Impozitele Directe Si Rolul Lor ÎN Formarea Resurselor Bugetare

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE FINANȚE,ASIGURĂRI,BĂNCI,BURSE ȘI VALORI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific: Autor:

Prof. univ. dr. Vuță Mariana Constantin Bogdan Nicușor

BUCUREȘTI

2016

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE FINANȚE,ASIGURĂRI,BĂNCI,BURSE ȘI VALORI

IMPOZITELE DIRECTE ȘI ROLUL LOR ÎN FORMAREA RESURSELOR BUGETARE

– LUCRARE DE LICENȚĂ –

Coordonator științific: Autor:

Prof. univ. dr. Vuță Mariana Constantin Bogdan Nicușor

BUCUREȘTI

2016

INTRODUCERE

Permanenta mișcare în care se află mediul economic, implicațiile crizei economico-financiare asupra acestuia, necesitatea corelării legislative cu prevederile existente în structuri funcționale, nevoia tot mai mare a statului de resurse financiare sunt doar câțiva factori ce impun o adaptare permanentă a sistemului fiscal din țara noastră. Reforma declanșată în momentul trecerii la economia de piață a continuat în diferitele etape parcurse în lungul și dificilul drum spre dezvoltarea economică.

Lucrarea de licență urmărește să analizeze rolul impozitelor în resursele bugetare,aspecte legate de presiunea fiscală asupra economiei,dar și a bunăstării populației.Tema aleasă este una de interes,având în vedere necesitatea statului de resurse bugetare tot mai mari,dar în același timp,presiunea fiscală tot mai ridicată nu este agreată de mediul de afaceri,dar nici de contribuabili.Este de dorit ca resursele bugetare prelevatate de la contribuabili să fie cheltuite în înteresul indivizilor,astfel încat acestia să simtă faptul ca impozitele sunt utilizate in interesul lor.

Cheltuielile publice ridicate înseamna o bună satisfacere a nevoilor sociale,în statele nordice Suedia,Nordvegia,Finlanda și Danemarca ,cheltuielile publice se ridică la peste 50%,ca urmare au foarte bine dezvoltate toate sectoarele de activitate.Majoritatea veniturilor la buget revin din impozitele directe (impozit pe venit și impozit pe avere) și indirecte.

„Impozitele reprezintă preluarea unei părți din veniturile și averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziția statului în vederea constituirii resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.”

Formarea impozitelor este rezultatul unui proces istoric complex de lungă durată care a fost determinat de evoluția vieții sociale. Impozitele apar o dată cu apariția statului pentru îndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor statului.Statul are dreptul de a institui impozite prin organele puterii legislative, respectiv prin Parlament. Cea mai veche formă de impunere este prezentată de impozitele directe.

Prelevarea impozitelor se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil și fără contraprestație directă din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înțeles în sensul ca plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit.

Sarcina achitării impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă prevăzuta de lege.

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic și social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifestă pe plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan social, rolul impozitelor se concretizează în faptul că prin intermediul lor, statul procedează la redistribuirea unei părți importante din produsul intern brut între grupuri sociale și indivizi, între persoanele fizice și cele juridice.

Obiectivele și metodologia cercetării

Prin această lucrare am urmărim să evidențiez legătura între impozitele directe percepute de către stat și efectul lor asupra indivizilor și a agenților economici.

În lucrarea de față am avut în vedere și obiective specifice și anume:

● Studiul și cercetarea impozitelor directe în România și alte țări europene

● Metodele de formare ale resurselor publice și cele private. Fiscalizarea întreprinderilor:

fiscalizarea veniturilor,capitalurilor și a averii respectiv fiscalizarea impozitului pe profit

● Rolul impozitelor,directe și a contribuțiilor sociale în economia tarii

● Impozitarea veniturilor și averii,indici ai presiunii fiscale

● Influența impozitelor și a contribuțiilor obligatorii asupra performanței financiare și

poziției financiare ale agenților economici.

Metodologia de cercetare

Într-o primă etapă a cercetării,am efectuat o informare general (preliminară), printr-o cercetare primară fundamentală,realizandu-se parcurgerea unei serii de documente primare (studii si articole de specialitate,comentarii asupra unor lucrari,legi bugetare,date contabile).

Ulterior am continuat cercetarea,efectuând o serie de analize empirice care au evidențiat modul în care impozitele influențează activitatea pe care o desfășoară entitățile,dar si efectul care îl au asupra bunăstarii populației.Ca și metode de prelucrare și analiză a datelor am utilizat atât analize calitative precum analiza comparativă și studierea documentelor, cât și analize cantitative precum sistematizarea,ajustarea și uniformizarea, diferiți indicatori (presiunea fiscală,durata de acoperire a obligatiilor fiscale,dinamica impozitelor etc)

CAPITOLUL I

Sistemul fiscal din Romania

Sursa principală a formării finanțelor oricărei țări, o constituie impozitele, ele fiind proprii tuturor sistemelor de stat.

În condițiile relațiilor de piață impozitele au un rol important în dirijarea dezvoltării economice. Aceasta înaintează cerințe mari față de mecanismul impunerii, față de sistemul fiscal care trebuie să asigure formarea bugetului pentru realizarea sarcinilor propuse. Impozitele sunt o necesitate obiectivă, deoarece sunt condiționate de cerințele dezvoltării societății. Exigența impozitelor derivă din funcțiile și sarcinile statului. Statul nu dispune de alte metode acceptabile ca să-și asigure venitul în condiții de piață: împrumutul trebuie rambursat, iar emisiunea monetară generează inflație.

1.1.Notiuni despre impozit

Impozitul reprezintă punctul nodal al fiscalității oricărui stat, a cărui conținut a evoluat în timp odată cu evoluția statului și a rolului acestuia în societate.

Pentru ca statul să poată să-și îndeplinească funcțiile și atribuțiile pentru satisfacerea cerințelor generale ale societății este necesară mobilizarea unei părți din produsul național brut sub formă bănească. Apare, în acest fel, necesitatea existenței finanțelor. Dintre formele concrete de manifestare a finanțelor, impozitele și taxele ocupă un loc primordial. Numărul și felul impozitelor și taxelor este stabilit prin politica financiară, în așa fel încât să fie alimentate fondurile la dispoziția statului.

Impozitul este definit ca „vărsământ obligatoriu, efectuat de persoane fizice sau persoane juridice,fără contraprestatie, în beneficiul puterii publice (stat, colectivități locale)”.

„Legislația finanțelor publice definește impozitul ca prelevare obligatorie, fără contraprestație și nerambursabilă, realizată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general, iar taxa este definită ca suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acestuia de către un agent economic, o instituție publică sau un serviciu public”.

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Impozitul are caracter obligatoriu în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care se datorează impozit potrivit unei legi adoptate de puterea legislativă.

Dreptul de a introduce impozite îl are statul și acesta se exercită de cele mai multe ori prin intermediul puterii legislative (Parlamentul) și în unele cazuri prin organele de stat locale.

Titlul nerambursabil al impozitului derivă din faptul că plătitorii impozitului nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată.

Impozitele sunt clasificate astfel:

-Impozite indirecte (Asezate pe consum)

-Impozite directe(Asezate pe avere si venit)

Impozitele directe sunt acelea care se stabilesc nominal, în sarcina unor persoane fizice și/sau juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, fiind încasate la anumite termene precizate cu anticipație. La impozitele de acest tip, subiectul și suportatorul impozitului sunt una și aceeași persoană, cel puțin în intenția legiuitorului. Tocmai de aceea, se spune că impozitele de acest tip au incidență directă asupra subiectului plătitor.

Potrivit criteriului ce stă la baza așezării lor, impozitele directe sunt reale și personale.

Impozitele directe reale se mai numesc și obiective sau pe produs, deoarece se așează asupra materiei impozabile brute, fără a ține cont de situația subiectului impozitului. Aceste impozite se stabilesc în legătură cu deținerea unor obiecte materiale cum sunt pământul, clădirile, fabricile, magazinele, precum și asupra capitalului mobiliar.

Impozitele indirecte sunt instituite asupra vânzării unor bunuri, prestării anumitor servicii (la intern sau extern), fiind vărsate la bugetul public de către producători, comercianți sau prestatori de servicii și suportate de către consumatorii bunurilor și serviciilor cumpărate.

Impozitele directe personale:

Impozitul pe profitul intreprinderilor, o cheltuială ce afectează atât rezultatul exercițiului cât și trezoreria întreprinderii. Profitul impozabil al unei companii se calculează ca diferența dintre veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile înregistrate pentru obținerea veniturilor impozabile pe durata unui an fiscal, ajustate din perspectivă fiscală prin scăderea veniturilor neimpozabile și adăugarea cheltuielilor nedeductibile. La calculul profitului impozabil se pot lua în considerare și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice este datorat de persoanele fizice care au domiciliul sau rezidența într-un anumit stat, precum și de persoanele nerezidente care realizează venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele excepții prevăzute de lege. Scutirile se referă, de regulă, la calitatea unor contribuabili (de exemplu: familiile regale, diplomații străini de pe teritoriul țării respective, militarii, instituții publice) sau la nivelul venitului realizat (de exemplu, nu se impozitează un anumit venit minim garantat).

Venitul impozabil reprezintă suma care rămâne după ce se efectuează anumite scăzăminte (deduceri) din venitul brut, cum sunt: cheltuielile de producție, amortizarea calculată, dobânzi bancare plătite, cotizații sociale).

Impozitele directe reale:

Impozite asupra averii,au ca obiect de impunere proprietațile imobiliare (clădiri,terenuri) si activul net.Impozitarea averii poate fi realizată pe baza declarației de avere dată de contribuabil,fie in baza unor documente justificative.La calcularea acestora se utilizează anumiți indicatori,cum ar fi:suprafața impozabilă,rangul localitații,vechimea construcției,scopul in care se utilizează terenul.

Impozitul asupra circulației averii,acesta se plătește in momentul cand se dorește transferul dreptului de proprietate de la o persoană la alta.Aceste impozite cuprind:donații,succesiuni,vanzarea averii(aceasta are ca bază de impozitare valoarea de vânzare)

Impozitul asupra cresterii averii,-impozitul vizează sporul de avere inregistrat de bunurile deținute,fară ca proprietarul acestui bun sa efectueze vreo cheltuială pentru aceasta,acest impozit este reprezentat de câstigurile din diferențe de curs valutar,câstigul de capital.

1.1 Rolul impozitelor

În mod tradițional, rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, fiind considerat cel mai important rol, deoarece impozitele constituie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare publice necesare acoperirii cheltuielilor publice ale statului.

Evoluția impozitelor și taxelor caracterizată de o tendință de creștere continuă atât ca mărime absolută cât și relativă ca pondere în produsul intern brut, arată că în ultimele decenii s-a accentuat rolul impozitelor pe plan economic și social, concretizat în încercările statului de a folosi impozitele și ca mijloc de intervenție în economie.

Rolul economic se manifestă prin aceea că impozitele reprezintă nu numai un mijloc de procurare a resurselor financiare publice, dar concomitent, și un instrument de intervenție a statului pentru a încuraja (de exemplu, sub formă de exonerări) sau de a descuraja (pe calea suprataxării) anumite sectoare sau activități economice, a comerțului exterior, a consumului anumitor produse.

Rolul social constă în aceea că prin impozite se redistribuire o parte din produsul intern brut între diferitele categorii sociale, precum și între persoane fizice și juridice.

În lumea contemporană, impozitele constituie unul din principalele instrumente de care statul dispune pentru redistribuirea veniturilor și averii.

Autoritățile publice folosesc fiscalitatea și pentru realizarea unor obiective de politică macroeconomică, cum ar fi corectarea ciclurilor economice, înlăturarea dezechilibrelor din economie, influențarea proceselor economice. Astfel, reducerea impozitelor alături de creșterea cheltuielilor publice se utilizează de regulă în perioadele de recesiune, în timp ce măsurile fiscale opuse acestora se aplică atunci când cererea agregată tinde să devină excesivă, cauzând creșterea prețurilor și deficit bugetar.

Pentru restructurarea economică, practica fiscală utilizează numeroase pârghii de stimulare a anumitor sectoare sau ramuri ale economiei, căpătând valențe deosebite în condițiile în care decidenții politici maximizează rolul restructurării economice și al creșterii, minimizând rolul fiscalității în construirea surselor de venituri la bugetul de stat, cel puțin pentru o perioadă scurtă.

Fiscalitatea poate să servească și la punerea în practică a politicilor de mediu. În cazul autoturismelor cu grad ridicat de poluare, perceperea unor taxe mai ridicate crește costurile autoturismului până la valoarea socială reală, ceea ce va determina o reducere a producției autoturismelor neperformante și diminuarea costurilor guvernamentale alocate reducerii poluării. Pârghiile fiscale pot fi utilizate și în sensul descurajării investițiilor dăunătoare pentru mediu și încurajării, prin intermediul deducerilor suplimentare, a acelor investiții care să ajute la conformarea standardelor de mediu.

De asemenea, fiscalitatea poate avea și un impact social semnificativ. De exemplu, prin utilizarea unui sistem de impozitare progresiv, se realizează o ajustare a veniturilor și averilor mari, în timp ce categoriile defavorizate sunt sprijinite prin intermediul acordării unor scutirii sau reduceri de impozite și taxe.

„La nivel microeconomic impactul fiscalității se poate cuantifica ca rată a presiunii fiscale suportate, dar și ca povara administrativă generată de îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor fiscale ce îi revin unui contribuabil”.

Fiscalitatea este un rezultat istoric al mediului social, politic și economic dintr-un stat. În același timp, starea de dezvoltare a unui stat este dependentă într-o proporție însemnată de istoria propriului sistem fiscal, de modul în care acesta este conceput și funcționează. Constituirea veniturilor bugetare trebuie să se realizeze în concordanță cu cerințele referitoare la randament, eficacitate, echitate.

Existența statului și funcționarea autorităților publice este dependentă în mod direct de fiscalitate, aceasta exercitând o puternică influență asupra economiei în ansamblul său, dar și asupra membrilor societății. În acest context, este evident faptul că fiscalitatea este o noțiune inseparabilă de stat, fiind o componentă esențială a politicii generale a statului ce influențează în mod hotărâtor viața economico-socială.

Astfel, necesitățile de resurse financiare tot mai mari determină tendința statului de a obține venituri cât mai mari din impozite și taxe. Pe de altă parte, cei care suportă obligațiile fiscale, doresc în permanență o diminuare a presiunii fiscale, în caz contrar practicând evaziunea fiscală sau trecerea la economia subterană. Este nevoie deci, de stabilirea unui grad de fiscalitate suportabil, care să stimuleze dezvoltarea economiei și acceptarea de către contribuabili a sarcinilor fiscale.

Sistemul fiscal poate fi utilizat ca instrument de reglare a vieții economice, de intervenție a statului în economie pentru eliminarea dezechilibrelor din diferite perioade ale vieții economice. De altfel, relația dintre fiscalitate și nivelul de dezvoltare al economiei este de condiționare: o economie stabilă, dezvoltată reflectă întotdeauna un mediu propice pentru o relaxare fiscală (acest fapt nu este valabil întotdeauna la nivelul unei economii în tranziție, diminuarea presiunii fiscale neavând efectul scontat asupra dezvoltării economice ca urmare a tendinței operatorilor economici de a deturna veniturile suplimentare din circuitul economic).

Obiectivul principal al activității fiscale îl constituie formarea și gestionarea resurselor financiare publice, prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului și bugetele altor instituții publice autonome.

1.2 Evoluția impozitelor

Evoluția modernă a impozitelor în Europa este marcată de înlăturarea deosebirilor dintre legislațiile fiscale naționale ale statelor membre ale Comunității Europene, de armonizarea acestor legislații și de instituirea unor procedee fiscale cât mai asemănătoare subordonate politicii fiscale comunitare.

În toate statele contemporane sistemele fiscale naționale au evoluat, cuprinzând tot mai multe impozite pe vânzarea bunurilor sau de consumație, accize speciale sau monopoluri fiscale cuprinse în prețurile de vânzare, taxe de timbru, taxe vamale și alte venituri ale bugetelor. Dintre acestea, impozitele pe consum, accizele și monopolurile fiscale depășesc în unele state ponderea celorlalte impozite în rândul veniturilor bugetare.

„În țara noastră, s-au înregistrat schimbări însemnate la nivelul legislației fiscale, datorită necesității adaptării la cerințele economiei de piață. Acestea nu au determinat însă numai aspecte pozitive (ne raportăm aici la frecvența modificărilor legislative, la impactul asupra investitorilor, la caracterul stufos al prevederilor legale, la numărul mare de obligații fiscale). Ca urmare, un sistem fiscal trebuie să fie supus unor reforme, dar la baza realizării acestor reforme trebuie să stea principii raționale deoarece trebuie să se asigure stabilitatea mediului economic și un cadru favorabil dezvoltării”.

Este cunoscut faptul că România nu a avut un sistem fiscal coerent, corespunzător cerințelor etapei de tranziție la economia de piață, realizând o reformă graduală, care, din păcate, nu a generat întotdeauna efecte benefice asupra mediului economic, în principal datorită manifestării unor condiții nefavorabile pentru reformele economice dar și a neconcordanței dintre prevederile legislative și realitățile practice.

Înlocuirea vărsămintelor din beneficii cu impozitul pe beneficiul unităților economice, stabilit în cote diferențiate în raport de rata rentabilității a fost o măsură adoptată în 1990 ce a vizat întreprinderile de stat. Reforma a cuprins și celelalte unități economice, realizându-se o diferențiere a regimului fiscal în raport de forma de proprietate. În același timp, au fost stabilite facilități fiscale pentru stimularea investițiilor.

Modificările ulterioare au survenit însă foarte repede fiind instituit impozitul pe profit, calculat prin aplicarea unui număr de 67 de cote aplicate la tot atâtea tranșe. Dificultățile înregistrate au dus la înlocuirea acestora cu două tranșe și două cote (30% și 45%), justificarea fiind de stimulare a întreprinderilor mici și mijlocii. Nici în acest caz efectele nu au fost cele scontate, întrucât de la un impozit anterior de 5% s-a ajuns la 30%, ajutorul fiind dat de fapt marilor întreprinderi (s-a ajuns la un impozit de 45% de la 77%). Au urmat cotele de 38%, 25% și, din 2005 s-a trecut la cota unică de 16%, de multe ori fiind adoptate măsuri cu caracter conjunctural ce au avut efecte negative pe termen lung. Și sistemul de impozitare al veniturilor a cunoscut modificări repetate, fiind înlocuit impozitul pe fondul total de retribuire cu un impozit în cote progresive, cuprinse între 6% și 45%, modificate ulterior. Astfel, în 2004 se aplica un sistem progresiv, cu cote diferențiate pentru veniturile persoanelor fizice, respectiv de la 18% până la 40%, iar din 2005 s-a trecut la impunerea proporțională de 16%.

În fost instituit și impozitul pe dividende, dar cu o arie de aplicabilitate restrânsă, fiind aplicat numai asupra profitului distribuit acționarilor străini ai unei firme cu capital parțial sau integral străin. Ulterior s-au produs modificări legislative, fiind reglementată noțiunea de dividend, limita maximă de constituire din profitul net a fondului de participare a salariaților la profit, a fondului pentru cota de participare a managerului la profitul net și a fondului pentru constituirea resurselor proprii de finanțare. De asemenea, s-au înregistrat modificări la nivelul cotelor de impozitare, de la 5% pentru persoanele fizice și 10% pentru persoanele juridice până la 16% în prezent.

In 2014 la nivelul României rata totală de impozitare este de 42%, peste media regiunii, provenind din: impozit pe profit (10,9%), contribuții sociale (30%) și alte obligații fiscale (1,1%).

Totalul plăților cu caracter fiscal realizate într-un an este de 14, provenind din impozit pe profit (1), din contribuțiile sociale (1) iar restul de 12 din plăți legate de alte impozite sau taxe.

În ceea ce privește numărul de ore ce trebuie alocat pentru conformarea cu obligațiile fiscale, acesta este de 159 în total, din care 25 de ore pentru impozitul pe profit, 80 de ore pentru contribuții sociale și restul de 54 de ore pentru alte obligații fiscale.

Impozitul pe profit

Nivelul nominal al veniturilor încasate din impozitul pe profit rămâne semnificativ sub cel înregistrat în perioada pre-criză, această evoluție fiind ilustrată și de nivelul indicelui de eficiență a colectării, care a înregistrat o reducere semnificativă în perioada 2008 – 2012, Graficul 1 sugerând o legătură directă între gradul de eficiență a colectării și poziția ciclică a economiei. Odată cu reluarea creșterii economice în anul 2011, indicatorul de eficiență a consemnat o relativă stabilizare.

Graficul 1 Evoluția cotei implicite de impozitare și a indicelui de eficiență a colectării aferente impozitului pe profit în România

Sursa:Eurostat

Dinamica încasărilor din impozitul pe profit a fost de 11,57% în anul 2014 comparativ cu anul 2013, acestea au avansat cu 12%, remarcându-se o creștere a indicelui de eficiență a taxării la nivelul anului 2014, ca urmare a faptului că veniturile din impozitul pe profit au evoluat într-un ritm superior celui aferent bazei macroeconomice relevante (excedentul brut din exploatare, +5,08%).

Impozitul pe venit

Încasările din impozitul pe venit și salarii după standarde cash în sumă de 23,6 mld. lei, au înregistrat o evoluție sub așteptări, acestea fiind inferioare nivelului programat inițial cu aproximativ 397,9 mil. lei (-1,66%), dar depășind încasările din 2013 cu circa 870,4 mil. lei (+3,83%). Dinamica acestui agregat bugetar reflectă creșterea cu 5,3% a salariului mediu brut la nivelul economiei, dar și majorarea numărului mediu de salariați (1,3%, față de 2013), exclusiv pe seama creșterii numărului de locuri de muncă create de sectorul privat, în timp ce numărul angajaților din sectorul public s-a menținut la un nivel relativ constant.

Ecartul față de programul inițial ar fi fost încă și mai ridicat în absența deciziei de a plăti în avans tranșa de 2,4 mld. lei aferentă anului 2015 privind sumele câștigate în instanță de unele categorii de bugetari care a generat încasări suplimentare din impozitul pe venit de circa 260 de mil. lei, în timp ce față de programul inițial suplimentarea sumelor plătite în contul hotărârilor judecătorești de la 900 de mil. lei în anul 2013 la 4,6 mld. lei în anul generat încasări în plus aferente impozitului pe venit de circa 420 de mil. lei.

Graficul 2 Evoluția cotei implicite de impozitare și a indicelui de eficiență a colectării aferente impozitului pe venit în România

Sursa:Eurostat

Dinamica încasărilor din impozitul pe venit în 2014 comparativ cu 2013 este mai mare decât cea în termeni cash (+3,83%), fiind totodată superioară celei aferente bazei macroeconomice (salarii brute din conturile naționale, din care s-au dedus contribuțiile sociale plătite de angajați, care au crescut cu 3,32%), ceea ce echivalează cu o creștere a eficienței colectării. Astfel, nivelul înregistrat de acest indicator rămâne destul de ridicat (0,87), perioada 2008-2014 fiind caracterizată de o consistentă îmbunătățire a eficienței colectării, încasările aferente impozitului pe venit și salarii avansând constant într-un ritm superior celui înregistrat de baza macroeconomică corespunzătoare.

Rezultatele calculului trebuie interpretate însă cu anumite rezerve, având în vedere faptul că majorările succesive de salarii din ultimii ani în termeni nominali nu au fost însoțite de o actualizare a tranșelor de venituri pe baza cărora se acordă deduceri la plata impozitului pe venit. Astfel, o anumită dinamică a salariilor brute poate genera încasări superioare din impozitul pe venit, fără ca aceasta să aibă la bază neapărat o creștere a eficienței colectării.

Comparativ cu celelalte țări din regiune, România își păstrează poziția a doua în cadrul eșantionului, cu un grad de eficiență a impozitării de 0,87 și o rată implicită de impozitare de 14% (calculată ca raport între impozitele directe plătite de populație și salariile brute din conturile naționale –inclusiv cele din economia neobservată, din care s-au dedus contribuțiile la asigurările sociale de plătit de către angajați).

Din perspectiva colectării veniturilor fiscale, se poate aprecia că sistemul de taxe și impozite în România este caracterizat de un grad redus de eficiență, colectarea deficitară a acestora fiind în mare parte datorată unui aparat administrativ încă ineficient, unei metodologii complicate coroborate cu o lipsă de predictibilitate, dar și unei baze de impozitare reduse atât de multele excepții și deduceri legale, cât și de o evaziune fiscală ridicată. Totuși, trebuie punctat faptul că, în ultimii ani au fost inițiate o serie de măsuri vizând ameliorarea acestei situații, iar efectele reformei administrației fiscale inițiate în anul 2013 pot conduce, în timp, la realizarea obiectivelor privind simplificarea sistemului de taxe, reducerea evaziunii fiscale și creșterea gradului de colectare a impozitelor.

Capitolul II. Sistemul de impozitare in țările UE

2.1 Sistemul fiscal suedez

Sistemul de impunere suedez este considerat modern și foarte complex,acesta ușurează colectarea impozitelor directe si indirecte.Majoritatea veniturilor bugetare sunt constituite din impozitele directe:impozite din venituri,impozite din proprietate,contribuții,impozit pe profit,TVA si alte impozite.

Determinarea numarului si a nivelului de taxe sunt determinate de parlamentul suedez,presiunea fiscală a impozitelor directe este destul de ridicată,dar cu toate acestea bunăstarea populației este in creștere.Aceasta se datoreaza faptului ca aceste venituri din impozite sunt utilitazate in scopul individului astfel că au un sistem medical modern,un sistem de invățamănt dezvoltat cat și o infrastructură puternică.

Suedia ocupă locul 1 in lista țarilor cu cele mai mari impozite in cadrul Comunității Europene. Reforma fiscală din Suedia a urmărit in principal majorarea veniturilor din impozite, în paralel cu o reducere a cheltuielilor publice. Rezultatul reformei fiscale, combinate cu măsuri de politică economică, a dus la o evoluție pozitivă a indicatorului suedez al presiunii fiscale globale care atingea aproximativ 49% in anul 1995 iar in anul 2001 a ajuns la valoarea de 54% ( în 2013 ponderea si situa la 58,1 % ). De altfel , trebuie subliniat incă o dată că Suedia deține cel mai înalt nivel al presiunii fiscale din intreaga Comunitate Europeană,depasind cu 10% media UE. Suedia are incheiate acorduri cu saizeci de tari pentru evitarea dublei impuneri.

Veniturile bugetare sunt constituite dupa cum urmeaza in graficul urmator:

Sursa:Grafic realizat pe baza datelor culese de pe Europa.eu

Contribuțiile plătite de angajator reprezintă 1/3 din venitul angajatului. In fiecare an Suedia colectează venituri din impozite de aproximativ 1.000 miliarde de euro.La nivel național cota impozitului pe profitul persoanelor juridice este de 28%.In comparație cu alte state UE,Suedia are o rată de impozitare pentru TVA de 25% (apa potabilă,băuturi alcoolice,tutun);12% pentru produse alimentare,cazare si camping,6% pentru servicii de transport.

Din datele de mai sus este evident că Suedia se caracterizează printr-o fiscalitate ridicată asupra muncii. Dintre impozitele directe, impozitul pe venit ocupă locul principal. Baza de impozitare este data de totalitatea veniturilor provenite din salarii , pensii, alte venituri și venituri din afaceri unicorporale. Impozitul se așeaza asupra tuturor veniturilor din aceasta categorie.Cotele de impunere la aceste venituri sunt împărțite pe două tranșe de impuneri: 20% și 25%. Alături de impozitul pe venit se impozitează si veniturile din capital, respectiv:dividende, dobânzi, alte câștiguri de capital,acestea au o cotă de impunere de 30 %.

Majoritatea statelor cresc povara fiscală pentru persoanele necăsătorite,de exemplu in Suedia persoanele căsătorite si cu doi copii au reducere la plata impozitelor,astfel ca intr-un an pot cumula venituri de 4.000Euro.

Pentru veniturile cuprinse intre 1 si 291.800 coroane suedeze se impune o cotă de impozit de 25%,pentru venituri mai mari de 441.300 coroane suedeze,cota de impunere va fi de 34%. Impozitul pe venitul societăților comerciale nu depășește mai mult de 3% din PIB, egal cu cel din Comunitatea Europeană. Suedia este o țară cu impozite fiscale ridicate,dintre acestea 59,4% alimentează bugetul statului, 29,7% revin colectivităților locale iar 9,8% spre Fondurile de Securitate Socială.

Sursa:Grafic realizat pe baza datelor oferite de Banca Mondială

Dupa cum se poate observa PIB-ul Suediei este in continuă crestere,dat fiind stabilitatea economică.In anul 2013 PIB-ul a ajuns la o valoare de 579,7mld USD,comparativ anul cu 2010 când a avut un PIB de 488,4 mld USD;rezultă o creștere de 18,9%.Economia este bazată pe industrie și servicii:32% industrie,66%servicii iar 2% agricultură.Suedia ocupa locul 4 mondial in industria mobilei,exportă nave,motoare pentru autovehicule,ambarcatiuni,cherestea,dispune de o economie puternică iar balanta externa este pozitiva Exporturi>Importuri (surplus).

Presiunea fiscală a crescut atât pentru persoanele fizice cât si pentru persoanele juridice,profitul companiilor a suferit unele reduceri datorita costurilor muncii cât si datorită creșterii impozitelor indirecte.

2.2 Sistemul german de impozitare

Sistemul german de impozitare este considerat unul complex și eficient.Germania se remarcă in randul statelor europene printr-o pondere ridicată a contribuțiilor sociale in totalul impozitelor (42,1%) comparativ cu media țarilor Uniunii Europene de 39,1%, in timp ce ponderea impozitelor directe in PIB se situează la valoarea de 26,6%,iar in cazul impozitelor indirecte la o valoare de 31,3%.

Comparativ cu vecinii săi,Germania are o fiscalitate mai ridicată decât în Polonia și Cehia,dar mult mai scazută decât celelalte state vecine.Angajatorii plătesc contribuții mai mari decât salariații,dar cu toate acestea contribuțiile salariatilor cumulează o pondere de 6,4% din PIB,peste media UE-27 de 3,4%.In Germania veniturile din impozite sunt distribuite la nivelul landurilor.Instituțiile ce asigură asistența socială primesc 42,1% din veniturile din impozite,singura țara care o depaseste fiind Franta cu 48,2%.

Datorită ramurilor economice puternic dezvoltate,veniturile fiscale provin din impozitul pe profit,ramura industriei auto a adus creșteri semnificative ale PIB de ordinul miliardelor de dolari.

Sursa:Grafic realizat pe baza datelor oferite de Banca Mondială

Politicile comerciale ale Germaniei sunt determinate de acordurile dintre membrii UE si de legislația europeană,in acest fel Germania este o susținatoare a acceptării si introducerii politicilor economice in economie.Dupa cum putem vedea,PIB-ul a crescut din anul 2010 pana in anul 2014 cu 5,78%,mai exact cu 204 miliarde de dolari.O sursă importantă de venituri o constituie marile companii Alianz (compania cea mai profitabilă),Deutche Bank (a doua companie ca rentabilitate), Dimler,Volkswagen,Siemens,E.O.N.,Porsche etc

Germania este cel mai mare producător de panouri solare si turbine de vânt,tot aici au loc si cele mai multe congrese internaționale,in Frankfurt si Berlin.Germania deține o poziție importantă in lume ca inovator al tehnologiei si beneficiar al unei economii din ce in ce mai globalizate,deține o poziție mondială in exporturi de bunuri,acestea aduc anual sume de peste 1.000 miliarde de dolari.

Veniturile bugetare sunt imparțite astfel: 20% din venituri revin bugetelor locale,33% revin landurilor iar restul sunt repartizate către bugetul federal deoarece din acesta se suportă jumatate din cheltuielile publice.Impozitele pe clădiri,din activitați profesionale și impozite locale revin bugetelor locale;impozitele pe venit,capital si circulația averii revin bugetelor landurilor.

Impozitul pe salarii este clasificat in clase de impozitare,astfel că există clasa pentru angajații căsătoriți,angajații necăsătoriți,familii monoparentale dar și clasa specială pentru cei ce obțin venituri mai mari de 4.150 euro/lună.Impozitul pe venit si contribuțiile sociale se aplica si salariilor suplimentare,bonusațiilor si primelor.Diurnele sunt scutite de impozit si contribuții sociale.

Contribuțiile sociale datorate de angajat si angajator se impart in parți egale astfel:

Contribuția la asigurarea națională de pensii 19,90%

Contribuția la asigurarea de sănătate 15,50% (excepție face angajatul 8,30%)

Asigurare de șomaj 3%

Asigurare de îngrijire 1,95%

Asigurare pentru accidente de muncă 1,60%

In Germania nu se aplică impozitul pe avere.Impozitul pe clădiri si terenuri este perceput in fiecare an de landuri,in funcție de valoarea fiscală a acestora.Cota de impozitare a transferurilor este de 3,5%,landurile își pot modifica singure cotele de impunere,motiv pentru care unele regiuni ale Germaniei au un nivel de impozitare ridicat.

Datorită infrastructurii dezvoltate,a multitudinii locurilor de muncă,Germania este o țară preferată de majoritatea imigranților străini,oferă beneficii sociale mai mari decât majoritatea țarilor din Uniunea Europeană,oferă beneficii salariale pentru cei căsătoriți și necăsătoriți,pentru persoane ce au copii cât și pentru elevi și studenți. Putem spune ca este o țară prielnică în ceea ce privește mediul de afaceri,având în vedere că contribuțiile sociale sunt suportate în mod egal de salariați și angajatori.

2.3 Presiunea fiscală la nivel European

Uniunea Europeană este un domeniu fiscal extins,in anul 2010 raportul fiscal general arăta faptul că nivelul contribuțiilor si al impozitelor a crescut la 38,4% din PIB.Criza economică s-a resimțit la nivelul tuturor statelor europene,au fost introduse suprataxe care au dezechilibrat economia in mai multe țari,iar procesul de reducere al cotelor de impunere pe profit a incetinit.

In perioada 2010-2012 cota de impunere pe profit a scăzut de la 23,7% la 23,5%,in acelasi timp au fost aduse și modificări in baza de impozitare.

Sursa:Eurostat

Comparativ cu celelalte state Europene,Suedia ocupă locul 21 cu o rată de 19%,urmată de Romania cu o rată de 16%,sub media UE27 de 23,5%,iar Germania ocupă locul 8 cu o rată de 25%. Cotele de impunere pe profit variază,de exemplu in Bulgaria cota de impunere este de 10%,iar in Franta cota de impunere este de 36,1%.

Cu o cota de impunere de 16%,Romania este privită de investitorii străini ca fiind un mediu prielnic începerii unei afaceri,astfel investitorii din mai multe ramuri economice (IT,telecomunicații,agricultură etc) și-au deschis puncte de lucru ajutând astfel la scăderea ratei șomajului,dar și la creșterea veniturilor fiscale.

In cazul cetățenilor din alte state care se stabilesc in România,dreptul de impozitare asupra venitului poate revenii României.In cazul de fată aceștia ar fi avantajați,având in vedere ratele de impozitare a veniturilor in celelalte state ale Uniunii Europene.

Clasamentul Paying Taxes 2013 arată ca România a făcut progrese in ceea ce privește faciliatarea impozitelor,gradul de colectare a impozitelor și taxelor fiind la un nivel de 33% din PIB,sub media UE cu un procentaj de 40%.In comparație cu celelalte state europene,România colectează mai multe venituri fiscale din impozitele indirecte,pe când statele din Europa centrală și de vest optează pentru impozitele directe.

România s-a clasat in 2010 cu o pondere a impozitelor indirecte de 40,9% în total impozite ocupând astfel locul 19, peste media UE27 de 37,7%. Ponderea impozitelor directe în total impozite a variat,astfel ca in Danemarca unde sistemul de securitate socială este finanțat doar din venituri fiscale, ponderea a fost de 63%,pe când in Slovacia ponderea impozitelor directe in total impozite a fost de 20%. România a ocupat in 2010 locul 8 privind ponderea impozitelor directe având un procent de 24,2%, peste media UE27 de 31,1%.

In 2010 România a obținut un procentaj de 35% in total impozite,peste media UE-27 de 31,4%.România a fost depășită de Cehia cu un procent de 45% din total impozite;la capătul celălalt se afla Danemarca cu un procent de 2%,urmată de Malta,Anglia si Suedia cu un procentaj de 20% in total impozite.

In ceea ce privește ponderea impozitului pe venit in PIB,Germania a ocupat locul 8 cu o pondere de 9,7%,iar România a ocupat locul 25 cu o pondere de 3,5% din PIB,in frunte se afla Danemarca cu o pondere de 26,5%.Danemarca este caracterizată de rate ridicate de impozitare, contribuabilii persoane fizice plătesc 8% din câștigul salarial înaintea oricărei deduceri.

In ceea ce privește impozitul pe profit in PIB,Germania ocupă locul 27 cu o pondere de 0,7%,România ocupă locul 8 cu o pondere de 2,6%,in frunte fiind Malta cu 6,7%.La impozitul pe profit Germania ocupă ultimul loc datorită faptului că are cele mai puține întreprinderi din UE iar rata de impozitare nu depașește 2,5%.

Ponderea Veniturilor fiscale in PIB

Am determinat ponderea veniturile fiscale in PIB dupa relația de calcul:Vf%=Vf/PIB*100

Sursa:Grafic realizat pe baza datelor colectate de pe site-ul Băncii Mondiale si site-ul Eurostat

Din graficul de mai sus se poate observa faptul că Germania este caracterizată de o presiune fiscală mică,comparativ cu Suedia si România.Faptul că Germania are o pondere mai mică a veniturilor fiscale in PIB se datorează si faptului ca angajatorul si angajatul suportă in mod egal cota de impunere/contribuție.De exemplu CAS datorat de angajat și angajator in Germania însumeaza o pondere de 19,90%,pe când in România ponderea însumată platită de angajat și angajator ajunge la valoarea de 26,30%.

Impozitele pe venitul persoanelor fizice,impozitul pe profit al persoanelor juridice și câștiguri de capital (% din totalul taxelor)

România este un mediu atractiv pentru investiții,având in vedere că rata de impozit pe venit este de 16%,iar forța de muncă este mai slab platită.În Suedia rata de impozitare este de 25%,iar ca angajator contribuțiile la asigurările sociale de sănătate,pensii si șomaj sunt destul de ridicate.În Germania contribuțiile sunt mai mici decât in Romania,iar acestea se suportă în mod egal de către angajat și angajator,dar și aici impozitul pe profit este destul de ridicat.

Importanța sectorului administrației publice se poate determina prin intermediul veniturilor și cheltuielilor în PIB.În anul 2014,veniturile publice in UE 28 s-au ridicat la 45,2% din PIB,iar cheltuielile la 48,1% din PIB.Comparativ cu anul 2013 veniturile publice s-au redus cu 0,2%,iar cheltuielile publice au scăzut cu 0,7%.In perioada 2009-2014 veniturile au crescut,ducând la o reducere a deficitului.Nivelul cheltuielilor si al veniturilor publice diferă de la un stat la altul,în funcție de cota de impunere,astfel că țarile nordice Finlanda,Suedia,Danemarca,Nordvegia precum și Franța,Belgia și Austria,au înregistrat in 2014 cele mai mari venituri din impozitare.

Componentele principale ale veniturilor publice sunt reprezentate de contribuții și impozite,astfel în anul 2014,la nivelul UE-28,impozitele au reprezentat 58,8% din veniturile totale,iar contribuțiile 29,8% din veniturile totale;veniturile din proprietate și dividend au reprezentat doar 2,2% din veniturile totale. Remunerarea salariaților a reprezentat 21,4% din cheltuielile publice in UE-28,formarea de capital brut fix a reprezentat 6% din totalul cheltuielilor.

Rata de impozitare-valoarea taxelor și a contribuțiilor obligatorii datorate de către întreprinderi, după contabilizarea deducerile permise și scutiri ca o parte din profiturile comerciale. Impozitele reținute (cum ar fi impozitul pe venitul personal) sau colectate și transferate autorităților fiscale (cum ar fi taxa pe valoarea adăugată, taxele de vânzare sau de bunuri și taxe de serviciu) sunt excluse.

Sursa:Grafic întocmit pe baza datelor culese de pe site-ul Eurostat.

În Germania rata toatală de impozitare a crescut datorită creșterii impozitelor in perioada de criză economică,Suedia având deja o fiscalitate ridicată a redus povara fiscală,în timp ce România a încercat sa își mențină stabilitatea în jurul procentului de 43%.Se observă însa că în România a scăzut rata de impozitare în 2014 datorită nr. de plați pe care societățile trebuie să îl achite,in perioada 2010-2012 nr. de plați erau de 113,iar in 2014 s-a redus la un nr. de 39.

,Presiunea fiscală asupra angajatului român este cu 9.1% mai mare decât în Germania,aceasta din urmă ține cont de nivelul salariului la impozitarea venitului dar și de statutul persoanei,dacă este sau nu căsătorită dar și în funcție de zona unde se află locul de muncă,în orașele dezvoltate au o cotă de impozitare mai mare,iar cele mai puțin dezvoltate unde șomajul este ridicat,cotele de impunere sunt mai mici. Presiunea contribuțiilor salariale asupra angajatorului român este de 23% pe când in Germania procentul este de 19,67%,o diferența de 3,33%.

Impozitele mari asupra forței de muncă au un efect negativ asupra persoanelor cu salarii mici,contribuind la o excludere pe termen lung a acestora de pe piața forței de muncă,motiv pentru care aceste persoane aleg să muncească “la negru”,adică fără carte de muncă pentru a nu mai plăti impozite și contribuții.Impozitele mari pe forța de muncă pot reduce stimulentele pentru muncitorii cu nivel scăzut de calificare,în unele cazuri chiar și pentru angajatori.În ultimii ani s-au introdus programe pentru dezvoltarea resurselor umane finanțate din fondurile Uniunii Europene.Presiunea fiscală se resimte atât de angajat cât și de întreprinderile mici și mijlocii,datorită costurilor ridicate cu contribuțiile sociale și impozitului pe profit.

Nivelul ratelor de impunere afectează negativ și numărul căsătoriilor precum și numărul copiilor născuți.Astfel în 2013 rata de căsătorie este în scădere față de anii precedenți 5 căsătoriți la 1000 de locuitori,față de 9 căsătoriți în 2007 când nivelul de salarizare era ridicat iar investițiile erau în plină expansiune.Rata de natalitate este afectată negativ,în 2010 numărul de nașteri a fost de 215.000 nou nascuți,iar în 2013 a scăzut la un număr de doar 180.000.

În 2013 procentul de persoane necăsătorite cu vârsta între 18-65 de ani este de 37,5% in mediul urban și 38,9% în mediul rural,persoane căsătorite fiind doar 49,2% în mediul urban și de 46,9% în mediul rural.Dacă se oferă beneficii fiscale persoanelor căsătorite și beneficii mai mari pentru persoanele căsătorite ce au doi copii,atunci rata căsătoriilor cât și rata natalității ar fi afectate pozitiv.

Impozitarea salariului în România:

Sursa:Tabel realizat prin aplicarea cotelor de impunere asupra salariului minim brut

Costul complet ce trebuie plătit pentru un muncitor (inclusiv contribuții)=Salariul brut+Contribuții datorate de angajator=1050+242=1292 lei

Salariu complet ce trebuie plătit pentru un muncitor german =Salariu brut+Contribuții datorate de angajator =1.400 Euro+270 Euro= 1.670 Euro

Raportând contribuțiile datorate de angajat la salariul brut,rata de impunere asupra salariului in România este de 25,23%,iar contribuțiile plătite de angajați în Germania este de 19,28% pentru salariul brut de 1400 euro.

Reducerea contribuțiilor sociale și a impozitului pe venit au potențial de a crește atât oferta cât și cererea de muncă.O reducere a impozitului pe profit va permite reducerea costurilor de capital și va stimula invesțiile în dezvoltare,și cercetare având ca rezultat o creștere economică.Odată cu scăderea ratelor de impozitare ar putea scade și evaziunea fiscal;banii recuperați din evaziune ar putea acoperii reducerea cotelor de impozitare.

La nivel European există o ușoară diminuare a cotelor de impozitare concomitent cu o lărgire a bazei de impozitare.Aceste masuri sunt luate din dorința de a creea un mediu de afaceri prietenos; specialiștii fiscali au ajuns la concluzia ca mediul de investiții este influențat de cota de impozitare și mai puțin de baza de impozitare.

România are o cotă de impunere pe profit scăzută,comparativ cu statele din vestul Europei,iar asta prezintă un real interes pentru investitori.Totusi,investitorii se lovesc de problemele legislative care îngreunează activitatea întreprinderilor,nu există o stabilitate legislativă.Investitorii doresc ca legislatia să fie stabilă pentru a putea face anumite previziuni financiare pe termen mediu si lung.

Analizele empirice sugereaza că tendința de creștere a veniturilor fiscale cât și a cheltuielilor publice,au un factor comun și anume,evoluția factorului demografic.Impozitele cresc datorită nevoii statului de resurse bugetare pentru a putea finanța toate cheltuielile în scopul individului,este un circuit economic,resursele pleacă de la contribuabil și se folosesc în beneficiul acestuia.

Cotele de impunere nu pot fi modificate daca cheltuielile publice sunt în creștere,doar o diminuare a acestor cheltuieli pot aduce o scădere a sarcinilor fiscale.Creșterea presiunii fiscale pe termen lung este legată de creșterea ponderii sectorului public in economie.

Capitolul III

Presiunea fiscală la nivelul României

Presiunea fiscală exprimă intensitatea cu care sunt prelevate veniturile populației prin intermediul impozitării.Din perspectiva plătitorului aceasta reprezintă gradul de supunere al contribuabilului la suportarea sarcinii fiscale.Din perspectiva statului reprezintă un indicator care arată ce parte din venitul national al peroanelor fizice și juridice urmează să se constituie ca venituri bugetare.

Pentru a determina presiunea fiscală a impozitelor directe la nivelul României,am folosit date din anuarul statistic al României și din legea bugetului de stat pentru anii 2011-2015.Am calculat pe baza acestora:

Dinamica veniturilor fiscale

Dinamica impozitelor pe venitul persoanelor fizice (salarii)

Dinamica impozitelor pe profitul persoanelor juridice

Dinamica impozitelor pe proprietate

Evolutia presiunii fiscale globale

Evolutia veniturilor fiscale

Tabelul 1.Nivelul PIB și al veniturilor fiscale.

Sursa:Anuarul Statistic al României și Bugetul de stat pe anii 2011-2015

Analiza evoluției veniturilor fiscale și a impozitelor directe în perioada 2011-2015 pe baza datelor din tabelul nr.1:

Sursa:Date prelucrate din tabelul 1.

Dupa cum se poate observa,de-a lungul perioadei analizate,veniturile fiscale cresc rapid în primii 2 ani,11,82% in anul 2012 și 10,35% în anul 2013,după care urmează o perioada de creștere mai lentă 2,73% în 2014 respectiv 4,36% în 2015.Creștere veniturilor fiscale pe parcursul celor 5 ani cumulează un procent de 32,31%. Motivul creșterii veniturilor fiscale din impozitul pe venit al pesoanelor fizice îl reprezintă creșterea salariului minim de la 670 lei în 2011 la 1.050 de lei în anul 2015.

Impozitul pe profit crește treptat până în anul 2013,8%, dupa care urmează o perioada mai puțin favorabilă cu un procentaj de -2,95%,dar în anul 2015 acesta urcă la valoarea de 11,25% acoperind “deficitul” pentru anul 2014.

Impozitul pe venit cunoaște o creștere accelerată până în 2013 cumulând un procent de 24,44%,pentru urmatorii 2 ani urmează o creștere lentă de 3,67% respectiv 5,53% pentru anul 2015.In ceea ce privește impozitul pe proprietate,acesta aduce la bugetul de stat o suma destul de mică,abia din anul 2014 urcă la peste 113,30% iar în anul 2015 la 186,80%.

Creșterea economică urmată de acordarea de credite bancare persoanelor fizice și juridice,a permis creșterea investițiilor,crearea de noi locuri de muncă,reducand rata șomajului ceea ce a dus la creșterea veniturilor fiscale.Reducerea cotei de TVA la alimente la 9%,și a cotei TVA la 20% pentru produsele nealimentare a dus la reducerea prețurilor de pe piață,astfel românii au economisit și au investit mai mult în 2015 comparativ cu anii precedenți.Această evoluție a veniturilor fiscale se poate observa in graficul de mai jos.

Sursa proprie:Grafic realizat pe baza Tabelului 1.

1.2 Nivelul și evolutia presiunii fiscale globale și a presiunii impozitelor directe

Presiunea fiscală masoară constrângerea exercitată de impozit în venit.Presiunea fiscală se exprimă ca relație între prelevarea fiscală (F) și venitul (V).

P=F/V

Presiunea fiscală=Impozit/Total venituri fiscale (Presiunea fiscală a unui impozit în total impozite)

Dinamica presiunii fiscale=(Presiunea fiscală t1 – Presiunea fiscală t0)/ Presiunea fiscală t0 x100

Presiunea fiscală=Impozit/PIB x 100 (presiunea fiscală a impozitelor in Produsul Intern Brut)

In tabelul urmator am calculat dinamica presiunii impozitelor directe,dinamica presiunii impozitelor globale,presiunea impozitelor directe și a impozitelor globale în PIB.

Sursa:Date prelucrate din tabelul 1.

Din datele analizate putem observa o creștere a presiunii fiscale până la valoarea de 13,21% în anul 2013 unde și nivelul PIB crește cu 7,43%,urmează însă o reducere a presiunii fiscale până la 12,59% datorită creșterii PIB dar și datorită reducerii numarului de plați la nivel național,de la 113 plați în anul 2010-2012 la 14 plati în 2015.

Presiunea fiscală a impozitelor crește din 2011 până în 2015 cu 0,91%,nivelul impozitelor directe s-a modificat în 5 ani cu 41,48% pe când PIB s-a modificat cu 22,78%,motivul pentru care și presiunea fiscală a impozitelor a crescut în această perioadă.În anul 2014-2015 au fost colectate mai multe taxe și impozite datorită reducerii poverilor fiscale,motiv pentru care și evaziunea fiscală a fost redusă.O reducere a numarului de impozite ar încuraja investițiile și ar elimina total sau parțial evaziunea fiscală.

Efectele presiunii fiscale:

1.)Efecte economice-apar la nivelul cererii agregate la nivelul întreprinderii,dar și la nivel individual.Creșterea presiunii fiscale la nivel agregat,conduce la reducerea cererii globale,se colecteaza o cantitate mai mare de venituri fiscale la dispoziția statului.Pentru stimularea economiei și a investitiilor se opteaza pentru reducerea presiunii fiscale,iar pentru frânarea fenomenelor inflaționiste se sporește presiunea fiscală.

În România veniturile mari sunt impozitate mai mult decât cele mici,contribuabilii cu venituri mici primesc mai mult din resursele bugetare față de cei cu venituri mari,acestea au ca efect modificarea comportamentelor de consum dar și modificarea investițiilor la nivelul întreprinderilor.

2.)Efetele sociale,se caracterizează prin reducerea capacitații de cumpărare la nivelul venitului real.Persoanele cu salarii mici sunt protejați prin politica de protecție socială,asigurată de stat.Cand presiunea fiscală devine exagerată,contribuabilii caută măsuri de a reduce baza de impozitare,astfel încat sa nu depasească un anumit plafon.Presiunea exagerată duce în cele mai multe cazuri la evaziune fiscală,de altfel apare riscul de inflație prin fiscalitate și riscul diminuarii competivitații internaționale a produselor autohtone.

Capitolul IV. Presiunea fiscală asupra agenților economici

În scopul stabilirii gradului de fiscalitate la nivelul agenților economici am prelucrat datele de la SC DANTE INTERNAȚIONAL S.A. (eMag),o companie din România care se ocupa cu vânzarea de produse IT,electronice și electrocasnice,articole sportive ș.a. Dante Internațional S.A. a fost înființat în anul 2001 de Radu Apostolescu.În anul 2009 70% din acțiunile companiei au fost cumpărate de grupul Sud-African Naspers,25 % din acțiuni de catre Asesoft Distribution din Romania,iar 5% din acțiuni sunt deținute de către fondatorul Radu Apostolescu.

În 2012 compania s-a extins pe piețele externe,în Ungaria,Bulgaria iar în 2015 aceasta companie urmarește sa intre pe piața din Polonia.Dante Internațional devine un gigant care acaparează toate firmele mici,eliminând concurenții prin prețuri mici și livrarea produselor a doua zi.

În studiul ce urmează am preluat datele din bilanțul firmei pe o perioada de 5 ani,am calculat impozitele directe datorate de angajat și angajator,Contribuțiile asigurărilor sociale,contribuțiile asigurărilor sociale de sănătate,contribuțiile la fondul de șomaj,contribuțiile de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale,contribuțiile la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale,impozitul pe avere datorat de companie,impozitul pe profit,indicatori ai presiunii fiscale (presiunea fiscală și durata medie de achitare a obligațiilor fiscale).

Sursa:Date preluate din bilanțul companiei.

1.Determinarea contribuțiilor datorate de angajat și angajator

Pentru determinarea contribuțiilor datorate de angajat și angajator am avut în vedere numărul de angajați pentru fiecare an cât și veniturile salariale realizate de angajați.Cotele de impunere sunt:

Contribuțiile la asigurările sociale (CAS) datorat de angajat:10,5%

Contribuțiile la asigurările sociale (CAS) datorat de angajator:15,8%

Contribuțiile la asigurările sociale de sănătate (CASS) datorat de angajat:5,5%

Contribuțiile la asigurările sociale de sănătate (CASS) datorat de angajator:5,2%

Contribuții la fondul de șomaj datorat de angajat:0,5%

Contribuții la fondul de șomaj datorat de angajator:0,5%

Contribuțiile de asigurare pentru accidente de muncă sși boli profesionale:0,15%

Contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate:0,85%

Fondul de garantare pentru plata creanțelor:0,25%

Veniturile realizate de personal sunt prezente în tabelul următor:

Tabel 1.Venituri realizate de angajați în perioada 2010-2014

Sursa:Date cumulate din Bilanțul companiei

Pe baza datelor am calculate contribuțiile datorate de angajați pe parcursul celor cinci ani dupa cum urmează:

Tabel 2:Contribuții datorate de angajați în perioada 2010-2014

Sursa proprie:Date analizate pe baza veniturilor realizate de angajați

Contribuțiile se aplică salariilor individuale brute,realizate lunar de aceștia,se iau în calcul adaosurile și sporurile.Exemplu de calcul realizat pentru un angajat cu salariul de 2.000 lei,funcția de gestionar:

Tabel 3:Contribuțiile angajatului fără adaosuri,sporuri și ore suplimentare.

Sursa proprie:Calcule effectuate pe baza salariului de baza.

Pentru calculele din Tabelul 3,am folosit salariul de bază pe o lună de vara,deoarece nu se lucrează ore suplimentare în această perioadă.În realitate,în 9/12 luni calendaristice angajații lucrează ore peste program,ajungând uneori la 12-14 ore/zi. Orele suplimentare sunt remunerate cu 200%,fapt ce crește baza de impozitare,deci cresc contribuțiile datorate precum și impozitul pe venit.

Dupa cum putem observa numarul angajaților este în creștere,de la 250 de angajați în 2010,la 1015 angajați în 2014.Ca urmare nivelul salariilor a crescut în această perioadă cu 205.545.024 lei,adică peste 465%.

Sursa proprie:Grafic realizat pe baza Tabelului 2.

Dupa cum se poate observa nivelul contribuțiilor a crescut în perioada 2010-2014 datorită creșterii numărului de salariați,dar și datorită creșterii salariului minim brut,în perioada 2010 acesta se situa la valoarea de 600 lei,în anul 2011 a crescut la 670 lei,în 2012 a ajuns la valoarea de 700 lei,în anul 2013 a crescut la 800lei iar în 2014 la 950lei. Creșterea contribuțiilor se datorează și orelor suplimentare,dar și faptului că salariile se măresc in fiecare an cu 10%,precum și bonusațiilor ce se acordă la nivelul departamentelor superioare (departamentul financiar-contabil,achiziții,negocieri)

În perioada 2010-2014 contribuțiile s-au modificat cu 465%,ceea ce a adus o cantitate mai mare de venituri fiscale la bugetul de stat.În 2014 numărul de angajați a crescut la 1015 pentru a putea face fată volumului mare de comenzi,deoarece s-a promis livrarea a doua zi,iar pe piața externă,Bulgaria și Ungaria,în trei zile.

Contribuțiile datorate de angajator

Sursa proprie:Calcule realizate în baza Tabelului 3.

Pentru un salariu oferit de 2.000 lei,totalul contribuțiilor datorate de angajator sunt în suma de 560 lei,contribuțiile angajatului sunt în suma de 576 lei.

Totalul cheltuielilor pentru angajator sunt:Salariul net+contribuții salariat+contribuții angajator

Total cheltuieli pentru un salariu de 2.000lei =1424+576+560=2.560lei

În funcție de orele lucrate peste program,bonusuri și alte adaosuri,contribuția angajatorului crește la fel ca în cazul contribuțiilor datorate de angajat.

Sursa proprie:Realizat pe baza calculelor (CAS,CASS,FS)

Fondul de șomaj datorat de angajat este la același nivel cu cel datorat de angajator,deoarece ambele parți au un procent de impunere de 0,5% din salariul brut.

CAS datorat de angajator este semnificativ mai mare decât cel datorat de angajat,fiind cu 5,3% mai mare,ceea ce aduce un plus la bugetul de stat.

CASS datorat de angajator este mai mic decât cel datorat de angajat cu 0,3%.

Dupa cum putem observa contribuțiile sunt foarte mari în anul 2014,numarul mare de comenzi, capacitatea de producție în continua creștere,expansiunea pe piețele externe,a determinat decizia de a angaja mai mult personal.Daca am face o analiză am putea constata ca este mai ușor să angajezi o persoană,decât să plătești ore suplimentare,deoarece acestea sunt remunerate mult mai bine.

Durata medie de achitare a obligațiilor fiscale și sociale (D)

D=Obligașii fiscale*360/Cifra de afaceri (CA)

Numarul mediu de zile în care se efectuează plata obligațiilor fiscale prin intermediul încasărilor din vânzări.Am calculat durata medie de achitare a contribuțiilor datorate de angajator pe baza formulei de mai sus.

Obligații fiscale=CAS+CASS+FS+Contribuții concedii medicale+Contribuții pentru accidente de munca și boli profesionale+Fondul de garantare al creanțelor.

Sursa proprie

Perioada 2010-2012 este favorabilă pentru companie,mai puțin angajați si mai puține contribuții de platit,cifra de afaceri este în creștere iar rezultatul exercitiului este pozitiv în cei trei ani. În 2013-2014,deși cifra de afaceri este în creștere,rezultatul exercițiului este negativ ca urmare a faptului că obligațiile fiscale au crescut considerabil,numărul de ore mediu pentru plata contribuțiilor a crescut de la 194 de ore la 394 de ore.La acestea se mai adaugă și activele imobilizate care au crescut în ultimii 2 ani cu 34,26%,alte taxe și impozite,investiții în utilaje,achiziții de alte trei depozite,precum și deschiderea de noi showroom-uri.

2.Determinarea impozitului pe profit

Profitul impozabil se calculează ca diferent între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile realizate pentru obținerea acestora,într-un an fiscal,din care se scad veniturile neimpozabile la care se adună cheltuielile nedeductibile.La acestea se mai iau în calcul și pierderile suferite în anul anterior,recunoscute ca pierderi fiscale.

Profit impozabil=(V-Vn)-(Ch-Chn)-Pfr

V-reprezintă veniturile realizate din orice sursă (Venituri din exploatare,financiare,extraordinare)

Ch-cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor (Cheltuieli de exploatare,financiare și cheltuieli extraordinare)

Chn-cheltuieli nedeductibile

Vn-Venituri neimpozabile sau deduceri fiscale

Pfr-pierderea fiscala rămasă de recuperat.

Tabel 4: Veniturile totale,cheltuielile totale și cifra de afaceri în perioada 2010-2014

Sursa:Contul de profit și piedere al companiei

Sursa proprie:Realizat pe baza tabelului 4 utilizând formula pentru aflarea profitului.

Din anul 2010 până în 2014 cifra de afaceri a crescut considerabil,cu 32%;cu toate acestea profitul a scăzut în perioada 2010-2014 cu 614%,aceasta se datorează faptului că firma a cumulat datorii de 281.409.428 lei,adică o creștere a datoriilor cu 320% față de 2010.

Contribuțiile angajatorului în anul 2010 au fost de 26.919.890 lei,(6.67% din CA),și a crescut simțitor în anul 2014 la suma de 134.640.926 lei (10,8%din CA).Presiunea fiscală s-a resimțit în rezultatul exercițiului,ca urmare în anul 2014 s-a înregistrat o pierdere de -58.328.391 motiv pentru care nu s-a încasat nici o suma la bugetul de stat în anul 2014.

3.Impozitul pe clădiri

Pentru calcularea impozitului pe clădiri am separat clădirile nerezidențiale de cele mixte (având scop rezidențial și nerezidențial).În categoria clădirilor nerezidențiale sunt cuprinse clădiri folosite in desfășurarea activităților economice și sedii secundare.

Cladiri nerezidentiale

Impozitul datorat pentru clădirile nerezidențiale se calculează aplicând o cota de 1,5% asupra valorii finale a construcției în cazul clădirilor noi,construite în ultimii cinci ani,precum și pe baza valorii cladirii ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare.

Sursa proprie

Impozitul pe clădire în 2010 se situează la valoarea de 110.839,compania deține în acest an 5 clădiri,în anul 2010 achiziționează înca un spatiu de birouri,motiv pentru care avem o creștere a impozitului de 15,5%. Datorită extinderii în România în marile orașe,compania achiziționează înca 4 depozite ceea ce crește valoarea impozitelor la 238.025.În anii 2013-2014 compania achiziționează înca un spatiu de birouri și 3 depozite în care susține anul evenimentul Black Friday,creșterea impozitului pe clădiri este mic în comparație cu cifra de afaceri care este în creștere.În cei cinci ani observăm o creștere a impozitelor pe clădiri nerezidențiale astfel că în 2014 cifra impozitelor se triplează.

Clădiri mixte (clădiri având scop rezidențial și nerezidențial)

Modul de calcul:

Se determină suprafața clădirii care se înmulțește cu un coeficient de transformare de 1,4;

Se determină suprafața clădirii folosită în scop nerezidențial

Se determină procentual suprafața folosită în scop nerezidențial și se înmulțește cu valoarea clădirii

Se calculează impozitul datorat pentru suprafața utilizată în scop nerezidențial

Se calculează impozitul datorat pentru suprafața utilizată în scop rezidențial

Prin însumarea impozitelor (impozitul pentru suprafață cu scop residențial și impozitul pentru suprafața cu scop nerezidențial) se determină impozitul total datorat.

Sursa:Valoarea totală și suprafața totală,date oferite de contabilul companiei.

În anul 2010 firma deține o clădire mixta ce este reevaluată în 2011 la valoarea de 270.520 lei.Am determinat impozitul datorat astfel:

Suprafața totală:150 mp*1,4=210mp

Suprafața nerezidențială(100mp):100mp*1,4=140mp

Suprafața nerezidențiala în procente:140/210=66,66%

Valoarea suprafeței nerezidențiale=66,66%*250.235lei=166.806lei

Valoarea impozitului pe suprafața nerezidențială=166.806*1,5%=2.502 lei

Suprafața rezidențială(50mp):50mp*1,4=70mp

Valoarea de impozitare=70mp*2,4(coeficient de rang/zona)=168 lei

Impozit total datorat=2.502+168=2.670 lei

4.Impozitul pe mijloacele de transport

Impozitul pe mijloacele de transport se platește de către proprietarii acestora la bugetul local al unitaților administrativ-teritoriale unde persoanele își au domiciliul,sediul sau punctul de lucru.Impozitul pe mijloacele de transport este calculat în funcție de capacitatea cilindrică.Impozitul crește cu fiecare 200cmc,mărimea impozitului se poate reduce cu 10% dacă acesta este plătit integral până la data de 31 martie,anul current.

Conform registrului inventar,Dante International S.A. deține în anul 2014 treizeci de vehicule.Impozitul aferent fiecărei categorii de autovehicul este prezent în tabelul de mai jos:

Tabel 5.Autovehicule deținute de Dante International

Sursa:Date preluate și prelucrate din registrul inventar

Datorită volumului foarte mare de comenzi,compania a achiziționat mai multe autovehicule de transport marfă,astfel ca în 2010 numărul acestora este de 15,iar în 2014 numărul acestora crește la 30 de autoturisme.Numarul acestora a crescut de 2 ori,o creștere de 200%.Totalul impozitelor a crescut 95,69%,pentru autovehiculele înregistrate fără capacitate cilindrică evidențiată, cuantumul impozitelor se situează intre 50lei-150lei/autovehicul.

Tabel 6.Evoluția dinamicii impozitelor directe în perioada 2010-2014

Sursa proprie:Realizat pe baza datelor analizate in tabelele anterioare.

Sursa:Realizat cu datele din toate tabelele realizate in acest studio.