Impozitele Si Taxele Locale la Primaria Orasului Simeria

CUPRINS

1. Introducere

2. Literatura de specialitate

3. Studiu de caz și rezultate

3.1. Metodologia de cercetare. Prezentarea generală a indicatorilor

3.2. Evoluția veniturilor fiscale și a ponderii acestora în veniturile bugetare

3.3. Evoluția categorilor de prelevări fiscale locale

3.3.1. Evoluția prelevărilor fiscale locale în anul 2013

3.3.2. Evoluția categoriilor de prelevări fiscale în anul 2014

3.4.1. Evoluția veniturilor fiscale în perioada 2012-2014

3.4.2. Evoluția veniturilor nefiscale în perioada 2012-2014

3.4.3. Evoluția încasărilor din rambursarea împrumuturilor acordate

4. Concluzii

5. Listă bibliografică

6. Anexe

IMPOZITELE ȘI TAXELE LOCALE LA PRIMĂRIA ORAȘULUI SIMERIA

Rezumat: Impunerea și prelevarea impozitelor și taxelor locale constituie un proces esențial pentru menținerea și dezvoltarea condiției socio-economice a contribuabililor. De cele mai multe ori, persoanele fizice respectiv persoanele juridice nu sunt simetric informate în ceea ce privește impozitele și mai ales prelevarea lor ceea ce duce la crearea diverselor probleme cum ar fi întârzierea de plată.

Am avut ca punct de plecare aspectele cele mai importante ale impozitului precum și părerile specialiștilor din domeniu, apoi am continuat să aprofundez aceste informații cu ajutorul teoriilor fondate de economiști. Literatura de specialitate este urmată de un studiu de caz în care am analizat evoluția și ponderea impozitelor, taxelor și a principalelor tipuri de venituri pe baza indicatorilor de efect și de stare realizate cu ajutorul informațiilor primite de la Consiliul Local al orașului Simeria.

Scopul demersului științific al lucrării mele este reprezentat de analiza aprofundată a progresului impozitelor și veniturilor locale pe parcursul a trei ani. Lucrarea de licență se finalizează cu prezentarea concluziilor în urma realizării studiului de caz.

Cuvinte cheie: impozite și taxe locale, evoluție, analiză, indicatorii de efect și de stare, prelevarea impozitelor și taxelor locale

Cod/uri JEL: H70; H71

Introducere

Impozitul derivă din latinescul “imponere” care desemna faptul că statul își obligă supușii să contribuie la acoperirea cheltuielilor sale, plătind anumite sume, numite impozite. Impozitul este “ o formă de prelevare obligatorie (silită) la dispoziția statului, fără contraprestație directă și cu titlu nerestituibil, a unei părți din veniturile sau averile persoanelor fizice și juridice, în vederea formării resurselor bănești destinate acoperirii unor necesități publice” (Talpoș, Enache, 2011)

Tema selecționată și tratată în această lucrare este una de actualitate fiind una dintre problemele politice actuale deoarece impozitele se percep din salariile cuvenite în urma prestării unor servicii, profitul sau dividendele distribuite acționarilor și asociaților, chiriile aferente activelor mobile și imobile precum și veniturile realizate de persoane fizice din activități independente.

Lucrarea de licență este structurată în patru părti principale: introducere, literatura de specialitate, studiu de caz și rezultate și cele mai importante, concluziile. Literatura de specialitate cuprinde câteva noțiuni introductive de la definirea impozitului până la rol, functii și principii. Studiul de caz evidențiază principalii indicatori utilizați în efectuarea analizei evoluției impozitelor care contribuie la formarea veniturilor locale, analiza realizată pe parcursul a trei ani și care se modifică și se interpretează diferit, în funcție de datele avute la dispoziție pe perioada 2012-2014.

Motivația alegerii temei de observație a lucrării de față este instituirea și perceperea impozitelor de către stat care influențează importanta redistribuire a produsului intern brut și implicit nivelul de trai al contribuabililor.

Pașii pe care i-am parcurs și care m-au ajutat la realizarea celor prezentate mai sus sunt:

Definirea și înțelegerea noțiunii de impozit și a aspectelor principale care îl întregesc;

Studierea părerilor marilor specialiști în domeniu;

Prezentarea metodologiei de cercetare utilă în efectuarea analizei;

Analiza propriu-zisă a evoluției impozitelor și veniturilor constituite din acestea;

Formularea concluziilor în urma realizării analizei enunțate anterior;

Enunțarea surselor de informare necesare realizării lucrării de licență.

Contribuția proprie este evidențiată pe parcursul lucrării prin aplicarea metodelor și indicatorilor necesari analizei, a rezultatelor obținute în urma analizei și a formulării concluziilor care reiasă din această lucrare.

Literatura de specialitate

Impozitele și taxele există încă din Evul Mediu când migratorii percepeau taxe localnicilor sub formă de alimente sau chiar metale prețioase cum ar fi aur și argint. Impozitele semnifică principala sursă de alocare a veniturilor a statului provenită de la persoane fizice și persoane juridice, de aceea, din totdeauna, studiul și analiza impozitelor a reprezentat o prioritate pentru autoritățile statului și pentru specialiștii în domeniu.

În literatura de specialitate impozitul este definit astfel “plata bănească obligatorie, generală și definitivă, efectuată de persoane fizice și juridice, în favoarea bugetului statului, în cuantumul și la termene precis stabilite de lege, fără obligația din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct și imediat.” (Bistriceanu, Negrea, Patrascoiu , p.298)

De asemenea Prof. D.D. Șaguna definește în lucrările sale impozitul ca fiind o “contribuție bănească, obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, bugetului de stat de către persoanele fizice și juridice pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le posedă.”

Analizând definițiile date de literatura de specialitate, impozitele îndeplinesc mai multe roluri. Un prim rol este acela de intermediar între cetățean și stat, cu ajutorul impozitelor statul preia resursele financiare necesare pentru a satisface nevoile membrilor societății astfel acoperindu-și o parte din cheltuielile privind funcțiile lor. Astfel în statele dezvoltate impozitele, taxele și contribuțiile garantează 80-90% din totalul resurselor financiare ale statului, în timp ce în statele mai puțin dezvoltate această pondere este mai mică, asigurând aproximativ 50% din totalul acelorași resurse ale statului.

Al doilea rol important al impozitelor este cel economic care depinde de modul în care este construită fiscalitatea, ea putând avea un efect pozitiv sau negativ asupra economiei țării aflată în cauză. Impozitul reprezintă o pârghie fiscală pentru că statul poate face o diferență în ceea ce privește tratamentul fiscal al contribuabililor în sensul că poate ajuta la dezvoltarea activităților dorite de societate în defavoarea celor indezirabile.

Există și un al treilea rol important al impozitelor, mai exact cel social prin care se divizează o parte esențială din produsul intern brut. Așadar apare un tratament fiscal care diferențiază contribuabilii pe diverse criterii cum ar fi: numărul de persoane aflate în întreținere, starea de sănătate, vârsta. De asemenea această distribuire a sarcinilor fiscale între persoane fizice și juridice îi favorizează pe cei cu venituri mici și îi taxează pe cei cu venituri și averi mult mai mari prin modificarea crescătoare a cotelor impozabile.

Lazar și Zai (p.74-83) sunt de părere că impozitele locale trebuie să corespundă următoarelor cerințe: să genereze un venit considerabil; să fie social acceptabile; să fie concepute astfel încât costurile de colectare să fie cât mai scăzute; să respecte principiul echității; să nu distorsioneze activitatea economică; să fie corelate cu abilitatea de plată a contribuabilului.

În consolidarea informațiilor spuse de Lazar și Zai (2004) sare în ajutor Smith cu lucrarea “Avuția națiunilor”(1776) care cuprinde patru teze despre impozit. Prima consideră că este necesar ca supușii statului să contribuie cu o mică parte din veniturile și averile lor pentru consolidarea statului. A doua se referă la claritatea și înțelegerea prelevării impozitelor. A treia idee spune că modul și timpul trebuie stabilite într-un fel cât mai eficient pentru contribuabil să-l plătească. A patra teză declară că orice impozit trebuie să afecteze cât mai puțin veniturile contribuabilului, altfel spus cheltuielile cu perceperea impozitelor trebuie să fie cât mai reduse.

Așadar Smith a dezvoltat în aceeași lucrare principiile specifice impozitelor. Astfel au rezultat principiul echității, principiul randamentului, principiul certitudinii și principiul comodității. Cu timpul, odată cu evoluția șțiinței principile enunțate de Smith au fost sistematizate astfel: principii de politică financiară, principii de politică economică și socială, principii de echitate fiscală de dreptate și egalitate și într-un final principii administrative.

Principiile de politică financiară arată că un impozit trebuie să aibă trei mari caracteristici: randament fiscal ridicat, stabilitate și elasticitate. Aceste caracteristici au la rândul lor alte aspecte referitoare la impozit. După randamentul fiscal, impozitul trebuie să fie universal, să nu existe posibilitatea sustragerii de la plata acestuia de către contribuabili și să se distingă tipul și numărul de impozite care de preferabil ar fi să fie cât mai redus. Stabilitatea denotă caracterul constant al impozitului indiferent de factorii externi iar elasticitatea se referă la posibilitatea impozitului de a se adapta necesităților statului.

Principiile de natură economică și socială utilizează impozitul ca un instrument stimulativ pentru evoluția unor ramuri sau subramuri economice, pentru restrângerea importului și extinderea exportului, pentru permisivitatea amortizării accelerate de unde rezultă o diminuare a impozitului.

Echitatea fiscală este de două tipuri: echitate fiscală orizontală (Aronson, 1985): tratament fiscal egal pentru plătitorii cu situații asemănătoare și echitate fiscală verticală (Aronson, 1985) : sarcina fiscală să fie stabilită în funcție de contribuția fiecăruia.

Egalitatea în impunere este consecința recunoașterii libertății și egalității cetățenilor. Însă trebuie făcută deosebirea între egalitatea în fața impozitului și egalitatea prin impozit. Egalitatea prin impozit presupune distincția sarcinilor fiscale de la un contribuabil la altul, ținându-se cont de unele criterii cum ar fi: mărimea materiei impozabile, natura proveniența veniturilor, starea civilă.

Șaguna (2000) este de părere că egalitatea în fața impozitului a apărut odată cu revoluția franceză care a avut drept motto „liberté, égalité,fratérnité”. Această egalitate denotă caracterul neutru al impozitului, impunerea se realizează în mod egal atât pentru persoanele fizice cât și pentru cele juridice fără a se lua în calcul criteriile de diferențiere.

Principiile administrative presupun ordonarea impozitelor având în vedere o serie de criterii privind dinamica, structura și evoluția lor. Aceste principii dau importanță maximă certitudinii și comodității perceperii impozitelor, dispozițiile trebuie să fie cât mai clare și cât mai precise și să se aleagă varianta optimă a locului, a timpului și a modului în care se efectuează plata.

În concluzie niciun principiu din cele enunțate mai sus nu sunt valabile absolut. Fiecare stat se conduce după propriile principii prioritare și depinde de situații ce fel de principiu va fi folosit și care va fi lăsat deoparte.

Confom Legii 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul fiscal cu normele metodologice de aplicare actualizat de Ordonanța Guvernului nr.4 din 21 ianuarie 2015 sunt identificate următoarele impozite și taxe locale care sunt de asemenea considerate și impozite directe: impozitul și taxa pe clădiri, impozitul și taxa pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate, impozitul pe spectacole, taxa hotelieră, taxe speciale și alte taxe locale. Această lege oferă posibilitatea consiliilor locale de a hotărî aceste impozite și taxe în funcție de criteriile și condițiile teritoriului respectiv.Consiliile locale pot majora sau diminua cu până la 50% impozitele și taxele locale.

1. Impozitul și taxa pe clădiri este o datorie a persoanelor fizice și juridice care dețin în proprietate o clădire față de bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este situată clădirea respectivă.(Legea 571/2003, art.249) Contribuabilul este același cu plătitorul impozitului și este de cele mai multe cazuri proprietarul clădirii impozitate. Există o singură excepție de la această regulă, pentru clădirile proprietate publică și privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale aflate în administrarea contribuabilului, apar cei care le au în administrare.(Legea 571/2003, art.249)

Obiectul impozabil este reprezentat de clădirile de orice fel care adăpostesc oameni, animale, obiecte, baza de calcul se stabilește diferit în funcție de tipul de persoană, juridică sau fizică. În cazul persoanelor fizice este calculat pe baza declarației de impunere depusă de către proprietarul clădirii în cauză. Acest impozit se plătește în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv. (Legea 571/2003, art.253,255)

2. Impozitul pe teren se plătește anual pentru un teren aflat pe teritoriul României. Obiectul impunerii îl formează atât terenurile aflate în proprietatea persoanelor fizice și juridice cât și cele date în folosință aflate bineînțeles în raza municipiului, orașului, comunei sau satului. Subiecții impunerii sunt proprietarii terenurilor, persoane fizice și juridice. Dacă acesta este deținut la comun de două sau mai multe persoane, fiecare va plăti impozitul corespondent părții din teren pe care o deține. Acest impozit se datorează anual, plata identică cu cea a impozitului pe clădiri, către bugetele locale și este stabilit în funcție de zona în care se află terenul, intravilan sau extravilan, numărul de metri pătrați, rangul localității în care este amplasat terenul. (Legea 571/2003, art.256,258,260)

3. A treia componentă a veniturilor bugetelor locale este taxa pe mijloacele de transport care sunt înmatriculate sau înregistrate în România iar contribuabilii sunt persoanele fizice și juridice, române sau străine care dețin mijloacele de transport respective. Calculul acestui impozit se stabilește anual la fel ca și celelalte descrise anterior în funcție de mai multe caracteristici:capacitatea cilindrică, numărul de axe, greutatea brută încărcată maximă admisă, tipul de mijloc de transport. (Legea 571/2003 art.261-265)

4. Altă componentă care contribuie la formarea veniturilor bugetelor locale este taxa pentru eliberarea avizelor, certificatelor și a autorizațiilor. Plătitorul este orice persoană care dorește să obțină un aviz, un certificat sau o autorizație de la compartimentul specializat aflat în administratia publică locală. Taxa este diferită de la un domeniu de activitate la altul, de exemplu pentru a desfășura o activitate în domeniul economic taxa este mai mare decât în domeniul de construcții. (Legea 571/2003 art. 266-268)

5. Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate este alocată de către bugetele locale de la persoanele care beneficiază de acest serviciu în baza unui contract sau orice alt fel de înțelegere cu altă persoană cu excepția serviciilor de reclamă și publicitate care se desfășoară prin mijloace de informare în masă, scrise sau audiovizuale. Cota taxei se stabilește de consiliul local între 1-3% iar un lucru foarte important de precizat este faptul că valorea serviciilor de reclamă și publicitate nu conține taxa pe valoare adăugată.

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate cuprinde și taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate care este plătită de orice persoană care utilizează un panou, afișaj sau o structură de afișaj pentru reclamă și publicitate. Valoarea taxei se calculează anual înmulțindu-se numărul de metri pătrați ocupați de panou cu suma stabilită de consiliul local. (Legea 571/2003, art.270-271)

6. Impozitul pe spectacole este datorat de orice persoană care desfășoară activități destinate bunei dispoziții a publicului și se plătește la bugetul local al localității unde are loc activitatea. Impozitul se calculează aplicând sumei totale rezultată din vânzarea biletelor, cota de impozitare. Doar în cazul discotecilor și videotecilor, impozitul se calculează în funcție de rangul localității corectat cu anumiți coeficienți. Impozitul pe spectacole nu se aplică în cazul celor organizate în scop umanitar. Plata impozitului se face până în data de 15 a lunii următoare în care a avut loc spectacolul. (Legea 571/2003 art.273-277)

7. Taxa hotelieră este instituită de consiliul local pentru instalarea într-o unitate de cazare pe termen determinat. Ea se stabilește aplicându-se cota stabilită la tarifele unității de cazare. Taxa nu se ia în considerare pentru persoanele fizice până la 18 ani inclusiv, persoanele fizice cu handicap grav, pensionari sau studenți, veteranii de război. Aceasta trebuie achitată de către unitățile de cazare până în data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei în care s-a plătit cazarea de către beneficiari. (Legea 571/2003, art.278-281)

Consiliile locale, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București pot impune taxe speciale pentru funcționarea anumitor servicii însă domeniile și cuantumul acestor taxe sunt stabilite conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.45/2003 privind finanțele publice locale. Aceste taxe nu pot fi impuse asupra serviciilor de utilitate necesară cum ar fi: rețeaua de apă, energie electrică, gaz. (Legea 571/2003 art. 282)

După cum se precizează în articolul 283 din Legea 571/2003 consiliile locale, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București au dreptul de a impune taxe pentru vizitarea muzeelor, monumentelor istorice, pentru utilizarea temporară a locurilor publice, pentru deținerea echipamentelor folosite în scopul de a obține venituri sau pentru activități care afectează mediul înconjurător. Plata și calculul se fac în conformitate cu prevederile aprobate de autoritățile deliberative interesate.

De-a lungul anilor, în literatura de specialitate s-au studiat numeroase teorii care au dorit să dea o explicație în ceea ce privește dreptul statului de a legifera un sistem de impunere, dintre care cele mai importante sunt: teoria organică, teoria contractului social, teoria echivalenței, teoria siguranței, teoria sacrificiului și teoria neutralității.

Teoria organică a fost întemeiată de către Hegel, Fichte, Schelling si atestă faptul că “statul s-a născut din natura omenească” iar dreptul de impunere este un “produs necesar dezvoltării istorice a popoarelor”. Prin impozitare statul își alocă resursele necesare pentru acoperirea cheltuielilor și pentru menținerea echilibrului în stat. Concluzia acestei teorii este reprezentată de faptul că dacă scopul este absolut necesar atunci și modul de obținere a acestor mijloace este absolut necesar.

Teoria contractului social a fost clădită de Hobbes(1651) și dezvoltată mai apoi de Rousseau în lucrarea “Contractul social”. Rousseau critică societatea contemporană care îl transformă și îl corupe pe om pentru că idealul pentru Rousseau este reprezentat de “starea naturală” în care oamenii sunt egali și liberi. Conform acestei teorii, din contractul social rezultă o înțelegere între stat și contribuabil. Prin asta, cetățenii ajung să fie de acord să cedeze o parte din libertățile lor și să facă unele sacrificii de exemplu plata impozitelor, în schimb statul se obligă să îndeplinească anumite îndatoriri pentru a satisface nevoile contribuabililor.

Cea de-a treia teorie însă nu și cea mai puțin importantă este teoria echivalenței denumită și teoria schimbului sau teoria intereselor, a fost fundamentată de Smith și dezvoltată de către Montesquieu, A. Wagner și K. Wicksell. Această teorie are ca punct de pornire faptul că impozitul este un echivalent față de serviciile sau prestațiile de care cetățenii se bucură datorită acțiunilor finanțate de stat. Așadar impozitele semnifică “prețurile serviciilor prestate de stat” (G.Jeze-1992) și implică o relație direct proporțională între serviciile oferite de stat și impozitele datorate de contribuabili. Astfel statul este cel care stabilește cota de impunere a veniturilor contribuabililor în raport cu serviciile pe care le oferă, altfel spus, cu cât serviciile vor fi mai mari cu atât mărimea impozitelor va fi mai mare.

Teoria siguranței a fost fondată de Hobbes și are ca bază ideea ca raporturile în care se întâlnesc contribuabilii și statul se aseamănă cu raporturile dintre asigurători și asigurați. În opinia acestei teorii impozitul este privit ca fiind o primă de asigurare pe care contribuabilii o suportă, iar statul primește suma de bani pe care o folosește în interesul comunității. Concluzia acestei teorii este că impozitul nu mai este asociat cu prețul serviciilor ca în cazul teoriei echivalenței ci este calculat în funcție de mărimea averilor și veniturilor deținute de contribuabili.

Teoria sacrificiului pleacă de la ipoteza bazată pe teoria utilității marginale. Aceasta consideră că plata impozitelor ar reprezenta un sacrificiu de utilitate individuală a veniturilor din partea contribuabilului, iar statul poate solicita acest sacrificiu din partea lor pentru a-și acoperi cheltuielile de funcționare. ( Filip-2007) Potrivit acestei teorii, sacrificiul poate fi dimensionat astfel:-prelevarea impozitului în mărimi egale de la toții indivizii;–sacrificiul proporțional-mărimea impozitului este rezultatul raportului dintre utilitatea individuală și utilitatea totală;-sacrificiul minim-mărimea impozitului semnifică minimizarea părții din utilitatea individuală.

Teoria neutralității pornește de la ideea că prelevarea și impunerea impozitelor nu trebuie să influențeze relațiile și domeniile existente în societate. Teoria evidențiază caracterul neutru al impozitului, altfel spus nu exercită niciun fel de influență asupra componenței și evoluției societății. Această teorie este împotriva teoriei echivalenței, așadar divizarea veniturilor și averilor pe indivizi nu va suferi nicio modificare în urma prelevării impozitelor.

Pentru a verifica veridicitatea teoriilor privind impozitele s-au dezoltat de-a lungul timpului o serie de concepții contemporane care au rolul de a măsura impactul impozitelor asupra economiei și asupra societății. Studiile dezvăluie în primul rând un impact negativ a impozitelor pentru că o impozitare progresivă duce la egalizarea veniturilor private iar contribuabilii nu mai sunt interesați de muncă diminuându-se interesul pentru economii și investiții, esențiale dezvoltării economiei. În acest sens, Duverger susține că “ retezând veniturile mari și acordând alocații celor cu venituri mai mici, impozitele pot determina o egalizare a veniturilor și submina eforturile pentru creșterea producției.”

Barrére îl contrazice pe Duverger spunând că: „impozitele progresive lovesc mai greu veniturile mari, care sunt venituri ale capitalului, amenințând reproducerea acestuia, cu consecințe negative pentru întreaga activitate economică și socială”. Astfel se creează o relație invers proporțională între cota progresivă a impozitului pe venit și încasări, iar odată cu creșterea impozitului, venitul va scădea , crearea investițiilor fiind imposibilă, asta generând un efect negativ asupra dezvoltării societății.

Studiu de caz și rezultate

Amplificăm literatura de specialitate printr-un studiu de caz asupra orașului Simeria privind impozitele și taxele datorate de locuitorii acestui oraș. Simeria este un oraș situat în partea de vest a României pe lunca Mureșului și face parte din județul Hunedoara. Este un oraș mic ca suprafață, 5196 ha având o populație de 12.556 de locuitori. Terenul intravilan este de 840 de hectare iar cel extravilan măsoară 4356 de hectare. În administrația Simeriei se încadrează și localități precum Simeria-Veche, Uroi. Săulești, Bârcea Mare și Sântandrei.

Economia micului oraș a fost și este dependentă de transportul feroviar și de renumitul Marmosim Simeria, firmă care se ocupă cu exploatarea și prelucrarea marmurei. Aceste două industrii constituie principalele locuri de muncă pentru cetățenii orașului Simeria. Pe lângă aceste două activități importante se practică și agricultura, confecțiile metalice și prelucrarea lemnului.

Unul dintre lucrurile care fac ca orașul Simeria să fie cunoscut fiind un obiectiv turistic foarte atractiv, este Parcul Dendrologic cu o suprafață de 70 de hectare și cuprinde mii de specii de plante și arbori. Rezervația a fost declarată arie protejată în 2000 și se clasează pe locul 3 în Europa și pe locul 11 în lume.

În continuare o să prezint evoluția impozitelor și taxelor locale alocate de primăria orașului Simeria în decursul a trei ani 2012, 2013 respectiv 2014 și voi analiza pe baza indicatorilor fiscali această evoluție.

Metodologia de cercetare. Prezentarea generală a indicatorilor

Pentru a reuși o caracterizare cât mai apropiată de realitate a fiscalității o să cuantific prin intermediul indicatorilor de stare și a celor de efect. Așadar indicatorii sintetici de stare sunt: presiunea fiscală, randamentul fiscal și structura fiscală iar cei de efect sunt: indicele de variabilitate fiscală, elasticitatea fiscală, flexibilitatea și multiplicatorul fiscal.Cu ajutorul indicatorilor sintetici de stare se pot cuantifica nivelul și structura fiscalității.

1.Primul indicator din această categorie pe care o să-l analizez este presiunea fiscală. Presiunea fiscală este definită în literatura de specialitate ca fiind raportul dintre suma prelevărilor fiscale și contribuția subiectului impozabil. Ea arată de asemenea și situația fiscală a respectivului subiect față de stat. În sens restrâns, presiunea fiscală semnifică raportul dintre valoarea impozitelor încasate și produsul intern brut.

Mutașcu consimte în “Elemente de teorie fiscală’’ că termenul de « presiune fiscală » are conotații contabile, administrative și de analiză economică. Din punct de vedere contabil, presiunea fiscală semnifică o simplă sumă de bani. Din punct de vedere administrativ, presiunea fiscală reprezintă un ajutor financiar pentru stat prin care își acoperă cheltuielile publice. Sub aspectul analizei economice, presiunea fiscală are rolul de a scoate în evidență faptul că o parte din veniturile fiscale din economie prin intermediul prelevărilor fiscale se întorc sub forma subvențiilor.

Tipurile de presiune fiscală diferă în funcție de sfera de cuprindere astfel: presiune fiscală globală, presiune fiscală la nivel de grup și presiune fiscală individuală. Eu o să fac referință doar la cea globală în studiul meu. Matematic, presiunea fiscală globală sau națională se calculează astfel:

Pfg=(Impozite+taxe+Contribuții cu asigurări și protecție socială)/PIB (3.1.)

Unde: pfg- presiunea fiscală globală;

PIB- produsul intern brut;

2. Randamentul fiscal este un indicator de stare care arată raportul dintre efect și efort depus în scopul obținerii unei anumite mărimi a fiscalității.

f = efect/efort 0< f <1 (3.2.)

Unde: f- randamentul fiscal;

Randamentul fiscal mai poate fi calculate ca fiind raportul dintre fiscalitatea efectivă și cea potențială, inclusive cheltuielile privind administrarea și gestionarea impozitelor și taxelor.

f = Fefectivă/ Fpot + Ch administrare prelevare fiscal (3.3.)

Unde: f – randamentul fiscal;

Fefectivă- fiscalitatea efectivă, mai precis, impozitele, taxele și contribuțiile efectiv încasate;

Fpot- fiscalitatea potențială, mai precis, impozitele, taxele și contribuțiile potențial încasabile;

Fiscalitatea potențială poate fi calculată și în funcție de cea efectivă astfel:

Fpot = Fefectivă + Ef (3.4.)

Ef- pierderile ocazionate de evaziunea și frauda fiscală;

Maximizarea randamentului fiscal poate fi realizabilă prin: identificarea agenților economici care practică frauda și evaziunea fiscală și sancționarea lor astfel reducându-se acest fenomen; stabilirea precisă a prelevărilor și vărsămintelor; includerea la impozitare a întregii materii impozabile.

Randamentul fiscal are o importanță deosebită pentru că are o strânsă legătură cu presiunea fiscală, cu care formează un nou indicator numit indicele efortului fiscal, fiind folosit pe plan internațional și se calculează astfel :

Ief = Pf/ f (3.5.)

3.Structura fiscală cuantifică fiecare pondere a fiecărei prelevări fiscale în totalul prelevărilor, indicatorul utilizat este greutatea specifică:

gi = fi/ F (3.6.)

unde: gi – greutatea specifică ;

fi – fiscalitatea prelevării ‘i’ ;

F – fiscalitatea ansamblului de prelevări ;

Beneficiile oferite de structura fiscală sunt strâns legate de faptul că:

servește la elaborarea scopurilor de politică fiscală, care trebuie să ia în considerare ponderea fiecărei prelevări în totalul prelevărilor fiscale;

servește la construirea unei clasificații fiscale după un criteriu ales de către autorități;

servește la efectuarea analizei fiscale, putându-se prevedea tendințe în evoluția diferitelor tipuri de impozite și taxe ;

Indicatorii de efect ai fiscalității identifică efectele pe care le suportă fiscalitatea prin influența unor anumiți factori, cât și consecințele lor asupra altor mărimi economice. Cei mai folosiți indicatori de efect pe care îi amintesc sunt : indicele de variabilitate fiscală, elasticitatea fiscală, flexibilitatea fiscală și multiplicatorul fiscal.

Indicele de variabilitate fiscală cuantifică fluctuațiile fiscalității atunci când modul de constituire a acesteia se modifică cu un procent.

If = [(F/F) / (B/B)] * 100 = [(F1-F0)/ F0] / [(PIB1- PIB0) / PIB0] * 100 (3.7.)

Unde: If – indicele de variabilitate fiscală ;

F1, F0 – fiscalitate în perioada curentă, respectiv în perioada de bază ;

PIB1, PIB0 – PIB în perioada curentă, respectiv în perioada de bază ;

Se poate observa că majorarea PIB-ului poate să genereze creșterea fiscalității și diminiuarea PIB-ului poate genera o scădere a fiscalității, așadar poate avea fie o influență pozitivă fie una negativă asupra fiscalității.

Elasticitatea fiscală reprezintă o evoluție a indicelui de variabilitate fiscală și arată fluctuațiile fiscalității sub influența modificărilor cu o unitate a cotelor de impunere sau a bazei impozabile. Există două tipuri de elasticitate fiscală: elasticitate fiscală după cotele de impozitare și elasticitate fiscală după baza impozabilă.

Elasticitatea fiscală după cotele de impozitare reflectă modificarea fiscalității în momentul în care cotele de impozitare se modifică cu o unitate.

Efc =(F/F0) / (C/C0) (3.8.)

Unde: Efc – elasticitatea fiscală după cotele de impozitare ;

F,C – variația fiscalității, respectiv variația cotelor de impozitare;

F0, C0 – fiscalitatea în perioada de bază, respectiv cotele de impozitare în perioada de bază ;

Elasticitatea fiscală după baza impozabilă reflectă modificarea fiscalității atunci când baza de impunere se modifică cu o unitate.

EfB =( F/F0)/ (B/B0) (3.9.)

Unde: EfB – elasticitatea fiscală după baza impozabilă ;

F, B – variația fiscalității, respectiv variația bazei de impozitare;

F0, B0 – fiscalitatea în perioada de bază, respectiv în baza de impozitare în perioada de bază;

În cazul în care se cunoaște mărimea inițială a bazei impozabile și a cotei de impunere, iar autoritățile fiscale previzionează modificări ale lor, se poate cuantifica dimensiunea modificărilor fiscalității astfel :

FB = (EfB *F0 * B) / B0 (3.10.)

FC =( EfC*F0*C) / C0 (3.11.)

F = F0 + F (3.12.)

Unde: FB – valoarea modificării fiscalității datorită variației bazei de impunere ;

FC – valoarea modificării fiscalității datorită variației cotei de impunere ;

În cazul în care elasticitatea este mai mare ca 1 înseamnă că fiscalitatea este elastică în raport cu factorii care o influențează, iar dacă elasticitatea este subunitară atunci fiscalitatea este inelastică în raport cu aceeași factori.

Flexibilitatea fiscală nu are utilitate practică decât într-un sens restrâns, el reflectă modificările care au loc la nivelul componentelor structurale care nu generează fluctuații permanente asupra mărimii fiscalității. Aceste modificări ale componentelor structurale pot avea influențe negative, în special în ceea ce privește principiile de echitate fiscală.

Pentru refacerea structurii fiscale, trebuiesc aduse ajustări la nivelul componentelor structurale pentru a restabili echilibrul. Așadar aceste ajustări trebuie să producă modificări de sens opus dar cu aceeași amplitudine.

Multiplicatorul fiscal este un indicator care reflectă majorarea producției și venitului prin reducerea prelevărilor fiscale, fără niciun fel de influență asupra cheltuielilor bugetare. Multiplicatorul fiscal examinează modificările venitului național la variația cu o unitate a mărimii impozitelor.

Y = C+I+G (3.13.)

Unde: Y – venitul național ;

C – consumul privat ;

I – investițiile private ;

G – cheltuielile publice ;

Consumul privat ( C) se poate formula în funcție de venitul disponibil și înclinația spre consum iar investițiile sunt egale cu cheltuielile publice :

C = c x YD (3.14.)

I=G Y = c x YD +G (3.15.)

De aici rezultă : Y = (1/1-c) *G G = F pentru că cheltuielile publice derivă din veniturile fiscale : Y = (1/1-c) * F. Raportul 1/1-c semnifică multiplicatorul fiscal, care cuantifică variațiile venitului la o modificare cu o unitate a fiscalității.

Dintre indicatorii prezentați mai sus am ales doi pe care eu îi consider că au o importanță deosebită în analiza pe care doresc să o efectuez, așadar am ales să calculez cu datele pe care le-am primit de la Consiliul Local Simeria, presiunea fiscală și structura fiscală.

Astfel în tabelul 1. o să calculez atât ponderea veniturilor totale în impozitele încasate totale cât și dinamica principalelor impozite prelevate de primăria orașului Simeria.

Tabel 1. „Ponderea veniturilor totale în total impozite încasate”

Fig.1 – Dinamica relativă a ponderii impozitelor locale încasate în venituri totale

(Sursa- Prelucrare proprie pe baza tabelului 1)

În fig.1 se poate observa în mod evident evoluția dinamicii impozitelor locale prelevate de la contribuabili în total venituri pe parcursul anilor 2012-2014. Aceasta crește promițător în 2013 la 54,73% având apoi o tendință imensă de scădere până la -16,26% datorită întârzierii de plată a principalelor impozite care au de asemenea cea mai mare pondere în veniturile totale încasate de Consiliul Local Simeria. Diminuarea veniturilor încasate în luna mai 2014 la bugetul de asigurări sociale comparativ cu luna mai 2013 a fost provocată de plata anticipată a salariilor pentru sectorul bugetar potrivit OUG 29/2013. Conform acestei ordonanțe, o parte din salariile cuvenite personalului bugetar au fost plătite la sfârșitul lunii aprilie datorită Sărbătorilor Pascale ceea ce a cauzat achitarea în avans a impozitului pe salarii și a contribuțiilor sociale.

Fig.2 – Dinamica ponderii veniturilor bugetare în venituri totale

(Sursa- Prelucrare proprie pe baza datelor din tabelul 1)

În perioada de analiză dinamica ponderii veniturilor bugetare în venituri totale din fig.2 este asemănătoare cu cea din fig.1 având o evoluție crescândă în anul 2013 mai exact de 73,77 puncte procentuale și o scădere bruscă în anul următor de la 73,77 la 18,92 puncte procentuale astfel în anul 2013 au crescut veniturile bugetare datorită unei duble consolidării care se realizează prin două modalități: atât prin diminuarea deficitului cât și prin reducerea arieratelor la administrațiile publice locale.

Fig.3 – Dinamica ponderii veniturilor fiscale în venituri totale

(Sursa- Prelucrare proprie pe baza datelor din tabelul 1)

Dinamica ponderii veniturilor fiscale în venituri totale este prezentată în fig.3 fiind cauzată de îmbunătățirea nivelului de trai care a dus la creșterea în principal a impozitului pe profit care are o pondere însemnată în veniturile fiscale, acest lucru ieșind în evidență în anul 2013, veniturile fiscale au atins un procentaj de 72,67 în total venituri iar apoi au scăzut semnificativ datorită creșterii consumului care poate fi generat și de efectul de snobism.

În tabelul 2 am pus accent pe analiza impozitului pe clădiri, fiind unul din principalele impozite locale prelevate, astfel am ales să calculez atât ponderea cât și dinamica ponderii lor în venituri fiscale totale.

Tabel 2. “Ponderea impozitelor pe clădiri în total impozite încasate”

Fig.4

(Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor tabelul 2.)

În figura 4 este afișată dinamica ponderii fiscale a impozitului pe clădiri care arată cât mai exact posibil partea ocupată de impozitul pe clădiri în totalul impozitelor și taxelor încasate. Acest tip de impozit a avut de fapt o involuție de-a lungul celor trei ani datorită parcursului descendent de la 16,5% în 2012 până la -29,51% în 2014. Cauza scăderii ponderii acestui tip de impozit este cea de structură a veniturilor proprii și a mutării persoanelor fizice din zona A în zona B sau C unde impozitul pe clădire este mai mic comparativ cu zona A.

Absența unei de baze de date publice cuprinzătoare a îngreunat realizarea studiului meu însă cu ajutorul Consiliului Local al orașului Simeria am reușit să analizez fluctuațiile impozitelor și taxelor locale în decursul a trei ani 2012, 2013 respectiv 2014.

Evoluția veniturilor fiscale și a ponderii acestora în veniturile bugetare

Dacă studiem sumele absolute ale veniturilor fiscale și a celor bugetare se observă o evoluție crescătoare de la 10171629,39 € în anul 2012 până la 17570504,31 € în anul 2014, pentru că în Simeria taxele și impozitele au crescut față de anul 2012 cu 14-17% deoarece indexarea se face diferențiat pe clădiri și terenuri. Evoluția veniturilor fiscale și a veniturilor bugetare este prezentată pe parcursul anilor 2012-2014 în tabelul 3.2.1.. iar reprezentarea grafică a ponderii veniturilor fiscale în venituri bugetare este ilustrată în fig.5.

Tabelul 3.2.1. Ponderea veniturilor fiscale în veniturile bugetare ale orașului Simeria

Fig.5

(Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor din tabelul 3.2.1.)

Din figura 5 se poate observa cu ușurință că veniturile fiscale au o pondere extrem de ridicată în veniturile bugetare. Dacă analizăm această pondere putem relata că cea mai ridicată pondere se înregistrează în 2013- 81,30% iar cea mai scăzută în 2014- 76,22%.

Luând în vedere nivelul și dinamica veniturilor fiscale, putem exprima că acestea sunt în creștere de la an la an, astfel în 2012 se înregistrează valoarea de 10171629.38€ , în 2013 veniturile fiscale ating valoarea de 120899100.58€ ca mai apoi în anul următor să atingă valoarea maximă de 17570504.31€. Această creștere a cuantumului veniturilor fiscale se datorează în mare parte îmbunătățirii situației economico-financiare a României.

În ceea ce privește analiza nivelului veniturilor bugetare se poate observa o creștere în 2013 cu 2604955€ comparativ cu anul 2012 iar în anul 2014 se poate observa o creștere semnificativă față de 2013, având valoarea de 23052382.32€.

Evoluția categorilor de prelevări fiscale locale

Analiza dinamicii de ansamblu a impozitelor și taxelor locale în cadrul orașului Simeria este prezentată în tabelul 3.3.1. de mai jos. În acest tabel este prezentată evoluția categoriilor de impozite începând cu anul 2012. Se poate observa că ponderea cea mai însemnată o au impozitul pe clădiri, taxa pe mijloacele de transport și impozitul pe teren.

Tabelul 3.3.1. “Evoluția tipurilor de prelevări fiscale locale în anul 2012”

Fig.6

(Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor din tabelul 3.3.1.)

Efectuând analiza datelor puse la dispoziție de Consiliul Local al orașului Simeria am putut realiza toate graficele și tabelele care fac parte din studiul meu de caz, care ilustrează modificarea în ritmuri și mărimi diferite a impozitelor și taxelor locale prelevate pe parcursul celor trei ani de analiză. Se va putea observa în cele ce urmează în figura 6 că în anul 2012 s-a înregistrat o evidentă scădere a tuturor prelevărilor fiscale în comparație cu ceilalți doi ani analizați datorită ieșirii din criza economică a României pentru că contribuabilii și-au revenit cu greu pe plan financiar astfel o parte dintre ei au preferat să se mute la sat sau în zonele periferice unde impozitul pe clădiri este relativ mai mic, de asemenea s-au redus și taxele hoteliere, taxele speciale, impozitul pe spectacole.

Evoluția prelevărilor fiscale locale în anul 2013

În anul 2013 se va putea observa după cum urmează în tabelul 3.2.2. că impozitele predominante, mai exact impozitul pe clădiri, impozitul pe teren și impozitul pe mijloacele de transport au crescut cu aproximativ 2 puncte procentuale și cu 78314 mii euro în mărimi absolute în comparație cu anul 2012.

Tabelul 3.2.2. “Evoluția prelevărilor fiscale locale în anul 2013”

Fig.7

(Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor din tabelul 3.2.2.)

Se poate observa în figura 7 că impozitele și taxele locale s-au majorat deoarece începând cu 1 ianuarie 2013 cota impozabilă s-a modificat de la 16% la 16,05% care s-a aplicat la toate autoritățile locale fără excepție. În acest an autoritățile locale Simeria au ales să actualizeze impozitele și taxele locale cu rata inflației. În perioada de analiză s-au produs fluctuații ale prelevărilor fiscale însă majoritatea au fost în sensul creșterii. De exemplu, taxa pentru eliberarea autorizațiilor, certificatelor s-a dublat față de anul 2012, mai exact cu 11815 mii euro în mărimi absolute adică cu 0,48 puncte procentuale față de anul trecut. Taxa pentru utilizarea reclamelor a scăzut dramatic cu 569 mii euro în mărimi relative adică cu 0,07 puncte procentuale în comparație cu 2012. Între taxa pentru utilizarea reclamelor și impozitul pe spectacole există un raport invers proporțional, acesta din urmă a scăzut cu 396 mii euro în mărimi absolute adică cu 0,016 puncte procentuale față de anul precedent. Taxa hotelieră, taxele speciale și taxele pentru vizitarea monumentelor rămân aproximativ neschimbate în cei doi ani analizați.

Evoluția categoriilor de prelevări fiscale în anul 2014

Evoluția prelevărilor fiscale în anul 2014 este efectuată pe baza datelor din tabelul 3.3.3. unde fiecărui tip de impozit local îi corespunde o anumită pondere în total impozite încasate în anul 2014 de primăria orașului Simeria, informațiile fiind sintetizate în tabelul de mai jos. Aceste prelevări fiscale ajută la satisfacerea nevoilor esențiale ale contribuabililor acestui oraș.

Tabelul 3.3.3. „Evoluția prelevărilor fiscale în anul 2014”

Fig.8

(Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor din tabelul 3.3.3.)

La o privire de ansamblu, în figura 8 se poate observa că și în acest an impozitul pe clădiri are cea mai mare pondere în structura impozitelor directe. În ceea ce privește evoluția categoriilor de prelevări fiscale pe parcursul anului 2014, aceasta este una oarecum constantă, cele trei impozite rămân pe primele locuri în ceea ce privește ponderea lor în totalul impozitelor încasate. Astfel cele trei impozite au o importanță majoră în alocarea resurselor necesare satisfacerii nevoilor contribuabililor orașului Simeria. În acest an nivelul acestor impozite indirecte se înregistrează între minim și maxim, de exemplu valoarea medie a impozitului pe clădiri , adică diferența față de minim si de maxim este de 71948,37 mii euro în mărimi relative și variază din punct de vedere procentual, față de anul 2012 crește cu aproximativ 1 % iar față de anul 2013 scade cu aproximativ 3%.

Structura veniturilor bugetare

Veniturile bugetare sunt formate din trei mari categorii după cum urmează: venituri fiscale, venituri nefiscale și încasările din rambursarea împrumuturilor acordate. În continuare o să prezint evoluția fiecărei categorii precum și ponderea lor în total venituri bugetare încasate.

Evoluția veniturilor fiscale în perioada 2012-2014

Tabelul 3.4.1. reflectă progresul veniturilor fiscale și a veniturilor bugetare iar mai apoi este analizată ponderea veniturilor fiscale în veniturile bugetare pe parcursul celor 3 ani.

Tabelul 3.4.1. „Evoluția și ponderea veniturilor fiscale în venituri bugetare”

Fig.9 – Ponderea și evoluția veniturilor fiscale

(Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor din tabelul 3.4.1.)

Analizând datele pe care le avem la dispoziție după cum se observă și în figura 9, putem spune că veniturile fiscale se modifică în ritmuri și mărimi diferite de la o perioadă la alta. Veniturile fiscale sunt formate din impozitul pe profit, pe salarii, pe venit, impozite și taxe pe proprietate, impozite și taxe pe bunuri și servicii precum și alte impozite și taxe. În anul 2013 se majorează cu 2727471, 19 mil euro în mărimi relative având o pondere cu aproximativ 4 procente mai ridicată decât în anul anterior . Apoi în anul următor, 2014 crește în ritmuri alerte 4671403,73 mil euro în mărimi relative însă ponderea lor scade cu aproximativ 5 procente deoarece crește și valoarea veniturilor bugetare.

De asemenea, veniturile bugetare au o evoluție crescătoare de-a lungul anului atingând în 2014 un maxim de 23052382.32 mil euro spre deosebire de ceilalți ani. Această majorare se datorează în principal creșterii numărului de întreprinderi care obțin profit astfel cresc și salariile și automat crește și impozitul pe salarii.

Evoluția veniturilor nefiscale în perioada 2012-2014

Tabelul 3.4.2. cuprinde datele necesare pentru efectuarea ponderii veniturilor nefiscale în venituri bugetare și reflectă de asemenea evoluția acestora în cei 3 ani.

Tabelul 3.4.2. “ Evoluția și ponderea veniturilor nefiscale în venituri bugetare”

Fig.10 – Ponderea veniturilor nefiscale în venituri bugetare

(Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor din tabelul 3.4.2.)

Din figura 10 se poate vedea cu ușurință că veniturile nefiscale au o pondere mai scăzută în comparație cu veniturile fiscale în total venituri bugetare încasate. Veniturile nefiscale sunt compuse din venituri din proprietate, din vânzări de bunuri și servicii. Așadar au o pondere covârșitoare în primul an analizat mai exact 54,48 puncte procentuale spre deosebire de anul 2013 și 2014 în care ponderea a scăzut dramatic până la 3,4 puncte procentuale respectiv 2,75 puncte procentuale. Această evidentă diminuare s-a datorat contribuabililor care nu se mai ocupă de agricultură și care își plătesc taxele și impozitele la timp pentru că nu primesc amenzi sau penalități de întârziere care sunt incluse în aceste venituri nefiscale.

Evoluția încasărilor din rambursarea împrumuturilor acordate

Tabelul 3.4.3. prezintă progresul veniturilor bugetare iar de data asta și a împrumuturilor solicitate la bugetul de stat.

Tabelul 3.4.3. “Evoluția și ponderea încasărilor din rambursarea împrumuturilor acordate în venituri bugetare”

Fig.11 Ponderea împrumuturilor în venituri bugetare

(Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor din tabelul 3.4.3.)

Analizând figura 11, ponderea veniturilor din rambursarea împrumuturilor acordate putem spune că cea mai însemnată pondere este înregistrată în anul 2013 de 1464190 mii euro în mărimi relative adică 9,23 puncte procentuale. Această creștere se datorează majorării ponderii impozitului pe profit, adică a unei părți din veniturile fiscale astfel întreprinderile care au luat împrumuturi au resursele necesare pentru rambursarea lor. Creditarea reprezintă o modalitate formare a necesarului de resurse financiare care vin în completarea celor deja existente.

Concluzii

Din cele prezentate în cadrul lucrării, putem spune ca impozitul constituie veriga principală a sistemului financiar la nivel local, fiind expresia unui tip specific de relații financiare între autoritățile locale și contribuabili, care se manifestă în procesele formării, repartizării și utilizării fondurilor bugetare necesare organelor statale la nivel local.

În această lucrare am realizat o analiză a principalelor tipuri de impozite și taxe locale prelevate la nivelul orașului Simeria pe o perioadă de 3 ani, mai exact perioada 2012-2014, pe baza datelor reale oferite la sfârșitul fiecărui an de către Consiliul Local al orașului Simeria.

În primul rând am scris noțiunile introductive ale impozitului privind rolurile, principiile și teoriile fondate de specialiștii în domeniu. În al doilea rând am prezentat indicatorii de stare și de efect pe care i-am utilizat în scopul efectuării analizei evoluției tipurilor de impozite locale precum și ponderea acestora în veniturile alocate de autoritățile locale.

Ponderea cea mai însemnată o au impozitul pe clădiri, impozitul pe teren și taxa pe mijloacele de transport în anul 2013, fiind un an promițător atingând 68,97 ; 21,3 respectiv 14,63 puncte procentuale. În anul următor, 2014, a avut loc o scădere bruscă datorită efectului de avere numit și efect Pigou sau efectul disponibilităților financiare reale care desemnează creșterea cheltuielilor pe motivul creșterii averilor. Astfel impozitele enunțate mai sus ajung la următoarele valori: 66,14; 23,65 și 17,66 puncte procentuale.

În al treilea rând, studiul meu de caz conține informații referitoare și la categoriile de venituri: bugetare care la rândul lor sunt divizate în venituri fiscale și nefiscale care împreună alcătuiesc veniturile totale. Veniturile fiscale înregistrează o valoare ridicată în anul 2013 de 12899100.58 euro iar în anul următor crește într-un ritm alert până la valoarea de 17570504.31 euro fapt care se datorează creșterii numărului de întreprinderi cu profit ridicat.

Veniturile nefiscale au semnificativ niveluri mai mici comparativ cu cele fiscale. Veniturile nefiscale sunt reprezentate în principal de amenzi și penalități încasate, valorificarea bunurilor confiscate și concesiuni și chirii. În anul 2012 acestea ating un nivel ridicat de 54,48% apoi ponderea scade dramatic, în 2013 ajunge la 3,4% iar în 2014 se diminuează până la 2,75% datorită înrăutățirii nivelului de trai și scăderea dobânzilor.

Am ales să concep această lucrare deoarece consider că prelevarea impozitelor și taxelor dau naștere numeroaselor controverse din viața contribuabililor. Prin asta aș vrea să le aduc la cunoștință și să le aprofundez informațiile în legătură cu obligațiile lor față de autoritățile locale.

Listă bibliografică

Cărți:

Mutașcu Ioan Mihai (2011) , Elemente de teorie fiscală, Editura Mirton

Nedelescu Mihai (2005) , Finanțe publice, Editura Economică, București

Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal cu Normele Metodologice de Aplicare

Talpoș I. , Enache C.(2011). Fiscalitate aplicată.Timișoara:Orizonturi Universitare

Materiale traduse:

Smith A(1965).Avuția națională.Cercetare asupra naturii și cauzele ei

Rousseau Jacques Jean (1762) The social contract

Articole:

Revista Transilvană de Științe Administrative (2004) 1(10) pp.74-83

Revista Jurnalul Financiar (2013)

Internet:

http://www.researchgate.net/profile/Diana_Criclivaia/publication/270284794_Fiscalitatea_Internaional__Suport_de_curs/links/54a6da670cf257a6360aa4f7.pdf

http://www.scrigroup.com/finante/INDICATORII-DE-APRECIERE-AI-FI45871.php

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/legislatie/clasificatie_economica/pdf/Anexa_nr2.pdf

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/finante/rolul-si-functiile-impozitelor-27695.html?ref=doc3

http://www.scritub.com/economie/contabilitate/CONTINUTUL-SI-STRUCTURA-BUGETE71487.php

http://www.scritub.com/economie/finante/Prezentarea-impozitelor-si-tax72391.php

Anexe

Tabel 1. Impozit pe clădiri: zona și rangul localității în care este situată clădirea

Sursa : Legea 571/2003 privind Codul Fiscal 2015

Tabel 2. Impozitul și taxa pe teren calculat în funcție de categoria de folosință

Sursa: Legea 571/2003 privind Codul Fiscal 2015

Tabel 3. Impozitul și taxa pe teren: Coeficienți de corecție

Sursa : Legea 571/2003 privind Codul Fiscal 2015

Tabel 4. Taxa asupra mijloacelor de transport

Sursa: Legea 571/2003 privind Codul Fiscal 2015

Tabel 5. Taxa pe mijloacele de transport cu remorcă sau semi-remorcă

Sursa: Legea 571/2003 privind Codul Fiscal 2015

Tabel 6. Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism în mediul urban

Sursa: Legea 571/2003 privind Codul Fiscal 2015