Impozitarea Consumului In Romania
IMPOZITAREA CONSUMULUI ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ
CUPRINS
INTRODUCERE
ASPECTE PRIVIND IMPOZITAREA CONSUMULUI ÎN ROMÂNIA
Caracterizarea generală a impozitelor indirecte
Clasificarea impozitelor indirecte
Taxa pe valoarea adăugată
Operațiuni impozabile și operațiuni scutite de TVA
Faptul generator și exigibilitatea TVA
Modalități de determinare a TVA
Persoanele obligate la plata TVA
Accizele
Accizele pentru băuturile alcoolice
Accizele datorate pentru produsele din tutun
Accizele pentru uleiurile minerale
Accizele pentru alte produse și grupe de produse
Obligațiile plătitorilor de accize și a scutiri la plata accizelor
STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPORTANȚA IMPOZITELOR INDIRECTE ÎN FORMAREA VENITURILOR BUGETULUI DE STAT
Evoluția impozitelor indirecte în România, în perioada 2010-2014
Mecanismul de determinare al impozitelor indirecte pe exemplul DIRECȚIEI SILVICE DOLJ
Scurtă prezentare a societății
Calcularea impozitelor indirecte
Incidența TVA asupra consumului începând cu 01.06.2015
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Impozitele reprezintă o formă de prelevare la dispoziția statului a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice și juridice în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu ,cu titlu nerambursabil și fără contraprestație directă din partea statului. După trăsăturile de fond și formă, impozitele se grupează, așa cum se regăsesc de altfel și în clasificația bugetară, în impozite directe și impozite indirecte.
Inițial, temelia sistemului financiar o reprezentau impozitele directe. Treptat, s-a observat că încasările la bugetul statului prin extinderea impozitelor indirecte provenite din acestea din urmă, erau mult mai stabile pe termen lung decât cele provenite din impozite directe.
Din experiența celorlalte țări cu economii aflate în tranziție, modificările din sistemul fiscal sunt legate întotdeauna de o slabă performanță în ceea ce privește realizarea veniturilor. Pe de o parte, devine din ce în ce mai dificilă sprijinirea pe impozite percepute de la întreprinderile proprietate de stat care încearcă cu greu să se alinieze noilor realități economice, iar pe de altă parte, nu este mai puțin dificilă impozitarea efectivă a sectorului privat, aflat în plin proces de formare. De aceea, în aceste țări, de regulă, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe cea a impozitelor directe în totalul veniturilor fiscale ale statului.
În general, impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra prestărilor de servicii și a vânzărilor de mărfuri. Cotele utilizate pentru stabilirea acestor impozite nu sunt diferențiate în funcție de venitul, averea sau situația personală a celor care cumpără mărfurile sau apelează la serviciile ce fac obiectul impozitelor indirecte. Drept urmare, impozitele indirecte lasă falsa impresie că ele ar afecta, în aceeași măsură, veniturile tuturor consumatorilor de mărfuri și servicii. În realitate, însă, ele îi afectează în mod deosebit pe cei cu venituri mici, deoarece impozitele se percep, de regulă, la vânzarea bunurilor de larg consum.
Impozitele indirecte sunt vărsate la bugetul de stat, de regulă, de către indrustriași, comercianți, dar sunt suportate de către consumatori, deoarece se include în prețul de vânzare al mărfurilor. Drept urmare, impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale, ci numai pe cele reale, ceea ce înseamnă că ele micșorează puterea de cumpărare.
În perioada când o economie înregistrează un curs ascendent, impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat; în schimb în perioadele de criză și de depresiune, când producția și consumul înregistrează un recul, încasările din impozitele indirecte urmează aceeași evoluție, periclitând realizarea echilibrului bugetar sau conducând la adâncirea deficitului bugetar.
În grupa impozitelor indirecte, alături de taxa pe valoarea adăugată, care deține rolul principal de impozit asupra consumului se înscriu și accizele, amândouă fiind impozite caracteristice țărilor cu economie de piață.
Aderarea României a produs schimbări fundamentale în domeniul impozitelor indirecte. Noi reglementări în sfera TVA, accize și vama au impus un număr mare de cerințe care au afectat în mod direct tranzacțiile și organizarea afacerilor.
Dintre toate taxele și impozitele existente în România, TVA-ul are cea mai mare contribuție la veniturile bugetare. Autoritățile fiscale din Romania și din alte tări europene par a-și îndrepta controalele fiscale din ce în ce mai mult spre problemele de TVA și adeseori descoperirile acestora fac referire la erori formale. Tranzacțiile transfrontaliere (livrări de bunuri și/sau serevicii) pot fi subiectul TVA și pot determina atât o expunere locală, cât și una în afara granițelor României. Costurile financiare ce provin dintr-un tratament incorect al taxei pot fi considerabile pentru companie și pot chiar duce afacerile în pragul colapsului.
Pentru a calcula impozitul pe profit este necesar un expert contabil, dar pentru a calcula impozitul pe consum e suficientă o simplă înmulțire.
Firmele care vând altor firme nu vor avea de-a face cu taxele în nici un fel, iar cele care vând consumatorului final vor trebui doar să vireze statului un procent din vânzări.
Prin urmare atât administrarea afacerilor cât și colectarea taxelor se simplifică dramatic (cardurile ar putea chiar să automatizeze acest proces).
Lucrarea intitulată “ Impozitarea consumului în România ” este structurată pe două capitole în care sunt cuprinse aspecte privind impozitele indirecte, în special taxa pe valoarea adăugată și accizele, și importanța acestora în formarea veniturilor bugetului de stat.
În primul capitol sunt prezentate aspecte teoretice legate de impozitele indirecte, modalități de determinare a lor precum și persoanele obligate la plata acestora.
În cel de-al doilea capitol este prezentată evoluția impozitelor indirecte în România,în perioada 2005 – 2010 precum și un studiu de caz în care am analizat modul în care sunt calculate și vărsate impozitele indirecte DOLJ.
Pentru a susține ceea ce am prezentat mai sus, am folosit o gamă mai amplă de tabele și grafice.
I. ASPECTE PRIVIND IMPOZITAREA CONSUMULUI ÎN ROMÂNIA
Caracterizarea generală a impozitelor indirecte
Pentru a procura veniturile de care statul are nevoie pentru acoperirea cheltiuelilor publice, acesta folosește alături de impozitele directe și impozitele indirecte.
În țările dezvoltate, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic decât cel al impozitelor directe, iar în țările în tranziție, ponderea impozitelor directe este devansată de cea a impozitelor indirecte.
Caracteristicile impozitelor indirecte care le deosebesc de cele directe sunt:
Îmbracă forma impozitelor pe consum, pentru că se percep la prestarea unor servicii sau la vânzarea anumitor mărfuri;
Nu au un caracter nominativ, realizându-se de la toți cei care consumă bunuri din categoria celor impuse, independent de veniturile sau averea personală a acestora;
Perceperea impozitelor indirecte necesită un cost relativ redus, fapt care justifică preferința unor țări pentru impozitele indirecte;
Subiectul și suportatorul nu sunt una și aceeasi persoană, în calitatea de plătitori ai impozitelor indirecte apar întreprinzătorii, iar în calitatea de suportatori, consumatorii bunurilor sau serviciilor ce cad sub incidența acestor impozite;
Tehnica de percepere este diferită de cea a impozitelor directe, în cazul lor nefiind posibilă deschiderea “rolului nominativ”;
Nu se mai acordă facilitățile fiscale cunoscute la așezarea impozitelor directe;
Cotele de impozit nu sunt diferențiate în funcție de venitul, averea sau situația personală a celui care cumpără mărfurile sau serviciile care fac obiectul impozitelor indirecte;
Prin raportarea impozitelor indirecte la veniturile obținute de diferite categorii sociale se constată că ponderea acestor impozite în venituri este cu atât mai mare, cu cât veniturile realizate sunt mai mici. Deoarece la impozitele indirecte nu se acordă facilitățile cunoscute în cazul impozitelor directe, se ajunge la situația ca impozitele indirecte să aibă un pronunțat caracter regresiv.
Impozitele indirecte nu afectează, prin modul de așezare, veniturile nominale, ci numai pe cele reale micșorând puterea de cumpărare. Totodată, constrângerea politică este înlocuită cu cea economică, deoarece cetățenii nu pot renunța la procurarea bunurilor de consum.
Dintre avantajele care justifică preferința unor state pentru practicarea impozitelor indirecte cele mai importante sunt:
Productivitatea lor destul de ridicată și operativitatea cu care procură resurse financiare pentru stat;
Impozitele indirecte prin modul de așezare și percepere, limitează considerabil evaziunea fiscală;
Fiind cuprinse în prețul mărfurilor, impozitele indirecte sunt suportate în mod treptat de către contribuabili, care, cel mai adesea, le ignoră, confundându-le cu prețul;
Uneori se afirmă că, deoarece actul cumpărării unui bun este conștient și voluntar, și plata impozitelor indirecte are caracter voluntar, facultativ.
Această idee este valabilă, cel mult, în ceea ce privește procurarea unor obiecte de lux însă nu și în ceea ce privește bunurile de consum de strictă necesitate.
Alături de aceste avantaje, impozitele indirecte prezintă și o serie de deficiențe, și anume:
Critica principală adusă fiscalității indirecte este legată de lipsa de echitate a acesteia. Impozitele indirecte au un caracter regresiv și exercită o presiune fiscală mai mare asupra categoriilor sociale cu venituri mici;
Un al doilea reproș adus impozitelor indirecte vizează randamentul instabil al acestora generat de sensibilitatea lor în raport de conjunctura economică;
Cel puțin unele dintre impozitele indirecte sunt criticabile și din puncte de vedere al costului de percepere al lor.
În România, principalele resurse bugetare ale statului sunt constituite de impozitele indirecte (69,8% din totalul veniturilor bugetului de stat la nivelul anului 2005).
1.2 Clasificarea impozitelor indirecte
În sistemul impozitelor indirecte se cuprind:
Taxele de consumație;
Monopolurile fiscale;
Taxele vamale;
Alte taxe.
Taxele de consumație sunt impozite indirecte sunt prouse și realizate în interiorul aceleiași țări și cuprinse în prețul de vânzare al mărfurilor. Instituirea lor are la bază ideea conform căreia cheltuielile de consum sunt un element revelator al puterii contributive a unei persoane fizice sau juridice.
În practica fiscală se întâlnesc două mari tehnici de impunere a cheltuielilor de consum:
Prin impozite analitice pe anumite cheltuieli specifice, rezultând taxe de consumație pe produs (accize);
Printr-un impozit sintetic pe cheltuiala globală care afectează ansamblul cheltuielilor efectuate de un contribuabil, rezultând taxe de consumație cu caracter general(taxe generale pe vânzări).
Taxele de consumație pe produs (accizele)
Aceste taxe vizează consumul anumitor produse care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru ca în acest fel, impozitul să aibă un randament fiscal cât mai ridicat.
Instituirea de impozite pe anumite cheltuieli specifice de consum ridică, pe de o parte, o problemă de politică fiscală constând în alegerea categoriilor de bunuri care să fie impozitate, iar pe de altă parte, o problemă de tehnică fiscală, ce constă în alegerea metodelor de impozitare.
Taxele de consumație cu caracter general (taxele generale pe vânzări)
Aceste taxe vizează volumul total al vânzărilor, indiferent dacă obiectul vânzării îl reprezintă bunurile de consum sau mijloacele de producție, motiv pentru care mai sunt întâlnite și sub denumirea de impozite pe cifra de afaceri.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe cheltuială care a fost instituit în anul 1954 în Franța și care, datorită avantajelor sale, a fost rapid adoptat de o serie de state.
Monopolurile fiscale constitul anumitor produse care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru ca în acest fel, impozitul să aibă un randament fiscal cât mai ridicat.
Instituirea de impozite pe anumite cheltuieli specifice de consum ridică, pe de o parte, o problemă de politică fiscală constând în alegerea categoriilor de bunuri care să fie impozitate, iar pe de altă parte, o problemă de tehnică fiscală, ce constă în alegerea metodelor de impozitare.
Taxele de consumație cu caracter general (taxele generale pe vânzări)
Aceste taxe vizează volumul total al vânzărilor, indiferent dacă obiectul vânzării îl reprezintă bunurile de consum sau mijloacele de producție, motiv pentru care mai sunt întâlnite și sub denumirea de impozite pe cifra de afaceri.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe cheltuială care a fost instituit în anul 1954 în Franța și care, datorită avantajelor sale, a fost rapid adoptat de o serie de state.
Monopolurile fiscale constituie o altă formă de manifestare a impozitelor indirecte, fiind (ca și accizele) o modalitate de impunere selectivă a consumului, întrucât vizează anumite categorii de mărfuri, de regulă, din cele cu cerere inelastică și nesubstituibile: sarea, alcoolul, tutunul, chibriturile, cărțile de joc etc.
Taxele vamale sunt impozite analitice utilizate de către stat pentru impunerea selectivă a mărfurilor ce trec granițele vamale ale statului respectiv, cu scopul de a procura venituri fiscale, dar și de a proteja economia națională de concurența străină.Taxele vamale pot fi percepute de către stat asupra importului, exportului și tranzitului de mărfuri.
Alte taxe. Taxele reprezintă o altă formă a impozitelor indirecte, fiind datorate în schimbul unor prestări de servicii pe care le efectuează instituțiile publice, notariale etc. pentru diverse persoane fizice și juridice. De obicei, nivelul lor este superior costului acestor servicii, diferența fiind reprezentată de veritabile elemente de impozit.
După felul și specificul unităților care prestează aceste servicii pe domenii, taxele pot fi:taxe judecătorești, taxe de notariat, taxe de consulare, taxe de administrație.
După obiectul operațiunii care se efectuează și urmează a fi taxată, taxele pot fi:taxe de timbru, taxe de înregistrare.
1.3 Taxa pe valoarea adăugată
Introdusă inițial în Franța, taxa pe valoarea adăugată a fost extinsă ulterior pe toate meridianele globului în 136 de state ale lumii, fiind considerată un adevărat fenomen fiscal al sfârșitului de secol XX.
În România, TVA a fost introdusă începând cu 1 iulie 1993 prin O. G. nr. 3 din 1992 și a înlocuit impozitul pe circulația mărfurilor care era un impozit perimat, în cascadă și care presupunea aplicarea de impozit la un alt impozit.
În cei 17 ani de când funcționează în țara noastră, TVA a suferit numeroase modificări,cea mai importantă fiind introducerea Codului Fiscal în anul 2004. Toate aceste modificări au contribuit la apropierea modelului autohton al TVA de cel comunitar și la armonizarea sa.
Ca și în alte țări, în România a fost adoptată o cotă standard (de 24 %) aplicabilă operașiunilor impozabile și o cotă redusă (de 9 %) pentru livrarea de manuale școlare, cărți, ziare, proteze, medicamente, iar începând cu anul 2009 și o cotă pentru locuințe care îndeplinesc anumite condiții.
Cu toate progresele înregistrate, TVA are însă o serie de probleme în ceea ce privește administrarea sa, probleme care pot genera o serie de fraude fiscale (țări precum SUA nu au introdus TVA preferând o impozitare asupra mărfurilor vândute cu amănuntul).
Totuși, în România, veniturile anuale bugetare sunt formate în proporție de peste 40% din TVA, bugetul de stat al țării noastre bazându-se pe consum și nu pe muncă și profit așa cum ar fi normal.
1.3.1 Operațiuni impozabile și operațiuni scutite de TVA
Operațiuni impozabile:
Din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
1) operațiunile care, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;
2) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;
3) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă;
4) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere;
Sunt, de asemenea, operațiuni impozabile și următoarele operațiuni efectuate cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România:
a) o achiziție intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce acționează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă, care urmează unei livrări intracomunitare efectuate în afara României de către o persoană impozabilă ce acționează ca atare și care nu este considerată întreprindere mică în statul său membru;
b) o achiziție intracomunitară de mijloace de transport noi, efectuată de orice persoană;
c) o achiziție intracomunitară de produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă, care acționează ca atare, sau de o persoană juridică neimpozabilă.
Prin derogare de la lit. a), nu sunt considerate operațiuni impozabile în România achizițiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele condiții:
a) sunt efectuate de o persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este deductibilă sau de o persoană juridică neimpozabilă;
b) valoarea totală a acestor achiziții intracomunitare nu depășește pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depășit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin norme.
Nu sunt considerate operațiuni impozabile în România:
a) achizițiile intracomunitare de bunuri a căror livrare în România ar fi scutită
b) achiziția intracomunitară de bunuri, efectuată în cadrul unei operațiuni triunghiulare, pentru care locul este în România, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:
1. achiziția de bunuri este efectuată de către o persoană impozabilă, denumită cumpărător revânzător, care nu este stabilită în România, dar este înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru;
2. achiziția de bunuri este efectuată în scopul unei livrări ulterioare a bunurilor respective, în România, de către cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1;
3. bunurile astfel achiziționate de către cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1 sunt expediate sau transportate direct în România, dintr-un alt stat membru decât cel în care cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, către persoana căreia urmează să îi efectueze livrarea ulterioară, denumită beneficiarul livrării ulterioare;
4. beneficiarul livrării ulterioare este o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în România;
5. beneficiarul livrării ulterioare a fost desemnat ca persoană obligată la plata taxei pentru livrarea efectuată de cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1.;
Operațiunile impozabile pot fi:
a) operațiuni taxabile, pentru care se aplică cotele legale;
b) operațiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții;
c) operațiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa și nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții;
d) importuri și achiziții intracomunitare, scutite de taxă;
e) operațiuni prevăzute la lit. a) – c), care sunt scutite fără drept de deducere, fiind efectuate de întreprinderile mici care aplică regimul special de scutire, pentru care nu se datorează taxa și nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții.
Operațiuni scutite de TVA:
Scutiri pentru operațiuni din interiorul țării
Următoarele operațiuni de interes general sunt scutite de taxă:
a) îngrijirile medicale, spitalizarea și operațiunile strâns legate de acestea,indiferent de forma de organizare desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, baze de tratament și recuperare, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități;
b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către tehnicieni dentari și stomatologi, precum și livrarea de proteze dentare efectuată de tehnicieni dentari și stomatologi;
c) prestările supraveghere și îngrijire efectuate de personal paramedical și medical, conform prevederilor legale aplicabile în materie;
d) transportul persoanelor accidentate și bolnavilor, în vehicule amenajate special de către entități autorizate în acest sens;
e) livrările de proveniență umană a organelor, laptelui și sângelui;
f) activitatea de învățământ prevăzută în Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, formarea profesională a adulților, precum și prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate de aceste activități, efectuate de instituțiile publice sau de alte entități autorizate;
g) prestările de servicii și livrările de bunuri realizate de căminele și cantinele organizate pe lângă instituțiile publice și entitățile autorizate prevăzute la lit. f), în folosul exclusiv al persoanelor direct implicate în activitățile scutite conform lit. f);
h) acordarea meditațiilor în particular de cadre didactice din domeniul învățământului preuniversitar și universitar și școlar;
i) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri efectuate de instituțiile publice sau de alte entități recunoscute, strâns legate de asistența și/sau protecția socială, având caracter social, inclusiv cele livrate de căminele de bătrâni;
j) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri , efectuate de instituțiile publice sau de alte entități recunoscute, strâns legate de protecția copiilor și a tinerilor având caracter social;
k) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educației fizice, efectuate de organizații fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educația fizică;
l) prestările de servicii culturale și/sau livrările de bunuri efectuate de instituțiile publice sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial, strâns legate de acestea, recunoscute ca atare de către Ministerul Culturii și Cultelor;
m) activitățile specifice posturilor publice de televiziune și radio, altele decât activitățile de natură comercială;
n) serviciile publice poștale, dar și livrarea de bunuri aferentă acestora;
Scutiri pentru importuri de bunuri și pentru achiziții intracomunitare
Sunt scutite de taxă:
a) achiziția intracomunitară și importul de bunuri a căror livrare în România este în orice situație scutită de taxă în interiorul țării;
b) achiziția intracomunitară de bunuri al căror import în România este în orice situație scutit de taxă;
c) achiziția intracomunitară de bunuri pentru care, persoana care cumpără bunurile ar avea dreptul la rambursarea integrală a taxei în orice situație care s-ar datora, dacă respectiva achiziție nu ar fi scutită;
d) importul definitiv de bunuri care îndeplinesc condițiile pentru scutire definitivă de taxe vamale;
e) importul, în regim consular sau diplomatic, al bunurilor scutite de taxe vamale;
g) importul de bunuri efectuat în România de către forțele armate ale statelor străine membre NATO, pentru uzul acestora sau al personalului civil însoțitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, în cazul în care aceste forțe iau parte la efortul comun de apărare;
f) importul, efectuat în porturi de către întreprinderi de pescuit maritim, de produse piscicole pescuite, neprelucrate sau după ce au fost conservate în vederea comercializării, dar înainte de livrare ;
g) importul de gaz prin orice rețea conectată la un astfel de sistem sau prin intermediul unui sistem de gaze naturale ori importul de gaz introdus de pe o navă care transportă gaz într-un sistem de gaze naturale sau într-o rețea de conducte cu alimentare din amonte, importul de energie electrică, importul de energie termică ori agent frigorific prin intermediul rețelelor de încălzire sau de răcire;
h) importul de aur efectuat de Banca Națională a României.
Scutiri pentru exporturi sau alte operațiuni similare, pentru livrări intracomunitare și pentru transportul internațional și intracomunitar
Sunt scutite de taxă:
a) livrările de bunuri transportate sau expediate în afara Comunității de către furnizor sau de altă persoană în contul său;
b) prestările de servicii, inclusiv serviciile accesorii transportului și transportul, dacă acestea sunt direct legate valoarea acestora și de importul de bunuri este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate;
c) prestările de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile importate sau achiziționate în vederea prelucrării în România și care ulterior sunt transportate în afara Comunității de către prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele oricăruia dintre aceștia;
d) transportul internațional de persoane;
e) livrările de bunuri și prestările de servicii în favoarea misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, a personalului acestora, precum și a cetățenilor străini cu statut diplomatic sau consular în România ori într-un alt stat membru, în condiții de reciprocitate;
f) livrările de bunuri și/sau prestările de servicii către un alt stat membru decât România, destinate forțelor armate ale unui stat membru NATO, altul decât statul membru de destinație, pentru utilizarea de către forțele în cauză ori de către personalul civil care le însoțește sau pentru aprovizionarea popotelor ori cantinelor lor atunci când forțele respective participă la o acțiune comună de apărare;
g) livrările de aur către Banca Națională a României;
Scutiri speciale legate de traficul internațional de bunuri
Sunt scutite de taxă următoarele:
a) bunuri livrate care urmează:
1. să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare totală de la plata drepturilor de import;
2. să fie prezentate autorităților vamale în vederea vămuirii și, după caz, plasate în depozit necesar cu caracter temporar;
3. să fie introduse într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;
4. să fie plasate în regim de antrepozit vamal;
5. să fie plasate în regim de perfecționare activă, cu suspendare de la plata drepturilor de import;
6. să fie plasate în regim de tranzit vamal extern;
7. să fie admise în apele teritoriale:
– pentru a fi încorporate pe platforme de forare sau de producție, în scopul construirii, reparării, întreținerii, modificării sau reutilării acestor platforme ori pentru conectarea acestor platforme de forare sau de producție la continent;
– pentru alimentarea cu carburanți și aprovizionarea platformelor de forare sau de producție;
8. să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, definit după cum urmează:
– pentru produse accizabile, orice locație situată în România, care este definită ca antrepozit fiscal, cu modificările și completările ulterioare;
– pentru bunuri, altele decât produsele accizabile, o locație situată în România și definită prin norme;
b) livrarea de bunuri efectuată în locațiile prevăzute la lit. a), precum și livrarea de bunuri care se află în unul dintre situațiile sau regimurile precizate la lit. a);
c) prestările de servicii aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau efectuate în locațiile prevăzute la lit. a), pentru bunurile aflate în regimurile sau situațiile prevăzute la lit. a);
d) livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de tranzit intern, precum și prestările de servicii aferente acestor livrări.
e) importul de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA.
1.3.2 Faptul generator și exigibilitatea TVA
Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.
Exigibilitatea taxei reprezintă solicitarea la plata taxei de către persoanele obligate la plată, la data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii , chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.
Exigibilitatea plății taxei reprezintă obligația unei persoane de a plăti taxa la data respectivă, la bugetul statului. Această dată determină și momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei.
Faptul generator pentru livrări de bunuri și prestări de servicii
Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute în prezentul capitol.
Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignație, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienților săi.
Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformității, se consideră că livrarea bunurilor are loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar.
Pentru stocurile la dispoziția clientului, se consideră că livrarea bunurilor are loc la data la care clientul va retrage bunurile din stoc în vederea utilizării, în principal pentru activitatea de producție.
Prin norme sunt definite contractele de consignație, stocurile la dispoziția clientului, bunurile livrate în vederea testării sau a verificării conformității.
Pentru livrările de bunuri corporale, data livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar, inclusiv de bunuri imobile. Prin excepție, în cazul contractelor care prevăd că plata se efectuează în rate sau al oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plății ultimei sume scadente, cu excepția contractelor de leasing, data livrării este data la care bunul este predat beneficiarului.
Prestările de servicii care determină decontări sau plăți succesive, cum sunt serviciile de construcții-montaj, consultanță, cercetare, expertiză și alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise rapoarte de lucru, situații de lucrări, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcție de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari. Totuși, perioada de decontare nu poate depăși un an.
În cazul prestărilor de servicii și livrărilor de bunuri care se efectuează continuu, cum sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile de telefonie, livrările de energie electrică și altele asemenea, se consideră că livrarea/prestarea este efectuată la datele specificate în contract pentru plata bunurilor livrate sau a serviciilor prestate sau la data emiterii unei facturi, dar perioada de decontare nu poate depăși un an.
În cazul operațiunilor de închiriere, leasing, concesionare și arendare de bunuri, serviciul se consideră efectuat la fiecare dată specificată în contract pentru efectuarea plății.
Pentru prestările de servicii pentru care taxa este datorată de către beneficiarul serviciilor, care sunt prestate continuu pe o perioadă mai mare de un an și care nu determină decontări sau plăți în cursul acestei perioade, se consideră efectuate la expirarea fiecărui an calendaristic, atât timp cât prestarea de servicii nu a încetat.
Exigibilitatea pentru livrări de bunuri și prestări de servicii
Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.
Prin derogare, exigibilitatea taxei intervine:
a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;
b) la data la care se încasează avansul, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Fac excepție de la aceste prevederi avansurile încasate pentru plata importurilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente importului, precum și orice avansuri încasate pentru operațiuni scutite sau care nu sunt impozabile. Avansurile reprezintă plata parțială sau integrală a contravalorii bunurilor și serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora;
c) la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate prin mașini automate de vânzare, de jocuri sau alte mașini similare.
Exigibilitatea pentru livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă
În cazul unei livrări intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei intervine în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.
Prin excepție, exigibilitatea taxei intervine la emiterea facturii, dacă factura sau autofactura este emisă înainte de a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.
Faptul generator și exigibilitatea pentru achiziții intracomunitare de bunuri
În cazul unei achiziții intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine la data la care ar interveni faptul generator pentru livrări de bunuri similare, în statul membru în care se face achiziția.
În cazul unei achiziții intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei intervine în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator
Exigibilitatea taxei intervine la data emiterii facturii prevăzute în legislația altui stat membru, dacă factura sau autofactura este emisă înainte de cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.
Faptul generator și exigibilitatea pentru importul de bunuri
În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator și exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.
În cazul în care, la import, bunurile nu sunt supuse taxelor, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care ar interveni faptul generator și exigibilitatea acelor taxe comunitare dacă bunurile importate ar fi fost supuse unor astfel de taxe.
În cazul în care, la import, bunurile sunt plasate într-un regim vamal special, faptul generator și exigibilitatea taxei intervin la data la care acestea încetează a mai fi plasate într-un astfel de regim.
1.3.3 Modalități de determinare a TVA
Baza de impozitare a TVA
Baza de impozitare pentru livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în interiorul țării
Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:
a) pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, din tot ceea ce constituie contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni;
b) pentru operațiunile trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, compensația aferentă;
c) pentru operațiunile asimilate livrărilor de bunuri, pentru distribuirea de bunuri din active către asociați pentru achizițiile intracomunitare considerate ca fiind cu plată, prețul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare ori, în absența unor astfel de prețuri de cumpărare, prețul de cost, stabilit la data livrării. În cazul în care bunurile reprezintă active corporale fixe, baza de impozitare se stabilește conform procedurii stabilite prin norme;
d) pentru operațiunile prevăzute la titlul ”Livrarea de bunuri” și anume “asimilări ale livrărilor de bunuri efectuate cu plata”, suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea prestării de servicii;
e) în cazul schimbului și, în general, atunci când plata se face parțial ori integral în natură sau atunci când valoarea plății pentru o livrare de bunuri ori o prestare de servicii nu a fost stabilită de părți sau nu poate fi ușor stabilită, baza de impozitare se consideră ca fiind valoarea de piață pentru respectiva livrare/prestare. În sensul prezentului titlu, valoare de piață înseamnă suma totală pe care, pentru obținerea bunurilor sau serviciilor în cauză la momentul respectiv, un client aflat în aceeași etapă de comercializare la care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii ar trebui să o plătească în condiții de concurență loială unui furnizor ori prestator independent de pe teritoriul statului membru în care livrarea sau prestarea este supusă taxei.
Baza de impozitare cuprinde următoarele:
a) impozitele și taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepția taxei pe valoarea adăugată;
b) cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract separat și care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli accesorii.
Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:
a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei;
b) sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
c) dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere;
d) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare;
e) sumele achitate de o persoană impozabilă în numele și în contul altei persoane și care apoi se decontează acesteia, precum și sumele încasate de o persoană impozabilă în numele și în contul unei alte persoane.
Ajustarea bazei de impozitare
Baza de impozitare se reduce în următoarele situații:
a) dacă a fost emisă o factură și, ulterior, operațiunea este anulată total sau parțial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor;
b) în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea ori prețurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum și în cazul anulării totale ori parțiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între părți sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau în urma unui arbitraj;
c) în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele și celelalte reduceri de preț prevăzute de lege sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisă începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă;
în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.
Baza de impozitare pentru achizițiile intracomunitare de bunuri baza de impozitare se stabilește pe baza acelorași elemente utilizate pentru determinarea bazei de impozitare în cazul livrării acelorași bunuri în interiorul țării.
Baza de impozitare cuprinde și accizele datorate sau achitate în România de persoana care efectuează achiziția intracomunitară a unui produs supus accizelor. Atunci când după efectuarea achiziției intracomunitare de bunuri, persoana care a achiziționat bunurile obține o rambursare a accizelor achitate în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor, baza de impozitare a achiziției intracomunitare efectuate în România se reduce corespunzător.
Baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislației vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane și alte taxe datorate în afara României, precum și cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu excepția taxei pe valoarea adăugată care urmează a fi percepută.
Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele și cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, care intervin până la primul loc de destinație a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilită anterior. Primul loc de destinație a bunurilor îl reprezintă destinația indicată în documentul de transport sau în orice alt document însoțitor al bunurilor, când acestea intră în România, sau, în absența unor astfel de documente, primul loc de descărcare a bunurilor în România.
Cursul de schimb valutar
Dacă elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri se exprimă în valută, cursul de schimb valutar se stabilește conform prevederilor comunitare care reglementează calculul valorii în vamă.
Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operațiuni, alta decât importul de bunuri, se exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Națională a României sau cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, din data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operațiunea în cauză.
Cotele de impozitare a TVA
Cota standard este de 24% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.
Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:
a) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe;
b) livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal publicității;
c) livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare;
d) livrarea de produse ortopedice;
e) livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;
f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. În sensul prezentului titlu, prin locuință livrată ca parte a politicii sociale se înțelege:
a) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni și de pensionari;
b) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii și centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap;
c) livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășește suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziționate de orice persoană necăsătorită sau familie. Suprafața utilă a locuinței este cea definită prin Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Anexele gospodărești sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuințelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare și dacă terenul pe care este construită locuința nu depășește suprafața de 250 mp, inclusiv amprenta la sol a locuinței, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de două locuințe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei locuințe nu poate depăși suprafața de 250 mp, inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuințe. Orice persoană necăsătorită sau familie poate achiziționa o singură locuință cu cota redusă de 5%, respectiv:
1. în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să nu dețină nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%;
2. în cazul familiilor, soțul sau soția să nu fi deținut și să nu dețină, fiecare sau împreună, nicio locuință în proprietate pe care a/au achiziționat-o cu cota de 5%;
d) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenționată unor persoane sau familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței.
Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepția cazurilor din titlul “Exigibilitatea pentru livrări de bunuri și prestări de servicii”, pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilității taxei.
În cazul schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii.
Cota aplicabilă pentru importul de bunuri este cota aplicabilă pe teritoriul României pentru livrarea aceluiași bun.
1.3.4 Persoanele obligate la plata TVA
Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta este datorată în conformitate cu prevederile prezentului titlu, este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii, cu excepția cazurilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei.
Taxa este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA, care este beneficiar al serviciilor care au locul prestării în România și care sunt furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul României, chiar dacă este înregistrată în România.
Taxa este datorată de orice persoană căreia i se livrează gaze naturale sau energie electrică, dacă aceste livrări sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri pe teritoriul României, chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România.
Taxa este datorată de persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA, care este beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei operațiuni triunghiulare, în următoarele condiții:
1. cumpărătorul revânzător al bunurilor să nu fie stabilit în România, să fie înregistrat în scopuri de TVA în alt stat membru și să fi efectuat o achiziție intracomunitară a acestor bunuri în România, care nu este impozabilă;
2. bunurile aferente achiziției intracomunitare, prevăzute la pct. 1, să fi fost transportate de furnizor sau de cumpărătorul revânzător ori de altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului revânzător, dintr-un stat membru, altul decât statul în care cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, direct către beneficiarul livrării;
În cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României și care nu este înregistrată în România, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România sau nestabilită în România, dar înregistrată prin reprezentant fiscal, care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România.
Persoana obligată la plata taxei pentru achiziții intracomunitare
Persoana care efectuează o achiziție intracomunitară de bunuri care este taxabilă, conform prezentului titlu, este obligată la plata taxei.
Atunci când persoana obligată la plata taxei pentru achiziția intracomunitară este:
a) o persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România, respectiva persoană poate, în condițiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei;
b) o persoană impozabilă care nu este stabilită în Comunitate, respectiva persoană este obligată, în condițiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei.
Persoana obligată la plata taxei pentru importul de bunuri
Plata taxei pentru importul de bunuri supus taxării, este obligația importatorului.
1.4 Accizele
În țara noastră accizele au fost introduse începând cu data de 1 decembrie 1991, aria lor de aplicare cuprinzând un număr de 15 produse sau grupe de produse.
Taxe speciale de consumație,accizele se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din țară și din import,care intră în consumul unor anumite categorii ale populației. În funcție de contribuția lor la formarea bugetului public,accizele ocupă locul al doilea,după taxa pe valoarea adăugată,fiind urmate,în ordinea importanței, de impozitul pe veniturile persoanelor fizice și impozitul pe profit.
1.4.1 Accizele pentru băuturile alcoolice
Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producția internă sau din import: a) bere, b) vinuri, c) băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, d) produse intermediare, e) alcool etilic, f) produse din tutun, g) uleiuri minerale.
În subgrupa alcool brut, alcool etilic rafinat, produsele obținute pe bază de alcool etilic rafinat și băuturile alcoolice obținute din distilare de cereale sunt cuprinse următoarele: alcool brut, alcool etilic rafinat, votcă, rom, lichioruri, gin, rom, alte băuturi alcoolice spirtoase, precum și orice alte produse care conțin alcool etilic, destinate industriei alimentare sau consumului, care au o concentrație alcoolică mai mare de 0,2% în volum.
Subgrupa băuturi alcoolice naturale cuprinde: țuica și rachiurile naturale care se obțin prin distilarea sau redistilarea, după caz a lichidelor zaharoase din fructe, a drojdiei de vin, a tescovinei de struguri și a vinului.
În subgrupa vinuri și produse pe bază de vin sunt cuprinse vinurile spumoase, vinurile nespumoase și alte produse pe bază de vin.
Subgrupa bere cuprinde berea obținută prin fermentarea alcoolică a mustului presărat din malț, cereale nemalțificate, zahăr, hamei, apă cu adaos de drojdie și preparate enzimatice, precum și toate celelalte sortimente de bere realizate în amestec cu băuturi alcoolice sau nealcoolice cu o concentrație alcoolică în volum cuprinsă între 0,5 și 10 la sută.
Plătitorii de accize, pentru produsele prevăzute mai sus sunt:
agenții economici persoane juridice, asociații familiare și persoane fizice autorizate care produc sau importă astfel de produse;
agenții economici care cumpără de la producătorii individuali produse supuse accizelor, pentru prelucrare și comercializare;
agenții economici, pentru cantitățile de produse supuse accizelor, obținute din producție proprie sau din import, care sunt acordate ca dividende sau ca plată în natură acționarilor sau asociaților, precum și persoanelor fizice angajate.
Pentru alcoolul brut, alcoolul etilic rafinat, produsele obținute pe bază de alcool etilic rafinat și băuturile alcoolice obținute naturale, acciza se calculează după formula:
A=
În care:
A = cuantumul accizei;
C = concentrația alcoolică exprimată în procente de volum;
K = acciza unitară;
Q = cantitatea (în litri);
R = cursul de schimb valutar.
Cuantumul accizei datorate bugetului de stat pentru bere se determină astfel:
A=
În care:
A = cuantumul accizei;
C = numărul de grade Plato
K = acciza unitară;
Q = cantitatea în litri;
R = cursul de schimb valutar.
Cuantumul accizei pentru vinuri spumoase băuturi fermentate spumoase și produse intermediare se determină astfel:
A=
În cazul produselor alcoolice utilizarea ca materie primă pentru fabricarea altor produse supuse accizelor agenții economici prelucrători au dreptul să deducă, din accizele datorate pentru produsele finale facturate, accizele plătite fie în vamă, fie la achiziționarea de pe piața internă a materiei prime de la agenții economici producători sau importatori. Exercitarea dreptului de deducere este condiționată de existența documentelor justificative care atestă proveniența legală a cantităților de materii prime utilizate.
Pentru deducerea accizelor aferente produselor importate sau achiziționate de pe piața internă și utilizate ca materie primă pentru obținerea altor produse supuse accizelor, agenții economici au obligația de a evidenția în jurnalul privind cumpărările de materii prime, toate intrările de produse utilizate ca materie primă și accizele aferente acestora, iar în jurnalul privind vânzările de produse finite toate livrările de produse și accizele aferente acestora. Deducerea unor accize aferente materiilor prime în cuantum mai mare decât cel al accizelor aferente produselor finale livrate, nu este admisă.
1.4.2 Accizele datorate pentru produsele din tutun
În obiectivul accizelor datorate pentru produsele din tutun se includ: țigaretele, țigările de foi, tutunul destinat fumatului, tutunul de prizat și tutunul mestecat.
Pentru produsele din tutun, plătitorii de accize sunt: agenții economici (persoane juridice, asociații familiale și persoane fizice autorizate) care produc sau importă astfel de produse, persoanele fizice care introduc în țară produse din tutun, destinate consumului individual, în cantități ce depășesc limitele admise în regim de scutire de taxe vamale.
Baza de impozitare, atât pentru producția internă, cât și pentru produsele din import, o constituie prețul maxim de vânzare cu amănuntul declarat.
Cotele de impunere sunt exprimate în trei modalități sub formă de sumă fixă.Sumele datorate bugetului de stat drept acciză pentru țigarete se determină astfel:
Total acciză datorată = acciză specifică (A1) + acciză ad valorem(A2)
A1 = K1 x R x Q1
A2 =K2 x PA x Q2
În care:
K1 = acciza specifică K2 =acciza ad valorem R = cursul de schimb valutar;
PA = prețul de vânzare cu amănuntul maxim declarat;
Q1 = cantitatea exprimată în unități de 1000 de țigarete;
Q2 = numărul de pachete de țigarete aferente lui Q1.
Pentru tutunul destinat fumatului, tutunul de prizat și tutunul de mestecat, cuantumul accizei se determină astfel:
Cuantumul accizei = cantitatea exprimată în unitățile de măsură x acciza unitară x cursul de schimb valutar
Pentru tutunul provenit din producția internă sau din import, utilizat în exclusivitate ca materie primă pentru obținerea pe cale industrială de produse din tutun, accizele se datorează și se calculează o singură dată, respectiv la data efectuării livrării produselor finite rezultate din prelucrare. Utilizarea tutunului ca materie primă pentru obținerea produselor din tutun va fi justificată prin: licență de fabricație și licență de atestare a dreptului de marcare, în cazul agenților economici producători interni de produse din tutun; contracte încheiate direct între agenții economici producători interni sau importatori de tutun cu agenții economici producători interni de produse din tutun.
Începând cu data de 25 februarie 2000, toate livrările de produse din tutun, efectuate atât de agenții economici care comercializează astfel de produse, sunt efectuate pe bază de facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii, special tipărite de către Regia Autonomă „Imprimeria Națională” și distribuite direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București (în baza solicitării acestora).
Transferurile de produse din tutun între gestiuni se efectuează pe bază de avize de însoțire a mărfii. De asemenea, trecerea mărfurilor agentului economic furnizor în mijloacele de transport auto în vederea distribuirii mărfurilor respective către comercianții en detail, reprezintă un transfer între gestiuni, mijlocul de transport respectiv fiind asimilat unei gestiuni separate a furnizorului, gestionarul fiind însoțitorul transportului.
1.4.3 Accizele pentru uleiuri minerale
În grupa uleiuri minerale sunt incluse următoarele produse: benzine plumb, benzine fără plumb, motorine, petrol turboreactor, uleiuri pentru motorine auto, hidrocarburi ciclice (benzen, toluen, xileni si amestecuri de izomeri ai xilenului); gaze petroliere lichefiate.
Plătitorii de accize sunt agenții economici producători sau importatori de astfel de produse.
Accizele datorate bugetului de stat sunt stabilite sub formă de sumă fixă în echivalent euro pe tona de produs finit.
Accizele datorate bugetului de stat pentru carburanții auto, se determină astfel:
A = K x R x Q
În care:
A = cuantumul accizei;
Q = cantitatea (tone);
K = acciza pe unitatea de măsură;
R = cursul de schimb valutar.
1.4.4 Accizele pentru alte produse și grupe de produse
În obiectul accizelor se cuprind în mod limitativ produsele din import și din țară precum ar fi: cafeaua și derivații din cafea (cafea verde, cafea prăjită, inclusiv înlocuitori, cafea solubilă – inclusiv amestecuri cu cafea solubilă); confecții din blănuri naturale (cu excepția celor din iepure, oaie, capră); articole din cristal; autoturisme și autoturisme de teren, echipate cu motor cu benzină sau cu motor Diesel indiferent de capacitatea cilindrică a acestora (inclusiv din import rulate); parfumuri, ape de colonie și ape de toaletă; cameră video; cuptoare cu microunde; aparate pentru condiționat aer.
Cotele de impunere sunt exprimate diferit, în funcție de categoria produselor sau grupelor de produse respectiv:
sub formă de sumă fixă stabilită în echivalent euro pe unitatea de măsură (care poate fi: tona – pentru cafea verde, cafea prăjită și cafea cu înlocuitori; kilogramul – pentru cafeaua solubilă);
sub formă de cotă procentuală (pentru restul produselor).
Plătitori ai accizelor sunt agenții economici (persoane juridice asociații familiale și persoane fizice autorizate) care produc, importă și comercializează produsele prevăzute cu accize. Se datorează accize și pentru cantitățile de produse importate sau obținute din producție proprie care sunt; acordate ca dividende sau ca plată în natură acționarilor, asociaților și, după caz, persoanelor fizice; consumate pentru reclamă și publicitate.
Baza de calcul pentru produsele din producția internă, o constituie prețul de livrare, mai puțin accizele, respectiv prețul producătorului care nu poate fi mai mic decât suma costurilor ocazionate de obținerea produsului respectiv.
Baza de calcul pentru produsele din import o constituie valoarea în vamă la care se adaugă taxele vamale și alte taxe speciale stabilite conform legii.
Pentru bunurile provenite de la persoanele fizice neînregistrate ca agenți economici, dar comercializate de agenți economici, baza de calcul o constituie contravaloarea ce se cuvine deponentului pentru bunurile vândute.
Accizele preced taxele pe valoarea adăugată și se calculează o singură dată, prin aplicarea cotelor procentuale (prevăzute de reglementările în vigoare) asupra bazei de calcul.
În cazul autoturismelor și autoturismelor de teren introduse în țară de către persoanele fizice, calculul accizelor se efectuează în funcție de capacitatea cilindrică a acestora și în raport cu gradul de poluare (redus sau normal) al autoturismului.
Pentru cafea, cafea cu înlocuitori și cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, accizele se datorează o singură dată și se calculează prin aplicarea sumelor fixe stabilite în echivalent euro pe unitatea de măsură, asupra cantităților produse sau importate.
Toate livrările de astfel de produse (enumerate mai sus), efectuate de către agenții economici producători interni, importatori și comercianți în sistem en-gros, sunt facturate în momentul livrării, utilizându-se pentru aceasta în mod obligatoriu, facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii (pentru transferurile de produse între gestiuni), după caz, tipărite special de Regia Autonomă „Imprimeria Națională”.
Pentru determinarea accizelor aferente cafelei prăjite obținute prin prelucrarea cafelei verzi, agenții economici deduc, pe bază de documente justificative, din accizele datorate bugetului de stat pentru cafea prăjită, accizele aferente cantităților de cafea utilizate ca materie primă. Limita scăzământului maxim admis la prăjire este de 20%.
1.4.5 Obligațiile plătitorilor de accize și scutiri la plata accizelor
Plata accizelor la bugetul de stat
Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, cu excepția cazurilor pentru care prezentul capitol prevede în mod expres alt termen de plată.
Prin excepție, în cazul furnizorilor autorizați de energie electrică sau de gaz natural, termenul de plată a accizelor este data de lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final.
În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, momentul plății accizelor este momentul înregistrării declarației vamale de import.
Prin derogare, livrarea produselor energetice din antrepozite fiscale se efectuează numai în momentul în care furnizorul deține documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantității ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declarației lunare de accize se vor regulariza eventualele diferențe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal, și valoarea accizelor aferente cantităților de produse energetice efectiv livrate de acesta, în decursul lunii precedente.
Prin excepție, orice persoană aflată în una dintre situațiile prevăzute la anterior are obligația de a plăti accizele în termen de 5 zile de la data la care au devenit exigibile.
Scutiri la plata accizelor
Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:
a) în contextul relațiilor diplomatice sau consulare;
b) de către organizațiile internaționale recunoscute ca atare de autoritățile publice din România și de către membrii acestor organizații, în limitele și în condițiile stabilite prin convențiile internaționale privind instituirea acestor organizații sau prin acordurile de sediu;
c) de către forțele armate ale oricărui stat parte de Nord, altul decât România, pentru uzul forțelor armate în cauză, pentru personalul civil însoțitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;
d) de către forțele armate ale Regatului Unit staționate în Cipru în temeiul Tratatului de instituire a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru uzul forțelor armate în cauză, pentru personalul civil însoțitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;
e) pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu țări terțe sau cu organizații internaționale, cu condiția ca acordul în cauză să fie permis ori autorizat în ceea ce privește scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată.
Modalitatea și condițiile de acordare a scutirilor prevăzute anterior vor fi reglementate prin normele metodologice.
Fără a aduce atingere prevederilor anterioare, produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize către un destinatar sunt însoțite de certificat de scutire.
Modelul și conținutul certificatului de scutire sunt cele stabilite de Comisia Europeană.
Nu se aplică deplasărilor intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate forțelor armate prevăzute la lit. c), dacă acestea sunt reglementate de un regim care se întemeiază direct pe Tratatul Atlanticului de Nord.
Scutiri pentru alcool etilic și alte produse alcoolice
Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic și alte produse, atunci când sunt:
a) complet denaturate, conform prescripțiilor legale;
b) denaturate și utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
c) utilizate pentru producerea oțetului cu codul NC 2209;
d) utilizate pentru producerea de medicamente;
e) utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentrație ce nu depășește 1,2% în volum;
f) utilizate în scop medical în spitale și farmacii;
g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu ori fără cremă, cu condiția ca în fiecare caz concentrația de alcool să nu depășească 8,5 litri de alcool pur la de produs ce intră în compoziția ciocolatei și 5 litri de alcool pur la de produs ce intră în compoziția altor produse;
h) utilizate în procedee de fabricație, cu condiția ca produsul finit să nu conțină alcool;
i) utilizate ca eșantioane pentru analiză sau ca teste necesare pentru producție ori în scopuri științifice.
Modalitatea și condițiile de acordare a scutirilor prevăzute anterior, precum și produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin normele metodologice.
Scutiri pentru produse energetice și energie electrică
Sunt scutite de la plata accizelor:
a) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru aviație, alta decât aviația turistică în scop privat. Prin aviație turistică în scop privat se înțelege utilizarea unei aeronave de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o deține cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale și, în special, altele decât transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităților publice;
b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru navigația în apele comunitare și pentru navigația pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigația ambarcațiunilor de agrement private. De asemenea, este scutită de la plata accizelor și electricitatea produsă la bordul navelor;
c) produsele energetice și energia electrică utilizate pentru producția de energie electrică, precum și energia electrică utilizată pentru menținerea capacității de a produce energie electrică;
d) produsele energetice și energia electrică utilizate pentru producția combinată de energie electrică și energie termică;
e) produsele energetice – gazul natural, cărbunele și combustibilii solizi – folosite de gospodării și/sau de organizații de caritate;
f) combustibilii pentru motor utilizați în domeniul producției, dezvoltării, testării și mentenanței aeronavelor și vapoarelor;
g) combustibilii pentru motor utilizați pentru operațiunile de dragare în cursurile de apă navigabile și în porturi;
h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
i) orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
j) orice produs energetic utilizat drept combustibil pentru încălzire de către spitale, sanatorii, aziluri de bătrâni, orfelinate și de alte instituții de asistență socială, instituții de învățământ și lăcașuri de cult;
k) produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obținute din unul sau mai multe dintre produsele următoare:
– produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518 inclusiv;
– produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 și de la 3824 90 80 la 3824 90 99 inclusiv, pentru componentele lor produse din biomase;
– produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 și 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică;
– produse obținute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 și 4402;
l) energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;
m) energia electrică obținută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalațiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staționare de energie electrică în curent continuu, instalațiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la rețeaua electrică și sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250 kW;
o) produsele cuprinse în codul NC 2705, utilizate pentru încălzire.
II. STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPORTANȚA IMPOZITELOR INDIRECTE ÎN FORMAREA VENITURILOR BUGETULUI DE STAT
2.1 Evoluția impozitelor indirecte în România, în perioada 2010 – 2014
Impozitele indirecte sunt instituite asupra vânzărilor de mărfuri și prestărilor de servicii. Calculul și vărsarea lor este stabilită în sarcina producătorilor, comercianților și prestatorilor de servicii, dar ele sunt suportate de către ultimul consumator, fiind incluse în prețurile produselor și tarifele serviciilor.
La așezarea impozitelor indirecte, nu se poate ține seama de principiul echității fiscale, ele fiind în stânsă corelație cu consumul de produse și servicii al fiecărui individ. Fiind așezate asupra consumului de bunuri și servicii, unii economiști avansează ideea că impozitele indirecte ar avea un caracter benevol, astfel că ar putea fi evitate prin renunțarea la consumul de bunuri și servicii. Opțiunea de a consuma mai mult, mai puțin sau deloc, se poate aplica la bunurile de lux, dar taxele de consumație generale (cum este TVA) se percep la bunurile de larg consum, indispensabile traiului.
Cotele aplicate la impozitele indirecte nu sunt diferențiate în funcție de venitul, averea sau situația personală a plătitorului, lăsând falsa impresie că afectează în aceeași măsură veniturile tuturor consumatorilor. În realitate, impozitele indirecte îi afectează mai pregnant pe contribuabilii cu venituri mici (și medii) comparativ cu cei care obțin venituri mari și foarte mari.
Plata impozitelor indirecte nu este dictată de o constrângere politică (așa cum este la impozitele directe), ci una de ordin economic, întrucât capacitatea de procurare a bunurilor și serviciilor este dată de nivelul veniturilor realizate (cele rămase disponibile după aplicarea impozitelor indirecte). Tocmai din acest motiv, numeroși economiști remarcă la impozitarea indirectă un pronunțat caracter regresiv.
Un mare avantaj al impozitelor indirecte constă în reducerea evaziunii fiscale, în condițiile unui nivel general de taxare scăzut. Totodată, trebuie remarcată și sensibilitatea lor sporită față de conjunctura economică, ceea ce se poate constitui într-un avantaj când economia înregistrează un curs ascendent și într-un dezavantaj în perioadele de criză și depresiune când, pe fondul scăderii producției și consumului, scad încasările din impozitele indirecte.
Ponderea cea mai mare a impozitelor indirecte în PIB o are taxa pe valoarea adăugată, după cum reiese din graficul următor:
Ponderea impozitelor indirecte în PIB în perioada 2010-2014
Sursa:Prelucrări proprii pe baza datelor din Anuarul statistic, Bugetele pe 2010-2014
Ca pondere în total venituri fiscale, principalele impozite indirecte prezintă următoarele procente, conform graficului următor:
Ponderea impozitelor indirecte în total venituri fiscale
Sursa: Prelucrări proprii pe baza datelor din Anuarul statistic
Taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit general pe consum, astfel că se percepe, cu foarte puține excepții, asupra tuturor activităților de producție, comerț sau prestări de servicii. Sfera largă de cuprindere îi conferă rolul de principal impozit indirect și cu un loc privilegiat în cadrul veniturilor fiscale în ansamblu.
Sursa: Prelucrări proprii pe baza datelor din Anuarul statistic, 2010-2014
Evoluția comparativă a principalelor impozite indirecte în perioada analizată este redată în graficul:
Evoluția principalelor impozite
Sursa: Prelucrări proprii pe baza datelor din Anuarul statistic, 2010-2014
Valorile cele mai ridicate revin taxei pe valoarea adăugată, urmată de accize și taxele vamale, iar pe ultimul loc taxa de prima înmatriculare.
Conform execuției bugetare, taxele vamale au crescut în 2010 față de 2009, cu 3.58%. Însă în 2011 față de 2010, cresc cu 37.60%, ritm de creștere menținut și în 2012 față de 2011 (26.01%) și în 2013 față de 2012 (21.18%).
La creșterea din contribuit și Ordonanța Guvernului Nr. 59 din 22 august 2002 pentru modificarea Legii nr. 202/2000 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire, prin care se încerca împiedicarea de introducere în țară de mărfuri-pirat. Cea mai mare influență asupra acestei creșteri o are creșterea importurilor de bunuri supuse taxei vamale conform Codului vamal, conform încadrării tarifare.
În anul fiscal 2010, conform execuției bugetare, accizele au atins o cotă de 86.47% din valoarea proiectată prin Legea bugetului de stat pentru 2010. Similar, și în anul 2011 (84.79%). În schimb începand cu anul 2012 și până în 2014, s-a înregistrat o depășire a valorii proiectate, astfel: cu 31.67% în 2012 și cu 15.58% în 2013 și respectiv 2014 (conform datelor de mai jos):
Ponderea impozitelor indirecte în execuția bugetului de stat
Sursa : Prelucrări proprii pe baza datelor din Anuarul statistic, 2010-2014
Execuția bugetară pune în evidență faptul că accizele au crescut cu 45.94% în 2010 față de 2009. În 2011 față de 2010 au avut o creștere de doar 18.83%, pentru ca în 2012 să crească cu 86.25% față de 2010. În 2013 crește cu doar 31.86% față de 2012. Similar în 2014 față de 2013 înregistrează o creștere de 41.82% .
Creșterea din 2010 se justifică prin punerea în aplicare a prevederilor produselor supuse accizelor și a ORDONANȚEI DE URGENȚĂ Nr. 200/2008 privind regimul accizelor, prin care a fost restricționat modul de comercializare a produselor accizabile și întărită supravegherea fiscală, astfel că s-a redus evaziunea fiscală prin „producția subterană de alcool”.
Evoluția accizelor ca pondere în PIB și în venituri fiscale, urmează un traseu asemănător cu cel al valorilor absolute în termeni reali.
Sursa: Prelucrări proprii pe baza datelor din Anuarul statistic, 2010-2014
După cum se remarcă în graficul de mai sus, accizele aduc bugetului general consolidat între 5 si aproximativ 20% din totalul veniturilor fiscale, ceea ce înseamnă că există încă rezerve de creștere a lor, prin orientarea taxării asupra obiectelor de lux și a celor nocive sănătății populatiei. De asemenea, ar putea fi avută în vedere așezarea de accize și asupra veniturilor din jocuri de noroc, acestea trebuind să fie impozitate mai accentuat decât veniturile provenite din muncă.
Urmărirea în permanență a evoluției elasticității impozitelor indirecte în raport cu PIB, poate oferi managementului financiar informații utile pentru reglarea fluxurilor fiscale prin intermediul acelor canale care permit o creștere a impozitării, pe de o parte, în corelație cu mersul economiei reale, iar pe de altă parte, prin valorificarea acelor canale de alimentare unde se constată a fi rezerve în acest sens (la accize și taxe vamale), astfel încât, pe ansamblu, presiunea fiscală să nu sporească. Totodată, măsurile de intensificare a fluxurilor fiscale pe seama accizelor și a taxelor vamale, pe lângă aportul la creșterea veniturilor publice, s-au înscris în politica fiscală de armonizare a sistemului fiscal din România cu cel european.
2.2 Mecanismul de determinare al impozitelor indirecte pe exemplul DIRECȚIEI SILVICE DOLJ
2.2.1 Scurtă prezentare a societății
Direcția Silvică Dolj este subunitatea fără personalitate juridica din structura Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, este organizată și funcționează începând cu data de 16.03.2009, în baza Hotărârii Guvernului nr. 229/26.03.2009, este condusă de către un director, director tehnic, director economic care fac parte din comitetul director, ale căror atribuții se stabilesc prin regulament , aprobat de Consiliul de administrație al regiei .
Sediul Direcției Silvice este în municipiul Craiova ; str.Iancu Jianu nr.19.
Direcția Silvică Dolj, este unitate de specialitate silvică prin care Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA, aplică în teritoriu strategia națională în domeniul silviculturii și acționează pentru apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului, pe care îl admnistrează precum și pentru gospodărirea și valorificarea vânatului și a celorlalte produse ale pădurii specifice fondului forestier, potrivit reglementărilor legale, în condiții de eficiență economică.
Direcția Silvică Dolj, este subordonată Regiei Naționale a Pădurilor – ROMSILVA, și răspunde față de aceasta pentru realizarea sarcinilor la toți indicatorii tehnico-economici din programul de activitate .
Direcția Silvică Dolj are în subordine nouă subunități și o pepinieră, propriul său buget de venituri și cheltuieli, se autofinanțează din veniturile de exploatare realizate în principal din valorificarea masei lemnoase pe picior și fasonată la agenți economici și populație, din diverse servicii și prestații executate la terți precum și din diverse activități conexe de valorificare a produselor pădurii (fructe de padure, plante medicinale, ciuperci comestibile și produse vânătorești ).
Subunitățile Direcției Silvice Dolj sunt:
Ocolul Silvic Amaradia
Ocolul Silvic Calafat
Ocolul Silvic Craiova
Ocolul Silvic Filiași
Ocolul Silvic Perișor
Ocolul Silvic Poiana Mare
Ocolul Silvic Sadova
Ocolul Silvic Segarcea
Pepiniera Zaval
În structura ocoalelor silvice funcționează potrivit profilului de activitate următoarele : districte silvice, cantoane silvice, ateliere de prelucrare a lemnului, formații de exploatare, etc.
Direcția Silvică Dolj este așezată în partea de sud – sud-vest a României în limitele administrative ale județului Dolj si administrează suprafața de 60511 ha fond forestier proprietate publică de stat, ceea ce reprezintă 8,5% din suprafața totală a județului.
Fondul forestier total al județului Dolj este de 87135 ha, ceea ce reprezintă 11,8% din total suprafață, de peste două ori mai mică decât media pe țară (26%).
Din acesta, 26624 ha (30%) o constituie pădurile proprietate privată reconstituită ca urmare a aplicării legilor fondului funciar.
SCOPUL SI OBIECTUL DE ACTIVITATE:
Direcția Silvică Dolj , are ca scop apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier, proprietatea publică a statului, din județul Dolj, în vederea creșterii contribuției pădurilor la îmbunătățirea condițiilor de mediu și la asigurarea economiei naționale cu lemn , cu alte produse ale pădurii și cu servicii.
PATRIMONIUL
Direcția Silvică Dolj are în administrare fondul forestier proprietate publică a statului, înregistrat ca atare în amenajamentele silvice și în raportul statistic SILV – 1, actualizat pe baza primirilor și cedărilor de terenuri legal efectuate, inclusiv ca urmare a trecerii unor suprafețe în proprietatea privată, conform prevederilor Legii nr. 18/1991, și Legii nr. 1 / 2000.
Direcția Silvică Dolj posedă, folosește și dispune în mod autonom de bunurile pe care le are în proprietate, în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită.
Bunurile proprietate publică a statului administrate de Direcția Silvică Dolj , fiind inalienabile, se evidențiaza în mod distinct în patrimoniul acesteia și cu regim prevăzut de lege.
BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI
Direcția Silvică Dolj asigură, cu veniturile provenite din activitatea sa, toate cheltuielile, inclusiv dobânzile, amortizarea investițiilor precum și obținerea de profit.
Direcția Silvică Dolj , întocmește anual bugetul de venituri și cheltuieli .
Contabilitatea este organizată în baza prevederilor Legii nr. 82 /1991( republicată în MO 454 din 18.06.2008) al Ordinului MFP nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, Direcția Silvică Dolj îndeplinind cele trei condiții ( cifra de afaceri, valoarea activelor și nr de salariați) necesare pentru a aplica aceste reglementări. Contabilitatea RNP Romsilva, fiind organizată în sistem descentralizat, cu un anumit grad de independență la nivelul direcțiilor silvice, colectează, centralizează și transmite informațiile financiar-contabile ierarhic din nivel în nivel. Ocoalele silvice, centre de rezultat, unități de evidență și gestiune, entități de bază dar nu și de decizie, elaborează documentele justificative pentru activitățile economice care se desfășoară la acest nivel. Deciziile privesc activitatea curentă aferentă realizării obiectivelor din bugetul de venituri și cheltuieli.
Periodic (lunar), ocoalele silvice care au contabilitatea în partidă dublă, depun la direcțiile silvice balanțele de verificare și situațiile de gestiune. Direcția Silvice Dolj folosește forma de contabilitate pe registre jurnal.
Pe lângă partea de comunicare RNP- Romsilva mai dispune și de un pachet de programe informatice, sub licența Regiei Naționale a Pădurilor-ROMSILVA de prelucrare a datelor pe parte economică și anume:
Contabilitatea financiară: CONTNET
Gestiunea materialelor: GESTNET
Contabilitatea mijloacelor fixe: MFNET
Contabilitatea salariilor: SALNET
Contabilitatea masei lemnoase: PRODSILV
Punctul cheie al pachetului de programe Romsilva este programul de contabilitate financiară CONTNET spre care se îndreaptă toate informațiile prelucrate în celelalte programe enumerate anterior, prin transferuri automate de date obținute ca produs final.
CONTNET este un program complex care asigură evidența contabilă atât la nivel microeconomic, cât și macroeconomic, reușind să ofere posibilitatea unei analize economice complexe. Prin structura lui deține o corelație perfectă între conturile de capital și resurse, între conturile de costuri și venit și nu în ultimă instanță între conturile de activ și pasiv.
Direcțiile silvice, entități complete și centre de profit și decizie, organizează contabilitatea sintetică și analitică pentru ocoalele silvice, precum și pentru activitățile gestionate direct de direcție, inclusiv propria activitate de management, centralizează balanțele sintetice de verificare și celelalte situații financiar-contabile și de producție și le înaintează
Direcțiile silvice procedează la o primă analiză a rezultatelor activităților desfășurate la ocoalele silvice, compară aceste rezultate cu bugetele de venituri și cheltuieli și chiar schițează pentru managementul propriu un bilanț și un cont de profit și pierdere (prin programul informatic). Direcțiile silvice înaintează balanța sintetică de verificare, centralizatoarele unor situații financiar-contabile (privind veniturile pe surse și cheltuielile după natura lor, privind investițiile pe poziții din bugetul de cheltuieli), situații de producție, rapoarte statistice și concluziile desprinse din analiza economică la nivelul direcției silvice. Fiind subunitate a Regiei Naționale a Pădurilor-ROMSILVA, Direcția Silvică Dolj nu întocmește situații financiare anuale, acestea întocmindu-se la nivelul R.N.P.-ROMSILVA.
2.2.2 Calcularea impozitelor indirecte
Direcția Silvică Dolj nu datorează bugetului de stat o acciză specifică, deoarece nu comercializează niciunul din cele 15 produse sau grupe de produse din țară sau din import, care intră în consumul unor anumite categorii ale populației.
Direcția Silvică Dolj folosește o cotă standard (de 24 %) aplicabilă operațiunilor impozabile, o cotă redusă (de 9 %) pentru veniturile obținute din închirierea spațiilor de cazare din cadrul cabanelor din dotare și măsurile simplificate privind taxarea inversă pentru livrări de masă lemnoasă și materiale lemnoase.
Astfel, pentru facturile primite de la furnizori, pentru cele emise către clienți și debitele înregistrate de personalul silvic gestionar de masă lemnoasă se întocmesc următoarele note contabile:
facturile primite de la furnizorii de bunuri si servicii ;
facturile emise la clienți ;
delicte silvice și alte imputații ;
diverse- NC 8 ;
Programul este prevăzut cu o listă de opțiuni prescurtate pentru introducere diverselor documente, funcție de care se calculează TVA- ul deductibil, colectat sau TVA-ul pentru taxare inversă conform Codului fiscal, și funcție de care se aleg conturile corespondente pentru contarea fiecărui document
CCA = Chitanța cumpărare în avans ;
CFC = Chitanța factură cumpărare ;
CFV = chitanța factură vânzare ;
AFC = avans factură cumpărare ;
FCT = Factură cumpărare taxare inversă ;
FAV = Factură vânzare ;
FAC = Factură cumpărare;
FVT = factură vânzare taxare inversă ;
NC = notă contabilă ;
CEC = ridicare de numerar ;
DEL = decont delegații ;
CMS = comision bancar ;
În urma introducerii tuturor notelor contabile din exercițul lunii curente și al celorlalte documente cu caracter financiar contabil se execută operația automată de „ soldare „ ocazie cu care se efectuează închiderea conturilor de venituri și cheltuieli prin contul 121 „ profit și pierdere „ . Ulterior acestei operații se alege opțiunea „ actualizare balanță” care se vizualizează și dacă se constată că aceasta este corectă la toate conturile și grupele de conturi, atât pe rulajul debitor cât și pe rulajul creditor lunar și cumulat, se procedează la închiderea contului de TVA- folosind sumele înregistrate în decontul de TVA .
Se listează ulterior raporte cu privire la jurnale:
-registru jurnal general și Cartea Mare, având în vedere că procesul cunoașterii contabile se realizează pe baza principiului dublei reprezentări.
-jurnale auxiliare cum ar fi :
jurnalul 5311 – casa în lei ;
jurnalul 41111 – clienți interni ;
4011 – furnizori interni ;
7011 –venituri din vânzarea produselor la intern ;
704 – venituri din prestări servicii ;
7588 – venituri din alte activități de exploatare ;
jurnal de cumpărări ;
jurnal de vânzări ;
– jurnal pentru fiecare cont și orice alte documente utile pentru analiza activității economice a unității și alegerea deciziilor cele mai eficiente pentru continuarea activității în cele mai bune condiții.
Conturile de clienți, furnizori, decontări cu personalul și terți, au fost definite pe parteneri, cu datele de identificare ale fiecărui partener .
“Jurnal de vânzări “ se întocmește pe baza facturilor și chitanțelor fiscale privind vânzările de produse .
“Jurnalul de cumpărări” și “Jurnalul de vânzări “ sunt documente ce servesc la stabilirea lunară a taxei pe valoarea adăugată deductibilă, respectiv colectată.
Astfel, “Declarația 300 privind obligațiile de plată la bugetul de stat” din luna iunie, anul 2011, cuprinde :
Taxa pe valoarea adăugată de plata pentru perioada de raportare =
TVA de plata pentru luna iunie,anul 2011, de 3361.99 lei s-a calculat astfel:
TVA de plata = TVA colectat – TVA dedus
TVA de plata = 6108.00– 2746.01 = 3361.99
Direcția Silvică Dolj datorează bugetului de stat taxă pe valoarea adăugată din luna precedentă în valoare de 15000.00 lei, din care a plătit în luna de raportare (iunie ) 15000.00 lei.
JURNAL PENTRU CUMPĂRĂRI
Sursa: Prelucrări proprii pe baza datelor din Jurnalul pentru cumpărări
JURNAL PENTRU VÂNZĂRI
Total 96458 15450 3708 74900 2400
Taxa pe valoarea adăugată rămasă de plata, de 3.361,99 lei s-a calculat astfel:
Suma de plată din luna precedentă 15.000.00
-TVA de plata pentru luna de raportare 3.361,99
-Suma plătită în luna de raportare 15.000,00
=TVA rămas de plata 3.361,99
Taxa pe valoarea adăugată este un element inclus în prețul cu amănuntul și nu în prețurile cu ridicata, care sunt doar baza de calcul pentru taxa pe valoarea adăugată, la fiecare stadiu al circuitului parcurs de un bun (producție-comerț de gros-comerț cu amănuntul), practicate de către operatorii economici.
Din acest punct de vedere, creșterea prețului este influențată de factorii care acționează direct asupra prețului, prin cost, pe de o parte și prin raportul dintre cerere și ofertă, pe de altă parte, în condițiile concurenței.
Prețurile cu ridicata sunt baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată în momentul întocmirii facturilor, la livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, sunt prețuri fără taxă pe valoarea adăugată.
În concluzie, taxa pe valoarea adăugată nu influențează prețurile în interiorul circuitului economic al produselor și serviciilor. Dimpotrivă, creșterea prețurilor ca urmare a influenței factorilor cu acțiune directă asupra lor, determinând creșterea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată are ca efect creșterea sumei taxei pe valoarea adăugată ca prelevare fiscală la bugetul statului și, totodată, ca element distinct în interiorul prețurilor de consum. Dar proporția taxei pe valoarea adăugată rămâne nemodificată, ea depinzând de nivelul cotei de impunere. Așadar, taxa pe valoarea adăugată fiind impozit indirect, mecanismul de funcționare al acestuia presupune includerea în preț pentru a fi încasat de la cumpărător.
2.3. Incidența TVA asupra consumului începând cu 1.06.2015
Având în vedere că Strategia fiscălă bugetară pentru perioada 2014 – 2016 prevede reducerea treptată printre alte măsuri fiscale în următorii 4 ani a TVA pe măsura îmbunătățirii colectării veniturilor bugetare, se propune, începând cu data de 1 iunie 2015, extinderea aplicării cotei reduse de TVA de 9% pentru livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice, destinate consumului uman și animal, animale și păsări vii din specii domestice, semințe, plante și ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele, precum și pentru serviciile de restaurant și de catering, cu excepția băuturilor alcoolice, faptul că măsura de reducere a TVA este conformă cu legislația europeană și este de natură a contribui în mod esențial la reducerea evaziunii fiscale, luând în considerare faptul că reducerea TVA reprezintă o pârghie deosebit de importantă din perspectiva dezvoltării economiei naționale, prin relansarea consumului intern, ca urmare a creării premiselor necesare pentru scăderea prețurilor bunurilor și serviciilor în general, ținând cont de faptul că reducerea nivelului TVA contribuie totodată la creșterea productivității și, implicit, la creșterea eficienței economice, având în vedere că reducerea cotei de TVA constituie o măsură de natură a spori echitatea, prin îmbunătățirea distribuției veniturilor sau prin faptul că anumite bunuri devin mai accesibile pentru întreaga populație, evidențiind totodată și faptul că extinderea aplicării cotei reduse de TVA de 9% pentru livrarea de produse alimentare și serviciile de restaurant și de catering constituie o măsură de natură a contribui în mod esențial la reducerea evaziunii fiscale și la crearea unui climat competitiv adecvat în acest domeniu, inclusiv în domeniul turismului, luând în considerare faptul că extinderea aplicării cotei reduse de TVA de 9% generează efecte pozitive semnificative asupra mediului de afaceri și prin îmbunătățirea fluxurilor de cashflow, diminuând astfel o serie de dificultăți cu care se confruntă operatorii economici din această perspectivă, luând în considerare interpretările referitoare la posibilitatea aducerii unor atingeri dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ca urmare a prevederilor privind condiționarea înregistrării transferului proprietăților imobiliare din patrimoniul personal la birourile de carte funciară, de prezentarea documentelor care atestă plata impozitului datorat de persoanele fizice, pentru asigurarea unui tratament fiscal nediscriminatoriu aplicabil veniturilor obținute de persoanele fizice din chirii, în cazul rezilierii, în cursul anului fiscal, a contractelor încheiate între părți, indiferent dacă chiria este exprimată în lei sau reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, ținând cont de necesitatea implementării măsurii care are drept scop soluționarea cazului de încălcare a dreptului Uniunii Europene în materia libertății de a presta servicii și a libertății de circulație a capitalului în cazul persoanelor juridice străine care obțin venituri de natura dobânzilor din România, având în vedere necesitatea implementării măsurii care are drept scop soluționarea cazului de încălcare a dreptului Uniunii Europene în materia libertății de a presta servicii și a libertății de circulație a capitalului în cazul persoanelor fizice nerezidente care obțin anumite categorii de venituri din activități independente din România, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență. ART. I Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 771, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins: "(6) Impozitul prevăzut la alin. (1) și la alin. (3) teza a doua se calculează și se încasează de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se plătește până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost încasat. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile/hotărâri judecătorești definitive și executorii comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile/definitive și executorii a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. În cazul transferului prin executare silită impozitul datorat de contribuabilul din patrimoniul căruia a fost transferată proprietatea imobiliară se calculează și se încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei." 2. La articolul 82, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (71), cu următorul cuprins: "(71) În situația rezilierii, în cursul anului fiscal, a contractelor încheiate între părți, pentru care determinarea venitului brut se efectuează potrivit prevederilor art. 62 alin. (11) și în care chiria reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, plățile anticipate stabilite potrivit prevederilor alin. (1) vor fi recalculate de organul fiscal competent la cererea contribuabilului, pe bază de documente justificative. Pe baza cursului de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României,se efectuează determinarea venitului anual din ziua precedentă celei în care se emite decizia de impunere, impozitul fiind final." 3. La articolul 83 alineatul (3), litera c) se modifică și va avea următorul cuprins: "c) venituri din cedarea folosinței bunurilor prevăzute la art. 63 alin. (2) și la art. 82 alin. (71) a căror impunere este finală, cu excepția contribuabililor care au depus declarații privind venitul estimat/norma de venit în luna decembrie și pentru care nu s-au stabilit plăți anticipate, conform legii;". 4. La articolul 94, după alineatul (21) se introduc două noi alineate, alineatele (22) și (23), cu următorul cuprins: "(22) În cazul rezilierii, în cursul anului fiscal, a contractelor încheiate între părți, în care chiria reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, organul fiscal competent la cererea contribuabilului, pe bază de documente justificative recalculează plățile anticipate stabilite potrivit prevederilor art. 82 alin. (1), începând cu 1 iunie 2015. (23) Pentru înregistrarea la birourile de carte funciară a drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, anterior datei de 1 iunie 2015 și neînregistrate până la data respectivă, registratorii nu au obligația de a verifica achitarea impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal." 5. După articolul 116 se introduc două noi articole, articolele 116^1 și 116^2, cu următorul cuprins: "Tratamentul fiscal al veniturilor din dobânzi obținute din România de persoane juridice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European ART. 116^1 (1) Veniturile reprezentând dobânzi obținute din România de o persoană juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, stat cu care România are încheiată o convenție pentru evitarea dublei impuneri, cu excepția dobânzilor care intră sub incidența prevederilor cap. IV din prezentul titlu, se impun cu cota și în condițiile prevăzute de convenția aplicabilă, dacă persoana juridică prezintă un certificat de rezidență fiscală valabil. (2) Persoana juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, care obține venituri reprezentând dobânzi în condițiile prevăzute la alin. (1), poate opta pentru regularizarea impozitului plătit conform alin. (1) prin declararea și plata impozitului pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri, conform regulilor stabilite în titlul II. Impozitul reținut la sursă potrivit alin. (1) constituie plată anticipată în contul impozitului pe profit și se scade din impozitul pe profit datorat. (3) Constituie plată anticipată în contul impozitului pe profit și se scade din impozitul pe profit datorat și impozitul reținut la sursă conform prevederilor art. 116 în condițiile în care persoana juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, stat cu care România are încheiată o convenție pentru evitarea dublei impuneri, prezintă certificatul de rezidență fiscală ulterior realizării venitului. (4) Veniturile reprezentând dobânzi obținute din România de o persoană juridică rezidentă într-un stat al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European cu care România nu are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri se impun conform prevederilor art. 116. Dacă persoana juridică prevăzută în prezentul alineat este rezidentă a unui stat din Uniunea Europeană sau din Spațiul Economic European cu care este încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informații, această persoană poate opta pentru regularizarea impozitului plătit conform prevederilor art. 116 prin declararea și plata impozitului pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri, conform regulilor stabilite în titlul II. Impozitul reținut la sursă conform prevederilor art. 116 constituie plată anticipată în contul impozitului pe profit și se scade din impozitul pe profit datorat. Tratamentul fiscal al categoriilor de venituri din activități independente impozabile în România obținute de persoane fizice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European ART. 116^2 (1) Veniturile din activități independente care sunt obținute din România de o persoană fizică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri și care prezintă un certificat de rezidență fiscală, se vor impune cu cota și/sau în condițiile prevăzute de convenția aplicabilă. (2) Persoana fizică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri care obține venituri din activități independente în condițiile prevăzute la alin. (1), poate opta pentru regularizarea impozitului plătit conform alin. (1) prin declararea și plata impozitului pe venit pentru venitul impozabil aferent acestor venituri, conform regulilor stabilite în titlul III. Impozitul reținut la sursă potrivit alin. (1) constituie plată anticipată în contul impozitului pe venit și se scade din impozitul pe venit datorat. (3) Pentru a beneficia de prevederile aplicabile rezidenților români constituie plată anticipată în contul impozitului pe venit și se scade din impozitul pe venit datorat și impozitul reținut la sursă conform prevederilor art. 116 în condițiile în care persoana fizică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, stat cu care România are încheiată o convenție pentru evitarea dublei impuneri, prezintă certificatul de rezidență fiscală ulterior realizării venitului. (4) Veniturile din activități independente obținute din România de o persoană fizică rezidentă într-un stat al Uniunii Europene sau a Spațiului Economic European, stat cu care România nu are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, se impun conform prevederilor art. 116. Dacă persoana fizică prevăzută în prezentul alineat este rezidentă a unui stat al Uniunii Europene sau a Spațiului Economic European cu care este încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informații, această persoană poate opta pentru regularizarea impozitului plătit conform art. 116 prin declararea și plata impozitului pe venit pentru venitul impozabil aferent acestor venituri, conform regulilor stabilite în titlul III. Impozitul reținut la sursă potrivit art. 116 constituie plată anticipată în contul impozitului pe venit." 6. La articolul 140 alineatul (2), litera g) se modifică și va avea următorul cuprins: "g) livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice, destinate consumului uman și animal, animale și păsări vii din specii domestice, semințe, plante și ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele. Prin normele metodologice se stabilesc codurile NC din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1.101/2014 al Comisiei din 16 octombrie 2014, corespunzătoare acestor bunuri;". 7. La articolul 140 alineatul (2), după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins: "h) serviciile de restaurant și de catering, cu excepția băuturilor alcoolice." ART. II Prin derogare de la prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. I intră în vigoare la data de 1 iunie 2015. ART. III Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, se va republica, după aprobarea acesteia prin lege, în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
CONCLUZII
Sfera de cuprindere a taxei pe valoarea adăugată a devenit tot mai largă atât din punct de vedere al operațiunilor, cât și din punct de vedere al contribuabililor ( persoane fizice și juridice.) După 1 ianuarie 2000 taxa pe valoarea adăugată constituie cea mai importantă sursă de venit a bugetului de stat .
Principala cauză care determină aplicarea , eronată sau cea cu bună știință , a reglementărilor privind taxa pe valoare adăugată o constituie desele modificări aduse acestora și lipsa unor prevederi tranzitorii precise sau întârzierea în elaborarea precizărilor absolut necesare.
Un număr prea mare de scutiri sau de alte înlesniri la impunere sau la plata taxei pe valoarea adăugată are ca efect reducerea bazei de impozitare, deci a resurselor bugetare provenite din perceperea acesteia.Verificarea aplicării corecte a scutirii și înlesnirilor necesită personal suplimentar, deci se fac cheltuieli care amplifică golul bugetar creat prin acordarea facilităților respective, ori pentru o țară ca România nu-și poate permite asemenea cheltuieli cu angajarea și pregătirea personalului necesar în plus ,deci se creează premise noi pentru amplificarea evaziunii fiscale.
În materie de taxă pe valoarea adăugată, frauda prezintă anumite caracteristici. Deși este repercutat asupra cumpărătorilor, prin prețurile practicate, plătitorii caută, în plus, să se sustragă și de la impozitul pe profit, sau de la impozitul asupra veniturilor. Ca tipologie, taxa pe valoarea adăugată este un impozit dificil de a scăpa de sub control, datorită tehnicii sale, bazată pe plățile fracționate. Factura furnizorului servește, ca justificare, pentru deducerea din stadiul următor. Interesele celor două părți care intervin în acest mecanism, sunt contradictorii. Datoria primului contractant, față de buget, fondează „creanța” celui de-a doilea. Punerea în aplicare a unei proceduri de verificare trebuie să asigure un control satisfăcător al declarațiilor, pe toată lungimea circuitului.
Verificarea facturilor evidențiază două mari tipuri de fraudă. În primul rând, practicarea vânzărilor și cumpărărilor, fără factură provoacă un eșec autocontrolului taxei pe valoarea adăugată. Cumpărările și (sau) vânzările nefiind contabilizate, ies din baza de calcul a obligației fiscale. Cu cât circuitul unui produs este în totalitate clandestin, cu atât, numai o parte a activității este declarată, cu scopul de a acoperi restul activităților.
Un alt tip de fraudă, mai complex, care se bazează pe sistemul plăților fracționate este reprezentat de falsa factură. Acest gen de fraudă constă în eliberarea de facturi, care nu corespund nici unei tranzacții, dar care autorizează deducerea unei sume importante de taxă pe valoarea adăugată. antrenat un număr tot mai mare de practicanți.
Printre infracțiunile cele mai repetitive, referitoare la exercitarea abuzivă a drepturilor de deducere, se remarcă: nerespectarea regulilor de calculare a „proratei” sau determinarea unui procentaj de deducere exagerat.
Foarte adesea, agenții economici reglează, conștient și voluntar, taxa pe valoarea adăugată, cu întârziere. Se procură, astfel, resurse financiare al căror cost este reprezentat de penalitățile de întârziere. Modalitățile de sustragere de la plata impozitului, la care recurg agenții economici din România, identificate de organele de control, sunt următoarele: aplicarea eronată a regimului de deducere (a agenților economici care realizează operațiuni impozabile și operațiuni scutite) prin deducerea dublă a unor sume sau deducerea anticipată; necuprinderea în baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată a unor venituri; sustragerea, de la plata taxei pe valoarea adăugată aferentă importurilor de bunuri; neînregistrarea taxei aferentă stocului de mărfuri, existente la data solicitării retragerii din evidența plătitorilor.
De cele mai multe ori, asemenea penalități se dovedesc inferioare costului creditului bancar ca și ratei medii a inflației.
Responsabilitatea anumitor infracțiuni și a fraudei în materie de taxă pe valoarea adăugată, nu este întotdeauna imputabilă întreprinderilor, ci decurge din dificultățile legate de înțelegerea aplicării acestui impozit. Deși mecanismul său se explică cu ușurință, funcționarea se dovedește complexă. Numărul exceptărilor de la taxa pe valoarea adăugată se diminuează treptat, dar subzistă deducerea în funcție de destinația dată materialelor aprovizionate.
În interesul sprijinirii agenților economici și pentru reducerea numărului de operațiuni bancare și contabile, este posibil să se legifereze ca vărsarea taxei pe valoarea adăugată să se facă ori de câte ori doresc aceștia, dar cel puțin trimestrial. Prin aceasta s-ar rezolva în bună parte și doleanța, insistent susținută în ultimul timp de plătitorii taxei, ca vărsarea taxei la buget să se facă după încasarea facturilor.
Plata la facturare și nu la încasare este prevăzută în Directiva a VI a Uniunii Europene și se practică în toate țările în care s-a introdus taxa pe valoarea adăugată, deci nu este posibilă satisfacerea acestei doleanțe în alt mod decât cel propus.
În ceea ce privește investitorii străini, poziția acestora este bine cunoscută: cei mai mulți, în special cei serioși și cu mari posibilități investiționale, refuză plasarea de capitaluri în țara noastră datorită intabilității legislative și așa confuză, succeptibilă de interpretări dintre cele mai diferite. Într-un asemenea sistem legislativ, aceștia consideră că oricând se pot aștepta la orice, fapt pentru care refuză să investească în România.
Forme foarte vechi de impozitare, accizele constituie o sursă importantă de venituri, cu cheltuieli minime din partea aparatului de stat. Cotele cele mai mari afectează prețurile pentru băuturi alcoolice, țigări, automobile și carburanți.
Creșterea accizelor pentru carburanți determină majorarea cheltuielilor de transport-aprovizionare pentru toate categoriile de bunuri sau a tarifelor pentru servicii. În mod concret, odată cu creșterea prețului pe unitatea de carburanți, crește costul bunurilor de strictă necesitate (pâine, lapte, medicamente), al energiei electrice, al transportului. Prin urmare, o creștere necontrolată a accizelor pentru anumite categorii de produse poate genera scăderea nivelului de trai al populației.
Fenomenul de evaziune și fraudă fiscală este prezent și la plata accizelor. Pentru combaterea acestui fenomen la 9 ianuarie 2004, Comisia Europeană a propus emiterea unei Reglementări pentru întărirea cooperării între autoritățile naționale în colectarea accizelor la alcool, tutun și produse energetice, al colectării mai bune a taxelor, al asigurării unui tratament egal tuturor firmelor și implicit al funcționării mai bune a pieței unice integrate. Fraudele în plata accizelor la acceste produse sunt estimate, pe ansamblul UE , la zeci de miliarde de euro pe an. Reglementarea propusă prevede contacte directe între autoritățile fiscale pentru accelerarea fluxului de informații în timp real, stabilește reguli mai clare de cooperare, îmbunătățește sistemul de transmitere a informațiilor și impune un schimb automat pentru un set de informații minime, în locul informațiilor la cerere.
Comisia urmărește ca libertatea consumatorilor de a achiziționa și a întreprinderilor de a comercializa bunuri pe întreg cuprinsul pieței unice integrate să nu dea naștere la evaziunea fiscală și la distorsiuni competitive în defavoarea întreprinderilor corecte.
România a semnat la 1 februarie 1993 Acordul de asociere care a intrat în vigoare la 1 februarie 1995. Acordul a avut ca obiectiv fundamental pregătirea integrării României în Uniunea Europeană.
În domeniul fiscal, atenția Uniunii Europene este îndreptată spre armonizarea impozitelor indirecte, care cuprinde acele măsuri care sunt necesare pentru garantarea creării și funcționării pieței interne unice, astfel încât să fie prevenită distorsiunea concurenței și să facă posibilă desființarea obstacolelor în calea liberei circulații a bunurilor și serviciilor.
Decizia adoptată în anul 1999, , de Consiliul Uniunii Europene, care a consacrat intrarea României într-o nouă fază a procesului de integrare europeană prin deschiderea negocierilor de aderare, trebuie să conducă la dinamizarea eforturilor interne în domeniul reformei sistemului fiscal și implicit a impozitelor indirecte.
În materie de taxă pe valoarea adăugată, armonizarea legislațiilor statelor membre și a statelor candidate la aderare are la bază a VI a Directivă a Consiliului Europei.
O schimbare cu influență majoră asupra taxei pe valoare adăugată s-a produs începând cu 1 ianuarie 1993, când a fost introdus în practică principiul liberei circulației în cadrul Uniunii Europene.
În baza acestui principiu, comerțul în interiorul Uniunii nu mai este considerat import și export, astfel încât procedurile interne, în special pentru aplicarea taxei pe valoarea adăugată, au fost desființate.
În contextul desființării granițelor fiscale și a creării pieței unice intracomunitare, s-a născut o problemă importantă și anume necesitatea punerii în lucru a unui nou sistem de administrare a taxei pe valoarea adăugată.
Obiectivul principal care se urmărește a fi atins îl constituie asigurarea unui schimb de informații realizată la timp și cu date verificate între statele membre ale Uniunii Europene cu privire la taxa pe valoarea adăugată.
În aceste condiții, pentru efectuarea controlului unei tranzacții intra-comunitare, autoritățile fiscale impun comercianților respectarea a două obligații astfel: cumpărătorul trebuie să declare achiziția sa intra-comunitară în decontul său normal de taxă pe valoare adăugată; vânzătorul trebuie să se asigure că bunul furnizat va părăsi statul membru de origine și că persoana cumpărătoare este un plătitor de taxă pe valoare adăugată care acționează în alt stat membru.
De asemenea, vânzătorul este obligat să declare trimestrial toate furnizările intra-comunitare într-un decont recapitulativ al tranzacțiilor.
Fiecare stat membru are dreptul să obțină direct și fără întârziere de la fiecare stat membru sau să poată avea acces direct la informațiile necesare privind impozitele indirecte.
Cooperarea administrativă în domeniul fiscal este un factor decisiv în echilibrarea colectării taxei pe valoarea adăugată, având în vedere că în situația aderării , taxa pe valoarea adăugată colectată la punctele vamale se va diminua drastic și că este necesar să se îmbunătățească substanțial capacitatea autorităților fiscale de a colecta taxa pe valoarea adăugată la contribuabili cu sediul pe teritoriul României.
Aderarea României a produs schimbări fundamentale în domeniul impozitelor indirecte. Noi reglementări in sfera TVA, accize și vama au impus un număr mare de cerințe care au afectat în mod direct tranzacțiile și organizarea afacerilor.
Legislația în domeniul TVA și jurisprudența sunt într-o continuă schimbare, atât în România, cât și în Uniunea Europeană.
În concluzie, administrația fiscală are responsabilități deosebite în pregătirea cadrului instituțional de aplicare a taxei pe valoarea adăugată pentru care trebuie să acționeze în mod organizat, perseverent.
BIBLIOGRAFIE
Buziernescu, Radu Fiscalitatea la zi, Editura Universitaria, Craiova, 2012
Drăcea, Marcel Finanțe publice, Editura SITECH, Craiova, 2005
Berceanu, Dorel
Drăcea, Marcel Elaborarea și execuția bugetului public, Editura
Mitu, Narcis Universitaria, Craiova 2010
Drăcea, Raluca
Drăcea, Marcel Finanțe publice, Editura Universitaria, Craiova, 2000
Sichigea, Nicolae
Berceanu, Dorel
Ciurezu, Tudor
5. Drăcea, Raluca Sistemul Fiscal al României, Editura Universitaria, Drăcea, Marcel Craiova, 2006
Buziernescu, Radu
Nanu, Roxana
Matei, Gheorghe
6. Hoanță, Nicolae Economie și finanțe publice, Editura Polirom, Iași, 2000
7. Matei, Gheorghe Finanțe publice, Editura SITECH, Craiova, 2007
Drăcea, Marcel
Drăcea, Raluca
Mitu, Narcis
8. Moșteanu, Tatiana Finanțe publice. Note de curs și seminar. Editura (coordonator) Tribuna Economică, București, 2003
9. Văcărel, Iulian și Finanțe publice, Editura Didactică și pedagogică, colaboratorii R.A., București, 2003
10. Drăcea, Marcel Finanțe publice, Editura Universitaria, Craiova, 2013
Matei, Gheorghe
Mitu, Narcis
Drăcea Raluca
11.Matei,Gheorghe Finanțe publice, Editura SITECH, Craiova, 2011
Drăcea, Marcel
Mitu, Narcis
Drăcea Raluca
12. xxx Codul fiscal 2015
BIBLIOGRAFIE
Buziernescu, Radu Fiscalitatea la zi, Editura Universitaria, Craiova, 2012
Drăcea, Marcel Finanțe publice, Editura SITECH, Craiova, 2005
Berceanu, Dorel
Drăcea, Marcel Elaborarea și execuția bugetului public, Editura
Mitu, Narcis Universitaria, Craiova 2010
Drăcea, Raluca
Drăcea, Marcel Finanțe publice, Editura Universitaria, Craiova, 2000
Sichigea, Nicolae
Berceanu, Dorel
Ciurezu, Tudor
5. Drăcea, Raluca Sistemul Fiscal al României, Editura Universitaria, Drăcea, Marcel Craiova, 2006
Buziernescu, Radu
Nanu, Roxana
Matei, Gheorghe
6. Hoanță, Nicolae Economie și finanțe publice, Editura Polirom, Iași, 2000
7. Matei, Gheorghe Finanțe publice, Editura SITECH, Craiova, 2007
Drăcea, Marcel
Drăcea, Raluca
Mitu, Narcis
8. Moșteanu, Tatiana Finanțe publice. Note de curs și seminar. Editura (coordonator) Tribuna Economică, București, 2003
9. Văcărel, Iulian și Finanțe publice, Editura Didactică și pedagogică, colaboratorii R.A., București, 2003
10. Drăcea, Marcel Finanțe publice, Editura Universitaria, Craiova, 2013
Matei, Gheorghe
Mitu, Narcis
Drăcea Raluca
11.Matei,Gheorghe Finanțe publice, Editura SITECH, Craiova, 2011
Drăcea, Marcel
Mitu, Narcis
Drăcea Raluca
12. xxx Codul fiscal 2015
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impozitarea Consumului In Romania (ID: 156908)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.