Impozitarea Veniturilor Persoanelor Fizice Si Juridice

„Impozitarea veniturilor persoanelor fizice și juridice”

CUPRINS

Adnotare

Introducere

Capitolul I. Bazele teoretice privind impozitarea veniturilor persoanelor

fizice și juridice

Instituția, elementele și caracteristici ale impozitării veniturilor persoanelor

fizice și juridice

1.2. Clasificări ale impozitului pe venitul persoanelor fizice

1.3. Modalități de impozitare a veniturilor persoanelor fizice și juridice

Capitolul II. Analiza informației privind impozitul pe venit la S.A. „ Zorile ” și efectul asupra Bugetului Public Național

2.1. Reflectarea informației privind impozitul pe venit în rapoartele

financiare la S.A. „ Zorile

2.2. Impozitarea și încasarea unor forme de venituri la Bugetul Public Național în Republica Moldova

Capitolul III. Direcțiile de perfecționare a impozitării la nivel national

3.1. Căile de perfecționare a impozitului pe venit în Republica Moldova

3.2. Modalități de eficientizare a administrării fiscale a impozitului pe venit autohton

Încheiere

Bibliografia

Anexe

Adnotare

la teza de licență cu tema:

„Impozitarea veniturilor persoanelor fizice și juridice”

Actualitatea temei de cercetare este determinată de necesitatea perfecționării căilor de impozitare a veniturilor persoanelor fizice și juridice, și respectiv soluționării problemelor apărute în acest domeniu. Restructurarea economică și tranziția la relațiile economiei de piață a Republicii Moldova au condiționat ajustarea și reformarea sistemului fiscal în conformitate cu normele internaționale. Necesitatea studierii impozitelor este determinată de rolul important al impozitelor și asigurării unei presiuni fiscale optime în executarea lucrărilor de reglare a circuitului economic la nivelul întreprinderii. Abordarea temei date este importantă deoarece, verificarea și impozitarea corectă a decontărilor cu bugetul este una din sarcinile principale ale sistemului fiscal.

Scopul lucrării constă în cercetarea problemelor decontărilor cu bugetul „Zorile” și elaborarea propunerilor cu privire la perfecționare acestui sector.

Sarcinile lucrării constau în cercetarea și analiza elementele și caracteristicele impozitării veniturilor persoanelor fizice și juridice, studierea și explicarea structurii, componenței și modului de impozitare a veniturilor persoanelor fizice și juridice, analiza informației privind impozitul pe venit „Zorile”, precum și determinarea căilor de perfecționare a impozitului pe venit și a modalităților de eficientizare a administrării fiscale în Republica Moldova

În Introducere este redată actualitatea temei de cercetare, scopul, sarcinile și structura lucrării.

Capitolul I. „Bazele teoretice privind impozitarea veniturilor persoanelor fizice și juridice” cuprinde abordări teoretice privind impozitarea, clasificări ale impozitului, precum și modalități de impozitare a veniturilor persoanelor fizice și juridice.

În capitolul II „Analiza informației privind impozitul pe venit „Zorile” și efectul asupra Bugetului Public Național” sunt descrise principiile de reflectare a informației privind impozitul pe venit în rapoartele financiare și încasarea acestora Național.

Capitolul III. „Direcțiile de perfecționare a impozitării la nivel național” reflectă căile de perfecționare a impozitului pe venit în republica Moldova și unele modalități de eficientizare a administrării fiscale a impozitului pe venit.

ANNOTATION

For bachelor thesis, theme:

"Taxation of income of physical and legal people"

The actuality of the research topic is determined by the need to improve ways of taxing income individuals and businesses, and solving problems that arise in this area. Economic restructuring and transition of Moldova economy market have determined the adjustment and reform the tax system in line with international standards. Necessity of studying the important role of taxes is determined by the taxes and fiscal optimal pressures ensuring execution of economic adjustment circuit at the enterprise level. The approach of this topic is important because, verification and correct tax settlements with the budget is one of the main tasks of the tax system.

The purpose of this paper is to research settlements with budget problems at corporation "Zorile" and developing proposals on improvement of the sector.

Work tasks include researching and analyzing the elements and characteristics taxation of individuals and legal entities, studying and explanation of the structure, parts and income tax physical and legal people, analysis of information on income tax of corporation “Zorile”, although determining ways to improve income tax and ways to streamline the tax administration in Moldova.

In Introduction is presented the actuality of research topic, the purpose, the work tasks and structure of research.

Chapter I. “Theoretical bases of taxation of physical and legal people” it includes theoretical approach on taxation, tax classifications, and ways of taxing income of physical and legal people.

Chapter II. “The analysis of information about income tax at corporation "Zorile" and the effect on National Public Budget”, here there are described reflecting the principles of information relating to income tax in the financial statements and their collection at the National Public Budget.

Chapter III. “The directions of improvement of taxation at national level”, it reflects ways to improve the income tax in Moldova and some ways to streamline the tax administration in income tax.

Introducere

Actualitatea temei de cercetare este determinată de necesitatea perfecționării căilor de impozitare a veniturilor persoanelor fizice și juridice, și respectiv soluționării problemelor apărute în acest domeniu. Restructurarea economică și tranziția la relațiile economiei de piață a Republicii Moldova au condiționat ajustarea și reformarea sistemului fiscal în conformitate cu normele internaționale.

Fiscalitatea este abordată ca un sistem de furnizare a informației necesare procesului decizional la orice nivel, de aceea ei îi revine un rol major în cadrul tranziției la relațiile economiei de piață și formării unui cadru legislativ și instituțional adecvat. Astfel actualitatea temei este argumentată de faptul, că un rol important în sistemul economico-financiar macro și micro economic îi revine sistemului fiscal.

Necesitatea studierii impozitelor este determinată de rolul important al impozitelor și asigurării unei presiuni fiscale optime în executarea lucrărilor de reglare a circuitului economic la nivelul întreprinderii. Abordarea temei date este importantă deoarece, verificarea și impozitarea corectă a decontărilor cu bugetul este una din sarcinile principale ale sistemului fiscal.

Mecanismul fiscal ocupă o pondere însemnată în volumul total de lucru al unei entități și necesită o abordare specială, datorită complexității metodologiei de lucru și evidență a impozitelor. Importanța procesului de studiere a impozitelor este ridicat în cadrul relațiilor de parteneriat internațional ca premisă a integrării internaționale și asigurării comparabilității în spațiu și timp a informației economice.

Aspectul practic al problemelor impozitelor impune o elaborare și fundamentare teoretico-științifică a soluțiilor, fapt care implică cercetări în acest domeniu.

Scopul lucrării constă în cercetarea problemelor decontărilor cu bugetul „Zorile” și elaborarea propunerilor cu privire la perfecționare acestui sector.

Autorul acestei lucrări urmărește următoarele sarcini:

de a cerceta și analiza elementele și caracteristicele impozitării veniturilor persoanelor fizice și juridice;

de a studia și explica structura, componența și modul de impozitare a veniturilor persoanelor fizice și juridice;

analiza informației privind impozitul pe venit „Zorile”;

determinarea căilor de perfecționare a impozitului pe venit, precum și a modalităților de eficientizare a administrării fiscale în Republica Moldova

Scopul și sarcinile lucrării au determinat structura acesteia, care constă din introducere, 3 capitole, încheiere și bibliografie.

În Introducere este redată actualitatea temei de cercetare, scopul, sarcinile și structura lucrării.

Capitolul I. „Bazele teoretice privind impozitarea veniturilor persoanelor fizice și juridice” cuprinde abordări teoretice privind impozitarea, clasificări ale impozitului, precum și modalități de impozitare a veniturilor persoanelor fizice și juridice.

În capitolul II „Analiza informației privind impozitul pe venit „Zorile” și efectul asupra Bugetului Public Național” sunt descrise principiile de reflectare a informației privind impozitul pe venit în rapoartele financiare și încasarea acestora Național.

Capitolul III. „Direcțiile de perfecționare a impozitării la nivel național” reflectă căile de perfecționare a impozitului pe venit în republica Moldova și unele modalități de eficientizare a administrării fiscale a impozitului pe venit.

Obiectul de studiu al prezentei lucrări reprezintă baza materialelor S.A. „Zorile”. Fabrica de încălțăminte „ZORILE” S.A. are o istorie relativ veche, fiind înființată din anul 1945, dar adevărata ei personalitate a început să capete contur, să și-l dezvolte și să-i dea performanțe moderne abia după anul 1994.

Anul de cotitură este anul 1995, când este elaborată strategia de depășire a crizei. Începe procesul de restructurare a întreprinderii, este deschisă o rețea de magazine „Zorile” prin care se comercializează 40% din încălțăminte. Este semnat un contract de colaborare la condiții LOHN cu firma italiană „Loncar Due” IRL și în decembrie este efectuat primul export în Italia.

Data de 15 august 1995 este date de înregistrare în registrul de stat cu numărul de identificare 1002600001349.

La ora actuală, „ZORILE”, ca număr de angajați și nivel de salarizare se situează printre cele mai mari întreprinderi industriale din țară, a doua ca mărime în domeniu, plasându-se după întreprinderile viti-vinicole.

Deja de foarte mult timp, compania „Zorile” nu este doar un nume, dar, de asemenea, un set de valori, un anumit mod de viață. Este o încălțăminte pentru adevărații cunoscători ai rafinamentului de pantofi din materiale de calitate, care constituie fundamentul societății noastre. 

CAPITOLUL I. BAZELE TEORETICE PRIVIND IMPOZITAREA VENITURILOR PERSOANELOR FIZICE ȘI JURIDICE

Instituția, elementele și caracteristici ale impozitării veniturilor persoanelor fizice și juridice

Impozitul este o prelevare (o extragere dintr-un întreg ), obligatorie și nerambursabilă (adică gratuită) efectuată de către stat asupra resurselor și bunurilor individuale în scopul finanțării cheltuielilor publice.

Ansamblul impozitelor și taxelor, împreună cu legile și regulile care îi obligă pe cetățeni să plătească aceste impozite și taxe, formează sistemul fiscal. Agenții economici care plătesc impozite se numesc contribuabili. [27, p. 174-175]

Impozitele sunt cunoscute din antichitate și se presupune că au apărut pe parcursul evoluției societății umane în cadrul primelor formațiuni statale, fiind determinate de necesitățile întreținerii materiale a celor ce exercitau forța publică, îndeplinind atribuțiile autoritare de conducere statală. [14, p. 11]

Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiară a statului și cea mai veche în ordinea apariției veniturilor publice. Pentru a satisface nevoile colective ale oricărei societăți este necesar de a impune realizarea unor venituri publice. De aceea, statul procedează la repartiția sarcinilor publice între membrii societății, iar instrumentul financiar și juridic fiind obligația fiscală care revine membrilor societății sub forma impozitelor și a taxelor.

Instituția impozitului este, în esența sa, un produs al istoriei. El a însoțit apariția și dezvoltarea statului și a devenit actualmente instrumentul privilegiat al politicilor publice. [13, p. 9]

Încă de la apariția impozitelor, acestea au fost aplicate în mod diferit, în dependență de dezvoltarea economico-socială și de cheltuielile public, fiind determinate de necesitățile întreținerii materiale a celor ce exercitau forța publică, îndeplinind atribuțiile autoritare de conducere statală. [14, p. 11]

Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiară a statului și cea mai veche în ordinea apariției veniturilor publice. Pentru a satisface nevoile colective ale oricărei societăți este necesar de a impune realizarea unor venituri publice. De aceea, statul procedează la repartiția sarcinilor publice între membrii societății, iar instrumentul financiar și juridic fiind obligația fiscală care revine membrilor societății sub forma impozitelor și a taxelor.

Instituția impozitului este, în esența sa, un produs al istoriei. El a însoțit apariția și dezvoltarea statului și a devenit actualmente instrumentul privilegiat al politicilor publice. [13, p. 9]

Încă de la apariția impozitelor, acestea au fost aplicate în mod diferit, în dependență de dezvoltarea economico-socială și de cheltuielile publice care erau acceptate în fiecare stat.

În timp, dezvoltarea diferitor state, precum și diversificarea veniturilor cetățenilor a oferit statelor posibilitatea sporirii numărului și felurilor impozitelor. Impozitul se aplica și a oferit statelor posibilitatea de a căuta noi forme de impozitare, astfel impozitarea cere și ca să existe obiectul asupra căruia se aplică impozitul. Această sporire a fost cauzată și de majorarea cheltuielilor publice ale organele de stat necesare în folosul societății și în interesul public, care se aflau pe o anumită treaptă de dezvoltare istorică, ca autorități și servicii publice de justiție și administrație, precum și pentru menținerea ordinii publice și întreținerea armatei. Astfel, impozitele au evoluat spre diferite forme, crescînd și experiența unor state în aplicarea acestora dar și pentru utilizarea corectă a impozitele pentru a nu crea anumite probleme ce țin de corectitudinea aplicării acestora asupra cetățenilor statului.

Impozitele pe venituri sunt categoria care la început se percepea numai asupra veniturilor persoanelor fizice, fie în varianta de impozit pe venitul global al fiecăreia dintre aceste persoane, fie în varianta mai multor impozite reglementate distinct pe grupe sau cedule de venituri – din agricultură, industrie, comerț, din exercițiul liber al unei profesiuni, venituri sub forma salariilor etc. [14, p. 28]

Impozitele pe venit au apărut în acea etapă de dezvoltare a societății când se diferențiază veniturile diferitelor clase și pături sociale.

Impozitul pe venit a fost introdus pentru prima dată în Marea Britanie, spre sfîrșitul secolului al XVIII- lea, dar după o scurtă perioadă a fost retras pentru ca să fie reintrodus în anul 1842. Ulterior, au adoptat impozitul pe venit în sarcina persoanelor fizice și SUA, Japonia, Germania, Franța, Olanda, Belgia etc.

La început impozitele pe venit erau stabilite în cote extrem de reduse și se percepeau la un număr restrâns de persoane, dar cu timpul, cotele impozitelor au suferit majorări repetate, iar numărul persoanelor impuse a crescut în mod sistematic. [30, p. 54] În Franța, de exemplu, monarhii sunt cei care au păstrat pînă la Revoluția din 1789 dreptul de a institui impozite, iar impozitul personal era datorat pe veniturile cetățenilor, care era impozitat cu a douăzecia parte din venitul acestora, ca mai apoi să se ajungă la impozitarea venitului cu a zecea parte din venit.

Impozitarea veniturilor persoanelor fizice și juridice, precum și perceperea acestora constă în înțelegerea largă a acestui tip de impozit, în sensul „acumulării totale”.

Aceasta înseamnă că venitul trebuie luat în calcul (monetar și nemonetar) din toate sursele – respectiv din muncă, cadouri, moșteniri și economisiri ; cu alte cuvinte, orice cîștig net acumulat exprimat în prețuri de piață într-o anumită perioadă de impunere. O astfel de definiție largă a venitului ridică multe dificultăți practice în ceea ce privește măsurarea. [24, p. 322]

Printre elementele impozitului se numără:

• denumirea impozitului;

• debitorul, subiectul (plătitorul);

• suportatorul (destinatarul);

• obiectul sau material impozabilă;

• sursa impozitului;

• unitatea de evaluare;

• cota impunerii;

• asieta sau modul de așezare a impozitului;

• termenele de plată;

• înlesnirile, drepturile și obligațiile debitorilor;

• răspunderea debitorilor;

• calificarea impozitului. [31, p. 237]

Denumirea impozitului corespunde caracterului financiar-economic și juridic al acestuia. În cazul dat, impozitul pe venitul persoanelor fizice și juridice.

Debitorul (plătitorul) sau subiectul impozitului poate fi orice persoană fizică sau juridică căreia îi revine obligația de a plăti în contul bugetului de stat, potrivit legii,sumele care constituie impozi- tele,obligația de a efectua anumite prelevări la bugetul de stat,taxe.Subiectul impozitului mai este denumit și contribuabil.

Destinatarul impozitului este persoana care suportă impozitul. Subiectul impozitului ar trebui să fie în mod normal și suportatorul acestuia. Dar de multe ori, suportatorul impozitului este o altă persoană decât subiectul. Aici distingem, după modul lor de percepere, două categorii principale de impozit:impozite directe și impozite indirecte.

Impozitele directe sunt datorate și trebuiesc achitate în cadrul unui raport direct între

subiectul impozitului,care în acest caz este și suportatorul impozitului, și organele de stat de spe- cialitate fiscală care stabilesc și încasează impozitele. În cazul impozitelor directe , destinatarul, subiectul și suportatorul acestui tip de impozit este una și aceiași persoană fizică sau persoană ju-ridică .

În acest sens, impozitul pe venitul persoanelor fizice și juridice este un impozit direct, destinata- rul fiind subiectul impozitului pe venitul persoanelor fizice și juridice.

Impozitele indirecte se includ în prețurile ce țin de vînzări de bunuri,executarea de lu-

crări, prestări de servicii și sunt datorate și achitate către organele de stat de specialitate fiscală, de către persoanele fizice, persoanele juridice care comercializează bunuri sau prestează servicii, dar sunt suportate de către consumatorii finali ai bunurilor sau serviciilor ( de exemplu: taxa va-mală, taxa pe valoarea adăugată etc.), acest fapt justificînd și denumirea de impozite indirecte.

Obiectul impunerii este venitul brut (inclusiv facilitățile) obținute din toate sursele de către orice persoană juridică sau fizică, exceptând deducerile și scutirile la care are dreptul această persoană. [14, p. 93]

Conform Codului fiscal, articolul 18, venitul brut include:

• venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activități similare;

• plățile pentru munca efectuată și serviciile prestate (inclusiv salariile), facilitățile acordate de patron, onorariile, comisioanele, primele și alte retribuții similare;

• venitul din chirie (arendă);

• suma diminuărilor reducerilor pentru pierderi la active și la angajamente condiționale în urma îmbunătățirii calității acestora pe parcursul anului fiscal;

• suma diminuărilor provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ce țin de nerestituirea împrumuturilor și a dobînzilor aferente în urma îmbunătățirii calității și/sau rambursării acestora pe parcursul anului fiscal;

• venitul obținut sub formă de dobîndă;

• royalty (redevențe);

• venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepția cazurilor cînd formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilității contribuabilului;

• dotațiile de stat, primele și premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile în legile prin care se stabilesc aceste plăți;

• sumele obținute de pe urma acordului (convenției) de neangajare în activitatea de concurență;

• veniturile obținute, conform legislației, ca urmare a aplicării clauzei penale, în formă de despăgubire pentru venitul ratat, precum și ca urmare a reținerii arvunei sau restituirii arvunei;

• alte venituri.

Sursa impozitului arată din ce anume se plătește impozitul. În cazul impozitării veniturilor per-soanelor fizice și juridice, obiectul impunerii coincide cu sursa.

Exprimarea dimensiunii obiectului impozabil presupune găsirea unei unități de măsură, care caracterizează obiectul, și care nu se pune la întîmplare, care poartă denumirea de unitate de impunere. În cazul impozitului pe venit, unitatea de impunere poate fi unitatea monetară.

Unitatea de evaluare (cota impozitului) se stabilește în sumă fixă sau în cote procentuale.

Impozitul în cote procentuale se aplică atunci cînd obiectul impozitului îl formează valoarea di- feritor obiecte,în cazul venitului,venitul realizat de persoanele fizice sau juridice în calitate de su-biecți ai impunerii. Cota procentuală, la rîndul ei poate fi:

• Cota proporțională presupune stabilirea unui singur procent de impunere (de exemplu, 19%) cu ajutorul căruia se calculează impozitul, indiferent de mărimea venitului obținut de persoanele fizice și juridice în calitate de subiecți ai impunerii.

• Cota progresivă, poate fi:

Cota progresivă simplă conține mai multe procente , aranjate într-o creștere progresivă

pe intervale de valori sau venit impozabil. Impozitul crește progresiv, valoarea cu care crește de-pinde de valoarea obiectului impozabil, venitului impozabil. Pentru aceasta se stabilește mai întîi intervalele valorice în creștere succesivă pentru obiectele și veniturile impozabile, iar apoi pro- centele de calcul a impozitului pentru fiecare interval, care au fost determinate ( de exemplu, 9% pentru veniturile între 5000 lei anual și 6000 lei anual , 12% între 6001 lei anual și 8500 lei anual, 17% între 8501 lei anual și 11789 lei anual etc.).

Cota progresivă compusă se consideră atunci cînd pentru fiecare interval valoric se

pune în corespondență sume fixe și procente(de exemplu,45 lei suma fixă și 5% pentru veniturile între 1250 și 2450 lei anual, 120 lei suma fixă și 8,5% pentru veniturile între 2451 și 3980 lei anual, 198 lei suma fixă și 10,5% pentru veniturile între 3981 și 5896 lei anual etc.).

• Cota regresivă se consideră atunci cînd procentele și intervalele valorice se află în descreștere (de exemplu, 25%, 20%, 15%).

Cotele procentuale reprezintă sisteme de impunere:

□ progresiv – cu cît mai mare este venitul, cu atît mai înaltă este rata impozitului;

□ proporțional – se achită aceeași rată a impunerii, indiferent de mărimea venitului obținut;

□ regresiv- reducerea ratei impozitării pe măsura creșterii veniturilor. [23, p. 174]

Asieta sau modul de așezare a impozitului reprezintă măsurile care se iau de organele fiscale pentru identificarea subiectului impozabil și a obiectului impozabil, precum și evaluarea acestora și stabilirea impozitului datorat statului , care urmează să ajungă în contul bugetului de stat, la termenele stabilite . Toate măsurile care se iau de organele fiscale se stabilesc pentru fiecare subiect impozabil și obiect impozabil, cum este și în cazul impozitării veniturilor persoanelor fi- zice și juridice.

Termenul de plată reprezintă data la care , sau pînă la care un anumit impozit trebuie achitat la bugetul statului. Termenul se fixează sub forma unui interval de timp ( de exemplu, an, semestru, trimestru, lună etc.), în aceste perioade sumele datorate trebuie achitate la bugetul statului. Conform Codului fiscal, articolul 12¹, perioada fiscală privind impozitul pe venit prevede:

Prin perioadă fiscală privind impozitul pe venit se înțelege anul calendaristic la încheierea căruia se determină venitul impozabil și se calculează suma impozitului care trebuie achitată.

Pentru întreprinderile nou-create, perioadă fiscală se consideră perioada de la data înregistrării întreprinderii pînă la finele anului calendaristic.

Pentru întreprinderile lichidate sau reorganizate, perioadă fiscală se consideră perioada de la începutul anului calendaristic pînă la data radierii întreprinderii din Registrul de stat. [2, p. 15]

Înlesnirile, drepturile,și obligațiile debitorilor sunt elemente legal admise de actele normative,ca parte componentă a măsurilor aplicate pentru formarea veniturilor bugetare.

Facilitățile,înlesnirile prevăzute de lege de cele mai multe ori sunt stabilite sub formă de deduce-ri, scutiri sau reduceri și țin de anumite situații deosebite.

La încasarea impozitului se acordă,de asemenea, amânări sau eșalonări, posibilitatea plății antici- pate a impozitului,care trebuie să țină seama de capacitatea de plată a deținătorului obiectului sau materiei impozabile.

Calificarea impozitului, după nivelul administrării,ține de stabilirea caracterului central(sau fede- ral) sau local al impozitului. În Republica Moldova sunt prevăzute de lege clasificarea impozite-lor și taxelor în republicane(de stat) și locale.Impozitul pe veniturile persoanelor fizice și juridice face parte din impozitele și taxele republicane (de stat).

Impozitarea veniturilor persoanelor fizice și juridice trebuie să țină cont de principiile impozitării.

Principiile impozitării:

Echitate – mărimea impozitului depinde de capacitatea de plată a fiecărui contribuabil.

Economicitate – impozitul nu trebuie să fie costisitor de administrat.

Comoditate – impozitul trebuie să fie convenabil pentru plătitor prin metoda și frecvența plății.

Certitudine, siguranță – plătitorul trebuie să fie sigur referitor la suma pe care urmează să o plătească și asupra termenului plății impozitului. [28, p. 72]

Echitatea în fața impozitelor pe venit înseamnă ca impozitarea să se facă în același mod pentru toate persoanele fizice și juridice, astfel încît să nu existe deosebiri în modul de tratare fiscală a acestora de la o regiune la alta a țării. Echitatea în fața impozitelor pe venit poate fi orizontală sau verticală.

Echitatea orizontală implică faptul că contribuabilii care au aceeași capacitate contributivă să fie tratați într-un mod identic.

Echitatea verticală solicită ca indivizii care nu au capacitate contributivă să fie tratați diferit, iar cei ale căror venituri sunt mai ridicate să consacre o parte mai mare din veniturile lor pentru finanțarea cheltuielilor colective. [16, p. 169]

Echitatea orizontală ia în considerare mărimea relativă a sarcinii fiscale suportată de persoana fizică sau juridică, pentru veniturile obținute dintr-o anumită sursă, comparativ cu sarcina fiscală la care este supusă o altă persoană fizică sau juridică, care a obținut venituri de aceeași mărime sau obținute din altă sursă. Echitatea verticală, la fel, ia în considerare mărimea relativă a sarcinii fiscale suportată de persoana fizică sau juridică, care corespunde unor venituri în cuantum diferit, obținute de persoane fizice sau juridice diferite dar care au aceeași sursă de proveniență.

Perceperea impozitelor după stabilirea mărimii impozitului pe venitul persoanelor fizice și juridice, constă în faptul că organele fiscale trebuie să comunice subiectului impozabil cuantumul impozitului pe venit pe care îl datorează și termenul de plată. După care se începe încasarea impozitelor pe venit.

Încasarea impozitelor pe venitul persoanelor fizice și juridice se realizează:

direct de către organele fiscale de la subiectul impozabil;

prin stopaj la sursă.

Încasarea directă de către organele fiscale a impozitului pe venit de la subiectul impozabil cuprinde două modalități:

• subiectul impozabil trebuie să se deplaseze în mod obligatoriu la sediul organelor fiscale pentru a plăti impozitul pe venit pe care îl datorează statului;

• organul fiscal are obligația de a se deplasa la domiciliul subiectului impozabil pentru a solicita achitarea impozitului pe venit.

Stopajul la sursă constă în reținerea și achitarea către stat a impozitului pe venit de către o terță persoană. De exemplu, întreprinderile și instituțiile sunt obligate să oprească impozitul pe venitul din salariu pe care îl datorează personalul acestora și să-l achite la buget.

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.

Clasificări ale impozitului pe venitul persoanelor fizice

În practica impozitării se întâlnesc două sisteme de așezare a impozitului pe veniturile persoa- nelor fizice:

• sistemul impunerii separate. Acest sistem poate fi întâlnit fie sub forma unui impozit unic pe venit care permite o impunere diferențiată pentru fiecare categorie de venit, fie prin instituirea mai mai multor impozite;

• sistemul impunerii globale. Acest sistem presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de proveniență, într-o perioadă de un an și supunerea venitului global unui singur impozit,determinat în conformitate cu prevederile legii. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabilește anual pe baza declarației întocmite de subiectul impozabil. [31, p. 262]

Sistemul impunerii separate prezintă avantajul determinării în mod diferit a veniturilor, după modul de așezare și nivelul cotelor, acestea fiind obținute din salarii, arendă (chirie), din activitatea profesională etc. Impunerea separată avantajează persoanele care obțin venituri din surse care se impozitează diferit.

Sistemul impunerii globale se aplică pentru majoritatea țărilor dezvoltate, dar unele tipuri de venituri (venitul proprietarilor individuali, primele etc.) se impozitează individual. Sistemului impunerii globale îi este caracteristică declararea veniturilor de către subiectul impozabil, fiind o modalitate eficientă deoarece în majoritatea țărilor dezvoltate persoanele fizice obțin venituri din mai multe surse, declarația îndeplininduse pentru toate veniturile împreună. Unele țări vreme îndelungată au practicat un sistem de impozitare mixt care combină impunerea globală ce cea separată, dar, în prezent, la nivel mondial tendința este de trecere la sistemul impunerii globale, deoarece acest sistem înlătură posibilitatea de diferențiere a sarcinii fiscale în dependență de natura veniturilor. Sistemul impunerii globale asigură un tratament fiscal mai echitabil diferitelor categorii de contribuabili și elimină discriminările în tratamentul fiscal al contribuabililor, deoarece ia în considerare capacitatea contributivă reală a fiecărui contribuabil.

Aprecierea globală, în vederea impozitării, a veniturilor obținute de către persoanele fizice reprezintă o tendință clar evidențiată în aproape toate statele lumii moderne. Se urmărește, de fapt, trecerea – treptată – la un mod diferit de prelevare către buget a unor venituri publice. Se poate observa, în acest sens, că – în timp – din ce în ce mai multe venituri publice provin din impozire indirecte, ceea ce înseamnă că ponderea acestora în raport cu impozitele directe este tot mai mare. Concluzia la care au ajuns – se pare – specialiștii în finanțe și fiscalitate este aceea că impozitarea indirectă este mai echitabilă și mai puțin împovărătoare (ca sarcină fiscală pe umerii contribuabililor) decât impozitarea directă. [26, p. 90]

Diferitele tipuri de venit impozabil al persoanelor fizice pot fi repartizate în trei grupe mari:

Venituri din muncă;

Venituri din capitaluri;

Venituri mixte.

În componența veniturilor din muncă intră salariile, pensiile și rentele viagere, dar și unele avantaje și remunerații acordate pentru salarii.

Veniturile din capitaluri sunt formate din veniturile din capitaluri mobiliare și veniturile funci-are.

Veniturile din capitaluri mobiliare includ venituri din plasament cu venit variabil (acțiuni

simple), venituri din plasament cu venit fix (obligațiuni și alte feluri de împrumut negociabil, de- pozite etc.), și alte tipuri de venituri aparținînd veniturilor din capitalurile mobiliare.

Veniturile funciare includ arenzile, chiriile, și alte venituri a căror sursă de formare o for-

mează dreptul de proprietate.

Veniturile mixte includ veniturile provenite din munca deținătorilor de capital, care nu angajează alți salariați pentru valorificarea capitalului propriu.Astfel, venituri mixte sunt veniturile neco- merciale ( obținute din exercitarea unei profesii libere, din activități independente, din unele cîștiguri de capital sau redevențe),veniturile agricole, venituri comerciale sau industriale obținute fie de societăți (nu de capital), fie de întreprinderi individuale.

Impozitarea veniturilor persoanelor fizice face parte din impozitele subiective, a clasificării impozitelor după obiectul impozitării în impozite reale și impozite personale:

• Impozite reale se calculează pentru obiectele materiale (magazinele, clădirile etc.), abstracție se face de calitățile și situația personală a plătitorului impozitului. Acestea sunt cunoscute ca im – pozite obiective sau pe produs,și se așază asupra produsului brut ca obiect impozabil, și nu se face vreo legătură cu calitățile și situația personală a plătitorului impozitului.

• Impozite personale se calculează pentru venituri sau avere, în strînsă legătură cu calitățile și situația personală a plătitorului impozitului, de aceea poartă denumirea și de impozite subiective.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice, fiind un impozit subiectiv face ca de multe ori, cotele de impozitare să fie stabilite în mărimi excesive care variază de la caz la caz.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice se stabile, în mod normal, anual, sub formă de bază de declarație de impozitare a debitorului sau în baza elementelor aflate la dispoziția organelor financiare. Suma astfel determinată se trece în debitul contribuabilului, respectiv în registrul de rol. Încasarea impozitului corespunzător veniturilor din pensii, rente, dobînzi, salarii și altele se realizează de cele mai multe ori prin stopaj la sursă iar cel corespunzător altor venituri prin plăți eșalonate în contul debitor determinat. Reținerea și achitarea altor surse de un terț, dar și cele achitate direct de debitor se decontează în contul impozabil anual.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice este un impozit care se colectează la nivel de stat, de aici și clasificarea acestuia în republican sau federal, în dependență de tipul statului în care se aplică. Impozitul pe venitul persoanelor fizice, în Republica Moldova este un impozit republican. Dintre cotele de impunere, în toate țările se utilizează metoda progresivă de impunere pe veniturile persoanelor fizice pentru colectarea acestui tip de impozit.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice, ca fiecare dintre toate celelalte, reprezintă o modalitate prin intermediul căreia statul încearcă să rezolve unele probleme ca:

• grupele sociale vulnerabile ale populației să primească ajutoare;

• majorarea încasărilor la bugetele de toate nivelurile;

• modificarea veniturilor populației, care cauzează schimbări în structura economiilor cetățenilor și a consumului acestora;

• acumularea veniturilor care sunt necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice;

• dezvoltarea unor ramuri sau subramuri economice;

• evitarea inflației, pentru aceasta se recurge la majorarea impozitelor.

Sistemul înlesnirilor fiscale în țările dezvoltate cuprinde înlesniri standard și înlesniri nestandard.

Sunt înlesniri standard înlesnirile care nu depind de situația și capacitatea subiectului impozabil. Din această grupă face parte minimul neimpozabil numit și scutire personală, la aceasta are dreptul orice persoană, și este independentă de situația familială, precum și scutirile pentru alți membri ai familiei(persoanele aflate în întreținere, copiii, soțiile etc.). Din această grupă de înlesniri standard fac parte și înlesnirile pentru persoanele de vîrstă înaintată, înlesnirile acordate invalizilor etc.

Din înlesniri nestandard fac parte:

• impozitarea la cota zero constă în impozitarea cu cota zero a veniturilor joase, scutirea veniturilor joase de impozit. Impozitarea la cota zero se practică în Belgia, Norvegia, Suedia, Grecia, Danemarca;

• reduceri fiscale presupune micșorarea bazei impozabile cu suma cheltuielilor pentru tratament, instruire, servicii medicale etc. Reducerile fiscale se practică în marea majoritate a țărilor, în unele dintre cazuri debitorul poate alege varianta cea mai convenabilă de înlesniri;

• credite fiscale presupun micșorarea sumei pentru impozit sau chiar amînarea plății impozitului, care conduce la prelungirea termenului de plată a acestuia. Înlesnirile sub formă de credite fiscale se utilizează în Spania, Elveția, Italia, Canada, Danemarca.

În afara de înlesnirile menționate sunt și unele metode ca:

• declararea venitului în comun, care duce inevitabil la micșorarea obligației fiscale a familiilor la care se referă, ușurînd și procesul de completare a declarației pe venituri. Metoda de declarare a venitului în comun este practicată de multe ori în SUA;

• divizarea venitului, constă în faptul că venitul unei familii se împarte egal între soți, iar apoi fiecare parte de venit se impozitează separat cu o anumită cotă de impozitare. Metoda dată se utilizează în Irlanda și Germania;

• asupra diferitelor tipuri de venituri ale familiei, se așează diferite cote de impozitare, metodă practicată în Portugalia, Norvegia.

Înlesnirile utilizate în țările dezvoltate sunt utilizate pentru a micșora sumele datorate de contribuabil, dar și pentru rezolvarea unor probleme de ordin social sau de ordin economic.

În majoritatea țărilor dezvoltate principiile de bază ale impozitării veniturilor persoanelor fizice sunt aceleași, dar există și particularități ce țin de stabilirea contribuabilului, cotelor de impunere, înlesniri, scutiri, surselor impozitului.

Modalități de impozitare a veniturilor persoanelor fizice și juridice

Pentru determinarea impozitului pe venitul persoanelor juridice se aplică fie sistemul de impunere care se aplică și în cazul persoanelor fizice, fie se aplică un sistem separat. Modul în care se formează impozitarea venitului obținut de persoanele juridice este determinat de modul de organizare a acestora, ca societăți de capital sau ca societăți de persoane.

În cazul societăților de capital se poate face o deosebire explicită între patrimoniul societății și între averea personală a acționarilor, ceea ce este foarte important în determinarea ulterioară a impozitului.

În cazul societăților de persoane impozitarea se face de multe ori utilizînd același sistem care se practică în cazul veniturilor persoanelor fizice, aceasta se datorează faptului că este dificil să se facă distincție între patrimoniul societății și averea fiecăreia din persoanele asociate.

În cazul societăților de capital, profitul se distribuie acționarilor sub formă de dividende, mărimea acestuia fiind proporțională cu contribuția lor în capitalul întreprinderii, dar și societății pentru formarea unor fonduri. Deci, trebuie considerat profitul societății de capital înainte de distribuirea acestuia, profitul distribuit sub formă de dividende acționarilor și profitul care a rămas la societatea de capital. Din acest mod de distribuire a profitului putem să examinăm unele posibilități de impozitare a veniturilor societăților de capital:

• are loc impunerea doar a dividendelor în timp ce profitul rămas la societatea de capital nu se impozitează. Acest mod de impozitare contribuie la procesul de reinvestire a profitului și este și avantajos pentru societățile de capital;

• are loc impunerea separată a dividendelor repartizate acționarilor, iar apoi se supune impozitării și profitul rămas în posesia societății de capital;

• se impune doar profitul care a rămas în posesia societății de capital, în timp ce dividendele distribuite acționarilor nu sunt impozitate. Aici nu se respectă principiul echității fiscale, prin faptul că dividendele obținute de acționari nu sunt supuse impozitării.

• se impozitează la început profitul total realizat de societatea de capital, iar apoi profitul distribuit acționarilor sub formă de dividende. Deci, profitul distribuit acționarilor se impozitează de două ori, o dată ca componentă a profitului total al societății de capital, iar a doua oară sub forma de profit obținut de acționari.

Deci, dividendele se impozitează sau nu, în dependență de metoda care se aplică.

Plătitorii acestui impozit sunt acționarii sau asociații, persoane fizice sau juridice, care realizează venituri sub formă de dividende, ca urmare a deținerii de acțiuni sau plăți sociale la societățile comerciale. Obiectul impunerii îl constituie sumele cuvenite acționarilor sau asociaților cu titlul de dividende. Impozitul se calculează de societățile comerciale plătitoare de dividende și se reține din suma dividendelor. Impozitul se varsă la bugetul de stat. [29, p. 264-265]

Stabilirea venitului care se impozitează la societatea de capital începe cu rezultatele de bilanț ale societății, la acestea se adaugă: soldul stocurilor ( stocurile existente la începutul anului, plus producțiile intrate, minus ieșirile), veniturile din chirii, veniturile obținute din cîștigurile de capital, veniturile obținute din dobînzile creditelor oferite etc. Pentru ca apoi pentru determinarea venitului impozabil să se scadă din veniturile brute stabilite următoarele: cheltuielile de producție, pierderile activității anului curent și din anii precedenți, unele prelevări pentru scopuri social-culturale, prelevări pentru fondul de rezervă și pentru alte fonduri permise de lege.

Condițiile dar și limitele în care se pot face deducerile sunt diferite de la o țară la alta. Impozitul pe venitul persoanelor juridice există în toate țările dezvoltate. În multe țări veniturile fiscale obținute din impozitul pe veniturile persoanelor juridice sunt scăzute, deoarece se impozitează mai mult veniturile persoanelor fizice, care se consideră mai importante, din punctul de vedere al sumelor care se pot obține de la debitori.

Profiturile întreprinderilor nu sunt niște venituri speciale,analizate din punct de vedere economic, deoarece pînă la urmă acestea devin venituri individuale și vor putea fi impozitate, chiar și impozitul pe venitul persoanelor juridice, în ceea ce privește impozitarea întreprinderilor care nu au capacitate specială de impozitare, impozitarea venitului personal fiind suficientă.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice și juridice este parte componentă a sistemului impozitelor și taxelor colectate de stat.

Determinarea venitului impozabil pentru calcularea impozitului pe venit presupune la început determinarea venitului brut după care se trece la deducerea cheltuielilor pentru obținerea venitului, a unor reduceri în scop intervenționist și a scutirilor personale sau familiale. Venitul impozabil este un venit anual, net și global.

Scutirea este suma care se scade din venitul brut al contribuabilului pentru calcularea venitului impozabil.

Articolele 33-35 ale Codului fiscal, arată că persoanele fizice au dreptul la următoarele tipuri de scutiri:

Articolul 33. Scutiri personale

Fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în sumă de 9516 lei pe an.

Suma scutirii personale, stabilită la aliniatul (1), va constitui 14148 lei pe an pentru orice persoană care:

s-a îmbolnăvit și a suferit de boala actinică provocată de consecințele avariei de la C.A.E. Cernobîl;

este invalid și s-a stabilit că invaliditatea sa este în legătură cauzală cu avaria de la C.A.E. Cernobîl;

este părintele sau soția (soțul) unui participant căzut sau dat dispărut în acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova, cît și în acțiunile de luptă din Republica Afghanistan;

este invalid ca urmare a participării la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova, precum și în acțiunile de luptă din Republica Afghanistan;

este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I și II;

este pensionar-victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată. [2, p. 27-28]

Articolul 34. Scutiri acordate soției (soțului)

Persoana fizică rezidentă aflată în relație de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 9516 lei anual, cu condiția că soția (soțul) nu beneficiază de scutire personală.

Persoana fizică rezidentă aflată în relații de căsătorie cu orice persoană specificată la articolul 33 aliniatul (2) are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 14148 lei anual, cu condiția că soția (soțul) nu beneficiază de scutire personală.

Prevederile aliniatului (1) și (2) se vor aplica din luna următoare lunii în care au apărut circumstanțele necesare pentru exercitarea dreptului specificat în acestea. [2, p. 28]

Articolul 35. Scutiri pentru persoanele întreținute

Contribuabilul (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire în sumă de 2124 lei anual pentru fiecare persoană întreținută, cu excepția invalizilor din copilărie pentru care scutirea constitue 9516 lei anual.

În înțelesul prezentului titlu, persoană întreținută este persoana care întrunește toate cerințele de mai jos:

a) este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soției (soțului) contribuabilului (părinții sau copiii, inclusiv înfietorii și înfiații) ori invalid din copilărie rudă de gradul doi în linie colaterală;

c) este întreținută de contribuabil;

d) are un venit impozabil ce nu depășește suma de 9516 lei anual.

(3) Tutorele și curatorul minorilor în vîrstă de la 14 la 18 ani au dreptul la o scutire suplimentară în mărimea specificată la aliniatul (1), în funcție de caz, pentru fiecare persoană aflată sub tutelă și/sau curatelă, care întrunește cerințele specificate la aliniatul (2) litera d).

(4) Scutirea pentru persoanele întreținute se acordă din luna următoare lunii apariției acestui drept în condițiile respectării cerințelor prevăzute la aliniatul (2) și (3). [2, p. 28]

Deducerile în scop intervenționist, ca cele anterioare, sunt o decizie a statului, ce țin de implicarea acestuia în mediul social și economic. Intervenționismul se face pentru realizarea diferitor scopuri sau din considerente de justiție socială.

După ce a fost calculată mărimea venitului impozabil, asupra acestuia se aplică cotele de impunere, pentru calcularea impozitului pe venitul persoanelor fizice și juridice.

Cotele de impunere în ceea ce privește impozitul pe venitul persoanelor fizice și juridice sunt stabilite în Codul fiscal:

Articolul 15. Cotele de impozit

Suma totală a impozitului pe venit se determină:

pentru persoane fizice și întreprinzători individuali, în mărime de:

7% din venitul anual impozabil ce nu depășește suma de 27852 lei;

18% din venitul anual impozabil ce depășește suma de 27852 lei;

pentru persoanele juridice – în mărime de 12% din venitul impozabil;

pentru gospodăriile țărănești (de fermier) – în mărime de 7% din venitul impozabil. [2, p.17]

CAPITOLUL II. ANALIZA INFORMAȚIEI PRIVIND IMPOZITUL PE VENIT LA SA „ZORILE” ȘI EFECTUL ASUPRA BUGETULUI PUBLIC NAȚIONAL

2.1. Reflectarea informației privind impozitul pe venit în rapoartele financiare „Zorile”

Informația privind impozitele se dezvăluie în diferite rapoarte financiare și statistice și în dări de seamă în funcție de utilizatori și necesități, în formă analitică sau sintetică:

Bilanțul contabil;

Anexa ;

Nota informativă privind impozitele și taxele generate de stat și locale, asigurările sociale și medicale de stat

Raportul statistic „Consumurile și cheltuielile întreprinderii”

În Bilanțul contabil informația privind impozitele se prezintă în sumă totală împreună cu alte impozite și taxe generale de stat, de aceea o apreciere corectă a dinamicii și mărimii acestora nu este posibil de făcut. La întreprinderea ”Zorile” S.A. informația privind datoriile aferente impozitelor pentru perioada anului 2013 în bilanț se prezintă:

Suma creanțelor – în activul Bilanțului contabil, la subcapitolul 2.2 „Creanțe pe termen scurt”, rîndul 300 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul” și este egală cu 756,5 mii lei.

Suma datoriilor – în pasivul Bilanțului contabil, la subcapitolul 5.3 „Datorii pe termen scurt calculate”, rîndul 900 “Datorii privind decontările cu bugetul” și este egală cu 222,4 mii lei.

În anexa contabil informația privind impozitele se prezintă în formă mai detaliată fiind separate sumele impozitelor generale de stat față de cele locale. Astfel, la întreprinderea ”Zorile” S.A. informația privind creanțele aferente impozitelor se prezintă în anexa la bilanț și în anexa 2 “Existența și mișcarea activelor curente”, pe rîndul 410 “Creanțe aferente decontărilor cu bugetul” în sumă totală 756,5 mii lei și detaliată pe rîndul 420 „ Impozite și taxe generale de stat republicane, total” la suma de 756,5 șii lei, precum și în rândul 430 “Impozite și taxe locale” la suma de 1 leu. Informația privind datoriile aferente taxelor și impozitelor se prezintă în anexa la bilanț nr. 4 “Starea datoriilor pe termen scurt”, pe rîndul 780 “Datorii aferente decontărilor cu bugetul” în sumă totală și detaliată pe rîndul 800 “Impozite și taxe locale” la suma 222,4 mii lei (anexa 1).

În Raportul statistic „Consumurile și cheltuielile întreprinderii” informația privind taxele și impozitele locale se prezintă în capitolul “Alte consumuri și cheltuieli operațioanle” în sumă totală pe rîndul 1062 “Impozite și taxe incluse în chelutieli”.

La întreprinderea ”Zorile” S.A. informația privind taxele și impozitele în Raportul statistic a fost prezentată trimestrial și anual.

În Raportul statistic „Consumurile și cheltuielile întreprinderii” informația privind taxele și impozitele locale se prezintă trimestrial și anual și în formă comparativă pentru perioada corespunzătoare a anului precedent.

Bilanțul contabil include Nota informativă privind datoriile și creanțele aferente decontărilor cu bugetul de stat și bugetele unităților administrativ-teritoriale și este plasată:

pe pagina 15 din raportul financiar anual întocmit în cazul utilizării sistemului contabil complet al partidei duble și

pe pagina 7 din raportul financiar anual întocmit în cazul utilizării sistemului contabil simplificat al partidei duble.

La întocmirea Notei informativă privind impozitele și taxele generate de stat și locale în ceea ce privește impozitele este necesar de ținut cont de următoarele:

Nota se completează în baza soldurilor și rulajelor conturilor analitice și subconturilor deschise la conturile sintetice:

225 „Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul” și

534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

Creanțele și datoriile aferente decontărilor cu bugetul se reflectă pe fiecare impozit separat. Codificarea impozitelor și taxelor se efectuează în conformitate cu Clasificatorul impozitelor și taxelor din Programul de prelucrare electronică a rapoartelor financiare (contabile).

Codificarea datoriilor sau creanțelor se efectuează separat pe fiecare impozit, taxă și contribuții în parte. Penalitățile și amenzile aferente decontărilor cu bugetul se indică în total într-un singur rând, indiferent pentru care taxe și impozite au fost calculate, separându-se de plățile de bază și se codifică cu un singur cod.

Totalul soldurilor la finele perioadei de gestiune precedentă și curentă se calculează separat pentru creanțe și datorii. În acest caz trebuie să se respecte următoarele relații.

Suma soldurilor creanțelor aferente impozitelor (contul 225) trebuie să fie egală:

la finele anului de gestiune precedent (col.3 din Notă) = rd.300, col.5 din Bilanțul contabil = 1180,8 mii lei;

la finele anului de gestiune curent (col.9 din Notă) = rd.300, col.4 din Bilanțul contabil = rd.410, col.3 din Anexa contabil = 756,5 mii lei.

Suma soldurilor datoriilor aferente impozitelor (contul 534) trebuie să fie egală:

la finele anului de gestiune precedent (col.4 din Notă) = rd.900, col.5 din Bilanțul contabil = 922,3 mii;

la finele anului de gestiune curent (col.10 din Notă) = rd.900, col.4 din Bilanțul contabil = rd.780, col.3 din Anexa contabil = 222,4 mii lei.

4) În cazurile în care întreprinderea are concomitent creanțe și datorii la unul și același impozit, acestea trebuie să fie înregistrate în coloane separate.

Întreprinderea „Zorile” S.A. dispune de următoarele date aferente impozitelor:

soldurile datoriilor și creanțelor privind decontările cu bugetul aferente impozitelor la 31 decembrie 2012:

– creanțe privind impozitul pe venit (contul 225, subcontul 225.1 „Creanțe pe termen scurt privind impozitul pe venit”) – 61, 7 mii lei

creanțe privind impozitul funciar (contul 225, subcontul 225.4 „Creanțe pe termen scurt privind alte impozite și taxe” – 4 lei,

datorii privind impozitul pe bunuri imobiliare (contul 534) – 259 lei;

creanțe privind impozitul pe bunuri imobiliare (contul 225) – 30 lei;

datorii privind impozitul la sursa de plată (contul 534) – 1394 lei;

creanțe la impozitul pe venit (contul 225) – 1114,6 mii lei

operațiunile aferente impozitelor și taxelor efectuate pe parcursul anului 2013:

achitarea datoriilor privind impozitul pe venit din salariu – 2059,0 mii lei;

achitarea datoriilor privind impozitul la sursa de plată – 20,3 mii lei;

achitarea datoriilor privind impozitul pe venit a întreprinderii – 56,4 mii lei;

achitarea datoriilor privind impozitul pe bunuri imobiliare – 1,1 mii lei.

calculul datoriilor privind impozitul pe venit din salariu – 2660,3 mii lei;

calculul datoriilor privind impozitul la sursa de plată – 18,6 mii lei;

calculul datoriilor privind impozitul pe venit a întreprinderii – 27,7 mii lei;

calculul datoriilor privind impozitul pe bunuri imobiliare – 87,9 mii lei;

suma facilităților privind impozitul pe bunurile imobiliare – 13,1 mii lei.

Soldurile datoriilor și creanțelor privind decontările cu bugetul la 31 decembrie 2013:

datorii privind impozitul pe venit la salariu (contul 534) – 179,5 mii lei;

creanțe privind impozitul la sursa de plată (contul 225) – 0,4 mii lei;

creanțe privind impozitul pe venit a întreprinderii (contul 225) – 237,1 mii lei;

creanțe privind impozitul funciar (contul 225) – 4 lei

creanțe privind impozitul pe bunuri imobiliare (contul 225) – 200 lei.

Totuși, în opinia autorului, includerea Notei informative privind impozitele în raportul financiar anual este inoportună și neargumentată, întrucât aceasta cuprinde indicatorii care nu sunt prezentați în capitolele referitoare la prezentarea informației din Standardele Naționale de Contabilitate. Mai mult ca atât, lipsesc recomandările privind determinarea indicatorilor din Nota menționată și corelația cu datele din rândurile altor fenomene ale rapoartelor financiare. Aceasta creează dificultăți mari și pentru contabilii întreprinderilor, și pentru organele statistice care primesc rapoartele financiare anuale.

2.2. Impozitarea și încasarea unor forme de venituri național în Republica Moldova

După cum cunoaștem, presiunea fiscală se determină prin raportarea veniturilor fiscale În anul 2014, în Republica Moldova, acest raport a constituit 36,6%. Valoarea medie a presiunii fiscale în ultimii ani a constituit 32,9% și este în creștere cu 0,8 puncte procentuale față de perioada 2012-2013. Astfel, se accentuează o tendință de micșorare a presiunii fiscale. Această diminuare se conturează încă din anul 2008 și se menține până în anul 2012, crescând cu 4,4 puncte în anul 2013 (vezi figura 2.1).

Figura 2. 1. Nivelul presiunii fiscale în republica Moldova în perioada 2010-2014, mil.MDL

Sursa. www.md_met_Tendințe în economia Moldovei. Nr.16 (trim.IV) 2014

Referitor la încasările nefiscale, putem menționa, că în anul 2014 , acestea au constituit 1351,1 mil.MDL, ponderea în total venituri fiind de 3,7%, în timp ce în perioada similara a anului 2011, de exemplu, acest indicator a fost de 4%. În valori absolute, veniturile nefiscale au crescut cu 9,7 mil.MDL.

Cea mai mare contribuția la formarea veniturilor din granturi o au garanțiile externe. Pentru anul 2014, suma totală a veniturilor bugetare sub formă de grant a reprezentat 2073,6 mil.MDL, dintre care 2037,6 mil. MDL granturi externe și 36,1 mil.MDL – granturi interne. Totodată, granturile au crescut în ultimul an cu 436,8 mil.MDL.

Presiunea fiscală este în strânsă legătură cu obținerea de venituri la bugetul de stat în vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Din păcate, Republica Moldova se confruntă cronic cu insuficiență de venituri la buget, cu necesități de cheltuieli și investiții considerabile, respectiv cu deficite bugetare mult prea mari și posibilități de a le finanța mult prea mici. 

Pe parcursul anului 2014, la bugetul public național au fost acumulate venituri în sumă totală de 42 446,0 mil. lei, cu 501,0 mil. lei mai puțin decît suma precizată, astfel constituind 98,8% față de prevederile anuale, iar față de acumulările anului 2013 cu 5 546,5 mil. lei sau cu 15,0 % mai mult.

Pe tipuri de bugete, încasările se prezintă în următorul tabel:

Tabelul 2.1

Încasările Național pe tipuri de bugete

mil.lei

Sursa. http:www.parlament.md

În structură, veniturile scontate ale bugetului public național se caracterizează precum urmează:

Partea majoră din veniturile bugetului public național, continuă să o dețină veniturile fiscale, astfel în anul 2014 acestea au constituit circa 83,9. Pe parcursul anului 2014 la bugetul public național au fost acumulate venituri fiscale în sumă de 35 630,7 mil.lei, cu 362,4 mil.lei mai puțin decât suma precizată pe an. Comparativ cu executat pe anul precedent, aceste încasări s-au majorat cu 3 457,5 mil.lei sau 10,7 la sută.

Din totalul veniturilor fiscale (35 630,7 mil.lei), 44,9 la sută le revin impozitelor directe (1 5997,0 mil.lei) și 49,8 la sută impozitele indirecte (17 738,0 mil.lei).

În suma totală a veniturilor bugetului public național, impozitele directe au fost aprobate inițial în sumă de 16 095,8 mil. lei, ca ulterior să fie precizate până la 15 974,4 mil. lei, astfel fiind micșorate cu 121,4 mil. lei preponderent din contul reducerii încasărilor contribuțiilor facto, încasările impozitelor date în anul 2014 au constituit 15 997,0 mil. lei, cu 22,6 mil. lei mai mult sau la nivel de 100,1 la sută față de prevederile anuale, comparativ cu anul 2013, încasările impozitelor directe s-au majorat cu 1 701,6 mil. lei sau cu 11,9 la sută. Ca raportare în PIB, ponderea acestor impozite s-a majorat în anul 2014 și a constituit 14,4% față de 14,2% – în anul 2013.

Veniturilor nefiscale s-au încasat în buget în sumă de 1 354,2 mil.lei și au depăși nivelul sumei aprobate cu 365,1 mil lei preponderent din contul amenzilor și sancțiunilor, acumulate pe parcursul anului și soldului profitului net, transferat la buget de către Banca Națională a Moldovei pe rezultatele activității în anul 2013. Ca pondere în suma totală a veniturilor acestea au constituit 3,2 la sută. Față de anul 2013, încasările date au rămas practic la același nivel. Ponderea lor în PIB a constituit 1,2%.

În suma totală, granturile externe pentru susținerea bugetului au constituit – 1 606,4 mil. lei, pentru implementarea proiectelor finanțate din surse externe au fost debursate granturi în sumă de 2 307,1 mil. lei și granturi externe pentru implementarea unor programe în instituțiile bugetare – 133,0 mil. lei.

Totodată comparativ cu anul 2013 încasările la componenta de bază s-au majorat cu 4 159,8 mil. lei sau cu 20,7 la sută.

Impozitele directe au deținut 12% din volumul veniturilor componentei de bază a bugetului de stat și au însumat 2 626,0 mil. lei. Ca urmare a întroducerii de la 1 ianuarie noului sisitem de formare a bugetelor locale pentru 4 unități administrativ-teritoriale (mun. Chișinău și raioanele Basarabeasca, Ocnița și Rîșcani), și anume vărsarea la bugetul de stat a defalcărilor sumelor nealocate bugetelor UAT de la impozitul pe venitul persoanelor fizice, precum și a impozitului pe venitul persoanelor juridice pe aceste 4 UAT, încasările impozitelor directe la bugetul de stat s-au majorat de circa 3,3 ori, venitul respectiv fiind redistribuit către APL ca transferuri cu destinație generală și specială.

Tabelul 2.2

Evoluția impozitelor directe pe anii 2012-2015

mil.lei

Sursa. http:www.parlament.md

În formă de diagramă, acestea vor arăta în felul următor:

Figura 2.2. Evoluția impozitelor directe pe anii 2012 – 2015, mil.lei

Sursa. Elaborată de autor în baza datelor din tabelul 2.2.

Ponderea impozitelor pe venit în totalul impozitelor directe vor constitui 30,1 la sută, însumînd 5 203,0 mil.lei. Ca pondere în PIB, veniturile în cauză vor atinge nivelul de 4,4 % și, se mențin la nivelul anului 2014.

În structura impozitelor directe, încasările impozitului pe venitul persoanelor juridice se prognozează în sumă de 2 583,6 mil.lei, și sporește față de suma executată în anul 2014 cu 153,1 mil.lei sau 6,3 la sută. În totalul veniturilor bugetului public național impozitul dat deține 5,7 la sută și în totalul impozitelor directe – 15,0 la sută. Ponderea impozitului dat în PIB, se menține la nivelul anului 2014 și va constitui 2,2 la sută.

La determinarea bazei impozabile a impozitului pe venitul persoanelor juridice pentru anul 2015, concomitent cu prognoza parametrilor dezvoltării sectorului real și suma facilităților acordate agenților economici conform legislației, s-a ținut cont și de datele generalizate ale declarațiilor fiscale a agenților economici la acest impozit prezentate pe anul 2013 și estimările pe anul 2014.

Conform calculelor, cota efectivă către profitul impozabil a impozitului pe venitul persoanelor juridice pentru anul 2015 (în mediu pe cele trei cote) se estimează la nivel de 8,53%, față de cotele stabilite prin lege – 12%, 7% și, respectiv 3 %.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice se prognozează în volum de 2 619,4 mil.lei, ceea ce constituie 5,8 la sută din suma totală a veniturilor bugetului public național și 15,2 la sută din suma totală a impozitelor directe. Ponderea veniturilor date în PIB va constitui 2,2%. Totodată în comparație cu executat în anul 2014 aceste încasări vor spori cu 172,4 mil.lei sau cu 7,0 la sută.

Pronosticul încasărilor impozitului pe venitul persoanelor fizice se axează pe fondul de remunerare a muncii pe economia națională, numărul mediu de salariați luat ca bază pentru calcularea salariului, cîștigul venitului mediu lunar pe economie prognozat pe anul 2015, scutirile personale și pentru persoanele întreținute, scutirile pentru contribuțiile individuale în bugetul asigurărilor sociale de stat și fondurile obligatorii de asistență medicală și cotele pentru venitul impozabil stabilite pentru anul 2015 în proiectul obiectivelor politicii bugetar-fiscale. Conform calculelor, cota efectivă medie a impozitului pe venitul persoanelor fizice se estimează la nivel de 8,2% către fondul de remunerare a muncii prognozat pentru anul 2015.

Impozitele pe proprietate se prognozează în volum de 371,8 mil. lei și rămîn a fi nesemnificative ca pondere atît în veniturile directe cît și în PIB – 2,1% și 0,4 %, respectiv, reieșind din faptul că în anii 2015-2017 vor fi implementate următoarele etape a evaluării și reevaluării bunurilor imobiliare.

Prognozele încasării impozitului funciar și a impozitului pe bunurilor imobiliare pe anul 2015 au avut ca bază prevederile Titlului VI ”Impozitul pe bunurile imobiliare” al Codului Fiscal și Legii cu privire la punerea în aplicare a Titlului IV al Codului Fiscal și estimările prezentate de către autoritățile publice locale pe aceste impozite.

Din suma totală a impozitelor pe bunurile imobiliare încasările de la impozitul funciar vor constitui 185,8 mil. lei, iar impozitul pe bunurile imobiliare – 186,0 mil. lei.

În perioada anilor 2015-2017 cistigul salarial mediu lunar pe un salariat în economie se va majora cu circa 20,0 % și va atinge 5 400,0 lei în anul 2017. Fondul de remunerare a muncii va crește practic cu același ritm, atingînd suma de 38,1 mlrd. lei sau 27,0% în raport cu PIB. Creșterea cîștigului salarial nominal mediu lunar și a fondului de remunerare a muncii va fi condiționată de dezvoltarea sectorului privat, precum și perfecționarea sistemului de salarizare și motivare a angajaților în sectorul bugetar (vezi figura 2.2).

Figura 2.3. Evoluția câștigului salarial mediu lunar pe un salariat în economie,

2012-2017.

Sursa. Evoluția câștigului salarial în Moldova/ http:www.parlament.md

Creșterea câștigului salarial mediu lunar și a fondului de remunerare a muncii va fi condiționată de relansarea sectorului real, în special din contul dezvoltării sectorului privat și trecerii unui număr considerabil de personal în sfera business-ului mic și mijlociu și perfecționarea sistemului de salarizare și motivare a angajaților.

Aceasta se referă și “Zorile”, care în ultimul an a înregistrat o creștere a volumului producției fabricate (vezi figura 2.4).

Figura 2.4. Corelația dintre ritmul de creștere a înzestrării tehnice, productivitatea muncii și volumului de producție “Zorile”

Sursa. Elaborată de autor în baza datelor SA „Zorile”

Datele prezentate în figura de mai sus arată că pe parcursul anilor 2011-2013 înzestrarea tehnică a influențat pozitiv ritmul de creștere a productivității muncii, totodată, ritmul de creștere a volumul producției fabricate este în creștere. Aceasta ne vorbește despre faptul că în întreprindere se acordă o atenție cuvenită factorilor intensivi de creștere a productivității muncii versus celor extensivi. Creșterea productivității muncii va genera și majorări de salarii, care impozitându-se, vor contribui la majorarea veniturilor încasate Național.

CAPITOLUL III. DIRECȚIILE DE PERFECȚIONARE A IMPOZITĂRII LA NIVEL NAȚIONAL
3.1. Căile de perfecționare a impozitului pe venit în Republica Moldova

Prin impozitare statul încearcă să realizeze un echilibru între eficiență și echitate. Pe de o parte, statul trebuie să asigure prin impozitare colectarea fondurilor pentru realizarea programelor sociale, economice, de colaborare internațională ș.a. Pe de altă parte, impozitarea trebuie organizată astfel încât să nu apese pe cei defavorizați, ceea ce revine la realizarea unei redistribuiri a veniturilor. 

Procesul de dezvoltare economică poate fi influențat prin intermediul măsurilor de politică fiscală întreprinse de autoritățile guvernamentale. Însă, efectele unor asemenea măsuri sunt diverse și diferă de la un caz particular la altul, ceea ce face să nu existe o soluție universal valabilă pentru autoritățile guvernamentale ce doresc să stimuleze dezvoltarea economică.
Prin urmare, reușita utilizării de către autoritățile guvernamentale a instrumentelor de politică fiscală pentru antrenarea și amplificarea dezvoltării economice depinde decisiv de capacitatea acestora de a aprecia conjunctura economică actuală, de a alege instrumentul potrivit de intervenție și de a anticipa corect efectele produse în economie de utilizarea acestuia.

Accentuarea rolului statului în reglementarea proceselor economice și sociale determină importanța administrării fiscale nu numai ca o modalitate de asigurare a statului cu resursele financiare necesare, ci și ca un element al mecanismului de intervenție a statului în economie și de susținere a activității întreprinderilor.

În prezent, problema administrării fiscale devine problema de bază a politicii fiscale, deoarece impozitele sunt considerate ca cel mai principal și eficient instrument al reglementării relațiilor economice și sociale în țară.

Republica Moldova are un nivel mediu de impunere în comparație cu alte țări din regiune. Totodată, în Moldova activitatea muncii este impozitată la nivel relativ înalt – împreună cu contribuțiile sociale și de asistență medicală, combinate cu impozitul pe venit al persoanelor fizice, ceea ce reprezintă un impozit destul de mare pe venitul câștigat, atât pentru angajat, cât și pentru angajator.

Începând cu anul 2009, Moldova a introdus un număr de măsuri pentru reforma fiscală concentrate asupra echității, stabilității și transparenței fiscale, optimizarea presiunii fiscale, stabilității macroeconomice, îmbunătățirea managementului finanțelor publice și perfecționarea administrării fiscale.

Procesul de dezvoltare economică poate fi influențat prin intermediul măsurilor de politică fiscală întreprinse de autoritățile guvernamentale. Însă, efectele unor asemenea măsuri sunt diverse și diferă de la un caz particular la altul, ceea ce face să nu existe o soluție universal valabilă pentru autoritățile guvernamentale ce doresc să stimuleze dezvoltarea economică.
Prin urmare, reușita utilizării de către autoritățile guvernamentale a instrumentelor de politică fiscală pentru antrenarea și amplificarea dezvoltării economice depinde decisiv de capacitatea acestora de a aprecia conjunctura economică actuală, de a alege instrumentul potrivit de intervenție și de a anticipa corect efectele produse în economie de utilizarea acestuia.

Prin intermediul politicii fiscale, se poate acționa în sensul protejării și încurajării sau, dimpotrivă, descurajării anumitor ramuri sau activități economice, conturându-se în acest mod așa-numitul „intervenționism fiscal", care poate viza obiective diferite, cum sunt:

stimularea agenților economici în vederea realizării de investiții în anumite domenii de activitate sau în anumite zone considerate defavorizate din punct de vedere economico-social;

creșterea calității și competitivității produselor și serviciilor;

stimularea exporturilor;

protejarea mediului înconjurător;

eradicarea sau, cel puțin, reducerea ponderii „muncii la negru”;

reducerea șomajului;

creșterea nivelului de viață etc.

Politica fiscală are o strânsă legătură cu politica economică și socială, ceea ce reiese, în special, din faptul că unele obiective economico-sociale se aduc la îndeplinire prin măsuri cu caracter fiscal, cum ar fi scutirile și reducerile de impozite și taxe sau aplicarea unor deduceri din materia impozabilă.

Măsurile de reformă a sistemului fiscal sunt menite să asigure, pe de o parte, constituirea resurselor financiare publice, în mod rațional, fără a provoca distorsiuni în domeniul prețurilor, iar, pe de altă parte, facilitarea creșterii performanțelor în asigurarea resurselor publice fără să inhibe spiritul antreprenorial, ci dimpotrivă, să contribuie la angajarea agenților economici în maximizarea profiturilor și creșterea investițiilor.

Eficiența fiscalității se observă atât în modul în care impozitele și taxele colectate la bugetul de stat se reîntorc sub forma calității serviciilor publice, cât și în modul în care ele asigură, în mod sustenabil, menținerea și extinderea bazelor de impozitare. Reforma legislației fiscale impune reducerea continuă a scutirilor și exceptărilor la plata impozitelor și a taxelor și lărgirea bazei de impozitare pentru creșterea transparenței mediului de afaceri și îmbunătățirii competiției.

Politica fiscală poate fi și trebuie modificată mai frecvent, pentru că se poate face mai ușor și mai rapid decât dacă ar trebui să se schimbe sistemul său de aplicare.

Statul trebuie sa stimuleze creșterea economică promovând dezvoltarea producției, care în plus de a crea locuri de muncă, va oferi un nivel al consumului mai bun și bunăstare. În același sens trebuie să-și completeze producția pentru că există anumite tipuri de bunuri ce nu sunt oferite în cantitate suficientă de inițiativa privată.

S- ar putea spune ca existenta unui impozit pe venit ideal ar necesita o baza cat mai larga de impozitare, deduceri personale de baza suficient de mari astfel încât să se excludă contribuabilii cu venituri mici de la impunere, asigurându-se astfel o impunere progresiva in funcție de mărimea venitului.

Cu ajutorul impozitelor, statul poate acționa și asupra consumului. Statele dezvoltate folosesc mecanisme fiscale și pentru a influența schimburile comerciale cu străinătatea.

Impozitul asupra societăților urmărește:

stimularea investițiilor private cu scopul de a ameliora performanțele întreprinderilor poate fi obținută prin intermediul deducerilor fiscale în favoarea investițiilor sau a facilităților acordate amortizării. În condițiile în care o întreprindere este incitată să investească printr-un avantaj  oferit, fiscal sau de credit, trebuie să îndeplinească două condiții :

să aibă un program de investiții pregătit sau rapid de pus la punct, pentru a beneficia de astfel de oportunități care au un caracter temporar;

să aibă o estimare a cererii interne sau externe pentru produsele sau serviciile produse.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice influențează:

stimularea dezvoltării economice sau stabilizarea economiei (politica conjuncturală) sau a ofertei (politica structurală); diminuarea generală a impozitului pe venit este instrumentul esențial al acestor obiective. Combinate cu reducerea impozitului asupra companiilor (în special a impozitului pe profit), care stimulează investițiile, aceste impozite determină o creștere rapidă;

anumite măsuri de modificare: de exemplu scăderea impozitelor aferente veniturilor mici și creșterea progresivității impozitului pe venit atunci când acestea asigură o redistribuire verticală pozitivă, permițând transferarea veniturilor contribuabililor  cu resurse ridicate la cei cu resurse mai modeste. Aceștia din urmă având o propensiune pentru consum mai puternică decât titularii veniturilor ridicate, proprietatea de consum a colectivității tinde să crească;

lupta contra inflației: în această situație, creșterea impozitelor are ca obiectiv limitarea consumului și crearea unei economisiri monetare forțate. În practică însă, această prezumție nu se verifică întotdeauna. În S.U.A. aceste măsuri nu au avut efectul scontat. În Franța, în perioada 1981 – fost impus un împrumut obligatoriu pentru o treime din numărul menajelor (cu venituri mult mai ridicate decât media pe economie) cu scopul de a contribui la finanțarea acțiunilor angajate de către stat în favoarea dezvoltării industriale și a susținerii ocupării;

participarea la cheltuielile asigurărilor sociale.

Marea majoritate a specialiștilor optează pentru o politică fiscală care să nu fie îndreptată spre continua creștere a impozitelor, ci spre lărgirea bazei de impozitare, urmărindu-se astfel ca odată cu scăderea stimulativă a impozitelor (pe societate sau pe individ) să crească numărul persoanelor sau societăților subiecte ale impozitelor. În acest fel se vor diminua impozitele și va crește rentabilitatea dat fiind faptul că dacă vor exista mai mulți investitori și investiții mai mari, va spori numărul subiecților impozabili și volumul impozitelor colectate și, deci, se va înregistra o creștere a veniturilor publice. Astfel politica fiscală, prin utilizarea impozitelor și taxelor ca pârghii de stimulare a comportamentului macroeconomic, poate avea ca efect relansarea economiei.

Totodată, nu trebuie ignorată destinația impozitelor, astfel că per global efectul negativ indus în economie de fiscalitate poate fi anulat de consecințele favorabile ale utilizării acestora în realizarea de cheltuieli bugetare productive. Dacă nu se respectă echivalența ricardiană, deficitul are impact negativ asupra creșterii, deoarece se reduc economiile, deci și acumularea de capital.

Cele mai probabile căi prin care impozitarea afectează creșterea economică sunt cele vizând impactul asupra economisirii și investițiilor. Evidența sugerează că impozitele nu au un impact major asupra nivelului mediu al economiilor, dar afectează alocarea economiilor, în ipoteza în care nu toate formele de economisire sunt impozitate în mod unitar (investiții financiare/reale). În ce privește impactul asupra investițiilor, impozitele afectează costul capitalului, care afectează la rândul său decizia de investiții. În țările dezvoltate, efectele impozitului asupra investițiilor sunt minime, un rol mai important având stabilitatea politică; impozitele au un impact mai mare asupra structurii investițiilor și mai puțin asupra nivelului acestora.

O altă problemă este presiunea fiscală. Există o categorie de întreprinderi, care activează legal, duc evidență, au angajați oficial, achită impozitele și taxele prevăzute de legislație etc. Mai mult ca atât, toate organele statale existente țin aceste întreprinderi în vizor și în primul rând vin la ele cu controlul. Totodată, foarte multe activități se petrec de unități neînregistrate, care nu duc evidență, nu angajează salariați în mod legal, nu plătesc impozite și contribuții legale și chiar deloc nu sunt controlate de organele statale abilitate. În aceste condiții, agenții economici de bună credință sunt tentați să treacă în economia tenebră, văzând că activitatea tenebră este mult mai simplă și convenabilă din punct de vedere economic.

În condițiile în care presiunile fiscale din Republica Moldova sunt deja mult prea mari, statul nu poate miza pe creșterea surselor de finanțare a cheltuielilor sale din contul majorării impozitelor și taxelor. În acest context, un aspect important la care autoritățile statului trebuie să lucreze este eficiența cheltuirii banului public. Altfel spus, banii trebuie să fie cheltuiți chibzuit, să fie direcționați spre domenii prioritar de dezvoltat și să devieze de la conceptul de cheltuială curentă spre conceptul de investiție pe termen lung.

Pentru anii 2016-2017, cheltuielile bugetului public național se estimează în sumă de 50 325,1 mil. lei și 53 218,6 mil. lei, respectiv.

Cheltuielile bugetului public național pe componente bugetare pentru anii 2015-2017, se prezintă în tabelul care urmează.

Tabelul 3.1

Cheltuielile bugetului public național pe componente bugetare pentru anii 2015-2017

Sursa. http:www.parlament.md

Comparativ cu volumul prevăzut în proiectul de buget pe anul 2015, cheltuielile publice pentru anul 2016 se prevăd cu o majorare de 719,7 mil.lei, iar în anul 2017, comparativ cu estimările pe anul 2016 – cu 2 893,5 mil.lei.

Ca pondere în PIB, cheltuielile publice pe termen mediu se reduc treptat și vor constitui în anul 2016 – 38,9%, iar în anul 2017 – 37,7%, comparativ cu 41,9% în anul 2015.

În structura bugetului public național pe componente pentru anii 2016-2017 nu se atestă modificări esențiale, majoritatea constituind programele finanțate de la bugetul de stat – circa 37,6% din cheltuielile publice.

Evoluția cheltuielilor publice pe componente bugetare în anii 2012-2017 (cu excluderea transferurilor între bugete) se prezintă în diagrama care urmează.

Figura 3.1. Evoluția cheltuielilor publice pe componente bugetare în anii 2012-2017

Sursa. http:www.parlament.md

Ritmurile de creștere relativă a cheltuielilor pe componente bugetare în anii 2016-2017 constituie: la bugetul asigurărilor sociale de stat – 8,9% și 8,2%, la fondurile de asigurări obligatorii de asistență medicală – 5,6% și 7,2%, și la bugetele unităților administrativ-teritoriale – 3,2% și 3,4%, respectiv. Cheltuielile bugetului de stat în 2016 față de 2015 vor fi în descreștere, reieșind din reducerea deficitului bugetului public național stabilit ca țintă în PIB (anul 2015 – 3,8% în PIB, 2016 – 2,7% în PIB, 2017 – 2,3% în PIB).

Nivelul deficitului bugetului public național pe termen mediu va avea o tendițță de descreștere lentă, fiind limitat la nivel de 2,7% din PIB – în anul 2016 și 2,3% în PIB – în anul 2017, în scopul asigurării pe termen mediu a stabilității macroeconomice și macrofiscale.

Estimările deficitului bugetar, sub aspectul componentelor bugetului public național, se prezintă în următorul tabel.

Tabelul 3.2

Estimările deficitului bugetar, sub aspectul componentelor bugetului public național

mil.lei

Sursa. http:www.parlament.md

Principala sursă de finanțare a deficitului vor rămîne sursele externe de finanțare, îndreptate, prioritar, pentru finanțarea proiectelor investiționale.

Prognoza surselor de finanțare a deficitului bugetului public național pentru anii 2015-2017 se prezintă în tabelul de mai jos.

Tabelul 3.3

Prognoza surselor de finanțare a deficitului bugetului public național pentru anii 2015-2017 mil.lei

Sursa. http:www.parlament.md

Totodată, ponderea deficitului în produsul intern brut al țării a fost în jur de 2 la sută. Anul trecut, de exemplu, buzunarul statului s-a ales cu o gaură de aproape 2 miliarde lei, ceea ce înseamnă circa 1,8% din PIB (vezi anexa 2). 

Fondul Monetar Internațional, în cadrul ultimei misiuni în Republica Moldova, încheiată în octombrie menționat că politica bugetar-fiscală a țării noastre trebuie să aibă ca scop atingerea până în anul unui deficit de 1,5% din PIB și 2,5% din PIB prin excluderea granturilor.

O preocupare importantă pentru stat este acoperirea deficitului bugetar. Sursele de finanțare a deficitului pot fi atât interne, cât și externe. În anul 2014, cea mai importantă sursă internă au fost banii obținuți din vânzarea valorilor mobiliare de stat, iar din exterior – pentru finanțarea deficitului bugetar s-au utilizat în principal împrumuturile de la organizațiile financiare internaționale.

Având în vedere faptul că impozitul este perceput de contribuabil ca o amputare a veniturilor sale de către autoritatea publică, trebuie să admitem și la nivel internațional, necesitatea cuantificării presiunii fiscale la diferite niveluri.

1. Presiunea fiscală națională

În general, după cum am menționat și mai sus, presiunea fiscală este dată de rata fiscalității, care se calculează ca raport între suma totală a încasărilor fiscale percepute pe o anumită perioadă și mărimea produsului intern brut realizat în aceeași perioadă.

2. Presiunea fiscală la nivelul contribuabililor .

Pentru contribuabili, impozitele pe care le plătesc statului sunt percepute ca elemente de presiune fiscală, cu atât mai accentuate cu cât ponderea lor în valoare adăugată realizată este mai mare.

3. Presiunea fiscală individuală

Pe lângă presiunea fiscală măsurată la nivel național și a contribuabilului se poate cuantifica și presiunea fiscală individuală, resimțită sub aspect psihologic și care măsoară pragul toleranței la impozite.

O presiune fiscală mai mică încurajează agenții economici să se conformeze. Evaziunea fiscală este o formă de concurență neloială care afectează orice business. Este greu să concurezi pe o piață unde mulți jucători nu joacă corect. Problema evaziunii fiscale este sistemică.

Astăzi, vorbim despre un nivel al presiuni fiscale ridicate în cadrul statelor UE, și anume evaziunea fiscală. Dacă rata presiunii fiscale crete, neapărat va creste și evaziunea fiscală. Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este necesar să se impună niște sancțiuni drastice, ci ar trebui realizat un control fiscal eficient, un sistem legislativ viabil și poate în primul rând o educație fiscală a cetățenilor.

Problema presiunii fiscale este una destul de complicată, întrucât o presiune prea mare descurajează contribuabilii să economisească și să investească. Este de dorit ca un contribuabil să resimtă că impozitele plătite sunt cheltuite efectiv în interesul lui. Considerăm că este necesar ca la nivelul fiecărei țări presiunea fiscală să fie menținută în limite suportabile pentru cetățenii săi, dar în același timp să se poată satisface necesitățile de bază ale indivizilor.

Acestea fiind spuse, considerăm presiunea fiscală atât cauza, cât și efectul fenomenului evazionist. Asocierea presiunii fiscale atât la cauze cât și la efecte, are menirea de atrage atenția acelor abilitați ca, atunci când decid să mărească povara fiscalității, să procedeze la întocmirea și analiza temeinică a studiilor de impact a deciziei luate, asupra fenomenului evazionist.

În concluzie, chiar dacă toate cheltuielile bugetare ar fi productive, finanțarea acestora din impozite distorsionare ar putea genera efecte negative asupra creșterii economice, dacă nivelul acestora este suficient de mare. În general, concluziile privind impactul politicii fiscale asupra creșterii sunt contradictorii, ceea ce ar putea fi consecința faptului că diferite instrumente de politică fiscală pot conduce la efecte opuse asupra creșterii: pe de o parte, o mai mare implicare a sectorului public în economie tinde să promoveze creșterea (direct, prin funcția de producție agregată, și indirect prin efectele asupra productivității sectorului privat), dar, pe de altă parte, fiscalitatea ridicată afectează negativ creșterea.

3.2. Modalități de eficientizare a administrării fiscale a impozitului pe venit autohton

În contextul eforturilor Moldovei spre o integrare mai bună, armonizarea legislației și a sistemelor fiscal este de o importanță aparte. Aceasta activează în două etape – eliminarea tuturor barierelor din calea comerțului, crearea și investițiile și, eventual, armonizarea tuturor regulilor și procedurilor fiscale naționale cu cele care sunt adoptate de Uniunea Europeană. Sublinierea ambelor etape este o dezvoltare treptată a unei administrări fiscale moderne și imparțiale. Această logică particulară susține angajamentele Republicii Moldova în domeniul fiscal vis-à-vis de Uniunea Europeană.

Reforma administrării fiscale în Moldova a realizat până în prezent un anumit progres important, dar au mai rămas provocări semnificative pentru anii ce urmează.

Cu ajutorul impozitelor directe, respectiv prin impunerea diferențiată a veniturilor și prin degrevarea fiscală a anumitor categorii de plătitor, statul poate stimula dezvoltarea economică.

Această stimulare poate conduce la sporirea producției în acele ramuri ale economiei, care au la dispoziție materii prime, resurse primare de energie sau sunt purtătoare ale progresului tehnic.

Cu ajutorul impozitelor, statul poate acționa și asupra consumului. Statele dezvoltate folosesc mecanisme fiscale și pentru a influența schimburile comerciale cu străinătatea.

În cazul unor produse de bază, se stabilesc asemenea taxe vamale de import și taxe de consumație, încât acestea să devină surse importante de formare a veniturilor bugetare.

În multe țări, în vederea încurajării exportului produselor cu un grad înalt de prelucrare, statul acorda exportatorilor diferite  facilități fiscale:

scutiri;

reduceri sau restituiri ale impozitelor indirecte instituite asupra exportului.

Mecanismele fiscale utilizate în activitatea de cercetare științifică poate îmbracă diferite forme:

bonificații fiscale pentru investiții în mașini și utilaje;

deducerea integrală a cheltuielilor cu cercetarea din venitul total al corporației;

facilități pe linia amortizării utilajelor pentru cercetare.

Cele mai probabile căi prin care impozitarea afectează creșterea economică sunt cele vizând impactul asupra economisirii și investițiilor. Evidența sugerează că impozitele nu au un impact major asupra nivelului mediu al economiilor, dar afectează alocarea economiilor, în ipoteza în care nu toate formele de economisire sunt impozitate în mod unitar (investiții financiare/reale). În ce privește impactul asupra investițiilor, impozitele afectează costul capitalului, care afectează la rândul său decizia de investiții. În țările dezvoltate, efectele impozitului asupra investițiilor sunt minime, un rol mai important având stabilitatea politică; impozitele au un impact mai mare asupra structurii investițiilor și mai puțin asupra nivelului acestora.

Impozitele pot fi folosite ca instrumente de fundamentare a unei politici conjuncturale: astfel, în perioade de depresiune, în scopul relansării economice, trebuie reduse impozitele, cum de exemplu, s-a procedat în Moldova referitor la impozitarea venitului persoanelor juridice cu cota „0”. Astfel, reducerea impozitului pe profit poate incita companiile de a-și extinde activitatea, reducerea impozitului pe venit va încuraja persoanele fizice să lucreze mai mult.

Totuși, în Republica Moldova, în urma introducerii cotei zero pe venitul persoanelor juridice, efectul scontat de majorare a investițiilor nu a fost realizat, în schimb a crescut profitul declarat de către agenții economici, în special de companiile mici și mijlocii, care au ieșit din umbră și acest lucru trebuie stimulat.

În situațiile de inflație, o metodă prin care masa monetară aflată în circulație poate fi restrânsă este și creșterea impozitelor directe.

Cota unică de impozitare, este un mecanism eficient de stimulare a creșterii economice. Aceasta presupune același prag de impozitare pentru persoane fizice și companii, deci un sistem de impozite corelate, cu rată unică de impozitare, pentru toate tipurile de venituri obținute din diferite activități. Succesul regimului cotei unice de impozitare depinde, se pare, de nivelul acestei rate: cu cât aceasta este mai mică, cu atât este mai eficientă colectarea ei.

În timp ce Moldova are un sistem fiscal coerent și rezonabil, iar baza pentru impozitarea directă este compatibilă cu normele UE, progresul ulterior din reforme și soluționarea problemelor principale vis-à-vis de angajamentele prezente față de UE a fost împiedicat de dorința politică limitată și lipsa responsabilității pentru aceste angajamente din partea Ministerului Finanțelor. Agenda continuă a aproximării UE referitoare la legislația și politica fiscală rămâne importantă pentru economia Moldovei, investitorii locali și mediul de afaceri. În timp ce dezvoltarea deplină a administrării fiscale pentru a corespunde standardelor moderne va avea nevoie de ceva timp și eforturi ulterioare (inclusiv susținerea internațională), anumite puncte, de exemplu, restituirea TVA, pot fi realizate destul de repede. Mai mult decât atât, unele probleme fiscale din UE sunt planificate pentru o etapă mai târzie a procesului de integrare în UE.

Actualmente, în Republica Moldova decurge etapa de formare a mecanismului de reglare fiscală cu ajutorul reformării sistemului fiscal, ceea ce se menționează prin unificarea tuturor prevederilor referitoare la impozitele și taxele prevăzute în Codul fiscal, precum și totalitatea măsurilor ce asigura achitarea lor.

Perfecționarea mecanismului de administrare fiscală reprezintă una din sarcinile principale ale reformei fiscale. Strategia de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pe anii 2007 – 2012 stabilește următoarele direcții strategice de dezvoltare a  Serviciului Fiscal de Stat [37, p.112]:

Consolidarea funcțională și structurală a Serviciului Fiscal de Stat;

Consolidarea resurselor umane;

Ridicarea nivelului de deservire a contribuabililor și lărgirea spectrului de servicii acordate;

Perfecționarea procedurilor fiscale;

Dezvoltarea tehnologiilor informaționale.

Instrumentul fiscal instituit în vederea stimulării investițiilor poate avea efecte diverse și contradictorii, astfel încât orice încercare de a măsura efectul global este imprecisă. Prevederile de reducere sau de scutire a impozitului pe venit pe o perioadă determinată, în vederea încurajării investițiilor în mijloace fixe, nu sunt chiar atât de generoase, cum s-ar putea crede la prima vedere.

Dacă agentul economic este scutit în totalitate de impozitul pe venit pe o perioadă concretă de timp și cu condiția investirii în active fixe pe durate mai mari de viață economică, rata efectivă a impozitului pe venit plătită de către această unitate economică depinde de relația dintre rata fiscală și amortizarea economică.

Republica Moldova trebuie să atragă o atenție deosebită pentru atragerea investițiilor străine, acordând înlesniri fiscale substanțiale investitorilor, în măsura atenuării influenței diferitor factori negativi specifici economiei noastre.

Tendința decentralizării proceselor investiționale se poate observa practic în toate țările spațiului postsovietic. Creșterea cotei investițiilor efectuate în sectorul privat în Federația Rusă a fost de la 18% în 1994 la 31% în 2000, în Belarus de la 5% până la 14%, Kazahstan de la 49% la 60%. Pe când în această perioadă 1994 – 2000 în Republica Moldova investițiile private se pot caracteriza printr-o micșorare de la 45% la 22%, iar în 2003 se poate observa o creștere a acestora [40, p.23].

Politica fiscală a statului este orientată spre acordarea înlesnirilor fiscale care trebuie să fie acordate numai producătorilor autohtoni, care ar asigura o producție concurențială pe piața internațională, în vedere promovării progresului tehnico-științific. Ar fi binevenit, dacă statul ar acorda înlesniri fiscale nu numai autorităților publice și instituțiilor publice finanțate de stat dar și celor private.

Una din căile de dezvoltare durabilă este conștientizarea de societate a ideii că Republica Moldova este o țară mică, agrară și cu potențial relativ limitat de producție, care poate să se dezvolte numai pe baza creșterii calitative a economiei, în special a agriculturii. Se știe faptul, că actualmente etalonul calității îl reprezintă produsele ecologic pure, ce costă mai scump decât cele tradiționale. Este binevenită și actuală trecerea treptată a complexului agroalimentar al republicii în vederea majorării ponderii produselor ecologic pure, datorită situației create pe plan mondial în acest domeniu.

În perspectiva medie, perfecționarea mecanismului fiscal va consta în redarea acestuia a unui caracter mai stimulatoriu și echitabil. Obiectivele principale ale politicii fiscale sînt:

diminuarea presiunii fiscale;

asigurarea transparentei;

simplificarea și stabilizarea sistemului fiscal;

extinderea în continuare a bazei de impozitare.

Pentru eficiența maximă a sistemului fiscal, ar fi ideal să poată fi verificați toți contribuabilii, dar nu este posibilă aplicarea în practică acestui obiectiv din cauza insuficienței de resurse umane și materiale ale administrației fiscale. În aceste condiții, rolul managementului fiscal este de a planifica numărul și tipul controalelor fiscale, care vor fi efectuate pe o anumită perioadă de timp. Astfel, sarcina de bază a sistemului de planificare a controalelor fiscale ar fi clasificarea contribuabililor după prioritatea efectuării controlului în baza analizei gradului de risc la nivel național.

Procedura de selectare pornește de la factorul de risc – contribuabilii, care nu au fost controlați pe o perioadă de mai mult de doi ani fiscali. Ulterior, acești contribuabili sunt „filtrați” după celelalte formule de risc. În Republica Moldova, se utilizează circa 45 de factori de risc.

Pentru a stimula cererea internă, vor fi treptat majorate veniturile neimpozabile ale persoanelor fizice pînă la nivelul minimului de existență. Perfecționarea mecanismului fiscal implică efectuarea următoarelor măsuri [39, p.129]:

reducerea treptată a presiunii fiscale pînă la nivelul care va asigura o creștere durabilă a producției și investițiilor;

monitorizarea presiunii fiscale în toate sectoarele economiei;

aplicarea unei noi modalități de impozitare a proprietății imobiliare, conform cadrului legislativ respectiv privind evaluarea proprietății în scop de impozitare;

uniformizarea sistemului fiscal concomitent cu simplificarea procedurilor fiscale;

adoptarea integrală și aplicarea Codului fiscal;

revizuirea cotelor accizelor pentru mărfurile supuse accizelor, care contribuie nesemnificativ la formarea părții de venituri;

neadmiterea modificărilor legislației fiscale și bugetare pe parcursul anului financiar în defavoarea contribuabililor;

consolidarea disciplinei fiscale și intensificarea controlului fiscal;

intensificarea combaterii fraudelor financiare și a evaziunilor fiscale;

eliminarea totală a compensațiilor reciproce și plăților în natură;

implementarea în administrarea fiscală a tehnologiilor informaționale.

Dacă ar fi să resetăm principiile, eventual legislația care privește direct mediul de afaceri moldovenesc, mai ales sub aspect fiscal, s-ar impune câteva măsuri:

introducerea în legislația fiscală principiul „in dubio” contra „fiscum”” (legea neclară se interpretează în favoarea contribuabilului). Un astfel de principiu ar crea un mediu mult mai sănătos: legiuitorul va fi mai responsabil, contribuabilul de bună credință nu va fi hărțuit de inspectori, iar inspectorii nu vor mai fi hărțuiți de Curtea de conturi;

introducerea legislației care sa favorizeze amplasarea în Republica Moldova a holdingurilor;

reforma impozitul pe proprietăți, în special cel pentru clădiri;

introducerea unui moment zero (impozitare sume sau bunuri nefiscalizate anterior, declarate într-o perioadă limitată de timp), combinat cu îmbunătățirea măsurilor de control indirect);

Afirmăm că dubla impozitare reprezintă o frână împotriva spiritului de afaceri. Având în vedere opțiunile de fiscalitate, ar fi rațională modificarea modului de calcul al impozitelor la importuri. Titlurile emise trebuie să asigure plata unei dobânzi. În acest mod, statul va acumula o parte din resursele financiare disponibile exprimate în valută liber–convertibilă, ce se poate folosi la realizarea proiectelor investiționale.

Pe viitor, în condițiile amnistiei fiscale, statul este nevoit să caute surse pentru completarea veniturilor bugetare. Astfel, criteriul depistării veniturilor suplimentare și al achitării benevole la buget vor servi drept stimul pentru contribuabili, mai ales în condițiile când pedeapsa pentru încălcarea legislației fiscale este mare. Colaborarea organelor fiscale cu contribuabilii, în vederea popularizării legislației fiscale trebuie să devină, în acest caz, un obiectiv prioritar.

Pentru asigurarea reușită a amnistiei fiscale în Republica Moldova și evitarea acumulării noilor datorii fiscale față de buget, în proporții mari, este necesară efectuarea reformelor structurale de amploare. În primul rând, este necesară crearea condițiilor favorabile de activitate pentru agenții economici prin stimularea acelor agenți economici, care nu au avut posibilitate de a beneficia de amnistia fiscală, fiind contribuabili disciplinați. În urma amnistiei fiscale, acești agenți economici au fost plasați în condiții mai puțin avantajoase în comparație cu agenții economici cărora le-au fost anulate datorii considerabile față de buget. În al doilea rând, este necesară perfecționarea mecanismului administrării fiscale pentru a nu permite acumularea restanțelor fiscale și a micșora gradul de „învechire” al încălcărilor fiscale. În acest sens, este utilă efectuarea analizei permanente și sistematice a nivelului eficienței controlului fiscal în Republica Moldova prin intermediul indicatorilor de eficiență, identificați și calculați de autor în teză.

Încheiere

În contextul finanțelor publice contemporane există o strânsă legătură între economie și finanțe publice. Astfel, pentru a putea funcționa, Statul depinde de gradul de dezvoltare economică a țării întrucât resursele financiare sunt în mare măsură dependente atât de nivelul activității economice, cât și de veniturilor contribuabililor persoane fizice și juridice care acționează în ramurile și sectoarele economice naționale. La rândul său, Statul acționează asupra economiei atât prin intervențiile sale cât și prin previziunile economiei. Acest sistem de interacțiune între Stat și economie vizează contextul economic intern în care funcționează finanțele publice.

Elaborarea prezentei lucrări, ne permit să facem următoarele concluzii:

1. Veniturile (resursele) și cheltuielile finanțelor publice sunt reflectate în sistemul unitar de bugete (bugetul general consolidat): bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului și bugetele altor instituții publice cu caracter autonom, și care cumulate la nivel național reprezintă veniturile publice, respectiv cheltuielile publice totale.

2. După consolidare veniturile și cheltuielile financiare publice totale, în urma eliminării transferurilor dintre bugete, evidențiază dimensiunile efortului financiar anual, starea de echilibru sau dezechilibru a bugetului consolidat.

3. Persoanele publice, persoanele juridice și persoanele fizice au o legătură permanentă cu rolul și efectele politicilor publice în societate, cu nevoia de impozite a statului și cu alocarea veniturilor publice. Orice tip de organizare umană necesită costuri cu atât mai mari cât este mai această activitate este mai complexă. Statul, ca formă complexă de organizare socială, pentru a funcționa are nevoie nu numai de susținere morală, socială și politică, ci și de o susținere economică, denumită susținere financiară.

4. Impozitele și vărsămintele asimilate influențează poziția și performanța financiară a agenților economici, care se concretizează în cheltuieli și datorii, dar sunt elemente constitutive

ale costurilor exceptând taxa pe valoare adăugată și impozitul pe profit.

5. Considerăm că obiectivele politicii economice trebuie corelate cu sistemul fiscal și cu instrumentele fiscale și monetare. Legislația în materie fiscală trebuie să fie clară, precisă și concretă. Actele normative nu pot încălca Constituția, nu pot crea confuzii și erori în interpretarea și aplicarea prevederilor.

6. Neajunsurile legislative în materie fiscală trebuie înlăturate. Totodată trebuie înlăturate actele normative care sunt contradictorii, sau în divergență cu știința economică, analiza financiară, respectiv conceptul de finanțe.

7. După părerea noastră nu se poate impozita falimentul că nu creează valoarea adăugată. Prevederile legale în materie fiscală trebuie să definească clar și precis și la modul imperativ obligațiile bugetare pe care le reglementează.

Concluziile făcute la elaborare prezentei teze, ne permit să elaboram și câteva propuneri:

1. Pentru a-și realiza scopul în cadrul politicii fiscale, presiunea fiscală impusă de puterile publice trebuie să armonizeze două tendințe diametral opuse: pe de o parte, pe cea a statului, care dorește ca aceasta să fie tot mai mare pentru acoperirea cheltuielilor publice crescânde, și pe de altă parte, cea a cetățeanului, care dorește o presiune fiscală cât mai mică.

2. Guvernul să-și definească o politică fiscală mai strict, care să permită menținerea stabilității economice, să reducă birocrația, eliminând în special „poverile administrative” în cazul companiilor.

3. O prioritate în activitatea IFPS trebuie să fie lărgirea bazei impozabile. În aceasta direcție se va efectua inventarierea și luarea la evidență a tuturor obiectelor de comerț și prestări servicii. Odata cu efectuarea acestei proceduri organele fiscale vor continua să acumuleze informații ample privind locul amplasării, suprafața comercială, autorizațiile și licențele de care dispune contribuabilul, care permit monitorizarea activității desfașurate și selectarea agenților economici cu risc sporit de evaziune fiscală.

5. Pentru a avea o reglementare coerentă și eficientă a măsurilor de combatere a evaziunii fiscale trebuie avute în vedere câteva aspecte esențiale:

– organele fiscale trebuie să stabilească impozitele în așa fel încât acestea să fie acceptabile pentru contribuabili;

– certitudinea descoperirii faptei de evaziune fiscală are asupra contribuabilului un impact mai mare decât sancționarea penală;

– creșterea nivelului de pregătire profesională a funcționarilor din cadrul organelor de control fiscal și stabilirea unui sistem transparent și echitabil de stimulente pentru aceștia;

– trebuie găsite mecanisme „inteligente” care să determine contribuabilul să-și îndeplinească obligațiile fiscale constrâns de necesitatea desfășurării activității;

– reglementarea infracțiunilor de evaziune fiscală trebuie să fie cât mai clară, accesibilă destinatarilor legii penale, astfel încât să fie evitate probleme de interpretare a legii.

– instituirea la nivel național a unui sistem de evidență a persoanelor fizice sau juridice care nu-și achită datoriile exigibile.

6. Întru eficientizarea încasării restanțelor la bugetul public național se vor întreprinde acțiuni în vederea perfecționării procedurii de executare silită și a măsurilor de asigurare a atingerii obligației fiscale, inclusiv prin:

perfecționarea mecanismului existent de comercializare a bunurilor sechestrate;

elaborarea sarcinilor pentru implementarea programului electronic de ținere a evidenței acțiunilor de executare silită;

elaborarea unei proceduri noi de evaluare, clasificare a restanțierilor și după factori de risc.

  În ceea ce privește impunerea veniturilor, cele mai utilizate soluții ar fi:

veniturile realizate din bunuri imobiliare să fie impuse în statul în care sunt situate bunurile respective;

profitul obținut de societățile unui stat contractant să fie impus, în general, de organele fiscale ale acestui stat.

Considerăm că pentru perfecționarea mecanismului reglării fiscale în Republica Moldova, trebuie luate în considerare analiza permanentă a fiscalității, în scopul descoperirii punctelor vulnerabile, care influențează negativ asupra activității social-economice, precum și eliminarea acestora.

BIBLIOGRAFIE

Acte legislative și normative

Codul Fiscal al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova. Nr. 1163 – XIII din 24.04.97. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.03.2005, nr.46-50.

Codul Fiscal al Republicii Moldova: Legea nr. 324 din 23.12.2013 în vigoare 01.01.2014.

În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 320-321/871 din 31.12.2013.

Legea bugetului de stat pe anul 2014 Nr. 339 din  23.12.2013. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.14-16, 21.01.2014.

Legea cu privire a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95. În : Monitorul Oficial al R.Moldova nr.56-57/624 din 12.10.1995

Legea cu privire la finanțele publice locale nr. 397-XV din 16.10.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 248-253 din 19.12.2003

Legea cu privire rutier Nr. 720 din  02.02.1996. Republicată  în temeiul Legii nr. 92-XV din 1 aprilie 2004 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 64-66, art. 352.

Legea cu privire la prevenirea și combaterea corupției Nr. 90 din 25.04.2008.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.103-105 din 13.06.2008

Legea cu privire la sistemul bugetar și procesul bugetar nr. 847-XIII din 24.05.1996. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 19 din 27.03.1997

Legea pentru punerea în aplicare a titlului III din Codul fiscal nr. 1417-XIII din 17.12.1997. Republicat: Monitorul Oficial, ediție specială din 08.02.2007.

Legea pentru punerea în aplicare a titlului IV al Codului fiscal nr. 1054-XIV din 16.06.2000. Republicat: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 8.02.2007, ediție specială.

Legea pentru punerea în aplicare a titlului V al Codului fiscal nr. 408-XV din 26.07.2001. Republicat: Monitorul Oficial, 8.02.2007, ediție specială.

Monografii, manuale

Alexandru F. Fiscalitate și prețuri în economia de piață. Editura Economică, București: 2002, p. 103

Armeanic A. Fiscalitatea în statele contemporane – Chișinău, Centrul Editorial al USM, 2003, 167 p.

Armeanic A. Volcinschi V. Rotaru A. Gujuman T. Tetelea E. Palade I. Drept fiscal, Chișinău – Editura Museum, 2001, 198 p.

Bezereanu P. Fiscalitate. Concept, modele, teorii, mecanisme, politici și practici fiscale. București: Editura economică, 1999, p. 89

Brezeanu P. Fiscalitate: concepte: metode: practici, București, Editura Economică, 1999, 384 p.

Carangiu G. Impozitele indirecte și orientările de reformare a acestora în susținerea activității întreprinderilor industriale. Chișinău: UTM, 2009. 116 p.

Cibotaru I. Armonizarea sistemului financiar al Republicii Moldova la exigențele integrării europene. Chișinău: ASEM, 2010, 150 p.

Drăcea M. Nicoleta Mihaela Florea. Fiscalitate și armonizare fiscală. Universitatea Craiova, 2013, 256 p.

Gogârnoiu G. Hîncu R. Bugetul european și politicile fiscale în perspectiva integrării europene. Chișinău: Economica, 2012, Nr. 1. p.10-15

Gogârnoiu G. Perfecținarea sistemelor fiscale în perspectiva integrării europene și contribuției la formarea veniturilor bugetare, teză de doctor în științe economice, Chișinău: 2007, 325 p.

Guzun Alexandra-Ioana. Evaziunea fiscală la nivel European. București: Editura Lumina Lex, 2003, 328 p.

Hămuraru M. Țăruș V. Capsîzu V. Teorie Economică, Macroeconomie// Concepte și aplicații – Chișinău, Editura Reclama, 2013, 290 p.

Hardwick P. Langmead J. Khan B. Introducere în economia politică modernă – Iași, Editura Polirom, 2002, 752 p.

Mincu G. Politica comercială a Republicii Moldova: cerințe de import-export în comerțul cu UE. Chișinău: 2008, 118 p.

Minea Ștefan M. Costaș Flavius C. Dreptul finanțelor publice, Volumul II, Drept fiscal – Cluj – Napoca, Editura Sfera Juridică, 2006 – 2 volume, 353 p.

Moldovanu D. Economia Politică// Teorie economică adaptată la condițiile Republicii Moldova – Chișinău, Editura Arc, 2001, 300 p.

Pîrău I. Teorii și doctrine economice – Chișinău, Editura Dinamo, 2007, 196 p.

Popescu C. Ciucur D. Morega Ilie D. Microeconomia concurențială – București, Editura Economică, 1997, 368 p.

Șaguna Drosu D. Șova Coman D. Procedura Fiscală – București, Editura Oscar Print, 1996, 528 p.

Secrieru A. Finanțele Publice// Instrumente și mecanisme financiare de intervenție guvernamentală – Chișinău, Editura Epigraf, 2002, 424 p.

Stuart E. (traducător Iarinovschi Sanda). Legislația și politica fiscală. Armonizarea legislației Republicii Moldova cu standardele UE : [Suport la implementarea acordurilor dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană]. Chișinău: 2010, 217 p.

Ventilă G. Fiscalitate: metode și tehnici fiscale. București: ed. Economică, 2004, 584 p.

Virgilă Ș. Strategii de implementare la nivel regional a politicii fiscale. Chișinău: 2008, 137 p. Clasificare: 336

Voinea G., Ștefura G., Boariu A., Soroceanu M. Impozite, taxe și contribuții. Iași: Junimea, 2002, 298 p.

Contribuții din monografii

Baurciu A. În: Politica bugetară în domeniul cheltuielilor publice și dezvoltarea economico-socială în R. Moldova. Tezele Conferinței internaționale, „Racordarea sistemului financiar la exigențele integrării europene”. Chișinău: ASEM, 2004, 110 p.

Belobrov A. În: Corelația dintre politica fiscală și creșterea economică. Simpozionul Internațional al Tinerilor Cercetători. Chișinău: 2009. P. 235-239

Certan A. În: Politica fiscală în raport cu taxa pe valoarea adăugată : Autoreferat, ASEM, 2000, 22 p.

Articole din reviste

Ghid de afaceri. Chișinău, 2013.

Îndrumar de afaceri. Chișinău, 2013.

Lariușina T. Situația politică și economică previzibilă este importantă pentru orice investitor serios. Revista economică Nr.8-9 din 06.09.2010. p.23-25

Luchian N. Teze ce țin de politica bugetară și fiscală. Economie și Finanțe, nr.1, Chișinău, 2008, p.27-32

Munteanu B. Statul american Delaware, cel mai mare paradis fiscal din lume. București: Gândul Nr.11, 2.11.2009. 18 p.

Pagina web, contribuții în pagina web

Accizele încasate din import au crescut cu 13%, la 285 mln de lei [citat 06.05.14] . Disponibil: http: www.jurnal.md

Asociația tinerilor basarabeni. Franța își armonizează sistemul fiscal cu Germania. [citat 31.08.2014]). Disponibil: http: www.euobserver.com

Bugetul Republicii Moldova – între statistică și eficiență a gestionării banului public. Disponibil: www.agora.md.

http://www.cn-economy-projects.com/2011/01/mecanisme-fiscale-de-stimulare-economica-utilizate-in-tarile-dezvoltate/

http://www.parlament.md

Iana C. Danemarca, primul stat UE la încasarea de taxe și impozite, România codașă [citat 10.01.2015]. Disponibil: http: www.adevărul.es

Lupușor A. Economia RM în cădere liberă. [citat 29 aprilie 2012]. Disponibil: http: www.expert-grup

Peter de Ruiter. Sistemul fiscal, o problemă pentru viața de zi cu zi a firmelor [citat 07.10.11]. Disponibil: www.telegrafonline.ro

Restea M. Cum taxează țările UE veniturile și ce impozite au. [citat din 14.07.2014]. Disponibil: http: www.cotidianul.ro

Studiu IDIS: Moldova, pradă a economiei subterane și a evaziunilor fiscale. http://viitorul.org/newsview.php?l=ro&idc=132&id=3986&t=/STIRI-EVENIMENTE-IDIS/Studiu-IDIS-Moldova-prada-a-economiei-subterane-si-a-evaziunilor-fiscale

www.fisc.md

www.md_met_Tendințe în economia Moldovei. Nr.16 (trim.IV) 2014, Chișinău.

www.minfin.md

www.ocde.org

www.statistica.md

BIBLIOGRAFIE

Acte legislative și normative

Codul Fiscal al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova. Nr. 1163 – XIII din 24.04.97. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.03.2005, nr.46-50.

Codul Fiscal al Republicii Moldova: Legea nr. 324 din 23.12.2013 în vigoare 01.01.2014.

În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 320-321/871 din 31.12.2013.

Legea bugetului de stat pe anul 2014 Nr. 339 din  23.12.2013. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.14-16, 21.01.2014.

Legea cu privire a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95. În : Monitorul Oficial al R.Moldova nr.56-57/624 din 12.10.1995

Legea cu privire la finanțele publice locale nr. 397-XV din 16.10.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 248-253 din 19.12.2003

Legea cu privire rutier Nr. 720 din  02.02.1996. Republicată  în temeiul Legii nr. 92-XV din 1 aprilie 2004 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 64-66, art. 352.

Legea cu privire la prevenirea și combaterea corupției Nr. 90 din 25.04.2008.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.103-105 din 13.06.2008

Legea cu privire la sistemul bugetar și procesul bugetar nr. 847-XIII din 24.05.1996. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 19 din 27.03.1997

Legea pentru punerea în aplicare a titlului III din Codul fiscal nr. 1417-XIII din 17.12.1997. Republicat: Monitorul Oficial, ediție specială din 08.02.2007.

Legea pentru punerea în aplicare a titlului IV al Codului fiscal nr. 1054-XIV din 16.06.2000. Republicat: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 8.02.2007, ediție specială.

Legea pentru punerea în aplicare a titlului V al Codului fiscal nr. 408-XV din 26.07.2001. Republicat: Monitorul Oficial, 8.02.2007, ediție specială.

Monografii, manuale

Alexandru F. Fiscalitate și prețuri în economia de piață. Editura Economică, București: 2002, p. 103

Armeanic A. Fiscalitatea în statele contemporane – Chișinău, Centrul Editorial al USM, 2003, 167 p.

Armeanic A. Volcinschi V. Rotaru A. Gujuman T. Tetelea E. Palade I. Drept fiscal, Chișinău – Editura Museum, 2001, 198 p.

Bezereanu P. Fiscalitate. Concept, modele, teorii, mecanisme, politici și practici fiscale. București: Editura economică, 1999, p. 89

Brezeanu P. Fiscalitate: concepte: metode: practici, București, Editura Economică, 1999, 384 p.

Carangiu G. Impozitele indirecte și orientările de reformare a acestora în susținerea activității întreprinderilor industriale. Chișinău: UTM, 2009. 116 p.

Cibotaru I. Armonizarea sistemului financiar al Republicii Moldova la exigențele integrării europene. Chișinău: ASEM, 2010, 150 p.

Drăcea M. Nicoleta Mihaela Florea. Fiscalitate și armonizare fiscală. Universitatea Craiova, 2013, 256 p.

Gogârnoiu G. Hîncu R. Bugetul european și politicile fiscale în perspectiva integrării europene. Chișinău: Economica, 2012, Nr. 1. p.10-15

Gogârnoiu G. Perfecținarea sistemelor fiscale în perspectiva integrării europene și contribuției la formarea veniturilor bugetare, teză de doctor în științe economice, Chișinău: 2007, 325 p.

Guzun Alexandra-Ioana. Evaziunea fiscală la nivel European. București: Editura Lumina Lex, 2003, 328 p.

Hămuraru M. Țăruș V. Capsîzu V. Teorie Economică, Macroeconomie// Concepte și aplicații – Chișinău, Editura Reclama, 2013, 290 p.

Hardwick P. Langmead J. Khan B. Introducere în economia politică modernă – Iași, Editura Polirom, 2002, 752 p.

Mincu G. Politica comercială a Republicii Moldova: cerințe de import-export în comerțul cu UE. Chișinău: 2008, 118 p.

Minea Ștefan M. Costaș Flavius C. Dreptul finanțelor publice, Volumul II, Drept fiscal – Cluj – Napoca, Editura Sfera Juridică, 2006 – 2 volume, 353 p.

Moldovanu D. Economia Politică// Teorie economică adaptată la condițiile Republicii Moldova – Chișinău, Editura Arc, 2001, 300 p.

Pîrău I. Teorii și doctrine economice – Chișinău, Editura Dinamo, 2007, 196 p.

Popescu C. Ciucur D. Morega Ilie D. Microeconomia concurențială – București, Editura Economică, 1997, 368 p.

Șaguna Drosu D. Șova Coman D. Procedura Fiscală – București, Editura Oscar Print, 1996, 528 p.

Secrieru A. Finanțele Publice// Instrumente și mecanisme financiare de intervenție guvernamentală – Chișinău, Editura Epigraf, 2002, 424 p.

Stuart E. (traducător Iarinovschi Sanda). Legislația și politica fiscală. Armonizarea legislației Republicii Moldova cu standardele UE : [Suport la implementarea acordurilor dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană]. Chișinău: 2010, 217 p.

Ventilă G. Fiscalitate: metode și tehnici fiscale. București: ed. Economică, 2004, 584 p.

Virgilă Ș. Strategii de implementare la nivel regional a politicii fiscale. Chișinău: 2008, 137 p. Clasificare: 336

Voinea G., Ștefura G., Boariu A., Soroceanu M. Impozite, taxe și contribuții. Iași: Junimea, 2002, 298 p.

Contribuții din monografii

Baurciu A. În: Politica bugetară în domeniul cheltuielilor publice și dezvoltarea economico-socială în R. Moldova. Tezele Conferinței internaționale, „Racordarea sistemului financiar la exigențele integrării europene”. Chișinău: ASEM, 2004, 110 p.

Belobrov A. În: Corelația dintre politica fiscală și creșterea economică. Simpozionul Internațional al Tinerilor Cercetători. Chișinău: 2009. P. 235-239

Certan A. În: Politica fiscală în raport cu taxa pe valoarea adăugată : Autoreferat, ASEM, 2000, 22 p.

Articole din reviste

Ghid de afaceri. Chișinău, 2013.

Îndrumar de afaceri. Chișinău, 2013.

Lariușina T. Situația politică și economică previzibilă este importantă pentru orice investitor serios. Revista economică Nr.8-9 din 06.09.2010. p.23-25

Luchian N. Teze ce țin de politica bugetară și fiscală. Economie și Finanțe, nr.1, Chișinău, 2008, p.27-32

Munteanu B. Statul american Delaware, cel mai mare paradis fiscal din lume. București: Gândul Nr.11, 2.11.2009. 18 p.

Pagina web, contribuții în pagina web

Accizele încasate din import au crescut cu 13%, la 285 mln de lei [citat 06.05.14] . Disponibil: http: www.jurnal.md

Asociația tinerilor basarabeni. Franța își armonizează sistemul fiscal cu Germania. [citat 31.08.2014]). Disponibil: http: www.euobserver.com

Bugetul Republicii Moldova – între statistică și eficiență a gestionării banului public. Disponibil: www.agora.md.

http://www.cn-economy-projects.com/2011/01/mecanisme-fiscale-de-stimulare-economica-utilizate-in-tarile-dezvoltate/

http://www.parlament.md

Iana C. Danemarca, primul stat UE la încasarea de taxe și impozite, România codașă [citat 10.01.2015]. Disponibil: http: www.adevărul.es

Lupușor A. Economia RM în cădere liberă. [citat 29 aprilie 2012]. Disponibil: http: www.expert-grup

Peter de Ruiter. Sistemul fiscal, o problemă pentru viața de zi cu zi a firmelor [citat 07.10.11]. Disponibil: www.telegrafonline.ro

Restea M. Cum taxează țările UE veniturile și ce impozite au. [citat din 14.07.2014]. Disponibil: http: www.cotidianul.ro

Studiu IDIS: Moldova, pradă a economiei subterane și a evaziunilor fiscale. http://viitorul.org/newsview.php?l=ro&idc=132&id=3986&t=/STIRI-EVENIMENTE-IDIS/Studiu-IDIS-Moldova-prada-a-economiei-subterane-si-a-evaziunilor-fiscale

www.fisc.md

www.md_met_Tendințe în economia Moldovei. Nr.16 (trim.IV) 2014, Chișinău.

www.minfin.md

www.ocde.org

www.statistica.md