clădiri sunt diferențiate astfel:
Pentru clădirile proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 0,15% asupra valorii clădiri determinată pe baza normelor de evaluare, cota fiind stabilită de către Consiliul local. În mod similar se impozitează clădirile persoanelor fizice care desfășoară activități economice pe baza liberei inițiative;
Pentru clădirile aparținând persoanelor juridice impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 1% asupra valorii de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea acestora conform prevederilor legale în vigoare.
Impozitul pe clădiri se determină conform relației:
Ic = Bi x Ci /100
În care:
Ic = impozitul pe clădiri;
Bi = baza de impozitare;
Ci =cota de impunere.
În ceea ce privește data de când se datorează impozitul pentru clădirile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă sunt dobândite, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care au fost dobândite, situație în care impozitul se calculează pe numele noului contribuabil, proporțional cu perioada de timp rămasă până la sfârșitul anului fiscal.În mod similar, clădirile ce ies din proprietatea sau administrarea unui contribuabil vor fi scăzute de la impunere cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs situația respectivă.
Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane fizice, se stabilește pe baza declarației
de impunere, depusă de proprietarul clădiri, la serviciul de specialitate al Consiliului local terirorial pe raza căruia se află clădirea / construcția.Pentru ceilalți contribuabili impozitul se calculează de către aceștia prin declarația de impunere care se depune la aceleași organe.
În privința termenului de plată, fiind un impozit anual, impozitul pe clădiri, se calculează la începutul anului fiscal, obligațiile de plată fiind stabilite trimestrial, în rate egale.Obligația de plată a fiecărei rate devine exigibilă la date de 15 , iclusiv, a ultimei luni din fiecare trimestru.
Pentru clădirile în construcție aparținând persoanelor juridice, impozitul se datorează în momentul dării în folosință a construcției, pe baza procesului verbal de recepție.
Facilitățile fiscale, acordate în materia impozitului pe clădiri se concretizează în scutiri de impozit, reduceri, eșalonări de plăți precum și reduceri sau scutiri de plata majorărilor de întârziere.
Asfel, sunt scutiți de la plata impozitului pe clădiri, veteranii de război, văduvele de război, precum și văduvele necăsătorite ale veteranilor de război.Beneficiază de scutiri de la plata impozitului pe clădiri eroii martiri și urmașii acestora, răniți și alți luptători pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989.
Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri de către persoanele fizice se acordă o bonificație de 5 %, dacă plata impozitului datorat pentru întregul an se efectuează până la data de 15 Martie a anului fiscal.Eșalonările de plăți se acordă în cel mult 12 rate lunare, iar amânările de plăți până la sfârșitul anului calendaristic.
2.2. IMPOZITUL PE TEREN
Impozitul pe teren este supus acelorași acte normative ca și impozitul pe clădiri, Legea nr.27/1994, republicată cu modificările și complatările ulterioare.
Impozitul pe teren este un impozit pe avere, direct, anual, datorat bugetelor locale.
Subiecți ai impunerii sunt atât persoane fizice, cât și persoane juridice, denumiți de lege contribuabili , care dețin în proprietate terenuri situate în municipii, orașe sau comune.
Obiectul impunerii îl constitue terenurile proprietate a persoanelor fizice sau a celor juridice, precum și terenurile date în folosință, situate în municipii, orașe sau comune.
Nu sunt supuse impozitului pe teren, suprafețele de teren aferente curților neocupate de clădiri, de până la 1000mp. inclusiv, situate în municipii, orașe și comune, aflate în proprietatea contribuabililor persoane fizice.
Nu formează obiect al impunerii nici terenurile din perimetrul cimitirelor și terenurilor ocupate de clădiri și anume:
Terenurile pe care sunt amplasate clădirile instituțiilor publice, cu excepția cazului în care clădirile sunt folosite în alte scopuri;
Terenurile ocupate de clădiri care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectură, arheologice, precum și muzeele, casele memoriale, cu excepția spațiilor acestora folosite pentru activități economice sau comerciale,
Terenurile ocupate de clădiri care, prin destinația lor, constitue lăcașuri de cult, aparținând cultelor recunoscute de lege;
Terenuri ocupate de construcții și amenajări funerare din cimitire.
Impozitul pe teren se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, diferențiat pe categorii de localități iar în cadrul localităților pe zone.Încadrarea localităților pe zone este în atribuția Consiliilor locale, în baza unor criterii stabilite de lege și anume:
-Poziția terenului făță de centrul localității;
-Caracterul zonei, industrială sau de locuit;
-Apropierea sau depărtarea de căile de comunicație;
-Alte elemente specifice fiecărei localități.
Conform Hotărâri nr.143 din 27 noiembrie 2001, privind indexarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2002, Consiliul local al municipiului Reșița prevede următoarele cote de impunere, prezentate în tabelul nr.1.
Tabelul nr.1
Impozitul pe teren diferențiat pe zone
Impozitul pe teren se calculează conform relației:
Impozit = Suprafață impozabilă x Norma de impozitare
Impozitul pe terenurile situate în orașele care trec în categoria municipiilor sau în comunele care trec în categoria orașelor, se modifică corespunzător noii încadrări a localității în care sunt situate terenurile , începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a survenit această modificare.Totuși, dacă contribuabilii dobândesc dreptul de proprietate asupra unor terenuri proprietate de stat, pe care le-au deținut anterior în administrare sau folosință, ei datorează impozitul pe teren începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care terenul a fost dobândit.
Stabilirea suprafețelor de teren pentru care se datorează impozit , se face pe baza evidențelor conduse de către Consiliile locale și a declarațiilor depuse de către contribuabili la organul fiscal în raza căruia se află terenul.Declarațiile de impunere trebuie să fie însoțite de copii ale actului de dobândire și de schițe ale terenului.
Exonerările sau scutirile de la plata impozitului pe terenuri se acordă pentru terenurile ocupate de clădirile și construcțiile care, prin lege sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri.
În privința termenului de plată, fiind un impozit anual, impozitul pe teren se calculează la începutul anului fiscal, obligațiile de plată fiind stabilite trimestrial, în rate egale.
2.3.TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT
Taxa asupra mijloacelor de transport, este reglementată prin aceleași acte normative ca și precedentele două,(Legea nr.27/1994 cu modificările și completările ulterioare).
Alături de impozitul pe clădiri și de impozitul pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport constitue o importantă resură a veniturilor bugetelor locale.
În calitate de plătitori ai acestei taxe apar toți contribuabili care dețin mijloace de transport cu tracțiune mecanică sau mijloace de transport pe apă.Așadar pot avea calitatea de contribuabili atât persoanele juridice, cum sunt regiile autonome, societățile comerciale, unitățile economice ale unor organizații politice sau obștești, ale fundațiilor, cât și persoanele fizice.
În obiectul impunerii se includ atât mijloacele de transport cu tracțiune mecanică(autoturisme, autobuze, autocare, autocamioane, tractoare, motociclete,scutere) cât și mijloace de transport pe apă(luntre, poduri plutitoare, bacuri, șalupe, iahturi, vapoare).
Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește anual în sume fixe, cu anumite particularități, în funcție de natura mijloacelor de transport, cu tracțiune mecanică sau pe apă.
În cazul mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică, baza de impozitare o reprezintă capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cmc. sau fracțiune din 500 cmc.
Această taxă diferențiată pe feluri de autovehicule este prezentată în tabelul nr.2.
Tabelul nr.2.
Taxa datorată în funcție de tipul autovehiculului
Sub incidența acestei taxe intră și remorcile ,semiremorcile și rulotele, baza de impozitare în cazul acestora constituind-o tonajul ,fiind redată în tabelul nr.3.
Tabelul nr.3.
Taxa datorată în funcție de tonaj
Capacitatea cilindrică a motorului și capacitatea remorcilor se dovedesc cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorci, cu factura de achiziționare a acestora sau cu
alte documente din care să rezulte aceasta.Dovada capacității cilindrice a motorului, în alte situații decât cele reglementate prin lege,se poate face printr-o adeverință, eliberată de o societate specializată, abilitată să efectueze servicii tehnice auto, potrivit legii.
În cazul atașelor, taxa datorată de contribuabil, bugetelor locale reprezintă 50% din taxa datorată pentru motociclete, motorete sau scutere.
Taxa asupra mijloacelor de transport pe apă care aparțin contribuabililor se stabilește pentru fiecare mijloc de transport în parte, fiind prezentata în tabelul nr.4.
Tabelul nr.4.
Taxa datorată pentru mijloacele de transport pe apă
Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește de către organele fiscale teritoriale în raza cărora contribuabili își au domiciliul sau sediul, pe baza declarației de impunere.
În cazul schimbării domiciliului sau sediului, contribuabililor le revin obligația de a declara, în termen de 30 de zile, la organul fiscal de la vechiul domiciliu sau sediu, data mutării și noua adresă, în vederea înregistrării debitului la organul fiscal de la noul domiciliu.
Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii în care au fost dobândite mijloacele de transport.În cazul înstrăinării sau radierii mijlocului de transport, în timpul anului, taxa se dă la scădere începând cu data de întâi a lunii în care a apărut una din aceste situații.
Taxa asupra mijloacelor de transport se plătește trimestrial, în rate egale, până la data de 15, inclusiv, a ultimei luni din fiecare trimestru.Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului, taxa datorată se repartizează în sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârșitul anului.Ca și în cazul majorității impozitelor și taxelor, și în cazul acestei taxe, legiuitorul a prevăzut facilități fiscale, caracterizate în scutirile de taxă acordate pentru:
Autoturismele, motocicletele cu ataș și triciclurile cu motor care aparțin invalizilor și sunt adaptate invalidității acestora;
Bărcile și luntriile folosite de localnicii din Delta Dunării și Insula Mare a Brăilei, pentru transportul de uz personal;
Instituțiile publice, precum și persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de călători în comun, în interiorul localităților sau chiar în afara acestora, dacă păstrează tarifele stabilite în condițiile transportului în comun;
Mijloacele de transport fără tracțiune mecanică.
2.4.ALTE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE REGLEMENTATE DE LEGEA NR.27/1994
Legea nr.27/1994 mai reglementează următoarele impozite și taxe locale, în afara celor deja prezentate și anume:
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor;
Taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și reclamă;
Taxa pentru șederea în stațiuni turistice.
2.4.1.TAXA PENTRU ELIBERAREA AUTORIZAȚIILOR ÎN DOMENIUL CONSTRUCȚIILOR
Certificatele, avizele și autorizațiile în domeniul construcțiilor, eliberate contribuabililor sunt supuse unor taxe diferențiate, în funcție de următoarele criterii:
-valoarea construcției sau a instalațiilor;
-natura serviciilor prestate.
Obiectul taxării îl constitue eliberarea certificatului de urbanism, eliberarea autorizațiilor de construire, eliberarea avizului comisiei de urbanism și eliberarea certificatului de nomenclatură stradală și adresă.
Certificatele de urbanism și autorizațiile de construire se eliberează pentru executarea următoarelor lucrări:
-Lucrări de construcții prevăzute a se executa numai pe bază de autorizație;
-Lucrări de foraj și excavări;
-Construcții provizorii de șantier, necesare execuției lucrărilor de bază dacă nu au fost executate o dată cu acestea;
-Construcțiile pentru organizarea de tabere, de corturi, căsuțe sau rulote, campinguri;
-Construcții cu caracter provizoriu-chioșcuri, tonete, cabine;
-Desfințarea totală sau parțială a lucrărilor;
-Lucrări de racorduri și branșamente.
În cazul certificatului de urbanism, baza de impozitare o constitue suprafața terenurilor pentru care se solicită certificatul, iar taxa este stabilită în sumă fixă în funcție de suprafața terenului.Consiliul local al municipiului Reșița a stabilit, pentru anul 2002 următoarele taxe, prezentate în tabelul nr.5:
Tabelul nr.5
Taxe pentru eliberarea certificatelor de urbanism
Taxele prevăzute în tabelul nr.5 se reduc cu 50% pentru Doman, Țerova, Secu, Cuptoare,Moniom.Taxa pentru eliberarea autorizațiilor de construcție aferentă lucrărilor care se autorizează potrivit legii se aprobă aplicarea unei cote de 1% din valoarea autorizată a lucrării, inclusiv a instalațiilor aferente acesteia.
Pentru construcțiile de locuințe, taxele se reduc cu 50%.Taxele nu se datorează în cazul eliberării autorizației pentru lăcașuri de cult, inclusiv pentru construcțiile anexe ale acestora, precum și pentru construcțiile a căror beneficiari sunt istituțiile publice.
Pentru lucrările de foraje și excavări, necesare studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaz și petrol, precum și a altor exploatări, se datorează o taxă de 45.000 lei, pentru fiecare matru pătrat.
În cazul construcțiilor pentru lucrări cu caracter provizoriu-chioșcuri, tonete, cabine se percepe o taxă de 45000 lei, pentru fiecare metru patrat.
Autorizațiile pentru lucrări de racorduri și branșamente la rețele publice de apă, canalizare, gaze termice, energie electrică se taxează cu o sumă de 45.000 lei pentru fiecare instalație, Avizul Comisiei de Urbanism și Amenajarea Terieoriului cu 225.000 lei iar certificatul nomenclatură stradală și adresă cu 37.000 lei.
Eliberarea autorizațiilor de orice fel cu excepția celor din domeniul construcțiilor, precum și viza anuală a acestora, se taxează astfel:
Autorizații de funcționare pentru activități lucrative:
-pentru meseriași și cărăuși-50.000 lei;
-pentru cazane de fabricat rachiu-112.000 lei;
-liber profesioniști-120.000 lei;
-pentru mori, prese ulei-427.000 lei;
-pentru alte activități neprevăzute mai sus, după cum urmează:
pentru activități de alimentație publică-560.000 le
pentru taximetrie-337.500 lei;
Autorizații de funcționare eliberate contribuabililor-112.000 lei.
2.4.2.TAXA PENTRU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE PUBLICITATE, AFIȘAJ ȘI RECLAMĂ
Taxa este datorată de persoanele fizice, persoanele juridice, asociațiile familiale, unitățile economice ale unor persoane juridice, organizațiile, fundațiile, instituțiile publice, sucursalele și reprezentanțele persoanelor fizice și juridice autorizate să funcționeze pe teritoriul României, care folosesc mijloace de reclamă și publicitate sub diverse forme.
Contribuabilii care beneficiază de serviciul de reclamă și publicitate sub diverse forme au obligația încheierii de contracte în acest sens și datorează bugetelor locale o taxă de reclamă și publicitate de 3% din valoarea contractului, exclusiv taxa pe valoare adăugată aferentă. Astfel, pentru firmele luminoase de reclamă, instalate la locul desfășurării activității, contribuabili datorează bugetului local o taxă de 120.000 lei mp/an.
Taxa datorată se plătește la bugetul consiliului local pe raza căruia se realizează serviciul, de către cel care efectuează reclama și publicitatea, lunar, până la data de 10 a lunii următoare, pe toată perioada desfășurării contractului, începând cu luna în care taxa a devenit exigibilă.Taxa de vine exigibilă la data intrării în vigoare a contractului de prestare a serviciului de reclamă și publicitate.
2.4.3.TAXA PENTRU ȘEDEREA ÎN STAȚIUNI TURISTICE
Persoanele fizice în vârstă de peste 18 ani, plătesc pentru șederea pe o durată mai mare de 48 ore, în stațiuni turistice declarate conform legii, taxa pentru șederea în stațiuni turistice,stabilită de Consiliile locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, după caz.
Această taxă pentru ședere în stațiuni este prezentată în tabelul nr.6.
Tabelul nr.6.
Taxa datorată pentru șederea în stațiuni
Taxa se determină pe baza acestor cote aplicate la tarifele de cazare practicate de unitățile turistice.Taxa pentru șederea în stațiunile turistice se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea sau se face tratamentul balnear, o dată cu luarea în evidență a turiștilor și se varsă la bugetul Consiliului local în termen de 10 zile de la această dată.
În cazul în care taxa pentru șederea în stațiunile turistice este inclusă în chitanță sau în costul biletului de odihnă și tratament, persoanele juridice vor vărsa la bugetul Consiliului local suma aferentă acesteia, recuperată de la agențiile de turism prin intermediul cărora a fost valorificată chitanța sau biletul de odihnă și tratament, în termen de 10 zile de la luarea în evidență a turiștilor.
Pentru neplata la termen a impozitelor și taxelor locale se datorează majorări de întârziere conform dispozițiilor legale în materie.
Nu sunt supuși la plata acestei taxe persoanele care au domiciliul în aceste localități, cele aflate în deplasare în interes de serviciu, turiștii cazați la cabanele turistice aflate în afara stațiuni turistice, persoanele cu handicap, pensionarii de orice fel, elevii și studenții.
În cazul în care diferențele de impozit și taxe stabilite pe trecut împreună cu majorările de întârziere sunt mari, Consiliile locale ale unităților teritorial-administrative, pentru motive temeinic justificate, pot aproba eșalonări la plată în cel mult 12 rate lunare, amânări la plată până la sfârșitul anului calendaristic, precum și reduceri sau scutiri de majorări de întârziere aferente impozitelor și taxelor locale neachitate.
CAP.III. IMPOZITE ȘI TAXE REGLEMENTATE PRIN LEGI SPECIALE
În cazul impozitelor indirecte există o neconcordanță între plătitorii acestora la bugetul public și suportatorii lor reali, realizându-se incidența indirectă.
Ele sunt incluse în prețurile bunurilor și tarifele serviciilor, astfel încât prin plata lor beneficiarii mărfurilor și serviciilor impozabile devin suportatorii reali ai impozitelor și taxelor indirecte.Cotele procentuale utilizate pentru calcularea acestora nu sunt diferențiate în funcție de venitul, averea sau situația personală a celor care cumpără mărfurile sau beneficiază de serviciile ce fac obiectul impozitelor indirecte.
Impozitele și taxele indirecte afectează în mod deosebit persoanele fizice cu venituri mici, fiind evident caracterul lor regresiv, în condițiile în care nu se acordă nici un fel de scutiri sau alte înlesniri la plată, așa cum se întâmplă la impozitele directe.
Impozitele directe nu influențează veniturile nominale, ci numai pe cele reale, diminuând puterea de cumpărare.
3.1.IMPOZITUL PE SPECTACOLE
Impozitul pe spectacole este reglementat de Legea nr.72/1996, H.G. nr.679/1991, modificată prin Legea nr.147/1998, O.G. nr.36/2002.
Sunt obligate la plata impozitului pe spectacole persoanele fizice și juridice care organizează cu plată, permanent sau ocazional, spactacole, manifestări artistice sau sportive, activități artistice sau distractive de videoteci și discoteci.
În categoria plătitorilor de impozit pe spectacole se includ:
-instituțiile de spectacole și concerte: teatrele, operele, operetele, filarmonicele, orchestrele simfonice, formațiile corale, circurile, formațiile și ansamblurile artistice de muzică și dansuri;
-casele de cultură, căminele culturale, centrele pentru conservarea tradiției și creației populare, școlile de artă, societățile cu profil cultural și artistic, alte instituții și așezăminte culturale, uniunile, asociațiile, ligile, fundațiile, discotecile, videotecile, cluburile care organizează spectacole cu plată;
-instituțiile de învățământ artistic de toate gradele, în cazul în care organizează spectacole cu plată;
-agenții economici care au în obiectul lor de activitate exploatarea de filme cinematografice pentru public;
-agențiile de impresariat artistic și sportiv;
-organizațiile sportive-asociații și cluburi;
-societățile de televiziune și de radiodifuziune, în cazul în care organizează, cu public, spectacole cu plată;
-agenții economici din domeniul comerțului și turismului-hoteluri, restaurante, baruri-în cazul în care organizează activități sportive, artistice sau distractive, pentru care eliberează bilete de intrare la spectacole;
-persoane fizice autorizate să desfășoare activități sportive, artistice sau distractive cu plată.
Nu intră sub incidența impozitului pe spactacole, încasările din vânzarea biletelor de intrare pentru vizitarea castelelor, muzeelor, târgurilor și expozițiilor, grădinilor zoologice și botanice, acvariilor, planetariilor, precum și încasările din vânzarea biletelor de intrare în unitățile specializate de alimentație publică-baruri, restaurante, a căror contravaloare se va include în veniturile din activitatea de bază.
Impozitul pe spectacole datorat de către persoanele fizice și juridice care organizează spectacole, se calculează prin aplicarea de cote procentuale asupra obiectului impozabil, respectiv asupra încasărilor din vânzarea biletelor de intrare și abonamentelor.
Nivelul cotelor de impunere este stabilit pe activității:
Spectacole:
de teatru, operă, operetă, filarmonică, cinematografice, alte spectacole muzicale și de circ-2%;
festivaluri, concursuri, cenacluri, serate, recitaluri sau alte asemenea manifestări artistice sau distractive care au caracter ocazional-5%;
Competiții sportive:
interne-2%;
internaționale-5%;
Plătitorii de impozit pe spectacol au obligația de a înregistra biletele de intrare la organele în a căror rază teritorială își au sediul și de a afișa tarifele de vânzare a biletelor și la locul de desfășurare a spectacolelor.
Persoanele fizice și juridice organizatoare de spectacole au obligația să elibereze pentru sumele încasate de la spectatori, bilete de intrare sau, după caz, abonamente la spectacole.
Înregistrarea carnetelor de bilete la organele de specialitate ale consiliilor locale se face pe baza cererii scrise a organizatorului de spectacole, la care se anexează delegația persoanei însărcinate cu prezentarea biletelor pentru înregistrare.
Organizatorii de spectacole au obligația să țină evidența biletelor și abonamentelor în registru pentru evidența biletelor de intrare și a abonamentelor la spectacole.Registrele pentru evidența biletelor de intrare și abonamentelor la spectacole vor fi numerotate și vizate de organele de specialitate ale consiliilor locale.
Plătitorii de impozit pe spectacole au obligația să țină evidența impozitului și a depune decontul lunar, până la data de 15, inclusiv, a luni următoare celei în care au avut loc spectacolele, la organele de specialitate locale.
Impozitul pe spectacole se plătește lunar, până la data de 15, inclusiv, a lunii următoare.În cazul în care ultima zi este nelucrătoare, sumele se vor depune în ziua lucrătoare, imediat următoare.Impozitul pe spectacole se încasează în contul unității administrativ-teritoriale în a căror rază au loc spectacolele.
Cotrolul asupra respectării modului de aplicare a legii impozitului pe spectacole se exercită de către serviciile de specialitate ale consiliilor locale în a căror rază teritorială își au sediul plătitorii.
Pentru spectacolele organizate în deplasare sau în turneu, controlul se exercită de către organele de specialitate ale consiliilor locale pe a căror rază teritorială au loc spectacolele, care vor verifica:
-dacă biletele de intrare vândute au fost înregistrate și vizate;
-dacă este afișat tariful la intrare la casele de vânzare a biletelor și la locul de desfășurare a spectacolelor;
-dacă s-au eliberat bilete de intrare pentru sumele încasate de la spectatori;
-dacă datele înscrise pe biletul de intrare sunt identice cu cele înscrise pe marca de control.
3.2.IMPOZITUL PE VENITUL AGRICOL
Este reglementat prin Legea nr. 34/1994, O.G. nr. 8/2001 pentru modificarea Legii nr. 34/1994, O.G. nr. 24/1995 pentru modificarea și completarea reglementărilor privind impozitul pe venitul agricol.
Aplicarea acestui impozit a fost suspendată începând cu 1 Ianuarie 1997.Suspendarea a fost și este influențată de dificultăți în finalizarea legislației în materie de reconstituire a dreptului de proprietate și de restituire efectivă a terenurilor agricole și silvice, pe de o parte, iar pe de altă parte, de luarea în considerare a stărilor economico-sociale precare existente în mediul rural, privind veniturile populației și gradul de dotare necesar programelor agrotehnice.
Subiecții ai acestui impozit au fost toate persoanele fizice și juridice, ce dețineau teren agricol în proprietate, cu excepția persoanelor juridice aflate sub incidența impozitului pe profit și a instituțiilor publice, precum și toate persoanele care au beneficiat de prevederile Legii fondului funciar nr.18/1991, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole.
Impozitul pe venitul agricol este un impozit de tip real, fiind un impozit pe avere.
Baza impozabilă care se lua în considerare pentru determinarea impozitului era venitul obtenabil din cultivarea sau necultivarea terenurilor.Venitul respectiv se calcula prin utilizarea unor norme de venit, stabilite în mii lei pe hectar sau pe arie, diferențiate în funcție de zona de fertilitate, zona de favorabilitate sau categoria de folosință(norme influențate de rata inflației), astfel încât rezultă că impozitul era considerat un impozit pe venit.
Termenele de plată aveau în vedere particularitățile în ceea ce privește natura veniturilor realizate.Au fost la data de 1 septembrie, și respectiv 15 noiembrie, câte 50% din impozitul anual datorat.
La plata impozitului se aveau în vedere și unele facilități, care se concretizau în scutiri, reduceri și amânări sau eșalonări în plata impozitului și a majorărilor de întârziere aferente.
Calamitățile naturale, care pot afecta veniturile obtenabile, erau luate în considerare în dimensionarea impozitului.
Pentru nedepunerea declarațiilor de impunere sau sustragerea de la impunere a unor surse de venit se practicau amenzi, cu drept de contestare.
Suspendarea aplicării acestui venit este temporară, urmând ca în anii viitori să fie reluată practicarea lui, așa cum se întâlnește în țările cu economie de piață reală.
3.3. TAXA PENTRU FOLOSIREA TERENURILOR PROPRIETATE DE STAT ÎN ALTE SCOPURI DECÂT PENTRU AGRICULTURĂ ȘI SILVICULTURĂ
Acest impozit este reglementat prin Legea nr.69/1993 privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură și silvicultură, prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.113/1994, H.G. nr.268/2001 privind indexarea nivelului taxei anuale pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură și silvicultură.
Calitatea de plătitori ai acestei taxe revine regiilor autonome, societăților comerciale și altor persoane juridice, pentru terenurile proprietate de stat aflate în administrarea sau folosința acestora și care sunt utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură și silvicultură.
Subiecții plătitori ai acestei taxe nu pot fi decât persoane juridice care dețin, cu titlu de administrare sau folosință terenurile proprietate de stat.
Așa cum rezultă din titulatura sa, obiectul taxei îl reprezintă terenurile proprietate de stat, utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură.Aceste terenuri trebuie să îndeplinească o dublă condiție, și anume.
– să fie date în administrarea sau folosința unor persoane juridice;
– să fie utilizate în alte scopuri decât pentru producția agricolă.
Nu se includ în sfera obiectului impozabil:
– terenurile aflate în administrarea sau folosința instituțiilor publice,
– terenurile care prin natura lor, sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, inclusiv cele ocupate de iazuri, bălți sau lacuri de acumulare, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului:
– terenurile scoase definitiv din circuitul agricol sau silvic pentru construcțiile care deservesc unitățile agricole sau silvice, lucrările de îmbunătățiri funciare, regularizarea cursurilor de apă, realizarea de surse de apă potabilă și obiective de metrologie,
– terenurile folosite ca pășuni, fânețe naturale, plantații de pomi fructiferi, pepeniere și alte terenuri cu destinații similare;
– terenurile pe care sunt în execuție, obiective noi de investiții.
Materia impozabilă o reprezintă suprafața de teren ocupată de diverse persoane juridice pentru clădiri, construcții, inclusiv drumuri și căi ferate, sau pentru locuințe, cămine, cantine, săli de sport.
Conform H.C.L. nr.145/27.11.2001 privind indexarea impozitelor și taxelor pe anul 2002, taxele pentru folosirea locurilor din domeniul public și privat, au următoarele valori prezentate în anexa nr.3.
Încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localităților se face de către consiliile locale, în baza următoarelor criterii:
– poziția terenului față de centrul localității;
– caracterul zonei, de locuit sau industrială;
– apropierea sau depărtarea de căile de comunicație.
Consiliile locale pot modifica încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localităților, până la data de 01 august a fiecărui an, cu aplicare de la 01 ianuarie a anului următor celui în care a survenit modificarea
Unitățile de transport feroviar datorează taxa în funcție de lungimea căii ferate.La stabilirea acesteia se are în vedere lungimea totală a căii ferate, inclusiv lungimea desfățurată a rețelei de linii ferate din depouri, stații de cale ferată, rampe, triaje, alte obiective de exploatare feroviară.Ceilalți agenți economici datorează această taxă numai pentru liniile ferate și drumurile până la accesul în incinta unități.
Taxa se plătește pe baza declarației depuse de plătitor în luna ianuarie la organul fiscal teritorial.Dacă în cursul anului intervin schimbări în privința terenului, care conduc la modificarea taxei datorate, plătitorul este obligat ca în termen de 15 zile de la înregistrarea modificării, să depună la organul fiscal declarația de impunere.
Obligația calculării și răspunderea pentru achitarea în termen a taxei revine plătitorului.Dacă în urma valorificărilor efectuate de organele de control rezultă diferențe de taxă datorate bugetelor locale, acestea urmează a fi plătite în termen de 30 de zile de la data comunicării.
În cazul în care taxa nu a fost stabilită la timp, aceasta se datorează pe o perioadă de doi ani în urma celui în care are loc constatarea.
În materia taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, constitue contravenții următoarela fapte:
– nedepunerea în termen a declarației;
– refuzul de a pune la dispoziția organelor de control, documentele privind calcularea și vărsarea taxei;
– întocmirea unor documente eronate, cu privire la suprafața de teren, în scopul diminuării obligației de plată.
Aceste contravenții se sancționează cu amenzi, al căror cuantum se modifică prin indexare, în funcție de evoluția prețurilor și de rata inflației.
Plătitorii acestei taxe au dreptul să depună obiecțiuni și contestații privitoare la constatările organelor de control, cu referire la diferențele de taxă stabilite în cursul anului.
3.4. TAXELE EXTRAJUDICIARE DE TIMBRU
Taxele extrajudiciare de timbru sunt venituri ale bugetelor locale, cu excepția taxei pentru eliberarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor dobândite pe baza Legii 18/1991, fac parte din categoria impozitelor fiscale indirecte, reglementate de Legea nr.117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, de Ordinul Ministerului Finanțelor 1076/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 117/1999.
Taxele extrajudiciare de timbru sunt cele datorate pentru eliberarea certificatelor de orice fel, altele decât cele eliberate de instanțe, Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și de notarii publici.
Taxele extrajudiciare de timbru se percep pentru eliberarea sau preschimbarea actelor de identitate, eliberarea permiselor de vânătoare și de pescuit, examinarea conducătorilor de autovehicule în vederea obținerii permisului de conducere, înmatricularea autovehiculelor și remorcilor.
Plătitori ai taxelor extrajudiciare de timbru sunt persoane fizice și juridice, precum și alți solicitanți ai serviciilor supuse acestor taxe.
Taxele extrajudiciare de timbru sunt stabilite în sume fixe și se aplică pentru fiecare act sau operațiune taxabilă.
Taxe pentru eliberarea certificatelor de orice fel, altele decât cele eliberate de instanțe, precum și pentru alte servicii prestate de unele instituții publice:
-eliberarea de către organele administrației publice centrale și locale de alte autorități publice, precum și de instituțiile de stat, care, în exercitarea atribuțiilor lor, sunt în drept să certifice anumite situații de fapt, a certificatelor, adeverințelor, și a oricăror alte înscrisuri prin care se atestă un fapt sau o situație, cu excepția acelor acte pentru care se plătește o altă taxă extrajudiciară de timbru mai mare, -1.850 lei;
-eliberarea certificatului de producător agricol, -6.550 lei;
-eliberarea certificatelor de proprietate asupra animalelor, pe cap de animal:
pentru animale sub 2 ani, -1.850 lei;
pentru animale peste 2 ani, -3.750 lei;
-certificarea(transcrierea) transminsiunii proprietații asupra animalelor, pe cap de animal, în bilete de proprietate:
pentru animale sub 2 ani, -7.150 lei;
pentru animale peste 2 ani, -18.300 lei;
-eliberarea certificatelor de înregistrare fiscala, -18.300 lei;
-eliberarea la cerere, a certificatelor medico-legale și a altor certificate medicale folosite în justiție, -6.550 lei;
-eliberarea, la cerere, a certificatelor de cazier judiciar, -4.600 lei;
-înregistrarea la cerere, în actele de stare civilă a desfacerii căsătoriei, -3.650 lei;
-transcrierea, la cerere, în registrele de stare civila române întocmite de autoritățile străine, -3.650 lei;
-reconstituirea și întocmirea ulterioară, la cerere, a actelor de stare civilă, -3.650 lei;
-eliberarea altor certificate de stare civilă în locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate, -3.650 lei;
Taxe pentru eliberarea sau preschimbarea actelor de identitate și înscrierea mențiunilor în acestea, precum și pentru eliberarea permiselor de vânătoare și de pescuit:
-eliberarea sau preschimbarea cărților de identitate(inclusiv a celor provizorii) și a buletinelor de identitate pentru cetățenii români, eliberarea carnetelor de identitate, precum și eliberarea sau prelungirea valabilității legitimațiilor provizorii pentru cetățenii străini și persoanele fără cetățenie, -1.850 lei;
-înscrierea mențiunilor privind schimbarea domiciliului sau a reședinței, -1.850 lei;
-viza anuală a carnetelor de identitate ale cetățenilor străini și ale persoanelor fără cetățenie, -24.200 lei;
-eliberarea unor noi cărți, buletine, carnete de identitate și legitimații provizorii în locul celor pierdute, furate sau deteriorate, -26.150 lei;
-înregistrarea cererilor persoanelor fizice și juridice privind furnizarea unor date din registrul permanent de evidență a populației, -1.850 lei;
-eliberarea sau viza anuală a permiselor de vânătoare, -9.350 lei;
-eliberarea sau viza anuală a permiselor de pescuit, -4.580 lei;
Taxe pentru examinarea conducătorilor de autovehicule în vederea obținerii permiselor de conducere:
1. Taxe pentru examinarea candidaților care au absolvit o școală de conducători de autovehicule:
-obținerea permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria A1,-15.050 lei;
-obținerea permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria A, -23.950 lei;
-obținerea permisului de conducere valabil pentru autovehicule aparținând uneia din categoriile sau subcategoriile B, B1, B+E, -30.100 lei;
-obținerea permisului de conducere valabil pentru autovehicule aparținând uneia din categoriile sau subcategoriile C1, D1, Tr, E, -59.500 lei;
-obținerea permisului de conducere valabil pentru autovehicule aparținând uneia din categoriile sau subcategoriile C1+E, D1+E, C, D, Tb, TV, -74.550 lei;
– obținerea permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile C+E, D+E, -89.600 lei;
2. Taxe pentru examinarea persoanelor care nu au absolvit o școală de conducători de autovehicule, cu excepția celor prevăzute la pct.3:
-de cinci ori taxele prevăzute la pct.1, corespunzătoare fiecărei categorii și subcategorii de autovehicule;
3. Taxe pentru examinarea persoanelor cărora le-a fost anulat permisul de conducere pentru categoriile cuprinse în permisul anulat, -dublul taxelor prevăzute la pct.1.
4. Taxe pentru examinarea persoanelor care au fost respinse de trei ori la examenul pentru obținerea aceleiași categorii a permisului de conducere, -de trei ori taxele prevăzute la pct.1 ori, după caz, la pct.2 sau 3;
Taxe de înmatriculare a autovehiculelor și remorcilor, autorizare provizorie de circulație pentru probe:
Taxe de înmatriculare permanentă sau temporară a autovehiculelor și remorcilor:
-autovehicule și remorci cu masa totală maximă autorizată de până la 750 kg inclusiv, -158.268 lei;
-autovehicule și remorci cu masa totală maximă autorizată cuprinsă între 750 kg și 3.500 kg inclusiv, -313.660 lei;
– autovehicule și remorci cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3.500 kg, -627.095 lei;
2. Taxe de autorizare provizorie a circulației autovehiculelor și remorcilor neînmatriculate permanent sau temporar, -44.805 lei;
3. Taxe de autorizare a circulației pentru probe a autovehiculelor și remorcilor, -1.797.357 lei.
Taxele se plătesc anticipat, în numerar, prin ordin de plată și prin aplicarea și anularea de timbre fiscale mobile, astfel:
-în numerar la casieriile Trezoreriei statului, la unitățile Casei de Economii și Consemnațiuni sau la casieriile prestatorilor de servicii supuse acestor taxe, eliberându-se plătitorilor chitanțe;
-prin aplicarea și anularea de timbre fiscale mobile, pentru taxele extrajudiciare de timbru de până la 50.000 lei, inclusiv.
-copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, respectiv copia de pe chitanța eliberată de casieria unității teritoriale a Trezoreriei statului sau Casei de Economii și Consemnațiuni, vizate pentru conformitate de prestatorul serviciului supus taxei, constitue dovada plății, și se anexează la dosarul cererii.
Pentru a putea servi la perceperea taxelor extrajudiciare de timbru, timbrele fiscale trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
să fie autentice;
să nu poarte semnătura sau vreun alt mod de anulare;
să fie în circulație;
să nu poarte ștersături, răzături sau urme de spălare;
să fie întregi.
Taxele extrajudiciare de timbru, cu excepția celor achitate prin aplicarea și anularea de timbre fiscale mobile, se restitue sau compensează, la cerere, în următoarele cazuri:
-atunci când taxa nu este datorată;
-atunci când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;
-atunci când serviciul nu a fost prestat.
Cererea de restituire se depune la organul care a prestat serviciul, în cadrul termenului de prescripție.
Sunt scutite de taxe extrajudiciare de timbru:
-eliberarea certificatelor care atestă un fapt sau o situație decurgând din raporturi de muncă, eliberarea certificatelor destinate obținerii unor drepturi privind asistența socială, asigurările sociale și protecția socială, unicatele certificatelor eliberate de instituțiile de învățământ, certificatele eliberate pentru a servi în armată, școli, grădinițe, creșe, și alte asemenea situații;
-eliberarea certificatelor originale de stare civilă;
-atestările în legătură cu primirea unor sume de bani;
-eliberarea certificatelor medico-legale prin care se atestă decesul;
-eliberarea certificatelor ca urmare a acțiunilor sanitar veterinare obligatorii și gratuite;
-înscrierea mențiunilor privind schimbarea domiciliului sau reședinței în actele de identitate ale minorilor orfani, internați în casele de copii;
-eliberarea unor noi cărți de identitate, în cazul schimbării denumirii localităților și/sau străzilor;
-examinarea în vederea obținerii permisului de conducere a următoarelor categorii de persoane:
1)persoanele cu handicap fizic, pentru obținerea permisului de conducere, a autovehiculelor din categoriile A, A1, B și B1, adaptate infirmității lor;
2)membrii misiunilor diplomatice și oficiilor consulare acreditați în România pe bază de reciprocitate;
-înmatricularea autovehiculelor din categoriile A, A1, B și B1 aparținând persoanelor cu handicap fizic, adaptate infirmității lor;
-serviciile cu excepția înmatriculării și autorizării provizorii de circulație pentru probe a autovehiculelor, prestate la cererea instituțiilor publice.
Termenul de prescripție a dreptului de a cere plata taxei extrajudiciare de timbru este de cinci ani, calculați de la data la care s-a constatat că aceasta nu a fost achitată.
Controlul asupra respectării prevederilor legale privind stabilirea, încasarea, plata taxelor extrajudiciare de timbru se realizează de către organele de specialitate ale consiliilor locale, cu excepția taxei extrajudiciare de timbru pentru eliberarea titlurilor de proprietate a terenurilor dobândite în baza Legii 18/1991, pentru care controlul se realizează de organele de specialitate ale Ministerului Finanțelor Publice.
CAP.IV.CREANȚA BUGETARĂ
4.1.TITLU DE CREANȚĂ
Obligațiile constând în impozite, taxe, contribuții amenzi și alte sume ce reprezintă resursele financiare publice sunt creanțe bugetare.Creanțele bugetare se realizează prin încasare efectivă, prin executare silită, precum și prin alte modalități.
Încasarea și urmărirea creanțelor bugetare care sunt administrate de Ministerul Finanțelor Publice, se asigură de către acesta și de către unitățile sale teritoriale.
Creanța bugetară reprezentând dreptul statului de a percepe impozite,taxe,cotribuții,
amenzi de la persoane fizice și juridice se sancționează și se realizează prin intermediul unui act juridic denumit titlu de creanță.
Titlu de creamță este actul prin care se constată și se individualizează obligația de plată privind creanțele bugetare,întocmit de organele de specialitate.
Constitue titlu de creanță:
pentru obligațiile bugetare provenite din impozite și taxe, care se determină de către organele de specialitate pe baza declarațiilor de impunere, titlul de creanță îl reprezintă procesul verbal de impunere sau, după caz, actul declarativ al contribuabilului;
în cazul obligațiilor bugetare care se stabilesc de către plătitor, titlu de creanță îl reprezintă documentul de evidență întocmit de acesta.Pe baza acestor evidențe, plătitorul întocmește deconturile sau declarațiile fiscale, care se depun la organele fiscale de specialitate;
pentru diferențele constatante între obligațiile de plată determinate de plătitor și cele datorate legal,inclusiv majorările de intîrziere pentru neplată la termen a impozitelor, taxelor și altor venituri, stabilite cu ocazia verificărilor ulterioare efectuate de organele abilitate în acest scop, titlu de creanță este documentul care cuprinde rezultatele verificării sau constatării;
pentru obligațiile bugetare care se percep prin plată directă, reprezentînd taxe pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru, titlu de creanță este documentul de plata sau actul pentru care s-a anulat, timbrele mobile fiscale;
pentru obligațiile de plata datorate din alte prestări de servicii rezultate din contracte,titlu de creanță îl reprezintă actul încheiat între părti;
pentru obligațiile privind amenzile,titlul de creanță este procesul verbal de constatare a contravenției și de aplicare a amenzii;
pentru obligațiile bugetare provenite din majorări din întârziere, titlu de creanță îl constituie actul prin care se constată și se individualizează suma de plată;
în cazul în care asupra unei obligații de plată privind creanțele bugetare s-a pronunțat o instanță judecătorească suma datorată este cea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar în cazul unei contestații sau cereri de revizuire adresate organului competent, suma datorată este cea prevăzută în decizia emisă.
4.2.PLATA OBLIGAȚIILOR BUGETARE
Plătitor al obligațiilor bugetare este debitorul sau altă persoană care, în numele debitorului său are obligația de a plătii, de a reține și de a vărsa, după caz, impozite, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare.
Plata obligațiilor bugetare se face la termenele stabilite de lege prin:
numerar;
prin virament;
prin anulare de timbre mobile.
Plata obligațiilor bugetare se face în lei.
Plata obligațiilor bugetare se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuție sau alte venituri bugetare, inclusiv majorări de întârziere aferente și penalități de orice fel, în următoarea ordine:
Obligații bugetare cu termene de plată în anul curent.
Obligații bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare datorate și neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la lichidarea integrală a acestora.
Majorări de înrziere și penalități de întârziere aferente obligațiilor bugetare, neachitate la 31 decembrie an precedent.
Obligații bugetare cu termene de plată viitoare.
Obligațiile bugetare sunt scadente la termenele prevăzute de lege.În cazul în care termenul de plată a obligației bugetare expiră într-o zi nelucrătoare, plata se consideră în termen dacă este efectuată în ziua imediat următoare.
Obligațiile bugetare stabilite de organele competente prin documente de verificare sau constatare, se plătesc în termen de cel mult 15 zile de la data semnării sau a comunicării documentului de verificare sau de constatare, care constitue și înștiințare de plată, indicându-se obligatoriu în documentul de plată denumirea actului de verificare, numărul și data acestuia, obligația de plată, precum și organul care l-a întocmit.
În cazul în care plata se face prin virament bancar, debitorii sunt obligați să întocmească documentul de plată pentru fiecare impozit, taxă, comântribuție și alte venturi bugetare, specificând termenul de plată a obligației.
În acest caz, data plății este data la care se debitează contul curent al debitorului, confirmată prin ștampila și semnătura autorizată, cu condiția creditării contului bugetar corespunzător.
În cazul plăților în numerar, obligația bugetară se consideră achitată la data înscrisă în documentul de plată eliberat de unitățile de specialitate.
Plata obligațiilor bugetare prin anularea de timbre fiscale mobile se face atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, conform reglementărilor specifice.
4.3.MAJORĂRILE DE ÎNTÂRZIERE ȘI PENALITĂȚILE
Pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare, debitorii datorează majorări de întârziere, calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadenței obligației bugetare și până la data realizării sumei datorate, inclusiv.
Calculul majorărilor de întârziere începe cu ziua imediat următoare termenului de plată al obligațiilor bugetare până la data stingerii acesteia prin plata voluntară în numerar sau prin virament, ori până la stingerea obligației bugetare prin alte modalității, compensare, insolvabilitate, executare silită, prescripție.
În cazul constatării unor diferențe de obligații bugetare stabilite de organele competente, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței obligației bugetare la care s-a stabilit diferența, până la data realizări acesteia, inclusiv.
Majorările de întârziere se calculează în lei, atât pentru debitele stabilite în lei, cât și cele stabilite în valută.
Pentru diferențele de impozit mai mari de 1.000.000 lei, stabilite prin decizia de impunere anuală, majorările de întârziere se calculează după expirarea termenului de 60 de zile de la data comunicării deciziei.
Nevirara sumelor calculate și reținute la sursă potrivit legii de către plătitorii obligațiilor bugetare se sancționează cu o penalitate de 10% din suma reținută și nevirată într-un termen mai mare de 30 de zile.
Pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, cotribuțiilor și altor venituri bugetare, cu excepția majorărilor de întârziere, penalităților și a amenzilor, plătitorii sunt sancționați cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare lună și/sau pentru fiecare fracțiune de lună de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care acestea aveaua termene de plată.
Penalitățile de întârziere se aplică și obligațiilor bugetare neachitate din anii precedenți aflate în sold la 31.12.2000 și neachitate la 31.09.2001, cât și a obligațiilor bugetare datorate și neachitate în perioada 1.01.2001-30.09.2001.
Cota majorărilor de întărziere se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, corelată cu taxa oficială a scontului.
CAP.V.CONTROLUL FISCAL AL IMPOZITELOR ȘI TAXELOR LOCALE
5.1.COMPETENȚA AUTORITĂȚILOR FISCALE-APARATUL FISCAL
Aparatul fiscal reprezintă organele de stat care au atribuții în aplicarea legislației fiscale, în acest sens, aparatul fiscal nefiind altceva decât mijlocul prin care statul își aplică legile cu caracter fiscal.
Actele normative fiscale prevăd competențe și atribuții în legătură cu stabilirea și perceperea impozitelor și taxelor pentru administrația publică centrală și cea locală.De altfel, în general, administrația publică are atribuții pentru executarea, adică aplicarea legilor, precum și unele competențe pentru a preciza prin norme modalitățile practice de stabilire, urmărire și încasare a impozitelor și taxelor, situație în care acționează în calitate de administrație fiscală.
Conducerea generală a activității executive în domeniul finanțelor publice este exercitată de Guvern, în cadrul atribuției sale constituționale de a exercita conducerea generală a administrației publice.
Ministerul Finanțelor, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, răspunde de realizarea bugetului de stat, după adoptarea lui de către Parlament, de luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
În exercitarea atribuțiilor sale fiscale, Ministerul Finanțelor are sarcini importante în asigurarea realizării politicii fiscale, în organizarea stabilirii și încasării publice, în îndrumarea și control modului de stabilire a impunerilor, de identificare a veniturilor și de încasare a impozitelor și taxelor de la persoanele juridice și fizice, în organizarea și exercitarea jurisdicției fiscale, în virarea din conturile persoanelor juridice în contul bugetului de stat, a impozitelor și a altor venituri publice neachitate la termen, inclusiv a majorărilor de întârziere.
Ca o atribuție specifică și recentă, menționăm obligația Ministerului Finanțelor de a organiza trezoreria centrală a finanțelor publice precum și trezorerii în cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice, administrațiilor financiare, circumscripțiilor fiscale, orășenești și percepțiilor rurale, asigurând, în acest, fel execuția bugetulul de stat, a bugetelor asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale și bugetelor locale, prin încasarea veniturilor publice pe baza unei evidențe stricte pe fiecare contribuabil din care să rezulte obligațiile de plată, sumele încasate și debitele rămase de încasat.
Consiliile locale și cele județene ca autorități administrative autonome, asigură administrarea finanțelor comunelor, orașelor și județelor conform principiului autonomiei locale.În acest scop consiliile locale și cele județene sunt abilitate să aprobe bugetele anuale în care sunt prevăzute veniturile și cheltuielile unităților administrative-teritoriale pentru fiecare an financiar.Veniturile administrației publice locale și ale județelor sunt constituite din sursele realizate pe teritoriul acestora și din alte surse, prevăzute de lege.
Sursele locale de venituri publice sunt în principal impozitele și taxele locale, prevăzute în Legea nr.27/1994, republicată.În același timp, Legea nr.189/1998 privind finanțele publice locale prevede competența și răspunderea autorităților administrației publice locale în ceea ce privește finanțele publice locale, pentru stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale precum și alte venituri ale unităților administrative-teritoriale.Aceste importante competențe și răspunderi se aduc la îndeplinire prin compartimentele proprii de specialitate ale primăriilor, consiliilor județene.
În ceea ce privește veniturile din alte surse ale administrației publice locale, Legea nr.72/1996 prevede posibilitatea acordării de la bugetul de stat de cote sau sume defalcate din anumite venituri, transferuri și cote adiționale la unele impozite directe.
Astfel în cazul în care unitățile administrative-teritoriale nu își pot acoperi cheltuielile din venituri proprii, în vederea echilibrării acestora, prin legea bugetară anuală, se pot stabili cote sau sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și criterii de determinare a acestora pe unități administrative-teritoriale.
De asemenea, din bugetul de stat se pot face transferuri către unitățile administrativ-teritoriale în scopul finanțării de investiții cu character social sau edilitar-gospodăresc, precum și a unor acțiuni de protecție socială.
Consiliile locale și județene au competența de a acorda înlesniri fiscale, cum sunt: amânări și eșalonări la plata impozitelor, taxelor și a altor obligații bugetare, scutiri și reduceri de impozite și taxe.Înlesnirile la plată pot fi acordate atât înaintea începerii executării silite, cât și în timpul efectuării acesteia.
Atribuțiile importante în ceea ce privește stabilirea, controlul și urmărirea încasării impozitelor, taxelor și a celorlalte venituri publice pe plan local, revin și altor organe ale Ministeului Finanțelor, cum sunt administrațiile financiare, circumscripțiile financiare orășenești și percepțiile comunale.
5.2.PROCEDURA CONTROLULUI FISCAL
Este reglementat de O.G. 70/1997 privind controlul fiscal, Legea 64/1999 pentru aprobare O.G. 70/1997, H.G. 886/1999 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a prevederilor O.G. 70/1997, O.U.G. 113/1999 pentru modificarea și completarea unor acte normative în baza O.U.G. 61/1998.
Controlul fiscal cuprinde ansamblul activităților care au ca scop verificarea realității declarațiilor, precum și verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor fiscale de către contribuabili.
Sunt supuse controlului fiscal, persoanele fizice și juridice române și străine, precum și asociațiile fără personalitate juridică, cărora le revin obligații fiscale.
Obligațiile fiscale cuprind:
-obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele datorate;
-obligația de a calcula și înregistra în evidențele contabile și de plată la termenele legale, impozitele care se realizează prin stopaj la sursă;
-obligația de a calcula și înregistra în evidențele contabile și de plată la termenele legale impozitele;
-orice alte obligații legale, care revin contribuabililor persoanelor fizice sau juridice.
Controlul fiscal se exercită de către Ministerul Finanțelor Publice și de unitățile sale teritoriale, precum și de către serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale.
Drepturile și obligațiile organelor de control.
În exercitarea atribuțiilor ce le revin, organele de control fiscal sau, după caz, serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale au dreptul:
-să solicite contribuabililor, informațiile, justificările sau explicațiile referitoare la declarațiile sau la documentele supuse controlului;
-să examineze orice înscrisuri, documente, registre sau evidențe contabile, care pot fi relevante pentru stabilirea corectă a impozitelor datorate și pentru modul de respectare a obligațiilor fiscale de către aceștia;
-să solicite prezența contribuabililor sau reprezentanților legali ai acestora la sediul organului de control fiscal sau, după caz, la sediul serviciilor de specialitate ale autorităților administrației publice locale;
-să facă constatări faptice cu privire la natura activităților producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor ori a surselor impozabile;
-să permită copii de pe orice înscris, document sau înregistrare contabilă;
-să rețină în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, în schimbul unei dovezi scrise și semnate de organul de control fiscal, orice document sau orice alt element material care poate constitui o probă sau o dovadă referitoare la determinarea impozitelor datorate de către contribuabil, pe o perioadă de maxim 30 de zile.
Dovada reținerii oricărui document sau element material o constitue actul întocmit de organul de control fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării probei sau dovezii respective, precum și mențiunea că aceasta a fost reținută.
Actul se întocmește în două exemplare, semnate de către contribuabil și organul de control, din care un exemplar rămâne la contribuabil.Să intre în prezența contribuabilului sau reprezentantului legal al acestuia ori în prezența altei persoane desemnate de contribuabil, în orice incintă a sedilui în care își desfășoară activitatea contribuabilul sau în locuri în care există bunuri impozabile ori în care se desfășoară activități producătoare de venituri.
În scopul determinării modului de respectare a obligațiilor fiscale și a stabilirii exacte a impozitelor datorate, organele de control sunt în drept să solicite informații de la:
-persoane fizice sau juridice care dețin în păstrare sau administrare bunuri ori sume de bani ale contribuabililor sau care au relații de afaceri cu aceștia;
-organele administrației publice centrale sau locale, instituții publice sau de interes public;
-instituții publice private care înregistrează, sub orice formă, încheierile de contracte, circulația mărfurilor pe căile de comunicație în orice fel, evidența populației sau a bunurilor, exploatarea proprietăților.
Solicitarea de informații se face în scris și cuprinde:
-denumirea organului de control fiscal care face solicitarea;
-persoana, organul sau instituția căreia i se adresează;
-datele de identificare cunoscute ale contribuabilului despre care se solicită informații;
-actele, evidențele sau datele care fac obiectul solicitării;
-termenul în care se solicită furnizarea informațiilor.
În baza constatărilor efectuate ca urmare a acțiunilor de control, organele de control au dreptul:
-să stabilească în sarcina contribuabililor, diferențe de impozite, precum și să calculeze majorări de întârziere pentru neplata la termenele legale a impozitelor datorate;
-să constate contravențiile și să aplice amenzile și penalitățile prevăzute de legile fiscale;
-să dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte de către contribuabil a obligațiior fiscale ce le revin.
Drepturile și obligațiile contribuabililor.
Înaintea desfășurării unei acțiuni de control fiscal la sediu, domiciliul sau reședința contribuabilului, acesta are dreptul:
1)Să fie informat în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare prin transmiterea unui aviz de verificare.
2)Să fie înștiințat în legătură cu drepturile și obligațiile sale.
Avizul de verificare va cuprinde:
-denumirea unității fiscale care a dispus controlul;
-numele și prenumele sau denumirea contribuabilului;
-adresa sediului, domiciliului sau reședința contribuabilului;
-codul fiscal și numărul de înregistrare la oficiul registrului comerțului;
-baza legală a transmiterii avizului de verificare și a desfășurării controlului fiscal;
-data la care este programat să se desfășoare controlul fiscal;
-semnătura conducătorului unității fiscale.
De asemenea, în avizul de verificare se va menționa obligația contribuabililor de a pune la dispoziția organului de control fiscal toate documentele și evidențele contabile, precum și de a asigura condițiile necesare pentru desfășurarea în bune condiții a controlului fiscal.
Avizul de verificare va fi însoțit de un extras din Cartea drepturilor și obligațiilor contribuabililor pe timpul desfășurării controlului.Avizul de verificare va fi comunicat contribuabilului prin poștă, cu cel puțin 15 zile înainte de data începerii efective a acțiunii de control fiscal.
Pe întreaga durată de control contribuabilii au dreptul:
-să fie informați asupra desfășurării controlului fiscal și asupra eventualelor situații neclare;
-să fie primii solicitați, în cazul în care sunt disponibili, pentru a furniza informații, explicații, justificări;
-să beneficieze de asistență de specialitate;
-să fie protejați pe linia secretului fiscal.
Contribuabilii sunt obligați să pună la dispoziția organului de control fiscal sau, după caz, serviciilor de specialitate ale autorităților administrației publice locale, toate documentele tehnico-operative, contabile și orice alte documente justificative, care stau la baza calculării corecte și în cuantumul legal a impozitelor datorate.
Reguli de procedură.
Controlul fiscal se desfășoară la sediul, domociliul ori reședința contribuabilului sau la sediul organelor de control fiscal.Perioada afectată controlului fiscal este stabilită de organele de control, în funcție de obiectivele controlului și nu poate fi mai mare de 3 luni.
Controlul fiscal la sediul, domiciliul ori reședința contribuabilului sau la sediul organului de control, se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Rezultatele controlului fiscal se consemnează obligatoriu în procese verbale de control, în note de constatare sau în procese verbale de constatare a contravențiilor.
Procesul verbal de control este un document bilateral, întocmit în două exemplare, dintre care un exemplar se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului și un exemplar rămâne la contribuabil.Procesul verbal de control trebuie să aibe o structură unică pentru toate verificările efectuate, fiind structurat în patru capitole.
Capitolul I va cuprinde date referitoare la:
-unitatea fiscală care a dispus controlul;
-datele inspectorului care a efectuat controlul;
-obiectivul controlului;
-perioada supusă controlului;
-durata desfășurării controlului;
-tipul de verificare efectuată.
Capitolul II va cuprinde date generale despre contribuabil:
-date de identificare a contribuabilului supus controlului;
-date de identificare a sucursalelor, filialelor dacă este cazul;
-forma de proprietate;
-tipul activității desfășurate;
-cifra de afaceri, conform ultimului bilanț contabil;
-capitalul subscris și cel vărsat;
-persoana care asigură conducerea activității contribuabilului în timpul desfășurării controlului fiscal;
-persoana care răspunde de conducerea evidențelor contabile;
-persoana desemnată de contribuabil să îl reprezinte în timpul controlului fiscal;
-numerele conturilor bancare, precum și băncile la care acestea sunt deschise;
-datele privind clienții, furnizorii stabili cu care contribuabilul are relații de afaceri.
Capitolul III va cuprinde constatările efective ale inspectorului și va fi structurat pe impozitele care au făcut obiectul verificării.
Capitolul IV va cuprinde:
-situația sintetică a constatărilor efectuate(diferențe de impozite și taxe stabilite, majorări de întârziere calculate, amenzi și penalități aplicate);
-alte date și informații care ar putea fi relevante;
-mențiunea că toate documentele puse la dispoziția inspectorului au fost restituite.
Procesul verbal de control va conține o serie de anexe:
a)O anexă generală în care vor fi sintetizate, pentru fiecare impozit în parte:
– diferențe de impozit stabilite;
– majorări de întârziere calculate;
– amenzile și penalitzățile aplicate;
b)Anexe pentru fiecare impozit cu calculul detaliat al tuturor obligațiilor.
c)Copiile de pe procesele verbale de constatare a contravențiilor, dacă este cazul.
d)Notele de constatare întocmite.
e)Documentele, acte sau copii de pe acestea, precum și note explicative sau informative.
f)Actele întocmite de organul de control fiscal care reprezintă dovada reținerii documentelor sau elementelor materiale.
g)Acordul scris pentru accesul organului de control fiscal în afara programului normal de lucru al contribuabilului.
Procesul verbal va fi semnat de inspectorul care a efectuat controlul fiscal, precum și de contribuabil sau de reprezentantul acestuia, toate exemplarele procesului verbal de control, împreună cu anexele sale, se înregistrează la regisratura contribuabilului controlat, imediat după semnarea lui, dându-se același număr și aceeași dată pe fiecare exemplar înregistrat.
Diferențele de impozite și taxe, majorările de întârziere și penalitățile stabilite cu ocazia controlului fiscal se plătesc în termen de 15 zile de la data comunicării rezultatului controlului.
Data comunicării către contribuabil a rezultatelor controlului fiscal este considerată data semnării de către acesta sau de reprezentantului său legal a procesului verbal de control.
Procesul-verbal de control va fi înregistrat la registratura organului de control în termen de 3 zile de la încheierea controlului fiscal.
Constatările cu privire la natura activităților producătoare de venituri impozabile se consemnează în note de constatare.În cazul în care există divergențe între organul de control și contribuabil, referitoare la constatările efectuate, stabilirea realității faptelor va fi realizată în prezența unor martori.Nota de constatare se semnează de organul de control, de contribuabil sau de un angajat al acestuia, ori după caz de martori.
5.3.PROCEDURA DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR ÎMPOTRIVA MĂSURILOR DISPUSE PRIN ACTELE DE CONTROL SAU DE IMPUNERE ÎNTOCMITE DE ORGANELE MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE
Împotriva măsurilor luate prin actele de control sau de impunere de către organele Ministerului Finanțelor Publice, privind impozitele, taxele, majorările de întârziere, penalitățile precum și alte sume și măsuri dispuse, se pot utiliza căi administrative de atac, formulând contestații în condițiile stabilite de Ordonanța de Urgență a Guvernului 13/2001.
Contestația se formulează în scris și va cuprinde:
-numele sau denumirea contestatorului, domiciliul sau sediul acestuia;
-obiectul contestației și suma contestată.
Contestația trebuie semnată de către contestator sau reprezentantul legal al acestuia, iar în cazul persoanelor juridice să poarte ștampila.
Contestația nu poate avea ca obiect alte sume și măsuri decât cele stabilite prin actul atacat.
Contestația formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se depune la instanța judecătorească care a dispus încadrarea în tariful taxelor judiciare de timbru, în termen de 15 zile de la data comunicării cuantumului sumelor datorate.
Instanța judecătorească care a primit contestația va remite organului competent, în termen de 5 zile, dosarul contestației, care va conține în mod obligatoriu, pe lângă contestație, copie certificată de pe actul care face obiectul taxării, precum și actul instanței judecătorești care a efectuat încadrarea.După soluționarea contestației, un exemplar din decizie se va comunica instanței.
Contestațiile care nu au ca obiect sume al căror cuantum este de până la 500 milioane lei se soluționează de organul de specialitate din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul contestatorul.
Contestațiile care au ca obiect sume al căror cuantum este de 500 milioane lei sau mai mare, cele formulate împotriva actelor întocmite de organele de control din cadrul aparatului central al Ministerului Finanțelor Publice, indiferent de sumă, se soluționează de organele de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
Organele care au ca obiect, înaintează dosarul contestației, organului de soluționare competent, în termen de 5 zile de la înregistrarea contestației.Dosarul contestației conține copii de pe actul atacat și de pe celelalte documente care au stat la baza întocmirii acestuia, contestația în original și documentele depuse de contestator, precum și referatul motivat cu propunerile de soluționare.
Contestațiile de soluționează prin decizie motivată, în termen de 30 de zile de la înregistrare.
Decizia se semnează de directorul general al direcției generale a finanțelor publice județene, sau de directorul general al direcției specializate din cadrul Ministarului Finanțelor Publice, sau de înlocuitorii acestora.
Decizia emisă în soluționarea contestației se întocmește în patru exemplare, dintre care:
-un exemplar se comunică contestatorului;
-un exemplar se comunică organului care a întocmit actul atacat, care este obligat să transmită o copie organului care gestionează dosarul fiscal al contestatorilor;
-un exemplar rămâne la dosarul contestației;
-un exemplar se păstrează la dosarul deciziilor, care se ține de organul de soluționare a contestațiilor.
Organele care soluționează contestațiile sunt obligate să țină evidența acestora, într-un registru de evidență, din care să rezulte identitatea contestatorului, obiectul cauzei, suma care face obiectul cauzei, modul de soluționare și de comunicare a soluției și calea de atac.
Decizia prin care se soluționează contestația cuprinde trei părți: preambulul, considerentele sau motivarea și dispozitivul.
Preambulul cuprinde denumirea organului investit cu soluționarea, numele sau denumirea, domiciliul sau sediul contestatorului, numărul de înregistrare a contestației la organul de soluționare, obiectul cauzei și sinteza susținerilor părților.
Considerentele sau motivarea cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului de soluționare în emiterea deciziei.
Dispozitivul cuprinde soluția pronunțată, calea de atac, termenul în care acestea pot fi exercitate și instanța competentă.
Prin decizie contestația va putea fi admisă, în totalitate sau în parte ori respinsă.
Deciziile direcțiilor generale ale finanțelor publice județene precum și deciziile Ministeului Finanțelor Publice, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă.
5.4.PROCEDURA DE SOLUȚIONARE A OBIECȚIUNILOR ȘI CONTESTAȚIILOR FORMULATE ÎMPOTRIVA ACTELOR DE CONTROL AVÂND CA OBIECT CONSTATAREA ȘI STABILIREA
IMPOZITELOR ȘI TAXELOR LOCALE
Temeiul legal îl constitue O.U.G. 58/1999, Legea 392/2001 pentru aprobarea O.U.G. 58/1999.
Persoanele fizice și juridice nemulțumite de modul cum le-au fost stabilite impozitele și taxele locale, majorările de întârziere aferente acestora, penalitățile, precum și alte sume sau măsuri, au dreptul de a formula obiecțiuni și contestații.
Obiecțiunile și contestațiile sunt căi administrativ-jurisdicționale de atac prin care se solicită diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor și taxelor locale, a majorărilor de întârziere aferente, a penalităților și a altor sume, ori se contestă măsurile aplicate de compartimentele de specialitate ale consiliilor locale sau județene.
Împotriva constatărilor și măsurilor stabilite prin procesele verbale sau prin actele administrative ale compartimentelor de specialitate ale consiliilor locale sau județene, plătitorii de impozite, taxe locale, precum și alte sume pot face obiecțiuni în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ.
Obiecțiunile se depun la compartimentul de specialitate al consiliului local sau județean, care a emis actul atacat.Soluționarea obiecțiunilor se face motivat de șeful compartimentului de specialitate respectiv și se va comunica persoanei în cauză în cel mult 30 de zile de la înregistrarea acestora.
Persoana fizică sau juridică nemulțumită de modul în care au fost soluționate obiecțiunile se poate adresa cu contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării răspunsului, primarului comunei sau orașului în care domiciliază ori își are sediul său unde își desfășoară activitatea, după caz, respectiv președintelui consiliului județean.
Contestația se soluționează în termen de 30 de zilede la înregistrare, de către primer sau președintele consiliului județean, prin dispoziția motivată, care se comunică celui în cauză în termen de maximum 5 zile de la emiterea acesteia.
Contestația se depune la compartimentul care a soluționat obiecțiunile, urmând ca aceasta în termen de 5 zile de la primire, să prezinte primarului contestația și dosarul obiecțiunilor respectiv președintelui consiliului județean.Contestația nu poate avea ca obiect sume mai mari decât cele asupra cărora s-au soluționat obiecțiunile.
Ca urmare a soluționări obiecțiunilor și contestațiilor, nu se pot stabili impozite și taxe mai mari decât cele constatate și aplicate prin actul administrativ atacat.
Împotriva dispoziției primarului sau a președintelui consiliului județean, persoana fizică sau juridică nemulțumită se poate adresa judecătoriei sau, după caz, tribunalului, cu acțiune pentru anularea actului respectiv.
Termenul de introducere a acțiuni este de 15 zile de la data comunicării dispoziției.
Persoana fizică sau juridică nemulțumită de hotărârea judecătorească se poate adresa cu recurs Tribunalului respectiv sau Curții de Apel în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
CAP.VI.CAZ PRACTIC
CAZ PRACTIC PRIVIND IMPOZITUL PE CLĂDIRI
Contribuabilul Popescu Iosif, persoană fizică deține în proprietate o locuință situată în municipiul Reșița, cu o suprafață de 60 mp.Locuința este cu pereți din beton, fiind dotată cu instalații de apă, canalizare, electrice, încălzire, situată la etajul II al blocului.
Ca anexă la clădire, persoana fizică mai deține o magazie cu pereți din cărămidă arsă, piatră, beton și alte materiale asemănătoare, fără instalații de apă, canalizare, electrice, încălzire în suprafață de 20 mp.Mai cunoaștem următoarele date:
clădirea a fost construită în anul 1950;
ea a fost dobândită de actualul proprietar la data de 19.01.2001;
În continuare vom determina impozitul pe clădire, datorat atât pe anul 2001 cât și pe anul 2002, precum și sumele datorate la fiecare dintre scadențe.
Conform H.C.L. nr. 136/28.11.2000 privind indexarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2001, valorile impozabile pe metru patrat de suprafață construită sunt:
norma de impozitare pentru clădire este de 6.456.222 lei/m.p;
norma de impozitare pentru anexă este de 645.622 lei/m.p;
Calculăm mai întâi impozitul aferent anului 2001, datorat pe întregul an.
Valoarea impozabilă = Suprafața x Norma/m.p
Baza de impozitare = Suprafața utilă x Coeficient lift-etaj x Norma unitară
Bi(2001) = (60 x 1,46 x 6.456.222) + (20 x 645.622) = 578.477.487
I(2001) = 578.477.487 x 0,15% = 867.716 lei
Reducerea de impozit = 867.716 x 15% = 130.157 lei
Impozitul de plată(2001) = 867.716 – 130.157 = 737.659 lei
Contribuabilul datorează însă impozit începând cu data de întâi a lunii următoare, celei în care clădirea a fost dobândită, și anume de la 01 februarie.
Impozitul datorat bugetului local = Împozitul de plată pe întregul an x 11/12
I(2001) = 737.659 x 11/12 = 663.893 lei
Termenele la care contribuabilul este obligat să achite contravaloarea impozitului și valorile pe care acesta le are de plătit sunt:
15 martie-120.706 lei;
15 iunie-181.059 lei;
15 septembrie-181.059 lei;
15 decembrie-181.058 lei;
Conform H.C.L. nr.143/27.11.2001, valorile impozabile pe metru patrat de suprafață construită aferente anului 2002, sunt:
norma de impozitare pentru clădire este de 8.444.738 lei/m.p;
norma de impozitare pentru anexă este de 844.473 lei/m.p;
Bi(2002) = (60 x 1,46 x 8.444.738) + (20 x 844.473) = 756.648.508
I(2002) = 756.648.508 x 0,15% = 1.134.972 lei
Reducerea de impozit = 1.134.972 x 15% = 170.246 lei
Impozitul de plată(2002) = 1.134.972 – 170.246 = 964.729 lei
Termenele la care contribuabilul este obligat să achite contravaloarea impozitului precum și valorile aferente, sunt:
15 martie-241.182 lei;
15 iunie-241.182 lei;
15 septembrie-241.182 lei;
15 decembrie-241.182 lei;
Creșterea impozitului cu 300.836 lei în anul 2002 față de 2001, se datorează creșterii valorii impozabile pe metru patrat de suprafață costruită desfășurată la clădirile proprietatea persoanelor fizice, devenind la clădirile cu pereți din beton armat, de la 6.456.222 lei/m.p. – la 8.444.738 lei/m.p, la care se aplică un impozit de 0,15% și se stabilește pe metru patrat, un impozit de 12.667 lei față de 9.684 lei în anul 2001.
CAZ PRACTIC PRIVIND IMPOZITUL PE TEREN
Același contribuabil mai deține în proprietate o suprafață de teren de 60mp. neocupată de clădiri și alte construcții, situată în zona “A” a municipiului Reșița.
Vom calcula impozitul pe suprafața de teren neocupată de clădiri și alte construcții situată în zona “A” a municipiului Reșița, atât pe anul 2001 cât și pe anul 2002.
Impozit = Suprafața impozabilă x Norma de impozitare
Conform H.C.L.nr.136/28.11.2000 privind indexarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2001, norma de impozitare aferentă zonei “A” este de 3.000 lei/m.p.
I(2001) = 60 x 3.000 = 180.000 lei
Impozitul datorat bugetului local = 180.000 x 11/12 = 162.000 lei
Termenele de plată și valorile pe care le are de plătit sunt:
15 martie-29.454 lei;
15 iunie-44.181 lei;
15 septembrie-44.181 lei;
15 decembrie-44.181 lei;
Conform H.C.L. nr. 143/27.11.2001 privind indexarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2002, impozitul unitar aferent zonei “A” este de 3.530 lei.
I(2002) = 60 x 3.530 = 211.800 lei
Termenele de plată și valorile pe care le are de plătit sunt:
15 martie-52.950 lei;
15 iunie-52.950 lei;
15 septembrie-52.950 lei;
15 decembrie-52.950lei;
Creșterea impozitului pe teren cu 31.800 lei în anul 2002 față de anul 2001, se datorează propunerilor direcțiilor sau serviciilor de specialitate din cadrul Primăriei care au impus creșteri comparative cu indicele de inflație.
DECLARAȚIE
Pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren
Subsemnatul Popescu Iosif domiciliat în județul Caraș-Severin, localitatea Reșița, str Sportului,nr.2,bl.2,sc.I,etaj II,ap 8,cod poștal 1700, declar prin prezenta că dețin începând de la data 19.01.2001 conform actului C.V.C emis de Primăria Reșița la 19.01.2001 o proprietate situată în jud.Caraș-Severin, localitatea Reșița, str.Sportului, nr.2, bl.2,sc.I,ap 8 compusă din clădire construită în anul..1950..și construcții anexe construite în anul 1987.
I.CLĂDIRI ȘI ALTE CONSTRUCȚII
-Clădirea are/nu are subsol; sau mansardă; grosimea pereților este peste/sub 25 cm; are..4..etaje; cu lifturi../scară; are/nu are lift de serviciu și are/nu are scară de sreviciu.
II.TERENURI
-Suprafața de teren în intravilan ocupată de clădiri și alte construcții: 60mp.
-Suprafața de teren în intravilan neocupată de clădiri și alte construcții: 60m.p.
Total suprafață teren: 120mp.
III.ALTE DATE
Aparțin/nu aparțin uneia din categoriile de mai jos:
Veteran de rozboi; 2. Văduvă de război; 3. Văduvă nerecăsătorită de veteran de război; 4. Persoane prevăzute la art.1 din Decret-Lege nr. 118/1990; 5. Beneficiari ai art.10, alin.1, k) din Legea nr.42/1990; 6. Beneficiar al Legii..
Sub sancțiunile aplicate faptei de fals în acte publice, declar că datele din această declarație sunt corecte și complete.
Data :28.01.2002 Numele și prenumele: Popescu Iosif Semnătura:
CAZ PRACTIC PRIVIND TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT
Contribuabilul Istrate Paul, persoană fizică cu domiciliul în Reșița, deține în proprietate un mijloc de transport, respectiv autoturism, cu o capacitate cilindrică de 2068 cmc.
Ne propunem să determinăm taxa asupra mijlocului de transport pe care contribuabilul o datorează, atât pe anul 2001 cât și pe anul 2002.
Conform H.C.L. nr.136/2000,privind indexarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2001, taxa datorată pentru fiecare 500cmc sau facțiune de capacitate de sub 500cmc, în cazul autoturismelor este de 51.600 lei/cmc.
Calculul puterii motorului în funcție de unitatea de impunere, se face raportând capacitatea cilindrică a autovehiculului la unitatea de impunere.Dacă câtul nu este un număr întreg, atunci la rezultat vom adăuga cifra unu și se obține puterea motorului, după următoarea formulă:
p = [x] + 1, în care
p = puterea motorului în funcție de unitatea de impunere
[x] = raportul dintre capacitatea cilindrică a autovehicului și unitatea de impunere
În baza procesului verbal de stabilire a taxei, se stabilesc următoarele:
p = [2.068/500] + 1 = 4 + 1 = 5
Taxa anuală datorată(2001)= p x Tf = 5 x 51.600 = 258.000 lei
Termenele la care contribuabilul este obligat să achite cotravaloarea taxei, precum și sumele aferente sunt următoarele:
15 martie-64.500 lei;
15 iunie-64.500 lei;
15 septembrie-64.500 lei;
15 decembrie-64.500 lei;
Conform H.C.L. nr.143/2001 privind indexarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2002, taxa datorată pentru fiecare 500cmc sau fracțiune de capacitate de sub 500cmc, în cazul autoturismelor este de 64.490 lei/cmc.
Taxa anuală datorată(2002) = 5 x 64.490 = 322.450 lei
Termenele la care contribuabilul este obligat să achite contravaloarea taxei, precum și sumele aferente sunt:
15 martie-80.610 lei;
15 iunie-80.610 lei;
15 septembrie-80.610 lei;
15 decembrie-80.610;
Se observă o creștere a taxei cu 64.450 lei în anul 2002 față de anul 2001, datorată indexării cu indicele de inflație, la toate categoriile de autovehicule.
Județul Caraș-Severin
Municipiul Reșița
DECLARAȚIE
pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport deținute de persoane fizice
Subsemnatul Istrate Paul, persoană fizică cu domiciliul în Reșița, str.Aleea Trandafirilor, nr.7, bl.7, sc.VII, declar prin prezenta că am devenit proprietarul mijlocului de transport, autoturism cu seria motorului/șasiului VF 1B29005FOO11753, cu capacitatea cilindrică/cmc 2068/tone, tip Renault 25, conform actului nr. C0000581, din 30.12.1997.
Sunt posesor B.I. seria GK, nr.721120, eliberat de poliția Reșița, județul Caraș-Severin, fiul(fiica) lui Ștefan și al(a) Amalia.
Telefon: acasă 055/234514, serviciu 055/215523.
Semnătura:
Istrate.
CAZ PRACTIC PRIVIND TAXA PENTRU FOLOSIREA LOCURILOR
DIN DOMENIUL PUBLIC ȘI PRIVAT
Pentru a evidenția această taxă, atașăm lucrării următorul contract de închiriere încheiat între consiliul local al municipiului Reșița și persoana fizică AF Stanciu Alina, iar chiria datorată bugetului local este:
Chiria = Norma x Suprafața x Nr.de zile(în cazul contractelor încheiate pe un an de zile)
Chiria = 4.750 x 10 x 30 = 1.425.000 lei/lună
ROMÂNIA
JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN
CONSILUL LOCAL
Nr. 36 din 2002-06-17
CONTRACT DE ÎNCHIRIERE
I.PĂRȚILE CONTRACTANTE
Art.1.-Între Consiliul local al municipiului Reșița, cu sediul în Reșița, str.Piața 1 Decembrie 1918 nr. 1A, județul Caraș-Severin, în calitate de locator, reprezentat prin Primar Popa Mircea Ioan și persoana fizică AF Stanciu Alina cu sediul în Reșița,str.Tineretului nr.25, sc.A, ap.2, județul Caraș-Severin, telefon 055/221419, număr înregistrare în Registrul Comerțului J 35/3917/1992,reprezentat prin doamna Stanciu Alina fiica lui Pavel și al Maria cu domiciliul în str.Tineretului, nr.25, bl.11, sc.A, ap.2, județul Caraș-Severin, posesor al B.I.seria GK, nr.627745, eliberat de poliția Reșița, născut la data de 22.03.1967, în localitatea Reșița în calitate de locatar, se încheie următorul contract de închiriere.
II.OBIECTUL CONTRACTULUI
Art.2.-Primul în calitate de locator închiriază, iar al doilea în calitate de locatar ia în chirie suprafața de teren de10 mp, situată în localitate Reșița, strB-dul Republicii nr.8 teren înscris în C.F.nr.3517 identificat cu nr.top 1/A/5 pentru închiriere teren chioșc.
III.TERMENUL CONTRACTUAL
Art.3.-Termenul de închiriere este de 1 an,începând de la 01.01.2002 până la 31.12.2002 cu posibilitatea reînoirii acestuia pe o perioadă stabilită de comun acord între părți; locatarul va notifica cu 30 de zile înainte de expirarea termenului contractual despre intenția de reînoire a contractului.
IV.CHIRIA
Art.4.-Cuantumul chiriei pentru suprafața închiriată este de 4.750lei/mp/zi, având ca temei legal conform H.C.L.a municipiului Reșița nr. 147 pentru zona de încadrare nr.I reprezentând1.425.000 lei/lună.
În prețul chiriei nu este inclus T.V.A.
Art.5.-În funcție de rata inflației se va reactualiza anual taxa stabilită, în cazul în care nu apar acte de normalizare care reglementează această modificare și care au prioritate.
Regularizarea se va face în maximum 30 de zile de la data apariției noilor nivele ale chiriei.
V.PLATA CHIRIEI
Art.6.-Plata chiriei se va face lunar, până la sfârșitul perioadei pentru care se face plata.
Art.7.-Plata se va efectua în numerar sau prin virament, pe baza unei note de plată întocmită de funcționarul împuternicit al locatorului, la casieria Primăriei.
Art.8.-În caz de neplată la termen a taxei datorate se vor percepe majorări pentru fiecare zi de întârziere calculate la suma datorată conform reglementărilor legale în vigoare pentru perioada pentru care se face plata.
VI.OBLIGAȚIILE PĂRȚILOR
Art.9.-Locatorul are următoarele obligații:
să predea terenul închiriat în stare corespunzătoare folosinței pentru care a fost închiriat;
să controleze modul cum este folosit și întreținut de locatar terenul și să ia măsurile ce se impun în vederea folosirii și întreținerii potrivit destinației;
să asigure folosința terenului închiriat în tot timpul contractului, garantând pe locatar contra pierderii totale sau parțiale a bunului, contra viciilor ori contra tulburării folosinței bunului;
Art.10.-Locatarul are următoarele obligații:
să folosească terenul închiriat conform destinației stabilite în contract:
să achite din proprie inițiativă cuantumul chiriei stabilite la termenul prevăzut în contract;
să execute la timp și în bune condiții lucrările de întreținere și igienizare a suprafeței închiriate și în jurul acesteia conform prevederilor legale în materie;
prin folosirea acestui teren, să respecte normele igienico-sanitare,și de protecție a mediului, respectând în același timp și relațiile de bună vecinătate, precum și celelalte norme legale;
la expirarea termenului contractual sau la data rezilierii contractului să predea locatorului terenul închiriat în starea în care l-a primit, fiind considerat că la primit în stare bună.
VII.CLAUZE SPECIALE
Art.11.-Subînchirierea în tot sau în parte a terenului închiriat sau cesiunea contractului de închiriere unui terț este permisă numai cu acordul prealabil scris al locatorului și cu respectarea condițiilor stabilite și obținerea aprobărilor cerute pentru închiriere.
Art.12.-Se interzice folosirea fără aprobarea Consiliului local a terenului închiriat în alte scopuri, precum și realizarea de construcții neautorizate pe acest teren.
Art.13.-Eventualele modificări cu privire la destinația bunului închiriat se pot face numai cu acordul prealabil al locatorului cu respectarea actelor normative specifice în vigoare.
VIII.ÎNCETAREA LOCAȚIUNII
Art.14.
Locațiunea încetează la expirarea termenului prevăzut în contract în condițiile în care nu intervine reînoirea contractului prin acordul părților.
Locațiunea poate înceta și înainte de expirarea termenului contractual prin voința ambelor exprimată printr-un act adițional, după ce anterior părțile și-au notificat una alteia cu 30 de zile înainte de data propusă rezilierea convențională a contractului, această intenție arătând motivele pentru care se cere rezilierea.
Rezilierea mai poate avea loc în termen de 30 de zile la cererea locatorului în cazul în care acesta constată că sunt încălcate de locatar obligațiile ce îi revin conform contractului și îndeosebi a neachitării la termen a chiriei 3 lunii consecutive, caz în care se va proceda la eliberarea suprafeței închiriate și plata de daune pentru întârziere.
IX.RĂSPUNDEREA CONTRACTUALĂ
Art.15.-Neexecutarea obligațiilor, sau executarea necorespunzătoare de către una din părți, dă dreptul celeilalte părți de a cere după punerea în întârziere a debitorului rezilierea contractului cu daune interese.
X.MODIFICAREA ȘI COMPLETAREA CONTRACTULUI
Art.16.-Prezentul contract poate fi modificat sau completat prin acordul de voință al părților, prin acte adiționale oricând în timpul executării contractului, conform negocierii dacă cerințele de ordin financiar sau alte cauze impun schimbarea lor.
XI. LITIGII
Art.17.-Litigiile de orice fel decurgând din executarea prezentului contract de închiriere sunt de competența instanței judecătorești de drept comun.
Prezentul contract s-a încheiat la data de 15.01.2002 în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte contractantă.
CAZ PRACTIC PRIVIND IMPOZITUL PE SPECTACOLE
Încasările din vânzarea de bilete la un spectacol organizat de SC Luna Park SRL însumează 4.230.000 lei.Baza de impozitare o constitue încasările brute din vânzarea biletelor, iar calculul impozitului se face prin aplicarea asupra bazei de impunere a unei cote de 5%, fiind un spectacol cu caracter ocazional.
Calculul impozitului:
-baza de impozitare
Bi = 4.230.000 lei
Impozit de plată
I = 4.230.000 x 5% = 211.500 lei
Impozitul datorat se va varsă la bugetul local în termen de trei zile de la data expirării chenzinei.
I.Situația biletelor și a abonamentelor la spectacole
Vândute în luna ..Mai..2002
Declar că informațiile cuprinse în acest decont sunt corecte și complete.
Numele Popescu, prenumele Cristina funcția,administrator.
ORGANUL FISCAL: Primăria
NR. de înregistrare: 283/15.05.2002-06-06
Data depunerii: 15.05.2002
IMPOZIT PE SPECTACOLE
Decont pe luna..Mai.., anul..2002..
II.Situația impozitului de plată
Denumirea plătitorului SC Luna Park SRL
Localitatea Reșița, str.Cloșca, nr.14,jud.Caraș-Severin, codul poștal 1700, telefon 227325 , codul fiscal 8342335
Anexa nr.1.
Valori impozabile pe metru patrat de suprafață construită
Anexa nr.2
Coeficienți de echivalență
Anexa nr.3.
Taxe pentru folosirea locurilor din domeniul public și privat
CAP.VII. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
CONCLUZII:
În urma prezentării impozitelor și taxelor locale, se constată că, deoarece, impozitele și taxele reglementate prin legea privind impozitele și taxele locale, fiind nominative, reglementate în funcție de mărimea venitului sau a averii, ele sunt preferabile față de impozitele reglementate prin legi speciale, deoarece ambele conduc la scăderea nivelului de trai al cetățenilor, însă pe căi diferite.
Astfel, impozitele reglementate prin legea privind impozitele și taxele locale, au ca efect, scăderea veniturilor nominale, în timp ce, impozitele și taxele reglementate prin legi speciale micșorează veniturile reale.
Deoarece impozitele și taxele locale, stabilite în sume fixe, valorile impozabile pe metru patrat de suprafață construită aparținând persoanelor fizice, se indexează anual, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal, pe baza indicelui de inflație, se constată un ritm de creștere de 130,8% în anul 2002 față de anul 2001.
PROPUNERI:
Consider că nivelul taxei este exagerat de mare, atât în cazul mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică, cât și în cazul mijloacelor de transport pe apă.
Ca atare aș fi de părere că ar fi necesară o revedere a nivelului acestor taxe, ținând seama de faptul că autovehiculele nu mai reprezintă un obiect de lux.
De asemenea cuantumul taxei datorate pentru autovehicule, ar trebui să depindă nu numai de criteriul capacității cilindrice a motorului, ci și de vechimea acestora.Astfel, pentru stabilirea taxei la o vechime mai mare de 5-7 ani, taxele corespunzătoare ar trebui reduse.
BIBLIOGRAFIE
1. Bistriceanu, Gh. – Finanțe și credit, Editura Metropol, București, 1994.
2. Cătineanu, Florian – Finanțe publice, Editura Marineasa, Timișoara, 2000.
3. Georgescu, L., Moldovan, N.,
Danila, S., Belea, S. – Impozite si taxe(Teorie si practica), Editura Presa
Universitara Româna, Timișoara, 2001.
4.Popovici, I. – Obligațiile bugetare ale contribuabililor persoane fizice
juridice, Editura Danubius, Brăila, 2002.
5. Reglementări de natură financiară:
– Legea nr.27/1994 privind impozitele și taxele locale, republicată cu modificările și completările ulterioare;
– Legea nr.34/1994 privind impozitul pe venitul agricol;
– Legea finanțelor publice 72/1996, O.G. nr.36/2002 privind impozitul pe spectacole;
– Legea nr.69/1993 privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură și silvicultură;
– Legea nr.117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru; O.G.nr.70/1997 privind controlul fiscal.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Impozitele Si Taxele Locale (primaria Xyz) (ID: 132338)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.