Impozitarea Veniturilor Persoanelor Fizice Si Juridice Si Implicatiile Sale

Economie

Impozitarea Veniturilor Persoanelor Fizice Si Juridice Si Implicatiile Sale

Byadmin ianuarie 1, 2024

IMPOZITAREA VENITURILOR PERSOANELOR FIZICE ȘI JURIDICE ȘI IMPLICAȚIILE SALE

CUPRINS

CAPITOLUL 1

IMPOZITAREA VENITURILOR, PREZENTARE GENERALĂ

Impozitele puse la dispoziția statului, prin achitarea lor contribuie acoperirea cheltuielilor publice.

Impozitele fac parte din veniturile si/sau averea persoanelor fizice și juridice.

Prelevare impozitelor se face obligatoriu, sub formă de titlu definitiv (nerambursabil) și fără a primi o contraprestație din partea statului.

Prin caracterul obligatoriu al impozitelor se înțelege că plata acestor impozite către stat este o sarcină impusă atât persoanelor fizice cât și juridice.

Impozitul este impus numai acelor persoane fizice și juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere.

Statul are dreptul de a introduce impozite prin intermediul puterii legislative (Parlamentul).

Statul se poate folosi și în anumite condiții de organele de stat locale pentru a impune anumite impozite.

Cu introducerea impozitelor de stat se pronunță Parlamentul și acestea sunt impozite de stat de importanță națională, cu introduce unor impozite în favoarea unităților administrativ teritoriale se pronunță organele de stat locale.

În limitele și condițiile legii din România, conform Constituției, consiliile locale sau județene stabilesc impozitele și taxele locale.

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic si social.

Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaște anumite diferențieri de la o etapă de dezvoltare economico-socială la alta.

Rolul prioritar al impozitelor este în plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

În plan economic rolul impozitelor rezidă în încercările statului de a folosi mai mult impozitele ca mijloc de intervenție în activitatea economică. În funcție de intenția legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca un instrument de încurajare sau de frânare a unei activități economice, de creștere sau de reducere a producției sau a consumului unui produs, de impulsionare sau de îngrădire a comerțului exterior.

În plan social, rolul impozitelor de a fi redistribuit prin intermediul statului către grupuri sociale și indivizi, între persoanele fizice și cele juridice a unei părți din produsul intern brut.

Prin urmare, impozitele constituie unul din principalele instrumente de care statul dispune pentru redistribuirea veniturilor si a averii.

Cea mai veche formă de impunere este reprezentată de impozitele directe.

În decursul timpului, acestea au cunoscut transformări semnificative, funcție de nivelul de dezvoltare economică.

Astfel, în primele decenii ale secolului al XX-lea, impozitele stabilite pe obiecte materiale sau pe diferite activități comerciale sau industriale (adică impozite de tip real) au fost treptat înlocuite cu impozite stabilite pe diferite venituri.

S-a stabilit impozit pe rentă, salarii, profit, pe avere mobiliară sau imobiliară (adică impozitele de tip personal). Aceste impozite au condus la extinderea impunerii și astfel au fost aduși noi plătitorii de impozite, țărani, muncitori și funcționari.

Impozitele directe sunt nominative și au un cuantum și un termen de plată cunoscut în prealabil.

Impozitele directe constituie un venit sigur pentru stat, pe care acesta se poate baza în diverse situații, fiind preferabile impozitelor indirecte.

Impozitele directe, prin comparație cu impozitele indirecte, prezintă următoarele avantaje:

constituie un venit sigur pentru stat, dinante cunoscut, pe care se poate baza în anumite intervale de timp, îndeplinesc deziderate de justiție fiscală deoarece sunt exonerate veniturile necesare minimului de existență;

au în vedere natura și mărimea venitului (averii) impozabil;

țin seama de sarcinile familiei; ușor de calculat și de perceput;

reducerea impozitelor directe încurajează producția, investițiile etc.

După plata impozitelor, veniturile contribuabililor coboară uneori sub nivelul necesar reproducerii forței de muncă.

Economiștii contemporani susțin că impozitele excesive exercită o influență negativă asupra economiei naționale, deoarece subminează inițiativa și stimulentul întreprinzătorilor și împiedică creșterea producției.

Impozitele mari sunt inechitabile deoarece lipsesc întreprinzătorii de recompensa cuvenită pentru abstinența de a consuma profitul și capitalul.

Impozitele reale au fost aplicate cu preponderență în perioada capitalismului premonopolist, când pământul constituia elementul de bază al bogăției și principalul mijloc de producție.

Impozitele reale se clasifică în:

Impozitul funciar;

Impozitul pe clădiri;

Impozitul pe veniturile din activitățile industriale, comerciale;

Impozitul pe profesii libere;

Impozitul pe capitalurile bănești.

În unele țări a fost introdus impozitul funciar, iar pentru stabilirea mărimii impozitului se aveau în vedere criterii cum ar fi: suprafața terenurilor, numărul animalelor de muncă, prețul pământului. Aceste criterii nu permitea stabilirea reală și corectă a sumelor de plată, deoarece se luau în considerație numai anumiți factori care influențau nivelul producției agricole.

Ca urmare, un pas important în modificarea și îmbunătățirea aplicării impozitului funciar l-a constituit introducerea cadastrului.

Cadastrul reprezintă un act de descriere a inventarierii bunurilor din fiecare localitate., cu precizarea suprafeței de teren, a valorii fiecărei parcele de teren și a veniturilor obținute pe terenurile respective.

Clădirile devin, alături de pământ, un alt element al averii imobiliare, ceea ce face ca și asupra acestora să se instituie un impozit – impozitul pe clădiri.

Determinarea acestui impozit se făcea pe baza unor criterii exterioare, cum ar fi numărul și destinația camerelor, suprafața construită, numărul ușilor și ferestrelor, chiria etc.

Aceste criterii nu permiteau o impunere echitabilă, deoarece se aplicau indirect și izolat, nefiind o imagine completă asupra mărimii obiectului impozabil.

Ca urmare a dezvoltării manufacturilor, fabricilor, comerțului și profesiilor libere, a crescut și numărul meșteșugarilor, industriașilor, comercianților și liber profesioniștilor.

Impozitarea veniturilor persoanelor juridice

Persoanele juridice care plătesc impozit sunt:

Persoane juridice care plătesc impozit pe profit;

Persoane juridice care plătesc impozit pe venit.

Impozit pe profit este plătit de următoarele persoane juridice:

Companiile românești;

Companiile străine care își desfășoară activitatea în România printr-un sediu permanent;

Companiile străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară activitate în România într-o asociere cu sau fără personalitate juridică;

Companiile străine ce obțin venituri tranzacții imobiliare;

Persoane juridice cu sediul social în România, care se supun legislației europene;

Persoane fizice rezidente asociate cu persoane juridice române în vederea obținerii de venituri atât în România cât și în străinătate.

Din cele prezentate sunt excepții chiar dacă fac parte dintr-o categorie prezentată ca plătitoare de impozit pe profit, cum ar fi:

Instituțiile statului;

Cultele religioase;

Învățământul;

Asociațiile de proprietari;

Fondul de garantare a depozitelor bancare

Fondul de compensare a investițiilor;

Fondul de garantare a pensiilor private;

Banca Națională a României;

Organizațiile non-profit – pentru organizațiile care desfășoară activități economice limita de scutire este de 15000 euro/an sau 10% din veniturile total scutite.

Cota impozitului pe profit este:

Cota unică și standard a impozitului pe profit în procent de 16%;

Cota de impozit pe profit de cel puțin 5% din veniturile obținute din activitățile barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor și pariurilor sportive;

Suma de 4000 euro, stabilită pentru un an fiscal, este impozitul achitat de reprezentanțele companiilor străine. Deoarece plata se face către statul român se va achita echivalentul sumei de 4000 euro de la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României din ziua în care se face plata către bugetul de stat.

La stabilirea bazei de impozitare adică a profitului impozabil se face diferența dintre veniturile realizate indiferent de sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor, dintr-un an fiscal, la care se adaugă cheltuielilor nedeductibile și se scad veniturile neimpozabile.

Persoanele juridice au și venituri neimpozabile, venituri care nu se supun impozitării directe, cum ar fi:

Dividendele primite de la o altă entitate română sau de la o filială dintr-un stat membru al Uniunii Europene;

Diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare;

Veniturile obținute din anularea unor cheltuieli pentru care nu a fost acordata deducerea;

Venituri obținute din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu a fost aplicată deducerea;

Venituri obținute în urma recuperării cheltuielilor nedeductibile;

Venituri provenite din restituirea sau anularea unor dobânzi sau penalități;

Venituri reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmarea a participării în natură la capitalul altei entități juridice;

Veniturile din activități independente, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat sunt scutite de impozit pe venit;

Alte venituri neimpozabile prevăzute explicit în contracte.

Cheltuielile dintr-o entitate juridică se împart în trei categorii:

Cheltuieli deductibile;

Cheltuieli cu deductibilitate limitată;

Cheltuieli nedeductibile.

Cheltuielile deductibile integral sunt cheltuielile efectuate cu scopul realizării de venituri impozabile. Dintre aceste cheltuieli menționăm:

Cheltuielile cu achiziționarea materiei prime;

Cheltuielile cu salariile;

Cheltuielile cu aprovizionarea cu materiale auxiliare necesare bunei desfășurări a activității persoanei juridice;

Cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor;

Cheltuielile efectuate pentru securitatea și sănătatea în muncii, precum și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

Cheltuielile de reclama și publicitate, precum și cheltuielile pentru producerea de materiale publicitare;

Cheltuieli de deplasare, transport și cazare, atât în țară cât și în străinătate pentru personalul angajat cât și pentru colaboratori;

Cheltuielile pentru formare profesională cât și pentru perfecționare a personalului angajat;

Cheltuielile pentru dezvoltarea marchetingului persoanei juridice;

Cheltuielile cu cercetarea, cheltuielile de dezvoltare necesare, care îndeplinesc condițiile și sunt recunoscute din punct de vedere contabil ca imobilizări corporale;

Cheltuielile necesare și impuse de legislația în vigoare pentru protejarea mediul și conservarea resurselor naturale;

Cheltuielile cu pierderile înregistrate la scoaterea din evidențele contabile a creanțelor neîncasate

Cheltuielile cu perfecționarea managementului pentru buna funcționare și obținerea de atestări conform cu standardele de calitate;

Cheltuielile cu amenzile, dobânzile, penalitățile sau majorările intervenite în cadrul contractelor încheiate;

Cheltuielile cu taxele de înscriere reglementate de actele normative în vigoare, inclusiv cheltuieli de înscrieri în cărțile funciare;

Cheltuielile cu evaluarea sau reevaluarea activelor fixe corporale;

Cheltuielile cu beneficiile acordate salariaților în afara drepturilor salariale, beneficii ce sunt stipulate în contracte și se supun legislației în vigoare;

Cheltuielile de înregistrare în urma restituirii subvențiilor primite.

Cheltuielile deductibile limitat sunt cheltuieli care se pot deduce din veniturile realizate de persoana juridică dar într-o anumită proporție impusă de lege. Astfel de cheltuieli deductibile pentru persoane juridice sunt:

Cheltuielile de protocol se pot deduce numai în limita unui procent de 2% aplic 2% aplicat asupra diferenței dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, neincluzând cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;

Cheltuielile cu indemnizația de deplasare acordată personalului angajat care nu poate depăși 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice;

Cheltuielile sociale, care sunt deductibile până la 2% din cheltuielile cu salariile;

Cheltuielile cu perisabilitățile acolo unde este cazul, în limitele impuse de instituțiile de specialitate cu avizul Ministerului de Finanțe Publice;

Cheltuielile cu tichetele de masă acordate angajaților, nu mai multe tichete de masă decât zile lucrătoare în perioada în care se acordă;

Cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar în funcție de nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României;

Cheltuielile cu amortizarea în cazul autoturismelor în limita a 1500 lei/lună;

Cheltuielile pentru angajați, cu pensiile facultative în limita sumei de 400 euro pe an de persoană și primele de asigurare voluntară de sănătate în limita sumei de 250 euro pe an de persoană;

Cheltuielile cu taxele și contribuțiile achitate organizațiilor nonguvernamentale sunt deductibile în limita a 4000 euro pe an cu toate prevederile legale în vigoare;

Cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații, aferente autoturismelor folosite de persoane cu atribuții de conducere, în limita a unui autoturism aferent fiecărei persoane cu funcție de conducere.

Cheltuielile care se pot efectuate dar care nu se deduc, nu se scad din veniturile realizate de persoanele juridice sunt cheltuieli nedeductibile;:

Cheltuielile cu impozitul pe profit din România, cheltuielile cu impozitul pe veniturile realizate în străinătate;

Cheltuielile cu dobânzile sau majorările de întârziere, cu amenzile, cu confiscările și penalitățile datorate de persoanele juridice către autoritățile române sau străine;

Cheltuielile privind stocurile sau activelor fixe lipsă din gestiune dintr-u motiv sau altul, precum și degradarea acestora, neimputabile;

Cheltuielile efectuate în favoarea acționarilor sau asociaților în afara celor prevăzute de lege ca fiind cheltuieli deductibile sau parțial deductibile;

Cheltuielile salariale sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate precum și cheltuieli cu contribuțiile plătite peste limitele stabilita prin legislația în vigoare;

Cheltuielile de sponsorizare sau mecenat și cheltuielile cu bursele private, dar pentru care se acordă credit fiscal în limita celei mai mici sume dintre 0,3% din cifra de afaceri fără a depăși 20% din impozitul pe profit datorat;

Cheltuielile înregistrate dat care au fost documente justificative emise de un contribuabil inactiv;

Cheltuielile care reprezintă deprecierea mijloacelor fixe din varii motive;

Cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate folosite dar nu sunt în scopul activității economice, numai 50% din aceste cheltuieli sunt deductibile cu reglementările legislației în vigoare;

Cheltuielile ce se angajează cu beneficiile acordate salariaților su formă de instrumente de capitaluri cu decontare în acțiuni

Alte cheltuielile care nu sunt cuprinse in vele prezentate cum ar fi cheltuieli care sau efectuat dar ulterior s-a dovedit a fi legate de fapte de corupție, etc.

Impozitul pe profit se declară la Agenția Națională de Administrare Fiscală, acolo unde se și achită.

Se declara trimestrial pentru trimestrele I – III, la data de 25 ale lunii următoare trimestrului încheiat.

Pentru trimestrul al IV –lea impozitul pe profit se declară și se reglează prin achitare până la 25 martie a anului următor. Fac excepție de la această data organizațiile nonprofit și entitățile care obțin venituri din cultura cerealelor, a plantelor tehnice și a cartofului, din pomicultură și viticultură care au obligația de a declara și achita plata impozitului pe profit până la 25 februarie a anului următor.

Mai este o posibilitate de a declara și plăti impozitul pe profit anual, cu plăți anticipate, efectuând trimestrial și opțiunea este obligatorie pentru cel puțin 2 ani fiscali consecutivi.

Impozitul pe venit denumit și impozitul pe microîntreprinderi este impozitul ce se calculează la cifra de afaceri a persoanei juridice într-un procent de 3% din veniturile acesteia.

Persoanele juridice care achită un astfel de impozit pe venit sunt acelea ce îndeplinesc anumite condiții adică:

realizează venituri cu excepția a celor ce provin din activități în domeniul bancar, in domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, în domeniilor jocurilor de noroc, consultanță și managementului;

în anul precedent au realizat venituri care nu depășesc echivalentul în lei a 65000 euro cu un schimb valutar de 4,4834 lei/EURO;

capitalul social nu este deținut de autoritățile statului sau autoritățile locale;

nu se afla in dizolvare cu lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești.

Veniturile care stau la baza stabilirii bazei de impozitare, impozit pe venit, sunt:

Venituri provenite din costul stocurilor de produse;

Venituri provenite din producția de imobilizări corporale și necorporale;

Venituri provenite din subvenții de exploatare;

Venituri provenite din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;

Venituri provenite din restituiri de dobânzi sau penalități;

Venituri realizate din despăgubiri;

La aceste venituri se aplică o cotă de 3% pentru a calcula impozitul pe venit se declara la trimestru și se achita până la 25 ale lunii următoare trimestrului pentru care se declară.

1.2. Impozitarea veniturilor persoanelor fizice

Pentru veniturile persoanelor fizice, cota de impozitare este cota unică de impozitare de 16%.

Persoanele fizice care plătesc impozit sunt:

persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România;

Veniturile impozabile ale persoanelor fizice sunt:

Venituri din salarii;

Venituri din activități independente;

Venituri din cedarea folosinței bunurilor (chirii) veniturile din pensii de peste 100 lei lunar;

Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;

Venituri din premii și jocuri de noroc;

Venituri din investiții;

Venituri din tranzacții imobiliare;

Venituri din alte surse.

CAPITOLUL II

ANALIZA METODOLOGICĂ PRIVIND IMPOZITAREA VENITURILOR

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit reprezintă unul dintre principalele venituri bugetare cu o pondere relativ mare în totalul impozitelor directe.

Impozitul pe profit se plătește la Bugetul de Stat de către:

persoane juridice române. Acestea achită impozitul pe profit pentru profitul obținut, atât în România cât și în străinătate indiferent de sursă. Pot fi regii autonome, companii naționale, societăți naționale, comerciale și agricol, organizații cooperatiste, instituții financiare de credit etc.;

persoane juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în Români, pentru profitul aferent acestui sediu. Sediul permanent poate fi: un birou, o sucursală, o agenție, o fabrică, un magazin, o mină, un atelier, numai dacă au o durată de funcționare mai mare de 12 luni

persoanele juridice și fizice străine care desfășoară activități în România, ca parteneri într-o asociere care nu dă naștere unei persoane juridice, pentru toate veniturile realizate din activitățile desfășurate în România;

persoanele juridice străine, cele care realizează venituri din proprietăți imobiliare sau legate de acestea, situate în România,

persoane juridice străine care realizează venituri din vânzarea sau cesionarea titlurilor de participare deținute, la o altă persoană juridică română;

persoanele fizice rezidente care realizează venituri în atât în România cât și în străinătate din asocieri cu persoane juridice române sau din asocieri fără personalitate juridică.

Scutiți de la plata impozitului pe profit sunt următorii contribuabili:

trezoreria statului;

instituțiile publice pentru fondurile publice și pentru venituri proprii;

persoanele juridice române care plătesc impozit pe venitul microîntreprinderilor;

fundații române;

cultele religioase, dar numai pentru veniturile provenite din producerea și valorificarea obiectelor de cult și a produselor necesare activităților de cult;

instituții de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate conform legii;

asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice, pentru venituri obținute din activități economice, care sunt utilizate pentru îmbunătățirea confortului, întreținerea și repararea proprietăților comune;

fondul de garantare pentru depozitele din sistemul bancar;

Banca Națională a României;

Fondul de garantare pentru pensii private, înființat potrivit Legii 343/2006;

Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale au scutire pentru următoarele tipuri de venituri de la plata impozitului pe profit:

taxele și cotizațiile membrilor pentru înscriere acestora în organizați;

contribuțiile membrilor și simpatizanților, atât bănești cât și în natură;

taxele de înregistrare conform legislației în vigoare;

venituri realizate din participarea la competiții și demonstrații sportive;

donațiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare;

veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;

resursele obținute din fonduri publice sau finanțări nerambursabile;

venituri din strângeri de fonduri, serbări. Tombole, conferințe etc.;

venituri realizate de organizații nonprofit de utilitate publică din reclamă și publicitate;

venituri din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15000 de euro, într-un an fiscal, dar numai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit.

Dividendele și dobânzile realizate din plasarea disponibilităților provenite din venituri scutite.

Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.

Sunt și câte excepții cum ar fi pentru::

persoanele care au certificatul permanent de investitor în zonă devaforizată, pe o perioada existenței zonei defavorizate, obținut înainte de 1 iulie 2003;

unități destinate persoanelor cu handicap sau scutite de la plata impozitului pe profir, dacă minim 76% din sumele obținute prin scutirea de reinvestesc pentru a achiziția de mașini, utilaje, instalații, echipament tehnologic și amenajarea locurior de muncă protejate;

venituri realizate din aplicarea unei investiții brevetate în România;

venituri realizate din practicarea apiculturii;

contribuabilii implicați în protecția de filme cinematografice beneficiază până la 31 decembrie 2006 de scutirea de la plata impozitului pe profit brut reinvestit tot în domeniul cinematografiei;

alte excepții, potrivit Titlului II. Art. 38 Codul Fiscal.

Calculul profitului impozabil

Profitul impozabil se calculează ca diferența dintre veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile, după formulele:

sau

Venituri neimpozabile (elementele deductibile fiscale) sunt:

dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană română sau străină;

diferențele primite de la titlurile de participare pentru care s-au înregistrat creștere a valorii datorită încorporării rezervelor, beneficiilor sau a primelor de emisiune;

veniturile provenite din anularea unor cheltuieli pentru care nu s-a acordat deducere;

veniturile provenite din reducerea sau anularea provizioanelor, la o verificare când s-a constatat că pentru acestea nu s-a acordat deducere;

veniturile obținute în urma recuperării cheltuielilor nedeductibile.

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană venituri neimpozabile mai sunt:

dividendele primite de o persoană juridică română, care poate fi societate-mamă,sau filială a sa situată într-un stat al Uniunii Europene, cu condiția ca persoana juridică română să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

să plătească impozit pe profit fără posibilitatea unei opțiuni sau excepții;

să dețină minimum 15% din capital social al unei persoane juridice dintr-un stat membru al Uniunii Europene, începând cu data de 1 ianuarie 2009 procentul poate fi de minimum 10%

data la care se înregistrează venitul din dividende trebuie după o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani de la data de când respectă punctul b).

Sunt, de asemenea, neimpozabile și dividendele primite de la o persoană juridică română prin intermediul sediului său permanent situat într-un stat membru al Uniunii Europene în cazul în care persoana juridică română îndeplinește cumulat condițiile de la punctele a), b) și c).

dividendele primite de la persoane juridice străine cu sediile permanente în România, care pot fi societăți-mamă, din alte state membre ale Uniunii Europene sau filialele acestora situate în state membre ale Uniunii Europene, cu condiția ca persoana juridică străină să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

să fie considerată rezidentă al statului membru al Uniunii Europene respectiv;

să plătească, în conformitate cu legislația fiscală statului membru din care face parte, impozit pe profit fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări, deținând mimimum 15% din capitalul social al filialei dintr-un respectivul stat membru al Uniunii Europene și începând cu 1 ianuarie 2009 poate deține numai minimum 10%;

la data la care este înregistrat venitul din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină trebuie să fi avut o participația minimă prevăzută la punctul b), pe o perioadă neîntreruptă, de cel puțin 2 ani.

Pentru determinarea profitului impozabil cheltuielile deductibile sunt considerate numai acele cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:

cheltuielile sociale, în limita unei cote de 2% aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului;

cheltuielile reprezentând tichetele de masă;

cheltuielile cu provizioanele și rezervele, dar limitat la un procent de 5% aplicat profitului contabil înainte de determinarea impozitului pe profit;

cu amortizarea, în limita prevăzută de lege;

alte cheltuieli, potrivit art. 21. Titlul II, Codul Fiscal.

Cheltuieli nedeductibile sunt:

cheltuielile cu impozitul pe profit;

amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile datorate către autoritățile române, altele decât cele prevăzute în contractele economice;

cheltuielile de protocol care depășesc limita de 2% aplicată diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol;

cheltuielile cu deplasarea, care depășesc de două ori și jumătate limita nivelului legal stabilit pentru instituțiile publice;

sumele folosite în vederea constituirii sau majorării rezervelor peste limita legală, excepție fac cele create de bănci, a rezervelor tehnice ale societăților de asigurare și reasigurare, precum și a fondului de rezervă, în limita de 5% din profitul contabil anual, până când acesta va atinge 20% din capitalul social subscris și vărsat;

sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;

cheltuieli privind bunurile de natura stocurilor lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile;

cheltuieli de asigurare care nu privesc activele corporale și necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurările de viață ale personalului angajat,

cheltuieli înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc condițiile de document justificativ;

cheltuieli de sponsorizare sau mecenat efectuate în conformitate cu legislația în vigoare. Contribuabilii pot face sponsorizării sau acte de mecenat deducând din impozitul pe profit datorat sumele aferente care îndeplinesc condițiile:

sunt în limita a 3% din cifra de afaceri;

nu depășesc mai mult de 20% din impozitul datorat.

cheltuieli cu serviciile, inclusiv managementul sau consultanță, în situația în care nu sunt justificate de un contract scris și pentru care prestatorii nu pot fi verificați:

alte cheltuieli nedeductibile.

Plata impozitului pe profit și depunerea declarațiilor fiscale

Contribuabilii plătitori de impozit pe profit trebuie să depună o declarație anuală de impozit pe profit,. Termenul este de 15 aprilie a anul următor pentru care se depune declarația. În cursul anul fiscal, contribuabilii au obligația de depunere declarația de impunere până la termenul de plată a impozitului pe profit, inclusiv.

Dacă organul fiscal constată că stabilirea impozitului de profit nu a fost făcut legal, acesta face un calcul și comunică în scris contribuabilului modul de stabilitate a impozitului.

Pentru neplata în termen a impozitului pe profit se datorează majorării de întârziere.

În afară de majorări, se pot aplicași amenzi contravenționale sau se poate trece la executarea silită a agentului economic, operațiune care constă în virarea sumei datorate direct din contul contribuabilului în contul bugetului de stat. În cazul unor abateri grave, se aplică pedepse penale.

Impozitul pe microîntreprindere este impozitul venit pentru persoanele juridice care îndeplinesc condițiile impuse de Codul fiscal, cumulativ, și este în cuantum de 3% din venituri. Se calculează, se declară și se achită la Bugetul Statului la trimestru. Dacă persana juridică în timpul anului numai îndeplinește condițiile de impozit pe microîntreprindere, trece de la trimestrul următor la plata impozitului pe profit.

Impozitul pe venit / avere

Impozitul pe venit sau i se mai spune impozit pe avere este u impozit care îl datorează persoanele fizice numite contribuabil.

Contribuabilii care datorează impozitul pe venit sunt:

persoanele fizice rezidente;

persoanele fizice nerezidente dar care desfășoară o activitate independentă folosind un sediu permanente în România;

persoanele fizice nerezidente care prestează activități independente în România;

persoanele fizice nerezidente ce au alte venituri.

Impozitul pe venit se aplică următoarele categorii de venituri:

veniturile obținute din orice surse atât din România, cât și din străinătate de către persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România;

venitului net atribuit sediului permanent, pentru persoanele fizice nerezidente, care prestează activități independente la un sediu permanent din România;

venitul salariat net activitatea independentă desfășoară de persoanele fizice nerezidente în România;

altor categorii de venituri ale persoanelor fizice nerezidente.

Categoriile de venituri cărora li se impun impozit pe venit sunt:

venituri obținute din activități independente;

venituri salariale;

venituri obținute în urma cedării unor bunuri spre folosință;

veniturile obținute din investiții;

venituri din pensii;

venituri obținute din activități agricole;

venituri obținute din premii și din jocuri de noroc;

venituri obținute din tranzacții imobiliare;

venituri obținute din alte surse.

Nu sunt impozabile cu acest impozit următoarele venituri: ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, care se acordă din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, din bugetele locale și din alte fonduri publice, inclusiv indemnizația de maternitate, pentru creșterea copilului, și îngrijirea copilului bolnav, precum și cele de aceeași natură primite de la alte persoane, fac excepție indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.

Sumele încasate din asigurări indiferent de tipul asigurării reprezentând despăgubiri și sume asigurate nu sunt impozabile.

Câștigurilor primite de la societățile de asigurări ca urmare a unui contract de asigurare încheiat între părți cu ocazia tragerilor de amortizare sunt impozabile.

Nu se impozitează veniturile din despăgubirile în bani sau în natură primite de câtre o persoană fizică în urma unui prejudiciu material suferit de aceasta, se includ și despăgubirile reprezentând daunele morale.

Nu se impozitează nici sumele primite ca urmare a unor exproprierii pentru cauză de utilitate publică, sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate în urma unor calamități naturale, precum și pentru cazurile de invaliditate sau deces;

Nu se supun impozitării pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele de război, sumele fixe acordate pentru îngrijirea pensionarilor încadrați în gradul I de invaliditate și a altor pensii.

Nu se impozitează:

– contravaloarea bonurilor de valoare ce au fost acordate persoanelor fizice cu titlu gratuit;

– sumele sau bunurile acordate persoanelor fizice sub formă de sponsorizare sau mecenat;

– veniturile primite de persoanele fizice în urma unui transfer a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile corporale din patrimoniul personal, altele decât câștigurile din transferul titlurilor de valoare;

– drepturile în bani și în natură acordate militarilor cu termen redus, studenților, elevilor unităților de învățământ, gradaților și soldaților concentrați sau mobilizați;

– bursele ce se acordă persoanelor care sunt într-o formă de școlarizare sau perfecționare în cadrul instituționalizat;

– sumele sau bunurile primite dintr-o moștenire sau donație;

– veniturile din activitățile desfășurate de către membrii misiunilor diplomatice și consulare în calitatea lor oficială, în România, conform legislației în vigoare și a dreptului internațional precum și a altor prevederi speciale la care țara noastră este parte;

– venituri ale membrilor misiunilor diplomatice, ale oficiilor consulare și a altor institute culturale ale României din străinătate, venituri nete exprimate în valută;

– veniturile acordate oficialilor organismelor și organizațiilor internaționale pentru activități desfășurate de aceștia în calitatea lor oficială, în România, poziția de oficial fiind confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;

– veniturile cetățenilor străini pentru activități prestate în România, activități de consultanță,, în conform cu acordurilor de finanțare nerambursabilă încheiate de România cu alte state;

– veniturile încasate de cetățeni străini care au prestat activități pe teritoriul României, în calitatea de corespondenți de presă, poziție ce trebuie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;

– sumele încasate pentru diferențele de dobândă subvenționată acordată unor credite conform legislației în vigoare;

– subvențiile încasate pentru achiziționare de bunuri, conform legislația în vigoare;

– veniturile acordate cu titlu de avantaje atât în bani cât și în natură primite de:

persoanele cu handicap, veteranii de război, invalizii și văduvele de război, accidentații de război în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate politic de sistemul instaurat la 6 martie 1945, persoanele deportate în străinătate sau care au avut statut de prizonieri, persoanele care sunt urmașii eroilor-martiri, persoanele cu statut de răniți și luptători pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, precum și persoanele persecutate din motive etnice de sistemul instaurat în România la data de 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1949;

– sumele reprezentând premii acordate sportivilor medaliați la campionatele mondiale, europene și jocurile olimpice;

De asemenea sumele încasate ca premii, prime și indemnizații sportive acordate începând cu sportivi, antrenori, tehnicieni și terminând cu toți specialiști care îți aduc aportul la realizarea obiectivelor de înaltă performanță, conform legislației în materie și vigoare, nu sunt venituri impozabile;

– sumele încasate ca premii și alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport și alte asemenea drepturi, obținute atât de elevi cât și de studenți pentru competițiile interne și internaționale, adăugându-se atât elevii cât și studenții nerezidenți participanți la competițiile desfășurate în România;

– sumele reprezentând prima de stat ce se acordată pentru economisirea și creditarea în sistem colectiv, în conformitate cu O.U. a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007

– alte venituri.

Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde cu anul calendaristic.

Perioada impozabilă inferioară unui an calendaristic apare numai în cazul în care in cursul anului intervine pentru respectiva persoana decesul sau încadrarea într-una din categoriile persoanelor scutite de impozit conform legislației în vigoare.

Impozitul pe dividende

Dividendul este orice plată făcută de o persoană juridică, în bani cât și în natură, către acționarii sau asociații persoanei juridice.

Dividendele se acordă numai din profitul net stabilit în baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierdere.

Veniturile sub formă de dividende distribuite se impun unei cote unice de 16% din suma acestora.

Persoanele juridice sunt cele ce au obligația calculării, reținerii și virării impozitului pe veniturile acordate sub formă de dividende acționarilor sau asociaților atunci când fac plata dividendelor către aceștia.

Impozitul care se reține pentru dividendele acordate achită la bugetul de stat până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare celei în care se plătește dividendul.

Dacă dividendele distribuite la sfârșitul anului financiar nu au fost plătite până la sfârșitul anului următor din varii motive, impozitul pe dividende se achită la Bugetul statului până la data de 25 ianuarie a anului următor.

Impozitul pe dividende se declara la rândul 5 Impozit pe dividende distribuite la persoanele juridice din formularul 100, declarație privind obligațiile de plată la Bugetul de Stat și se plătește la Bugetul de stat.

Plătitorii de venituri din dividende au obligația depunerii formularului 205 Declarație informativă privind impozitul reținut pe veniturile cu regim de reținere la sursă, pe beneficiari de venit, până la 30 iunie anul următor realizării venitului.

Excepții de la plata impozitului pe dividende

Nu se calculează, reține și achită impozit pe dividende către Bugetul de stat, în cazul dividendelor distribuite:

unei alte persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor deține, la data plații dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice, pe o perioada de 2 ani consecutivi, împliniți la data plătii acestora, inclusiv;
Începând cu 1 ianuarie 2007, chiar dacă dividendele sunt distribuite din profiturile nerepartizate ale exercițiilor financiare anterioare anului 2007, în măsura în care beneficiarul îndeplinește condițiile prevăzute mai sus.

fondurilor de pensii facultative;

fondurilor de pensii administrate privat;

organelor administrației publice care are calitatea de acționar al statului la persoane juridice române, prin lege.

Nu sunt considerate dividende sumele primite sub forma de:

distribuiri de titluri de participare suplimentare, efectuate în legătură cu o operațiune de majorare a capitalului social al persoanei juridice care acordă titlurile, titluri de participare care nu modifică procentul de deținere a titlurilor de participare ale oricărui participant la persoana juridică;

distribuiri în legătură cu dobândirea sau răscumpărarea de către altă persoană juridică, ce nu modifică cota de participațiune a acționarilor sau asociaților;

distribuiri în bani sau în natura în urma reducerii capitalului social constituit efectiv de către participanți (acționari sau aspociați).

Impozitul pe salarii

În anii 1941-1945, când România era în război, impozitul pe salarii se calcula prin aplicarea următoarelor cote: la un venit lunar de până în 4000 lei, cota era e 4%, iar la un venit lunar de peste 4000 lei, cota era de 8%. Deci, nici zece la sută.

Din 1977 și până în anul 1991, unitățile de stat, cooperatiste și obștești au plătit angajaților salarii lunare nete, iar asupra fondului total de salarii s-a plătit un impozit proporțional cu cote diferențiate pe ramuri, subramuri și activități economico-sociale, de la 14,5% până la 17,5%.

Impozitul propriu-zis pe salarii se plătea numai de către angajați la persoanele juridice sau fizice particulare sau străine.

Sistemul de impunere a salariilor plătite de unitățile de stat, cooperatiste și obștești a prezentat dezavantajul că avea un caracter static, nefiind legat în mod direct de nivelul salariilor individuale, fapt ce a condus la preluarea unui impozit proporțional cu fondul total de salarii, indiferent de mărimea salariului individual realizat lunar.

În condițiile tranziției la economia de piață, s-a apreciat necesar adoptarea unui sistem de impozitare a salariilor mai flexibil, care să țină seama într-o mai mare măsură de puterea contributivă a fiecărui plătitor.

În momentul în care s-a considerat că economia își poate permite s-a trecut la impozitarea cu cotă unică de impozitare (anul 2005), ceea ce a coincis și cu o creștere economică atât pe plan intern cât și pe plan extern, astfel că s-a înregistrat un real succes la vrea respectivă, iar acum se fac, din cauza crizei economice, inginerii economice astfel încât să se mențină cota unică de impozitare.

Se calculează, se declară și se virează către Bugetul de Stat, impozitul pe salariu prin declarația 112 de la Agenția Națională de Administrare fiscală.

Plătesc impozite pe salarii persoanele fizice române și străine care realizează pe teritoriul României venituri sub formă de salarii.

Se consideră realizate pe teritoriul României salariile în bani și în natură primite de angajați dela persoanele fizice și juridice care au domiciliul sau sediul pe teritoriul țării noastre, precum și salariile primite din străinătate de persoanele care desfășoară activitatea în România.

Nu se impozitează în țara noastră salariile și indemnizațiile în valută, stabilite în cuantum net, plătite de instituțiile publice române personalului român care își desfășoară activitatea în cadrul misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și altor forme de reprezentare a României în străinătate.

Veniturile din salarii‚ sunt de fapt toate veniturile atât în bani cât și în natură obținute de o persoanele fizice, pentru activități desfășurate în baza unui contrat individual de muncă. Contractul de muncă poate fi o perioada determinată sau nedeterminată.

Tot venituri din salarii pentru o perioadă conform legislației sunt și indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.

Asimilate salariilor în vederea impunerii mai sunt:

indemnizațiile obținute de persoane fizice din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

indemnizațiile obținute de persoane fizice din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese în cadrul persoanelor juridice fără scop lucrativ;

sumele reprezentând drepturile de soldă lunară, indemnizații, prime, premii, sporurile și alte drepturi acordate personalului militar, pe baza legii;

sumele cuvenite administratorilor companiilor, societăților naționale, societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome reprezentând indemnizația lunară brută, precum și suma din profitul net;

sumele acordate membrilor fondatori ai unei societății comerciale constituite prin subscripție publică;

sumele acordate acționarilor de către reprezentanți în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație și în comisia de cenzori;

sumele acordate de către reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii;

indemnizația lunară a persoanei fizice ce este asociat unic al unei persoane juridice, la nivelul valorii înscrise în declarația de asigurări sociale;

sumele primite de persoanele fizice de la organizațiile nonprofit și de alte entități neplătitoare de impozit pe profit, sume ce nu depășesc limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizația primită;

sumele reprezentând indemnizația administratorilor societăților comerciale, și sumele primite de administratorii societăților comerciale reprezentând cota parte din profitul net cuvenit administratorilor în conformitate cu actului constitutiv sau stabilite de adunarea generală a acționarilor;

alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor.

Orice alte avantaje acordate angajaților cum ar fi:

utilizarea unui bun al angajatorului sau al societății comerciale, inclusiv a unui vehicul de orice tip, în scop personal, în afara deplasării dus-întors de la domiciliu la locul de muncă;

cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum și alte bunuri sau servicii acordate angajatului gratuit sau la un preț mai mic decât prețul pieței;

anularea unei creanțe a angajatorului asupra angajatului;

abonamentele telefonice fără restricționare de a fi folosite și în interes personal;

contravaloarea biletelor călătorie pe orice mijloace de transport, indiferent în ce scop se face deplasarea;

primele de asigurări plătite de către angajator pentru salariații săi altele decât cele obligatorii în baza unui contract de asigurare, nu sunt supuse impozitării.

Sume incluse în veniturile salariale și care nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit, sunt următoarele:

– ajutoarele de înmormântare, ajutoarele ca urmare a unor calamități naturale care au dus la pentru pierderi produse în gospodăriile proprii, ajutoarele primite de bolnavii ce au bolile grave și incurabile, ajutoarele acordate pentru naștere, veniturile reprezentând cadouri pentru copii minori ai angajaților, cadouri oferite cu diverse ocazii angajaților, contravaloarea transportului sau sume convenite pentru transport la și de la locul muncă al angajatului, contravaloarea prestațiilor pentru tratament și odihnă acordate angajaților, inclusiv transportul pentru salariații proprii și membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.

Cadourile acordate de angajatori pentru copii minori ai angajaților, cu diverse ocazii cum ar fi Paști, Zilei copilului, Crăciunului și a altor sărbători similare sau ale altor culte religioase nu se impozitează.

Cadourile acordate angajatelor (salariatelor, femei) cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, numai dacă valoarea cadoului oferit fiecărei persoane nu depășește 150 lei.

Nu se includ în venituri salariale și nu se impozitează nici veniturile de natura celor de mai jos, realizate de persoane fizice,numai dacă aceste venituri sunt acordate persoanelor fizice în baza unor legi speciale și finanțate din buget:

tichetele de creșă, acordate legal;

tichetele de masă și drepturile de hrană acordate de angajatori angajaților, în conformitate cu legislația în vigoare;

contravaloarea folosirii locuinței de serviciu sau a locuinței din incinta unității, potrivit repartiției de serviciu, numirii conform legii sau specificității activității prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și compensarea diferenței de chirie, suportate de persoana fizică, conform legilor speciale;

cazarea și contravaloarea chiriei pentru locuințele puse la dispoziția oficialităților publice, a angajaților consulari și diplomatici care lucrează în afara țării, în conformitate cu legislația în vigoare;

contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecție a muncii, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislației în vigoare;

contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajații își au domiciliul și localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situațiile în care nu se asigură locuință sau nu se suportă, contravaloarea chiriei, conform legii;

sumele primite de angajați pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare, a indemnizației primite pe perioada delegării și deplasării în altă localitate , în țară și n străinătate, în interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial și alte entități neplătitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizația acordată salariaților din instituțiile publice;

sumele primite potrivit dispozițiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;

indemnizațiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum și indemnizațiile de instalare și mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituțiile publice și celor care își stabilesc domiciliul în localități din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care își au locul de muncă;

sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, precum și sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu a urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, acordate potrivit legii;

sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervă sau al cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestuia la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condițiile de pensie, precum și ajutoarele compensatorii primite de polițiști aflați în situații similare, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net, acordat potrivit legislației în materie;

veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat la funcția de bază;

veniturile din salarii, ca urmare a activității de creare de programe pentru calculator; încadrarea în activitatea de creație de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, al ministrului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și al ministrului Finanțelor publice;

sumele sau avantajele primite de persoanele fizice din activități dependente desfășurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv.

Fac excepție veniturile salariale plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România care sunt impozabile indiferent de perioada de desfășurare a activității în străinătate:

cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională și perfecționarea angajatului legată de activitatea desfășurată de acesta pentru angajator;

costul abonamentelor telefonice și a convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;

avantajele sub forma dreptului de stock option plan, la momentul angajării și implicit la momentul acordării;

diferența favorabilă dintre dobânda preferențială stabilită prin negociere și dobânda practicată pe piață, pentru credite și depozite.

Avantajele primite în bani și natură și atribuite salariatului în cauză nu se impozitează

Deducerea personală

Persoanele fizice au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a uni sume sub formă de deducere personală acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcția de bază.

Deducerea personală se acorda pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1000 lei inclusiv, altfel:

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1001 și 3000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive față de cele de mai sus și se stabilesc prin ordin al ministrului Finanțelor Publice.

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunar din salarii de peste 3000 lei nu se acordă deducerea personală.

Persoana în întreținere poate fi soția/soțul, copii sau alți membri de familie, rudele contribuabilului sau ale soțului/soției acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri, impozabile și neimpozabile, nu depășesc 250 lei lunar.

În cazul în care o persoană este întreținută de mai mulți contribuabili, suma reprezentând deducerea personală se atribuie unui singur contribuabil, conform înțelegerii între părți.

Copiii minori, în vârstă de până la 18 ani împliniți, ai contribuabilului sunt considerați întreținuți.

Suma reprezentând deducerea personală se acordă pentru persoanele aflate în întreținerea contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreținute. Perioada se rotunjește la luni întregi în favoarea contribuabilului.

Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere:

persoanele fizice care dețin terenuri agricole și silvice în suprafață de peste 10000 m.p. în zonele colinare și de șes și de peste 20000 m.p. în zonele montane;

persoanele fizice care obțin venituri din cultivarea și din valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor în sens, în solarii special destinate acestor scopuri și/sau în sistem irigat, din cultivarea și din valorificarea arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor, precum și din exploatarea pepinierelor viticole și pomicole, indiferent de suprafață.

Deducerea personală nu se acordă personalului trimis în misiune permanentăîn străinătate, potrivit legii.

Determinarea impozitului de venitul din salarii

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri.

Impozitul lunar se determină astfel:

la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii, calculate prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii aferente unei luni, și următoarele: deducerea personală acordată pentru luna respectivă; cotizația sindicală plătită în luna respectivă; contribuțiile din pensiile private obligatorii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei a 200 euro;

pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.

Plătitorul este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil.

Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 2% din impozitul stabilit, pentru sponsorizarea entităților nonprofit care funcționează în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu modificările și completările ulterioare.

Obligația calculării, reținerii și virării acestei sume prevăzute mai sus revine organului fiscal competent.

Salariile și diferențele de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile cuvenite beneficiarilor de astfel de venituri, prin aplicarea unei cote de 20% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii prevăzute de lege, și nu se cumulează cu celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plătesc.

Sumele reprezentând prime de vacanță, acordate pe lângă indemnizația de concediu de odihnă, potrivit prevederilor contractelor de muncă sau ale unor legi speciale, în limita salariului de bază din luna anterioară plecării în concediu, se impozitează separat de celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plătesc, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuția la asigurările sociale.

Pentru salariile și alte drepturi salariale în valută, impozitul se calculează prin transferarea în lei, la cursul de schimb valutar în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se face plata, după care impozitul se calculează prin aplicarea cotelor de mai sus. Apoi impozitul se transformă în valută, se reține și se virează la bugetul de stat.

Se scutesc de plata impozitului pe salarii următoarele categorii de persoane:

elevii, studenții și doctoranzilor pentru bursele pe care le primesc;

invalizii de gradul I și II, veteranii de război, văduvele de război și văduvele necăsătorite ale veteranilor de război, precum și persoanele cu handicap definite potrivit Legii privind protecția socială a persoanelor încadrabile în gradul I și II de invaliditate, pa baza certificatelor emise de comisiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă în condițiile prevăzute de lege dacă invaliditatea implică exercitarea profesiei sau funcției. Scutirea de la plata impozitului se acordă numai pentru veniturile realizate de salariați (cu handicap) la unitatea la care au funcția de bază;

urmașii eroilor–martir ai Revoluției anticomuniste din decembrie 1989, răniță, precum și pensionarii de invaliditate care și-au pierdut parțial sau total capacitatea de muncă, în lupta pentru victoria Revoluției;

pensionarii, pentru pensiile pe care le primesc până la un anumit nivel (1000 lei);

militarii în termen, elevii și studenții militari pentru drepturile bănești primite;

alocațiile de stat pentru copii;

ajutorul social;

corespondenții de presă străini pentru salariile pe care le primesc, sub condiția reciprocității;

persoanele fizice străine care desfășoară în România activități de consultanță în cadrul unor acorduri de finanțare gratuită încheiate de Guvernul român cu alte guverne, organizații internaționale guvernamentale sau neguvernamentale.

Ministerul Finanțelor poate acorda, în cazul temeinic justificat, eșalonări sau amânări la plata impozitului pe salarii și reeșalonări, reduceri sau scutiri de la plata majorărilor de întârziere.

Dacă plătitorul de salarii are cont în bancă, impozitul se calculează, se reține și se virează la buget o dată cu ridicarea sumelor pentru plata celei de-a doua chenzine.

Unitățile bancare sunt obligate să verifice cu ocazia ridicării sumelor pentru plata salariilor în țară ori către sau din străinătate, reținerea și vărsarea la bugetul de stat a impozitului pe salarii.

Plătitorii de salarii și venituri asimilate salariilor au obligația să calculeze și să rețină impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plății acestor venituri, precum și să-l vireze la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc venituri.

Fiecare contribuabil are obligația să declare și să plătească impozitul lunar la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a realizat venitul, direct sau printr-un reprezentant fiscal.

Persoana fizică, juridică și orice altă entitate la care contribuabilul își desfășoară activitatea este obligată să ofere informații organului fiscal competent, referitor la data începerii desfășurării activității de către contribuabil și, respectiv, a încetării acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Întârzierea în plata impozitului se sancționează cu perceperea unei dobânzi și cu o majorare de 0,25% pentru fiecare zi de întârziere, aplicată asupra impozitului întârziat în plată.

Persoanele juridice și cele fizice care folosesc salariați sunt obligate să depună lunar / trimestrial / semestrial la organul financiar pe raza căruia își u sediul sau domiciliul o dare de seamă privind calcularea, reținerea și vărsarea la bugetul de stat a impozitului pe salarii.

Organele fiscale teritoriale competente sunt obligate să controleze calcularea corectă, reținerea și vărsarea la timp a impozitului pe salarii.

Dacă există convenții pentru evitarea dublei impuneri sau alte acorduri internaționale la care România este parte, se aplică prevederile din convențiile și acordurile respective privitoare la impozitul pe salarii.

Constituirea contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt considerate infracțiuni:

refuzul de a pune la dispoziția organelor fiscale a documentelor privind modul de calculare, reținere și vărsare la bugetul de stat a impozitului pe salarii;

nedepunerea în termen de 15 zile de la încheierea perioadei a dării de seamă privind calcularea. Reținerea și vărsarea impozitului pe salarii.

Contravențiile se sancționează cu amendă.

Ministerul Finanțelor și organele sale teritoriale au sarcina să constate contravențiile și să aplice amenzile corespunzătoare în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptelor respective.

Actele de constatare întocmite de către organele împuternicite să constate și să aplice amenzile constituie titluri executorii, după rămânerea lor definitivă. Unitățile bancare pun în aplicare aceste titluri fără acceptul plătitorilor.

Salariații nemulțumiți de modul cum agenții economici, instituțiile sau persoanele fizice la care lucrează le calculează și li se reține impozitul pe salarii se pot adresa direct acestora, în termen de 30 de zile de la data reținerii impozitului, pentru revederea și clarificarea problemelor referitoare la determinarea venitului lunar și a impozitului de plată.

Față de decizia adoptată de agentul economic sau instituție, salariatul poate depune contestație în termen de 30 de zile la Direcția generală a finanțelor publice și a controlului financiar de stat pe raza căreia își are sediul agentul sau instituția și se rezolvă în termen de 30 de zile de la înregistrare. Împotriva deciziei acestui organ se poate face apel la Ministerul Finanțelor, care în cel mult 40 de zile de la înregistrare este obligat să-l soluționeze. Soluția dată de minister este definitivă și se comunică salariatului în cauză.

Contestațiile și apelurile privind impozitul pe salarii sunt scutite de plata taxei de timbru.

CAPITOLUL III

STUDII DE CAZ PRIVIND IMPOZITAREA VENITURILOR

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit este datorat la bugetul statului de către persoane juridice.

1.Societate comercială cu o activitate de prestări servicii plătitoare de impozit pe profit realizează la sfârșitul anului 2014 venituri în valoare de 4 000 000 lei. Pentru a obține aceste venituri face cheltuieli deductibile de 2 500 000 lei, în primele 3 trimestre achită către Bugetul de stat, impozit pe profit în sumă de 160 000 lei, astfel că la finele anului 2014 este următoarea situație financiară:

Profitul contabil = 4 000 000 – 2 500 000 = 1 500 000 lei

Profitul impozabil = 1 500 000 lei

Impozitul pe profit datorat la sfârșitul anului = 1 500 000 X 16% = 240 000 lei

Impozitul pe profit datorat pentru trimestrul IV = 240 000 – 160 000= 80 000 lei

La societatea comerciala PRIMA SRL la sfârșitul lunii aprilie era următoarea situație financiară:

Profitul contabil = 10 000 – 7500 = 2 500 lei

Profitul impozabil = 2 500 – 600 + 500 + 160 = 2 560 lei

Impozitul pe profit datorat la sfârșitul lunii aprilie = 2 560 X 16% = 409,60 lei rotunjit 4010 lei

Impozitul pe profit datorat pentru luna aprilie = 410 – 160 = 250 lei

Societate comercială care are venituri în anul 2014 în valoare de 5 600 000 lei, face cheltuieli eligibile în valoare de 5 000 000 lei, în luna august achiziționează un utilaj în valoare de 60 000 lei, astfel investește parte din profitul anului, până în august societatea avea un profit contabil de 150 000 lei, deci mai mare decât valoarea grilajului achiziționat.

Pentru profitul reinvesti, scutirea de impozit este de

= 60 000 X 16% = 9 600 lei.

Impozitul pe profit datorat la sfârșitul anului este de

= 96 000 – 9 600 = 86 400 lei.

Pentru că în primele 3 trimestre s-a achitat către Bugetul de stat contravaloarea impozitului pe profit în suma de 40 000 lei, pentru trimestrul IV mai sunt de achitat:

86 400 – 40 000 = 46 400 lei.

Societate comercială care are venituri în anul 2014 în valoare de 5 600 000 lei, face cheltuieli eligibile în valoare de 3 100 000 lei, în luna iulie achiziționează un utilaj în valoare de 110 000 lei si în luna octombrie un alt utilaj în valoare de 90 000 lei, astfel investește parte din profitul anului, până în august societatea avea un profit contabil de 150 000 lei, deci mai mare decât valoarea grilajului achiziționat.

Pentru profitul reinvesti, scutirea de impozit este de

= 60 000 X 16% = 9 600 lei.

Impozitul pe profit datorat la sfârșitul anului este de

= 96 000 – 9 600 = 86 400 lei.

Pentru că în primele 3 trimestre s-a achitat către Bugetul de stat contravaloarea impozitului pe profit în suma de 40 000 lei, pentru trimestrul IV mai sunt de achitat:

86 400 – 40 000 = 46 400 lei.

O societate comercială ale la luna iulie 2014:

Venituri totale în valoare de 1 660 250 lei;

Cheltuieli totale de 1 475 050 lei;

Profit contabil de 185 200 lei.

Cheltuieli nedeductibile compuse din:

Impozit pe profit 3 254 lei;

Cheltuieli cu dobânda de 112 035 lei;

Cheltuieli cu diferențe de curs valutar de 22 500 lei;

Cheltuieli cu accesorii TVA, contribuții de 560 lei

Total cheltuieli nedeductibile în valoare de 138 349 lei

Profitul impozabil este = 185 200 + 138 349 = 323 549 lei.

Impozit de 16% datorat = 323 549 X 16% = 51 768 lei.

Impozitul pe profit in trimestrul II este = 51 768 – 3 254 = 48 514 lei.

Un contribuabil plătitor de impozit pe profit încheie un contract de sponsorizare conform legii privind sponsorizarea, în calitate de sponsor, care are ca obiect plata unei sume de 15 000 lei. Contractul de sponsorizare se încheie în data de octombrie 2014, în aceeași lună efectuându-se și plata sumei de 15 000 lei.

La calculul profitului impozabil pentru anul 2014, contribuabilul prezintă următoarele date financiare:

Venituri din vânzarea mărfurilor = 1 000 000 lei

Venituri din prestări de servicii = 2 000 lei

Total cifră de afaceri = 1 002 .000 lei

Cheltuieli privind mărfurile = 750 000 lei

Cheltuieli cu personalul = 20 000 lei

Alte cheltuieli de exploatare din care: 15 000 lei sponsorizare = 90 000 lei

Total cheltuieli = 860 000 lei

Impozitul pe profit pentru anul 2014:

Profitul impozabil = 1 002 000 – 860 000 + 15 000 = 157.000 lei.

Impozitul pe profit înainte de scăderea cheltuielii cu sponsorizarea:

157 000 x 16% = 25120 lei.

Avându-se în vedere condițiile de deducere prevăzute la art. 21 alin. (4) lit. p) din Codul fiscal, prin aplicarea limitelor, valorile sunt:

– 3 la mie din cifra de afaceri reprezintă 3 006 lei;

– 20% din impozitul pe profit înainte de deducerea cheltuielilor de sponsorizare reprezintă 5 024 lei.

Suma de scăzut din impozitul pe profit este 3 006 lei.

impozitul pe profit pentru anul 2014 datorat este de:

25 120 – 3 006 = 22 114 lei.

Suma care nu s-a scăzut din impozitul pe profit, respectiv suma de 11 994 lei, se reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestei sume se va efectua, în aceleași condiții, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.

O organizație non profit înregistrează pe durata unui an calendaristic, care este și perioada unui exercițiu financiar, următorii indicatori:

Venituri care provin din donații și încasarea cotizațiilor membrilor, venituri neimpozabile în valoare de 600 000 lei;

Venituri încasate din activități economice în valoare de 35 000 lei;

Cheltuieli totale în valoare de 55 000 lei, pentru activitățile economice numai în valoare de 22 000 lei.

Când se fac calcule pentru determinarea indicatorilor aferenți impozitului pe profit, la finele anului se are în vedere că echivalentul a 15 000 euro, limita împunsă prin lege, este de 64 500 lei, cursul valutar fiind de 4,3 lei/euro.

Plafonul în lei al veniturilor economice realizate în valoare de 35 000 lei, este mai mic decât nivelul admis de lege, respectiv 64 500 lei și mai puțin de 10% din valoarea veniturilor neimpozabile = 60 000 lei.

În aceste condiții, organizația nonprofit, care a realizat și activitate economică chiar dacă a înregistrat un profit în valoare de 13 000 lei, nu va plăti impozit pe profit, însă va trebui ca profitul înregistrat să/l utilizeze pentru finanțarea cheltuielilor aferente activității nonprofit care sprijină îndeplinirea obiectivului principal de activitate

O organizație non profit înregistrează pe durata unui an calendaristic, care este și perioada unui exercițiu financiar, următorii indicatori:

Venituri care provin din donații și încasarea cotizațiilor membrilor, venituri neimpozabile în valoare de 750 000 lei;

Venituri încasate din activități economice în valoare de 75 000 lei;

Cheltuieli totale în valoare de 65 000 lei, pentru activitățile economice numai în valoare de 25 000 lei.

Când se fac calcule pentru determinarea indicatorilor aferenți impozitului pe profit, la finele anului se are în vedere că echivalentul a 15 000 euro, limita împunsă prin lege, este de 64 500 lei, cursul valutar fiind de 4,3 lei/euro.

În aceste condiții veniturile din activitățile economice desfășurate de organizația nonprofit sunt de 10 500 lei, iar limita de 10% din valoarea veniturilor neimpozabile este egala cu veniturile din activitățile economice 75 000 lei.

Ponderea veniturilor impozabile care au depășit limita împunsă de lege, echivalentul în lei a 15 000 euro, este de:

10 500 lei / 75 000 lei X 100 = 14%

Astfel că, valoarea cheltuielilor aferente depășirii plafonului de echivalent ul în lei a 15 000 euro este de:

25 000 lei X 14% = 3 500 lei.

Profitul care este impozabil este de:

10 500 – 3 500 = 7 000 lei.

Impozitul pe profit este de:

7000 lei X 16% = 1 120 lei.

O organizație non profit înregistrează pe durata unui an calendaristic, care este și perioada unui exercițiu financiar, următorii indicatori:

Venituri care provin din donații și încasarea cotizațiilor membrilor, venituri neimpozabile în valoare de 20 000 lei;

Venituri încasate din activități economice în valoare de 50 000 lei;

Cheltuieli totale în valoare de 43 000 lei, pentru activitățile economice numai în valoare de 25 000 lei.

Când se fac calcule pentru determinarea indicatorilor aferenți impozitului pe profit, la finele anului se are în vedere că echivalentul a 15 000 euro, limita împunsă prin lege, este de 64 500 lei, cursul valutar fiind de 4,3 lei/euro.

Valoarea maximă a veniturilor economice pe care le poate înregistra organizația nonprofit fără a trebui să calculeze impozit pe profit este de:

20 000 lei X 10% = 2 000 lei.

Organizația înregistrează o depășire a veniturilor economice neimpozabile în valoare de:

50 000 lei – 2 000 lei = 48 000 lei.

Ponderea veniturilor impozabile care au depășit limita împunsă de lege, echivalentul în lei a 15 000 euro, este de:

48 000 lei / 50 000 lei X 100 = 96%.

Astfel că, valoarea cheltuielilor activităților economice în condițiile date este:

25 000 lei X 96% = 24 000 lei.

Profitul care va fi impozitat este în valoare de:

48 000 lei – 24 000 lei = 24 000 lei.

Impozitul pe profit este în valoare de:

24 000 lei X 16% = 3 840 lei.

Impozitul pe venit / avere

Persoanele fizice care obțin venituri din arendă plătesc la Bugetul de Stat un impozit reprezentând 16% din contravaloarea arendei.

Impozitul pe arendă se calculează și se reține de către arendaș, se declară și virează de către acesta la Bugetul se Stat.

Venitul din arenda se stabilește printr-o deducere din venitul brut a cheltuielilor determinate aplicând o cotă de 25% asupra venitului brut.

O persoana fizica care are de primit o sumă de 979 lei contravaloarea arendei pentru terenul dat în arendă va trebui să achite un impozit pe venit către Bugetul Statului.

Din suma de 979 lei se scad cheltuieli în valoare de:

979 lei X 25% = 245 lei;

979 lei – 245 lei = 734 lei.

Suma de 734 lei se impozitează cu cota unică de impozitare de 16%:

734 lei x 16% = 118 lei.

Impozitul pe dividende

Orice entitate economică vrea ca să obțină o plus valoare din activitatea sa.

Fie că este o entitate ce plătește impozit pe profit sau impozit pe venit (impozit pe microîntreprindere), obține un beneficiu care va fi împărțit către asociați sau acționari sub formă de dividende.

O societate comercială care are la finele anului 2014 dividende de distribuit în valoare de 62 500 lei va achita la Bugetul de Stat un impozit pe dividende în valoare de:

62 500 lei X 16 % = 10 000 lei,

și către persoana fizică sau juridică care este acționară suma de:

62 500 lei – 10 000 lei = 52 500 lei.

Impozitul pe salarii

Un salariat cu un contrat de muncă având salariul de încadrare de 1000 lei, în luna lui aprilie lucrează toată luna, 21 zile lucrătoare, primește și o primă de Paști în valoare de 150 lei.

12.Un salariat cu un contrat de muncă având salariul de încadrare de 2 500 lei, în luna lui aprilie lucrează toată luna, 21 zile lucrătoare, primește și o primă de Paști în valoare de 500 lei și 20 de bonuri de masă cu valoarea nominală de 9,35 lei.

13.Un salariat cu un contrat de muncă având salariul de încadrare de 1000 lei, în luna lui aprilie are concediu de sarcină și lăuzie toată luna .

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Impozitul are la bază obiectul impozitului, obiect care este un element concret ce stă la baza calculului impozitului.

Obiectul impozitelor poate fi venitul, profitul, bunul mobil sau imobil, actul sau fapta.

Cel mai răspândit obiect impozabil este venitul, care îmbracă diverse forme funcție de persoana care îl realizează.

Suma pe care o obține o persoană fizică de pe urma unei munci, a altor acte colaterale muncii sau în urma prestării unor servicii reprezintă venitul acelei persoane fizice.

Diferența dintre venituri și cheltuieli corectată cu sumele cheltuielilor nedeductibile constituie profitul persoanelor juridice.

Atât venitul cât și profitul sunt impozitate cu cota unică de impozitare 16% în România. Este o cotă apropiată de cota medie de impozitare a Uniunii Europene care este de 17%. Pentru ani 2013 și 2014.

Unele state din Uniunea Europeană au cote de impozitare mai mari curm ar fi Slovenia 22%, Austria 25%, Grecia 26%, la polul opus sunt Muntenegru, Bosnia și Herzecovina, Macedonia cu 9%, Serbia 10%.

Se observă că statele care vor să se dezvolte aplică o cotă de impozitare mai mică, iar cele ce sunt dezvoltate își permit o cotă de impozitare mai mare. Prin aplicarea unei cote de impozitare mai mare se adună la Bugetul de Stat o sumă considerabilă dar populația și economia sunt slăbite.

Prim micșorarea cotei de impozitare se pot obține pe termen lung beneficii cum ar fi:

eficiența utilizării banilor, profitul va fi mai bine investit de un întreprinzător decât investiția făcută de stat;

o cotă de impozitare mai mică atrage investiții, vin noi investitori sau se întorc investitori care au părăsit România;

crearea de locuri de muncă, investițiile vin la pachet cu locuri de muncă care nu fac altceva decât aduc avantaje fiscale pentru România, mai mulți salariați, mai multe taxe colectate de stat, bunăstare și creștere economică;

simplificarea controlului fiscal și a suspiciunilor care planează asupra întreprinzătorilor și a organelor de control fiscal.

Pentru a modifica cota unică de impozitare trebuie făcute toate calculele pro și contra acestei măsuri și prinse în Codul fiscal astfel încât să poată fi aplicabilă în timp util și să aducă beneficiile necesare statului nostru. Trebuie avută în vedere și situația economică în contextul european și faptul că impozitele colectate la Bugetul de Stat stau la baza dezvoltării economiei.

BIBLIOGRAFIE

CARMEN CREȚU și colectiv, Bazele Contabilității. Teorie și aplicații prtactice, Editura Zigotto, Galați, 2010;

Mihai Ristea, Contabilitatea financiară, Editura Universitară, București, 2007;

Sîrbu Carmen, Analiza economico-financiară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008;

I. Stancu, Gestiunea financiară a agenților economici, Editura Economică, București, 2007;

N. Felega, Sisteme contabile comparate, Ediția a II-a, Editura Economică, București, 2006;

I. Pantea, Gh. Bodea, Contabilitate românească conformă cu Directivele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2010;

L. Possler, Gh. Lambru, Contabilitatea întreprinderilor, Editura Fundației „Andrei Șaguna”, Constanța, 2010;

Țâțu Lucian și colectiv, Fiscalitate de la lege la practică, Ediția a V-a, Editura C. H. Beck, București, 2010;

Legea contabilității nr. 82 / 1991, republicată, modificată și completată;

Legea societăților comerciale nr. 31 / 1990, republicată;

Ordinul M.F.P. nr. 3055 privind aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene;

Legea nr. 573 / 2003 modificată și completată privind Codul fiscal;

Ordonanța de urgență nr. 80 din 10 decembrie 2014 pentru modificarea și completarea <LLNK 12003 571 10 201 0 18>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și a altor acte normative;

ORDIN nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate;

Ordinul ministerului de finanțe publice nr. 1802 din 29 decembrie 2014;

Ordonanța de urgență nr. 6 din 7 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea <LLNK 12003 571 10 201 0 18>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal;

***, www. ziarulfinanciar.ro;

***, www.mfinante.ro.