. Impozitele Indirecte. Analiza Taxei pe Valoarea Adaugata (s.c. Xyz S.r.l., Timisoara)
1. IMPOZITELE INDIRECTE-CARACTERIZARE GENERALĂ
1.1.Teoria impozitului
Cea mai veche resursă financiară este impozitul. Originile sale aparțin perioadei de statornicire a organizației statale.
Impozitul este o prelevare pecuniară, în virtutea autorității statului de la particulari cu titlu definitiv și fără contraprestație imediată și directă, pentru acoperirea cheltuielilor publice.
Trăsăturile impozitului sunt:
-legalitatea impozitelor: instituirea de impozite se face în baza autorizării conferite prin lege;
-obligativitatea impozitelor: plata nu este benevolă, ci are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice sau juridice care obțin venituri sau dețin averi din categoria celor prevăzute de Legea finanțelor;
-nerestituirea impozitelor: prelevările de impozite la fondurile publice de resurse financiare se face cu titlu definitiv, nerambursabil;
-nonechivalența impozitelor, înțeleasă, pe de o parte, ca o plată în schimbul căreia contribuabilii nu beneficiază de contraservicii imediate și directe din partea statului, pe de altă parte, ca o diferență între cuantumul impozitelor plătite și valoarea serviciilor primite în schimb, în viitor;
-autoritatea publică care stabilește impozitele este Parlamentul. Impozite locale le stabilesc consiliile locale sau județene. Activitatea executivă în domeniul impozitelor revine guvernului, care o exercită prin aparatul fiscal.
Rolul impozitelor:
-financiar: procură guvernului bani pentru finanțarea cheltuielilor publice;
-economic: instrument de politică economică în cadrul intervenționismului fiscal;
-social: intrument de redistribuire a venitului din societate între diferitele categorii sociale.
Acționând prin impozite, autoritățile publice influențează toate activitățile, induc în acestea efectele dorite.
În scopul procurării resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice s-au instituit și impozitele indirecte, alături de cele directe.
Impozitele indirecte, cu toate inconvenientele concepționale, au fost introduse în statele contemporane, inclusiv în România, începând cu deceniul al treilea al secolului XX. Dintre datele și aspectele ulterioare de evoluție modernă a impozitelor indirecte, un moment important l-a constituit introducerea în 1948, în Franța, a „plăților fracționate", respectiv a taxei pe valoarea adăugată. Potrivit acestui procedeu, fiecare producător plătea impozitul asupra vânzării sau livrării mărfurilor sale diminuat cu impozitul pe care l-a suportat prin prețul bunurilor cumpărate în scopul producției mărfurilor sale. Datorită efectelor pozitive obținute prin introducerea taxei pe valoarea adăugată în Franța, conceptul și procedeul acestei taxe au fost adoptate, în 1960, de către Comunitatea Economică Europeană și au fost aplicate în statele membre ale acestei comunități.
Impozitele indirecte prezintă următoarele trăsături caracteristice:
-se percep la vânzarea mărfurilor și serviciilor prin adăugarea unor cote de impunere la prețurile și tarifele acestora;
-se încasează de la toate persoanele care cumpără mărfurile și serviciile, supuse impunerii indirecte, indiferent de veniturile, averea sau situația personală a acestora;
-se stabilesc în cote proporționale asupra prețului mărfurilor supuse vânzării și serviciilor sau în sumă fixă pe unitatea de măsură a acestora;
-au un pronunțat caracter regresiv, datorită discrepanței dintre mărimea veniturilor diferitelor categorii sociale;
-au un caracter inechitabil, deoarece nu prevăd venit minim neimpozabil, nu cuprind anumite facilități în cazul celor care au copii sau persoane în întreținere și, totodată, avantajează persoanele cu venituri mari;
-se virează la bugetul public de către producători, comercianți, însă sunt suportate de către consumatori, fiind incluse în prețurile mărfurilor sau tarifele serviciilor; în acest sens există o neconcordanță între plătitorul acestora la buget și suportatorul lor real;
-utilizarea lor, ca și în cazul impozitelor directe, conduce la scăderea nivelului de trai al populației, deoarece, prin reducerea veniturilor reale, se diminuează puterea de cumpărare a populației;
-mărimea acestora este necunoscută de consumatori, fiind „camuflată" în prețuri sau tarife;
-manifestă o sensibilitate sporită față de conjunctura economică (de pildă, când o economie are o evoluție ascendentă, impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat și invers în situația de recesiune economică);
-perceperea lor este comodă și reclamă un cost relativ redus.
Incidența lor asupra consumului este mare. Din acest motiv se numesc și impozite pe consum sau impozite pe cheltuieli.
După aria lor de cuprindere există două mari tipuri de impozite indirecte:
-pe produs;
-generale pe consum.
Impozitele indirecte pe produs sunt primele și cele mai vechi. Acestea poartă denumirea de accize. Acestea se așează asupra prețului impozabil a unor bunuri specifice produse și comercializate în țara noastră.
Acestea nu au un rol financiar notabil ci unul economic și social, adică de reglare a consumului la aumite bunuri.
Impozitele generale pe consum sunt caracteristice pentru sistemele fiscale moderne. Acestea se practică după al doilea război mondial. Ele se așează asupra prețului bunurilor și serviciilor indiferent dacă este vorba de consum final sau intermediar.
Unele din aceste impozite se aplică o singură dată sub forma unui impozit unic, pe când o altă formă de aplicare vizează fiecare stadiu al circuitului mărfii, fiind cunoscut sub denumirea de impozit multifazic. .
În sistemul nostru fiscal se practică impozitul multifazic cu plată fracționată, adică taxa pe valoarea adăugată, de asemenea se aplică accize pentru produse. Totodată se mai practică, tot în cadrul impozitelor indirecte, taxele vamale precum și alte taxe cu caracter indirect ca de exemplu impozitul pe spectacole, taxele de timbru, taxele consulare, taxa de trecere a frontierei, etc.
Aportul impozitelor la formarea veniturilor fiscale ale statului diferă, de regulă, în funcție de nivelul de dezvoltare economică astfel:
-în țările dezvoltate, aportul impozitelor indirecte este mai mic decât cel al impozitelor directe, iar ponderea impozitelor indirecte în totalul încasărilor fiscale cunoaște diferențieri de la o țară la alta;
-în țările în curs de dezvoltare, de regulă, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe cea a impozitelor directe, datorită nivelului mediu scăzut al veniturilor și averii realizate și deținute de majoritatea populației acestor țări.
1.2. Mutația structurală a impozitelor indirecte în cadrul reformei economice și fiscale
Ca o trăsătură principală a reformei economice și fiscale din țara noastră, îmbunătățirea structurii impozitelor, prin creșterea impozitelor directe, în principal prin sporirea rolului impozitelor pe venit, nu a fost realizată până în anul 2000, impozitele directe însemnând 28,14 % din veniturile totale ale bugetului de stat, față de 69,30% cât reprezintă impozitele indirecte. În același timp, ponderea impozitelor indirecte ar trebui să scadă, deoarec ele nu se stabilesc direct și nominativ asupra contribuabililor, ci se percep asupra vânzării bunurilor, cu deosebire a celor de consum, sau a executării unor lucrări ( de construcții, etc.), ori prestării unor servicii ( transport, activitate hotelieră, spectacole, etc.)
1.3. Inechitatea și inelasticitatea impozitelor indirecte
În calcularea și încasarea impozitelor indirecte, cotele de impozit nu sunt diferențiate în funcție de venitul, averea sau situația personală a cetățenilor care cumpără mărfuri sau solicită servicii afectate de impozit indirect. Aceste impozite se încasează de la toate persoanele cumpărătoare de produse grevate de impozit indirect, indiferent de veniturile, averea sau situația personală a contribuabililor, din care cauză ele apar ca fiind suportate în egală măsură de către toate categoriile sociale.
Impozitele indirecte sunt stabilite în cote proporționale asupra prețului mărfurilor supuse vânzării și a serviciilor prestate sau în sumă fixă pe unitatea de măsură a mărfurilor. În modul acesta se crează falsa impresie că impozitele indirecte ar fi suportate în egală măsură de către toate categoriile sociale și deci sarcinile fiscale s-ar repartiza în mod echitabil. În realitate, repartizarea impozitelor indirecte pe subiectele impozabile are loc nu pe baza veniturilor realizate, ci în funcție de consumul personal al fiecărui membru al societății. Datorită discrepanțelor dintre mărimea veniturilor diferitelor categorii sociale și făcând raportul între veniturile și cheltuielile diferitelor grupe de populație, se constată că impozitele indirecte au un pronunțat caracter regresiv; altfel spus, se constată că ponderea acestor impozite indirecte în venituri (salarii) este cu atât mai mare cu cât veniturile realizate sunt mai mici. Cu cât o persoană obține venituri mai mici, este mai săracă, cu atât suportă un impozit indirect relativ mai mare, deoarece fiecare persoană are nevoie aproximativ de aceleași produse; aceasta înseamnă că persoanele care au venituri mici și mijlocii suportă de fapt greul impozitelor indirecte.
Caracterul inechitabil al impozitelor indirecte rezultă și din faptul că ele nu prevăd un minim de venit neimpozabil, nu cuprind înlesniri pentru cei care au copii sau alte persoane în întreținere (în acest caz, impozitul indirect suportat este mai mare, deoarece are nevoie de mai multe produse). Mai mulți economiști din diverse țări au subliniat caracterul injust, represiv și inechitabil al impozitelor indirecte, au relevat că aceste impozite avantajează pe cei cu venituri mari, care pentru existența lor nu cheltuie întregul venit, realizează economii care nu sunt impozabile; aceste impozite provoacă greutăți mari familiilor mai sărace, comparativ cu cele bogate.
Impozitele indirecte au ca efect micșorarea veniturilor reale, reducând puterea de cumpărare a cetățeanului. Pentru persoanele cu venituri modeste, plata impozitului, oricât de secționată ar fi, afectează serios condițiile lor de viață. Acest lucru este valabil și deoarece există unele categorii de bunuri în special cele alimentare, ce condiționează însăși existența fizică a oamenilor și care, în consecință, se caracterizează prin inelasticitate sau elasticitate redusă.
Cheltuielile pentru alimente depășesc 50% la toate categoriile de familii, iar la cele de muncitori de peste 60%.
Toate acestea la un loc fac ca impozitele indirecte să aibă un caracter inechitabil, adică să parvină unul din aspectele esențiale caracteristice unui impozit și anume echitatea fiscală.
1.4. Politica fiscală a României referitoare la impozitele indirecte
În România, trecerea la economia de piață a necesitat și modificarea sistemului fiscal și financiar prin adaptarea sa la noul tip de proprietate. Astfel, au suferit modificări substanțiale principalele impozite directe ca și cele indirecte. În anul 1990 principalul impozit indirect a devenit impozitul pe circulația mărfurilor. Într-o perioadă relativ scurtă acest impozit a suferit modificări substanțiale în vederea transformării sale într-un impozit modern de tipul taxei pe valoarea adăugată.
Introducerea taxei pe valoarea adăugată la 1 iulie 1993 în România a fost precedată, așa cum era și normal, de eliminarea la 1 mai 1993, aproape în totalitate a subvențiilor pe care statul le plătea pentru unele produse alimentare (zahăr, ulei, pâine, etc.), energie electrică și termică destinate consumului populației.
În ceea ce privește aspectul inflaționist al introducerii taxei pe valoarea adăugată, conform datelor statistice privind indicele prețurilor de consum (I.P.C.), acesta în anii debutului, a evoluat conform celor înscrise în tabel :
Tabel 1.4.1
Indicele prețurilor de consum
Trebuie menționat că momentul ales pentru introducerea taxei pe valoarea adăugată a corespuns și unui moment de recesiune economică și de creștere accelerată a prețurilor în Romănia, ceea ce airect suportat este mai mare, deoarece are nevoie de mai multe produse). Mai mulți economiști din diverse țări au subliniat caracterul injust, represiv și inechitabil al impozitelor indirecte, au relevat că aceste impozite avantajează pe cei cu venituri mari, care pentru existența lor nu cheltuie întregul venit, realizează economii care nu sunt impozabile; aceste impozite provoacă greutăți mari familiilor mai sărace, comparativ cu cele bogate.
Impozitele indirecte au ca efect micșorarea veniturilor reale, reducând puterea de cumpărare a cetățeanului. Pentru persoanele cu venituri modeste, plata impozitului, oricât de secționată ar fi, afectează serios condițiile lor de viață. Acest lucru este valabil și deoarece există unele categorii de bunuri în special cele alimentare, ce condiționează însăși existența fizică a oamenilor și care, în consecință, se caracterizează prin inelasticitate sau elasticitate redusă.
Cheltuielile pentru alimente depășesc 50% la toate categoriile de familii, iar la cele de muncitori de peste 60%.
Toate acestea la un loc fac ca impozitele indirecte să aibă un caracter inechitabil, adică să parvină unul din aspectele esențiale caracteristice unui impozit și anume echitatea fiscală.
1.4. Politica fiscală a României referitoare la impozitele indirecte
În România, trecerea la economia de piață a necesitat și modificarea sistemului fiscal și financiar prin adaptarea sa la noul tip de proprietate. Astfel, au suferit modificări substanțiale principalele impozite directe ca și cele indirecte. În anul 1990 principalul impozit indirect a devenit impozitul pe circulația mărfurilor. Într-o perioadă relativ scurtă acest impozit a suferit modificări substanțiale în vederea transformării sale într-un impozit modern de tipul taxei pe valoarea adăugată.
Introducerea taxei pe valoarea adăugată la 1 iulie 1993 în România a fost precedată, așa cum era și normal, de eliminarea la 1 mai 1993, aproape în totalitate a subvențiilor pe care statul le plătea pentru unele produse alimentare (zahăr, ulei, pâine, etc.), energie electrică și termică destinate consumului populației.
În ceea ce privește aspectul inflaționist al introducerii taxei pe valoarea adăugată, conform datelor statistice privind indicele prețurilor de consum (I.P.C.), acesta în anii debutului, a evoluat conform celor înscrise în tabel :
Tabel 1.4.1
Indicele prețurilor de consum
Trebuie menționat că momentul ales pentru introducerea taxei pe valoarea adăugată a corespuns și unui moment de recesiune economică și de creștere accelerată a prețurilor în Romănia, ceea ce a făcut ca impactul acesteia să fie unul minor în comparație cu ceilalți factori determinanți ai inflației din anul 1993.
În tabelul de mai jos, vom prezenta ponderea principalelor impozite directe și indirecte în bugetul de stat, din 1999, 2000, pentru a ilustra rolul pe care acestea îl au în formarea bugetului național precum și schimbarea raportului de forțe în favoarea impozitelor indirecte.
Tabel 1.4.2.
Ponderea principalelor impozite directe și indirecte în bugetul de stat
În structură, se constată diminuarea ponderii impozitelor directe (de la 56,6% la 48,5%) și creșterea corespunzătoare a ponderii impozitelor indirecte, deci orientarea surselor fiscale spre "consumul final" suportat în ultimă instanță, în mod nemijlocit, de către populație.
Deasemenea, se poate evidenția accentuarea ponderii impozitelor indirecte (în special a taxei pe valoarea adăugată ) în totalul veniturilor bugetare, fenomen care relevă diminuarea rolului impozitelor ca pârghie de intervenție directă în activitatea economică.
În general impozitele indirecte sunt suportate de consumatori. Ele reprezintă parte componentă a prețului de vânzare a bunurilor și serviciilor, astfel încât modificarea cotei de impozit determină un efect mecanic asupra prețului. Politica fiscală trebuie să țină seama de această influență, deoarece există un anumit risc: întreprinderile pot fi tentate ca în condițiile reducerii unei cote de impozit să nu reflecte acest lucru în prețuri pentru a-și mări marja de profit.
Unele țări au folosit drept instrument de politică fiscală, reducerea cotei de taxei pe valoarea adăugată pe anumite perioade de timp, pentru a detemina o reducere a prețurilor. Această modalitate a fost criticată de unii economiști ca având influență negativă asupra bugetului, putând determina crearea suplimentară de monedă și o serie de tensiuni inflaționiste.Trecerea de la economia socialistă, la o economie de piață de tip occidental, implică modificări fundamentale în bazele structurii politice și economice. Transformarea organizării întreprinderilor de stat și renunțarea la controlul absolut asupra prețurilor și salariilor, sunt două din importantele schimbări necesare în actualele condiții.
Prin înlăturarea controlului prețurilor, unitățile economice devin libere să-și stabilească propriile prețuri numai sub controlul pieței, astfel că numeroase cote de impozit pe circulația mărfurilor, pentru a regla nivelurile profitului nu mai sunt necesare, iar sarcina impozitelor pe circulația mărfurilor, se va îndrepta, se va întoarce asupra consumatorului. De aici și rolul vital al taxelor de consumație în asigurarea pentru stat a unei surse permanente și reletiv stabile de venituri.
Ca o trăsătură principală e reformei economice și fiscale din țara noastră, îmbunătățirea structurii impozitelor, prin creșterea impozitelor directe, în principal, prin sporirea rolului impozitelor pe venit, nu a fost realizată până în anul 2000, impozitele indirecte însemnând 28,14 % din veniturile totale ale bugetului de stat față de 69,30% cât reprezintă impozitele indirecte. În același timp, ponderea impozitelor indirecte ar trebui să scadă, deoarec ele nu se stabilesc direct și nominativ asupra contribuabililor, ci se percep asupra vânzării bunurilor, cu deosebire a celor de consum, sau a executării unor lucrări ( de construcții, etc.), ori prestării unor servicii ( transport, activitate hotelieră, spectacole, etc.)
În capitolul al doilea al lucrării tratăm principalele impozite indirecte din România.
2. TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ
Taxa pe valoare adaugată reprezintă venit al bugetului de stat, din categoria impozitelor indirecte, care se aplică asupra operațiunilor privind livrările de bunuri mobile, transferul proprietății bunurilor imobile, importul de bunuri, prestările de servicii, precum și operațiunile asimilate acestora.
2.1. Sfera de aplicare
2.1.1. Operațiuni impozabile, teritorialitatea și reguli de impozitare
Operațiuni impozabile
În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugată se cuprind operațiunile cu plată, precum și cele asimilate acestora, efectuate de o maniera independentă de către contribuabili, privind:
a) livrări de bunuri mobile și/sau prestări de servicii efectuate în cadrul exercitării activității profesionale
b) transferul proprietății bunurilor imobile între contribuabili, precum și între aceștia și persoane fizice;
c) importul de bunuri;
d) serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi in România în conformitate cu criteriile de teritorialitate stabilite prin normele legale.
Prin contribuabili se înțelege:
– persoanele juridice;
– persoanele fizice, asociațiile familiale, precum și asociațiile civile fără personalitate juridică, autorizate, care realizează venituri în România din activități desfășurate pe baza liberei inițiative;
– alte persoane decât cele prevăzute mai sus, asociații sau organizații de orice fel care desfășoară în România activități cu caracter economic, social, cultural, politic, sindical, filantropic, religios sau de natură publică;
– instituțiile publice;
– reprezentanțele societăților comerciale sau ale organizațiilor economice străine, precum și alte organizații și organisme internaționale care funcționează în România.
Sunt asimilate cu livrările de bunuri și/sau prestările de servicii urmatoarele operațiuni:
a) vânzarea cu plata în rate, închirierea unor bunuri pe bază de contract, precum și închirierea unor bunuri cu clauza trecerii proprietății asupra bunurilor respective după plata ultimei rate sau la o anumită dată stabilită prin contract;
b) preluarea de către contribuabili a unor bunuri care fac parte din activele societății comerciale pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legatură cu activitatea economică desfășurată de aceștia sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit. Același regim se aplică și prestatorilor de servicii. Se exceptează de la aceste prevederi bunurile și/sau serviciile acordate în mod gratuit, în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute prin lege;
c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul contribuabililor, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri;
d) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite.
Operațiunile privind schimbul de bunuri au efectul a două livrări separate, în cazul transferului dreptului de proprietat e asupra unui bun de către doi sau mai mulți contribuabili, prin intermediul mai multor tranzacții, fiecare operațiune se consideră o livrare separată, fiind impozitată distinct, chiar dacă bunul respectiv este transferat direct beneficiarului final. Același regim se aplică și pentru schimbul de prestări de servicii.
Nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugată operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate de:
a) asociațiile fără scop lucrativ, pentru activitățile cu caracter social-filantropic;
b) organizațiile cultelor religioase recunoscute legal și organizațiile care desfășoara activități de natura religioasă, politică sau civică înregistrate legal
c) organizațiile sindicale, pentru activitățile legate direct de apărarea colectivă a intereselor materiale și morale ale membrilor lor;
d) instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive;
e) Regia Autonomă "Administrația Națională a Drumurilor din România".
Teritorialitatea
Sunt supuse taxei pe valoarea adaugată operațiunile referitoare la transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul României.
Bunurile provenite din import sunt impozabile în România la înregistrarea declarației vamale după intrarea acestora în țară.
Prestările de servicii sunt impozabile în România când locul prestării se consideră a fi în România în conformitate cu criteriile de teritorialitate stabilite prin normele legale.
Reguli de impozitare
Operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se clasifică, din punct de vedere al regulilor de impozitare, după cum urmează:
a) operațiuni impozabile obligatoriu, la care se aplică cota stabilită prin lege. Pentru aceste operațiuni taxa se calculează asupra sumelor obținute din vânzări de bunuri sau din prestări de servicii, la fiecare stadiu al circuitului economic până la consumatorul final inclusiv.
Din taxa facturată corespunzător sumelor reprezentând contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, se scade taxa aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării operațiunilor irnpozabile;
b) operațiuni la care se aplica cota zero. Pentru aceste operațiuni furnizorii sau prestatorii de servicii au dreptul de deducere a taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării operațiunilor impozabile;
c) operațiuni scutite de taxa pe valoarea adaugată.
Aceste operațiuni sunt reglementate prin lege și nu se admite extinderea lor prin analogie, iar furnizorii sau prestatorii de servicii nu au dreptul la deducerea taxei aferente intrărilor destinate realizării produselor sau serviciilor scutite de taxă, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Livrarea de utilaje și echipamente, precum și prestările de servicii, legate nemijlocit de operațiunile petroliere realizate de titularii acordurilor petroliere, persoane juridice străine, în baza Legii petrolului nr. 134/1995, se vor efectua cu scutire de taxa pe valoarea adaugată, iar furnizorii și prestatorii de servicii vor deduce taxa aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate acestor operațiuni.
2.1.2. Operațiuni scutite și operațiuni impozabile prin opțiune
Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată următoarele operațiuni:
A. Livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate în țară de:
a) unitățile sanitare, inclusiv veterinare, și de asistență socială: spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire și asistență, centre de integrare pentru terapie ocupațională, centre-pilot pentru tineri cu handicap, cămine de bătrâni și de pensionari, case de copii, stații de salvare și altele, autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială: unitățile autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială în stațiuni balneoclimaterice; serviciile de cazare, masă și tratament prestate cumulat de către contribuabilii autorizați care își desfășoara activitatea în stațiuni balneoclimaterice și a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament;
b) unitățile și instituțiile de învățământ cuprinse în sistemul național de învățământ aprobat prin Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare;
c) unitățile care desfășoară, potrivit legii, activități de cercetare-dezvoltare și inovare și execută programe, subprograme, teme, proiecte, precum și acțiuni componente ale Programului național de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică sau ale Planului național de cercetare, dezvoltare și inovare. Același regim se aplică și unităților care desfășoară, potrivit legii, astfel de activități cu finanțare în parteneriat internațional, regional și bilateral;
d) avocații și notarii, indiferent de forma de exercitare a profesiei; arhitecți, ingineri, consultanți, auditori financiari, experți contabili, sau alte profesii asemănătoare desfășurate în mod independent, în condițiile legii, gospodăriile agricole individuale
e) cantinele organizate pe lângă asociațiile, organizațiile și instituțiile publice care nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugată, precum și cele de pe lângă unitățile scutite , casele de economii, fondurile de plasament, casele de ajutor reciproc, cooperativele de credit și alte societăți de credit, casele de schimb valutar;
g) societățile de investiții financiare, de intermediere financiară și de valori mobiliare;
h). Banca Națională a României, pentru operațiunile specifice reglementate în mod expres prin Legea 101/1998 privind Statutul Băncii Naționale a României;, cu modificările ulterioare
i) băncile, persoane juridice române, constituite ca societăți comerciale, sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, precum și alte persoane juridice autorizate prin lege să desfășoare activități bancare, pentru activitățile permise băncilor prin Legea bancară nr. 58/1998, cu excepția următoarelor operațiuni: vânzările de imobile către salariați, tranzacțiile cu bunuri mobile și imobile în executarea creanțelor; operațiunile de leasing financiar; închirierea de casete de siguranță; tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu metale prețioase, obiecte confecționate din acestea, pietre prețioase, prestările de servicii care nu sunt efectuate în exclusivitate de bănci, ca de exemplu: expertizare de studii de fezabilitate, acordarea de consultanță, evaluări de patrimoniu, închirieri de spații, cazare;
j). Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru întreprinzătorii Privați – S.A. și Fondul de Garantare a Creditului Rural – S.A.;
k) societățile de asigurare și/sau reasigurare, inclusiv intermediarii în astfel de activitățti;
l) Compania Naționala "Loteria Română" – S.A. și contribuabilii autorizați de Comisia de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc, pentru activitățile de organizare și exploatare a jocurilor de noroc;
m) sunt, de asemenea, scutite:
m1). lucrările de construcții, amenajări, reparații și întreținere, executate pentru monumente comemorative ale combatanților, eroilor, victimelor de război și ale Revoluției din decembrie 1989
m2) încasările din taxele de intrare la castele, muzee, târguri și expoziții, grădini zoologice și botanice, biblioteci;
m3) activitatea de taximetrie desfășurată de persoane fizice autorizate, precum și operațiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;
m4). editarea, tipărirea și/sau vânzarea de manuale școlare și/sau de cărți, exclusiv activitatea cu caracter de reclamă și publicitate, realizarea și difuzarea programelor de radio și televiziune, cu excepția celor cu caracter de reclamă și publicitate; producția de filme, cu excepția celor cu caracter de reclamă și publicitate, destinate difuzării prin televiziune;
m5) proteze de orice fel, accesorii ale acestora, precum și produse ortopedice;
m6) uniforme pentru copiii din învățământul preșcolar și primar;
m7). articole de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copiii în vârstă de până la un an;
m8) aportul de bunuri la capitalul social al societăților comerciale
m9) transportul fluvial al localnicilor în Delta Dunării și pe relațiile Orșova-Moldova Nouă, Brăila-Hârșova, Galați-Grindu;
m10) activitățile specifice desfășurate în zona liberă de contribuabilii autorizați în acest scop;
m11) activitățile contribuabililor cu venituri din operațiuni impozabile declarate organului fiscal competent sau, dupa caz, realizate, de până la 125 milioane lei anual;
În situația realizării unor venituri superioare plafonului prevăzut mai sus, contribuabilii menționati la alineatul precedent devin plătitori de taxă pe valoarea adaugată în conditțile și la termenele stabilite de lege.
După înscrierea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată contribuabilii respectivi nu mai beneficiază de scutire chiar dacă ulterior realizează venituri inferioare plafonului prevăzut mai sus.
m12) produsele și serviciile prevăzute mai jos:
1. combustibil pentru consum casnic: lemne de foc, cărbuni și gaze naturale;
2. energie electrică pentru consum casnic;
3. energie termică pentru consum casnic;
4. apă și canalizare.
Produsele și serviciile prevăzute la punctul. 1-4 sunt scutite de plata taxei pe valoarea adăugată la contribuabilii din rețeaua de desfacere, de distribuire și de prestare către populație"la așezămintele de creștere și de ocrotire a copiilor, la căminele de bătrâni și de pensionari, iar aceștia își vor exercita, pentru aceste livrări și prestări de servicii, dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente cumpărărilor de bunuri și prestărilor de servicii destinate operațiunilor menționate mai sus.
Prevederile literei m12) s-au aplicat până la data de 31 martie 2000 inclusiv.
B. Operațiunile de import:
bunurile din import scutite de taxe vamale prin Tariful vamal de import al României, prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului. Nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată bunurile din import pentru care în legislație se prevede exceptarea, exonerarea, abolirea sau desființarea taxelor vamale;
mărfurile importate și comercializate în regim duty-free, precum și prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora;
materiile prime și materialele importate, destinate exclusiv realizării de produse finite care sunt exportate în termen de 45 de zile de la data efectuării importului, pe baza de certificat eliberat în condiții stabilite de Ministerul Finanțelor;
bunurile introduse în țară fără plata taxelor vamale, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;
reparațiile și transformările la nave și aeronave romănești în străinătate;
bunurile din import similare bunurilor din țară, scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit legii. Același regim se aplică pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România potrivit criteriilor de teritorialitate stabilite prin normele legale.
mijloacele de transport, mărfurile și alte bunuri provenite din străinătate care se introduc direct în zonele libere conform art. 13 din Legea 84/1992 privind regimul zonelor libere;
licențe de filme și programe, drepturi de transmisie, abonamente la agenții de știri externe și altele de această natură, destinate activității de radio și televiziune;
importul de bunuri efectuat de instituțiile publice, direct sau prin comisionari, finanțate din împrumuturi contractate de pe piața externă cu garanție de stat.
Operațiuni impozabile prin opțiune
Contribuabilii care efectuează operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată pot opta pentru plata acestei taxe, pentru întreaga activitate sau numai pentru o parte a acesteia. Aprobarea se dă de Ministerul Finanțelor prin organele fiscale teritoriale și se referă la ansamblul normelor privind taxa pe valoarea adăugată, iar aplicarea se face începând cu data de întâi a lunii următoare datei aprobării.
2.1.3 Plătitorii taxei pe valoarea adăugată
Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se plătește de către:
– contribuabilii înregistrați la organele fiscale competente ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri mobile, transferul proprietății bunurilor imobile și/sau pentru prestările de servicii supuse taxei pe valoarea adăugată
– titularii operațiunilor de import de bunuri efectuat direct, prin comisionari sau terțe persoane juridice care acționează în numele și din ordinul titularului operațiunii de import;
– persoanele fizice, pentru bunurile introduse în țară potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora;
– persoanele juridice sau fizice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România, pentru bunurile din import închiriate, precum și pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, referitoare la: operațiuni de leasing; cesiuni și/sau concesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de mărci de fabrică și de comerț sau alte drepturi similare; servicii de publicitate; serviciile consultanților, inginerilor, birourilor de studii, experților contabili și alte servicii similare; prelucrarea de date și furnizarea de informații; operațiuni bancare și financiare; punerea la dispoziție de personal.
În situația în care persoana care realizează operațiuni impozabile nu are sediul sau domiciliul stabil în România, este obligată să desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, care se angajează să îndeplinească obligațiile ce îi revin conform prevederilor legale.
Contribuabilul care înscrie taxa pe valoarea adăugată pe o factură sau pe un document legal aprobat este obligat să achite suma respectivă la bugetul de stat chiar dacă operațiunea în cauză nu este impozabilă potrivit legii.
2.2 Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată
Obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată ia naștere la data efectuării livrării de bunuri mobile, transferului proprietății bunurilor imobile și/sau prestării serviciilor.
Pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii cu plata în rate obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată intervine la data prevăzuta pentru plata ratelor.
Cotele aplicate operațiunilor impozabile sunt cele în vigoare la data la care ia naștere obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată.
Pentru operațiunile prevăzute mai jos obligația de plata a taxei pe valoarea adăugată ia naștere la:
a) data înregistrării declarației vamale, în cazul importurilor de bunuri
b) termenele de plată pentru ratele prevăzute în contractele de leasing pentru operațiunile de leasing;
c) data vânzării bunurilor către beneficiari, în cazul operațiunilor efectuate prin intermediari sau prin consignație;
d) data emiterii documentelor în care se consemnează preluarea de către contribuabili a unor bunuri din activele societății comerciale pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de aceștia sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane fizice ori juridice în mod gratuit;
e) data documentelor prin care se confirmă prestarea de către contribuabili a unor servicii în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de aceștia sau pentru alte persoane fizice ori juridice în mod gratuit;
f) data colectării monedelor din mașina pentru mărfurile vândute prin mașini automate.
Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă atunci când organul fiscal este îndreptățit să solicite plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată plata taxei datorate bugetului de stat.
Exigibilitatea ia naștere, de regulă, la data efectuării livrării bunurilor mobile, transferului proprietății bunurilor imobile sau prestării serviciilor.
Prin derogare de la prevederile precedente, exigibilitatea poate fi anticipată sau ulterioară faptuiui generator, în condiții stabilite prin normele legale.
Pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii care se efectuează continuu – energie electrică, termică, gaze naturale, apă, servicii telefonice și altele similare precum și pentru cele la care se încasează, de regulă, avansuri, exigibilitatea intervine la data stabilirii debitului clientului pe bază de factură fiscală sau de alt document legal.
Antreprenorii de lucrări imobiliare pot să opteze pentru plata taxei pe valoarea adăugată la efectuarea livrărilor, în condiții stabilite prin normele legale.
2.3. Baza de impozitare
Baza de impozitare reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate exclusiv taxa pe valoarea adăugată..
Baza de impozitare este determinată de:
a) prețurile negociate între vânzător și cumpărător, precum și alte cheltuieli datorate de cumpărător pentru livrările de bunuri și care nu au fost cuprinse în preț. Aceste prețuri cuprind și accizele stabilite potrivit normelor legale
b) tarifele negociate pentru prestările de servicii;
c) suma rezultată din aplicarea cotei. de comision sau suma convenită între parteneri pentru operațiunile de intermediere;
d) prețurile de piață sau, în lipsa acestora, costurile de producție ale bunurilor preluate din activele societății de către contribuabili pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de aceștia sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane fizice ori juridice în mod gratuit;
e) valoarea în vamă, determinată potrivit legii, la care se adaugă taxa vamală, alte taxe și accizele datorate pentru bunurile importate;
f) prețurile de piață sau, în lipsa acestora, costurile aferente serviciilor prestate de contribuabili în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de aceștia sau pentru alte persoane fizice ori juridice în mod gratuit;
g) prețurile vânzărilor efectuate din depozitele vămii sau prețurile stabilite prin licitație.
Nu se cuprind în baza de impozitare următoarele:
a) remizele și alte reduceri de preț acordate de furnizor direct clientului, bunurile acordate de furnizori clienților în vederea stimulării vânzărilor, în condițiile prevăzute în contractele încheiate. Pentru a putea fi excluse din baza de impozitare, remizele și alte reduceri de preț trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
-să fie efective și în sume exacte în beneficiul clientului;
-să nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartidă pentru o prestație oarecare;
-să fie reflectate în facturi fiscale sau în alte documente legale.
b) penalizările pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractate;
Excluderea din baza de impozitare se face nurnai dacă penalitățile sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate.Nu se exclud din baza de impozitare sumele încasate pentru acoperirea prejudiciilor provocate de distrugerea, deteriorarea, nerestituirea în termen a bunurilor închiriate sau altele similare, care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate.
c) dobânzile percepute pentru: plăți cu întârziere, vânzări cu plata în rate sau la termene de peste 90 de zile, operațiuni de leasing;
d) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia;
e) ambalajele care circulă între furnizorii de marfa și clienți prin schimb fără facturare;
f) sumele încasate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale de către contribuabilii înregistrați la organele fiscale ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată și care sunt destinate finanțării investițiilor, acoperirii diferențelor de preț și de tarif, finanțării stocurilor de produse cu destinație specială. Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor de investiții finanțate în condițiile de mai sus, se deduce în conformitate cu prevederile legale.
Cu sumele deduse potrivit legii este obligatorie reîntregirea disponibilităților pentru investiții. Sumele respective pot fi utilizate în cursul anului financiar, numai pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții pentru care s-au primit alocațiile de la bugetul de stat.
La încheierea exercițiului financiar sumele deduse și neutilizate potrivit alineatului precedent se virează la bugetul de stat sau la bugetele locale, în conturile și la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului financiar-bugetar și financiar-contabil emise de Ministerul Finanțelor.
În cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, suma impozabilă va fi redusă corespunzător. Ambalajele de circulație cum sunt navetele, sticlele, borcanele, la schimb între furnizorii de marfă și clienți, nu se facturează și nu se supun taxei pe valoarea adăugată la livrare.
În condițiile în care clienții nu dețin cantitățile de ambalaje necesare în vederea efectuării schimbului prevăzut mai sus, ei pot primi de la furnizorii de marfă ambalajele necesare în schimbul unei garanții depusă acestora, fără facturare și fără taxă pe valoarea adăugată la livrare.
Periodic, dar nu mai târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale, se vor factura și se vor supune taxei pe valoarea adăugată la livrare, cantitățile de ambalaje date în garanție clienților și scoase din evidență de aceștia, ca urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor și altor cauze de aceeași natură.
Regimul circulației ambalajelor pe bază de schimb se aplică în mod obligatoriu la livrare în relațiile cu neplătitorii de taxă pe valoarea adăugată.
2.4. Cotele de impozitare
Taxa pe valoarea adăugată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege asupra bazei de impozitare .
În România se aplică următoarele cote:
a). Cota de 19% pentru operațiunile privind livrările de bunuri mobile și transferurile proprietății bunurilor imobile efectuate în țară, prestările de servicii, precum și importul de bunuri cu excepția celor prevazute la lit. B.
b). Cota zero pentru:
a) exportul de bunuri, transportul și prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de contribuabili cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României.
Prin derogare de la aceste prevederi, beneficiază de cota zero exporturile de bunuri care se derulează în sistem barter;
Exportul constă în livrări de bunuri efectuate de contribuabili înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pentru beneficiari cu sediul în străinătate și care sunt transportate în afara teritoriului țării, cu îndeplinirea formalităților vamale de export.
Pentru exportul realizat direct de unitățile care acționează în nume propriu, justificarea cotei zero se face cu:
a) factura externă;
b) declarația vamală de export, vizată de organele vamale;
c) documentul care atestă efectuarea transportului internațional, după caz, în funcție de condiția de livrare;
d) dovada introducerii în bancă a declarației de încasare valutară sau, după caz, a încasării contravalorii mărfii în valută.
Pentru exportul în nume propriu realizat de unitățile exportatoare în cazul în care, potrivit contractului încheiat între producător și exportator, livrarea bunurilor către beneficiarul extern se face direct de unitatea producătoare, beneficiază de cota zero atât unitatea exportatoare, cât și unitatea producătoare. Unitatea exportatoare va justifica cota zero pe baza documentelor prevăzute anterior.
Unitatea producătoare va justifica cota zero a taxei pe valoarea adăugată cu:
a) factura fiscală emisă către unitatea exportatoare, în lei și în valută, cu mențiunea "cota zero";
b) copie de pe documentul de transport internațional, după caz, în funcție de condiția de livrare, în care la rubricile referitoare la locul de încărcare, predare-expediție se înscriu denumirea producătorului și localitatea;
c) copie de pe declarația vamală de export, vizată de unitatea vamală, în care la rubrica 27 se înscriu denumirea producătorului și localitatea;
d) contractul încheiat cu unitatea exportatoare prin care se prevede obligativitatea plății în valută a contravalorii bunurilor exportate.
Pentru bunurile contractate cu beneficiari cu sediul în străinătate, care dispun livrarea către unități producătoare din țară în vederea prelucrării lor pentru bunuri de export destinate aceluiași beneficiar extern, beneficiază de cota zero atât unitățile exportatoare, cât și unitățile producătoare. Unitățile exportatoare vor justifica cota zero pe baza documentelor prevăzute mai sus. Unitățile producătoare justifică cota zero cu:
a) contractul încheiat cu partenerul extern, din care să rezulte produsele, cantitățile, unitățile din țara la care se face livrarea, precum și termenul pentru justificarea exportului cu copia de pe declarația vamală de export vizată de organul vamal;
b) factura externă;
c) dovada introducerii în bancă a declarației de încasare valutară sau, după caz, a încasării contravalorii mărfii în valută.
Pentru exportul realizat prin comisionari, comitentul va justifica cota zero de taxă pe valoarea adăugată pe baza următoarelor documente:
a) copie de pe factura externă;
b) copie de pe declarația vamală de export pe care comisionarul a înscris denumirea unității proprietare a mărfurilor exportate
c) factura fiscală emisă de comitent, pe care este înscrisă "cota zero de taxă pe valoare adăugată" cu mențiunea "export în comision";
d) contractul încheiat între comitent și comisionar, în care se prevede obligativitatea plății în valută a bunurilor exportate.
Comisionarul beneficiază de cota zero de taxă pe valoarea adăugată pe baza următoarelor documente:
a) factura externă
b) declarația vamală de export, vizată de organele vamale;
c) documentul care atestă efectuarea transportului internațional, după caz, în funcție de condiția de livrare;
d) dovada introducerii în bancă a declarației de încasare valutară sau, dupa caz, a încasării contravalorii mărfii în valută;
e) factura fiscală pentru comision, pe care este înscrisă "cota zero de taxă pe valoarea adăugată".
Pentru transportul mărfurilor exportate la destinație în străinătate transportatorii, respectiv casele de expediție, vor justifica cota zero cu:
a) contractul încheiat cu unitatea exportatoare sau, după caz, cu casa de expedție ori cu beneficiarul din străinătate, în care se prevede obligativitatea plății în valută a contravalorii transportului;
b) documentul de transport internațional având confirmarea destinatarului privind recepția mărfii pentru transportator sau copia de pe acesta pentru casele de expediție;
c) polița de asigurare și/sau reasigurare pentru transportator sau copia de pe aceasta pentru casele de expediție.
În cazul transporturilor combinate, legate direct de exportul bunurilor, justificarea cotei zero se face cu:
a) contractul încheiat cu unitatea exportatoare sau, după caz, cu casa de expediție ori cu beneficiarul din străinătate, în care se prevede obligativitatea plății în valută a contravalorii transportului
b) copie de pe declarația vamală de export vizată de organele vamale;
c) documentul specific de transport.
Pentru alte prestări de servicii legate direct de exportul bunurilor efectuate de prestatori cu sediul în România cota zero se justifică cu:
a) contractul încheiat cu unitatea exportatoare sau cu beneficiarul din străinătate, în care se prevede obligativitatea plății în valută a contravalorii serviciilor prestate;
b) documente prezentate de exportatori, din care să rezulte că operațiunile respective sunt legate direct de exportul bunurilor.
Nerespectarea prevederilor legale privind justificarea cotei zero de taxă pe valoarea adăugată și/sau nerespectarea condiției de încasare a valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României atrag obligația plății taxei pe valoarea adăugată prin aplicarea cotei corespunzătoare livrărilor și prestărilor la intern și a majorărilor de întârziere aferente, calculate de la data documentului care atestă livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.
În cazul în care la verificarea aplicării cotei zero de taxă pe valoarea adăugată s-au avut în vedere termenele de încasare menționate în declarațiile de încasare valutară sau, după caz, în contractele încheiate, organele de control au obligația să verifice în termen de un an de la data verificării aplicării cotei zero dacă încasarea valutei a devenit efectivă.
Pentru contribuabilii care realizează export de bunuri în sistem barter, justificarea cotei zero de taxă pe valoarea adăugată se face cu:
factură externă;
declarația vamală de export vizată de organele vamale;
documentele de transport internațional, după caz, în funcție de condiția de livrare;
dovada introducerii în bancă a declarației de încasare valutară;
contractul extern din care să rezulte că exportul se derulează în sistem barter, precum și termenul la care se va efectua importul în compensație.
Nerespectarea prevederilor alineatului precedent în ceea ce privește justificarea cotei zero, precum și nerealizarea în termenul prevăzut de legislația în vigoare a importului în compensație atrag obligația plății taxei pe valoarea adăugată prin aplicarea cotelor corespunzătoare livrărilor la intern și a majorărilor de întărziere aferente, calculate de la data documentului care atestă livrarea bunurilor.
Beneficiază de cota zero de taxă pe valoarea adăugată unitățile care realizează export de bunuri, a cărui contravaloare se decontează în lei de statul român. Condițiile în care contravaloarea bunurilor respective este încasată în valută sau în bunuri de statul român se stabilesc pe bază de acorduri interguvernamentale.
Unitățile exportatoare vor justifica practicarea cotei zero cu:
a) factura externă;
b) declarația vamală de export, vizată de organele vamale;
c) documentul care atestă efectuarea transportului internațional, după caz, în funcție de condiția de livrare;
d) prevederile acordului interguvernamental din care să rezulte că încasarea în valuă sau în bunuri a exportului se efectueaza de statul român.
Nerespectarea prevederilor legale atrage obligația plății taxei pe valoarea adăugată prin aplicarea cotelor corespunzătoare livrărilor la intern și a majorărilor de întârziere aferente, calculate de la data documentului care atestă livrarea bunurilor.
b) transportul internațional de persoane în și din străinătate, efectuat de contribuabili autorizați prin curse regulate, precum și prestările de servicii legate direct de acesta;
Se aplică cota zero pentru transportul internațional de persoane în și din străinătate, efectuat prin curse regulate de contribuabili autorizați, înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată. Fac excepție serviciile de transport internațional prestate pentru contribuabilii care intermediază activitatea de turism.
Cota zero se aplică și prestărilor de servicii legate direct de transportul internațional de persoane efectuat prin curse regulate.
Cota zero pentru transportul internațional auto de persoane efectuat prin curse regulate se aplică numai dacă durata acestuia pe parcurs extern depășește 24 de ore.
Justificarea cotei zero de taxă pe valoarea adăugată pentru transportul internațional auto de persoane se face pe baza următoarelor documente:
a) licența de transport;
b) licența de execuție pentru curse regulate de călători;
c) caietul de sarcini;
d) foaia de parcurs, scrisoarea de transport sau alte documente din care să rezulte data de ieșire/intrare din/în țara, vizate de organul vamal.
Nerespectarea prevederilor legale precedent atrage obligația plății taxei pe valoarea adăugată prin aplicarea cotelor corespunzătoare prestărilor de servicii la intern și a majorărilor de întârziere aferente, calculate de la data documentului care atestă efectuarea transportului.
Agențiile companiilor aeriene străine care funcționează pe teritoriul României beneficiază de cota zero de taxă pe valoarea adăugată pentru vânzările de bilete aferente transportului internațional de persoane pe bază de reciprocitate acordată companiilor aeriene române care au deschise agenții în străinătate. Răspunderea pentru verificarea respectării condițiilor de reciprocitate revine Direcției generale a aviației civile din cadrul Ministerului Transporturilor. Aceasta va comunica Ministerului Finanțelor lista cuprinzând țările în care companiile aeriene române au deschise agenții, dacă acestea beneficiază în țările respective de rambursarea taxei pe valoarea adăugată și în ce condiții. Informațiile respective vor fi actualizate ori de câte ori intervin modificări în relațiile reciproce dintre țări.
Cota zero a taxei pe valoarea adăugată pentru vânzările de bilete efectuate de agențiile companiilor aeriene străine se realizează prin restituirea de Ministerul Finanțelor, prin direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau, după caz, a municipiului București, a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate necesităților de funcționare a agențiilor.
Restituirea taxei pe valoarea adăugată se efectuează trimestrial pe bază de cerere depusă de agențiile companiilor aeriene străine la direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau, după caz, a municipiului București. Cererile de restituire a taxei pe valoarea adăugată vor fi justificate numai cu documente aferente cumpărărilor efectuate în trimestrul pentru care se solicită restituirea taxei pe valoarea adăugată, însoțite de documentele care atestă efectuarea plății contravalorii bunurilor și serviciilor până la depunerea cererii.
Direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau, după caz, a municipiului București analizează cererile de restituire, precum și documentele însoțitoare. În urma verificării și analizei se întocmește o notă în care se consemnează numărul și data cererii, rezultatul verificării și propunerea restituirii sau, după caz, respingerea cererii de restituire a taxei pe valoarea adăugată. Nota se aprobă de directorul general al direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau, după caz, a nnunicipiului București.
În cazul aprobării restituirii taxei pe valoarea adăugată se întocmesc comunicările către trezorerie, precum și comunicarea către solicitant. În baza comunicării primite, trezoreria va întocmi ordine de plată tip trezorerie pentru fiecare agenție, în care se va înscrie suma care se restituie.
c) transportul de marfă și de persoane, în și din porturile și aeroporturile din România, cu nave și aeronave sub pavilion românesc, comandate de beneficiari din străinătate;
Cota zero se aplică pentru transporturile de marfă și/sau de persoane care au punctul de plecare din porturile și aeroporturile din România, precum și pentru cele care au punctul de sosire în porturile și aeroporturile din România, efectuate cu nave și aeronave sub pavilion românesc, comandate de beneficiari din străinătate.
Cota zero se aplică și în situația transportului maritim internațional de mărfuri, comandat de beneficiari din străinătate, efectuat de nave sub pavilion românesc, între două porturi situate în afara României.
d) livrările de carburanți și/sau de alte bunuri destinate utilizării sau încorporării în nave și aeronave care prestează transporturi internaționale de persoane și de mărfuri,
Bunurile destinate utilizării și/sau încorporării în nave și/sau aeronave care prestează transporturi internaționale de persoane și de mărfuri sunt supuse regimului vamal al aprovizionării mijloacelor de transport în trafic internațional, stabilit prin Normele tehnice privind procedura simplificată de efectuare a formalităților vamale aferente combustibililor cu care sunt aprovizionate aeronavele și prin Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României.
Justificarea cotei zero pentru livrările de carburanți și/sau alte bunuri destinate aprovizionării navelor sau aeronavelor sub pavilion romănesc, care prestează transporturi de persoane și/sau de mărfuri în trafic internațional, se face pe baza documentului ștampilat și semnat de agentul vamal, care atestă că bunurile respective au fost efectiv introduse la bordul navei sau aeronavei. Justificarea cotei zero de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările de carburanți și pentru alte bunuri destinate utilizării sau încorporării în nave sau aeronave sub pavilion străin care prestează transporturi internaționale de persoane și de mărfuri se face cu:
a) factura externă;
b) declarația vamală de export vizată de organele varnale;
c) dovada încasării contravalorii mărfii în valută sau, după caz, a introducerii în bancă a declarației de încasare valutară.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă carburanților și altor bunuri de proveniență străină destinate utilizării sau încorporării în nave ori aeronave care prestează transporturi internaționale de persoane și de mărfuri, care au fost legal importate anterior, se plătește în momentul efectuării formalităților vamale de import, urmând să fie dedusă ulterior, potrivit legii.
e) prestările de servicii efectuate în aeroporturi, aferente aeronavelor în trafic internațional, precum și prestările de servicii efectuate în porturi, aferente navelor de comerț maritim, și pe fluvii internaționale, facturate direct armatorilor sau agenților de nave, marfă și/sau containere, care îi reprezintă pe armatori;
În categoria serviciilor prestate în porturi și aeroporturi se includ servicii precum: încărcare-descărcare, manipulare a mărfurilor care sunt transportate cu nave sau cu aeronave în trafic internațional.
Justificarea cotei zero de taxă pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii efectuate în porturi, aferente navelor de comerț maritim și pe fluvii internaționale se face cu:
a) comanda și/sau contractul încheiat cu beneficiarul serviciilor;
b) documente care atestă ca agenții de nave, marfă și/sau de containere îi reprezintă pe armatori;
c) factura fiscală pe care se înscrie "cota zero de taxă pe valorea adăugată" sau, după caz, factura externă emisă de prestatorul de servicii.
f) alte prestări de servicii efectuate de contribuabili cu sediul în România, contractate cu beneficiari din străinătate, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a Romăniei;
Sunt supuse cotei zero a taxei pe valoarea adăugată:
a) serviciile prestate de contribuabili înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, contractate cu beneficiari cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se situează în străinătate
b) serviciile prestate de contribuabili înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, contractate cu beneficiari cu sediul sau cu domiciliul în străinătate și a căror contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă aferentă bunurilor din import;
c) serviciile prestate de contribuabili înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în contul beneficiarilor cu sediul în străinătate, pentru bunurile din import aflate în perioada de garanție;
d) serviciile prestate de contribuabili înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, constând în efectuarea de studii, prospecțiuni de piață, asistență de specialitate;
e) prestările de servicii legate de mărfurile aflate în tranzit pe teritoriul României, contractate de contribuabili înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată cu beneficiari cu sediul sau cu domiciliul în străinătate.
Justificarea cotei zero pentru serviciile prevăzute la lit. a)-e) se face cu facturile externe și/sau contractele încheiate cu partenerii externi, din care să rezulte termenele de decontare a contravalorii prestației sau, după caz, dovada încasării acesteia.
Pentru operațiunile prevăzute la lit. a)-e) nu beneficiază de cota zero a taxei pe valoarea adăugată contribuabilii care încasează valuta în numerar sau prin transferuri bancare din conturi personale.
Nerespectarea prevederilor legale privind justificarea cotei zero a taxei pe valoarea adăugată și/sau nerespectarea condiției de încasare a contravalorii în valută a prestațiilor, prevazute în facturi și/sau în contracte, atrag obligația plății taxei pe valoarea adăugată prin aplicarea cotei corespunzătoare prestărilor la intern și a majorărilor de întârziere aferente, calculate de la data documentului care atestă prestarea serviciilor.
În cazul în care la verificarea aplicării cotei zero de taxă pe valoarea adăugată s-au avut în vedere termenele de încasare menționate în facturi și/sau în contracte, organele de control au obligația să verifice în termen de un an de la data aplicării cotei zero dacă încasarea valutei a devenit efectivă.
Cota de 19% recalculată
Cota prevăzută de lege se aplică asupra bazei de impozitare, în care nu este cuprinsă taxa pe valoarea adăugată.
Cota recalculată de taxă pe valoarea adăugată este de 15,966% și se aplică asupra:
a) sumelor obținute din vânzarea bunurilor comercializate prin comerțul cu amănuntul – magazine comerciale, consignații, unități de alimentație publică sau alte unități care au relații directe cu populația – ale căror prețuri cuprind și taxa pe valoarea adăugată;
b) sumelor obținute din unele prestări de servicii – transport, poștă, telefon, telegraf și altele de aceeași natură -, ale căror tarife practicate cuprind și taxa pe valoarea adăugată;
c) sumelor obținute din vânzarea de bunuri pe bază de licitație, de evaluare sau de expertiză, precum și pentru alte situații similare;
d) sumelor obținute din prestări de servicii către populație, realizate de liber-profesioniștii autorizați, indiferent de modul de exercitare a profesiei, precum și de persoanele fizice și asociațiile familiale autorizate să desfășoare activități pe baza liberei inițiative.
2.5. Regimul deducerilor
Contribuabilii înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării de
a) operațiuni supuse taxei
b) bunuri și servicii scutite de taxa, pentru care prin lege se prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere;
c) acțiuni de sponsorizare, reclamă și publicitate, precum și alte acțiuni, prevăzute de legi cu respectarea plafoanelor și destinațiilor prevăzute în acestea.
Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabilește ca diferență între valoarea taxei facturate, pentru bunurile livrate și serviciile prestate, și a taxei aferente intrărilor, dedusă potrivit prevederilor legale.
Diferența de taxă în plus sau în minus se regularizează pe bază de deconturi ale plătitorilor.
Pentru efectuarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente intrărilor contribuabilii sunt obligați:
a) să justifice suma taxei prin documente întocmite conform legii, de către contribuabili înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată;
b) să justifice că bunurile în cauză sunt destinate pentru nevoile firmei și sunt proprietatea acesteia.
Nu poate fi dedusă, potrivit legii, taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor referitoare la:
a) bunuri și/sau servicii achiziționate de contribuabilii care nu sunt înregistrați la organele fiscale ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată;
b) bunuri și/sau servicii destinate realizării de operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, pentru care prin lege nu se prevede exercitarea dreptului de deducere;
c) bunuri și/sau servicii achiziționate de furnizori sau de prestatori în contul clienților și care apoi se decontează acestora ;
d) servicii de transport, hoteliere, alimentație publică și altele de aceeași natură prestate pentru contribuabili care desfășoară activitate de intermediere în turism;
e) alte cheltuieli care nu au legătură directă și exclusivă cu activitatea economică, cum ar fi cele de divertisment sau de spectacole;
f) băuturi alcoolice și produse din tutun destinate acțiunilor de protocol;
g) bunuri și servicii aprovizionate pe bază de documente care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege ;
h) bunurile lipsă sau depreciate calitativ în timpul transportului, neimputabile, pe baza documentelor întocmite pentru predarea-primirea bunurilor de la transportator și pentru înregistrarea lor în gestiunea contribuabilului.
Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operațiune, ci pentru ansamblul operațiunilor realizate în cursul unei luni.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă materiilor prime și materialelor, produselor finite, produselor în curs de fabricație și mărfurilor existente în stoc la începutul lunii în care contribuabilii au fost luați în evidență ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, precum și celor destinate realizării produselor și serviciilor al căror regim de taxă pe valoare adăugată se modifică în sensul trecerii de la scutire la impozitare, se deduce potrivit prevederilor legale.
În situația scoaterii din evidență ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, precum și a modificării regimului de taxă pe valoarea adăugată în sensul trecerii de la impozitare la scutire, existente în stoc la data respectivă, dreptul de deducere exercitat la intrarea bunurilor se recalculează corespunzător noului regim de impozitare.
Pentru bunurile comercializate la un preț, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, inferior prețului de achiziție sau costului de producție, și pentru care s-a exercitat dreptul de deducere se va proceda la recalcularea taxei pe valoarea adăugată deduse inițial, în limita taxei aferente prețului de vânzare. Suma rezultată din recalcularea taxei pe valoarea adăugată se va înscrie în roșu în decontul de taxă pe valoarea adăugată aferent lunii în care a avut loc vânzarea bunurilor respective, pe rândul "Regularizări" de la TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ DEDUCTIBILĂ.
Pentru bunurile din import comercializate la un preț, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, inferior valorii utilizate în vamă pentru determinarea drepturilor vamale de import pentru care s-a exercitat dreptul de deducere, se va proceda la recalcularea taxei pe valoarea adăugată deduse inițial, în limita taxei aferente prețului de vânzare. Suma rezultată din recalcularea taxei pe valoarea adăugată se va înscrie în roșu în decontul de taxă pe valoarea adăugată aferent lunii în care a avut loc vânzarea bunurilor respective, pe rândul "Regularizări" de la TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ DEDUCTIBILĂ.
Dreptul de deducere privește numai taxa ce este înscrisă într-o factură fiscală sau în alt document legal, care se referă la bunuri sau servicii destinate realizării operațiunilor ce țin de activitatea firmei. Pentru exercitarea dreptului de deducere, contribuabilii înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată sunt obligați să justifice prin documente legal întocmite cuantumul taxei.
Documentele legale sunt:
a) exemplarul original al facturii fiscale sau, după caz, alte documente specifice, aprobate potrivit H.G. 831/1997, pentru bunurile și serviciile cumpărate de la furnizorii din țară;
b) bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale, aprobate conform O.U.G. 28/1999, privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu modificările și completările ulterioare, aparținând unităților de desfacere a carburanților auto, dacă sunt ștampilate și au înscrise denumirea contribuabilului cumpărător și numărul de înmatriculare a autovehicului.
Nerespectarea acestora atrage pierderea dreptului de deducere a taxei aferente carburanților auto achiziționați;
c) declarația vamală de import sau actul constatator al organelor vamale. Pentru importurile efectuate prin comisionari, taxa pe valoarea adăugată înscrisă în declarația vamală de import sau în actul constatator, se deduce numai de către unitatea beneficiară pe baza documentelor respective, transmise în copie certificată de comisionari;
d) documentul care confirmă achitarea taxei pe valoarea adăugată de contribuabilii înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.
Documentele aferente achiziționărilor de bunuri și/sau servicii care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de contribuabili sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit, nu vor fi înscrise în jurnalul pentru cumpărări, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă nu este deductibilă.
Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrise în documentele pentru cumpărări se determină în funcție de data facturii fiscale sau a altui document legal, dacă acestea s-au primit până la data depunerii decontului taxei pe valoarea adăugată.
Documentele primite după data depunerii decontului aferent lunii în care bunurile au fost recepționate se includ în deconturile întocmite pentru lunile următoare.
Contribuabilii care folosesc pentru nevoile firmei bunuri și servicii achiziționate au dreptul să deducă integral taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor numai dacă sunt destinate realizării operațiunilor ce țin de obiectul lor de activitate.
Dreptul de deducere se exercită lunar prin reținerea din suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferenta bunurilor livrate și/sau serviciilor prestate a taxei aferente intrărilor.
În jurnalul pentru cumpărări se înscriu toate documentele aferente intrărilor de bunuri și servicii pentru nevoile firmei, indiferent dacă sunt destinate realizării de operațiuni impozabile sau operațiuni scutite.
În situația în care un contribuabil înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, realizează atât operațiuni cu drept de deducere, cât și operațiuni fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente aprovizionărilor, dreptul de deducere se determină în raport cu participarea bunurilor și serviciilor achiziționate la realizarea operațiunilor cu drept de deducere.
Gradul de participare a bunurilor și a serviciilor la realizarea operațiunilor cu drept de deducere se determină pe baza proratei rezultate ca raport între contravaloarea bunurilor livrate și a serviciilor prestate cu drept de deducere și totalul operațiunilor realizate, indiferent de sursa de finanțare. Taxa pe valoarea adăugată deductibilă se determină prin aplicarea proratei astfel obținute asupra sumei taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și serviciilor achiziționate.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor cumpărate în vederea revânzării ca atare nu se supune recalcularii prevăzute la alineatul precedent, în acest caz aplicându-se criterii specifice de exercitare a dreptului de deducere. Acestea vor fi evidențiate separat într-un registru pentru cumpărări și se vor prelua în decontul de taxă pe valoarea adăugată la rubrica "Cumpărări supuse criteriilor specifice de exercitare a dreptului de deducere". Taxa respectivă se deduce integral, cu condiția respectării prevederilor legale.
Prorata se determină, de regulă, anual, pe baza realizărilor din anul precedent sau corespunzător regimului taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și serviciilor prevăzute a fi realizate în anul curent.
Regularizarea taxei pe valoarea adăugată deductibile determinată pe bază de prorată, se efectuează la finele anului și se înscrie în decontul de taxă pe valoarea adăugată întocmit pentru luna decembrie.
La cererea justificată a contribuabililor organele fiscale la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot aproba ca prorata să fie determinată lunar ca raport între contravaloarea bunurilor livrate și a serviciilor prestate cu drept de deducere, și totalul operațiunilor realizate, din luna respectivă, indiferent de sursa de finanțare.
În cursul unui an calendaristic nu pot fi folosite două metode de determinare a proratei. Contribuabilii cărora li s-a aprobat în cursul anului trecerea de la prorata anuală la cea lunară au obligația recalculării taxei pe valoarea adăugată deductibile, înscrisă în deconturile întocmite pentru lunile anterioare aprobării, în funcție de prorata lunară efectiv realizată.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă mijloacelor fixe, materiilor prime, altor bunuri și servicii achiziționate înainte de punerea în funcțiune a unui obiectiv de investiții, dedusă potrivit legii de contribuabilii care realizează atât operațiuni cu drept de deducere, cât și operațiuni scutite fără drept de.deducere, se recalculează la expirarea primului an de funcționare, în condițiile prevăzute de lege.
Pentru obiectivele de investiții sistate pe o perioadă mai mare de un an, taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate pentru realizarea obiectivului respectiv se restituie la bugetul de stat, împreună cu majorările de întârziere calculate de la data exercitării dreptului de deducere.
Nu se recalculează taxa pe valoarea adăugată dedusă potrivit legii, aferentă bunurilor lipsă sau depreciate calitativ, constatate pe bază de inventariere după înregistrarea bunurilor în gestiune.
Se datorează taxă pe valoarea adăugată, în cotele în vigoare la data constatării, pentru bunurile lipsă sau depreciate calitativ, imputabile, precum și pentru bunurile lipsă, constatate pe bază de inventar, neimputabile.
Nu se recalculează taxa pe valoarea adăugată dedusă potrivit legii, aferentă bunurilor distruse sau depreciate calitativ ca urmare a unor calamități sau altor cauze de forță majoră, iar pentru sumele încasate de la societățile de asigurare se datorează taxă pe valoarea adăugată.
În cazul în care taxa aferentă intrărilor este mai mare decât taxa aferentă ieșirilor diferența se regularizează prin:
a) compensarea efectuată de contribuabil, în limita taxei de plată rezultate din decontul lunii anterioare sau din deconturile lunilor urmatoare, dupa caz;
b) compensarea efectuată de organele fiscale în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de către contribuabil, după cum urmează:
– cu alte impozite și taxe datorate bugetului de stat de către contribuabil
– cu taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat de furnizorii sau prestătorii acestuia, în limita taxei rezultate din facturile fiscale aferente -bunurilor livrate și/sau serviciilor prestate beneficiarului care solicită compensarea, neachitate până la data efectuării controlului
c) rambursarea, efectuată de organele fiscale.
Rambursarea diferenței de taxă, rămasă după compensarea realizată, se efectuează în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de rambursare, pe baza documentației stabilite prin ordin al ministrului finanțelor și a verificărilor efectuate de organele fiscale teritoriale.
Rambursarea se efectuează pentru contribuabilii din ale căror deconturi lunare depuse la organul fiscal teritorial rezultă taxa de rambursat timp de 3 luni consecutiv.
Prin derogare, rambursarea se efectuează lunar pentru contribuabilii care realizează:
a) operațiuni de export;
b) unități productive noi, până la punerea în funcțiune;
c) operațiuni de import-export și care au diferențe de primit, rezultate din actele constatatoare întocmite de organele vamale.
Nu beneficiază de rambursarea efectivă a sumelor de la bugetul de stat, contribuabilii care nu au achitat total sau parțial facturile furnizorilor și/sau prestatorilor din țară, din care să rezulte taxa pe valoarea adăugată deductibilă.
Prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență se stabilesc cazurile și condițiile în care, pentru anumite rambursări de taxă pe valoarea adăugată, organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanțelor solicită garanții personale sau solidare.
2.6. Obligațiile plătitorilor
Contribuabilii care realizează operațiuni impozabile în sensul prezentei ordonanțe de urgență au următoarele obligații:
Cu privire la înregistrarea la organele fiscale:
a) să depună sub semnătura persoanelor autorizate, la organul fiscal competent, o declarație de înregistrare fiscală, conform modelului aprobat de Ministerul Finanțelor, în termen de 15 zile de la data eliberării certificatului de înmatriculare, a autorizației de funcționare sau a actului legal de constituire, după caz.
Contribuabilii care devin plătitori de taxă pe valoarea adăugată ca urmare a depășirii plafonului de scutire, ale căror condiții de desfășurare a activității s-au modificat sau au intervenit modificări legislative în sensul trecerii activității desfășurate de la regimul de scutire la cel de impozitare, ulterior înregistrării fiscale, sunt obligați să depună declarație de mențiuni în termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea, în vederea atribuirii de cod fiscal, precedat de litera "R" care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Atribuirea calității de plătitor de taxă pe valoarea adăugată se face cu data de întâi a lunii următoare;
b) să solicite organului fiscal scoaterea din evidență ca plătitor de taxă în caz de încetare a activității, în termen de 15 zile de la data actului legal, în care se consemnează situația respectivă.
Cu privire la întocmirea documentelor:
a) să consemneze livrările de bunuri și/sau prestările de servicii în facturi fiscale sau în documente legal aprobate, și să completeze toate datele prevăzute de acestea. Pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii cu valoarea taxei pe valoarea adăugata mai mare de 20 milioane lei, la aceste documente se anexează și copia de pe documentul legal, care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată;
b) cont ribuabilii plătitori de taxă pe valoarea adăugată sunt obligați să solicite de la furnizori sau prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate pentru toate bunurile și serviciile achiziționate și să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru facturile fiscale cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 20 milioane lei, să solicite și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorului sau prestatorului;
c) contribuabilii înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată nu au obligația să emită facturi fiscale în cazul următoarelor operațiuni:
-transport cu taximetre, precum și transport de persoane pe bază de bilete de călătorie și abonamente;
– vânzări de bunuri și/sau prestări de servicii consemnate în documente specifice aprobate prin acte normative în vigoare;
– vânzări de bunuri și/sau prestări de servicii pentru populație, pe bază de documente fără nominalizări privind cumpărătorul;
d) importatorii sunt obligați să întocmească declarația vamală de import, direct sau prin reprezentanți autorizați, și să determine, potrivit legii, valoarea în vamă, taxeie vamale, alte taxe și accizele datorate de aceștia și pe baza acestora, să calculeze taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat.
Cu privire la evidența operațiunilor:
a) să țină evidența contabilă potrivit legii, care să le permită să determine baza de impozitare și taxa pe valoarea adăugată facturată pentru livrările și/sau prestările de servicii efectuate, precum și cea deductibilă aferentă intrărilor.
Documentele justificative care nu sunt procurate pe căile stabilite prin norme legale și nu sunt corect întocmite nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar bonurile ce fac obiectul tranzacțiilor respective vor fi considerate fără documente legale de proveniență și se sancționează potrivit Legii 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.
Contribuabilii care realizează operațiuni impozabile au obligația să asigure condițiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informațiilor și conducerea evidențelor prevăzute de reglementările în domeniul taxei pe valoarea adăugată;
b) să întocmească și să depună lunar la organul fiscal, pănă la data de 25 a lunii următoare, decontul de taxă pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor;
c) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii operațiunilor impozabile executate atât la sediul principal, căt și la subunități;
d) să contabilizeze distinct veniturile și cheltuielile determinate de operațiunile asocierilor în participațiune. Drepturile și obligațiile legale privind taxa pe valoarea adăugată revin asociatului care contabilizează veniturile și cheltuielile potrivit contractului încheiat între părți. La sfârșitul perioadei de raportare veniturile și cheltuielile înregistrate pe naturi, se transmit pe bază de decont fiecarui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.
Sumele decontate între părți fără respectarea prevederilor menționate la alineatul precedent, se supun taxei pe valoarea adăugată, în cotele prevăzute de lege.
Cu privire la plata taxei pe valoarea adăugată:
a) să achite taxa datorată, potrivit decontului întocmit lunar, păna la data de 25 a lunii următoare;
b) să achite taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor din import definitiv, la organul vamal, conform regimului în vigoare privind plata taxelor vamale.
Prin excepție, se suspendă plata taxei pe valoarea adăugată la organele vamale, pe termen de 120 de zile, pentru utilajele, instalațiile, echipamentele, mașinile industriale care se importă în vederea efectuării și derulării investițiilor prin care se realizează o unitate productivă nouă, se dezvoltă capacitățile existente sau se retehnologizează fabrici, secții, ateliere, precum și pentru mașinile agricole. De asemenea, se suspendă plata taxei pe valoarea adăugată la organele vamale, pe termen de 60 de zile, pentru materiile prime care nu se produc în țară sau sunt deficitare, importate în vederea realizării obiectului de activitate.
Atestarea dreptului de a beneficia de suspendarea plății taxei pe valoarea adăugată în vamă se face prin certificat eliberat în condiții stabilite de Ministerul Finanțelor;
c) să achite taxa pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor de leasing, corespunzător sumelor și termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate cu locatori/finanțatori din străinatate.
În cazul în care, la expirarea contractului de leasing, bunurile care au făcut obiectul acestuia trec în proprietatea beneficiarului, se datorează taxa pe valoarea adăugată pentru valoarea la care se face transferul de proprietate a bunurilor respective;
d) să achite taxa datorată bugetului de stat anterior datei depunerii cererii la organul fiscal pentru scoaterea din evidență ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în caz de încetare a activității.
Formularele pentru facturi fiscale, borderourile zilnice de vânzare, încasare și alte documente necesare în, vederea aplicării prevederilor legale, se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor și sunt obligatorii pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată.
Corectarea taxei facturate în facturi fiscale în mod eronat de către un contribuabil se va efectua astfel:
a) în cazul în care factura fiscală nu a fost transmisă de la contribuabilul înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, aceasta se anulează și se emite o factură fiscală nouă;
b) în cazul în care factura fiscală a fost transmisă beneficiarului, corectarea erorilor se efectuează prin emiterea unei noi facturi fiscale cu semnul minus sau în roșu și concomitent se emite o nouă factură fiscală corectă. Factura fiscală de corectare va fi înregistrată în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări, și reflectată în deconturile întocmite de furnizor și, respectiv, de beneficiar pentru luna în care a avut loc corectarea.
Organele fiscale au dreptul să efectueze verificări și investigații la plătitorii taxei pe valoarea adăugată privind respectarea , inclusiv asupra înregistrărilor contabile. În acest scop contribuabilii au obligația să prezinte evidențele și documentele aferente sau orice alte elemente ce pot avea legătura cu verificarea.
În situația în care în urmă verificării efectuate rezultă erori sau abateri de la normele legale, organele fiscale au obligatia de a stabili cuantumul taxei pe valoarea adăugată deductibile și facturate și de a proceda la urmărirea diferenței de plată sau la restituirea sumelor încasate în plus, după caz.
În cazul în care facturile fiscale, evidențele contabile sau datele necesare pentru calcularea bazei de impozitare lipsesc ori sunt incomplete, în ceea ce privește cantitățile, prețurile și/sau tarifele practicate pentru livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, organele fiscale vor proceda la impozitare prin estimare.
Diferențele în minus constatate la verificarea taxei pe valoarea adăugată se plătesc în termen de 15 zile de la data încheierii actului de control, împreună cu majorările de întârziere aferente, iar cele în plus se restituie în același termen sau se compenseaza cu plățile ulterioare.
Pentru neplata integrală sau a unei diferențe din taxa pe valoarea adăugată în termenul stabilit, contribuabilii datorează majorări de întârziere calculate conform legislației privind calculul și plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor și taxelor.
Actele emise de organele de specialitate ale Ministerului Finanțelor pentru constatarea obligațiilor de plată privind taxa pe valoarea adăugată constituie titluri executorii.
Băncile vor pune în aplicare aceste titluri fără acceptul plătitorilor.
Nerespectarea prevederilor legale referitoare la obligațiile plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată se sancționează conform legii pentru combaterea evaziunii fiscale, cu excepția nerespectării obligației de depunere lunară a decontului de taxă pe valoarea adăugată, care se sancționează conform O.G. 68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe, republicată, cu modificările ulterioare.
Soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și a plângerilor asupra sumelor, privind taxa pe valoarea adăugată, constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, se face conform prevederilor stabilite prin Legea 105/1997 pentru soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și a plăngerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, cu modificările ulterioare.
Pentru aplicarea unitară a prevederilor legale privind taxa pe valoarea adăugată se constituie Comisia centrală fiscală a impozitelor indirecte, coordonată de ministrul finanțelor. Componența comisiei se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor. Deciziile Comisiei centrale fiscale a impozitelor indirecte se publică în Monitorul Oficial al României.
3. ACCIZELE
3.1. Sfera de aplicare
Accizele reprezintă taxe speciale de consumație care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din țară și din import, al căror regim este reglementat prin lege.
Produsele pentru care se datorează accize sunt:
a) alcoolul, distilate, băuturi alcoolice, vinuri și bere
b) produsele din tutun;
c) uleiuri minerale
d) alte produse și grupe de produse prevazute în anexa 1.
a)Accize pentru alcool, distilate, băuturi distilate, alcoolice, vinuri, bere
Grupa “alcool, distilate, băuturi alcoolice, vinuri și bere” cuprinde
a) alcool etilic, distilate de origine agricolă și băuturi alcoolice distilate
b) vinuri
c) bere
d) băuturi fermentate, altele decât berea
e)produse intermediare
Plătitorii de accize pentru produsele prevăzute mai sus sunt agenții economici-persoane juridice, asociații familiale și persoane fizice autorizate- care produc sau importă astfel de produse. De asemenea, plătitori de accize sunt și agenții economici care cumpără de la producători individuali produse de natura celor supse accizelor, agenții economici, pentru cantitățile de produse supuse accizelor, obținute din producție proprie sau din import, care sunt acordate ca dividende sau ca plată în natură acționarilor sau asociaților, produsele consumate pentru reclamă sau publicitate, sau cele înstrăinate sub orice formă, cu titlu gratuit sau nu.
Pentru alcool, băuturi alcoolice, vinuri și bere accizele datorate bugetului de stat sunt stabilite în sumă fixă pe unitatea de măsură.
Sumele datorate bugetului de stat drept accize se determină după cum urmează:
pentru alcool etilic, distilate de origine agricolă și băuturi alcoolice distilate:
A= C\100*(K*R)\10 în care :
C- Concentrația alcoolică exprimată în procente de volum
K- acciza specifică prevăzută la nr. 1 crt, din anexa nr.1
R- cursul de schimb
Q- cantitatea în litri
pentru vinuri, băuturi fermentate altele decât berea și vinul, și pentru produse intermediare:
A-C*( K*R)\100*Q unde
C- numărul de grade alcoolice conținute
K- acciza unitară prevăzută la nr. crt. 2,4,și 5 din anexa 1, în funcție de natura produsului
R- cursul de schimb
Q- cantitatea în litri
c) pentru bere
A=C*(K*R)/100*Q
C-NR. DE GRADE Plato conținute
Agenții economici au obligația să înscrie pe etichetele sortimentelor de bere atât concentrația exprimată în grade plato, cât și cea exprimată în grade alcoolice. Gradul Plato reprezintă procentele masice exprimate în grame, conținute în 100 grame soluție.
În grupa produselor din tutun se includ:
1.țigaretele;
2.țigările și țigările de foi;
3.tutunul destinat fumatului;
Țigaretele sunt considerate cilindrii din hârtie specială, cu sau fără filtru, cu lungimi și diametre diferite, umpluți cu tutun tăiat, sosat și/sau aromatizat.
Țigările și țigările de foi sunt considerate, dacă sunt fumate ca atare, rulourile de tutun care conțin tutun natural integral și au înveliș exterior din hărtie de tutun natural.
Tutunul destinat fumatului este tutunul care a fost tăiat sau în alt mod fărămițat, bătut sau presat în bucăți și care poate fi fumat fărș prelucrare industrială.
Tutunul de prizat este o pulbere de tutun fin măcinat, de culoare galbenă până la brun, aromată sau nearomată.
Tutunul de mestecat este tutunul realizat dintr-un amestec de tutun închis la culoare, uscat, îndulcit cu miere sau cu sirop.
Pentru produsele din tutun, plătitori de accize sunt agenții economici – persoane juridice, asociații familiale și persoane fizice autorizate care produc sau importă astfel de produse. De asemenea, plătitori de accize sunt și agenții economici, pentru toate cantitățile de produse supuse accizelor, obținute din producția proprie sau din import, care sunt:
a) acordate ca dividende sau ca plată în natură acționarilor, asociațior și, după caz persoanelor fizice;
b) consumate pentru reclamă și publicitate.
Pentru țigarete, indiferent de proveniența și de calitatea acestora, se datorează bugetului de stat o acciză specifică, stabilită în echivalent euro pe 1.000 de țigarete, la care se adaugă o cotă procentuală aplicată asupra prețurilor maxime de vânzare cu amănuntul declarate.
Prețurile maxime de vânzare cu amănuntul vor fi stabilite de fiecare agent economic producator intern sau importator și vor fi notificate Ministerului Finanțelor.
Înregistrarea de către Ministerul Finanțelor a prețurilor astfel stabilite se va face pe baza declarației scrise a fiecărui agent economic în cauză. Declarația se va întocmi de agentul economic în cauză, în două exemplare, dintre care un exemplar va fi depus la Ministerul Finanțelor, iar al doilea exemplar, cu numărul de înregistrare atribuit de Ministerul Finanțelor, va rămâne la agentul economic.
Baza de impozitare pentru stabilirea componentei procentuale a accizelor la țigarete, atât pentru produsele din producția internă, cât și pentru produsele din import, o constituie prețul maxim de vânzare cu amănuntul declarat.
Sumele datorate bugetului de stat drept accize pentru țigarete se determină după cum urmează:
Total acciză datorată= A1+A2, în care:
A1-acciza specifică
A2-acciza procentuală
A1=K1*R*Q1
A2=K2*PA*Q2
în care :
K1- acciza unitară prevăzută la nr. crt. 6 din anexa 1
K2- acciza procentuală prevăzută la nr. crt. 6, col 3 din anexa1
R- cursul de schimb
PA- prețul de vânzare maxim declarat
Q1- cantitatea exprimată în 1.000 bucăți de țigarete
Q2- numărul de pachete de țigarete aferente lui Q1
Pentru produsele din tutun, altele decât țigaretele, se datorează bugetului de stat accize specifice, stabilite in echivalent euro pe unitatea de măsură, prevazute anterior.
Pentru tutunul provenit din producția internă sau din import, utilizat în exclusivitate ca materie primă pentru obținerea pe cale industrială de produse din tutun, accizele se datorează și se calculează o singură dată, respectiv la data efectuării livrării produselor finite rezultate din prelucrare. Utilizarea tutunului ca materie primă pentru obținerea pe cale industrială a produselor din tutun va fi jusitificată prin:
a) licența de fabricație și licența de atestare a dreptului de marcare, în cazul agenților economici producători interni de produse din tutun;
b) contracte încheiate direct între agenții economici producători interni sau importatori de tutun cu agenții economici producători interni de produse din tutun.
Sunt scutite de la plata accizelor
produsele exportate direct de către agenții economici producători sau prin agenți economici care își desfășoară activitatea pe bază de comision. Beneficiază de regimul de scutire numai produsele exportate de către producătorii care dețin în proprietate utilajele și instalațiile de producție necesare pentru realizarea acestor produse.
produsele aflate în regim vamal de tranzit și produsele aflate în regim vamal de admitere temporară. Pentru aceste produse scutire se acordă cu condiția depunerii de către agențiii economici a unei garanții egale cu valoare accizelor aferente. Această garanție se varestitui agenților economici numai cu condiția încheierii în termen a regimului vamal acordat.
produsele livrate la rezerva de stat și la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.
Toate livrările de produse din tutun efectuate atât de agenții economici producători interni și importatori, cât și de ceilalți agenți economici care comercializează astfel de produse vor fi efectuate pe bază de factură fiscală. Transferurile de produse din tutun între gestiuni se vor efectua pe bază de avize de însoțire a mărfii.
Agenții economici producători interni și importatori de țigarete pot utiliza sisteme informatice financiar-contabile proprii pentru emiterea formularelor speciale, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor pentru formularele cu regim special, fără a mai utiliza formularele pretipărite de Regia Autonomă "Imprimeria Națională". Agenții economici în cauză vor solicita direct Regiei Autonome "Imprimeria Naționala" o plajă de serii și de numere specifice acestor facturi.
c) Accize pentru uleiurile minerale
Din grupa produselor petroliere se datorează accize pentru:
a) benzine;
b) benzine fără plumb;
c) motorine;
d) petrol turboreactor;
e) combustibili pentru încălzit, cu excepția păcurii;
f) alte uleiuri medii și grele utilizate drept combustibil pentru încălzit
g) faze petroliere lichefiate ( propan, butan)
h) uleiuri pentru motoare auto;
Încadrarea produselor petroliere care intră în subgrupa prevăzută la lit. f) se face de Ministerul Finanțelor și de Ministerul Industriei și Comerțului, la solicitarea agentului economic. În cazul în care agentul economic nu solicită această încadrare, pentru produsele respective se aplică acciza maximă prevăzută de lege pentru grupa de produse."
Plătitori de accize pentru produsele petroliere sunt agenții economici producători, procesatori sau importatori de astfel de produse.
În categoria agenților economici producători sau procesatori de produse petroliere se includ numai agenții economici care dețin în proprietate utilajele și instalațiile necesare pentru obținerea produselor petroliere. Agenții economici producători sau procesatori de produse petroliere sunt plătitori de accize pentru toate cantitățile de astfel de produse obținute, inclusiv pentru cele rezultate din operațiuni de procesare efectuate în baza contractelor încheiate între agentul economic producător în calitate de prestator și beneficiarul prestației. Agentul economic beneficiar al produselor rezultate din procesare va plăti agentului economic procesator tariful de procesare plus o valoare egală cu valoarea accizelor aferente produselor obținute în acest sistem. De asemenea, agenții economici datorează la bugetul de stat accize și pentru cantitățile de produse petroliere finite obținute și folosite pentru consumul propriu, altul decăt cel utilizat în scop tehnologic pentru realizarea produselor petroliere, în limita normelor de consum admise în acest caz obligația de plată a accizelor ia naștere la data întocmirii documentului de trecere în consum.
Produsele obținute în sistem de procesare pot fi preluate de către beneficiar fără plata accizelor către procesator , numai atunci când:
a) beneficiarul prestației este o rafinărie. În acest caz rafinăria beneficiară datorează acciza la bugetul de stat la livrarea pe piața internă a produselor finale rezultate din operațiunea de procesare.
b) beneficiarul prestației este un agent economic, altul decât o rafinărie, care garantează valoarea accizelor aferente cantităților de produse rezultate în sistem de procesare, care urmează să fie preluate, conform contractelor încheiate între procesator și beneficiarul prestației. În acest sens agentul economic respectiv depune la organul fiscal teritorial în raza căruia este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe scrisori de garanție bancară în favoarea Ministerului Finanțelor Publice. Scrisorile de garanție bancară pot fi emise de către bănci, și pot avea o valabilitate cu 30 de zile mai mare decât valabilitatea contractului încheiat între agentul economic procesator și beneficiarul prestației.
Sumele datorate bugetului de stat drept accize pentru uleiuri minerale se determină după cum urmează:
A = K*R*Q
K- accizele prevăzute la lit. C din anexa nr.1
Q –cantitatea în tone
Sunt scutite de la plata accizelor:
a) produsele exportate direct de către agenții economici producători sau prin agenții economici care își desfășoară activitatea pe bază de comision.
b) produsele aflate în regim vamal de tranzit și produsele aflate în regim vamal de admitere temporară.
c) produsele exportate de către o rafinărie care le-a obținut în calitate de beneficiar al unui contract de prestări de servicii încheiat cu o altă rafinărie procesatoare
d) produsele rezultate din operațiuni de procesare a unor materii prime provenite din import, în cazul în care sunt exportate direct de agentul economic care a efectuat importul materiei prime
e) produsele livrate la rezerva de stat și la rezerva de mobilizare, pe perioada când au acest regim
f) combustibili pentru încălzit achiziționate direct de la producători, pe bază de contracte de către spitale, sanatorii, cămine de bătrâni și cămine de copii, utilizați pentru consum propriu, precum și combustibili pentru încălzit utilizați de către persoane fizice pentru consumul casnic
g) combustibili pentru încălzit achiziționate direct de la producători, pe bază de contracte de e către agenții economici pentru consum tehnologic propriu, sau pentru producerea de agent termic și apă caldă pentru populație
h) benzina de aviație și petrolul turboreactor, utilizate drept carburant în aviație
d) accize pentru alte produse si grupe de produse
Sunt supuse, de asemenea, regimului accizelor produsele și grupele de produse prevăzute mai jos:
Acciza (echivalent euro/U.M.)
1. Cafea verde- 800,00/t
2. Cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori – 1.200,00/t
3. Cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă – 4,50/kg
4. Confecții din blănuri naturale (cu excepția celor de iepure, oaie, capră) – 40%
5. Articole din cristal- 50%
6. Bijuterii din aur și/sau din platină, cu excepția verighetelor – 20%
7. Autoturisme și autoturisme de teren (inclusiv din import, rulate)
8. Parfumuri, ape de colonie și ape de toaletă – 20%
9. Aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar încorporând un receptor de semnale videofonice; combine audio- 15%
10. Dublu-radiocasetofoane cu redare de pe banda magnetică sau compact disc – 15%
11. Camere video – 15%
12. Cuptoare cu microunde – 15%
13. Aparate pentru aer condiționat, de perete sau de fereastră, formând un singur corp – 15%
14. Arme de vânătoare și arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport – 50%
Accizele preced taxa pe valoarea adăugată și se calculează o singură dată, prin aplicarea cotelor procentuale, prevăzute asupra bazei de impozitare, care reprezintă:
a) pentru produsele din producția internă – prețurile de livrare, mai puțin accizele, respectiv prețul producătorului, care nu poate fi mai mic decât suma costurilor ocazionate de obținerea produsului respectiv;
b) pentru produsele din import – valoarea în vamă, stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale și alte taxe speciale, după caz;
c) pentru bunurile provenite de la persoanele fizice neînregistrate ca agenți economici, dar comercializate prin agenți economici – contravaloarea ce se cuvine deponentului;
d) pentru bunurile amanetate de persoanele fizice și devenite proprietatea caselor de amanet – contravaloarea încasată de casele de amanet la vânzarea bunurilor respective, mai puțin accizele.
Pentru cafea, cafea cu înlocuitori și cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, accizele se datorează o singură dată și se calculează prin aplicarea sumelor fixe stabilite în echivalent euro pe unitatea de măsură asupra cantităților importate.
Toate livrările de cafea, cafea cu înlocuitori și cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, efectuate de agenții economici producători interni, importatori și comercianți în sistem angro de astfel de produse, vor fi facturate în momentul livrării, utilizându-se pentru aceasta facturi fiscale special tipărite de Regia Autonomă "Imprimeria Națională". Transferurile de produse între gestiuni se vor efectua pe bază de avize de însoțire a mărfii.
Pe lungimea în diagonală a fiecărui document prevăzut mai sus se va inscripționa cuvântul "Cafea".
Pe fiecare factură fiscală se va înscrie calitatea agenților economici, atât a furnizorului, cât și a cumpărătorului de sortimente de cafea supuse autorizării, reapectiv de producător, importator, comerciant angro sau en detail.
Fiecare transport de cafea, cafea cu înlocuitori și cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, va fi însoțit efectiv, în mod obligatoriu, de documentele menționate mai sus. În lipsa acestor documente se consideră că marfa are proveniență ilicită.
3.2. Scutiri
Sunt scutite de la plata accizelor:
a) produsele exportate direct de agenții economici producători sau prin agenți economici care își desfășoară activitatea pe bază de comision.
Beneficiază de regimul de scutire numai produsele exportate direct de agenții economici care dețin în proprietate utilajele și instalațiile de producție necesare pentru realizarea acestor produse.
b) produsele comercializate prin magazinele autorizate, potrivit legii, să comercializeze mărfuri în regim duty-free;
c) produsele în regim de tranzit și produsele în regim de import temporar. Pentru produsele importate temporar scutirea se acordă cu condiția depunerii de către agentul economic importator a unei garanții egale cu valoarea accizelor aferente. Această garanție va fi restituită agentului economic numai după încheierea regimului vamal acordat
d) bunurile din import provenite din donații sau finanțate direct din Împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate de guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate instituțiilor de învățamânt și de cultură, ministerelor și altor organe ale administrației publice;
e) produsele livrate la rezerva de stat și la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim;
3.3. Momentul datorării accizelor
Momentul datorării accizelor îl constituie:
a) data efectuării livrării – pentru produsele din producția internă;
b) data efectuării livrării băuturilor alcoolice, pentru alcoolul etilic rafinat utilizat ca materie primă la obținerea acestora – în cazul unităților care dețin atât secții de producere a alcoolului etilic rafinat, cât și secții de producere a băuturilor alcoolice;
c) data înregistrării declarației vamale de import – pentru importatori;
d) data cumpărării – pentru agenții economici achizitori;
e) data vânzării bunurilor
3.4 Regimul de autorizare a agenților economici care realizează venituri din vânzările de alcool, băuturi alcoolice, produse din tutun și de cafea
Agenții economici – producători interni, importatori, comercianți în sistem angro și en detail care realizează venituri din vânzările de alcool brut, alcool etilic rafinat, băuturi alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic rafinat, produse din tutun, cafea, cafea cu înlocuitori, cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, își pot desfășura activitatea numai în baza autorizației de comercializare emise de:
a) Ministerul Finanțelor, în cazul alcoolului brut și al alcoolului etilic rafinat;
b) direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene, respectiv a municipiului București, în cazul băuturilor alcoolice, al produselor din tutun și al cafelei.
Autorizația se emite cu percepere de taxe și este valabilă pe întreaga perioadă de desfășurare a activităților prevazute mai sus, dacă legea nu prevede altfel. Autorizația se emite în baza unei cereri-tip, și a următoarelor documente în copii certificate de organul fiscal în a cărui rază teritorială își desfășoară activitatea agentul economic:
a) certificatul de înmatriculare eliberat de oficiul registrului comerțului, precum și dovada înscrierii în obiectul de activitate a comercializării de produse de natura celor supuse autorizării;
b) certificatul de înregistrare fiscală;
c) adeverința eliberată de organul fiscal teritorial, din care să rezulte că solicitanții de autorizații nu au obligații fiscale față de bugetul de stat. Nu se consideră obligații fiscale față de bugetul de stat:
– sumele pentru care agenții economici au obținut de la Ministerul Finanțelor înlesniri la plata acestora;
– sumele stabilite în urma controalelor efectuate de organele fiscale de specialitate, aflate în diferite stadii de contestare sau în judecată;
– sumele care fac obiectul hotărârilor de suspendare a executării, date de instanțele judecătorești;
d) declarația solicitantului privind sediul social, filialele, sucursalele, punctele de lucru, birourile, spațiile de depozitare, magazinele și orice alte locuri unde își desfășoară activitatea, precum și adresele acestora. Această declarație va fi însoțită de documentele care atestă proprietatea sau deținerea sub altă formă legală a spațiilor declarate;
e) licența de fabricație emisă de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în cazul agenților economici producători interni care obțin venituri din vânzarea produselor supuse autorizării, provenite din producția proprie, însoțită, în cazul agenților economici producători de alcool, de copii de pe certificatele privind dotarea cu mijloace de măsurare a producției, eliberate de organele teritoriale ale Biroului Român de Metrologie Legală. Aceste certificate vor purta viza supraveghetorului fiscal;
f) contractele de import încheiate cu partenerii externi, în cazul agenților economici importatori care obțin venituri din vânzarea produselor supuse autorizării, provenite din operațiuni proprii de import;
g) contractele de vânzare-cumpărare încheiate între agenții economici producători interni sau importatori de alcool și agenții economici producători interni de băuturi alcoolice obținute exclusiv din alcool;
h) adeverința eliberată de organul fiscal teritorial, din care să rezulte deținerea în patrimoniu a capacităților de producție proprii, în cazul producătorilor interni de alcool și de băuturi alcoolice, altele decât vinurile, țuica și rachiurile naturale;
i) scrisoarea de garanție bancară în favoarea Ministerului Finanțelor, cu valabilitate de 1 an, în cazul agenților economici producători interni și importatori. Valoarea scrisorii de garanție este stabilită în sumă fixă.
j) licența pentru atestarea dreptului de marcare, în cazul agenților economici producători interni și importatori de produse supuse marcării.
Autorizația se eliberează în termen de maximum 30 de zile de la data depunerii documentației complete.
Nu vor fi autorizați de Ministerul Finanțelor agenții economici producători interni de alcool și de băuturi alcoolice, altele decât vinurile, țuica și rachiurile naturale, care obțin venituri din comercializarea acestor produse și care:
a) înregistrează obligații fiscale față de bugetul de stat;
b) nu dețin în patrimoniu capacități de producție proprii;
c) nu au în dotare mijloace de măsurare a producției realizate, în cazurile în care legea prevede aceasta.
Nu intră sub incidența regimului de autorizare băuturile slab alcoolizate, cu o concentrație alcoolică sub 0,5% în volum, precum și aromele și esențele alimentare, care nu pot fi consumate ca atare, fiind utilizate la prepararea produselor alimentare.
3.5. Impozitul la țițeiul și la gazele naturale din producția internă
Pentru țițeiul și gazele naturale din producția internă agenții economici autorizați datorează bugetului de stat impozit în momentul livrării.
Impozitul datorat precede taxa pe valoarea adăugată și se calculează prin aplicarea sumelor stabilite în echivalent euro pe unitatea de măsură, asupra cantităților livrate, după cum urmează:
-țiței -4 euro/t
-gaze naturale-7,4 euro/ t
În funcție de schimbările intervenite în nivelul prețurilor la import, impozitul la țițeiul și la gazele naturale din producția internă se modifică prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor.
3.6. Trăsături comune accizelor și impozitului pe țițeiul și gazele naturale din producție proprie
Accizele și impozitul pe țiței se plătesc în lei. Valoarea în lei, se detemină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României pentru ultima zi a fiecărui trimestru. Acest curs se utilizează pentru calculul accizelor și al altor impozite indirecte pe toată durata trimestrului următor.
Răspunderea pentru calculul și vărsarea la bugetul de stat a accizelor, a impozitului la țițeiul și la gazele naturale din producția internă revine plătitorilor prevăzuți de lege.
În cazul producătorilor de alcool, în perioada 25-30 a fiecărei luni supraveghetorii fiscali vor solicita prezentarea documentului de plată, vizat de bancă sau de trezorerie, pentru accizele datorate, aferente lunii precedente, conform declarației privind obligațiile de plată la bugetul de stat. În situația în care până în ultima zi a lunii, pentru luna precedentă, agentul economic în cauză nu prezintă ordinul de plată, supraveghetorul fiscal îl înștiințează în scris că întârzierea cu mai mult de 30 de zile calendaristice a prezentării acestui ordin va conduce la executarea scrisorii de garanție bancară și la sigilarea instalației de producere a alcoolului. Desigilarea se va face numai după achitarea în întregime a obligațiilor față de bugetul de-stat și după prezentarea unei noi scrisori de garanție bancară. Scrisoarea de garanție bancară poate fi executată la simpla solicitare a Ministerului Finanțelor, fără îndeplinirea altor formalități .
Agenții economici plătitori de accize sau de alte impozite indirecte, reglementate prin prezenta ordonanță, sunt obligați să se înregistreze ca plătitori de astfel de impozite la organele fiscale teritoriale, conform dispozițiilor legale privind înregistrarea fiscală.
Plătitorii au obligația să țină evidența accizelor, a impozitului la țițeiul și la gazele naturale din producția internă, după caz, conform normelor metodologice emise de Ministerul Finanțelor .
Plătitorii de accize au obligația să depună anual la organul fiscal teritorial decontul privind accizele și, respectiv, decontul privind impozitul la țițeiul și la gazele naturale din producția internă, conform dispozițiilor legale privind declararea obligațiilor de plată la bugetul de stat.
Plata accizelor și a impozitului la țițeiul și la gazele naturale din producția internă se efectuează lunar, până la data de 25 a lunii următoare, pe baza declarației privind obligațiile de plată la bugetul de stat, prin virament sau în numerar, după caz, în contul bugetului de stat, deschis la unitățile teritoriale ale trezoreriei statului, iar pentru produsele din import, la organele vamale, concomitent cu plata taxelor vamale. Neplata accizelor și a impozitului la țițeiul și la gazele naturale din producția internă, la termenele stabilite, atrage majorări de întârziere, potrivit legii.
Constituie contravenție următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
a) folosirea alcoolului brut ca materie primă pentru prepararea băuturilor alcoolice de orice fel;
b) nedeclararea în termen la organul fiscal a capacităților de producție pe care le dețin agenții economici producători de alcool și de băuturi alcoolice, precum și a modificărilor intervenite în nivelul acestora;
c) comercializarea pe piața internă la prețuri mai mici decât prețurile minime publicate în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a produselor și a grupelor de produse, inclusiv a celor în vrac, pentru care s-au stabilit prețuri minime;
d) neînscrierea în facturile fiscale a prețurilor maxime de vânzare cu amănuntul declarate;
e) comercializarea la prețuri mai mari decât prețurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate a produselor pentru care s-au stabilit astfel de prețuri;
f) practicarea de prețuri de vânzare cu amănuntul mai mici decât prețurile minime stabilite pe produse, la care se mai adăugă acciza determinată pe baza prețului maxim de vânzare cu amănuntul plus taxa pe valoarea adăugată aferentă;
g) neafișarea la locuri vizibile a listelor cuprinzând prețurile minime și maxime în vigoare pentru toate produsele comercializate;
h) comercializarea produselor ce nu se regăsesc în listele cuprinzând prețurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate de către agenții economici producători și importatori;
i) neînregistrarea în jurnalele de cumpărări a intrărilor de produse utilizate ca materie primă, precum și neînregistrarea în jurnalele de vânzări a livrărilor de produse rezultate din prelucrare;
j) neutilizarea documentelor fiscale speciale;
k) nesolicitarea plajelor de serii și numere pentru emiterea documentelor fiscale prin utilizarea sistemelor informatice financiar-contabile proprii;
l) nedepunerea în termen la organele fiscale teritoriale a listelor de inventariere privind cazanele sau alte instalați de producere a băuturilor alcoolice naturale distilate din prune și din alte fructe, din tescovină, din drojdie de vin sau din alte materii prime;
m) neprezentarea de către agenții economici producători de alcool a certificatelor de calibrare supraveghetorilor fiscali;
n) nedepunerea la organele fiscale teritoriale a situațiilor privind modul de valorificare a alcoolului;
o) întocmirea necorespunzătoare a documentelor fiscale speciale;
p) neevidențierea corectă în registrul special a cantităților de alcool importat în vrac
g) livrarea de alcool etilic rafinat și de băuturi alcoolice în vrac altor agenți economici decât cei expres prevăzuți în lege;
r) livrările de bere din producția internă, neînsoțite de certificate de calitate;
s) neevidențierea în registrul destinat acestui scop a informațiilor privind capacitățile reale de distilare, data și ora sigilării și desigilării cazanelor sau a celorlalte instalații de fabricație a băuturilor alcoolice naturale;
t) nedotarea cu mijloace de măsurare legale a producției de alcool;
u) refuzul agenților economici producători de țigarete de a prelua, în condițiile prevăzute de lege, cantitățile de produse din tutun confiscate.
Constatarea și sancționarea faptelor ce constituie contravenție potrivit prevederilor legale se fac de către personalul de specialitate din Ministerul Finanțelor și din unitățile sale teritoriale, împuternicit în acest scop.
Constatarea, controlul, urmărirea, încasarea și executarea silită a accizelor și a celorlalte impozite indirecte prevăzute în prezenta ordonanță, precum și a majorărilor de întârziere aferente se efectuează conform reglementărilor legale în materie.
Obiecțiunile, contestațiile și plângerile formulate la actele de control se soluționează conform dispozițiilor legale privind soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și plângerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor.
4. TAXELE VAMALE
4.1 Definiția și clasificarea taxelor vamale
Taxele vamale sunt impozite indirecte ce se percep de către stat asupra importului, exportului și tranzitului de mărfuri.
În România taxele vamale sunt reglementate de Legea 171/1997, lege care privește Codul Vamal, precum și OG: 626/1997, abrogată de către H.G. 1114/19 noiembrie 2001 privind aprobarea regulamentului de aplicare a Codului Vamal în România.
Ansamblul taxelor de import și de export aplicate mărfurilor ce fac obiectul unor tranzacții internaționale alcătuiesc tariful vamal al fiecărei țări. Tariful vamal reprezintă un nomenclator al produselor supuse taxelor vamale și al cotelor de impunere aplicate acestor produse.
Cele mai frecvent utilizate sunt taxele vamale de import, deoarece alimentează bugetul statului cu venituri importante, limitează – într-o anumită măsură – importul de mărfuri și au un randament fiscal ridicat.
Taxele vamale au un caracter complex și exercită o mare influență asupra competitivității și schimbului de mărfuri pe plan internațional.
Datorită diversității și complexității acestora, taxele vamale se clasifică așa cum se prezintă în figura de mai jos:
Figura 4.1
Clasificarea taxelor vamale
Taxele vamale de import se instituie asupra importului de mărfuri și se calculează asupra valorii acestora când trec frontiera țării importatoare.
Odată cu depunerea documentelor necesare pentru a intra în posesia mărfurilor importate, importatorul achită și taxavamală de import corespunzătoare.
Totodată, taxele vamale de import au fost și sunt considerate mijloc de protecție a economiilor naționale, deoarece prin aplicarea lor asupra mărfurilor importate, rezultă o scumpire a acestora și, implicit, se realizează o protecție a producției autohtone de același gen.
De regulă, nivelul taxelor vamale de import este determinat de raportul cerere-ofertă din țara importatoare și de politica economică și fiscală pe care aceasta le promovează. Taxele vamale de import au un nivel diferit în funcție de natura mărfurilor care fac obiectul taxării (mărfuri agro-alimentare, industriale, materii prime, semifabricate, produse finite ș.a.). de regulă, nivelul taxelor vamale pentru produsele finite importate este superior nivelului taxelor vamale la materii prime și semifabricate. Atunci când o țară nu dispune de anumite materii prime, ea poate reduce sau chiar elimina taxele vamale pentru importul acestora.
De asemenea, țările în curs de dezvoltare, având nevoie de mașini, utilaje și produse ale tehnologiilor avansate, de care depinde dezvoltarea lor, acordă anumite înlesniri (reduceri și scutiri)laplatataxelorvamale de import.
Taxele vamale percepute asupra importului produc efecte complexe de natură financiară, economică și comercială. În general, efectele taxelor vamale de import sunt:
-asupra venitului bugetar de formare a veniturilor statului;
-asupra consumului intern;
-de redistribuire a veniturilor între diferite categorii de participanți la activitatea economică;
-asupra raportului de schimb al țării;
-de protejare a economiei naționale sau producției interne;
-de competitivitate;
-asupra veniturilor diferitelor categorii sociale;
-asupra balanței de plăți;
-asupra costurilor.
Taxele vamale de export, deși o perioadă de timp au fost preferate (fiindcă erau suportate de cumpărătorii străini), în prezent ele se întâlnesc sporadic, deoarece toate țările sunt interesate să exporte eficient și să obțină cât mai multe resurse valutare.
Există țări care își procură cea mai mare parte a resurselor valutare din exportul unor produse agricole, ale industriei extractive sau a celei prelucrătoare și pentru care se utilizează taxe vamale de export, ca sursă de procurare a veniturilor bugetare. În alte cazuri, taxele vamale de export sunt folosite ca mijloc de limitare a exportului de materii prime și ca instrument de stimulare a prelucrării în țară și valorificarea lor, ca produse finite, la export. Printre țările care utilizează taxe vamale de export se află: Malayezia (la exportul de cauciuc, bauxită, cositor, cherestea, uleiuri de palmier și piper), Indonezia (asupra produselor nepetroliere).Thailanda (la exportul de zahăr și orez). Taxele vamale de tranzit se așează asupra mărfurilor care fac obiectul comerțului exterior, cu ocazia trecerii acestora pe teritoriul unei terțe țări. În prezent, aceste taxe se utilizează foarte rar, doar cu titlu de excepție, deoarece toate țările urmăresc să încurajeze tranzitul de mărfuri, de pe urma căruia obțin importante încasări în valută. Încasările în valută sunt obținute datorită instituirii unor taxe pentru folosirea căilor ferate, a șoselelor naționale, a porturilor și depozitelor țării pe care o tranzitează.
Acolo unde se folosesc, taxele vamale de tranzit se aplică în valoarea normală sub forma unei cote procentuale din prețul mărfurilor importate. Valoarea vamală este formată din prețul de import (până la frontiera țării importatoare), la care se adaugă cheltuielile de încărcare-descărcare și manipulare aferente transporturilor mărfurilor importate (achitate pe parcurs extern), primele de asigurare și alte cheltuieli efectuate pe parcurs extern. Taxele vamale fiscale au un nivel mediu și se instituie numai pentru a aduce venituri la bugetul statului.
Taxele vamale protecționiste se instituie, de regulă, în scopul creării unor bariere vamale la unele mărfuri care concurează produsele indigene. Taxele vamale preferențiale se utilizează în relațiile comerciale dintre țările care fac parte din uniuni vamale cu caracter închis, în relațiile comerciale dintre țări cu niveluri diferite de dezvoltare. Utilizarea de către o țară a acestor taxe constă, de fapt, în reducerea sau eliminarea taxelor vamale pentru importul de mărfuri din altă țară sau grup de țări, care beneficiază de asemenea preferințe.
Taxele vamale de retorsiune (sancționale, de răspuns) se încasează suplimentar de o țară, în cadrul relațiilor comerciale ale acesteia cu o terță țară, ca răspuns față de măsurile discriminatorii aplicate de acea țară față de mărfurile exportate de aceasta pe teritoriul acelei țări.
Taxele vamale autovorne se stabilesc astfel încât să fie opozabile general față de oricare țară. Aceste taxe se fixează prin hotarâre autonomă a țării respective. Taxele vamale compensatorii se percep de către un stat asupra importurilor ce provin din țările care subvenționează exporturile anumitor mărfuri sau acordă prime de export. Taxele vamale mixte (compuse) rezultă din combinarea taxelor vamale ad-valorem cu taxele vamale specifice și se aplică împreună prin însumare. Aceste taxe se percep în situațiile când taxele vamale ad-valorem nu sunt suficient de eficace, ca mijloc de protecție, atunci când prețurile mărfurilor importate scad considerabil.
Taxele vamale mixte au o componentă ad-valorem (stabilită prin aplicarea unui procent la valoarea în vama) și o componentă specifică (stabilită printr-o sumă fixă pe unitatea fizică de măsură a mărfii). Taxele vamale fiscale au, de regulă, un nivel scăzut și se percep numai pentru a aduce venituri la bugetul statului. Taxele vamale sezoniere se percep de către țările membre ale Uniunii Europene, în cadrul politicii agrare, atât în scopul protejării producției agricole (în perioada de recoltare aceste taxe sunt mai mari), cât și în scopul asigurării, din import, a produselor agricole necesare. Taxele vamale practicate de o țară sau alta sunt cuprinse, se calculeaza și se încasează pe baza tarifului vamal al țării respective. Tariful vamal este un act normativ, sub forma unei liste, tabel sau catalog, care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale și taxa vamală percepută asupra fiecarei mărfi sau grup de mărfuri.
În practica vamală se utilizează mai multe tipuri de tarife vamale, a căror clasificare este redată în figura de mai jos.
Clasificarea tarifelor vamale
Figura 4.2
Noul Cod Vamal are 191 de articole, ce cuprind prevederi referitoare la noțiunile de bază, structură și aplicare, etapele operației de vămuire, regimurile vamale privitoare la export, import, restricții la tranzitul vamal, zonele libere, datoria vamală, plângeri și contestații, sancțiuni pentru infracțiuni și contravenții la reglementările vamale.
4.2 Plătitorii, modul de calcul și scutirile aferente taxelor vamale
În calitate de plătitori apar atât persoane fizice cât și persoane juridice.
Taxa vamală se determină prin înmulțirea valorii în vamă cu cota procentuală. Valoarea în vamă se determină prin însumarea valorii cuprinse în factură cu cheltuielile de transport, cu cele de manipulare precum și cu cheltuielile de asigurare.
Și în materie de taxe vamale se practică scutiri. Persoanele juridice, care nu desfășoară activitatea cu scopul de a aduce profit, partidele politice, asociațiile, sau alte organizații guvernamentale sau nonprofit, sunt scutite de plata taxelor vamale pentru bunurile primite din străinătate cu titlu de donație sau ajutoare. Investițiile străine se bucură de anumite facilități, constând în scutirea de taxe vamale pentru importul de utilaje și tehnologie. O situație deosebită prezintă misiunile diplomatice și oficiile consulare acreditate în România și persoanele fizice care lucrează pentru acestea, care beneficiază de scutire de taxe vamale. Condițiile pentru a beneficia de scutirea taxelor vamale sunt următoarele :
-să nu facă obiectul unei comercializări ulterioare
-să nu fie utilizate pentru prestații către terți sau aducătoare de venituri
-să fie cuprinse în patrimoniu și înregistrate în contabilitate.
Calculul taxei vamale aferente produselor înscrise în declarațiile întocmite de agenții economici și încasarea acestora se efectuează de către organele vamale în momentul îndeplinirii formalităților de vămuire prevăzute de lege.
Declararea mărfurilor și prezentarea lor pentru vămuire se face de către importatori, exportatori sau reprezentanți ai acestora, prin depunerea unei declarații vamale în formă scrisă, în termen de 30 de zile de la data depunerii declarației sumare.
Declarația vamală în detaliu are valoarea unei declarații pe proprie răspundere în ceea ce privește:
-exactitatea datelor înscrise în aceasta
-autenticitatea documentelor anexate la declarația vamală
-plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat
declarația vamală se depune la biroul vamal la care au fost prezentate mărfurile. Ea se depune împreună cu următoarele documente:
-documentul de transport al mărfurilor sau în lipsa acestuia, alte documente emise de transportator, cuprinzând date referitoare la mărfurile transportate
-factura, în original sau în copie, ori un alt document pe baza căruia se declară valoarea în vamă a mărfurilor
-declarația de valoare în vamă
-documentele necesare aplicării unui regim tarifar preferențial sau altor măsuri derogatorii la regimul tarifar de bază
-orice alt document necesar aplicării dispozițiilor prevăzute în normele legale
-codul fiscal al titularului
4.3. Liberul de vamă
După efectuarea operației de vămuire se acordă „liberul de vamă”. Liberul de vamă se poate acorda și cu caracter provizoriu, pe termen de 30 de zile, dacă valoarea în vamă nu poate fi determinată cu certitudine la data declarației.
În vederea acordării liberului de vamă la import sau la export autoritatea vamală verifică dacă:
felul mărfurilor constatate la controlul vamal corespunde cu cel înscris în declarația vamală
cantitatea mărfurilor înscrisă în documentele de transport și în facturi corespunde cu cea din declarația vamală
numărul și valabilitatea licenței corespund cu mandatele din licență, atunci când legea prevede existența unei licențe
Pe lângă verificările de mai sus, la importul de mărfuri se mai verifică și clasificarea tarifară, taxa vamală, valoarea în vamă, și atunci când este cazul, originea mărfurilor, cuantumul drepturilor de import, felul, numărul și data instrumentului de plată. La exportul de marfă se verifică clasifoicarea tarifară a mărfurilor numai în cazul unor condiții sau restricții.
Mărfurile pentru care nu s-a acordat liber de vamă rămân sub supraveghere vamală pe cheltuiala exportatorului ori a importatorului sau pot fi păstrate în custodie de transportatorori de declarantul vamal pe termenul stabilit de autoritatea vamală până la clarificarea situației.
4.4. Controlul vamal
Controlul vamal are drept scop prevenirea încălcării reglementărilor vamale și respectarea strictă a condițiilor și termenelor legale, precum și descoperirea fraudelor vamale. Acesta se execută în mod obligatoriu prin verificarea documentelor necesare efectuării vămuirii.. controlul vamal fizic al bunurilor importate sau exportate constă în identificarea acestora pe baza declarației vamale în detaliu, însoțite de documentele depuse împreună cu aceasta.. La controlul vamal fizic asistă declarantul vamal și transportatorul, cu excepția trasporturilor pe cale maritimă sau fluvială, când prezența transportatorului este facultativă.
Controlul vamal fizic se fectuează astfel:
-mărfurile de masă se controlează prin observare sau prin sondare pe mijloacele de transport pe care se află, pe rampe sau pe cheiuri sau pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor
-mărfurile ambalate în colete se controlează prin sondaj,
-mărfurile transportate prin conducte, precum și curentul electric se controlează din punct de vedere al cantității prin citirea contoarelor instalate
În calitate de plătitori ai taxelor vamale apar și persoanele fizice care introduc sau scot din țară bunuri peste limitele valorice stabilite de reglementările în vigoare, eliberarea bunurilor făcându-se numai după plata taxelor vamale, în caz contrar bunurile reținându-se în vamă.
Persoanele care nu au asupra lor lichidități pentru plata taxelor vamale, pot completa o „declarație angajament de plată ulterioară a taxelor vamale”, acestea trebuind achitate în termen de 30 de zile.
Și persoanele fizice beneficiază de anumite scutiri de la plata taxelor vamale:
-sunt scutite valizele diplomatice folosite în vederea comunicării misiunilor diplomatice
-operațiile de introducere temporară în țară a autovehiculelor pentru uzul special al misiunilor diplomatice și al membrilor acestora, precum și bunurile de consum pentru acestea
-bunurile provenite din succesiuni sau din ajutoare cu caracter social, cultural și umanitar
-bunurile de origine română introduse în țară
-autovehiculele primite ca donații de către asociațiile, fundațiile sau partidele politice
-cărțile, tipăriturile, mostrele fără valoare comercială, obiecte cu caracter cultural
Taxele vamale constituie venituri ordinare destinate bugetului administrației centrale de stat, plata lor făcându-se prin virament sau în numerar.
Taxele vamale se urmăresc pe o perioadă de 5 ani de la data intrării în țară a bunurilor.
Împotriva operației de vămuire se pot folosi următoarele căi de atac:
-contestația care are termen de soluționare de 30 de zile, soluționarea dându-se de șeful unității vamale
-întâmpinarea are termen de soluționare de 30 de zile și cade în sarcina directorului general al vămilor
-plângerea, în ultimă instanță, trebuie făcută în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a modului de efectuare a întâmpinării.
5. ALTE IMPOZITE SI TAXE INDIRECTE
5.1. Impozitul pe spectacole
Se percepe de către bugetul de stat ca vărsăminte locale, fiind datorat de către instituțiile publice și alte subiecte de drept autorizate să organizeze cu plată spectacole și alte manifestări artistice și sportive.
Tarifele de impozit practicate sunt diferențiate după natura serviciului artistic, cultural sau sportiv, acestea variind de la 2% pentru manifestări culturale cum ar fi, de exemplu, concertele simfonice, la 5% pentru reprezentațiile cinematografice, sau la 10% pentru acțiuni cu caracter distractiv (discoteci, ca exemplu).
Impozitul este cuprins în prețul biletului de intrare, se deduce din totalul încasărilor și se varsă la bugetul local.
5.2. Taxele de timbru
Alături de taxa pe valoarea adăugată, accize, taxele vamale, taxele de timbru sunt mobilizate la bugetul statului ca impozite indirecte.
În literatura de specialitate, referitor la expresia “taxă de timbru” s-au conturat două accepțiuni, și anume:
a) – în sens restrâns (stricto sensu), taxele de timbru sunt acele plăți efectuate prin aplicarea de timbre fiscale (practica legislativă a lărgit sensul acestei noțiuni, incluzând în sfera sa și unele plăți pentru care nu există condiția perceperii lor prin timbre fiscale, aceasta fiind motivată de dificultățile de încasare a taxelor de timbru, atunci când sumele sunt mari);
b) – în sens larg (lato senso), taxele de timbru sunt plățile referitoare la timbru, efectuate pentru soluționarea unor interese legitime ale persoanelor fizice și juridice, sau pentru anumite servicii prestate de către anumite instituții de drept public.
Inițial, taxele de timbru erau definite ca fiind „acele contribuții, datorate de către particulari, cu ocazia formării diferitelor acte sau formulări de pretențiuni în justiție și înaintea autorităților publice pentru ca în schimbul achitării lor, să se obțină dreptul de a li se lua în considerare cererile și admite prezentarea actelor ca instrumente probatorii".
În prezent, taxele de timbru reprezintă plata serviciilor prestate ori a lucrărilor efectuate de diferite organe sau instituții publice care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează diferite servicii sau rezolvă anumite interese legitime ale părților. Rezultă, din definiția de mai sus, că taxele de timbru au un echivalent în serviciile prestate sau lucrările efectuate de către diferite instituții de drept public, chiar dacă raportul de echivalență există numai principial (între cuantumul fiecarei taxe și valoarea economică a serviciului sau a activității aferente nu poate fi un raport de egalitate). De aici rezultă și deosebirea dintre taxele de timbru și impozite (care se percep fără vreun echivalent direct și imediat plătitorului), precum și între taxele de timbru și prețul mărfurilor, prestările de servicii etc., care includ cheltuielile de producție, de circulație și alte elemente de acumulare bănească și sunt încasate de toți agenții economici care le produc și execută.
Din cele prezentate până acum rezultă principalele trăsături ale taxelor de timbru:
-reprezintă plata neechivalentă pentru servicii sau lucrări efectuate de organe sau instituții care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează servicii și rezolvă alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice;
-subiectul plătitor este determinat în momentul când acesta solicită efectuarea unei activități din partea unui organ sau instituții publice;
-taxa se datorează numai atunci când organul de stat prestează un serviciu subiecților de drept.
Subiecți ai taxelor (plătitori) sunt atât persoanele fizice cât și cele juridice pentru care se prestează un serviciu, se întocmesc acte sau se efectuează activități supuse taxelor de timbru.
Principalele categorii de acte sau servicii supuse taxelor de timbru sunt următoarele:
-actele și serviciile prestate de birourile notariale și de organele administrației publice cu atribuții notariale;
-reclamațiile și memoriile adresate organelor administrației publice și certificatele de orice fel;
-actele de stare civilă;
-actele de identitate;
-acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești;
-autorizațiile eliberate de organele administrației publice și autorizațiile acordate;
-eliberarea permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor.
Cuantumul taxelor de timbru se stabilește în funcție de natura și complexitatea serviciului prestat, de valoarea bunurilor sau a drepturilor ce fac obiectul actului taxabil, de caracterul actelor sau faptelor solicitate. De aceea, în practică, distingem două categorii de taxe de timbru, și anume:
-taxe fixe, care se aplică, de regulă, actelor neevaluabile valoric și se exprimă în sume absolute;
-taxe procentuale (proporționale, progresive sau regresive pe tranșe de valoare), care se aplică „ad-valorem" în cazul actelor evaluabile valoric.
Obiectul taxelor de timbru îl constituie actele și faptele întocmite sau prestate de instituții publice sau alte organe specializate. În funcție de organele care primesc, întocmesc, eliberează sau prestează servicii taxabile, taxele de timbru se grupează în:
-taxe de timbru pentru actele și serviciile notariale;
-taxe judiciare de timbru pentru actele și faptele cu caracter jurisdicțional.
5.3. Taxele consulare
În mare parte, obiectul taxelor consulare se aseamănă cu cel al taxelor de timbru, deosebirea principală constând în faptul că legalizările de semnături, eliberările de copii de pe acte și alte servicii sunt prestate astfel:
-în țară – de către organele Ministerului de Interne și ale Ministerului de Externe;
-în străinătate – de către oficiile consulare și misiunile diplomatice ale statului nostru.
Conform reglementărilor juridice în vigoare, serviciile prestate în țară, pentru care taxele se plătesc în monedă națională, sunt următoarele:
-servicii prestate de organe ale Ministerului de Interne, și anume: eliberarea pașapoartelor și a altor documente de trecere a frontierei în folosul cetățenilor statului nostru; prelungirea vizei de ședere temporară în țară a cetățenilor străini; înregistrarea cererilor pentru acordarea cetățeniei române și de renunțare la cetățenia română.
-servicii prestate și documente eliberate de către Direcția Consulară din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, cum sunt: legalizarea sigiliului și semnăturilor de pe actele judiciare și extrajudiciare eliberate de autoritățile române; legalizarea semnăturilor și sigiliilor de pe certificatele de origine a mărfurilor, de pe facturile comerciale și alte documente necesare la exportul mărfurilor; inregistrarea cererilor pentru identificarea de persoane; înregistrarea cererilor pentru acordarea cetățeniei române prin efectul repatrierii ș.a.
Taxele consulare aferente serviciilor prestate în străinătate de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statului nostru sunt reglementate pentru:
-eliberarea sau prelungirea unui pașaport, a oricărui document de călătorie, inclusiv vize oficiale și de ședere temporară, vize turistice și de tranzit;
-servicii notariale, cum sunt: redactarea și autentificarea unei procuri; legalizarea semnăturii și darea de dată certă; legalizarea sigiliilor și semnăturilor de pe actele eliberate de autoritățile străine; eliberarea copiilor legalizate de pe actele aflate în arhivele misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale statului nostru; traduceri și certificarea conformității cu originalul în limba din care s-a tradus; legalizarea sigiliului și semnăturii autorităților străine de pe certificatele de origine a mărfurilor și de pe alte documente cerute la exportul mărfurilor către țara noastră.
-alte servicii, cum sunt: procurarea oricăror acte judiciare și extrajudiciare din țară sau străinătate; certificarea modificărilor survenite în rolurile de echipaj al navelor; eliberarea permisului provizoriu de navigabilitate pentru navele nou construite; înregistrarea cererilor de acordare și renunțare la cetățenia româna, pentru succesiunile valorificate ș.a.
Tariful taxei consulare este stabilit în dolari americani pentru fiecare dintre aceste servicii, în sume fixe. Excepție de la această regulă fac:
-succesiunile valorificate, care sunt taxate în cotă procentuală;
-legalizarea sigiliului și semnăturii străine de pe certificatele de origine a mărfurilor, facturile comerciale și alte documente cerute la exportul mărfurilor către țara noastră, care sunt taxate în cote progresive, pe tranșe de valori.
Taxele consulare aferente serviciilor prestate în țară se percep în monedă națională (pe care cetățenii străini debitori trebuie să o obțină prin schimb valutar oficial), iar cele aferente serviciilor prestate în străinătate se percep în moneda țării de reședință, având în vedere cursul oficial al monedei țării de reședință față de dolarul american.
De la plata taxelor consulare sunt scutite:
-cererile și vizele acordate funcționarilor organizațiilor internaționale la care țara noastră a aderat, precum și membrilor de familie ai acestora;
-vizele acordate membrilor misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare străine, delegațiilor guvernamentale și parlamentare străine și altor invitați oficiali, precum și membrilor de familie ai acestora, în condiții de reciprocitate.
De asemenea, în aplicarea taxelor consulare, șefii misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare ale statului nostru pot acorda, în cazuri deosebite, scutiri și reduceri de taxe sau pot aproba plata acestora în țară pentru cetățenii români aflați temporar în străinătate.
6. CONTABILITATEA IMPOZITELOR INDIRECTE
6.1. Contabilitatea taxei pe valoarea adăugată
Pe baza decontului lunar privind suma impozabilă și taxa exigibilă se determină taxa pe valoarea adăugată de plată sau de recuperat. Reflectarea în contabilitate a taxei pe valoarea adăugată se face utilizând contul 442 “Taxa pe valoarea adăugată”, care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de grad II:
4423 “ Taxa pe valoarea adăugată de plată”
4424 “ Taxa pe valoarea adăugată de recuperat”
4426 “ Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”
4427 “ Taxa pe valoarea adăugată colectată”
4428 “ Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă”
Contul 4426 “ Taxa pe valoarea adăugată deductibilă” este un cont de activ cu ajutorul căruia se ține evidența taxei pe valoarea adăugată înscrisă în facturile emise de furnizori, pentru bunurile, lucrările sau serviciile cu care se aprovizionează unitatea și care este deductibilă din punct de vedere fiscal.
Se debitează în cursul lunii cu:
-sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturi de furnizori, prin creditul conturilor 401 “Furnizori” sau 404 “Furnizori de imobilizari”
4426=401
4426=404
-valoarea TVA aferentă ratelor devenite scadente pentru aprovizionările cu plata în rate, prin creditul contului 4428 “ Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă”; la fel și pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă aprovizionărilor făcute anterior și care se facturează abia acum de către furnizor
Se creditează la sfârșitul lunii cu:
-sumele ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată recunoscută la deducere și care pot fi reținute din taxa pe valoarea adăugată colectată, prin debitul contului 4427 “ Taxa pe valoarea adăugată colectată”
4427=4426
-sumele ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată deductibilă ce depășește valoarea taxei pe valoarea adăugată colectată și care urmează a se încasa de la bugetul statului prin debitul contului 4424 “ Taxa pe valoarea adăugată de recuperat”
4424=4426
Soldul debitor al contului arată ca nivelul taxei pe valoarea adăugată deductibilă depașește pe cea colectată și ca atare reflectă creanța unității fațăa de buget. După virarea soldului în debitul contului 4424, contul taxa pe valoarea adăugată deductibilă se soldează.
Contul 4427 “ Taxa pe valoarea adăugată colectată” este un cont de pasiv, cu ajutorul căruia se ține evidența taxei pe valoarea adăugată înscrisă în facturi aferente vânzărilor de bunuri, prestărilor de servicii sau executărilor de lucrări.
Se crediteaza în cursul lunii cu:
-valoarea taxei pe valoarea adăugată aferentă vânzărilor sau pentru lucrările executate sau serviciile prestate, facturate terților prin debitul conturilor 411 “Clienți”, sau 461 “Debitori diverși”; 531 “Casa”, valoarea aferentă ratelor devenite scadente, la încasare, pentru livrările făcute cu plata în rate, sau taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor sau prestațiilor făcute anterior și care acum se facturează prin debitul contului 4428 “ Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă”
%=4427
531
461
411
Se debitează la sfârșitul lunii cu:
-sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată deductibilă recunoscută la deducere prin creditul contului 4426 “Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”
4427=4426
-sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă clienților insolvabili scoși din activ prin creditul contului 416 “Clienți incerți”
-sumele ce reprezintă nivelul taxa pe valoarea adăugată colectată ce depășește nivelul taxei pe valoarea adăugată deductibilă și care se datorează bugetului, prin creditul contului 4423 “ Taxa pe valoarea adăugată de plată”
4427=4423
Soldul creditor arată nivelul taxei pe valoarea adăugată colectată care depășeste pe cea deductibilă și ca atare se datorează bugetului de stat. După înregistrarea acestui sold, în creditul contului 4423, contul 4427 “ Taxa pe valoarea adăugată colectată” se soldează.
Contul 4423 “ Taxa pe valoarea adăugată de plată” este un cont de pasiv și ține evidența taxei pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat și determinată la sfârșitul lunii.
Se creditează la finele lunii cu:
-diferența dintre taxa pe valoarea adăugată colectată mai mare și taxa pe valoarea adăugată deductibilă mai mică, prin debitul contului 4427 “ Taxa pe valoarea adăugată colectată”
Se debitează cu :
-sumele virate la bugetul statului reprezentând taxa pe valoarea adăugată datorată prin creditul conturilor 512 “Conturi curente la bănci”
-valoarea taxei pe valoarea adăugată de recuperat, compensată prin creditul contului 4424 “ Taxa pe valoarea adăugată de recuperat”
Soldul creditor al contului arată nivelul taxei pe valoarea adăugată datorată bugetului
Contul 4424 “ Taxa pe valoarea adăugată de recuperat” este un cont de activ și ține evidența taxei pe valoarea adăugată de recuperat, de către unitățile patrimoniale, de la bugetul statului.
Se debitează :
-la finele lunii cu diferența dintre taxa pe valoarea adăugată deductibilă mai mare și taxa pe valoarea adăugată colectată mai mică, prin creditul contului 4426 “ Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”
Se creditează cu:
-sumele încasate de la bugetul statului reprezentând taxa pe valoarea adăugată cuvenită pe baza cererii de rambursare, prin debitul contului 512 “Conturi curente la bănci”
-suma ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată cuvenită de la buget neîncasată până la finele perioadei și compensată în lunile următoare cu Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului prin debitul contului 4423 “ Taxa pe valoarea adăugată de plată”
Soldul debitor al contului reflectă contravaloarea taxa pe valoarea adăugată cuvenită de la bugetul statului, deci creanța unității față de buget.
Contul 4428 “Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă” este un cont bifuncțional și ține evidența taxei pe valoarea adăugată neexigibilă rezultată din vânzări cu plata în rate sau pentru vânzări și prestații efectuate și nefacturate încă clienților, precum și evidența taxei pe valoarea adăugată neexigibilă aferentă cumpărărilor făcute cu plata în rate pentru care nu au sosit încă facturile furnizorilor.
Se creditează cu:
-sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată înscrisă în factură și emise clienților, pentru livrări sau prestații cu plata în rate, prin debitul contului 411 “Clienți ”
-sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferente lucrărilor sau prestațiilor efectuate clienților, dar pentru care nu au fost întocmite documente prin debitul contului 418 “Clienți – facturi de întocmit”
-sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată devenită exigibilă, aferentă ratelor devenite scadente la cumpărăturile făcute cu plata în rate, precum și taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile sosite de la furnizori și care anterior figurau la facturi nesosite prin debitul contului 4426 “ Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”.
-valoarea taxei pe valoarea adăugată de plată a mărfurilor intrate în unitățile economice, prin debitul contului 371 “Mărfuri”
Se debitează cu:
-sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor, aferente cumpărărilor cu plata în rate prin creditul contului 401 “Furnizori” sau 404 “Furnizori de imobilizări”
-sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă cumpărărilor sosite fără factură prin creditul contului 408 “Furnizori – facturi nesosite”
-sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată devenită exigibilă, aferentă ratelor devenite scadente pentru livrările făcute cu plata în rate, precum și cu taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile emise clienților și care anterior figurau la facturi de întocmit prin creditul contului 4427 “Taxa pe valoarea adăugată colectată”
-valoarea taxei pe valoarea adăugată aferentă vânzărilor de mărfuri din unitățile comerciale cu amănuntul prin creditul contului 371 “Mărfuri”
Exemple
6.2. Contabilitatea taxelor vamale
Contabilitatea taxelor vamale se ține cu ajutorul contului sintetic 447 “Fonduri speciale – taxe și vărsăminte asimilate”.
Este un cont de pasiv.
Se creditează cu: sumele datorate de unitate Bugetului de Stat pentru mărfurile importate prin creditul contului 635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”.
635=447
Se debitează cu sumele virate Bugetului de Stat prin contul 512 “Conturi curente la bănci”
447 = %
5121
531
542
Soldul creditor arată taxele vamale ce trebuie achitate de către societate.
6.3. Contabilitatea accizelor și a impozitului la țițeiul și gazele naturale din proucție proprie
Evidențierea în contabilitate a accizelor și a impozitului la țițeiul și gazele naturale din producție proprie calculate și datorate se realizează cu ajutorul contului sintetic de gradul 1 446 “Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”
Contul 446 este un cont de pasiv.
Se creditează cu:
sumele datorate bugetului local prin debitul contului 635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”
635=446
Se debitează cu:
sumele virate la bugetul local prin creditul contului 512 “Conturi curente la banci”
Soldul creditor reflecta sumele datorate de unitate bugetului local.
446=5121
Sumele datorate drept accize și impozit la țițeiul și gazele naturale din producția internă se virează de către agenții economici în următoarele conturi de venituri ale bugetului de stat deschise la unitățile de trezorerie și contabilitate publică din raza teritorială unde își au sediul, și anume:
contul 20.14.01.01 pentru vânzarea produselor petroliere
20.14.01.02-pentru alcool
20.14.01.03- pentru tutun
20.14.01.04- pentru cafea
20.14.01.05- pentru alte produse pentru care se datorează accize
20.14.01.24- impozitul pentru țițeiul și gazele naturale din producție internă
7. ANALIZA MODULUI DE CALCUL ȘI REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A IMPOZITELOR INDIRECTE LA S.C. “ NOVA-TIM “ S.R.L. TIMIȘOARA
7.1. Scurt istoric al societății comerciale S.C. “ NOVA-TIM “ S.R.L. Timișoara
S.C. “NOVA-TIM“ S.R.L. Timișoara este persoană juridică română și își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și statutul propriu, având sediul în Timișoara, județul Timiș, Aleea F.C. Ripensia, nr. 29.
În temeiul Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și în conformitate cu legea contabilității nr.82/1991, s-a creat cadrul legal pentru înființarea societății comerciale.
Societatea este îregistrată la camera de comerț și industrie Timișoara sub nr. J35/1686/1991.
S. C. “ NOVA-TIM” S.R.L. Timișoara a luat ființă în anul 1991.
Istoricul acestei afaceri are un caracter inedit prin faptul că reprezentanții acesteia, ambii licențiați în domenii tehnice, nu aveau experiență în activități comerciale. Ideea asumării acestei inițiative, nu lipsită de riscuri, a venit pe un fond de totală nemulțumire a modului în care se practicase și se mai practica comerțul în acea vreme, a fost chiar o provocare în dorința de a dovedi că în acest spațiu se poate aspira și totodată exista într-un sistem civilizat, iar cei ce au ceva de spus pot să o facă, nu numai verbal ci și prin fapte.
Nu a fost ușor, dar S.C.” NOVA-TIM” S.R.L. Timișoara este aici pregătită pentru competiție.
Începutul a fost comun, prin faptul că s-a solicitat și obținut aprobarea închirierii unei suprafețe de teren, situat pe aleea F.C. Ripensia (fostă Aleea Sportivilor), colț cu strada Negoiu, pe care s-a amplasat o TONETĂ (tip baracă metalică).
Activitatea de început a fost foarte restrânsă, constând doar în comercializarea apei minerale Buziaș, dar NOVA-TIM Timișoara a marcat o premieră prin solicitarea și semnarea unui contract, în acest sens cu S.C. “PHOENIX BUZIAȘ”, fiind primul partener privat al acesteia.
Cu toate acestea încă de la început societatea, prin reprezentanții ei, și-a dorit și a reușit să se impună ca un partener competitiv, fără a face compromisuri în cea ce privește calitatea sau modul de prezentare și vînzare a produselor către consumatori, loial partenerilor de afaceri și corect cu competitorii de pe piață.
Această exigență, simplă și de bun simț, impusă ca politică managerială, transmisă ca și condiție obligatorie tuturor angajaților, s-a dovedit a fi acel așa-zis “mister” al succesului, care în scurt timp a dus la diversificarea activității și deschiderea a noi centre de desfacere, după cum urmează :
în anul 1995 în :
Calea Buziașului nr. A 100
Calea Buziașului nr. A1
în anul 1996 în :
Zona Soarelui, pe str. Aștrilor Bl. 22, nr. 20-26.
în anul 1999 pe :
DN 59/A (drumul Timișoara-Jimbolia) la cca. 500 m distanță de la linia de cale ferată ce traversează str. Ovidiu Balea a fost amenajată o Fermă agricolă vegetală ‘în vederea obținerii prin metode ecologice, a unor produse agroalimentare ce asigură, deja, cca. 70-80 % din necesarul pus în vînzare.
-În anul 2001 :
în str. Mircea cel Bătrîn nr. 26
noul sediu și punct de lucru al firmei, care se ridică la standardele occidentale atât din punct de vedere al planului construcției, cât și din punct de vedere al modului de expunere și de comercializare a produselor
Pe cale de consecință toate acestea au adus beneficii, societatea ajungând să aibă un impresionant număr de consumatori fideli, și parteneri de afaceri stabili riguros selecționați. Sesizând rapid cît de importantă este aprovizionarea ritmică cu produsele comercilizate, dar și din dorința rentabilizării acestora, a început achiziționarea mijloacelor proprii de transport, la această oră societatea având, deja, în proprietate un parc auto ce cuprinde : 2 camioane, 1 microbuz pentru transport marfă și 2 autoturisme.
Pe măsura creșterii cifrei de afaceri, care în anul 2001 a fost de circa 40 miliarde de lei, (având un rulaj al mărfurilor achiziționate și vândute din ce în ce mai mare), au crescut și analizele privind strategia ce trebuie aplicată în vederea păstrării standardului câștigat și menținerea cotei de piață.
Urmare a unor astfel de analize, cu prognoze pe termen lung, s-a constatat că pentru păstrarea cifrei de afaceri și creșterea acesteia, în condițiile de calitate care au determinat-o, se impune suplimentarea personalului cu atribuții administrativ-economice, întreținere și deservire, cât și diversificarea activității.
Astfel a apărut oportunitatea investirii în construirea unui magazin, în care să ființeze și sediul economico-administrativ al societății, fapt materializat în anul 2001 prin finalizarea acestei construcții .
La dimensionarea și dotarea acestuia, în afară de criteriile economice și de eficiență, s-a ținut cont de toate reglementările urbanistice și normativele, în vigoare, cu privire la realizarea și funcționarea în condiții de siguranță și calitate superioară, atât a beneficiarilor, cât și a celor ce îi deservesc, și nu în ultimul rând ținând cont de reglementările standardelor europene.
Un alt punct forte, considerat ca fiind foarte important, de către reprezentanții societății, în existența și succesul acesteia, îl constituie personalul angajat, cifrat la circa 95 de persoane, riguros selecționat și echitabil stimulat material. Media de vîrstă a personalului este de cca. 24 ani
La această oră activitatea economico-administrativă se desfășoară , în totalitate asistată pe calculator, dispunănd de o bază materială de “ultimă oră”, riguros întreținută .
În ceea ce privește obiectul de activitate al societății, acesta este comerțul cu amănuntul, atât cu produse alimentare, cât și nealimentare.
Societatea vizează, o gamă diversificată de produse, care se adresează unui segment larg de intermediari și consumatori finali de toate vârstele, de pe piața locală, fiind orientate spre satisfacerea intereselor și nevoilor curente ale acestora.
Principalele grupe de produse care se au în vedere sunt:
gama de băuturi răcoritoare, prezentate într-un număr de peste 100 sortimente și arome, îmbuteliate în capacități de la 0,2l la 2,5l la butelii pet și cutii tetra pak;
gama de băuturi alcoolice, prezentate într-un număr de 20 sortimente, îmbuteliate la butelii PET și sticlă;
gama de produse tip food, care se diversifică de la produse tip pudre (pentru budincă, înghețată, băuturi instant, cafea capucinno, ness quic, etc.) la creme, paste și gemuri, condimente, toate împachetate în borcane pet; biscuiți dulci și sărați, napolitane umplute cu creme de diverse arome în ambalaje și forme atractive, stiksuri, snaksuri, paste făinoase, la diverse gramaje;
Sunt comercializate și produse de cofetărie-patiserie, fiind încheiate contracte cu diverse laboratoare. Produsele respective sunt livrate exclusiv „la pachet”;
De asemenea produse nealimentare cum sunt produsele cosmetice, detergenți, alte produse de igienă umană și de uz casnic, deodorante, parfumuri…
Comenzile pentru structura de marfă se vor face în strictă concordanță cu cerințele pieței, eliminându-se astfel problemele legate de stocuri cu viteze de rotație mari.
Clienții potențiali ai societății sunt persoane fizice-consumatori finali, aceștia constituind de fapt piața țintă a societății. O pondere mare din clienții firmei o constituie consumatorii finali, datorită faptului că datele statistice arată faptul că o mare parte din veniturile persoanelor fizice sunt alocate consumului de produse alimentare.
În ceea ce privește marchetingul firmei, aceasta se bazează pe anumite calități constitutive, pe care nici una dintre firmele concurente nu le prezintă în totalitate. Atuurile pe care firma mizează sunt cele stabilite de studiile de piață și sunt astfel concepute încât să răspundă nevoilor și așteptărilor clienților.
A defini rolul publicității în cadrul unei strategii globale de marketing poate părea o sarcină ușoară, în condițiile exploziei publicitare din ultimii ani. Și totuși, nu este așa.
Unii spun că publicitatea este o armă în mîinile întreprinderilor. Această afirmație este destul de riscantă, deoarece publicitatea nu înseamnă luptă, ci comunicare. În plus, a spune că publicitatea este o armă, înseamnă a-i acorda o putere pe care ea nu o are: anume aceea de a forța decizia de cumpărare. În același timp, publicitarul nu este un conchistador. Este omul publicului și nu stăpînul sau. El nu are putere de decizie. Decizia o ia anunțatorul și în ultimă instanța, consumatorul. El este de fapt, mediatorul între acești doi poli.
Raporturile cu piața, atitudinea față de clienții potențiali, ca și față de ceilalți competitori se cere proiectată în cadrul unei strategii de piață, formulată în termeni realiști, în concordanță cu fizionomia actuală a pieței, dar mai ales cu tendințele transformării ei pe măsura parcurgerii perioadei de tranziție.
Pentru a-i determina pe clienții să cumpere produsele comercializate, conducerea va pune accentul, în primul rând, pe calitatea deosebită a serviciilor prestate, prețul avantajos, amabilitatea și rapiditatea la îndeplinirea comenzii.
Având în vedere că clienții au preferințe multiple în ceea ce privește produsele alimentare (preț, calitate, ambalaj sau stil) și oferta pe piață este destul de diversificată, o strategie pertinentă presupune mai mult decât a stăpâni prețurile. Se urmărește elaborarea unei strategii de piață adaptată la nevoile și puterea de cumpărare a consumatorului (în limitele posibilului), atentă la oferta concurenței și în concordanță cu structura pieței.
Aprovizionarea societății fiind asigurată direct de la producător, fără canale intermediare, îi permite practicarea unor niveluri mai mici ale prețurilor decât media pieței și un adaos comercial destul de redus.
Pentru a pătrunde pe noua piață, se impun schimbări în distribuție, reclamă și politica comercială pentru a găsi noi tipuri de clienți.
Politica de promovare a produselor comercializate de firmă va căuta să sensibilizeze și să transforme clienții potențiali în clienți efectivi, urmărind comunicarea mesajului publicitar tuturor segmentelor de consumatori finali și intermediari, precum și formarea unei imagini favorabile a firmei în rândul consumatorilor.
7.2. Structura organizatorică a societății
comerciale S.C. “NOVA-TIM” S.R.L. Timișoara
Societatea comercială S.C. “NOVA-TIM” S.R.L. Timișoara își realizează obiectivele, activitățile și competențele sale în cadrul unui sistem de organizare și managerial, de conducere propriu, structurat conform figurii de mai jos:
Figura 7.1
7.3. Modul de determinare și evidențiere în contabilitate a taxei pe valoarea adăugată
S.C. NOVA TIM S.R.L. Timișoara realizează venituri preponderent din comercializarea mărfurilor la preț cu amănuntul.
Ținerea contabilității la nivel de societate se face cu ajutorul tehnicii de calcul, fiind complet informatizată. Datorită faptului că obiectul principal de activitate este comerțul cu amănuntul, societatea nu plătește accize și taxe vamale, singurul impozit indirect plătit și contabilizat de societate fiind taxa pe valoarea adăugată.
În ceea ce privește modul de determinare al prețurilor de vânzare, societatea aplică la prețul decumpărare cu taxă pe valoare adăugată un adaos comercial mediu de 15%.
Exemplificarea modului de calcul și de înregistrare în documentele contabile aferente, pentru taxa pe valoarea adăugată se face pentru luna decembrie 2001, pentru a prezenta cât mai complex toate operațiile necesare reflectării corecte în contabilitate, până la nivel de bilanț.
În luna decembrie 2001, firma a realizat vânzări de 7.180.530.348 lei, cu cota de taxă pe valoarea adăugată de 19%, din care:
-vânzări obținute de vânzarea mărfurilor de 7.160.773.222 lei cu cote de 19% conform Jurnal de vânzări lunar(anexa 1)
Înregistrările contabile aferente sunt:
5311 = 707 6.017.456.489 lei
”Casa în lei” “Venituri din vânzarea mărfurilor”
5311 = 4427 1.143.316.733 lei
”Casa în lei” “TVA colectată”
-venituri din participațiuni de 1.543.000 lei cu cota 0 de taxă pe valoarea adăugată conform decontului lunar de venituri și cheltuieli ;
5311 = 458 1.543.000 lei
”Casa în lei” Decontări din operațiuni de participare
5311 = 4427 0 lei
”Casa în lei” “TVA colectată”
-venituri din vânzări en gros de 2.160.000 lei cu cota de 19% conform facturilor;
5311 = 411 1.815.126 lei
”Casa în lei” “Clienți”
5311 = 4427 344.874 lei
”Casa în lei” “TVA colectată”
-venituri din comisioane pentru vânzarea cartelelor Romtelecom de 13.860.000 lei cu cota de 19% conform ordinului de compensare ;
411 = 708 11.647.059 lei
“Clienți” “Venituri din activități diverse “
411 = 4427 2.212.941 lei
“Clienți” “TVA colectată”
și concomitent compensarea prin achiziționarea de cartele telefonice de întreaga sumă:
401 = 411 13.860.000 lei
„Furnizori” “Clienți”
-încasare din închirierea spațiului proprietatea firmei de 3.073.127 cu cota de 19%
De asemenea, societatea a efectuat
-cumpărări de marfă în sumă de 5.788.943.195 lei cu cota de 19%, și 14.483.962 scutite de TVA.conform Jurnal de cumpărări mărfuri (anexa 2) ;
371 = 401
“Mărfuri” „Furnizori”
371 = 378
“Mărfuri” “Adaos comercial”
371 = 4428
“Mărfuri” “TVA neexigibilă”
4426 = 401 924.285.048 lei
“TVA deductibilă” „Furnizori”
-cumpărări pentru nevoi proprii ale firmei de 418.591.124 lei cu cota de 19% și 46.454.163 lei scutite de TVA conform Jurnal cumpărări nevoi proprii
% = 401 „Furnizori”
611 “Cheltuieli cu reparațiile și întreținerea”
612 “Cheltuieli cu redevențe, locații de gestiune și chirile”
626 “Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații“
628 “Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”
601 ”Cheltuieli cu materialele auxiliare”
321 ”Obiecte de inventar”
605 ”Cheltuieli privind energia și apa”
și concomitent
4426 = 401 66.833.877 lei
“TVA deductibilă” „Furnizori”
-comisioane poștale pentru tichete de masă în valoare de 126.722.197 lei cu cota de
19%
622 = 401 106.489.241lei
„Furnizori”
“Cheltuieli privind
comisioane și onorarii”
4426 = 401 20.232.956 lei
“TVA deductibilă” „Furnizori”
-cheltuieli poștale aferente expedierilor de tichete de masă în valoare de 2.513.000,
cota 19%
626 = 401 2.111.765 lei
“Cheltuieli poștale „Furnizori”
și taxe de telecomunicații“
4426 = 401 401.235 lei
“TVA deductibilă” „Furnizori”
-cumpărări de ziare în sumă de 19.100.500 lei lunar
4426 = 401 3.049.660 lei
“TVA deductibilă” „Furnizori”
Firma a obținut discounturi totale în valoare de 15.161.353 lei, cota 19%.
401 = 767 12.740.633 lei
„Furnizori” „Venituri din sconturi obținute”
4426 = 401 -2.420.720 lei
“TVA deductibilă” „Furnizori”
Cu datele prezentate mai sus exemplificăm modul de calcul:
TVAd = 5.788.943.195 * 19/119 + 126.722.197 * 19/119 + 2.513.000 * 19/119 + 19.100.500
* 19/119 – 15.161.353 * 19/119
TVAd = 1.012.382.056 lei
TVAc =7.160.773.222 * 19/119 + 2.160.000 * 19/119 + 13.860.000 * 19/119 + 3.073.127 * 19/119
TVAc =1.146.471.232 lei
TVAc >TVAd rezultă TVA de plată lunară de 134.089.176 lei.
Societatea prezintă din lunile anterioare TVA de recuperat în sumă de 412.166.214 lei, conform decontului de taxă pe vloare adăugată (anexa 3), sumă care se diminuează cu taxa pe valoare adăugată de plată din luna decembrie de 13.089.176 lei.
Datorită faptului că societatea în anul 2001, a desfășurat un proces investițional amplu în vederea construirii noului sediu și totodată punct de lucru din Timișoara, strada FC Ripensia nr. 29, la sfârșitul anului se înregistrează taxă pe valoarea adăugată de recuperat de la stat în valoare de 278.077.038 lei conform decontului de TVA (anexa 3) și situației creanțelor și datoriilor la 31.12.2001 (anexa 6), sumă pentru care nu s-a depus cerere de rambursare, urmând ca suma să se compenseze în lunile următoare cu TVA-ul de plată lunar.
Sumele rezultate din Jurnalul de cumpărări și Jurnalul de vânzări se preiau în decontul de TVA, care se completează lunar, respectiv la rubrica:
vânzări în țară 6.034.059.116 lei, TVA aferent: 1.146.471.232 lei
cumpărări 5.328.326.607 lei, TVA aferent: 1.012.382.056 lei
scutiri: 60.938.125 lei
TVA de rambursat din luna precedentă celei de raportare: 412.166.214 lei
TVA de plată în luna curentă: 134.089.176 lei
TVA rămasă de rambursat :278.077.038 lei
Decontul de TVA se depune lunar până în data de 25 a fiecărei luni pentru luna anterioară, la organul financiar teritorial în raza căruia societatea își are sediul, în cazul nostru la Direcția Generală a Finanțelor Publice și Control Financiar de Stat Timiș, unde primește un număr de înregistrare, în cazul nostru numărul fiind 337867/21.01.2002.
Valoarea TVA de rambursat din decontul lunii decembrie trebuie să se regăsească în balanța lunii decembrie (anexa 4) în soldul contului „4424 TVA de recuperat ”, precum și în bilanțul (anexa 5) întocmit la închiderea exercițiului financiar 2001.
8. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Prezenta lucrare a fost elaborată cu sprijinul Compartimentului Financiar-Contabil al SC Nova Tim S.R.L Timișoara.
Lucrarea a fost întocmită pe baza documentelor puse la dispoziție de către Compartimentul Financiar-Contabil, și anume: bilanț contabil, balanțe de verificare, jurnal vânzări, jurnal cumpărări.
În urma analizării documentelor care au stat la baza elaborării acestei lucrări (facturi, jurnale de TVA, registrul jurnal) s-a ajuns la concluzia că S.C. Nova Tim S.R.L. Timișoara organizează și conduce contabilitatea proprie, potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, Regulamentului de aplicare a acesteia, planului de conturi general și normelor de utilizare a acestuia, prin care s-a urmărit asigurarea posibilităților de reflectare în contabilitate a operațiunilor economico-financiare specifice economiei de piață, în concordanță cu legislația țării noastre în vigoare, precum și cu prevederile Directivei a-5-a a Comunității Economice Europene și Standardelor de contabilitate internaționale.
De asemenea s-a constatat faptul că societatea este un bun platnic, achitându-și obligațiile la termen și în cuantumul legal stabilit.
În ceea ce privește impozitele indirecte concluziile sunt următoarele:
Determinarea impactului pe care îl au impozitele indirecte asupra prețurilor bunurilor și serviciilor are o conotație mai mult teoretică. Determinarea cu exactitate a ponderii pe care acestea o dețin în preț este posibilă, în schimb este greu de demonstrat practic, cât din aceste impozite este suportat de producător și cât de cumpărător, cu alte cuvinte, modul în care se repercutează impozitele indirecte în procesul schimbului, în funcție de condițiile pieței.
Introducerea unui impozit indirect provoacă inevitabil creșterea prețului produsului care face obiectul impozitului. Trebuie subliniat însă că impactul pe care îl are acest impozit asupra cumpărătorului, a cetățeanului, este mai mare în cazul în care bunurile de larg conum intră sub incidența sa. Aceasta deoarece cumpărarea acestor bunuri este inevitabilă și deci nu este posibilă sustragerea de la plata impozitului. Dacă impozitul ar afecta numai obiectele care sunt cu adevărat de lux, care nu sunt indispensabile vieții, atunci impozitul aferent ar putea fi evitat de marea masă de consumatori.
Impozitele indirecte afectează venitul real al contribuabilului, defavorizându-i astfel pe cei cu venituri mici, de aici caracterul inechitabil pe care acestea îl au.
Prin așezarea și încasarea impozitelor indirecte statul exercită o constrângere economică, fiziologică asupra cetățeanului. Cu toate acestea, impozitele indirecte au un rol de primă mărime în formarea bugetului de stat în majoritatea țărilor lumii și deci nu se poate pune problema renunțării la ele. Ar trebui găsită însă o modalitate de eliminare a neajunsurilor în ceea ce privește caracterul inechitabil pe care acestea îl au.
Propunerile referitoare la îmbunătățirea modului de determinare și de achitare a impozitelor sunt următoarele:
informatizarea cadrului legislativ al României la nivel de firmă
îmbunătățirea relațiilor cu instituțiile statului cu atribuții în ceea ce privește modul de calcul și colectatrea impozitelor la bugetul statului sau la bugetul local.
Bibliografie
Bălănescu R., Corduneanu C. – Sistemul de asigurare a veniturilor la Bugetul statului prin intermediul pârghiilor financiare în contextul implementării economiei de piață în România, Editura I.F.P.P.V.. București, 1991;
Cătineanu Florian, Donath L., Șeulean V. – Finanțe publice, Editura Mirton, Timișoara, 1997;
Corduneanu Carmen – Sistemul fiscal în știința finanțelor, Editura Codecs, București, 1998;
Corduneanu Carmen – Starea economiei și evoluția sistemuli fiscal din România, Editura Economistul, București, 1993;
Pantea I. P. – “Contabilitatea generală a economiei de piață”;
Paraschivescu M. D., Pavaloaie W. – “Modele de contabilitate și analiză financiară”;
Stan I. N. – Teoria generală a impozitelor indirecte, Institutul de arte grafice „Lupta”, București, 1945;
Talpoș I. – Finanțele României – vol. I, Editura Sedona, Timișoara, 1995;
Văcărel Iulian – Finanțele publice, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1981;
XXX – Impozite și taxe, colecția 1999-2002;
XXX – Tribuna economică, colecția 1999-2002;
XXX – Monitorul Oficial al României, colecția 1994-2002;
=== Anexa1 ===
Anexa 6.
Situația creanțelor și datoriilor
– mii lei –
=== Anexa2 ===
Anexa 5.
Bilanț
încheiat la 31.12.2002
– mii lei –
*) Conturi de repartizat dupã natura elementelor respective
**) Solduri debitoare ale conturilor respective
***) Solduri creditoare ale conturilor respective
****) Conturile respective se utilizeazã numai de cooperativele de credit.
=== Anexa3 ===
Anexa 4.
Balanța de verificare la 31.12.2001.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Impozitele Indirecte. Analiza Taxei pe Valoarea Adaugata (s.c. Xyz S.r.l., Timisoara) (ID: 132336)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.