Impozitele Directe Continut , Caracteristici , Evolutie In Perioada 2010 2014

Extinderea atributiilor statului in ceea ce priveste rolul acestuia atat economic , cat si social a necesitat cresterea cuantumului veniturilor bugetare cu scopul de a acoperi cheltuielile bugetare.

In majoritatea economiilor de piata , statul intervine in viata economica asigurand societatii bunuri si servicii publice, totodata acesta participa activ in demersul economiei in vederea atingerii unor obiective la nivel macroeconomic.

Etimologia logos-ului „impozit” are ca origine limba latina de la cuvantul „impositus” care desemna o obligatie fiscala. Din acest punct de vedere primele definitii asociate notiunii de impozit remarcau acceptiunea de transfer pentru serviciile publice garantate de stat, fie o prima de asigurare. In acceptiunea lui Thomas Hobbes , impozitul inseamna o suma de bani pentru asigurarea armoniei si protejarii statului.

Impozitul reprezinta instrumentul politicii fiscale prin care se realizeaza prelevarea unei parti din veniturile si averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului cu scopul de a forma resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice determinate de nevoia indeplinirii unor necesitati publice , precum si in vederea atingerii telurilor propuse prin progrmul de guvernare. Impozitele reprezinta obligatii banesti solicitate de catre autoritatile publice ,de la contribuabili , acestea fiind receptionate in mod obligatoriu la bugetul de stat si fara contraprestatie directa.

Rolul principal al impozitelor se desfasoara pe trei planuri si anume: economic , financiar si social. Rolul de baza al acestora se manifesta pe plan finaciar , avand in vedere faptul ca acestea reprezinta mijlocul primordial de alocare a resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor bugetare.

Definitiile anterioare pun in evidenta aspecte cu privire la caracteristicile generale ale impozitului.

Impozitul are un caracter obligatoriu , in sensul ca plata acestora catre stat trebuie sa se realizeaza de catre toate persoane fizice sau juridice care obtin un venit sau detin o avere , in vederea formarii fondurilor generale ale statului , prin urmare impozitul reprezentand o obligatie si nu o optiune.

O alta caracteristica a impozitul o reprezinta faptul ca acestea sunt preluari cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului. Aceasta presupune faptul ca , odata platite , contribuabilii nu pot solicita statului prestarea unui contra serviciu , iar sumele obtinute sunt folosite pentru finantarea unor actiuni si obiective necesare membrilor societatii.

Totodata , impozitul are caracter legal , avand in vedere ca in fundamentarea acestora se regasesc acte normative aprobate de puterea legislativa , precum si caracter juridic ce reiese din raporturile juridice dintre stat si persoanele fizice sau juridice.

Astefel , statul are obligatia , ca in urma incasarii impozitelor , sa realizeze un mediu adecvat pentru o buna derulare a activitatilor politice , sociale , cat si economice pentru toate persoanele.

In ceea ce priveste rolul economic al impozitelor , acesta se exprima prin masurile cu ajutorul carora statul se implica in activitatea economica prin intermediul impozitelor. Avand in vedere aceasta perspectiva , impozitele pot fi considerate instrumente de antrenare sau de incetinire a activitatii economice , de sporire sau diminuare a consumului unui anumit bun sau produs , orecum si a productiei.

Cu privire la rolul financiar al impozitelor se remarca faptul ca acestea reprezinta principala modalitate de alocare a veniturilor publice , necasare acoperirii cheltuielilor publice. In majoritatea statelor cu o economie de piata dezvoltata , pe baza impozitelor se aloca aproximativ 80% din totalitatea resurselor necesare statului.

Rolul social al impozitelor se manifesta prin potentialitatea repartizarii produselor sociale , astfel incat acestea sa poate sa indeplineasca nevoile sociale ale membrilor societatii. Impozitele reprezinta astfel , principalele modalitati prin care statul realizeaza actiunea de repartizare a averii si a veniturilor , aceasta prelevand circa patru cincimi din produsul intern brut .

Impozitul reprezinta o modalitate prin care statul intervine in viata economica , intrucat acesta afecteaza variate compartimente , acesta vizand ansmablul cetatenilor unei tari. Infexiunea impozitului , avand drept scop interventia in economie , are in vedere cu precadere sporirea fiscalitatii , precum si ca obiectiv reducerea cererii agregate , totodata diminuand astfel inflatia si micsorand presiunea fiscala , urmarind relansarea atat a investitiilor , cat si a consumului , prin urmare realizandu-se astfel un mediu propice diminuarii somajului. In aceeasi masura impozitul poate fi considerat un instrument prin care statul urmareste sa elimine saracia , precum si eventualele disproportii prin intermediul reimpartirii veniturilor cu ajutorul fiscalitatii.

Impozitele reprezinta una dintre cele mai vechi modalitati de care statul se foloseste in vederea

realizarii functiilor sale , astfel incat , prin intermediul procurarii lor si constituirii veniturilor sa se poata realiza finantarea cheltuielilor statului.

1.2 Elementele Impozitelor

Plecand de la rolul pe care impozitele il indeplinesc in cadrul societatii , se impune adoptarea unor masuri din partea statului cu privire la activitatea de impunere fiscala. In perceperea fiecari impozit trebuie sa se aibe in vedere precizarea unor elemente din care sa reiasa persoanele care sunt obligate la plata acestiua , termenul de plata , materia impozabila. Stabilirea acestor elemente este necesara atat pentru contribuabil in vederea cunosterii obligatiei sale fiscale , cat si pentru stat , reprezentat de organele fiscale , in vederea perceperii si incasarii impozitelor.

Subiectul impozitului reprezinta persoana fizica sau juridica , care detine un venit sau o avere , si care , are obligatia conform legii in vigoare sa plateasca aceasta obligatie fiscala catre stat. In ceea ce priveste impozitul pe salariu , subiectul impozitului este reprezentat de orice persoana fizica care constituie un venit ce imbraca forma salariului , iar in cazul impozitului pe profit , platitorul este reprezentat de catre firma.

Suportatorul impozitului este reprezentat de persoana care plateste efectiv impozitul. In cele mai multe cazuri persoana care suporta impozitul este aceeasi cu subiectul , insa exista situatii in care suportatorul impozitului nu coincide cu subiectul , caz in care unele impozite platite de persoane fizice sau juridice pot fi transferate altor persoane. Un expemplu in acest sens il reprezinta taxa pe valoare adaugata , deoarece persoana care suporta efectiv aceasta taxa este cumparatorul , iar cea care este obligata la virarea acetuia catre stat este firma , fapt ce duce la aparitia fenomenului de repercusiune fiscala , ceeea ce presupune transferul impozitului si plata acestuia de un tert.

Sursa impozitului este acel elemnt care precizeaza din ce se plateste impozitul: avere sau venit.Veniturile , reprezentand sursa a impozitului , imbraca mai multe forme: profit , dividende , salariu. In cele mai multe cazuri sursa impozitului este aceeasi cu obiectul impunerii , in cazul impozitului pe venit , insa in ceea ce priveste impozitul pe avere nu se poate spune acelasi lucru , intrucat impozitul este achitat din venitul rezultat din fructificarea averii.

Obiectul impunerii denumeste materia impozabila , aceasta fiind reprezentata de venit , avere , serviciu prestat , bun cumparat sau vandut . Din acestea cel mai intalnit este venitul , intrucat aceste ia numeroase forme in fuctie de persoana care il realizeaza. In ceea ce priveste impozitul pe profit , obiectul impunerii il constituit profitul obtinut de agentul economic , ca diferenta dintre venituri si cheltuieli , acesta reprezentand o baza de calcul ; in cazul impozitului pe salariu , obiectul il reprezinta salariul . In cazul impozitelor directe , obiectul impunerii il reprezinta averea si venitul , iar in cazul impozitelor indirecte , acesta este redat prin lucrarea efectuata , de produsul care face obiectul vanzarii.

Cota de impozit reprezinta cuantumul impozitului determinat pe unitatea de impunere. Aceasta poate fi exprimata atat in sume fixe , cat si procentual. Cotele de impozitare redate in marime procentuala pot fi: proportionale , regresive/degresive , progresive. Cotele proportionale situatie in care cota ramane neschimbata fara a tine seama de cuantumul venitului realizat de o persoana fizica sau juridica. Cotele progresive sunt reprezentate de acele cote care se maresc pe masura cresterii bazei impozabile. Cotele regresive se diminueaza concomitent cu cresterea materiei impozabile , in timp ce cotele degresive se majoreaza pana la atingerea unui anumit prag al materiei impozabile.

Unitatea de impunere este reprezentata de marimea care contribuie la determinarea obiectului impozabil. Ca si expemple in acest sens , unitatea de impunere poate fi reprezentata de metrul patrat in cazul impozitelor pe cladiri , in cazul terenurilor , aceasta este exprimata in hectare , iar capacitatea cilindrica reprezinta unitatea de impunere specifica pentru automobile.

Asieta reprezinta masurile prin care organele abilitate pot identifica atat subiectul impozabil , marimea , cat si volumul impozitului pe care contribuabilul il datoreaza catre stat.

Baza de calcul constituie elemntul pe baza caruia se realizeaza determinarea cuantumului impozitului. Materia impozabila poate fi reprezentata atat de avere , cat si de venit ( salarii, pensii, dividende , dobanzi ). Exista situatii in care baza de calcul coincide cu obiectul impozabil , un exemplu in acest sens il constituie veniturile ( salarii.profit ) sau situatii in care baza de calcul se deosebeste de obiectul impozabil cum ar fi impozitul pe cladiri. Determinare marimii si a materiei impozabile , atat in cazul persoanelor fizice , cat si in cazul persoanelor juridice se face prin respectarea a doau principii si anume : principiul personalizarii impunerii si principul realitatii.

Termenul de plata reprezinta perioada sau data in cursul careia contribuabilul , adica subiectul impozabil trebuie sa-si achite impozitul , respectiv obligatia fata de stat. Obligatia platitorului de astfel de impozite decurge din momentul in care acesta intra in posesia bunului , iar obligatia acestuia se stinge in momentul , la data la care acesta achita suma datorata. In cazul in care contribuabilul nu achita impozitul pana la termenul stabilit de lege si de reglementarile in vigoare acesta va suporta penalitati si majorari de intarziere. In situatia neachitarii impozitului de catre contribuabil pana la data scadenta se poate institui sanctiuni precum : executarea silita sau poprirea.

Incasarea creantelor de la contribuabili se poate realiza prin mai multe metode si anume: stingerea obligatiei fiscale de catre contribuabil prin plata ; stopaj la sursa , caz in care impozitul de plateste de o terta persoana sau prin aplicare de timbre fiscale. Plata obligatiilor fiscale , a majorarilor de intarziere , precum si a penalitatilor se face respectand urmatoarea ordine: impozite cu termen de plana in anul curent ; impozite , contributii si taxe neachitate pana la data de 31 decembrie a anului precendent ; majorarile si penalitatile de intarziere si impozite care au termene de plata viitoare.