Impozite Directe In Sistemul Fiscal Romanesc

LUCRARE DE LICENȚĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Introducere

Trecerea de la economia de comandă la economia de piață a făcut necesară înfăptuirea unei ample reforme în domeniul finanțelor publice, în cadrul căreia un loc deosebit l-a ocupat așezarea pe baze noi a sistemului veniturilor publice.

Aflată într-o perioadă de tranziție, România a cunoscut mai întâi o reformă fiscală ca și celelalte țări aflate în aceleași situații. Importante modificări au fost necesare în sfera impozitelor, a recreării condițiilor pentru ca plătitorii de impozite să-și modifice comportamentul să nu apară distorsiuni în domeniul fiscal.

Pentru aceste situații a fost necesară luarea unor măsuri de politică a impozitelor, cum ar fi :

– reducerea complexității sistemului, modernizarea lui ;

– evitarea dependenței de un număr limitat de impozite aplicat la un număr limitat de plătitori ;

– descurajarea evaziunii fiscale.

Reforma impozitelor a creat un nou sistem de impozite, adecvate noilor situații, menite să creeze venituri bugetare necesare.

Importante modificări au suferit și impozitele directe prin introducerea impozitelor pe profit care a cunoscut o cotă unică de impozitare de 38%, ajustându-se la 25%, apoi la 16% tocmai pentru a încuraja obținerea de profituri apreciabile.

O altă măsură a fost introducerea impozitului pe salarii care la un moment dat a devansat impozitul pe profit, ceea ce demonstrează existența fenomenului inflaționist prin creșterea necorelată a salariilor față de rezultatele din sfera producției și a serviciilor.

Realitățile economice românești au impus o restructurare continuă a impozitelor directe și nu numai. Astfel, cu timpul s-a preferat mărirea sferei de aplicare a impozitului față de creșterea cotelor de impozit, deoarece distorsiunile economiei cresc, în general, în același timp cu această creștere a cotelor.

Permanenta preocupare pentru adaptarea sistemului impozabil la situațiile economice duce la găsirea unor soluții cât mai bune de impozitare și de prelevare la bugetul de stat.

Astfel, pentru sporirea eficienței fluxurilor fiscale, autoritățile publice, trebuie să țină seama de faptul că dorința agențiilor economice de a investi și reinvesti sau de a economisi, a determinat în primul rând rentabilitatea, dar și ca povară fiscală, – o impozitare exagerată a profitului – va duce la ieșirea din competiții a unor întreprinzători, deci renunțarea la activitatea respectivă, ceea ce implică o scădere a producției naționale sau, în cel mai rău caz, trecerea activității în sfera neoficialî, neplătitoare de impozite.

Un pas înainte în reforma impozitelor directe s-a făcut prin adoptarea Codului fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003, o necesitate în modernizarea sistemului fiscal care armonizează legislația României cu cea a țărilor Uniunii Europene.

Astfel, impozitele directe pot genera relansarea economiei prin rata de impozit redusă, dar care să se aplice tuturor veniturilor și profiturilor obținute; dacă veniturile cresc într-o perioadă de prosperitate, sumele provenind din impozite cresc la rândul lor.

Sintetizând, se poate spune că impozitele directe reprezintă, în zilele noastre, obligații pecuniare pretinse, în temeiul legii, de către autoritatea publică, de la persoanele fizice și juridice în raport cu capacitatea contributivă a acestora preluate la bugetul statului în mod silit și fără contra-compensație imediată, și folosite de către acesta ca sursă pentru acoperirea cheltuielilor publice și ca instrumente de armonizare a interesului public cu interesele individuale ale oamenilor.

Secțiunea I

1.1. Conținutul și rolul impozitelor

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil și fără contraprestație directă din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înțeles în sensul ca plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit.

Sarcina achitării impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă prevazută de lege.

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic și social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifestă pe plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan social, rolul impozitelor se concretizează în faptul că prin intermediul lor, statul procedează la redistrubuirea unei parți importante din produsul intern brut între grupuri sociale și indivizi, între persoanele fizice și cele juridice.

Statul are dreptul de a introduce impozite si-si exercită acest drept prin intermediul :

organul puterii legislative (Parlamentul) care instituie impozitele la nivel național;

organelor locale ale administrației de stat, care instituie impozite și taxe în favoarea unităților administrativ teritoriale

Sursele de venit asupra cărora se aplică impozitele directe sunt:

veniturile din salarii și alte venituri ale persoanelor fizice, în bani sau în naturã;

profitul impozabil, în cazul agenților economici;

cifra de afaceri, în cazul microîntreprinderilor;

renta, în cazul proprietarilor funciari;

venitul produs de hârtiile de valoare, pentru deținătorii de astfel de valori.

Factorii care influențează nivelul impozitelor sunt atât interni, proprii sistemului de impozitare adoptat, cât și externi acestui sistem; dintre factorii externi, cei mai importanti sunt:

nivelul PIB pe locuitor, care reprezintă un indicator de performanță pentru economia națională;

natura instituțiilor publice, respectiv structura politică a țării;

strategia de dezvoltare economică adoptată de autorități, prin care se stabilesc prioritățile privind destinația resurselor;

nivelul mediu al impozitelor și taxelor, progresivitatea impunerii, gradul de apăsare fiscală. Se știe că o fiscalitate redusă prezintă și un aspect pozitiv, deoarece atrage capitalul străin.

1.2. Elementele impozitului

Pentru ca prin impozite să se poată realiza obiectivele financiare, economice și sociale urmărite de către stat la introducerea lor, este necesar ca reglementările fiscale să fie cunoscute și respectate atât de organele fiscale, cât și de contribuabili.

Printre elementele impozitului se numără: subiectul (plătitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plată, etc.

Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata acestuia.

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul.

Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii. La impozitele directe, obiect al impunerii poate fi venitul sau averea.

Sursa impozitului arată din ce anume se plătește impozitul.

Unitatea de impunere se folosește pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil. Drept unitate de impunere putem întâlni: unitatea monetară, metrul pătrat de suprafață utilă, hectarul de teren, bucata, kilogramul, litrul, etc

Cota impozitului sau cota de impunere reprezintă impozitul aferent unei unități de impunere.

Asieta (modul de așezare al impozitului) reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de organele fiscale în legatură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile și determinarea impozitului datorat statului.

Termenul de plată indică data până la care impozitul trebuie achitat statului.

1.3. Caracterizarea generală a impozitelor directe

Impozitele directe reprezintă forma cea mai veche de impunere. Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute în lege. Ele se încasează direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite.

Impozitele directe pot fi grupate în impozite reale și impozite personale.

Impozitele reale :

Pentru determinarea impozitelor reale se ia calcul produsul brut sau cel prezumat (de exemplu prețul pământului, fertilitatea etc.) și nu venitul net, ceea ce poate dezavantaja pe micii producători.

Cel mai important impozit direct real utilizat în prezent este impozitul funciar. În vederea stabilirii corecte a acestuia se reglementează statutul bunurilor funciare prin intermediul Legii cadastrului

Impozitele personale

Impozitele personale sunt impozite pe venit și impozite pe avere.

Impozitele pe venit

Impozitele pe veniturile persoanelor fizice se pot realiza :

în sistemul impunerii separate, diferențiat pe tipuri de venit ;

în sistemul impunerii globale, în care se face suma tuturor veniturilor și se aplică cota de progresivitate.

Impozitele pe avere, care sunt de mai multe feluri:

impozite asupra averii propriu-zise, cum sunt impozitele pe proprietăți imobiliare (terenuri,cladiri) și impozitul asupra activului net, care are ca obiect întreaga avere mobilă și imobilă a subiectului impunerii.

impozite pe circulația averii, respectiv impozitul pe succesiuni, impozitul pe donații, impozitul pe acte de vânzare-cumparare a unor bunuri imobile, impozitul pe hârtii de valoare acțiuni, obligațiuni, impozitul pe circulația capitalurilor și a efectelor comerciale etc.;

impozite pe sporul de avere: impozitul pe plusul de valoare imobiliară ce s-a produs fără ca proprietarul să cheltuiască ceva, impozitul pe sporul de avere dobândit în timp de război.

Dubla impunere internaționalã

Dubla impunere desemnează afectarea prin impozit de două sau mai multe ori a aceluiași obiect impozabil și pentru aceeași perioadă de timp.

Dubla impunere internațională poate sã aparã în cazul realizării de către rezidenții unui stat a unor venituri pe teritoriul altor state. Deci, în cadrul unui stat, supunerea aceluiași venit sau aceleiași averi mai multor impozitãri reprezintă o dublă impunere economică. In relațiile dintre state interesează nu dubla impunere economică, ci dubla impunere juridică, care se referã la veniturile realizate de aceeași persoanã, fizicã sau juridicã, pe teritoriul a douã sau mai multe state.

Dubla impunere poate sã aparã numai în cazul impozitelor directe, respectiv al impozitelor pe venit și al celor pe avere.

Apariția dublei impuneri trebuie privită în stransă legatură cu particularitățile politicii fiscale și ale sistemelor de impozite întâlnite într-o țară sau alta. De asemenea, pot conduce la apariția dublei impuneri și interesele unor state de a utiliza impozitele pentru stimularea activității producătoare de venituri impozabile sau, dimpotrivă, pentru frânarea acestora.

Convenția pentru evitarea dublei impuneri este un acord încheiat între două state în vederea eliminării sau reducerii efectelor dublei impuneri a venitului din titluri (dividend, dobândă), referindu-se atât la persoane fizice, cât și la persoane juridice (societăți de persoane și de capital, fundații etc.). În general, asemenea convenții prevăd ca venitul din titluri este exonerat de impozit în statul de reședință, în masura în care este impus la sursa (în statul de unde provine inițial obiectul impozabil). Există, de altfel, modele cadru de convenții pentru evitarea dublei impuneri realizate de Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică, de ONU etc.

Figura1

1.4. Principalele impozite directe din sistemul fiscal românesc

Impozitul pe venit

Începând cu anul 2005, cota de impozitare a veniturilor persoanelor fizice este unicã, proporționalã, de 16%.

Plățile din cursul anului capătă caracter de plăți anticipate în contul impozitului pe venit, care se realizează prin stopaj la sursă în cazul salariilor, dobânzilor, dividendelor sau sunt stabilite de către organul fiscal pe bază de declarații provizorii și plătite de către contribuabil.

Plătitorii impozitului pe venit sunt :

persoanele fizice rezidente ;

persoanele fizice nerezidente care desfășoară o activitate independentă prin intermediul unuisediu permanent în România ;

persoanele fizice nerezidente care desfășoară activități dependente în România ;

persoanele fizice nerezidente care obțin venituri din alte surse.

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit sunt următoarele :

venituri din activități independente ;

venituri din salarii ;

venituri din cedarea folosinței bunurilor ;

venituri din investiții

venituri din pensii ;

venituri din activități agricole ;

veniturile din premii și din jocuri de noroc ;

venituri din alte surse

Impozitul pe profit

Subiecții impunerii impozitului pe profit sunt:

persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obținut din orice sursã, atât din România, cât și din strãinãtate;

persoanele juridice strãine care desfãșoarã activitãți printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

persoanele juridice sau fizice nerezidente care desfãșoarã activitãți în România ca beneficiari ori parteneri împreunã cu o persoanã juridicã românã într-o asociere sau o altã entitate ce nu dã naștere unei persoane juridice, pentru profitul realizat în România;

persoanele juridice române și persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atât în România, cât și în strãinãtate din asocieri care nu dau naștere unei persoane juridice. În acest caz impozitul datorat de persoana fizicã se calculeazã, se reține și se varsã de cãtre persoana juridicã;

persoanele juridice strãine care obțin veniturile prevãzute în lege, pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit trezoreria statului; instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare și disponibilitãțile realizate și utilizate etc.

Profitul impozabil se calculeazã ca diferențã între veniturile realizate din orice sursã și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugã cheltuielile nedeductibile.

La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacã sunt aferente veniturilor impozabile.

Impozitul pe dividende

Cota-parte din profitul obținut de societățile comerciale ce se va plăti fiecărui acționar sau asociat, dupã caz, constituie, conform Legii privind societãțile comerciale, dividend.

Distribuirea dividendelor pentru acționari sau asociați are loc în raport de cota de participare la capitalul social.

Impozitul este datorat de acționarii sau asociații societãților comerciale beneficiari de dividende. Subiectele impunerii pot fi atât persoane fizice, cât și persoane juridice române sau strãine, indiferent de proveniența și natura capitalului social al societãților comerciale distribuitoare a dividendelor.

Secțiunea II

2.1. Impozitul pe profit

2.1.1. Impozitul pe profit de la agenți economici

Sfera de cuprindere a impozitului

Contribuabili: Sunt obligate să plătească impozitul pe profit, următoarele persoane:

persoanele juridice române;

persoanele juridice străine care desfășoară își activitatea prin intermediul unui sediu în România;

persoanele juridice străine care realizează venituri din proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare ;

persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică;

persoanele juridice cu sediul social în România, înființate în conformitate cu legislația europeană.

Impozitul pe profit se aplică după cum urmează:

a) în cazul persoanelor juridice române și al persoanelor juridice cu sediul social în România, înființate în conformitate cu legislația europeană, asupra profitului impozabil obținut din orice sursă;

b) în cazul persoanelor juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent, respectiv asupra profitului impozabil determinat la nivelul sediului permanent desemnat să îndeplinească obligațiile fiscale;

c) în cazul persoanelor juridice străine și persoanelor fizice nerezidente care desfășoară activitate în România într-o asociere cu sau fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii care se atribuie fiecărei persoane;

d) în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea sau cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri;

e) în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care realizează venituri atât în România, cât și în străinătate, din asocieri fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

Cota de impozitare

Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.

Anul fiscal

Anul fiscal este anul calendaristic.

Când un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.

Declararea și plata impozitului

Declararea și plata impozitului pe profit, se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I – III. Definitivarea și plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit. Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor.

Începând cu data de 1 ianuarie 2013, contribuabili, pot opta pentru declararea și plata impozitului pe profit anual, cu plăți anticipate, efectuate trimestrial.

2.1.2. Impozitul pe profit de la băncile comerciale

Sfera de cuprindere a impozitului

Contribuabilii societăți comerciale bancare – persoane juridice române și sucursalele din România ale băncilor – persoane juridice străine au obligația de a declara și plăti impozit pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial.

Cota de impozitare

Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.

Declararea și plata impozitului

Contribuabilii care aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, determină plățile anticipate trimestriale în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele prețurilor de consum, estimat cu ocazia elaborării bugetului inițial al anului pentru care se efectuează plățile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plățile anticipate trimestriale, este impozitul pe profit datorat conform declarației privind impozitul pe profit, fără a lua în calcul plățile anticipate efectuate în acel an.

Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor.

2.1.3. Deduceri acordate

1. La calculul profitului impozabil, pentru activitățile de cercetare-dezvoltare se acordă următoarele stimulente fiscale:

a) deducerea suplimentară la calculul profitului impozabil, în proporție de 50%, a cheltuielilor eligibile pentru aceste activități; această deducere suplimentară se calculează trimestrial/anual;

b) aplicarea metodei de amortizare accelerată și în cazul aparaturii și echipamentelor destinate activităților de cercetare-dezvoltare.

2. Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și:

– cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor;

– cheltuielile efectuate pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

– cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurarea de accidente de muncă și boli profesionale și cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea riscurilor profesionale;

– cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în baza unui contract scris, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare.

– cheltuielile de transport și de cazare în țară și în străinătate, efectuate pentru salariați și administratori;

– taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile obligatorii;

– cheltuielile cu formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat;

– cheltuielile pentru marketing;

– cheltuielile de cercetare, precum și cheltuielile de dezvoltare ;

– cheltuielile pentru perfecționarea managementului, a sistemelor informatice;

– cheltuielile pentru protejarea mediului și conservarea resurselor;

– pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate, în următoarele cazuri:

1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătorești;

2. debitorul a decedat și creanța nu poate fi recuperată de la moștenitori;

3. debitorul este dizolvat;

4. debitorul înregistrează dificultăți financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul.

– cheltuielile efectuate de operatorii economici cu evaluarea activelor fixe corporale care aparțin domeniului public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale;

– cheltuielile efectuate de operatorii economici cu înscrierea în cărțile funciare.

3. Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:

– cheltuielile de protocol în limita cotei de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;

– cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului. În această categorie intră ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile și protezele, precum și cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a : creșelor, grădinițelor, serviciilor de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale și al accidentelor de muncă . În cadrul acestei limite, pot fi deduse și cheltuielile reprezentând: tichete de creșă acordate de angajator, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori și salariaților, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă;

-cheltuielile de sponsorizare și mecenat și cheltuielile privind bursele private. Cheltuielile scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată mai jos:

1. 3 la mie din cifra de afaceri;

2. 20% din impozitul pe profit datorat.

– cheltuielile cu taxele și cotizațiile către organizațiile neguvernamentale sau asociațiile profesionale care au legătură cu activitatea desfășurată de contribuabili și care depășesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual

-50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice.

2.2. Impozitul pe venit

2.2.1. Impozit pe venituri din salarii

Sfera de cuprindere

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.

Venituri, considerate asimilate salariilor:

a) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

b) indemnizații din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;

c) drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;

d) indemnizația lunară brută, precum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome;

e) remunerația obținută de directori în baza unui contract de mandat conform prevederilor legii societăților comerciale;

f) remunerația primită de președintele asociației de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari;

g) sumele primite de membrii fondatori ai societăților comerciale constituite prin subscripție publică;

h) sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație, membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere, precum și în comisia de cenzori;

i) sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii;

j) indemnizația lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declarația de asigurări sociale;

k) indemnizația și orice alte sume de aceeași natură, primite de salariați pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depășește limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituțiile publice. Aceste prevederi se aplică și în cazul salariaților reprezentanțelor din România ale persoanelor juridice străine;

l) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, primite de salariații care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori nerezidenți, pe perioada delegării și detașării, în România, în interesul serviciului, pentru partea care depășește nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru țara de rezidență a angajatorului nerezident, de care ar beneficia personalul din instituțiile publice din România dacă s-ar deplasa în țara respectivă;

m) indemnizația administratorilor, precum și suma din profitul net cuvenite administratorilor societăților comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de adunarea generală a acționarilor;

n) sume reprezentând salarii, diferențe de salarii, dobânzi acordate în legătură cu acestea, precum și actualizarea lor cu indicele de inflație, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile;

o) indemnizațiile lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada de neconcurență, stabilite conform contractului individual de muncă;

p) orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor în vederea impunerii.

Deducere personală

Persoanele fizice au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcția de bază.

Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1.000 lei inclusiv, astfel:

– pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 250 lei;

– pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere – 350 lei;

– pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere – 450 lei;

– pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 550 lei;

– pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 650 lei.

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.000,01 lei și 3.000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive față de cele de mai sus și se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.000 lei nu se acordă deducerea personală.

Persoana în întreținere poate fi soția/soțul, copiii (pana in 18 ani) sau alți membri de familie, rudele contribuabilului sau ale soțului/soției acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri, impozabile și neimpozabile, nu depășesc 250 lei lunar.

Cota de impozitare

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri.

Impozitul lunar se determină astfel:

– la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii aferente unei luni, și următoarele:

– deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

– cotizația sindicală plătită în luna respectivă;

– contribuțiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei a 400 euro;

impozit = 16% x baza impozabilă

baza impozabilă = ( venit brut – contribuții) – deducere personală

– cotizație sindicală

– contribuție pensie facultativă

Declararea și plata impozitului

Impozitul se calculează și se reține la data efectuării plății și se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit.

Plătitorii de venituri cu regim de reținere la sursă a impozitului au obligația să completeze și să depună declarația privind calcularea și reținerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit (D 205).

2.2.2.Impozit pe venit din pensii

Sfera de cuprindere

Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înființate din contribuțiile sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative și cele finanțate de la bugetul de stat.

Excepții

Nu sunt venituri impozabile veniturile din pensii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat.

Cota de impozitare

Venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei și a contribuțiilor obligatorii calculate (sănătate), reținute și suportate de persoana fizică. Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii. Impozitul reținut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.

Impozit = 16% x ( venit din pensie – contribuție sănătate* – 1000 lei)

Contribuție sănătate = 5.5% x (venit din pensie – 740 lei)

Declararea si plata impozitului

Impozitul calculat se reține la data efectuării plății pensiei și se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei.

*Pentru persoanele cu venituri din pensii care depășesc 740 lei, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă numai partea de venit care depășește nivelul de 740 lei

2.2.3. Impozit pe venituri din activități agricole

Sfera de cuprindere a impozitului

Veniturile din activități agricole cuprind veniturile obținute individual sau într-o formă de asociere, fără personalitate juridică, din:

a) cultivarea produselor agricole vegetale;

b) exploatarea plantațiilor viticole, pomicole, arbuștilor fructiferi și altele asemenea;

c) creșterea și exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în stare naturală.

Venituri neimpozabile

Nu sunt venituri impozabile veniturile realizate de persoanele fizice/membrii asocierilor fără personalitate juridică din valorificarea în stare naturală a următoarelor:

a) produse culese din flora sălbatică, exclusiv masa lemnoasă. În cazul masei lemnoase sunt venituri neimpozabile numai veniturile realizate din exploatarea și valorificarea acesteia în volum de maximum 20 mc/an din pădurile pe care contribuabilii le au în proprietate;

b) produse capturate din fauna sălbatică, cu excepția celor realizate din activitatea de pescuit comercial supuse impunerii potrivit prevederilor cap. II "Venituri din activități independente".

Cota de impozitare

Stabilirea venitului anual din activități agricole pe bază de norme de venit

Venitul dintr-o activitate agricolă se stabilește pe bază de norme de venit. Normele de venit se stabilesc pe unitatea de suprafață (ha)/cap de animal/familie de albine.

Impozitul pe venitul din activități agricole se calculează de organul fiscal competent prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului anual din activități agricole stabilit pe baza normei anuale de venit, impozitul fiind final.

Impozit = 16% x venit anual (norma anuală de venit)

Declararea și plata impozitului

Contribuabilul care desfășoară o activitate agricolă pentru care venitul se determină pe bază de normă de venit are obligația de a depune anual o declarație la organul fiscal competent, până la data de 25 mai inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs ( Declarație nr.221). Organul fiscal competent stabilește impozitul anual datorat și emite decizia de impunere, la termenul și în forma stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală (Decizie nr.260).

Plata impozitului anual stabilit conform deciziei de impunere anuale se efectuează către bugetul de stat în două rate egale, astfel:

a) 50% din impozit până la data de 25 octombrie inclusiv;

b) 50% din impozit până la data de 15 decembrie inclusiv.

Impozitul se virează la bugetul de stat și din acesta nu se distribuie cote defalcate către bugetele locale.

2.2.4. Impozit pe venituri din activități independente

Veniturile din silvicultură și piscicultură reprezintă veniturile obținute din recoltarea și valorificarea produselor specifice fondului forestier național, respectiv a produselor lemnoase și nelemnoase, precum și cele obținute din exploatarea amenajărilor piscicole.

Veniturile din silvicultură și piscicultură se supun impunerii, venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activități independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real. Pentru veniturile din silvicultură calificate drept venituri din alte surse se aplică prevederile cap. IX.

Veniturile obținute din valorificarea produselor prevăzute primul paragraf în altă modalitate decât în stare naturală reprezintă venituri din activități independente și se supun regulilor de impunere proprii categoriei respective.

Veniturile definite la primul paragraf pentru care nu au fost stabilite norme de venit sunt venituri impozabile și se supun impunerii, venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activități independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real.

2.2.5. Impozit pe venituri din alte surse

Sfera de cuprindere a impozitului

În această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri:

prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei activități pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relație generatoare de venituri din salarii;

câștiguri primite de la societățile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părți cu ocazia tragerilor de amortizare;

venituri, sub forma diferențelor de preț pentru anumite bunuri, servicii și alte drepturi, primite de persoanele fizice pensionari, foști salariați, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale;

venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial;

venituri obținute din valorificarea prin centrele de colectare a deșeurilor de metal, hârtie, sticlă și altele asemenea. Nu sunt impozabile veniturile realizate din valorificarea bunurilor mobile prin centrele de colectare, în vederea dezmembrării, care fac obiectul Programelor naționale finanțate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice, în conformitate cu prevederile legii;

venituri obținute de persoana fizică în baza contractului de administrare încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 46/2008 – Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare. Fac excepție veniturile realizate din exploatarea și valorificarea masei lemnoase, definite potrivit legislației în materie, din pădurile pe care contribuabilii le au în proprietate, în volum de maximum 20 mc/an, care sunt neimpozabile;

veniturile distribuite persoanelor fizice membrii formelor asociative de proprietate – persoane juridice, prevăzute in Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, altele decât veniturile neimpozabile realizate din:

exploatarea și valorificarea masei lemnoase, definite potrivit legislației în materie, din pădurile pe care le au în proprietate, în volum de maximum 20 mc/an, pentru fiecare membru asociat;

exploatarea masei lemnoase, definite potrivit legislației în materie, din pădurile pe care le au în proprietate, în volum de maximum 20 mc/an, acordată fiecărui membru asociat.

Orice venituri constatate de organele fiscale, în condițiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate pe baza procedurilor și metodelor indirecte de reconstituite a veniturilor sau cheltuielilor. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului și al accesoriilor.

Cota de impozitare

Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut. Impozitul calculat și reținut reprezintă impozit final.

Impozit = 16% x venit brut

Plata impozitului

Impozitul astfel reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

2.2.6. Impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor

Sfera de cuprindere

Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt veniturile, în bani și/sau în natură, provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal, altele decât veniturile din activități independente.

În această categorie de venit se cuprind veniturile din închirieri și subînchirieri de bunuri mobile și imobile, precum și veniturile din arendarea bunurilor agricole, din patrimoniul personal.

Veniturile obținute din închirieri și subînchirieri de bunuri imobile sunt cele din cedarea folosinței locuinței, caselor de vacanță, garajelor, terenurilor și altora asemenea, a căror folosință este cedată în baza unor contracte de închiriere/subînchiriere, uzufruct și altele asemenea, inclusiv a unor părți din acestea, utilizate în scop de reclamă, afișaj și publicitate.

Sunt considerate venituri din cedarea folosinței bunurilor și veniturile obținute de către proprietar din închirierea camerelor situate în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă între una și 5 camere inclusiv.

Venitul brut din cedarea folosinței bunurilor din patrimoniul personal, altele decât veniturile din arendarea bunurilor agricole, reprezintă totalitatea sumelor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură stabilite potrivit contractului încheiat între părți, pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării acestora. Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozițiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deținător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă.

În cazul veniturilor obținute din închirierea bunurilor mobile și imobile din patrimoniul personal, venitul brut se stabilește pe baza chiriei prevăzute în contractul încheiat între părți pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei.

În maxim 15 zile de la data încheierii contractului acesta trebuie înregistrat la administrația fiscala de care aparține domiciliul. (dacă nu este domiciliul în România, acesta se înregistrează unde se află proprietatea) cu o declarație de venit estimat unde se va calcula venitul anual pe baza chiriei înscrise în contract (forfetar sau real).

Administrația fiscală calculează impozit de 16% din venitul anual și îl comunică printr-o Decizie de plăți anticipate.

Cota de impozitare

Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.

Contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendare sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă.

La stabilirea plăților anticipate se utilizează cota de impozit de 16%.

Impozit cedare= 16% x ( venit brut – 25% venit brut)

Declararea și plata impozitului

Plățile anticipate pentru închirierea bunurilor mobile și imobile din patrimoniul personal, se efectuează în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru .

Impozitul pentru veniturile din arendă se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Contribuția de asigurări de sănătate

De la 1 ianuarie 2014 prin OUG nr. 88/2013 pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor (închiriere, închirierea locuințelor proprietate personală în scop turistic, arendă) datorează, indiferent de alte categorii de venit pe care le realizează, pe lângă impozit în cota de 16 % și contribuția de asigurări sociale de sănătate în cota de 5,5 % din baza lunară de calcul (venit brut-25% din venit brut, venituri încasate-cheltuieli efectuate, norma de venit).

Dacă e singurul venit, baza lunară nu poate fi mai mică decat un salariu minim pe economie și mai mare decat 5 ori câstig salarial mediu brut pe economie.

2.2.7. Impozit pe venituri din dividende

Obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acționari sau asociați.

Cota de impozitare

Veniturile sub formă de dividende se impun cu o cotă de 16% din suma acestora.

Declararea si plata impozitului

Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plătește până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor.

Excepții

Nu reprezintă dividende următoarele distribuții efectuate de la persoane juridice, potrivit legii:

– în legătură cu excluderea, retragerea, dobândirea prin succesiune a titlurilor de valoare, venituri care sunt calificate drept câștiguri din transferul titlurilor de valoare;

– care aplică regimul transparenței fiscale, potrivit legii speciale.

2.2.8. Impozit pe veniturile obținute din transferul titlurilor de valoare

Câștigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiții și părțile sociale, reprezintă diferența pozitivă/negativă dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare pe tipuri de titluri de valori, diminuată, după caz, cu costurile aferente tranzacției. În cazul tranzacțiilor cu acțiuni primite de persoanele fizice cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masă, prețul de cumpărare la prima tranzacționare va fi asimilat cu valoarea nominală a acestora. În cazul tranzacțiilor cu acțiuni cumpărate la preț preferențial, în cadrul sistemului stock options plan, câștigul se determină ca diferență între prețul de vânzare și prețul de cumpărare preferențial, diminuat cu costurile aferente tranzacției.

În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investiții, câștigul se determină ca diferență pozitivă între prețul de răscumpărare și prețul de cumpărare/subscriere. Prețul de răscumpărare este prețul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. Prețul de cumpărare/subscriere este prețul plătit de investitorul persoană fizică pentru achiziționarea titlului de participare.

În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părților sociale, câștigul din înstrăinarea părților sociale se determină ca diferență pozitivă între prețul de vânzare și valoarea nominală/prețul de cumpărare. Începând cu a doua tranzacție, valoarea nominală va fi înlocuită cu prețul de cumpărare, care include și cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzacției și alte cheltuieli similare justificate cu documente.

Determinarea câștigurilor de mai sus se efectuează la data încheierii tranzacției, pe baza contractului încheiat între părți.

Determinarea câștigului/pierderii revine fiecărui intermediar, societate de administrare a investițiilor, în cazul răscumpărării de titluri de participare la fondurile deschise de investiții, sau plătitor de venit, după caz, la fiecare tranzacție.

Câștigul net anual/Pierderea netă anuală din transferul titlurilor de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare în cazul societăților închise, se determină ca diferență între câștigurile și pierderile înregistrate în cursul anului respectiv. Câștigul net anual/Pierderea netă anuală se determină de către contribuabil, pe baza declarației privind venitul realizat, depusă. Câștigul net anual impozabil se determină de organul fiscal competent.

Pentru tranzacțiile cu titlurile de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare în cazul societăților închise, efectuate în cursul anului fiscal, fiecare intermediar, societate de administrare a investițiilor în cazul răscumpărării de titluri de participare la fondurile deschise de investiții sau alt plătitor de venit, după caz, are următoarele obligații:

a) calcularea câștigului/pierderii la fiecare tranzacție, efectuată pentru contribuabil;

b) calcularea totalului câștigurilor/pierderilor pentru tranzacțiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;

c) transmiterea în formă scrisă către fiecare contribuabil a informațiilor privind totalul câștigurilor/pierderilor, pentru tranzacțiile efectuate în cursul anului, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat;

d) depunerea la organul fiscal competent a declarației informative privind totalul câștigurilor/pierderilor, pentru fiecare contribuabil, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat.

Pentru câștigurile/pierderile din transferul titlurilor de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare în cazul societăților închise, realizate începând cu data de 1 ianuarie 2013 inclusiv, nu se efectuează plăți anticipate în cursul anului fiscal, în contul impozitului anual datorat.

In cazul câștigurilor determinate din transferul valorilor mobiliare, în cazul societăților închise, și din transferul părților sociale, obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine dobânditorului. Calculul și reținerea impozitului de către dobânditor se efectuează la momentul încheierii tranzacției, pe baza contractului încheiat între părți. Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra câștigului, la fiecare tranzacție, impozitul fiind final. Transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare sau a părților sociale trebuie înscrisă în registrul comerțului și/sau în registrul asociaților/acționarilor, după caz, operațiune care nu se poate efectua fără justificarea virării impozitului la bugetul de stat.

Termenul de virare a impozitului este până la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra părților sociale sau a valorilor mobiliare la registrul comerțului ori în registrul acționarilor, după caz, indiferent dacă plata titlurilor respective se face sau nu eșalonat;

Câștigul net anual impozabil din transferul titlurilor de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare în cazul societăților închise, se impozitează astfel :

Câștigul net anual impozabil din transferul titlurilor de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare în cazul societăților închise, se determină ca diferență între câștigul net anual și pierderile reportate din anii fiscali anteriori.

Pierderea netă anuală din transferul titlurilor de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare în cazul societăților închise, stabilită prin declarația privind venitul realizat, se recuperează din câștigurile nete anuale obținute în următorii 7 ani fiscali consecutivi.

Regulile de reportare a pierderilor sunt următoarele:

a) reportul se efectuează cronologic, în funcție de vechimea pierderii, în următorii 7 ani consecutivi;

b) dreptul la report este personal și netransmisibil;

c) pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei prevăzute la lit. a), reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului.

Pierderile nete anuale din transferul titlurilor de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare în cazul societăților închise provenind din străinătate se reportează și se compensează cu veniturile de aceeași natură și sursă, realizate în străinătate, pe fiecare țară, înregistrate în următorii 7 ani fiscali.

2.2.9. Impozit pe venituri din vânzare-cumpărare de valută

Sfera de cuprindere

Veniturile obținute sub forma câștigurilor din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum și orice alte operațiuni de acest gen reprezintă diferențele de curs favorabile rezultate din aceste operațiuni, în momentul încheierii operațiunii și evidențierii în contul clientului.

Câștigul net anual se determină ca diferență între câștigurile și pierderile înregistrate în cursul anului respectiv din astfel de operațiuni. Câștigul net anual se determină de către contribuabil pe baza declarației privind venitul realizat . Pentru tranzacțiile din anul fiscal, fiecare intermediar sau plătitor de venit, după caz, are următoarele obligații:

a) calcularea câștigului anual/pierderii anuale pentru tranzacțiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;

b) transmiterea informațiilor privind câștigul anual/pierderea anuală, precum și impozitul calculat și reținut ca plată anticipată, în formă scrisă către acesta, până în ultima zi a lunii februarie a anului următor celui pentru care se face calculul.

Cota de impozitare

Câștigul din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum și din orice alte operațiuni de acest gen, altele decât cele cu instrumente financiare tranzacționate pe piețe autorizate și supravegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, se impune cu o cotă de 16% la fiecare tranzacție, impozitul reținut constituind plată anticipată în contul impozitului anual datorat.

Declararea si plata impozitului

Obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine intermediarilor sau altor plătitori de venit, după caz. Impozitul calculat și reținut, reprezentând plată anticipată, se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Pierderile rezultate din operațiuni de vânzare/cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, și orice alte operațiuni de acest gen, altele decât cele cu instrumente financiare tranzacționate pe piețe autorizate și supravegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, înregistrate în cursul anului fiscal, se compensează la sfârșitul anului fiscal cu câștigurile de aceeași natură realizate în cursul anului respectiv. Dacă în urma acestei compensări rezultă o pierdere anuală, aceasta nu se reportează.

În cadrul operațiunilor similare contractelor de vânzare-cumpărare de valută la termen se includ și următoarele instrumente financiare derivate tranzacționate pe piață la buna înțelegere (OTC) și definite ca atare în legislația care reglementează aceste tranzacții:

– swap pe cursul de schimb

– swap pe rata dobânzii

– opțiuni pe cursul de schimb

– opțiuni pe rata dobânzii.

În cazul contractelor forward pe cursul de schimb (contracte de vânzare-cumpărare valută la termen), baza de impozitare o reprezintă diferența favorabilă dintre cursul forward la care se încheie tranzacția și cursul spot/forward prevăzute în contract la care tranzacția se închide în piață la scadență prin operațiunea de sens contrar multiplicată cu suma contractului și evidențiată în contul clientului la închiderea tranzacției.

În cazul swap-ului pe cursul de schimb, baza de impozitare o reprezintă diferența de curs favorabilă între cursul de schimb spot și cel forward folosite în tranzacție, multiplicate cu suma națională a contractului rezultată din aceste operațiuni în momentul închiderii operațiunii și evidențierii în contul clientului.

În cazul swap-ului pe rata dobânzii, baza de impozitare o reprezintă diferența de dobândă favorabilă dintre rata de dobândă fixă și rata de dobândă variabilă stabilite în contract multiplicată cu suma noțională a contractului, rezultată din aceste operațiuni în momentul închiderii operațiunii și evidențiate în contul clientului.

2.2.10. Impozit pe veniturile obținute din jocurile de noroc, din premii și din prime în bani și/sau natură

Sfera de cuprindere

Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri, precum și cele din promovarea produselor/serviciilor ca urmare a practicilor comerciale, potrivit legii.

Veniturile din jocuri de noroc cuprind câștigurile realizate ca urmare a participării la jocuri de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot, definite conform normelor metodologice.

Cota de impozitare

Venitul net din premii și din jocuri de noroc este diferența dintre venitul din premii sau din jocuri de noroc și suma reprezentând venit neimpozabil.

Veniturile sub formă de premii se impun, prin reținerea la sursă, cu o cotă de 16% aplicată asupra venitului net realizat din fiecare premiu.

Impozit = 16% x ( premiu* – 600 lei)

* pe fiecare premiu

Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reținerea la sursă, cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net. Venitul net se calculează la nivelul câștigurilor realizate într-o zi de la același organizator sau plătitor.

Impozit = 25% x ( venit din joc de noroc *– 600 lei)

* pentru câștigurile din jocuri de noroc, de la același organizator sau plătitor într-o singură zi

Nu sunt impozabile veniturile obținute din premii și din jocuri de noroc, în bani și/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilită în sumă de 600 lei, realizate de contribuabil:

a) pentru fiecare premiu;

b) pentru câștigurile din jocuri de noroc, de la același organizator sau plătitor într-o singură zi.

Impozitul calculat și reținut în momentul plății este impozit final.

Declararea și plata impozitului

Obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine plătitorilor de venituri.

Impozitul pe venit astfel calculat și reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Secțiunea III

STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPOZITELE DIRECTE IN ROMANIA

Studiul de caz dezvoltat în acest capitol este focalizat pe de o parte, pe analiza impozitelor directe în cadrul bugetului general consolidat și pe studierea structurii acestora. Analiza este efectuată pe o perioada de 8 ani, sursa datelor fiind bugetul general consolidat al României, în perioada 2006-2013.

Situația produsului intern brut și a impozitelor directe în perioada 2006-2013 (-mil lei-)

Tabel 1 (Sursa: www.mfinante.ro/buletin

Figura 1

Figura 3

Ponderea impozitelor directe în PIB

Tabel 2 (Sursa: www.mfinante.ro )

Ponderea încasărilor din impozitele directe in perioada 2006-2013 se menține relativ scăzută, comparativ cu anii anteriori – de exemplu în anul 2004 ponderea acestora in PIB s-a ridicat la 15,5% deoarece reforma fiscală implementată începând cu 1 ianuarie 2005 a mutat apăsarea fiscală pe impozitele indirecte.

Se observa, de asemenea, că veniturile din impozitul pe profit marchează o descreștere relativă continuă, cauza principală fiind degradarea economică, caracterizată de performanța slabă a sectorului productiv.

Figura 2

În perioada analizatã, structura veniturilor fiscale ale bugetului general consolidat s-a modificat, în principal din cauza evoluției economiei românești, atât în ce privește performanțele corporațiilor, cât și a veniturilor populației.

Astfel, în perioda 2006-2013, totalul impozitelor directe au marcat cea mai mare pondere în PIB în anul 2007, dar și valori asemãnãtoare în urmãtorii doi ani, pânã la declanșarea crizei financiare la finele anului 2008.

Începand cu anul 2008 procentul impozitelor directe începe să scadă , dar din anul 2012 putem observa o ușoara creștere a acestora.

Dintre toate impozitele directe , impozitele pe salarii și venit au cea mai mare pondere în PIB înregistrând valorile cele mai mari în anii 2007 și 2009 fiind urmat de impozitul pe profit care înregistrează cea mai mare valoare în anul 2007. Din acest an impozitul pe profit începe să scadă ajungând în anul 2013 la cea mai mică valoare înregistrată în cei 8 ani de studiu, spre deosebire de impozitul pe venit care, deși începe să scadă începând cu anul 2010-2011, acesta înregistrează o ușoară creștere în anii următori.

Analiza impozitelor pe venit și salarii în total venituri

2006 – 2013

Tabel 3 (Sursa : www.mfinante.ro)

Impozitul pe venit și salarii – s-a realizat în anul 2007 în suma de 14.374,9 mil. lei, ceea ce reprezintă 11,3 % din totalul veniturilor încasate . Comparativ cu anul 2006 impozitul pe venit și salarii a crescut cu 4611,1 mil lei datorită creșterii salariului mediu brut cu 24 %, urmare aplicării O.G. nr. 6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și O.G. nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce s-au acordat în anul 2007 personalului bugetar, a numărului de salariați cu 2,8% față de aceeași perioadă a anului trecut, a majorării salariului minim începând cu 1.01.2007 și a recalculării pensiilor conform O.G.nr. 42/2006.

În anul 2008 impozitul pe venit și salarii a fost în sumă de 18.365,7 mil. lei ceea ce reprezintă 11,2 % din totatlul veniturilor încasate. Comparativ cu anul 2007, s-a înregistrat o creștere de aproximativ 4.000 mil. Lei, creșterea fiind influențată de aceiași indicatori ai anului precedent.

Impozitul pe venit și salarii – s-a realizat în anul 2009 în sumă de 18.551,4 mil. lei , reprezentând 11,8 % din totalul veniturilor încasate. În comparație cu anul 2008 s-a înregistrat o creștere nesemnificativă de 185,7 mil. Lei.

În anul 2010 impozitul pe venit și salarii a fost în sumă de 17.956,8 mil. lei , ceea ce reprezintă 10,6 % din totatlul veniturilor încasate. Față de 2009 s-a înregistrat o scădere a impozitului de 408,9 mil. lei datorată pe de-o parte a diminuării numărului de salariați cu 6,7% și a câștigului salarial mediu brut cu 1,9%, iar pe de altă parte datorită aplicării prevederilor legale, de reducere cu 25% a drepturilor salariale cuvenite personalului din sectorul bugetar.

Impozitul pe venit și salarii – s-a realizat în anul 2011 în sumă de 19.076,4 mil. lei , ceea ce reprezintă 10,5 % din totalul veniturilor încasate. Se înregistrează o creștere față de anul precedent cu 1.119,6 mil. lei datorată creșterii numărului de salariați și a câștigului salarial mediu brut cu 6,5%.

În anul 2012 impozitul pe venit și salarii a fost în sumă de 20.956,7 mil. lei, reprezentând 10,8 % din totalul veniturilor încasate. Față de anul precedent, impozitul crește cu 1.880,3 mil. lei urmare creșterii numărului de salariați cu 3% și a câștigului salarial mediu brut cu 5%. Deasemenea, un impact pozitiv l-au avut majorarea cu 8% a salariilor din sectorul bugetar și a creșterea salariului minim.

Impozitul pe venit și salarii – s-a realizat în anul 2013 în sumă de 22.735,9 mil. lei ceea ce reprezintă 11,4% din totalul veniturilor încasate. Comparativ cu anul precedent se înregistrează o creștere în sumă de 1.779,2 mil. lei, aceasta fiind influentață de creșterea salariaților din economie cu 2% , creșterea câștigului salarial mediu brut cu 4,8% și reintregirea salariilor personalului bugetar.

Evoluția prețurilor 2006 – 2013

Tabel 3

Rata inflației 2006 – 2013

Sursa: www.insse.ro

Figura 3

Indicele anual al prețurilor de consum măsoară evoluția de ansamblu a prețurilor mărfurilor cumpărate și a tarifelor serviciilor utilizate de către populație în anul curent față de anul precedent.

Acest indice este determinat ca raport, exprimat procentual, între indicele mediu al prețurilor din anul curent și indicele mediu al anului precedent .

Indicele mediu al prețurilor unui anumit an se determină ca medie aritmetică simplă a indicilor lunari din acel an, calculați față de aceeași bază.

Rata anuală a inflației se calculează scăzând 100 din indicele anual al prețurilor de consum.

CONCLUZII

Prognoza pentru perioada 2014 – 2017

În condițiile prognozei Comisiei Europene, pentru perioada 2014-2016 se estimează o imbunătățire graduală a performanței economice a României , astfel încat sa se recupereze scăderile din perioada de recesiune 2009-2010.

Pe termen mediu, Guvernul și-a fixat ca elemente ale consolidării politicii fiscal-bugetare continuarea măsurilor de creștere a eficienței sistemului fiscal prin rescrierea Codului fiscal și a Codului de procedură fiscala, diversificarea modalitaților de impunere fiscală care vizează introducerea impozitului forfetar pentru anumite categorii de persoane juridice, reducerea poverii fiscale pentru forța de muncă cu venituri mici, implementarea unui nou sistem al contribuțiilor sociale obligatorii, prin extinderea bazei de calcul a acestora asupra tuturor veniturilor realizate de persoanele fizice care desfășoară activitați independente.

Pentru perioada 2015-2017 tendința de reducere a inflației va continua manifestându-se atât la nivelul inflației anuale cât și ca medie anuală.

În privința consumului, dintre măsurile cu efecte semnificative asupra veniturilor putem aminti: creșterea salariului minim, care va continua în anii 2015-2016 , astfel încat sa ajungă la 1200 lei, continuarea indexării pensiilor in raport cu inflația și evoluția reală a caștigurilor salariale, acordarea venitului minim de inserție, aplicarea legii salarizării unitare in sensul majorării salariilor categoriilor de salariați tineri cu venituri mai mici.

Proiecția veniturilor bugetului general consolidat s-a realizat pe baza indicatorilor macroeconomici estimați pentru orizontul 2014-2016, precum și a reglementărilor ce vor fi întreprinse în domeniul fiscal.

În ceea ce privește impozitul pe venit, pe termen mediu evoluția este determinată de creșterea moderată a câștigului salarial mediu brut în concordanță cu productivitatea și de măsurile luate pe linia colectării , încasarile din impozitul pe venit fiind în jur de 3,6 % din PIB în 2014 – 2016.

Pe de alta parte impozitul pe profit, evoluția este influențată de revenirea activității economice . Veniturile încasate vor ajunge la aproximativ 1,9 % din PIB în perioada 2014-2016.

Creșterea economica pe termen mediu va crea condițiile îmbunătațirii, în special in ceea ce privește numărul salariaților. Astfel se estimează că populația ocupată se va majora, in medie, cu 0,3% anual, iar numărul de salariați cu 0,7%.

Rata șomajului se va diminua de la 7,3% la 6,7 in 2017.

În perioada 2014-2016 veniturile bugetare sunt estimate la 32,9-33,1% din PIB datorită creșterii economice preconizate pentru această perioadă.

Pe parcursul acestui studiu de caz, am constat următoarele avantajele și dezavantajele ale impozitelor directe:

In opinia mea se poate aprecia ca impozitele directe prezintă următoarele avantaje:

– constituie o sursă de venit sigură;

– îndeplinesc deziderate de justiție fiscală, deoarece sunt exonerate necesare minimului de

existență;

– au în vedere natura și mărimea venitului;

– sunt ușor de calculat și de perceput;

– reducerea impozitelor directe încurajează producția.

Impozitele directe prezintă și unele dezavantaje:

– nu sunt agreabile plătitorilor, se consideră că nu ar fi productive;

– conducerea nu are interes să devină nepopulară prin mărimea acestor impozite;

– pot duce la abuzuri în ceea ce privește așezarea și încasarea impozitelor, se poate practica evaziunea fiscală.

Bibliografie

Stoica Emilia Cornelia , Finanțe-Contabilitate , Suport de Curs , Editura Universitatea “Nicolae Titulescu” , București , 2013

Iulian Vacarel – Finanțe publice, Editura Didacticã și Pedagogicã, București 2003

Nita Dobrota – Dicționar de economie, Editura Economicã, București, 1999

Iulian Vacarel – Politici fiscale și bugetare în România 1990 – 2000, Editura Expert, București, 2001

Brezeanu Petre, Marinescu Iulian – Finanțe publice și fiscalitate , Editura Fundației "România de mâine", București, 1998

Corduneanu Carmen – Sistemul fiscal în știința finanțelor , Editura Codecs, București, 1998

*** Legislație

Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal Cu Normele Metodologice De Aplicare

Lege Nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice

*** Alte surse

www.mfinante.ro ( Ministerul Finanțelor Publice)

www.insse.ro ( Institutul Național de Statistică)

www.cnp.ro ( Comisia Naționala de Prognoză)

Anexe

Anexa 1 – Bugetul General Consolidat 2010

Anexa 2 – Bugetul General Consolidat 2011

Anexa 3 – Bugetul General Consolidat 2012

Anexa 4 – Bugetul General Consolidat 2013

Bibliografie

Stoica Emilia Cornelia , Finanțe-Contabilitate , Suport de Curs , Editura Universitatea “Nicolae Titulescu” , București , 2013

Iulian Vacarel – Finanțe publice, Editura Didacticã și Pedagogicã, București 2003

Nita Dobrota – Dicționar de economie, Editura Economicã, București, 1999

Iulian Vacarel – Politici fiscale și bugetare în România 1990 – 2000, Editura Expert, București, 2001

Brezeanu Petre, Marinescu Iulian – Finanțe publice și fiscalitate , Editura Fundației "România de mâine", București, 1998

Corduneanu Carmen – Sistemul fiscal în știința finanțelor , Editura Codecs, București, 1998

*** Legislație

Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal Cu Normele Metodologice De Aplicare

Lege Nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice

*** Alte surse

www.mfinante.ro ( Ministerul Finanțelor Publice)

www.insse.ro ( Institutul Național de Statistică)

www.cnp.ro ( Comisia Naționala de Prognoză)

Anexe

Anexa 1 – Bugetul General Consolidat 2010

Anexa 2 – Bugetul General Consolidat 2011

Anexa 3 – Bugetul General Consolidat 2012

Anexa 4 – Bugetul General Consolidat 2013