Impozite Si Taxe Datorate Primariei Livada
IMPOZITE ȘI TAXE DATORATE
PRIMĂRIEI LIVADA
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
IMPOZITE ȘI TAXE
1.1. CONȚINUTUL IMPOZITELOR ȘI TAXELOR
1.2. ELEMENTELE IMPOZITULUI
1.3. PRINCIPIILE IMPUNERII
1.3.1. Principiile de echitate fiscală
1.3.2. Principiile de politică financiară
1.3.3. Principiile de politică economică
1.3.4. Principiile social-politice
1.4. AȘEZAREA IMPOZITULUI
1.5. CLASIFICAREA IMPOZITELOR
CAPITOLUL 2
LIVADA – PREZENTARE GENERALĂ
2.1. AȘEZARE GEOGRAFICĂ, FRONTIERE
2.2. ACTIVITĂȚILE ECONOMICE
2.3. POPULAȚIA ȘI FORȚA DE MUNCĂ
CAPITOLUL 3
STABILIREA ȘI ÎNCASAREA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR LOCALE ÎN CADRUL PRIMĂRIEI ORAȘULUI LIVADA
3.1. PREZENTAREA PRIMĂRIEI ȘI A CONSILIULUI LOCAL LIVADA
3.2. BUGETUL LOCAL DE VENITURI ȘI CHELTUIELI PE ANUL 2014 AL ORAȘULUI LIVADA
3.2.1. Stabilirea impozitelor și taxelor locale pe anul 2014
3.3. EVOLUȚIA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR LOCALE ÎN PERIOADA 2013-2014
3.4. CALCULUL PRINCIPALELOR IMPOZITE LOCALE – STUDIU PRACTIC
CONCLUZII
ANEXA NR. 1. – BUGETUL LOCAL DE VENITURI ȘI CHELTUIELI PE ANUL 2013
ANEXA NR. 2. – REGULAMENT PRIVIND PROCEDURILE DE ACORDARE DE FACILITĂȚI FISCALE DE SCUTIRE SAU REDUCERE LA PLATA IMPOZITULUI PE CLĂDIRI ȘI A IMPOZITULUI PE TEREN PENTRU PERSOANELE FIZICE CU VENITURI MICI
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Problemele fiscale reprezintă un rol esențial în economia de piață, impozitul constituind un instrument important cu implicații majore asupra sferei economico-sociale, fiind întotdeauna un mijloc tradițional de constituire a veniturilor statului.
Impozitele și taxele locale devin din ce în ce mai importante ca surse de venituri, întrucât diminuează dependența de autoritățile centrale de bugetul de stat, în condițiile autonomiei financiare locale,
Politica fiscală constituie un rol important în realizarea programelor economice și sociale. Sistemul fiscal reprezintă totalitatea reglementărilor referitoare la contribuabili, impozite, taxe și modalități de plată.
Conform prevederilor Legii Administrației Publice Locale, autoritățile administrației publice locale au fost investite cu dreptul la resurse proprii pe care le pot gestiona potrivit atribuțiilor prevăzute prin lege.
Politica fiscală cuprinde totalitatea metodelor, mijloacelor, instrumentelor și instituțiilor ce se utilizează pentru procurarea resurselor financiare necesare finanțării cerințelor publice precum și pentru influența asupra economiei naționale.
Legislația fiscală în calitate de parte componentă a politicii fiscale cuprinde normele juridice cu privire la așezarea, stabilirea și încasarea impozitelor și taxelor.
Normele juridice fiscale stabilesc contribuabilii, obiectele impozabile, bazele de impozitare, așezarea și calcularea impozitelor și sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor fiscale.
Constituirea resurselor financiare publice se realizează, în principal, pe seama impozitelor, taxelor și a contribuțiilor prelevate de la persoane juridice și fizice.
Am ales ca subiect pentru lucrarea mea de licență ”Stabilirea și încasarea impozitelor și taxelor locale în cadrul PRIMĂRIEI ORAȘULUI LIVADA”, după părerea mea un subiect extrem de important și mereu în actualitatea, taxele și impozitele fiind resurse necesare pentru funcționarea aparatului bugetar. Contribuția impozitelor și taxelor locale la formarea resurselor financiare ale colectivităților în vederea finanțării nevoilor proprii, atestă necesitatea și importanța acestora în transpunerea în practică a principiului democratic al autonomiei locale.
Lucrarea am structurat-o în trei capitole, astfel:
Capitolul I, intitulat: ”IMPOZITE ȘI TAXE”, cuprinde informații referitoare la conținutul, elementele, așezarea pșrecum și clasificarea impozitelor și taxelor.
Capitolul II, intitulat: ”LIVADA – PREZENTARE GENERALĂ”, am făcut o prezentare generală a orașului Livada: așezare geografică, activități economice, populație și forță de muncă.
Capitolul III, întitulat: ”Stabilirea și încasarea impozitelor și taxelor locale în cadrul PRIMĂRIEI ORAȘULUI LIVADA” include contribuția proprie unde în primul subcapitol, am prezentat pe scurt Primăria și Consiliul local al oașului Livada, în subcapitolul următor am prezentat bugetul local de venituri și cheltuieli al oașului Livada, precum și stabilirea impozitelor și taxelor locale pe anul 2014. În ultimele două subcapitole am făcut o analiză cu privire la evoluția impozitelor și taxelor locale în perioada 2013-2014 și un studiu practic privind calculul principalelor impozite locale.
În finalul prezentei lucrări am făcut unele propuneri și concluzii precum și o prezentare selectivă a bibliografiei ultilizate la elaborarea acestei lucrări.
CAPITOLUL I
IMPOZITE șI TAXE
1.1. Conținutul impozitelor și taxelor
Impozitul reprezintă plata bănească, obligatorie, generală, definitivă și nereciprocă, efectuată de persoane fizice și juridice în favoarea bugetului de stat în cuantumul și la termenele precis stabilite de lege, fără obligația din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct și imediat. Noțiunea de impozit provine din limba latină de la cuvântul „impositus” și din limba franceză de la cuvântul „impôt”.
Plata impozitului are caracter obligatoriu, pentru toate persoanele fizice și juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere. Dreptul de a institui impozite îl are statul, care îl exercită, de regulă, prin organele puterii centrale (Parlamentul), iar uneori și prin organele administrației de stat locale (ale departamentelor, districtelor, municipiilor, orașelor și comunelor).
Sursa din care se plătește impozitul este diferită în funcție de forma pe care o îmbracă venitul realizat de persoanele fizice sau juridice. Pentru muncitori și funcționari sursa impozitului o constituie salariul, pentru agenții economici – profitul, pentru proprietarii funciari – renta, pentru deținătorii de hârtii de valoare – venitul produs de acestea care îmbracă forma dividendului sau a dobânzii. Micii meseriași și liber profesioniștii suportă impozitele din venitul realizat de pe urma activității pe care o desfășoară.
Sumele încasate la bugetul de stat cu titlul de impozit au caracter definitiv și nerambursabil. În schimbul lor statul nu se angajează la nici un contraserviciu direct și imediat, iar plătitorii nu pot solicita un contraserviciu de valoare egală sau apropiată.
Spre deosebire de impozit, taxa reprezintă, în general, suma de bani plătită de o persoană fizică sau juridică, pentru un serviciu prestat plătitorului de către stat sau instituțiile sale. Noțiunea de taxă provine din limba greacă de la cuvântul „taxis” sau din limba franceză de la cuvântul „taxe” cu înțelesul de fixare impozit.
Impozitele îndeplinesc un rol care se manifestă pe plan financiar, economic și social, diferit de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta. Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele constituie mijlocul principal de procurare a resurselor bănești necesare acoperirii cheltuielilor publice.
În perioada postbelică s-a observat tendința de creștere absolută și relativă a încasărilor din impozite. Creșterea absolută a încasărilor din impozite a fost determinată de creșterea numărului plătitorilor, de extinderea bazei de impunere și de majorarea cotelor de impozit. Creșterea relativă este pusă în evidență de nivelul fiscalității, adică partea din produsul intern brut mobilizată la dispoziția statului prin intermediul impozitelor și taxelor.
Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia de a interveni în activitatea economică cu ajutorul impozitelor. În acest sens impozitele pot fi folosite ca un instrument de stimulare sau de frânare a unei anumite activități, de creștere ori reducere a producției sau consumului unui anumit produs, de stimulare sau de îngrădire a comerțului exterior etc.
În literatura de specialitate din țările occidentale cu economie de piață este acreditată ideea despre existența unor limite ale impozitelor, diferite ca nivel de la o țară la alta și de la o perioadă la alta.
Limita impozitelor dintr-o anumită țară este influențată de factori externi sistemului de impunere și de factori interni sau proprii sistemului de impunere.
Dintre factorii externi sistemului de impunere amintim:
nivelul produsului intern brut pe locuitor – de regulă limita impozitelor este mai ridicată când venitul pe locuitor este mai ridicat;
nivelul impozitelor în alte țări – capitalurile au tendința de a migra spre țările cu o fiscalitate mai scăzută;
prioritățile stabilite de stat în ceea ce privește destinația veniturilor publice – limita impozitelor este mai ridicată în cazul în care cheltuielile cu educația și sănătatea au o pondere mai ridicată în totalul cheltuielilor publice;
natura instituțiilor publice – limita impozitelor este mai redusă în țările cu organe de conducere ale statului alese în mod democratic comparativ cu aceea din statele cu regimuri totalitare.
Dintre factorii proprii sistemului de impunere amintim:
progresivitatea cotelor de impunere – impozitele au o pondere mai mare în produsul intern brut în țările în care progresivitatea cotelor de impunere este mai accentuată;
modul de determinare a materiei impozabile – este deosebit de important de cunoscut faptul dacă din venitul brut se acordă anumite reduceri pentru a se ajunge la venitul net sau impozabil.
1.2. Elementele impozitului
Atunci când se instituie un nou impozit trebuie să se precizeze o serie de elemente din care să rezulte în sarcina cui cade impozitul respectiv, cuantumul acestuia, modul de așezare și percepere, căile de urmărire în caz de neplată, sancțiunile pentru încălcarea prevederilor legale. Precizarea expresă a acestor elemente este necesară atât pentru contribuabil, pentru a ști cât are de plată și când trebuie să plătească, cât și pentru organele fiscale, care trebuie să stabilească, să perceapă și să urmărească încasarea impozitelor.
Elementele impozitului, întâlnite în teoria și practica financiară, sunt următoarele: subiectul impozitului, suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota impozitului, asieta, termenul de plată ș.a.
Subiectul impozitului sau plătitorul este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata acestuia. În cazul impozitului pe salariu, subiect al impozitului este orice persoană fizică care realizează un venit sub forma de salariu, în cazul impozitului pe profit subiectul (plătitorul) este agentul economic etc. În practica financiară subiectul impozitului mai este numit și contribuabil.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul. De regulă, persoana care plătește impozitul este aceea care îl și suportă. Sunt situații, însă, când suportatorul impozitului este o altă persoană decât subiectul. Este posibilă această situație deoarece, prin diverse căi și mijloace, într-o măsură mai mică sau mai mare, unele impozite plătite de persoane fizice sau juridice pot fi transpuse în sarcina altor persoane. Se ajunge astfel la fenomenul repercusiunii impozitelor.
Obiectul impozitului este reprezentat de materia supusă impunerii. În calitate de obiect al impozitului pot apărea, după caz, venitul, averea iar uneori și cheltuielile. Venitul și averea apar în calitatea de obiect al impunerii în cazul impozitelor directe. Astfel, în cazul impozitului pe salariu obiectul impozitului îl constituie salariul și alte drepturi de personal, la impozitul pe profit – profitul obținut de agentul economic, la impozitul pe donații (succesiuni) – bunurile mobile și imobile care fac obiectul donației (succesiunii). În cazul impozitelor indirecte, obiectul impunerii îl constituie produsul care face obiectul vânzării, serviciul prestat sau lucrarea executată, bunul importat sau exportat etc.
Sursa impozitului arată din ce anume se ptinatarul) impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul. De regulă, persoana care plătește impozitul este aceea care îl și suportă. Sunt situații, însă, când suportatorul impozitului este o altă persoană decât subiectul. Este posibilă această situație deoarece, prin diverse căi și mijloace, într-o măsură mai mică sau mai mare, unele impozite plătite de persoane fizice sau juridice pot fi transpuse în sarcina altor persoane. Se ajunge astfel la fenomenul repercusiunii impozitelor.
Obiectul impozitului este reprezentat de materia supusă impunerii. În calitate de obiect al impozitului pot apărea, după caz, venitul, averea iar uneori și cheltuielile. Venitul și averea apar în calitatea de obiect al impunerii în cazul impozitelor directe. Astfel, în cazul impozitului pe salariu obiectul impozitului îl constituie salariul și alte drepturi de personal, la impozitul pe profit – profitul obținut de agentul economic, la impozitul pe donații (succesiuni) – bunurile mobile și imobile care fac obiectul donației (succesiunii). În cazul impozitelor indirecte, obiectul impunerii îl constituie produsul care face obiectul vânzării, serviciul prestat sau lucrarea executată, bunul importat sau exportat etc.
Sursa impozitului arată din ce anume se plătește impozitul: din venit sau din avere. Veniturile ca sursă a impozitului pot îmbrăca mai multe forme: salariu, profit, dividende etc. Averea poate apare și sub forma de capital (în cazul acțiunilor emise de societățile de capital) fie sub formă de bunuri (mobile sau imobile). În cazul impozitelor pe venit, sursa impozitului coincide în toate cazurile cu obiectul impunerii. La impozitele pe avere, de regulă, sursa nu coincide cu obiectul impunerii, pentru că impozitul se plătește din venitul realizat de pe urma averii respective și numai în situații excepționale se întâmplă ca impozitul să fie plătit direct din avere.
Unitatea de impunere este reprezentată de unitatea de măsură în care se exprimă obiectul impozabil. La impozitul pe salarii unitatea de impunere este unitatea monetară, la impozitul pe clădiri – metrul pătrat de suprafață utilă, la impozitul funciar – hectarul etc.
Cota impozitului este reprezentată de impozitul aferent unei unități de impunere. Cota impozitului (cota de impunere) poate fi fixă, când impozitul aferent unității de impunere apare ca o mărime invariabilă, sau procentuală (proporțională, progresivă sau regresivă). Cota de impunere se poate exprima deci în mărimi absolute sau în mărimi relative.
Asieta (modul de așezare a impozitului) reprezintă măsurile care se iau de organele fiscale pentru stabilirea fiecărui subiect impozabil, a mărimii obiectului impozabil și a cuantumului impozitului datorat statului.
Termenul de plată – indică data la care sau intervalul de timp în interiorul căruia subiectul impozitului trebuie să-și achite obligația față de bugetul statului. Momentul în care plata unui venit bugetar devine eligibilă nu coincide întotdeauna cu cel al nașterii obligației plătitorului față de buget. Obligația plătitorului apare, de regulă, în momentul în care el a intrat în posesia obiectului impozabil și numai stingerea obligației are loc la termenul de plată. Neachitarea impozitului până la termenul stabilit de lege, atrage după sine și obligația contribuabilului de a plăti și majorările de întârziere. Prin normele în vigoare sunt prevăzute și alte sancțiuni care se aplică contribuabililor în caz de neplată a obligațiilor față de bugetul statului, cum sunt: poprirea, executarea silită etc.
1.3. Principiile impunerii
Impunerea este reprezentată de ansamblul de măsuri și operații efectuate în baza legii, care au drept scop stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei persoane fizice sau juridice. Pentru ca un sistem fiscal să poată fi considerat rațional trebuie să satisfacă o serie de cerințe sau principii, care se referă la dimensionarea, așezarea și perceperea impozitelor, precum și la obiectivele social-economice urmărite de politica fiscală. Prin urmare, impunerea are atât o latură politică cât și una de ordin tehnic (concretizată în metodele și tehnicile utilizate pentru stabilirea mărimii obiectului impozabil și a cuantumului impozitului).
Din punct de vedere politic, prin impunere se urmărește ca fiecare impozit introdus să răspundă cerințelor unor anumite principii și anume: principiilor de echitate fiscală, de politică financiară, de politică economică și social-politice.
1.3.1. Principiile de echitate fiscală
Echitatea fiscală, ca noțiune, semnifică dreptate socială în materie de impozite. Pentru respectarea acestui principiu este necesară impunerea diferențiată a veniturilor și a averii și stabilirea unui minim neimpozabil, pentru persoanele care realizează venit sub un anumit plafon.
În funcție de gradul de cuprindere a subiecților impozitului și a materiei impozabile, impunerea poate fi generală, când se extinde asupra tuturor persoanelor care realizează un venit dintr-o anumită sursă sau dețin un anumit gen de avere, sau parțială, când unele persoane beneficiază de anumite scutiri sau reduceri de impozite.
Trebuie să se facă distincție între egalitate în fața impozitului și egalitate prin impozit atunci când se apelează la spiritul de justiție în repartizarea sarcinilor fiscale între membrii societății.
Egalitatea în fața impozitului presupune ca impunerea să se facă în același mod, pentru toate persoanele fizice și juridice, indiferent de locul unde domiciliază sau își au sediul, adică să nu existe deosebiri de tratament fiscal de la o zonă la alta a țării. Totodată, impunerea să se facă în același mod pentru toate activitățile economice, indiferent de forma juridică în care sunt organizate și funcționează acestea: producători individuali sau întreprinderi de diferite dimensiuni.
Egalitatea prin impozit presupune diferențierea sarcinii fiscale de la o persoană la alta, în funcție de o serie de criterii economice și sociale, printre care amintim: mărimea absolută a materiei impozabile, situația personală a subiectului impozabil, natura și proveniența veniturilor etc.
În funcție de unghiul din care este privită echitatea aceasta poate să fie orizontală sau verticală. În primul caz compară sarcina fiscală la care este supusă o persoană fizică sau juridică pentru veniturile realizate dintr-o anumită sursă, cu sarcina fiscală la care este supusă a altă pentru venituri de aceeași mărime, realizate din alte surse. În cel de-al doilea caz se compară sarcina fiscală aferentă unor venituri realizate de persoane diferite, dar care au aceiași sursă de proveniență. Astfel, se analizează dacă cotele de impozit stabilite pentru un venit de 1000, 2000, 10000, . . ., 100000 unități monetare reflectă în mod corect potențialul economic al întreprinzătorilor respectivi.
Pentru a putea fi asigurată egalitatea în materie de impozit este necesară respectarea următoarelor condiții:
stabilirea minimului neimpozabil, adică legiferarea scutirii de impozit a unui venit minim care să permită satisfacerea nevoilor de trai strict necesare. Această condiție poate fi respectată numai în legătură cu impozitele directe, neavând aplicabilitate în cazul impozitelor indirecte;
sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită în funcție de puterea contributivă pe care acesta o are, adică cu luarea în considerare a mărimii venitului și averii care fac obiectul impunerii, precum și a situației personale a acestuia (căsătorit, cu sau fără persoane în întreținere, celibatar etc.);
este necesar ca la o anumită putere contributivă, sarcina fiscală a unei categorii sociale să fie stabilită în comparație cu sarcina fiscală a altei categorii sociale, respectiv sarcina fiscală a unei persoane în comparație cu sarcina fiscală a altei persoane din aceeași categorie socială;
respectarea echității fiscale presupune ca impunerea să fie generală, adică să cuprindă toate categoriile sociale care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere, cu excepția celor care se situează sub un anumit nivel.
Respectarea echității fiscale este dată într-o anumită măsură și de felul cotelor de impozit utilizate. În practica fiscală se cunoaște impunerea în cote (sume) fixe și impunerea în cote procentuale.
Impunerea în cote (sume) fixe nu ține seama de venitul sau averea contribuabilului și nici de situația personală a acestuia. Ea a apărut sub forma unei dări pe locuitor și s-a utilizat în orânduirea feudală și în primele stadii de dezvoltare a capitalismului, în special.
Impunerea în cote procentuale poate fi întâlnită sub forma impunerii în cote propor-ționale, în cote progresive și în cote regresive.
Impunerea în cote proporționale este o manifestare directă a principiului egalității în fața impozitelor. Conform acestei impuneri se aplică aceeași cotă de impozit indiferent de mărimea obiectului impozabil, păstrându-se în permanență aceeași proporție între impozit și volumul venitului (valoare averii). Deși prin introducerea impunerii în cote proporționale s-a făcut un pas înainte față de impunerea în cote (sume) fixe, nici în acest caz nu s-a respectat echitatea în materie fiscală, pentru că nu s-a avut în vedere faptul că puterea contributivă a diferitelor categorii sociale este diferită în funcție de mărimea absolută a veniturilor pe care le realizează și de valoarea absolută a averii pe care o posedă. Impunerea în cote proporționale s-a utilizat pe scară largă la calculul impozitelor de tip real (funciar, pe clădiri, pe activități industriale, comerciale și profesii libere etc.).
În prezent, impunerea în cote proporționale se folosește atât în cazul impozitelor directe (de exemplu, în unele țări pentru calculul impozitului pe profitul societăților de capital), cât și în cazul impozitelor indirecte (de exemplu, la taxa pe valoarea adăugată, la taxele vamale, la taxele de timbru etc.).
Impunerea în cote progresive s-a introdus, în unele țări, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar în altele (de fapt acestea reprezintă majoritatea) la începutul secolului al XX-lea. Impunerea progresivă constă în aceea că o dată cu creșterea venitului (averii) are loc și creșterea cotei impozitului astfel încât impozitul crește mai repede decât obiectul impozabil. Cotele progresiei pot crește fie într-un ritm constant, fie într-unul variabil.
Impunerea progresivă cunoaște în practica financiară două variante și anume: impu-nerea în cote progresive simple (globale) și impunerea în cote progresive compuse (pe tranșe).
Impunerea în cote progresive simple (globale) se caracterizează prin faptul că se aplică aceeași cotă de impozit asupra întregii materii impozabile aparținând unui contribuabil. Fiind vorba de o impunere progresivă, cota de impozit va fi cu atât mai mare, în limitele progresivității stabilite prin lege, cu cât venitul sau averea respectivă va fi mai mare. Impozitul datorat statului se obține făcând produsul dintre mărimea obiectului impozabil (venitul, averea) și cota de impozit aferentă nivelului acestuia.
Impunerea în cote progresive compuse (pe tranșe) este folosită mai mult pentru impunerea veniturilor obținute de persoanele fizice și uneori și la unele impozite pe avere.
În practica fiscală a unor state se întâlnește și impunerea în cote regresive, ca o consecință a impozitelor indirecte, în situația cumpărării unei mărfi sau a utilizării unui serviciu când impozitul plătit este același, indiferent de mărimea veniturilor cumpărătorului. Aceasta face ca ponderea impozitului în venitul cumpărătorului să fie invers proporțională cu venitul acestuia.
Putem concluziona că, dintre sistemele de impunere întâlnite în practica fiscală, cel care se bazează pe cotele progresive compuse (pe tranșe) răspunde în mai mare măsură cerințelor echității fiscale. Dar, utilizarea unei anumite progresivități de impunere, nu conduce automat la respectarea echității în materie fiscală, dacă nu sunt îndeplinite și celelalte condiții amintite. Pe de altă parte, sistemul progresivității ar putea să nu modifice prea mult puterea de cumpărare a anumitor persoane, dacă, pe calea evaziunii fiscale (legale și/sau frauduloase), acestea au posibilitatea să sustragă de la o impunere o parte din materia impozabilă.
1.3.2. Principiile de politică financiară
Din punct de vedere al politicii financiare, la introducerea unui nou impozit, se urmărește ca acesta să se caracterizeze printr-un randament fiscal ridicat, să fie stabil și elastic. De asemenea, în cadrul principiilor de politică financiară se urmăresc și aspecte legate de tipul și numărul impozitelor utilizate de stat pentru procurarea veniturilor sale.
Pentru ca un impozit să aibă un randament fiscal ridicat se cer a fi îndeplinite mai multe condiții, și anume:
a) impozitul să aibă un caracter universal, adică să fie plătit de toate persoanele fizice și/sau juridice care obțin venituri din aceeași sursă sau posedă același gen de avere. Universalitatea impozitului presupune, în aceeași măsură, ca întreaga materie impozabilă (totalitatea veniturilor realizate sau toată averea pe care o posedă) a unei persoane să fie supusă impunerii;
b) este necesar să nu existe posibilități, legale sau nelegale, de sustragere de la impunere a unei părți din materia impozabilă;
c) volumul cheltuielilor legate de așezarea și perceperea impozitului să fie cât mai redus.
Aceste cerințe sunt raționale, dar, practic, sunt greu de realizat cumulativ. Ele sunt realizabile întocmai numai în cazul impozitului pe salarii. La celelalte impozite, existând posibilități de sustragere de la impunere a unei părți din materia impozabilă, aceste cerințe nu pot fi realizate integral.
Un impozit poate fi considerat stabil, dacă nu este influențat, într-un sens sau altul, de mutațiile de ordin conjunctural ale ciclului economic. Altfel spus, randamentul unui impozit considerat stabil nu trebuie să sporească concomitent cu creșterea volumului producției și a veniturilor în perioadele favorabile ale ciclului economic și nici să scadă în perioadele de criză și de depresiune ale ciclului economic.
În ceea ce privește elasticitatea impozitului, aceasta presupune ca impozitul să poată fi adaptat în permanență necesităților de venituri ale statului. Astfel, dacă se înregistrează o creștere a cheltuielilor bugetare este necesar ca impozitul să poată fi majorat corespunzător și invers. Realitățile bazate pe practica fiscală, au demonstrat că, de regulă, elasticitatea impozitului acționează mai ales în sensul majorării încasărilor din impozit.
Legat de felul și numărul impozitelor utilizate pentru procurarea veniturilor necesare statului, se poate afirma că, teoretic, pot fi folosite unul sau mai multe impozite. Ideea cu utilizarea unui singur impozit s-a întâlnit la fiziocrați, care s-au pronunțat pentru introducerea unui impozit funciar unic, iar mai târziu, odată cu dezvoltarea industriei au apărut și păreri privind instituirea unui impozit unic asupra materiilor prime sau energiei care să înlocuiască toate impozitele stabilite pe baza declarației contribuabilului. Acest impozit conceput a fi perceput asupra unor produse (hidrocarburi, electricitate, cărbuni) se considera că ar evita cheltuielile de încasare pe care le presupun celelalte impozite și ar evita evaziunea fiscală. În același timp se susținea că instituirea unui astfel de impozit ar merge în întâmpinarea progresului tehnic, deoarece cantitatea de energie consumată crește pe măsură ce se dezvoltă industria.
A existat și propunerea instituirii unui nou sistem de impozite concretizat într-un impozit anual direct, cu rate variabile, calculat asupra valorii reale a capitalului fizic și asupra bunurilor de consum durabile. Din punct de vedere al autorului acest impozit ar reprezenta următoarele avantaje: posibilitatea unui control public; problemele capitalului fizic sunt mult mai bine studiate; ratele impozitului pe ramuri pot fi ajustate în funcție de unele criterii economice, sociale, politice, tehnologice, sociologice; sistemul de impozitare este mai ieftin.
În elaborarea acestei propuneri, autorul ei a avut în vedere faptul că toate impozitele existente în prezent sunt în final reflectate în prețuri, apreciind că nu este eficient să se stabilească impozit pe venit. În același timp, se consideră că prin introducerea acestui impozit veniturile publice nu vor mai fi calculate pe baza fluxurilor monetare, ci pe baza mijloacelor productive (prin aceste autorul înțelegând orice mijloc care face mai productivă activitatea omului), iar impunerea bazată în special pe factorul muncă ar fi inadecvată, considerând că este mai eficient și mai just ca ea să se bazeze pe munca trecută, pe factorul capital.
Prin aplicarea unui astfel de impozit, prețurile bunurilor și serviciilor vor avea o structură diferențiată, și anume: bunurile necesare existenței, produse și distribuite în masă de industria automatizată și computerizată, vor fi mai ieftine, suportând numai impozitul pe echipamentul necesar producerii, transportului, depozitării și vânzării acestora; bunurile durabile, incluzând munca de înaltă calificare vor fi mai scumpe, purtând atât impozitul asupra echipamentului productiv, cât și impozitul asupra folosirii echipamentului personal (colectat ca impozit în momentul vânzării) determinat în funcție de durata de viață a bunului; bunurile de lux, produse manual în cantități mici vor fi foarte scumpe datorită impozitului asupra uneltelor de muncă, impozitul asupra utilizării lor ca echipament individual, cât și pentru motivul că fiind produse manual vor include un venit mare și vor fi foarte rare.
Idei de genul celor menționate mai sus n-au fost transpuse în practică, în toate statele utilizându-se o multitudine de impozite în funcție de condițiile economice, politice și sociale existente în fiecare țară.
În final, putem afirma că un sistem fiscal poate fi apreciat prin prisma tuturor consecințelor sale pe plan economic, politic și social și nu numai în funcție de numărul și tipul impozitelor utilizate. Aprecierile asupra unui sistem fiscal trebuie să aibă la bază următoarele: obiectul impunerii (veniturile, averea, cheltuielile sau și unele și altele); felul impunerii (în sume fixe, în cote procentuale proporționale, progresive sau regresive); categoriile socio-profesionale supuse impunerii; existența unor cazuri de dublă impunere economică sau juridică; dimensiunea și frecvența unor fenomene de evaziune fiscală ori de repercutare a impozitelor și a taxelor și beneficiarii acestora.
1.3.3. Principiile de politică economică
Statul folosește impozitele nu numai ca mijloc de procurare a veniturilor bugetare ci și pentru a exercita o anumită influență în ceea ce privește impulsionarea dezvoltării unor ramuri sau subramuri economice, stimularea ori reducerea producției sau a consumului unor mărfuri, extinderea sau, dimpotrivă, restrângerea relațiilor comerciale cu străinătatea.
Prin măsurile de ordin fiscal cum sunt: stabilirea unor taxe vamale ridicate la importul mărfurilor de același fel produse în alte țări; reducerea sau scutirea de impozite directe a mărfurilor autohtone; micșorarea impozitelor directe stabilite în sarcina agenților economici; facilitarea amortizării accelerate a capitalului fix, ceea ce determină reducerea profitului impozabil ș.a., se poate acționa pentru încurajarea dezvoltării unei ramuri sau subramuri economice. Tot în acest sens acționează și acordarea de subvenții de la bugetul statului întreprinderilor care își desfășoară activitatea într-o anumită ramură sau subramură economică.
Pentru a influența creșterea consumului unei anumite mărfi statul procedează la micșorarea sau chiar la renunțarea la impozite indirecte care se percep la vânzarea acesteia. Dacă, dimpotrivă, se urmărește reducerea consumului, se recurge la majorarea cotelor de impozit aplicate la vânzarea mărfii respective.
În vederea extinderii relațiilor comerciale cu străinătatea, statul apelează la încurajarea exportului prin restituirea parțială sau integrală a impozitelor indirecte aferente mărfurilor exportate. În aceeași direcție poate acționa și reducerea taxelor vamale percepute la importul mărfurilor provenite din diferite țări. Limitarea relațiilor comerciale cu străinătatea poate fi realizată fie prin practicarea unor taxe vamale cu caracter protecționist la importul anumitor mărfuri, fie prin introducerea unor taxe vamale la exportul mărfurilor respective. Acest ultim procedeu este mai rar întâlnit în perioada contemporană deoarece majoritatea statelor sunt interesate de încurajarea exporturilor. Totuși, cu titlul de excepție, este practicat, în special, de țări în curs de dezvoltare pentru a limita exportul de materii prime și a încuraja exportul de produse manufacturate.
În prezent, impozitele sunt folosite concomitent cu alte instrumente, pentru redresarea situației economice. Astfel, pentru stimularea investițiilor particulare se procedează la reducerea impozitului aferent venitului investit, de exemplu, în mașini, utilaje și alte echipamente. În vederea combaterii inflației, statele recurg uneori la majorarea unor impozite, a ratei dobânzii etc.
1.3.4. Principiile social-politice
Politica fiscală promovată de unele state vizează, în mod frecvent, și realizarea unor obiective social-politice. Sunt situații când partidul de guvernământ urmărește ca politica fiscală pe care o promovează să fie în concordanță cu interesele celor pe care îi reprezintă. Uneori, prin intermediul măsurilor cu caracter fiscal, partidul de guvernământ încearcă să-și mențină influența în rândul unor categorii sociale, în special în preajma alegerilor.
Este cunoscută de asemenea, practica acordării unor facilități contribuabililor cu venituri reduse și celor care au persoane în întreținere.
Sunt situații când impozitele sunt folosite și pentru a limita consumul unor produse care au efecte dăunătoare asupra sănătății (tutun, băuturi alcoolice). Există și țări în care, pentru a se influența creșterea natalității, se practică un impozit special asupra celibatarilor și a persoanelor căsătorite fără copii.
1.4. Așezarea impozitului
Așezarea impozitului înseamnă stabilirea obiectului impozabil, determinarea cuantumu-lui impozitului și perceperea sau încasarea impozitului. Acțiunea de așezare a impozitului începe cu stabilirea obiectului impozabil care presupune constatarea și evaluarea materiei impozabile. După ce organul fiscal a constatat existența veniturilor sau a averii care constituie obiectul (materia) impozabilă, se trece la evaluarea acestora, care, se poate realiza prin două metode (căi):
metoda evaluării indirecte sau pe baza de prezumție;
metoda evaluării directe sau pe bază de probe;
Evaluarea indirectă a materiei impozabile se poate realiza prin trei variante și anume: evaluarea pe baza indiciilor exterioare ale obiectului impozabil, evaluarea forfetară și evaluarea administrativă.
Evaluarea pe baza indiciilor (semnelor) exterioare ale obiectului impozabil este specifică impozitelor de tip real, permițând stabilirea doar cu aproximație a valorii obiectului impozabil, fapt pentru care dă o imagine cu totul aproximativă a mărimii obiectului supus impunerii (pământ, clădiri, activități industriale). Această metodă nu ține seama de situația persoanei care deține obiectul impozabil, ceea ce duce la o impunere inechitabilă dar prezintă avantajul că este simplă și puțin costisitoare.
Evaluarea forfetară, constă în aceea că organele fiscale, cu acordul subiectului impozabil, atribuie o anumită valoare obiectului impozabil, fără ca vreuna din părți să aibă pretenția că aceasta a fost determinată cu exactitate.
Evaluarea administrativă, constă în aceea că organele fiscale stabilesc valoarea materiei impozabil e pe baza elementelor (datelor) de care dispun. Dacă subiectul impozitului nu este de acord cu mărimea obiectului impozabil astfel stabilită, este obligat să facă dovada afirmațiilor sale.
Evaluarea directă a materiei impozabile, se poate realiza, la rândul ei, prin două variante: evaluarea pe baza declarației unei terțe persoane și evaluarea pe baza declarației contribuabilului (plătitorul de impozit).
Evaluarea pe baza declarației unei terțe persoane se utilizează în situația în acre o terță persoană are cunoștință despre mărimea obiectului impozabil. Terța persoană este obligată, prin lege, să prezinte organului fiscal o declarație scrisă în acest sens. Astfel, agenții economici declară salariile pe care le plătesc angajaților lor, chiriașii declară chiria plătită proprietarului etc. Această metodă de evaluare prezintă avantajul că elimină, în cea mai mare parte, posibilitatea sustragerii de la impunere a unei părți din materia impozabilă, deoarece terța persoană care declară venitul nu este interesată să ascundă adevărul. Aplicabilitatea acestei evaluări este însă limitată, neputând fi folosită practic decât în cazul anumitor venituri.
Evaluarea pe baza declarației contribuabilului se realizează cu participarea directă a subiectului impozitului. În vederea impunerii, subiectul impozitului este obligat să țină o anumită evidență, să întocmească bilanț fiscal și să prezinte o declarație cu privire la venitul și averea sa, pe baza cărei organele fiscale evaluează materia impozabilă. Evaluarea realizată în acest mod are o aplicabilitate mai largă decât evaluarea pe baza declarației unei terțe persoane, dar prezintă dezavantajul că face posibilă sustragerea de la impunere a unei părți însemnate din materia impozabilă. Această sustragere se poate realiza prin întocmirea unor declarații nesincere și prin imposibilitatea de a controla, în totalitate, justețea datelor înscrise în declarație.
A doua operație în cadrul operațiunii de așezare a impozitului o constituie stabilirea cuantumului impozitului datorat de subiectul impozabil. După modul de stabilire a impozitului datorat, impozitele se pot grupe în impozite de repartiție și impozite de cotitate.
Impozitele de repartiție sau de contigentare s-au practicat în perioada feudalismului și în primele stadii de dezvoltare ale capitalismului și se caracterizează prin aceea că statul stabilea suma globală a impozitelor ce trebuie încasate de pe întreg teritoriul țării. Această sumă era apoi repartizată din treaptă în treaptă pe unități administrativ-teritoriale, pe subiecte sau obiecte impozabile.
Impozitele de cotitate se stabilesc prin aplicarea unor cote procentuale pe fiecare obiect impozabil în parte. Dacă la impozitele de repartiție stabilirea sarcinii fiscale se face de sus în jos, la impozitele de cotitate se procedează invers, adică pornind de la suma datorată de fiecare contribuabil se ajunge la suma ce revine statului de pe teritoriul fiecărei unități administrativ-teritoriale. În timp ce la impozitele de repartiție nu se ține seama de toate veniturile sau de întreaga avere a contribuabililor, iar uneori nici de numărul cetățenilor de pe întreaga unitate administrativ-teritorială, la impozitele de cotitate se au în vedere toate aceste elemente. La impozitele de cotitate se ținea seama de mărimea materiei impozabile de care dispune fiecare contribuabil în parte iar uneori și de situația personală a acestuia, respectiv starea civilă și numărul persoanelor aflate în întreținerea plătitorului de impozit. Pentru aceasta se corectează baza de calcul a impozitului, adică valoarea materiei impozabile sau se corectează cuantumul impozitului stabilit după criteriile generale. Din cele menționate putem trage concluzia că impozitele de repartiție sunt mai inechitabile decât impozitele de cotitate.
În unele state din valoarea materiei impozabile se scade minimul neimpozabil și se permit unele reduceri pentru sarcini familiale. În alte state, impozitul stabilit în funcție de mărimea materiei impozabile se reduce sau se majorează în funcție de starea civilă a contribuabilului și numărul persoanelor aflate în întreținerea sa.
A treia operație în cadrul acțiunii de așezare a impozitului o reprezintă perceperea acestuia. În mod logic, după stabilirea cuantumului impozitului, organele fiscale aduc la cunoștință plătitorului suma datorată cu titlul de impozit și termenele de plată ale acestuia, apoi trec la perceperea (încasarea) impozitului. În practică s-au utilizat mai multe metode de percepere a impozitelor și anume:
a) strângerea impozitelor de către unul din contribuabili din însărcinarea comunității în care trăia și vărsarea lor în tezaurul public;
b) încasarea impozitelor prin intermediul unor concesionari sau arendași, caz în care o persoană particulară avansa statului suma de bani care se estima că se va încasa de pe un anumit teritoriu, pe care urma să o recupereze din încasările făcute de la contribuabili.
c) perceperea impozitelor de către organe specializate ale aparatului de stat. Această metodă s-a generalizat în perioada capitalismului premonopolist și se utilizează și în prezent. În condițiile existenței unui aparat fiscal, perceperea impozitelor se realizează pe mai multe căi, astfel:
1) organele fiscale încasează impozitul direct de la contribuabil. Această cale cunoaște la rândul său două variante: prima, când organul fiscal se deplasează la contribuabil pentru a cere plata impozitului, caz în care spunem că impozitul este cherabil și, a doua, când contribuabilul se deplasează din proprie inițiativă la organul fiscal, pentru a-și achita obligația fiscală, caz în care spunem că impozitul este portabil;
2) încasarea impozitului de către organele fiscale prin stopajul la sursă; această cale constă în aceea că impozitul se calculează, se reține și se varsă la bugetul statului de către o terță persoană. Astfel, societățile comerciale, regiile autonome, instituțiile publice ș.a. sunt obligate să calculeze și să rețină impozitul pe salarii, datorat de personalul acestora, și să-l verse la bugetul de stat; editurile sunt obligate să calculeze și să rețină din drepturile de autor impozitul pe venit pe care îl varsă la bugetul statului etc.;
3) perceperea impozitului prin aplicarea de timbre fiscale mobile se utilizează în cazul taxelor datorate statului pentru acțiunile în justiție, pentru actele, certificatele și alte documente eliberate de notarii publici și de alte organe ale administrației de stat.
1.5. Clasificarea impozitelor
Impozitele instituite în majoritatea statelor lumii sunt caracterizate prin eterogenitatea lor determinată de deosebirile care privesc atât trăsăturile de formă, cât și de conținut. Pentru a observa mai ușor efectele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, social și politic, se impune cu necesitate gruparea acestora pe baza unor criterii științifice, astfel:
a) După principalele trăsături de fond și de formă, impozitele se împart în impozite directe și impozite indirecte. Aceasta este cea mai importantă grupare a impozitelor, atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de vedere practic.
Impozitele directe, se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice și/sau juridice, în funcție de veniturile și/sau averea acestora și pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se încasează direct de la contribuabili la anumite termene dinainte stabilite. Caracteristic acestor impozite este faptul că, în intenția legiuitorului, subiectul și suportatorul impozitului sunt una și aceeași persoană, cu toate că uneori acestea nu coincid. În funcție de criteriile care stau la baza așezării lor, impozitele directe se pot grupa în impozite reale și impozite personale.
Impozitele reale se caracterizează prin aceea că se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (de exemplu pământul, clădirile, fabricile, magazinele etc.) făcându-se abstracție de situația personală a subiectului impozabil. Ele mai sunt denumite și impozite obiective sau pe produs, deoarece se așează asupra produsului sau venitului brut al obiectului impozabil, fără a se ține cont de situația subiectului impozabil.
Impozitele personale țin cont, în primul rând, de situația personală a subiectului impozabil, motiv pentru care se mai numesc și impozite subiective.
Impozitele indirecte nu se stabilesc direct și nominativ asupra subiectului impozabil, ci se așează asupra vânzării bunurilor (de consum, de lux etc.) și serviciilor (de transport, hoteliere, spectacole etc.). Dacă impozitele directe vizează venitul și/sau averea, impozitele indirecte vizează cheltuirea acestora. La impozitele indirecte, chiar prin lege se atribuie calitatea de subiect (plătitor) al impozitului unei alte persoane fizice sau juridice decât suportatorul acestuia, ceea ce încalcă principiul echității. După formele de manifestare, impozitele indirecte pot fi grupate astfel: taxe de consumație sau accize, monopoluri fiscale, taxe vamale și taxe de înregistrare și de timbru.
b) După obiectul impunerii deosebim impozite pe venit, impozite pe avere și impozite pe cheltuieli. Dacă impozitele pe venit și impozitele pe avere vizează existența acestora, impozitele pe cheltuieli vizează tocmai cheltuirea veniturilor și a averilor.
c) După scopul urmărit la introducerea lor, impozitele se grupează în impozite cu caracter fiscal și impozite cu caracter de ordine. Impozitele cu caracter fiscal sunt instituite în vederea realizării de venituri pentru acoperirea cheltuielilor statului. În această categorie se includ: impozitele pe venit, taxele de consumație ș.a. Impozitele de ordine sunt introduse, în primul rând, pentru limitarea unei acțiuni sau în vederea atingerii unui țel care nu are caracter fiscal. Astfel, prin instituirea unor taxe ridicate la vânzarea băuturilor alcoolice și a tutunului se urmărește limitarea consumului acestora având în vedere efectul lor nociv asupra organismului uman.
d) După frecvența cu care se încasează la bugetul statului, impozitele pot fi permanente, când se încasează periodic (de regulă anual) la bugetul statului și incidentale sau întâmplătoare, când se instituie și se încasează o singură dată (de exemplu impozitul pe substanța averii sau pe câștigul excepțional de război).
e) Un alt criteriu de clasificare împarte impozitele în impozite analitice și impozite sintetice. Impozitul analitic este un impozit așezat asupra elementelor unui patrimoniu sau asupra unei operații izolate, respectiv asupra unei singure categorii de venit denumită cedulă. Impozitul sintetic este așezat asupra unui ansamblu de operațiuni sau de venituri și constă în impunerea acestui ansamblu de operațiuni sau de venituri o singură dată.
Dacă impozitul cedular asupra venitului este un impozit analitic și vizează decât o categorie de venit, impozitul general pe venit, așezat asupra venitului global al unui contribuabil, vizează toate sursele de venit și este un impozit sintetic.
Impozitul analitic este cel mai adesea așezat în cote proporționale, pe când impozitul sintetic este stabilit, de regulă, în cote progresive. Impozitele sintetice sunt cele mai neutre, din punct de vedere economic, și au un randament fiscal mai bun decât impozitele analitice.
f) Impozitele pot fi grupate și în impozite specifice și impozite advalorem. Impozitele numite specifice sunt calculate multiplicând o cantitate, un volum, o suprafață de materie impozabilă cu o sumă dată (de exemplu, în cazul taxelor de publicitate, afișaj și reclamă, cuantumul taxei este determinat înmulțind suprafața afișelor sau reclamelor, exprimată în metri pătrați cu tariful pe metrul pătrat).
Impozitele advalorem sunt calculate prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii impozabile. Aceste impozite sunt cele mai frecvent utilizate.
g) După instituția care le administrează, în statele de tip federal întâlnim: impozite federale, impozite ale statelor (provinciilor) membre ale federației și impozite locale, iar în statele de tip unitar deosebim: impozite ale administrației centrale de stat și impozite ale colectivităților locale.
Capitolul 2
LIVADA – PREZENTARE GENERALĂ
2.1. Așezare geografică, frontiere
Județul Satu Mare este amplasat în spațiul geografic din nord-vestul României și în zona transfrontalieră dintre Ungaria și Ucraina, legătura între aceste trei țări europene făcându-se prin cinci puncte de trecere a frontierei: Petea/Csengersima (rutier), Urziceni/Vallaj (rutier), Berveni (feroviar) spre Ungaria, Halmeu/Diakovo (rutier și feroviar) spre Ucraina, iar Satu Mare (aerian) spre destinații din țară și Europa. Dacă spre vest și nord face graniță cu Ungaria și Ucraina, spre sud-vest, sud și est se învecinează cu județele Bihor, Sălaj și Maramureș (figura nr. 2.1.).
Figura nr. 2.1. Harta încadrării geografice a județului Satu Mare
Sursa: http://www.satumare.ro/pages/hartasm.htm, (prelucrare Bujor L., 2011)
Așezarea geografică a orașului Livada este dată de coordonatele geografice de 45°51' lat.N și 23°07' log.E, care situează urbea în nord-estul Municipiului Satu Mare, la o distanță de pe drumul național DN19. Acest oraș se află la intersecția a două artere importante ce străbat județul pe direcția NE – SV, și anume DN1C Cluj Napoca – Baia Mare – Halmeu și DN19 Oradea – Carei – Satu Mare – Negrești Oaș – Sighetu Marmației, cu varianta DN19A spre punctul de frontieră Petea.
Aeroportul internațional Satu Mare se află pe drumul european E81 la față de municipiu și față de orașul Livada.
Prin intermediul rețelei de comunicații (rutiere și feroviare) foarte bine dezvoltate, orașul Livada are legături spre sud cu capitala țării pe trei variante: DN1/E60 – , DN1C – și DN1C și E81 – , ceea ce-i conferă deschidere către centrele economice importante ale țării (Baia Mare, Cluj, Alba Iulia, Târgu Mureș, Brașov, Ploiești). Prin intermediul DN1C și DN17 spre est, la o distanță de se face legătura cu orașul Iași, iar spre nord, la se poate ajunge și Botoșani. Spre Oradea, Arad, Timișoara, pe o distanță de , legătura este asigurată de DN79/E671. Distanțele rutiere relativ reduse între orașul Livada și capitalele țărilor învecinate (Budapesta DN19/M3 – , Bratislava M3/E60 – , Viena M3/E60 – 598km) facilitează cooperarea transfrontalieră diversificată.
2.2. Activitățile economice
Sectoare de activitate ale economiei locale
În orașul Livada sunt înregistrate 92 societăți comerciale (orașul Livada – 79, Adrian – 3, Dumbrava – 8, Livada Mică – 3), reprezentând cca. 1% din totalul la nivelul județului Satu Mare. Pe categorii de mărime, situația agenților economici este următoarea:
Tabelul nr. 2.1.
Situația agenților economici pe categorii de mărime
Sursa: Lista firmelor
După cum se poate observa și din tabel, economia orașului se bazează în special pe microîntreprinderi, acestea reprezentând peste 88 % din numărul total al societăților comerciale. Cu toate că sunt clar superioare ca număr, microîntreprinderile din orașul Livada cumulează o cifră de afaceri de 16.183.391 lei, reprezentând doar 32 % din cifra de afaceri totală, la nivel de oraș. Aceasta cifră de afaceri nu depășește nici de două ori cifra de afaceri realizată de către cele două societăți cu peste 50 de angajați. De asemenea, comparativ cu cei 144 salariați ai microîntreprinderilor, cele două întreprinderi menționate angajează împreună 115 persoane.
O pondere importantă în economia locală, atât ca cifră de afaceri, cât și ca număr de salariați, o au întreprinderile mici (între 10 și 50 de salariați). Acestea au împreună 135 salariați și o cifră de afaceri de 25.932.776 lei.
Cele mai mari societăți comerciale (ca și număr de angajați) sunt:
Polilemn SRL din Adrian, cu 62 de salariați – confecționare sicrie;
Tarr SRL din Livada cu 53 de salariați – construcții, desfacere materiale de construcții;
Smart Romania SRL și Tarr Construct SRL din Livada, cu câte 47 salariați – producție piese auto, respectiv construcții;
ConsumCoop Livada, Societate Cooperativă din Livada, cu 18 salariați – comerț.
În funcție de cifra de afaceri realizată, ierarhia firmelor se prezintă astfel: Tarr Construct SRL, Polilemn SRL, Nord Stern Beverage Industries SRL, Tarr SRL, Smart Romania SRL. Alte unități industriale care își desfășoară activitatea pe teritoriul administrativ al orașului Livada sunt:
SC NORDYN COMPANY SRL – schele pentru săli de sport
SC MARMURA-FABI SRL – prelucrare marmură
SC ROȘU COMPANY SRL – construcții, desfacere materiale de construcții
SC EUROLITHOS SRL – prelucrare marmură
SC NORDSTERN SRL – producție furaje
SC ELGOMAR SRL – confecționare încălțăminte
SC VACOND SRL – producție asfalt
Secția DRUMURI NATIONALE – întreținere drumuri
SC PRODEXIM SRL – construcții, fabricare și desfacere materiale de construcții
SC TERMOBLOK SRL – construcții, desfacere materiale de construcții
SC PINTEA CONSTRUCT SRL – construcții, desfacere materiale de construcții
SC VARGA QUATRO SRL – producție și desfacere panificație.
Figura nr. 2.2. Structura economiei – număr firme
Principalele domenii de activitate întâlnite în economia orașului Livada sunt:
Comerț cu amănuntul. Sunt 26 de firme active în acest domeniu de activitate (29 %) cu 76 de salariați, activitatea de comerț predominând în rândul activităților economice. Unitatea cea mai mare din acest sector este Consumcoop Livada, cu un număr de 18 salariați.
Restaurante/hoteluri, turism. Majoritatea firmelor din această categorie sunt baruri (8), existând o singură firmă cu obiect de activitate “Parcuri pentru rulote, campinguri și tabere” și pensiuni turistice. Numărul total al salariaților din acest domeniu este de 16 persoane.
Sectorul de industrie e reprezentat de industria extractivă și cea prelucrătoare. Numărul total de firme din acest segment (10) reprezintă o pondere de 11 % din economia locală, asigurând locuri de muncă pentru 189 persoane. Ca urmare, sectorul industrial absoarbe cea mai mare parte a forței de muncă din orașul Livada.
Firmele cele mai mari din Livada se încadrează în acest segment al economiei: SC Polilemn Prod (62 salariați), SC Tarr SRL (53 angajați) și SC Smart Romania SRL (47 angajați).
Construcții. Sunt 19 firme și 81 salariați în acest domeniu de activitate. Mai mult de 50% dintre salariații acestui sector sunt încadrați la firma SC Tarr Construct SRL, care are un număr de 47 salariați. În rest, marea parte a firmelor o reprezintă microîntreprinderile, numărul angajaților fiind mai mic de 5 persoane.
Agricultură, silvicultură și pescuit. Pe baza statisticilor, rolul sectorului agricol în economia orașului este mai puțin reprezentativ, asigurând locuri de muncă doar pentru 16 salariați. Ca formă înregistrată, o întâlnim prin intermediul a 6 societăți comerciale care se ocupă de cultivarea cerealelor și a fructelor, creșterea bovinelor de lapte sau de activități auxiliare pentru producția vegetală. Remarcăm existența unei societăți pe acțiuni, cu domeniul de activitate „acvacultură în ape dulci”. În rest, agricultura este practicată la nivelul gospodăriilor, cu preponderență în ferme de subzistență și semi-subzistență.
Sectorul primar (agricultura)
Economia orașului Livada are caracter agro-industrial, specific orașelor de câmpie. Specificul său agrar este dat și de faptul ca localitatea Livada și-a dobândit statul de oraș abia în anul 2005. Cu toate că analiza datelor statistice arată un sector industrial puternic, din informațiile calitative rezultă că agricultura este acea ramură a economiei care ocupă mare parte a populației locale. În cele mai multe cazuri, exploatarea terenurilor agricole se face pentru uz propriu, existând doar șase asociații agricole. Cele mai mari unități agricole sunt SCDA SRL – stațiunea de cercetare, SC Nordyn Company SRL – fermă agricolă (asociație agricolă), SC Agropig SRL – fermă de porci, SC Agronord Holding SRL – depozit cereale, fabrică de nutrețuri combinate.
Prelucrarea terenului este îngreunată și de faptul că 5.220 de hectare sunt incluse în Rețeaua Natura 2000.
Suprafața totală a orașului este de , din care sunt în intravilan. Suprafața agricolă reprezintă 76,6% () din suprafața totală a orașului și are următoarele folosințe: arabil – , pășuni – , fânețe – , vii – , livezi – .
Suprafața forestieră se extinde pe .
Figura nr. 2.3. Stuctura terenului agricol
Cultivarea terenurilor
Agricultura practicată în orașul Livada este centrată pe cultura cerealelor și a plantelor tehnice. Suprafețele cele mai întinse sunt destinate culturilor de porumb boabe (), ovăz () și plantelor furajere – triticale (). În cantități mai mici se cultivă grâu, orz, cartofi, legume proaspete.
Dintre tipurile de culturi, cea mai mare valoare economică o are cultura de porumb boabe – 726,33 UDE, echivalentul a 871.596 euro la nivelul producției obținute în anul 2010.
În livezile situate în cadrul gospodăriilor individuale, producția dominantă de fructe se obține din următoarele specii: meri, peri, gutui, pruni, caiși, piersici, cireși, vișini, nuci, etc.
Tabelul nr. 2.2.
Structura culturilor vegetale
Pe teritoriul administrativ al orașului sunt 34.206 de pomi fructiferi, producția obținută fiind de 1.979 tone. Structura livezilor și producția obținută se prezintă după cum urmează:
Tabelul nr. 2.3.
Structura livezilor și producția obținută
Creșterea animalelor
Creșterea animalelor este o îndeletnicire ce se practică mai mult la nivelul gospodăriilor individuale. Firma Agropig Srl este singura unitate economică care se ocupă cu creșterea porcinelor, având un efectiv de 6.000 – 7.000 de capete. Firma deține două ferme și un abator propriu, situat în orașul Baia Mare.
Numărul animalelor crescute în gospodării individuale la nivelul anului 2014 se prezintă după cum urmează (sursă: medic veterinar):
bovine 886 capete
cabaline 255 capete
ovine 2.463 capete
caprine 102 capete
porcine 3.731 capete
păsări 9.905 capete
iepuri 450 capete.
Producția piscicolă este realizată în unitățile situate în zona localității Adrian. Există o piscicultură cu șase bazine, amplasată pe în localitatea Adrian și 5 lacuri de pescuit pentru pescari sportivi. Pe teritoriul administrativ al orașului există încă 4 lacuri în care în prezent se desfășoară activități de extracție, însă pe viitor ar putea fi utilizate ca și lacuri de pescuit.
Valoarea economică a fermelor
În Uniunea Europeană, mărimea exploatațiilor agricole este caracterizată prin 2 indica-tori: dimensiunea fizică, exprimată prin numărul de hectare suprafața agricolă utilizată (SAU) și dimensiunea economică, exprimată prin numărul de unități de dimensiune economică (UDE). O unitate de dimensiune economică corespunde unei anumite sume de marjă brută standard (MBS), exprimată în moneda unică (ECU sau EURO). Această sumă se actualizează periodic la inflație. Anchetele efectuate de Rețeaua de Informații Contabile Agricole (RICA) în fiecare an în țările membre ale UE demonstrează clar că exploatațiile agricole mai mari sunt mai eficiente. Rezultatele economice obținute de exploatațiile care se situează în clasele superioare de dimensiune economică (mai mult de 40 UDE) sunt categoric mai mari decât cele obținute de exploatațiile din clasele inferioare (mai puțin de 8 UDE). Acest lucru este valabil și în cazul orașului Livada
Într-un document de analiză realizat de dl. Alexandru Tofan (Dimensiunea economică a exploatațiilor agricole), se subliniază că politica de concentrare a producției agricole trebuie axată îndeosebi pe creșterea dimensiunii economice a exploatațiilor. Cum măsurile de sporire a dimensiunii fizice sunt dificil de aplicat în România, rămâne varianta intensificării producției și sporirii randamentelor obținute. O soluție pentru eficientizarea producției agricole din teritoriu este comasarea exploa-tațiilor agricole sau constituirea de asociații agricole sau grupuri de producători care să se concentreze pe creșterea productivității.
Pe teritoriul orașului Livada nu sunt înregistrate produse agricole sau alimentare tradiționale, respectiv nu se cultivă în sistem ecologic. Pe viitor se intenționează înființarea unei brutării tradiționale.
În orașul Livada funcționează o unitate de depozitare și producție de furaje, denumită SC Agronord Holding SRL, care prestează servicii legate de sectorul primar. Un rol important în viața economică a orașului Livada îl are Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Livada, amplasată în parcul dendrologic. Această unitate este singura unitate de cercetare agricolă în județul Satu Mare, aparținând rețelei de cercetare a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea. Imperativulul major al înființării acestei instituții a fost ameliorarea fertilității solurilor argilo-iluviale din zonă, elaborarea și perfecționarea tehnologiilor de cultură la principalele culturi de câmp și stabilirea celui mai adecvat sortiment de soiuri și hibrizi, precum și crearea de soiuri la inul de fibră și trifoi. Activitatea stațiunii este axată pe două linii: activitatea de cercetare și activitatea de producere a semințelor și de înmulțire a animalelor de rasă. La rândul ei, activitatea de cercetare are două subdomenii, fiind structurată pe două secțiuni: ameliorarea semințelor și cercetări pe agrofitotehnie (agrotehnică). Produsele și serviciile Stațiunii sunt: a) semințe certificate (grâu de toamnă, triticale de toamnă, orz de toamnă, ovăz de primăvară, mazăre furajeră, trifoi roșu; b) tehnologii de cultură specifice zonei, c) animale de prăsilă, d) uscarea, condiționarea, tratarea și ambalarea semințelor.
Sector secundar (industria)
Activități cu caracter industrial se desfășoară preponderent în centrul de oraș, locali-tate avantajată de accesul la infrastructura de drumuri, fiind traversat de drumurile naționale DN și DN 19.
Sectorul de industrie e reprezentat de sectorul de construcții, de industria extractivă și cea prelucrătoare, cu următoarele subdomenii: construcții (19 firme), extracția pietrei ornamentale și a pietrei pentru construcții (2 firme), producția de băuturi răcoritoare și a apei minerale (1 firmă), fabricarea ambalajelor din lemn (1 firmă), fabricarea produselor din beton pentru construcții (1 firmă), tăierea, fasonarea și finisarea pietrei (2 firme), fabricarea de uși și ferestre din metal (1 firmă) și fabricarea altelor produse (3 firme).
Firmele cele mai mari din Livada se încadrează în acest segment al economiei: SC Polilemn Prod (62 angajați) – confecționare sicrie, SC Tarr SRL (53 angajați) – fabricarea elementelor din beton, SC Smart Romania SRL – producție piese auto și SC Tarr Construct Srl – activități de construcții (47-47 angajați).
Sector terțiar (turism, servicii, comerț)
Nivelul dezvoltării serviciilor este un indicator relevant pentru calitatea vieții prin prisma modului de ocupare a timpului, a educației și calificării dar și a obținerii veniturilor. În orașul Livada peste 3.563 persoane lucrează în sectorul terțiar (comerț, turism și servicii). Comerțul este unul dintre domeniile care au proliferat cel mai mult în ultimul deceniu, fapt reflectat atât în evoluția numărului de unități, cât și în volumul desfacerilor și populația ocupată. Există 29 de unități comerciale pe teritoriul orașului, dintre care cele mai multe se concentrează în centrul de oraș. Este vorba de comerțul în unități mici, în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, dar sunt reprezentante și alte subdomenii precum comerțul cu îmbrăcăminte, produse farmaceutice, flori, plante și semințe. Articolele comercializate în aceste magazine sunt achiziționate de piața națională, fiind produse în alte zone ale țării sau chiar importate. Produsele de consum obținute și comercializate pe plan local se rezumă la produsele de panificație. Unitatea cea mai mare din acest sector este Consumcoop Livada, cu un număr de 18 salariați.
Turism. Majoritatea firmelor din această categorie sunt baruri (8), existând o singură firmă cu obiect de activitate „Parcuri pentru rulote, campinguri și tabere” și două pensiuni moderne, care oferă servicii atractive atât turiștilor sosiți în zonă, cât și locuitorilor orașului. Complexul „Dan”, situat în centrul orașului, la mijlocul distanței dintre Satu Mare și Baia Mare dispune de 20 camere și o sală de conferință cu o capacitate de 60 de persoane. Complexul oferă spațiu pentru activități sportive (2 terenuri de tenis, o sală de fitness), precum și posibilitatea de preparare a unor mâncăruri în aer liber. Atractivitatea cea mai mare a acestui complex este dată de ștrandul în aer liber. Al doilea complex turistic, denumit „Lacul lui Pintea”, se află la ieșirea din orașul Livada spre orașul Negrești Oaș. Lângă hotelul de trei stele este amenajat un lac, în mod special pentru activități de recreere: mal nisipos, plajă, foișoare, posibilități de pescuit, plimbare cu barca. Complexul dispune de 40 de camere.
Alte servicii. Pe lângă unitățile de comercializare a unor produse, domeniul serviciilor pentru populația locală este reprezentat de următoarele tipuri de firme, instituții și agenții locale care antrenează un număr mic de salariați:
colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor, activități de recuperare a materialelor reciclabile;
florărie;
coafor;
intermedieri financiare și asigurări;
activități juridice și de contabilitate;
dispensare și farmacii veterinare;
servicii de telefonie, cablu TV și internet;
poștă;
bănci;
C.E.C,
loterie;
stație CFR;
serviciul de evidență a populației.
La intrarea în localitate funcționează două stații Peco.
În ceea ce privește serviciile medicale, pe teritoriul orașului funcționează 3 cabinete medicale, 4 cabinete stomatologice, 2 farmacii umane. În total, în orașul Livada își desfășoară activitatea 7 medici: 3 medici de familie și 4 medici stomatologi. Cea mai mare ofertă de servicii, prin numărul de societăți comerciale înregistrate în sectorul terțiar, se înregistrează în centrul orașului.
2.3. Populația și forța de muncă
Populația
Analiza demografică a unei localități reprezintă cartografierea primară a populației, evidențiind potențialul fenomenelor demografice din localitatea Livada. Populația județului Satu Mare este de 344.360 locuitori din care 180.702 locuiesc în mediu urban (INSSE, 2011). Conform ultimelor date statistice furnizate de Direcția Județeană de Statistică a Județului Satu Mare, populația totală a orașului Livada este de 6773 locuitori, ceea ce reprezintă 1,96% din populația totală a județului Satu Mare și 3,78% din populația urbană a județului.
Tabelul nr. 2.4.
Structura populației orașului Livada pe sate
Sursă: www.primaria-livada.ro
Figura nr. 2.4. Numărul locuitorilor pe sate (2011)
Oscilațiile înregistrate sunt cauzate de mișcările naturale și de fenomenul migrației.
La nivel de județ, există o migrație semnificativă din urban în rural, excepție făcând orașele Livada și Ardud. Concluzionând tendințele înregistrate în orașul Livada, per ansamblu putem afirma că populația orașului Livada stagnează, oscilațiile înregistrate fiind sub 1,1%.
Densitatea geografică a populației este de 60,55 locuitori/km2, valoare inferioară atât mediei pe județ (83,1 loc/km2), cât și a celei din regiunea Nord-Vest (80,2 loc/km2).
Raportul de masculinitate (raport rezultat din împărțirea numărului persoanelor de sex masculin la numărul persoanelor de sex feminin) este 95,5 bărbați la 100 de femei, numărul femeilor depășind numărul bărbaților, situație caracteristică și la nivel național.
Populația pe grupe de vârstă. Pe lângă evoluția populației este important să analizăm și structura acesteia pe grupe de vârstă. Aceste informații reprezintă baza planificărilor în domeniile social, educație și sănătate: planificarea activităților educaționale, estimarea modificărilor posibile în perspectivă în profil teritorial, planificarea și prognoza utilizării forței de muncă, organizarea activității de servicii, organizarea activității de ocrotire a sănătății populației, specificul consumului etc.
Pe baza datelor furnizate de Direcția Județeană de Statistică Satu Mare (2011), structura populației pe grupe de vârstă reflectă o imagine favorabilă. Ponderea populației tinere (0-14 ani) este de 18%, în timp ce populația cu vârsta peste 65 ani e situată sub 10%. Aproape trei sferturi (72%) din populație o reprezintă populația activă (15-65 ani). Dintre cele patru localități componente ale orașului Livada, ponderea populației tinere (sub 14 ani) este cea mai mare în satul Dumbrava (25,2%), iar ponderea populației peste 60 de ani este ce mai ridicată în satul Livada Mică (16,6%).
Indicele favorabile de îmbătrânire (adică ponderea redusă a persoanelor de 65 de ani și peste), precum și ponderea ridicată a populației active, reprezintă un potențial semnificativ de resurse umane pentru orașul Livada, această grupă jucând un rol important în activizarea resurselor economice. Ponderea populației sub 14 ani (18,4%) depășește aproape de două ori ponderea populației peste 65 de ani (9,8%), ceea ce înseamnă că în prezent tendința de îmbătrânire a populației orașului Livada este încurajatoare, cu alte cuvinte nu putem vorbi despre o populație îmbătrânită.
Cu toate acestea, dacă analizăm tendința structurii populației în timp (1992 – 2014), constatăm că populația tânără descrește ușor, concomitent cu creșterea ponderii populației mai în vârstă. Într-o altă ordine de idei, ponderea ridicată a populației active oferă un potențial favorabil al forței de muncă, însă pe termen lung prezintă și riscul procesului de îmbătrânire, risc de care trebuie să ținem cont în procesul de planificare strategică.
Împreună cu ratele de natalitate, structura pe vârste este „motorul” care conduce la creșterea unei populații sau la scăderea ei. O “piramidă a vârstelor” în care ponderea tinerilor este superioară ponderii vârstnicilor arată o situație favorabilă a populației
Figura nr. 2.5. Structura populației pe grupe de vârste
Grupele de vârstă cele mai populate aparțin populației tinere: în grupa de vârstă 15 – 19 ani se regăsesc 733 de persoane, în grupa 10 – 14 ani 679 persoane, iar în grupa 20 – 24 ani 627 persoane. Putem observa o anumită descreștere a numărului populației aparținătoare grupelor de vârstă în funcție de înaintarea în vârstă. Ponderea populației de 15 – 29 ani este destul de semnificativă, un nou aspect pozitiv în structura societății, deoarece și în cadrul populației active ponderea tinerilor depășește ponderea persoanelor de vârste medie.
Exploatarea eficientă a potențialului semnificativ al populației active este condiționată atât de gradul de educație al populației, cât și de locurile de muncă efectiv existente (structura economiei, numărul și mărimea întreprinderilor etc.).
Raportul de dependență demografică – raportul dintre numărul persoanelor „de vârstă dependentă” (sub 15 ani și peste 65 de ani) și populația activă (15 – 64 ani) raportat la 100 de locuitori este de 39, situată sub media pe județ. În România, raportul de dependență e de 44 de persoane la 100 de locuitori. Coeficientul de dependență al persoanelor vârstnice (raportul dintre vârstnici și persoanele de vârstă activă – P 65+/P15-64) e de 0,13 în timp ce coeficientul de dependență al persoanelor tinere (raportul dintre tineri și persoanele de vârstă activă – P 0-19/P15-64) e de 0,39.
Structura etnică și confesională. Din punct de vedere al apartenenței etnice, conform Recensământului din 2002, populația orașului Livada se structurează astfel: 34% români, 60% maghiari, 4,5% romi. Mai sunt înregistrate 41 de persoane de etnie ucraineană, 13 persoane de etnie germană și 4 persoane de altă etnie.
Structura confesională a populației se află într-o strânsă legătură cu structura etnică: 30,54% ortodocși, 26,3% romano-catolici, 24,78% greco-catolici, 16,7% reformați. Într-o pondere mai mică sunt penticostali, adventiști etc.
Forța de muncă – structura societății
Analiza structurii societății se realizează pe trei segmente principale: nivel de instruire, structura profesională și participarea populației la activitatea economică.
După nivelul de instruire, în anul 2014 populația în vârstă de 10 ani și peste arăta următoarea structură: 153 de persoane au avut studii superioare de scurtă sau de lungă durată, reprezentând 2,53% din populația totală, o pondere mai redusă decât 4,6% – media județului Satu Mare. 1,9% din populație nu a absolvit nici o formă de învățământ, iar 63% din populație are cel mult 8 clase absolvite. Gradul de analfabetism este mai redus în oraș, media pe județ fiind în jur de 3%.
Figura nr. 2.6. Nivelul de educație a populației
Ponderea populației inactive în populația totală a orașului depășește ponderea populației active, 64% din populația orașului fiind inactivă. Pensionarii au o pondere relativ scăzută (21%), în timp ce 34% dintre localnici sunt angajați în activități aducătoare de venit (fie ca salariat, lucrător pe cont propriu sau patroni). Se remarcă existența unei populații active neocupate de 187 persoane, 7.4 % din totalul populației active a orașului Livada.
Conform ultimului recensământ al populației, rata de activitate în orașul Livada era de 50,0%, iar rata de ocupare de 46,3%.
Structura profesională a populației reflectă atât ocupațiile locuitorilor din acest oraș cât și gradul de dezvoltare socio-culturală. Din totalul de 768 de persoane salariate, 18,5 % au fost ocupate în agricultură, 34,2% în industrie și 47,3% în sectorul de servicii. Distribuția populației angajate în cele trei sectoare ale economiei reflectă în linii mari structura populației ocupate la nivel de județ. Tabelul de mai jos prezintă în valori absolute structura populației ocupate în diferite domenii:
Tabelul nr. 2.5.
Structura populației ocupate pe ramuri ale economiei
Sursa: Fișa localității
CAPITOLUL 3
Stabilirea și încasarea impozitelor și taxelor locale în cadrul PRIMĂRIEI ORAȘULUI LIVADA
3.1. Prezentarea Primăriei și a Consiliului local Livada
Primăria orașului Livada este organizată și funcționează potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare și în conformitate cu hotărârile Consiliului Local.
Aparatul de specialitate al primarului orașului Livada are următoarea structură orga-nizatorică:
Compartimentul Relații Publice, Petiții, Registratură
Compartimentul Asistență Socială
Compartimentul Financiar-Contabil
Compartimentul Urbanism
Compartimentul Achiziții Publice
Compartimentul Audit
Compartimentul Poliție Locală
Serviciul voluntar pentru situații de urgență
Compartimentul financiar-contabil se subordonează direct primarului și are în compo-nență trei posturi: Referent superior (contabilitate buget); Inspector asistent (impozite și taxe) și Casier colector.
Atribuțiile Referentului superior:
întocmește, sub îndrumarea primarului, la termenele prevăzute de lege, proiectul bugetului local, asigurând prezentarea tuturor documentelor necesare primarului și consiliului local în vederea aprobării bugetului anual;
răspunde de întocmirea rapoartelor de specialitate pentru proiectele de hotărâri în domeniile de activitate al funcției, în vederea promovării lor în Consiliul local;
veghează și răspunde, împreună cu primarul de executarea bugetului în strictă confor-mitate cu legislația în vigoare, în scopul asigurării disciplinei financiare și bugetare;
urmărește și răspunde de efectuarea cheltuielilor cu respectarea disciplinei financiare, urmărește încadrarea cheltuielilor lunare în prevederile bugetare și informează lunar, sau de câte ori este nevoie, primarul sau Consiliul local;
întocmește contul anual de încheiere a exercițiului bugetar, pe care îl supune spre aprobare Consiliului local în termenul prevăzut de lege;
conduce evidența analitică a mijloacelor fixe și materiale pentru toate conturile;
conduce evidența operativă prin conturile curente de la trezorerie;
ține evidența cheltuielilor bugetare, evidența materialelor, a obiectelor de inventar și a mijloacelor fixe și întocmește prognoze bugetare;
întocmește și transmite lunar la trezorerie necesarul de numerar pentru luna următoare, efectuează inventarierea anuală a patrimoniului.
Atribuțiile Inspectorului asistent:
întocmește, la termenele prevăzute de lege, raportul de specialitate, asigurând prezentarea tuturor documentelor necesare primarului și Consiliului local în vederea aprobării impozitelor și taxelor locale;
preia declarațiile de impozite și taxe, asigurând verificarea și valorificarea acestora potrivit reglementărilor legale în vigoare;
asigură asistență pe linia modului de completare a declarațiilor de impozite și taxe, potrivit legii;
calculează matricola: impozit clădiri, impozit teren și taxe mijloace transport conform hotărârii Consiliului local, atât la persoane fizice cât și la persoanele juridice și emite borderourile de debite;
înscrie mijloacele de transport în anul în curs, atât la persoane fizice cât și juridice și le debitează, radiază mijloacele de transport din evidențele fiscale pe baza certificatului de radiere;
întocmește borderouri debite pentru amenzi și cheltuilei de judecată;
întocmește situația de închidere de lună și trimestru, pe surse de venit;
verifică periodic borderourile desfășurătoare ale casierului și face confruntarea cu chitanțierul tip stat;
transmite înștiințări contribuabililor care nu au depus declarații sau ale căror declarații conțin erori;
întocmește înștiințările de plată pentru persoane juridice precum și actele necesare aplicării măsurilor de executare silită (somații, note constatare);
efectuează impunerea din oficiu în cazul contribuabililor care nu și-au corectat, în urma înștiințării, declarația inițială, precum și în cazul contribuabililor care nu au depus declarații;
ține evidența obligațiilor fiscale pentru fiecare plătitor de impozite și taxe, precum și a plăților efectuate de aceștia în contul obligațiilor bugetare;
stabilește penalitățile pentru nedepunerea la termen a declarațiilor de impozite și taxe, conform prevederilor legale;
întocmește certificate fiscale cu impozite și taxe achitate la zi, la cererea contribuabi-lului;
întocmește registrul partizi-venituri sau evidența centralizată în care sunt înscrise veniturile pe surse, conform clasificației bugetare;
urmărește primirea la timp a extraselor de cont de la trezorerie, verificarea acestora cu documentele însoțitoare;
întocmește statele de plată a salariilor, a indemnizației privind concediul de odihnă, a concediilor medicale și indemnizațiilor consilierilor locali.
Atribuțiile Casierului colector:
întocmește foi de vărsământ și depune numerarul la trezorerie;
ridică numerar din trezorerie pentru efectuarea de cheltuieli materiale;
ridică din trezorerie extrasele de cont și celelalte adrese sosite prin poșta trezoreriei;
încasează impozite și taxe locale, taxe de timbru, alte taxe;
încasează taxele de piață;
preia zilnic de la casierul încasator sumele încasate și borderoul încasărilor;
ține evidența încasărilor și plăților zilnice în registrul de casă;
gestionează bunurile materiale, mobile și imobile ale instituției;
efectuează recepții și întocmește bonuri de consum materiale.
3.2. Bugetul local de venituri și cheltuieli pe anul 2014 al orașului Livada
Consiliul local al orașului Livada, județul Satu Mare, având în vedere prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013 și prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. b, art. 36 alin. 4 lit. a, art. 45 alin. l și 5 și art. 47 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată în 2007, cu modificările și completările ulterioare, a aprobat bugetul local de venituri și cheltuieli pe anul 2014 în sumă de 11461,00 mii lei conform tabelului nr. 3.1.
Tabelul nr. 3.1.
Bugetul local de venituri și cheltuieli pe anul 2014
– mii lei –
3.2.1. Stabilirea impozitelor și taxelor locale pe anul 2014
Consiliul local al orașului Livada, județul Satu Mare, având în vedere prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, Titlul IX – Impozite și taxe locale, cu modificările și completările ulterioare; prevederile Hotărârii Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal, cu modificările și completările ulterioare; prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1309/2012 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și amenzile aplicabile începând cu anul 2013, prevederile art. 27 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare; prevederile Hotărârii Consiliului local nr. 33/24.08.2006 privind înregistrarea vehiculelor care nu sunt supuse înmatriculării și stabilirea traseelor de circulație a acestora; prevederile Hotărârii Consiliului local nr. 4/03.02.2011 privind stabilirea taxei pentru divorțul pe cale administrativă; în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. b, art. 36 alin.4 lit. c, art. 45 alin. 2 lit. c și art. 47 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată în 2007 și actualizată, a stabilit valorile impozabile, impozitele și taxele locale, taxele speciale și amenzile, precum și alte taxe asimilate, în sume fixe sau cote procentuale, aplicabile începând cu anul 2014, astfel cum sunt prevăzute în tabelul nr. 3.2.
Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice se determină prin aplicarea cotei de 0,1 % asupra valorii clădirilor.
Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren și a impozitului pe mijloacele de transport, datorate pentru întregul an, de către persoanele fizice, până la data de 31.03.2014, s-a acordat o bonificație de 10 %.
Tabelul nr. 3.2.
Tabloul cu valorile impozabile, impozitele, taxele locale și amenzile, stabilite în sume fixe sau cote procentuale pentru anul 2014
*) Începând cu data de 1 ianuarie 2007, pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri.
Art. 251
(3) Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulțirea suprafeței construite desfășurate a acesteia, exprimate în metri pătrați, cu Valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp, din tabel.
(4) Suprafața construită desfășurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafețelor secțiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând suprafețele podurilor care nu sunt utilizate ca locuință și suprafețele scărilor și teraselor neacoperite.
(5) Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcție de rangul localității și zona în care este amplasată clădirea, prin înmulțirea valorii determinate conform alin. (3) cu coeficientul de corecție corespunzător prevăzut în tabelul următor:
Zona în cadrul Rangul localității
localității
Având în vedere că orașul Livada este localitate de rangul III se vor aplica următorii coeficienți: Zona A – 2,30, Zona B – 2,20, Zona C – 2,10, Zona D – 2,00.
(6) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri și 8 apartamente, coeficientul de corecție prevăzut la alin. (5) se reduce cu 0,10.
(7) Valoarea impozabilă a clădirii, se reduce în funcție de anul terminării acesteia, după cum urmează:
a) cu 20%, pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referință (construită înaintea anului 1963);
b) cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani și 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referință (1963 – 1983)
(8) În cazul clădirii utilizate ca locuință, a cărei suprafața construită depășește 150 de metri pătrați, valoarea impozabilă a acesteia, se majorează cu câte 5% pentru fiecare 50 metri pătrați sau fracțiune din aceștia.
(8^1) În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de renovarea majoră, din punct de vedere fiscal anul terminării se actualizează, astfel că acesta se considera ca fiind cel în care a fost efectuată recepția la terminarea lucrărilor. Renovarea majoră reprezintă acțiunea complexă care cuprinde obligatoriu lucrări de intervenție la structura de rezistență a clădirii, pentru asigurarea cerinței fundamentale de rezistență mecanică și stabilitate, prin acțiuni de reconstruire, consolidarea, modernizare, modificare sau extindere, precum și după caz, alte lucrări de intervenție pentru menținerea, pe întreaga durată de exploatare a clădirii, a celorlalte cerințe fundamentale aplicabile construcțiilor, conform legii, vizând în principal, creșterea performanței energetice și a calității arhitectural-ambientale și funcționale a clădirii. Anul terminării se actualizează în condițiile în care la terminarea lucrărilor de renovare majoră, valoarea clădirii crește cu cel puțin 25 % față de valoarea acesteia la data începerii executării lucrărilor.
Art. 252
(1) Persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri datorează un impozit pe clădiri, majorat după cum urmează:
a) cu 65% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
b) cu 150% pentru a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
c) cu 300% pentru a treia clădire și următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu;
(1^1) Nu intră sub incidența alin. (1) persoanele fizice care dețin în proprietate clădiri dobândite prin succesiune legală.
(2) În cazul deținerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determină în funcție de ordinea în care proprietățile au fost dobândite, așa cum rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.
(3) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) au obligația să depună o declarație specială la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în raza cărora își au domiciliul, precum și la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora. Modelul declarației speciale va fi cel prevăzut prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.
CAPITOLUL II – IMPOZITUL ȘI TAXA PE TEREN
A. IMPOZITUL/TAXA*) PE TERENURILE AMPLASATE ÎN INTRAVILAN – TERENURI CU CONSTRUCȚII
Art.258 alin. 2 – lei/ha –
B. IMPOZITUL/TAXA PE TERENURILE AMPLASATE ÎN INTRAVILAN –
ORICE ALTĂ CATEGORIE DE FOLOSINȚĂ DECÂT CEA DE TERENURI CU CONSTRUCȚII
Art.258 alin. (4) – lei/ha –
Încadrarea terenurilor în categoriile de folosință din tabelul de mai sus se va face numai în baza documentelor justificative prezentate de contribuabili, respectiv extras de carte funciară valabil (actualizat) cu poziții distincte pentru terenurile din alte categorii de folosință decât cele cu construcții, situate în intravilanul orașului Livada.
(7) Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile și terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum și schimbarea categoriei de folosință se pot face numai pe bază de documente, anexate la declarația făcută sub semnătură proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, potrivit normelor prevăzute la art. 293, sub sancțiunea
Art. 258 alin.(5^1) – Ca excepție de la prevederile alin. (2), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin. (4) și art. 287 alin. (1) numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
a) au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultura;
b) au înregistrate în evidența contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate prevăzut la lit. a).
În caz contrar, impozitul pe terenul situat în intravilanul unității administrativ teritoriale, datorat de contribuabilul persoană juridică se calculează conform alin. (2) – impozit pe teren amplasat în intravilan, teren cu construcții.
NOTĂ: În cazul impozitului pe terenurile amplasate în intravilan, pentru a nu majora sau diminua, după caz, nivelurile respective ca efect al rotunjirilor la a doua zecimală în urma conversiei generată de aplicarea Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale, s-a procedat la raportarea nivelurilor impozitului pe teren în lei/ha, ținând seama de faptul ca .p. = .
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren.
NOTA: În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în ha, cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul de mai sus, înmulțită cu coeficientul de corecție prevăzut în art. 251 alin. 5, astfel:
Zona în cadrul Rangul localității
localității
0 I II III IV V
A 2,60 2,50 2,40 2.30 1,10 1,05
B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00
C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95
D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90
Având în vedere faptul că orașul Livada este localitate de rangul III coeficienții de corecție care vor fi aplicați sunt: Zona A – 2,30, Zona B – 2,20, Zona C – 2,10 și Zona D – 2,00.
*) – se aplică doar în cazul contribuabililor persoane juridice pentru terenurile aflate în proprietatea, folosința sau administrarea acestora.
Art.258 alin(7) – Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile și terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum și schimbarea categoriei de folosință se pot face numai pe bază de documente, anexate la declarația făcută sub semnătură proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, potrivit normelor prevăzute la art. 293, sub sancțiunea nulității.
Art.258 alin(8) – Atât în cazul clădirilor, cât și al terenurilor, dacă se constată diferențe între suprafețele înscrise în actele de proprietate și situația reală rezultată din măsurătorile executate în condițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafețele care corespund situației reale, dovedite prin lucrări tehnice de cadastru. Datele rezultate din lucrările tehnice de cadastru se înscriu în evidențele fiscale, în registrul agricol, precum și în cartea funciară, iar modificarea sarcinilor fiscale operează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se înregistrează la compartimentul de specialitate lucrarea respectivă, ca anexă la declarația fiscală.
Art.258 alin(6^l) – Înstrăinarea unui teren, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu are stinse orice creanțe fiscale locale, cu excepția obligațiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau al celei unde își are domiciliul fiscal contribuabilul în cauză, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligațiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale. Actele prin care se înstrăinează terenuri cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.
CAPITOLUL III – IMPOZITUL PE MIJLOACELE DE TRANSPORT
Art. 263 alin.21
CAPITOLUL IV. TAXA PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATELOR, AVIZELOR ȘI A AUTORIZAȚIILOR
* Valoarea autorizată a lucrării este valoarea declarată, reală a lucrării, inclusiv a instalațiilor aferente acestora, regularizarea făcându-se la terminarea lucrării.
Pentru persoanele fizice, în cazul în care valoarea lucrărilor declarate de către solicitant este mai mică decât valoarea determinată potrivit Anexei nr. 1, partea I, cap. I lit. A, regularizarea taxei se va face pe baza valorii astfel calculate.
** Valoarea impozabilă este valoarea de inventar actualizată, din evidența contabilă (în cazul persoanelor juridice), respectiv valorile pe metru pătrat din Anexa nr. 1, partea I, cap. I, lit. A (în cazul persoanelor fizice)
Pentru taxele prevăzute în prezenta anexă, stabilite pe baza valorii autorizate a lucrărilor de construcție, se aplică următoarele reguli:
taxa datorată se stabilește pe baza valorii lucrărilor de construcție declarate de persoana care solicită avizul și se plătește înainte de emiterea avizului;
în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizația respectivă, persoana care a obținut autorizația trebuie să depună o declarație privind valoarea lucrărilor de construcție la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale;
până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care se depune situația finală privind valoarea lucrărilor de construcții, compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale are obligația de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a lucrărilor de construcție;
până în cea de-a 15-a zi inclusiv la data la care compartimentul de specialitate ai autorității administrației publice locale a emis valoarea stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice sumă suplimentară datorată de către persoana care a primit autorizația sau orice sumă care trebuie rambursată de autoritatea administrației publice locale.
În cazul unei autorizații de construire emise pentru o persoană fizică, valoarea reală a lucrărilor de construcție nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare.
* – prin „meseriași și cărăuși” în sensul prezentei se definesc: persoanele fizice autorizate potrivit legii să desfășoare activități pe bază de liberă inițiativă și a căror venituri realizate se impun pe bază de norme de venit stabilite prin hotărâri ale Consiliului Județean, cu ar fi: lăcătuși, mecanici, strungari, electricieni, sudori, croitori, dulgheri, dogari, cărăuși, mici comercianți, vânzători ambulanți, geamgii, fotografi, tapițeri, vopsitori, prestatori de servicii;
** – prin „liberi profesioniști” se definesc persoane fizice care realizează, în condițiile legii, venituri din practicarea unor profesii libere autorizate, în mod individual sau în diverse forme de asociere (medici, profesori, ingineri, economiști, avocați, notari publici, subingineri, tehnicieni, contabili,asistenți medicali, traducători, dactilografe, agenți și consultanți de asigurări);
*** – persoanele fizice autorizate potrivit legii să desfășoare activități neprevăzute expres mai sus sau care au fost autorizate pentru mai multe activități, precum și asociațiile familiale care desfășoară activitățile prevăzute sau neprevăzute mai sus
Valoarea prevăzută la punctul „f” din anexă nu poate să depășească, în cazul mai multor activități, valoarea însumată rezultată din activități individuale
CAPITOLUL V – TAXA PENTRU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE RECLAMĂ ȘI PUBLICITATE
Art.271 alin.2 Taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate
CAPITOLUL VI – IMPOZITUL PE SPECTACOLE
CAPITOLUL VII – TAXA HOTELIERĂ
Art. 280
Taxa hotelieră nu se aplică pentru:
persoanele fizice în vârstă de până la 18 ani inclusiv;
persoanelor fizice cu handicap grav sau accentuat ori persoanelor invalide de gradul I sau II;
pensionarii sau studenții;
persoanele fizice aflate pe durata satisfacerii stagiului militar;
veteranii de război;
văduvele de război sau văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit;
persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare;
soțul sau soția uneia dintre persoanele fizice menționate la lit. b – g, care este cazat/cazată împreună cu o persoană menționată la lit. b – g.
Art. 281
1. Unitățile de cazare au obligația de a vărsa taxa hotelieră la bugetul local, lunar, până la data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei în care s-a colectat taxa hotelieră de la persoanele care au plătit cazarea.
2. Unitățile de cazare au obligația de a depune lunar o declarație la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale, până la data stabilită pentru fiecare plată a taxei hoteliere, inclusiv.
CAPITOLUL VIII – TAXE PENTRU UTILIZAREA TEMPORARĂ A LOCURILOR PUBLICE
CAPITOLUL IX. ALTE TAXE LOCALE
Art.283
CAPITOLUL XI – TAXE SPECIALE
Taxe speciale pentru prestarea unor servicii de către Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a persoanelor
Art. 282
Taxele speciale se achită anticipat predării serviciului, respectiv eliberării documentului, la casieria Serviciului Impozite și Taxe locale a orașului Livada. Dovada achitării taxei se va depune odată cu cererea.
Taxe speciale pentru prestarea altor servicii
II. LEGEA NR. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare
Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren și a impozitului pe mijloacele de transport, datorate pentru întregul an, de către persoanele juridice, până la data de 31.03.2014, s-a acordat o bonificație de 5 %.
Regulamentul privind procedurile de acordare de facilități fiscale de scutire sau reducere la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, pentru persoanele fizice cu venituri mici este prezentată în Anexa nr. 2.
Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren și impozitul pe mijloacele de transport, datorate aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice sau juridice, de până la 50 de lei inclusiv se plătește integral până la primul termen de plată.
Pentru determinarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2014 s-a menținut delimitarea zonelor din intravilan aprobate prin Hotărârea nr. 10/27 mai 2003.
3.3. Evoluția impozitelor și taxelor locale în perioada 2013-2014
Pentru a analiza veniturile din impozite și taxe ale orașului Livada, am pornit de la situația de ansamblu a veniturilor pe perioada 2013-2014, iar în continuare voi efectua o analiză a structurii veniturilor bugetului local, a componentelor, a dinamicii acestora, a cauzelor care au determinat evoluția respectivă, urmând apoi prin a expune expune trei cazuri practice privind modalitatea de calcul a principalelor impozite și taxe locale.
Figura nr. nr. 3.1. Total venituri pe anii 2013-2014
În anul 2013, veniturile totale ale primăriei Livada, provenite din impozite, taxe locale, cote și sume defalcate din impozitul pe venit și TVA au însumat 9743.39 mii lei (Anexa 1), comparativ cu anul 2014 când totalul acestora a însumat 11461.00 mii lei (Tabelul nr. 3.1.), acest lucru reprezentând o creștere cu 1717.61 mii lei față de anul anterior.
În ceea ce privesc veniturile proprii ale primăriei Livada, acestea au fost de 2517 mii lei în 2014, reprezentând o creștere de 5,80%, față de anul 2013, când aceste venituri au fost de 2378,9 mii lei.
Figura nr. 3.2. Total venituri proprii pe anii 2013-2014
Ponderea veniturilor proprii din totalul veniturilor reprezintă 19,62% în anul 2013, iar în anul 2014 această pondere este în scădere cu 1,61% față de anul precedent, fiind de 18,01%.
Figura nr. 3.3. Ponderea veniturilor proprii din totalul veniturilor pe anul 2013
Figura nr. 3.4. Ponderea veniturilor proprii din totalul veniturilor pe anul 2014
Tabelul nr. 3.3.
Situația încasărilor din impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în 2013-2014
În anul 2013, sumele încasate din impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal au fost în valoare de 26 mii lei, reprezentând 1,08% din veniturile proprii, iar în anul 2014 sumele încasate din acest impozit au fost de 42 mii lei, reprezentând 1,64% din totalul veniturilor proprii. În cazul impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal putem observa o creștere a sumelor încasate.
Figura nr. 3.5. Evoluția încasărilor din impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în 2013-2014
În ceea ce privește sumele încasate din impozitul și taxa pe clădiri, în anul 2013 acestea au fost în valoare de 329 mii lei, iar în anul 2014 au însumat 409 mii lei. Și în acest caz observăm o creștere a sumelor încasate – cu 1,83 % mai mult în 2014 față de 2013.
Tabelul nr. 3.4.
Situația încasărilor din impozitul și taxa pe clădiri în 2013-2014
Figura nr. 3.6. Situația încasărilor din impozitul și taxa pe clădiri în 2013-2014
Privind sumele colectate din impozitul și taxa pe teren, în anul 2014 acestea au fost în valoare de 697,5 mii lei, înregistrând o creștere cu 46,5% față de anul precedent. În anul 2013, sumele încasate din impozitul și taxa pe teren au reprezentat 16,67 % din totalul veniturilor proprii, iar în anul 2014 acest procent a fost de 21,70 %, în creștere cu 5,03%.
Tabelul nr. 3.5.
Situația încasărilor din impozitul și taxa pe teren în 2013-2014
Figura nr. 3.7. Ponderea impozitului și taxei pe teren din totalul veniturilor proprii, în anul 2013
Figura nr. 3.8. Ponderea impozitului și taxei pe teren din totalul veniturilor proprii, în anul 2014
În ceea ce privește ponderea sumelor încasate din impozitele pe mijloacele de transport din totalul veniturilor proprii, constatăm o scădere a acestora. Dacă în anul 2013, sumele încasate din acest impozit au fost 11,82% din totalul veniturilor proprii, în anul 2014 acest procent a scăzut cu 0,57%, ajungând să reprezinte 11,25% din veniturile totale proprii, chiar dacă sumele încasate la acest tip de impozit au fost aceeași ca valoare, adică 319 mii lei.
Tabelul nr. 3.6.
Situația încasărilor din impozitul și taxa pe teren în 2013-2014
Figura nr. 3.9. Evoluția încasărilor din impozitul pe mijloacele de transport în 2013-2014
La capitolul „Alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurare de activități”, impozitul colectat în anul fost în valoare de 505,2 mii lei reprezentând 17,52% din totalul veniturilor proprii, iar în anul 2014 această sumă a fost de doar 273,2 mii lei, ceea ce reprezintă doar 9,79% din totalul veniturilor proprii.
Tabelul nr. 3.7.
Situația încasărilor din impozitul și taxa pe teren în 2013-2014
Figura nr. 3.10. Ponderea altor taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități din totalul veniturilor proprii, în anul 2013
Figura nr. 3.11. Ponderea altor taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități din totalul veniturilor proprii, în anul 2014
În ceea ce privește procentul de 17,52% din totalul veniturilor proprii pe anul 2013, cu 7,73% mai mare decât valoarea din 2014, aceasta se datorează faptului că la acest capitol intră sumele provenite din taxele pentru eliberarea autorizațiilor de construcții. Aici, menționez, faptul că în anul 2013, la nivelul orașului Livada s-a eliberat autorizația de construcție pentru o nouă investiție, constând în construirea unui Parc fotovoltaic, care ca și dimensiune, se întinde pe o suprafață de , situându-se pe locul 2 în Europa, de aici rezultând procentul mare al taxelor colectate la acest capitol pe anul 2013.
Veniturile provenite din concesiuni și închirieri în anul 2014 au reprezentat 1,56% din totalul veniturilor proprii, cu 0,31% mai mult față de anul 2013, când aceste venituri reprezentau 1,25%.
Tabelul nr. 3.8.
Situația veniturilor din concesiuni și închirieri în 2013-2014
Figura nr. 3.12. Ponderea veniturilor din concesiuni și închirieri din totalul veniturilor proprii
Situația veniturilor din prestări de servicii pentru cei doi ani analizați este prezentat în tabelul nr. 3.9.
Tabelul nr. 3.9.
Situația veniturilor din prestări de servicii în 2013-2014
Veniturile provenite din prestări servicii în anul fost în sumă de 552,3 mii lei, reprezentând 17,99% din totalul veniturilor proprii, iar în anul 2013 aceste venituri au fost în sumă de 523,7 mii lei (18,04% din totalul veniturilor proprii).
Figura nr. 3.13. Situația veniturilor din prestări de servicii pentru cei doi ani analizați
Veniturile din taxe extrajudiciare de timbru în anul 2013 au reprezentat 1,65% din totalul veniturilor, iar în anul 2014 acestea reprezentau 1,56%. În ambii ani analizați, suma încasată din această taxă a fost de 40 mii lei.
Tabelul nr. 3.10.
Situația veniturilor din prestări de servicii în 2013-2014
În anul 2014 veniturile provenite din amenzi au fost în valoare de 90 mii lei (3,45% din veniturile proprii), cu 10 mii lei mai mult față de anul 2013 (3,25% din veniturile proprii).
Tabelul nr. 3.11.
Situația veniturilor din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale în 2013-2014
Concluzii
În anul 2014, veniturile totale ale primăriei orașului Livada provenite din impozite, taxe locale, cote și sume defalcate din impozitul pe venit și TVA au însumat 11461,00 mii lei, cu 1717,61 mii lei mai mult față de veniturile din 2013.
Din analiza efectuată am observat că ponderea cea mai mare în colectarea impozitelor și taxelor către bugetul local de la contribuabili o reprezintă impozitul pe clădiri, terenuri și pe mijloacele de transport.
În urma analizei, costatăm o creștere a sumei încasate în anul 2014 față de anul 2013 la următoarele categorii de impozite și taxe: impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, impozitele pe clădiri și terenuri, taxe judiare de timbru și alte taxe de timbru, taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare.
La capitolul „Alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurare de activități” veniturile încasate în 2013 au fost considerabil mai mari decât în anul 2014 (505,2 mii lei în 2013 față de 273,2 mii lei în 2014).
Impozitele pe mijloacele de transport, încasate de primăria orașului Livada, au însumat 319 mii lei, pentru fiecare din anii supuși analizei.
În ceea ce privește celelalte impozite colectate, valoarea sumelor încasate sunt puțin modificate sau aceleași pentru ambii ani.
3.4. Calculul principalelor impozite locale – studiu practic
În cele ce urmează voi prezenta câteva cazuri concrete privind calcularea impozitelor locale.
Contribuabilul Bara Adrian, persoană fizică deține în proprietate o locuință având o suprafață construită de . Această construcție este situată în Orașul Livada zona A, rang III și este o clădire cu pereți exteriori din cărămidă arsă care nu dispune de toate utilitățile necesare. Anul construcției este 1980. Totodată, contribuabilul deține și un garaj realizat din beton cu o suprafață de construit în anul 1987 și care deasemeni nu dispune de utilități.
Conform Codului Fiscal, impozitul pe clădire datorat se va calcula astfel:
Valoare impozabilă/m2 = [valoarea impozabilă/m2 (*) x suprafața construită] x coeficientul de corecție (**) x reducerea acordată în funcție de vechimea clădirii
Impozit/clădire datorat = 0,1 % x Valoarea impozabilă/m2
Tabelul nr. 3.12.
Valoarea impozabilă pe m2 de suprafață construită desfășurată la clădiri
Sursa: Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal
Tabelul nr. 3.13.
Coeficient de corecție (**) în funcție de rangul și zona localității
Sursa: Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal
Valoarea impozabilă/m2 (clădire) = (555 x 73,12) x 2,30 x 0,90
Valoarea impozabilă/m2 (clădire) = 84003,912
Impozit/clădire datorat = 0,1 % x 84003,912
Impozit/clădire datorat = 84,003 ~ 84 lei (impozitul astfel calculat se rotunjește la 84 lei, în sensul că fracțiunea de 0,003 lei fiind sub 50 de bani se neglijează, impozitul pe clădiri astfel determinat se rotunjește la 84 lei)
Valoarea impozabilă/m2 (anexă) = (143 x 21,13) x2,30
Valoarea impozabilă/m2 (anexă) = 6949,657
Impozit/clădire anexă datorat = 0,1 % x 6949,657
Impozit/clădire anexă datorat = 6,949 ~ 7 lei
Impozit total datorat = Impozit/clădire + Impozit/clădire anexă
Impozit total datorat = 84 + 7 = 91 lei
Persoana fizică M. C. deține în Orașul Livada un teren (amplasat în intravilan) cu o suprafață de din care au destinația de teren arabil, iar restul reprezintă teren pentru construcții.
Pe teren este situată o casă (construită în anul 1979 și care este locuința de domiciliu a contribuabilului și care nu dispune de utilități) cu o suprafață de , realizată din beton. Construcțiile anexe însumează , realizate din aceleași materiale ca și locuința de domiciliu și nu dispun de utilități.
Orașul Livada are rangul III și imobilul se încadrează în zona A.
Totodată, contribuabilul deține și un teren situat în extravilanul orașului Livada pe care este cultivată fâneață. Acest teren are suprafața de în zona C.
Se calculează impozitele datorate conform Codului Fiscal.
Calcul impozit/clădiri:
Valoarea impozabilă/m2 (clădire) = (555 x 81,34) x 2,30 x 0,90
Valoarea impozabilă/m2 (clădire) = 93447,459
Impozit/clădire datorat = 0,1 % x 93447,459
Impozit/clădire datorat = 93,447 ~ 93 lei (fracțiunea de 0, fiind sub 50 de bani se neglijează, impozitul pe teren astfel determinat se rotunjește la 93 lei)
Valoarea impozabilă/m2 (anexe) = (143 x 31) x 2,30
Valoarea impozabilă/m2 (anexe) = 10195,9
Impozit/clădiri anexe datorat = 0,1 % x 10195,9
Impozit/clădiri anexe datorat = 10,195 ~ 10 lei
Impozit/clădiri total datorat = 93 + 10 = 103 lei
Calcul impozit/teren: impozitul pe teren se stabilește luând în calcul numărul de metri pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat terenul și zona și/sau categoria de folosință a terenului conform Codului fiscal. Acestea au fost prezentate în Capitolul 3, subcapitol 3.2.1. „Stabilirea impozitelor și taxelor locale pe anul paginile 21-23 ale lucrării de față.
Impozit/teren cu construcții = suprafața terenului (minus amprenta la sol a clădirii) x suma corespunzătoare unui teren amplasat în zona A din localitatea care are rangul III x coeficientul de corecție în funcție de rangul localității
Suprafață teren curte = 550 – 81,34 – 31 =
Impozit/teren curte = 437,66/10.000 ha x 6545 lei/ha x 3
Impozit/teren curte datorat = 859,345 lei ~ 859 lei
Impozit/teren arabil = suprafața terenului x valoarea tabelată în funcție de destinația terenului și de zona în care se află terenul x coeficientul de corecție în funcție de rangul localității
Impozit/teren arabil = 950/10.000 ha x 28 x 3
Impozit/teren arabil datorat = 7.98 ~ 8 lei
Impozit/teren extravilan = suprafața terenului x valoarea tabelată în funcție de destinația terenului și de zona în care se află terenul x coeficientul de corecție utilizat și în cazul impozitului pe clădiri
Impozit/teren extravilan (pășune) = ( x 22lei/ha) x 2,10
Impozit/teren extravilan (pășune) datorat = 69.3 ~ 69 lei
Total impozit/teren datorat = 859 + 8 + 69 = 936 lei
Total impozit datorat de persoana fizică = Impozit/clădiri total datorat + Total impozit/teren datorat
Total impozit datorat de persoana fizică = 103 + 936 = 1039 lei
Persoana fizică L.D. deține în proprietate un autoturism cu o capacitate cilindrică de 1.700 cm3 și un scuter cu o capacitate cilindrică de 499 cm3.
Se calculează valoarea impozitului datorat de contribuabil.
Calculul impozitului pentru mijloacele de transport conform Codului Fiscal: în cazul autovehiculelor, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcție de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulțirea fiecărei grupe de 200 de cm3 sau fracțiune din aceasta cu suma corespunzătoare prevăzută în Codul Fiscal.
Impozit/mijloace de transport = numărul de fracțiuni a 200 cm3 x suma corespunzătoare
Tabel nr. 3.14.
Suma corespunzătoare în funcție de capacitatea cilindrică a mijlocului de transport
Sursa: Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal
Impozit autoturism = 1.700/200 x 18 lei/cm3
Impozit autoturism datorat= 153 lei
Impozit scuter = 499/200 x 8 lei/cm3
Impozit scuter datorat = 19,96 ~ 20 lei
Impozit total datorat = Impozit autoturism datorat + Impozit scuter datorat
Impozit total datorat = 153 lei + 20 lei = 173 lei
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
CONCLUZII
Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale reprezintă baza juridică a aplicării impozitelor și taxelor locale, enunțând norme și principii specifice, enumerând competențele și responsabilitățile organului legislativ și ale organului executiv cu privire la finanțele publice, precum și cele ale ordonatorilor de credite principali, secundari și terțiari și ale organelor abilitate ale statului în controlul și sancționarea rău-platnicilor și evazioniștilor fiscali.
Etapele procesului bugetar și definirea noțiuni de bază în domeniul impozitelor și taxelor locale sunt descrise de aceste două legi.
Impozitele și taxele locale sunt contribuții importante în formarea resurselor financiare ale colectivităților în vederea finanțării nevoilor proprii, atestă necesitatea și importanța acestora în transpunerea în practică a principiului democratic al autonomiei locale.
Personalul administrației locale trebuie să dea dovadă de profesionalism și efacacitate în luarea măsurilor și în găsirea unui echilibru optim în găsirea cotelor de impozitare, reduceri și scutiri privind fiecare impozit, astfel încât să atragă resursele financiare disponibile de la contribuabili dar evitând pe cât posibil înfrânarea și crearea dezechilibrelor agenților economici, precum și sărăcirea contribuabililor persoane fizice.
Impozitele și taxele locale influențează pe de o parte persoanele fizice și juridice, iar pe de altă parte influențează veniturile fiscale ale bugetului local, respectiv bugetul de stat.
Între agenții economici și autoritățile administrației publice locale este necesară crearea unei relații solide de colaborare astfel încât ambele părți să țină cont de necesitățile proprii și reciproce de finanțare și să acționeze respectând principiile statului de drept în direcția armonizării mediului economic local în care să primeze interesul general al colectivităților locale.
PROPUNERI
Pentru a obține un grad mai mare de colectare a impozitelor și taxelor locale, dar și pentru desfășurarea activităților în cele mai bune condiții, consiliul local ar putea adopta anumite măsuri, precum:
măsuri de stimulare a contribuabililor;
acordarea unor facilități contribuabililor, pe baza reglementărilor legale în vigoare;
perfecționarea sistemului informatic de evidență și corectare a impozitelor și taxelor;
perfecționarea personalului prin cuprinderea lui în cursuri de perfecționare în domeniul fiscal și financiar.
În concluzie, organele locale ale puterii și administrației de stat pentru a-și putea exercita funcțiile și sarcinile, au nevoie de anumite resurse financiare. Impozitele și taxele locale sunt venituri ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale și sunt folosite pentru finanțarea cheltuielilor acestor bugete. Majoritatea impozitelor și taxelor provin de la populație. Cu toate că bugetele locale au un număr mare de impozite și taxe, cuantumul lor este, totuși mult sub cerințele de resurse financiare ale acestor bugete. Astfel, că în vederea echilibrării acestor bugete, de la bugetul de stat se pun la dispoziție transferuri de fonduri și sume defalcate din impozitul pe salarii.
Populația are nevoie de un sistem de taxe și impozite permisiv și stabil, deoarece mediul economic are nevoie de stabilitate fiscală, de predictibilitate. De multe ori, modificarea unei taxe sau a unui impozit pare să fie facilă și benefică pe termen scurt, dar pe termen lung se poate dovedi o măsură catastrofală
În concluzie, sistemul fiscal împreună cu finanțele publice locale, pot fi considerate suportul și elementul dinamizator al democrației și dezvoltării la nivel local.
ANEXA nr. 1.
Bugetul local de venituri și cheltuieli pe anul 2013
mii lei
ANEXA nr. 2.
Regulament
privind procedurile de acordare de facilități fiscale de scutire sau reducere pe clădiri și a impozitului pe teren pentru persoanele fizice cu venituri mici
Art.1. Persoanele fizice cu venituri mici, care beneficiază de facilități fiscale de reducere sau scutire la plata impozitului pe clădiri și teren, pentru proprietatea situată la adresa de domiciliu, pe bază de cerere sunt:
b. persoanele ale căror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim brut pe țară:
c. persoanele fizice ale căror venituri lunare constă în exclusivitate din îndemnizație de șomaj sau ajutor social.
Art.2. Persoanele fizice enumerate la art.1 beneficiază de următoarele facilități fiscale:
– scutirea de la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren în procent de 100% în cazul unor venituri nete totale pe proprietate mai mici de limita stabilită pentru venitul minim garantat;
– reducerea cu 50% a impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren în cazul unor venituri nete totale pe proprietate situate între venitul minim garantat și salariul minim brut pe țară;
Scutirea sau reducerea la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren se acordă numai pentru clădirea sau terenul situat la adresa de domiciliu a solicitantului, doar atâta timp cât există condițiile de la art.1 din prezenta.
Se calculează veniturile tuturor persoanelor care locuiesc împreună cu solicitantul facilităților fiscal de scutire sau reducere la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren.
Art. 3. Înlesnirile la plata impozitului pe clădire și a impozitului pe teren se acordă numai pe bază de cerere scrisă pentru acordare a înlesnirilor la plata impozitelor, taxelor și a altor venituri ale bugetului local.
Cererea de acordare a facilității fiscale de scutire sau reducere la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren va cuprinde:
a. elementele de identificare a contribuabilului (nume, prenume, data și locul nașterii, numele și prenumele părinților, adresa de domiciliu, seria și nr. actului de identitate, emitentul și data emiterii, cod numeric personal, etc.) ;
b. sumele datorate sau neachitate la bugetul local, constând în impozit pe clădiri și impozit pe teren, inclusiv majorările de întârziere, dobânzile și penalitățile datorate pentru neplata la termen;
c. perioada pentru care sumele sunt datorate sau neachitate, precum și data scadenței acestora;
d. natura facilității fiscale solicitate și o succintă prezentare a cauzelor ce au dus la imposibilitatea de plată a debitelor pentru care se solicită înlesnirea;
Art. 4. Cererea de acordare a înlesnirilor la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, împreună cu documentele prevăzute la alin. 2 se constituie într-un dosar care se depune de către debitor și Taxe Locale din cadrul Primăriei orașului Livada.
Documentele necesare scutirii sau reducerii de impozit pe clădiri sau teren sunt:
a. acte autentice, sau copii autentificate după acestea, ce fac dovada proprietății (contract de vânzare-cumpărare, titlu de proprietate, certificat de moștenitor, extras de carte funciară având o vechime mai mică de 30 de zile, etc.);
b. copie după actul de identitate;
c. declarație pe proprie răspundere privind venitul net realizat, potrivit modelului din Legea nr.416/2001;
d. cupon de pensii (dacă este cazul);
e. orice alte documente considerate utile pentru soluționarea cererii.
Art. 5. Dosarul solicitantului va cuprinde în mod obligatoriu, pe lângă actele și documentele enumerate mai sus, și următoarele:
– rezultatele anchetei sociale efectuate de Compartimentul de Asistență Socială din cadrul Primăriei orașului Livada privind situația socială a solicitantului;
– nota de constatare întocmită de inspectorii Compartimentului de Impozite și Taxe cu ocazia depunerii cererii și a verificării dosarului prin care se solicită facilitatea fiscală;
– orice elemente care pot contribui la formularea propunerii de aprobare, de respingere sau de modificare și completare a cererii;
– propunerea de soluționare a cererii de acordare a facilității fiscale, elaborată de compartimentul impozite și taxe locale din cadrul Primăriei orașului Livada.
Art. 6. Dosarul complet se înaintează primarului orașului, care va întocmi propuneri de aprobare sau de respingere a cererii de scutire sau de reducere la plata impozitului pe clădiri sau a impozitului pe teren,
Propunerile vor fi înaintate consiliului local pentru dezbatere, aprobare sau respingere, potrivit reglementarilor legale.
Art. 7. Termenul de soluționare a dosarului privind cererea de acordare a facilității fiscale de scutire sau reducere la plata impozitului pe clădiri sau a impozitului pe teren, este de 30 de zile de la data înregistrării cererii și Taxe din cadrul Primăriei orașului Livada.
Art. 8. Scutirile sau reducerile la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren pot fi solicitate și acordate atât înaintea executării silite a debitului, cât și în timpul efectuării acestuia.
Art. 9. Executarea silită nu va fi pornită sau va fi suspendată, după caz, pentru creanțele bugetelor locale de natura impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren pentru care au fost stabilite reduceri sau scutiri la plata prin hotărâri ale consiliului local, de la data comunicării acestor hotărâri.
Art. 10. Dosarul privind cererea de acordare a facilității fiscale de scutire sau de reducere la plata impozitelor pe clădire și teren, se clasează dacă acesta nu poate fi întocmit în mod complet, respectiv dacă nu cuprinde toate elementele prevăzute la art. 2, din motive imputabile solicitantului, cum ar fi: refuzul de a pune la dispoziție organelor de control informațiile solicitate, neprezentarea tuturor documentelor solicitate de compartimentul de specialitate în vederea definitivării dosarului, etc. Clasarea și motivele acesteia vor fi comunicate în scris solicitantului în termen de 10 zile de la clasarea dosarului.
Art.11. Facilitățile fiscale prevăzute de prezentul regulament se pot acorda persoanelor solicitante, îndreptățite, numai pentru proprietatea (clădire și teren aferent, sau cote părți din acestea) situată la adresa de domiciliu a contribuabilului.
Art.12. De facilitățile fiscale de scutire și reducere la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, beneficiază persoanele fizice solicitante, începând cu data de întâi a lunii următoare aprobării cererii prin hotărâre a consiliului local, până la sfârșitul anului fiscal (31.12.2014), cu condiția achitării debitelor restante pe anii anteriori și a majorărilor de întârziere, dobânzilor și penalităților aferente acestora.
Art.13. Persoanele fizice cu venituri mici care beneficiază de facilități fiscale de scutire sau reducere au obligația să declare orice modificare a situației veniturilor lor, în termen de 30 de zile de la apariție.
Prevederile prezentului Regulament se aplică începând cu data de întâi a lunii următoare aprobării prin hotărâre a consiliului local a cererii de acordare a facilității fiscale de scutire sau reducere.
Facilitatea fiscală acordată va opera pe perioada existenței condițiilor pentru care s-a acordat, urmând a se anula începând cu data de întâi a lunii următoare modificării acestora.
BIBLIOGRAFIE
Armeanu Dan, Stroe Radu, Finanțe, Editura ASE, București, 2005
Bistriceanu Gh. D, Sistemul fiscal al României, Editura Universitară, București 2008
Dragomir Georgeta, Finanțe publice, Editura Academică, Galați, 2005
Lazăr Cornel, Mirela Matei, Finanțe, Editura UPG, 2007
Matei Gheorghe, Drăcea Marcel, Mitu Narcis, Finanțe Publice, Ediția III, Editura Sitech, Craiova, 2007
Stancu Ion, Finanțe, Editura Economică, București, 2007
Tatu Lucian și colectiv, Fiscalitate-aplicații practice, Biblioteca digitală ASE București
Tudor Florin, Drept financiar și fiscal, Editura Universității „Dunărea de Jos”, Galați, 2009
Văcărel Iulian și colectiv, Finanțe Publice, Ediția VI, Editura Didactică și Pedagocică, București, 2008
Vlaicu N. Alexandru, Tratat de finanțe generale, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008
*** Legea administrației publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001 publicată în Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001 (**republicată**)(*actualizată*)
*** Legea privind finanțele publice, nr. 500/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 597 din 13 august 2002
*** Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal cu normele de metodologice de aplicare, publicată în Monitorul Oficial nr. 927 din 23 decembrie 2003
*** Legea 273/2006 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul Oficial nr. 618 din 18 iulie 2006
*** Legea 286/2010 – Legea bugetului de stat pe anul 2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 879 din 28 decembrie 2010
Surse bibliografice Internet
http://www.anaf.ro/
http://www.euroavocatura.ro/
http://www.mfinante.ro/
BIBLIOGRAFIE
Armeanu Dan, Stroe Radu, Finanțe, Editura ASE, București, 2005
Bistriceanu Gh. D, Sistemul fiscal al României, Editura Universitară, București 2008
Dragomir Georgeta, Finanțe publice, Editura Academică, Galați, 2005
Lazăr Cornel, Mirela Matei, Finanțe, Editura UPG, 2007
Matei Gheorghe, Drăcea Marcel, Mitu Narcis, Finanțe Publice, Ediția III, Editura Sitech, Craiova, 2007
Stancu Ion, Finanțe, Editura Economică, București, 2007
Tatu Lucian și colectiv, Fiscalitate-aplicații practice, Biblioteca digitală ASE București
Tudor Florin, Drept financiar și fiscal, Editura Universității „Dunărea de Jos”, Galați, 2009
Văcărel Iulian și colectiv, Finanțe Publice, Ediția VI, Editura Didactică și Pedagocică, București, 2008
Vlaicu N. Alexandru, Tratat de finanțe generale, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008
*** Legea administrației publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001 publicată în Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001 (**republicată**)(*actualizată*)
*** Legea privind finanțele publice, nr. 500/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 597 din 13 august 2002
*** Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal cu normele de metodologice de aplicare, publicată în Monitorul Oficial nr. 927 din 23 decembrie 2003
*** Legea 273/2006 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul Oficial nr. 618 din 18 iulie 2006
*** Legea 286/2010 – Legea bugetului de stat pe anul 2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 879 din 28 decembrie 2010
Surse bibliografice Internet
http://www.anaf.ro/
http://www.euroavocatura.ro/
http://www.mfinante.ro/
ANEXA nr. 1.
Bugetul local de venituri și cheltuieli pe anul 2013
mii lei
ANEXA nr. 2.
Regulament
privind procedurile de acordare de facilități fiscale de scutire sau reducere pe clădiri și a impozitului pe teren pentru persoanele fizice cu venituri mici
Art.1. Persoanele fizice cu venituri mici, care beneficiază de facilități fiscale de reducere sau scutire la plata impozitului pe clădiri și teren, pentru proprietatea situată la adresa de domiciliu, pe bază de cerere sunt:
b. persoanele ale căror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim brut pe țară:
c. persoanele fizice ale căror venituri lunare constă în exclusivitate din îndemnizație de șomaj sau ajutor social.
Art.2. Persoanele fizice enumerate la art.1 beneficiază de următoarele facilități fiscale:
– scutirea de la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren în procent de 100% în cazul unor venituri nete totale pe proprietate mai mici de limita stabilită pentru venitul minim garantat;
– reducerea cu 50% a impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren în cazul unor venituri nete totale pe proprietate situate între venitul minim garantat și salariul minim brut pe țară;
Scutirea sau reducerea la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren se acordă numai pentru clădirea sau terenul situat la adresa de domiciliu a solicitantului, doar atâta timp cât există condițiile de la art.1 din prezenta.
Se calculează veniturile tuturor persoanelor care locuiesc împreună cu solicitantul facilităților fiscal de scutire sau reducere la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren.
Art. 3. Înlesnirile la plata impozitului pe clădire și a impozitului pe teren se acordă numai pe bază de cerere scrisă pentru acordare a înlesnirilor la plata impozitelor, taxelor și a altor venituri ale bugetului local.
Cererea de acordare a facilității fiscale de scutire sau reducere la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren va cuprinde:
a. elementele de identificare a contribuabilului (nume, prenume, data și locul nașterii, numele și prenumele părinților, adresa de domiciliu, seria și nr. actului de identitate, emitentul și data emiterii, cod numeric personal, etc.) ;
b. sumele datorate sau neachitate la bugetul local, constând în impozit pe clădiri și impozit pe teren, inclusiv majorările de întârziere, dobânzile și penalitățile datorate pentru neplata la termen;
c. perioada pentru care sumele sunt datorate sau neachitate, precum și data scadenței acestora;
d. natura facilității fiscale solicitate și o succintă prezentare a cauzelor ce au dus la imposibilitatea de plată a debitelor pentru care se solicită înlesnirea;
Art. 4. Cererea de acordare a înlesnirilor la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, împreună cu documentele prevăzute la alin. 2 se constituie într-un dosar care se depune de către debitor și Taxe Locale din cadrul Primăriei orașului Livada.
Documentele necesare scutirii sau reducerii de impozit pe clădiri sau teren sunt:
a. acte autentice, sau copii autentificate după acestea, ce fac dovada proprietății (contract de vânzare-cumpărare, titlu de proprietate, certificat de moștenitor, extras de carte funciară având o vechime mai mică de 30 de zile, etc.);
b. copie după actul de identitate;
c. declarație pe proprie răspundere privind venitul net realizat, potrivit modelului din Legea nr.416/2001;
d. cupon de pensii (dacă este cazul);
e. orice alte documente considerate utile pentru soluționarea cererii.
Art. 5. Dosarul solicitantului va cuprinde în mod obligatoriu, pe lângă actele și documentele enumerate mai sus, și următoarele:
– rezultatele anchetei sociale efectuate de Compartimentul de Asistență Socială din cadrul Primăriei orașului Livada privind situația socială a solicitantului;
– nota de constatare întocmită de inspectorii Compartimentului de Impozite și Taxe cu ocazia depunerii cererii și a verificării dosarului prin care se solicită facilitatea fiscală;
– orice elemente care pot contribui la formularea propunerii de aprobare, de respingere sau de modificare și completare a cererii;
– propunerea de soluționare a cererii de acordare a facilității fiscale, elaborată de compartimentul impozite și taxe locale din cadrul Primăriei orașului Livada.
Art. 6. Dosarul complet se înaintează primarului orașului, care va întocmi propuneri de aprobare sau de respingere a cererii de scutire sau de reducere la plata impozitului pe clădiri sau a impozitului pe teren,
Propunerile vor fi înaintate consiliului local pentru dezbatere, aprobare sau respingere, potrivit reglementarilor legale.
Art. 7. Termenul de soluționare a dosarului privind cererea de acordare a facilității fiscale de scutire sau reducere la plata impozitului pe clădiri sau a impozitului pe teren, este de 30 de zile de la data înregistrării cererii și Taxe din cadrul Primăriei orașului Livada.
Art. 8. Scutirile sau reducerile la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren pot fi solicitate și acordate atât înaintea executării silite a debitului, cât și în timpul efectuării acestuia.
Art. 9. Executarea silită nu va fi pornită sau va fi suspendată, după caz, pentru creanțele bugetelor locale de natura impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren pentru care au fost stabilite reduceri sau scutiri la plata prin hotărâri ale consiliului local, de la data comunicării acestor hotărâri.
Art. 10. Dosarul privind cererea de acordare a facilității fiscale de scutire sau de reducere la plata impozitelor pe clădire și teren, se clasează dacă acesta nu poate fi întocmit în mod complet, respectiv dacă nu cuprinde toate elementele prevăzute la art. 2, din motive imputabile solicitantului, cum ar fi: refuzul de a pune la dispoziție organelor de control informațiile solicitate, neprezentarea tuturor documentelor solicitate de compartimentul de specialitate în vederea definitivării dosarului, etc. Clasarea și motivele acesteia vor fi comunicate în scris solicitantului în termen de 10 zile de la clasarea dosarului.
Art.11. Facilitățile fiscale prevăzute de prezentul regulament se pot acorda persoanelor solicitante, îndreptățite, numai pentru proprietatea (clădire și teren aferent, sau cote părți din acestea) situată la adresa de domiciliu a contribuabilului.
Art.12. De facilitățile fiscale de scutire și reducere la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, beneficiază persoanele fizice solicitante, începând cu data de întâi a lunii următoare aprobării cererii prin hotărâre a consiliului local, până la sfârșitul anului fiscal (31.12.2014), cu condiția achitării debitelor restante pe anii anteriori și a majorărilor de întârziere, dobânzilor și penalităților aferente acestora.
Art.13. Persoanele fizice cu venituri mici care beneficiază de facilități fiscale de scutire sau reducere au obligația să declare orice modificare a situației veniturilor lor, în termen de 30 de zile de la apariție.
Prevederile prezentului Regulament se aplică începând cu data de întâi a lunii următoare aprobării prin hotărâre a consiliului local a cererii de acordare a facilității fiscale de scutire sau reducere.
Facilitatea fiscală acordată va opera pe perioada existenței condițiilor pentru care s-a acordat, urmând a se anula începând cu data de întâi a lunii următoare modificării acestora.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impozite Si Taxe Datorate Primariei Livada (ID: 141203)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.