IMPORTANȚA UTILIZĂRII MIJLOACELOR DIN BASCHET PENTRU COPIII DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

MINISTERUL EDUCATIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA ”OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
MASTER: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT ȘCOLAR
IMPORTANȚA UTILIZĂRII MIJLOACELOR DIN BASCHET PENTRU COPIII DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Coordonator știintific:
Lect .univ.dr. NEGREA VALENTIN
Masterand,
HAGIU LILIANA
CONSTANȚA
2017
Cuprins
INTRODUCERE 4
PARTEA I – FUNDAMENTELE TEORETICE ȘI METODOLOGICE ÎN CORECTAREA SCOLIOZEI CU AJUTORUL BASCHETULUI 6
CAPITOLUL I – ASPECTE MOTIVAȚIONALE ALE ALEGERII TEMEI 6
1.1 Motivația alegerii temei 6
1.2 Date din literatura de specialitate referitoare la temă pe plan național și internațional 7
1.3. Scopul lucrării 14
1.4. Sarcinile lucrării: 14
1.5. Ipoteza lucrării 15
CAPITOLUL 2 – APECTE TEORETICE EVIDENȚIATE ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE ÎN LEGĂTURA CU TEMA ALEASĂ 15
2.1 Scolioza- aspecte generale 15
2.2 Factorii de risc ai scoliozei 17
2.3 Manifestările clinice ale scoliozei 18
2.4 Diagnosticul 19
2.5 Tratament 20
2.6 BASCHETUL ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR 22
PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PERSONALE ÎN LEGĂTURĂ CU TEMA 29
CAPITOLUL III – DESIGN-UL EXPERIMENTAL 29
3.1 Materiale și metode 29
3.1.1 Locul, durata și condițiile de desfășurare ale experimentului 29
3.1.2 Subiecții cercetării 30
3.1.3 Metodele cercetării 31
3.1.4. Testul aplicat 33
3.1.5. Program de ameliorare/recuperare a scoliozei C 34
3.2 Rezultatele cercetării 35
3.3 Analiza si interpretarea datelor 36
3.4 Concluzii 38
Bibliografie 40
Anexe
INTRODUCERE
Baschetul este unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin finețea, precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia înaltă și calitățile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă.
Jocul de baschet este un mod specific de manifestare și totodată de practicare cu caracter ludic și sportiv (agonistic), a activității corporale și a exercițiului fizic, la care participanții constituiți în două echipe a câte cinci jucători, aflați temporar întru-un raport de adversitate neostilă, tipică jocurilor sportive, denumită rivalitate sportivă, luptă pe un teren special amenajat cu coșuri de baschet manevrate în condiții prevăzute în regulamentul jocului.
Baschetul se bucură de o mare popularitate în rândul copiilor și tinerilor din țara noastră, aceștia fiind atrași de frumusețea, spectaculozitatea și complexitatea lui.
Jocul constă din acțiuni complexe de colaborare a atacanților împotriva unor acțiuni identice ale apărătorilor. Apărătorii, la rândul lor, caută și ei să intre în posesia mingii, pentru a realiza în continuare scopul imediat al jocului, înscrieri de coșuri în favoarea lor. Pentru realizarea acestui scop, atât atacanții cât și apărătorii trebuie să cunoască și să aplice acțiunile tehnico-tactice individuale și colective care constituie conținutul jocului.
Aruncarea la coș reprezintă elementul tehnic prin care se realizează scopul jocului – înscrierea de puncte. Pentru acest considerent este unul din elementele cele mai atractive, solicitand precizie cât mai mare, însușirea corectă a mișcării și creșterea răspunderii individuale
În fazele de învățare ale aruncărilor la coș trebuie să se acorde o atenție deosebită execuției diferitelor procedee tehnice de pe loc, din dribling, din alergare, din săritură.
Este elemntul tehnic care se bucurǎ de cea mai mare atenție în procesul de învațare și antrenament, pe toate treptele și la toate nivelurile de pregǎtire.
Reprezintǎ o acțiune individualǎ de mare rǎspundere, constituind, în final, rezultatul eforturilor depuse de toți jucǎtorii echipei.
Este elementul care poate sǎ ofere suprema satisfacție atât jucǎtorilor cât și celor care asistǎ la desfǎșurarea unui joc.
În joc, aruncările la coș nu trebuie să fie întâmplătoare, făcute fără nici un discernământ, ele trebuie să aibă o justificare tactică a execuției în momentul dat al jocului precum și să aibă la bază un procedeu tehnic bine însușit.
Baschetul este o activitate complexă, ce antreneaza întregul corp, ajutându-l pe copil să se dezvolte armonios, să devină mai rezistent și să facă față mai ușor provocărilor ce pot apărea oricând în viața de zi cu zi.
PARTEA I – FUNDAMENTELE TEORETICE ȘI METODOLOGICE ÎN CORECTAREA SCOLIOZEI CU AJUTORUL BASCHETULUI
CAPITOLUL I – ASPECTE MOTIVAȚIONALE ALE ALEGERII TEMEI
1.1 Motivația alegerii temei
Mi-am ales pentru susținerea tezei de disertație ca temă ”Importanța utilizării mijloacelor din baschet pentru copiii din învățământul primar”
Motivul pentru care am hotărât să aleg această temă este acela că lucrez cu copii și adolescenți cu diverse dizabilități fizice, printre care se numară și scolioza, această deformare cauzată de malformații congenitale și anume boli degenerative, traumatisme ale coloanei vertebrale, dar în special este cauzată de postura incorectă adoptată în copilărie.
Nu toate persoanele au o familiaritate sau cunoștiințele necesare referitor la aceasta, ca atare și mulți părinți nu dau importanță acestor deviații apărute la copii, neștiind că în timp această boală poate genera și alte probleme de sănătate sau chiar pot fi afectate și celelalte organe interne, determinând suferință și complicații medicale.
Consider că, jocul de baschet este o modalitate ludică și antrenantă pentru copii și este necesar, pe lângă alte metode medicale, în recuperarea și ameliorarea scoliozei.
Coloana vertebrală este componenta cea mai importantă a aparatului locomotor cât și a scheletului osos, dar ea este și punctul de ancorare pentru celelalte componente ale corpului. Reprezintă elementul principal de menținere, din această cauză trebuie să prevenim, să intervenim cât mai devreme și să tratăm orice deformare. Deși nu ”pare a fi o boală ” foarte gravă, scolioza afecteză foarte mult viața persoaelor, fizic este evident, dar și din punct de vedere psihic va trebui intervenit. Recomand, în aceste cazuri, și terapia psihologilor.
1.2 Date din literatura de specialitate referitoare la temă pe plan național și internațional
Jocul de baschet se răspândește în Europa de la începutul secolului XX, fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din 1904. În 1932 se constituie Federația Internațională de Baschet Amator (F.I.B.A.). România s-a aflat printre cele 8 țări membre fondatoare ale forului mondial alături de Anglia, Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Lituania, Elveția și Portugalia. Din 1935 se dispută campionatele europene (la care a participat și țara noastră).
În România, primele demonstrații de baschet au fost efectuate în 1920. Până în 1923, baschetul se practica în special în liceele din capitală, organizându-se sporadic competiții interșcolare. Unul dintre liceele celebre la acea vreme a fost „Mihai Viteazul”, învingător în prima competiție interliceană din țară. De altfel, liceul „Mihai Viteazul” a fost și prima instituție care a beneficiat de un teren regulamentar de baschet. Începând cu anul 1928 se constituie diferite echipe, exclusiv masculine, la cluburile Sportul Studențesc, Juventus sau T.C.R.
Federația Română de Baschet și Volei ia ființă în 1931. Tot atunci este organizat și primul campionat regional masculin. În această perioadă nu existau mai mult de 150-200 sportivi legitimați, baschetul trăind mai ales din insistențele și pasiunea unor animatori. După 23 august 1944, odată cu instaurarea regimului comunist acest sport începe să aibă caracter de masă, ca de altfel majoritatea activităților sportive din acea vreme. Sunt organizate campionate republicane (începând cu anul 1947), se participa la primele Jocuri Balcanice (1946), sunt organizate anual campionate școlare și universitare, precum și festivaluri de minibaschet pentru copii.
Dintre performanțele României pe plan internațional menționăm clasarea de 3 ori pe locul IV la Campionatele Feminine Europene (1964, 1966, 1968) și de două ori pe locul V la cele masculine (1957, 1967), precum și unele succese ale echipelor de club Steaua, Dinamo, Politehnica București, Rapid în cupele europene. În 1981, la Campionatele Mondiale Universitare echipa de fete a României s-a clasat pe locul III, cucerind medalia de bronz, iar echipa masculină a ocupat locul IV. În 1991 echipa masculină de baschet juniori a României a înregistrat cea mai bună peformanță a vreunui lot din România la un campionat mondial de baschet clasându-se pe locul V la CM de la Edmonton, Canada.
În România, întrega activitate de sport pentru persoanele cu nevoi speciale se desfășoară în conformitate cu Legea 69/2000- Legea educației fizice și sportului.
Mișcarea Special Olympics a apărut în România în anul 1991, la inițiativa unui grup de voluntari americani. Aceștia au organizat pentru prima oară Jocurile Special Olympics în țara noastră.
Actualmente, Special Olympics organizează pe durata întregului an antrenamente și competiții sportive cu o gamă largă de probe pentru aceste persoane.
Jocurile Mondiale de vară și de iarnă sunt similare cu Jocurile Olimpice și se desfășoară din 4 în 4 ani. Respectând cu stictețe tradiții, ceremonii și activități proprii mișcării olimpice, aceste competiții sunt recunoscute de Comitetul Internațional Olimpic.
Regulamentul de desfășurare a competițiilor de baschet pentru persoanele cu nevoi speciale prezentat în continuare este extras din ”Regulamentul Oficial al Special Olympics” și este valabil în competițiile de baschet Special Olympics și are la bază ”Regulamentul Federației Internaționale de Baschet”(FIBA),căruia i-au fost aduse anumite modificări.
În cadrul acestui regulament sunt prevăzute atât competițiile pentru echipe, cât și întrecerile de abilități individuale.
Baschetul este un joc sportiv de echipă, acest sport face parte din categoria jocurilor inventate. Calitatea sa de joc sportiv îl încadreasă ca subdomeniu specializat al culturii și educației sportive. Înadrarea acestui sport în domeniul culturii sportive este determinată de faptul că este, în primul rănd, o inovație umană, o concuistă culturală.
Din punct de vedere al efectelor lui asupra componentei biologice, baschetul nu trebuie considerat unilateral, ci integrativ.
L.Teodorescu, T.Predescu și L.Vasilescu afirmau că jocul de baschet este ”un mod specific de manifestare și totodată de practicarea cu caracter ludic și sportiv a activității corporale și a exercițiului fizic, la care participanții costituiți în două echipe a căte cinci jucatori, aflați temporar într-un raport de adversitate neostilă, tipică jocurolpr sportive, denumită rivalitate sportivă, luptă pe un teren special amenajat cu coșuri de baschet, pentru obținerea victoriei, fiecare încercănd să realizeze mai multe aruncări reușite în coșul adversarilor, efectuate cu ajutorul mingii de baschet manevrate în condiții prevăzute în regulamentul jocului”.
În timp, jocul de baschet a fost și este folosit nu numai pentru caracterul său ludic și relaxant, ci și în recuperarea diferitelor afecțiuni, cum ar fi scolioza.
Nu există în acest moment, o statistică la nivel național și internațional privind numărul de recuperări și ameliorări a scoliozei cu ajutorul baschetului, însă sunt tot mai mulți cei care apelează și la sporturi, pe lângă metodele tradiționale de recuperare.
Caracteristici generale ale jocului de baschet
Aceeași autori- L.Teodorescu, T.Petrescu și L.Vasilescu- afirmau că baschetul din puntul de vedere al activității, al practicii sportive globale poate fi definit ”o activitate specifică de întrecere în care se valorifică intens formele de practicare a exercițiilor fizice în vederea obținerii de către individ sau colectiv a perfecționării posibilităților morfo-funcționale și psihice, concretizate într-un record, o depășire proprie sau a partenerului”.
Terenul de baschet este o suprafață dreptunghilară, netedă și dură, liberă de orice obstacol, având 28 m lungime cu o lățime de 5 m; ele trebuie să aibă aceiași culoare și să fie vizibile. Pe suprafața terenului de joc sunt marcate: trei cercuri-două la fiecare panou și unul la centrul terenului cu raza de 3,60m. La cele două panouri diametrul cercului reprezintă linia de aruncări libere și este baza mică a trapezului care reprezintă suprafața de restricție. La fiecare panou mai sunt trase duuă semicercuri la o distanță de 6,25 m față de fund a terenului care delimitează ”zona coșului de 3 puncte”. Liniile care marchiază lungimea terenului se numesc linii laterale iar cele care marcheză lățimea terenului se numesc ”linii de fund”.
Zona de restricție sau suprafața de aruncări libere are forma unui trapez cu baza mare de 6 m și baza mică de 3,60 m, denumită și linia de aruncări libere. Înălțimea trapezului este de 5,80 m. Pe marginea liniilor laterale ale suprafeței de restricție sunt marcaje care indică locul unde se asază jucătorii la urmărirea mingilor când se aruncă de la linia de aruncări libere.
Panoul de baschet ( câte două, centrale la fiecare teren) are formă dreptunghiulară cu lungimea de 1,80 m și lățimea de 1,05 m. Este de culoare albă atunci când este confecționat din lemn sau transparent. Distanța față se sol a marginii inferioare a panourilor este de 2,90 m. Un dreptunghi va fi trasat la fiecare panou ale cărui dimensiuni exterioare sunt de 59 cm (latura orizontală) și 45 cm (latura verticală). Marginea superioară a bazei acestui dreptunghi este de același nivel cu nivelul superior al inelului (15 cm).
Coșul de baschet este construit dintr-un inel metelic și o plasă. Inelele, din fier rotund cu o secțiune între 17 și 20 cm, vopsite de culoare portocaliu, având prevăzute pe partea lor inferioară mici cârlige de care se agață plasa, sunt fixate și plasate orizontal la 3,05 m de sol. Plasa coșului (lungă de 40-45 cm) este confecționată din sfoară albă, în așa fel ca să frâneze puțin trecera mingii prin ea.
Mingea de baschet este sferică, alcătuită dintr-o anvelopă de piele, cauciuc sau material sintetic, de culoare portocalie.
Baschetul – Disciplină sportivă
Considerarea baschetului ca sport, conferă jocului de baschet statut, dar și denumirea de sportivă. Statutul de disciplină sportivă este determinat de cadrul organizatorico-sportiv instituționalizat pe plan național și internațional, alături de alte numeroase discipline sportive. Acest sport este considerat ca mijloc nu numai al educației sportive sau al educației fizice, ci ca ”unul dintre mijloacele tipice ale educației sportive și fizice moderne”, deoarece contribuie la includerea și integrarea socială a copiilor și tinerilor, la pregătirea multilaterală a acestora prin practicarea acestuia.
Baschetul contribuie și la realizarea ”funcțiilor educației fizice și sportive” . Se pot da câteva exemple:
-funcția sanogenetică (întărirea sănătății)
-dezvoltarea calităților motrice
-educarea calităților psihice
-dezvoltarea și educarea spiritului de autoorganizare și autoconducere
-dezvoltarea spiritului de competiție și facilitarea socializării cu ceilalți membri.
Baschetul este jocul frecvent folosit ca sport complementar, nu numai în metodologia antrenamentului celorlalte sporturi, dar și în aceea a celorlalte jocuri sportive. Acest sport prezintă și avantajul de a fi practicat și sub forma unui joc simplificat ca număr de jucători(numarul jucătorilor poate fi și de 3 contra 3) sau ca suprafață a terenului(se poate folosi doar un panou). Poate fi practicat nu numai ca mijloc de pregătire fizică generală, dar și ca ”exercițiu de încălzire generală și ca mijloc de odihnă activă și de recreere”.
Baschetul – spectacol sportiv
Această caracteristică de spectacol sportiv nu este specifică numai baschtului, ea fiind comună tuturor sporturilor în care competițiile pot fi urmărite de public. Profesorii de sport, antrenorii și jucătorii au obligația morală de a oferi publicului care îi susține, un joc de calitate, chiar să transforme jocul într-un veritabil spectacol, care să mențină trează atenția acestuia și să asigure prezența publicului la fiecare meci jucat. Feed-back-ul oferit de public, prin galeria pe care o face, este foarte important pentru jucători și antrenori, deoarece îi stimulează și le oferă forța necesară de a lupta și a câștiga.
Baschetul – joc sportiv adaptat
Educația fizică specială sau adaptată este o ramură a educației fizice ce urmărește recuperarea, includerea și integrarea socială prin promovarea programelor adaptate diferitelor tipuri de deficiențe. Această disciplină pune în valoare calitățile, deprinderile, atitudinile, valorile și comportamentele care abilitează subiecții deficienți să participe în calitate de membri ai societății în care trăiesc.
Baschetul, ca mijloc al educației fizice, are influențe multiple asupra dezvoltării celor care-l practică, se regășește printre sporturile adaptate copiilor si adolescenților cu deficiențe mintale.
1.3. Scopul lucrării
Lucrarea își propune să evidențieze mijloacele din baschet prin care se pot corecta și ameliora efectele deviației coloanei vertebrale la copiii din ciclul primar.
1.4. Sarcinile lucrării:
investigarea din punct de vedere teoretic a temei alese;
elaborarea de probe și teste de verificare;
elaborarea și aplicarea unui sistem de exerciții și mijloace din baschet în vederea corectării și ameliorării efectelor scoliozei;
prelucrarea datelor din punct de vedere statistic și analiza rezultatelor;
elaborarea de concluzii și propuneri.
1.5. Ipoteza lucrării
În lucrarea de față ne propunem să verificăm dacă, aplicarea unui program de exerciții și mijloace din baschet, timp de 8 săptămâni, conduce la corectarea și ameliorarea scoliozei la elevii din ciclul primar.
CAPITOLUL 2 – APECTE TEORETICE EVIDENȚIATE ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE ÎN LEGĂTURA CU TEMA ALEASĂ
2.1 Scolioza- aspecte generale
Scolioza reprezintă curbarea anormală a coloanei vertebrale. Această afecțiune este moștenită genetic, însă, de multe ori, apare fără o cauză anume, în copilărie sau adolescență. Scolioza este de două feluri:
A). Scolioză funcțională( nestructurală):
atitudinea scoliotică
scolioza profesională și din tulburări de auz și vedere
scolioza statică
scolioza antalgică (sindromul vertebral din discopatia vertebrală).
B). Scolioză structurală sau osoasă
Scoliaza congenitală:
– cu malformații vertebrale asimetrice
-fară malformații vertebrale
Scoioza apărută în timpul creșterii
– afecțiuni genetice
– afecțiuni musculare
– afecțiuni neurologice
– rahitismul
Scoliozele secundare ale unor afecțiuni dobândite
– osoase: traumatisme(fracturi, luxații)
– neurologice
Scoliozele idiopatice (esențiale); cele mai frecvente 75%
scolioza infantilă(0-3 ani)
scolioza juvenilă(3-14 ani)
scolioza adolescenților
scolioza idiopatică a adultului.
Scolioza se manifestă prin apariția unor curburi ale coloanei vertebrale, mai ales în regiunea lombară, în plan frontal, coloana luând forma literei C, urmată de multe ori de o modificare compensatorie care apare în zona învecinată, coloana vertebrală fiind în forma literei S. Această deformare S vizibilă în spate, poate fi orientată spre drepta sau spre stânga, în funcție de greșelile de poziție ale coloanei.
2.2 Factorii de risc ai scoliozei
Istoricul medical familial. Scolioza este o boală cu afecțiuni care se transmite la descendenți, în special la persoanele de sex feminin.
Sexul feminin. Fetele tinere cu vârste cuprinse între 10-16 ani sunt de șapte ori mai susceptibile decât băieții de aceleași vârste să se dezvolte scolioza.
Greutatea ghiozdanului (trebuie să cântărească, în medie, 8,2 la sută din greutatea elevului, ceea ce înseamnă, în cazul unui copil de 25 de kilograme, spune ortopedul Emil Mareș, citând un studiu american, ”Prea multe ore petrecute pe scaun, ghiozdanele pline cu cărți și exerciții care suprasolicită coloana vertebrală, acestea sunt câteva din cauzele durerilor de spate ale copilului”. Potrivit medicului, numărul copiilor care suferă de scolioză, și cifoză este tot mai mare, iar secțiile de ortopedie sunt asltate de părinți cu copii care plâng de dureri de spate: „Realitatea e că mai mult de o treime din elevi duc în spate o greutate mai mare decât ar trebui”. O greutate cu mult mai mare decât cea recomandată poate duce la deformări ale coloanei. Cele mai potrivite ghiozdane sunt, potrivit dr.Mareș, cele care, la contactul cu spatele, se mulează pe curburile coloanei vertebrale. ”Acest tip de genți de școală au un perete flexibil, din burete, dar e important să aibă o dimensiune potrivită pentru înălțimea copilului. În nici un caz nu sunt indicate cele cu spatele rigid sau servietele purtate pe un umăr”.
Primele semne la care trebuie să fie atenți părinții sunt durerile de spate, dar și creșterile rapide în înălțime ori stările de apariție și anemie ale copiilor.
Scolioza este întâlnită mai frecvent la persoanele cu următoarele probleme:
– Vertebrele deplasateanterior, în special în regiunea inferioară a
coloanei;
– Scurtarea sau lipsa membrelor inferioare sau superioare
– Tulburări de dezvoltare în perioada dezvoltării intrauterine.
2.3 Manifestările clinice ale scoliozei
Simptomatologia este rareori manifestată în perioada copilăriei sau a adolescenței.Scolioza devine evidentă atunci când coloana vertebrală este deformată sever. Poate să fie depistată atunci când hainele celui mic nu se așează drept sau marginile nu sunt egale. Coloana vertebrală a celui mic poate părea cocoșată, iar coastele pot proemina între exterior.
Semnele scoliozei la copii:
– unul dintre umeri poate să pară mai înalt decât celălalt
– capul poate să nu fie central pe corp
– unul dintre șolduri poate să pară mai înalt decât celălalt
– unul dintre omoplați poate să fie mai proieminent în compatație cu celăalalt
– coastele copilului pot fi ridicate într-o parte atunci când acesta se apleacă da la nivelul taliei în față
– curbura taliei poate părea mai plată intr-o parte.
În majoritatea cazurilor, scolioza nu determină apariția durerilor în perioada copilăriei sau a adolescenței. Durerea apărută în perioada adolescenței la cei afectați de scolioză este determinată de alte condiții medicale precum formațiuni tumorale apărute la nivelul sistemului osos sau la nivelul măduvei spinării. Dacă se suspectează totuși că durerile sunt provocate de scolioză este important ca persoanele afectate să fie examinate de un medic specialist care va stabili cauza exactă a durerilor.
Persoanele adulte afectate de această afecțiune pot avea sau nu dureri la nivelul spatelui. Este dificil de precizat dacă acestea sunt sau nu produse de scolioză.
2.4 Diagnosticul
Pentru a identifica scolioza se începe cu preluarea anamneziei și cu examenul clinic. În această situație se efectuează testul de înclinare în fată, care se desfășoară prin aplecarea copilului taliei, spre fată, cu brațele care atârnă în lateralul corpului și cu cele două palme lipite. În acest timp, medicul specialist observă posibile inegalități ale spatelui sau ale coastelor. Se poate folosi și scoliometrul pentru măsurarea și estimarea rotației curburii coloanei vertebrale.
În cazul în care se depistează curburi importante ale coloanei vertebrale este necesară efectuarea unui examen radiografic pentru a se stabili gradul de curbare a coloanei.
TESTUL RISSER este testul care calculează vârsta sistemului osos, este important pentru că determină riscul de agravare a curbării coloanei vertebrale.
Se pot realiza si teste neurologice, acestea pot depista alte potențiale condiții medicale asociate cu scolioză(distrofii musculare, paraliziile cerebrale.
2.5 Tratament
Valori de 10-20 de grade ale unghiului Cobb
În cazul înregistrării acestor valori, conduita terapeutică recomandată constă în exerciții de gimnastică medicală efectuate sub supravegherea personalului medical specializat. Ședințele de gimnastică medicală se efectuează cel puțin de trei ori săptămânal. În zilele în care nu se efectuează ședințele de kinetoterapie supravegheate, pacienții trebuie să efectueze singuri aceste exerciții.
În afară de aceste ședințe, se pot asocia elemente adjuvante precum dormitul pe paturi tari, fără perne etc.. Toate aceste intervenții nu vindecă scolioza structurală, dar pot stopa sau întârzia evoluția maladiei.
O importanță deosebită o are controlul periodic al pacientului, să nu treacă mai mult șase luni. Este contraidicată purtarea corsetului în acest caz, deoarece acesta nu are rol în prevenirea manifestării scoliozei sau în tratarea acestuia.
Valori de 20-40 de grade ale unghiului Cobb
În urma înregistrării acestor valori, pe lângă exercițiile de gimnastică medicală și terapii adjuvante obligatorii din această etepă, se recomandă purtarea corsetului medical. La această categorie de pacienți, purtarea corsetelor este absolut necesară, însă în acest caz se vor respecta anumite reguli:
– corsetul nu trebuie să fie purtat de persoanele cu vârste mai mari de 16 ani în cazul fetelor și mai mari de 17 ani în cazul băieților, deoarece acesta devine ineficient în aceste condiții;
– în cazul curburilor simple de la nivelul vertebrelor toracice și în cazul curburilor duble este indicătă folosirea corsetului Milwakee;
– în cazul curburilor simple de la nivelul coloanei lombare se recomandă aplicarea corsetelor Boston sau Euro Boston. Acestea sunt recomandate în condițiile în care curburile de la nivelul coloanei sunt asociate și cu modificări ale planului sagital;
– corsetul Cheneau este util în cazul cifozelor;
– în afara altor indicații ale medicului specialist ortoped, corsetul se poartă 24 de ore din 24 și se îndepărtează numai în cazul efectuării toaletei și a exercițiilor de gimnastică;
– corsetul nu se aplică direct la nivelul pielii, poate determina formarea unor leziuni cutanate severe.
Valori de 40-60 de grade ale unghiului Cobb
Indicațiile terapeutice la pacienții care înregistrează aceste valori depind de gradul de dezvoltare a scheletului osos și de gradul de maturare al acestuia.
Determinarea vârstei osoase se realizează prin efectuarea unei radiografii a pumnului stâng și compararea imaginii cu cea din atlasul lui Greulich și Pyle. Se folosește și metoda Sauvegrain care se bazează pe rezultatul radiografiei cotului. Gradul de maturitate osoasă se poate aprecia în funcție de rezultatul testului Risser care poate arăta care este proporția cartilajului de creștere de la nivelul aripii iliace care s-a osificat.
În cazul în care vârsta osoasă este adecvată, se poate proceda la efectuarea intervenției chirurgicale. Dacă vârsta osoasă nu este adecvată pentru intervenția chirurgicală, se va recomanda terapia adecvată grupei pacienților la care s-au înregistrat valori cuprinde între 20 și 40 de grade ale unghiului Cobb.
Valori mai mari de 60 de grade ale unghiului Cobb
În aceste cazuri intervenția chirurgicală va fi singura intervenție adecvată.
2.6 BASCHETUL ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Conform Federației Române de Baschet la acest nivel de vârstă copiii sunt încadrați la categoria baby-baschet și minibaschet.
Modelul de joc, model de echipă, componența grupei
– Grupa se formează în urma selecției primare, respectând criteriile și cerințele acesteia;
– Singurul criteriu eliminatoriu este starea de sănătate care să-i permită acestuia desfășurarea unei activități sportive conform unui aviz medical eliberat de un medic sportiv;
– Selecția copiilor pentru practicarea jocului de baschet la vârste mici trebuie să țină în primul rând cont de dorința copilului de a desfățura o activitate sportivă, indiferent de calitățile acestuia;
– Recomandabil este formarea grupelor de 16-20 de jucători, urmând ca pentru competițiile de baby-baschet să se alcătuiască o echipă de 12 jucători din componența aceleiași grupe sau o selecționată din mai multe grupe;
– În anumite condiții la acestă vârstă grupele de instruire pot fi și mixte.
Structura echipei pe posturi
Echipa este formată din 12 jucători care nu sunt specializați pe posturi, ei având o pregătire universală. Toți copiii, indiferent de talie își vor însuși elementele și procedeele tehnice fundamentale ale jocului.
Așezarea echipei în sistem de atac
În atacul pozițional echipa va respecta doar spațiile dintre jucători, poziția lor în teren va fi la libera alegere.
Model de joc
Jocul de baschet la nivelul baby-baschet și minibaschet trebuie să fie orientat spre realizarea contraatacului după intrarea în posesia mingii. După intrarea în posesia mingii, principala preocupare a jucătorilor trebuie să fie transmiterea mingii la jucătorul din fată sau înaintarea în dribling în terenul advers și finalizarea prin acțiuni tactice individuale, în special prin depășire.
Așezarea jucătorilor în sistem de atac pozițional se va face în sistemul de atac în semicerc, în cadrul cărora se vor integra structuri tehnico-tactice ce prefigurează acțiunile tactice individuale de depățire, pătrundere și dă și du-te.
În apărare se urmărește realizarea marcajului normal și agresiv pe tot terenul.
Conținutul pregătirii
Conform programei, conținutul instruirii la acest nivel este următorul:
Deprinderile și priceperi motrice:
-Tehnica de execuție a alergării, săriturii, aruncării și prinderii mingii
Capacități motrice:
viteza de reacție, execuție, repetiție, deplasare
forța dinamică
rezistența generală
mobilitatea generală
capacități coordinative: orientarea spațio-temporală, diferențiere kinestezică, echilibru, reacție, simțul ritmului
Jocuri pregătitoare:
pentru învățarea și perfecționarea deprinderilor motrice și a capacităților motrice
pentru însușirea elementelor și procedeelor tehnice ale jocului de baschet
Tehnica jocului cu mingea:
ținerea mingii cu două mâini la piept și cu o mână de deasupra capului
prinderea mingii cu două mâini de pe loc și din deplasare
pasarea mingii cu două mâini de la piept, cu două mâini cu pământul, fente de pase. Se va învăța pasa cu o mână de la umăr numai dacă se lucrează cu mingii mici.
Driblingul de pe loc, din deplasare, înalt, mediu, jos, cu schimbare de ritm, cu schimbare de direcție cu trecerea mingii prin față, ambidextrie în dribling
Oprirea într-un timp
Pivotarea prin întoarcere
Aruncarea la coș de pe loc cu o mână de deasupra capului, aruncarea la coș din dribling cu o mână de deasupra capului, fente de aruncare.
Tehnica jocului fără minge:
poziția fundamentală și deplasări în poziție fundamentală
schimbarea de direcție cu frânare pe ambele picioare
Tactica individuală:
1.În atac
demarcajul în semicerc
ieșirea la minge cu oprire într-un timp
poziția triplei amenințări
depășirea cu pas încrucișat
pătrunderea de pe partea mingii prin fața apărătorului
recuperarea ofensivă la aruncarea proprie și la aruncarea coechipierilor
2. În apărare:
marcajul normal al jucătorului la minge
acțiuni de intervenție la minge în cadrul marcajului: intercepția, smulgerea
recuperarea defensivă
Tactica colectivă d 2-3 jucători:
* În atac
– dă și du-te
Tactica de echipă 5×5
* În atac
– Contraatacul cu dribling pe centru
– Atac liber cu respectarea distanțelor dintre jucători
*În apărare
– Apărarea om la om.
Obiectivele pregătirii
Influențarea dezvoltării fizice armonioase a copiilor împiedicarea sau corectarea apariției unor deficiențe de creștere și dezvoltare;
Dezvoltarea motricității globale și formarea corectă a deprinderilor motrice de bază: alergarea, săritura, aruncarea; lărgirea repertoriului deprinderilor motrice.
Dezvoltarea vitezei de execuție a diferitelor acte și acțiuni motrice simple;
Dezvoltarea capacităților coordinative(îndemânarea);
Învațarea procedeelor tehnice fundamentale de atac și apărare;
Aplicarea procedeelor tehnice de atac și apărare în jocuri pregătitoare pentru jocul de baschet și în jocul bilateral;
Învățarea și aplicarea în jocul bilateral a structurilor de procedee tehnice care prefigurează acțiunile tactice individuale fundamentale de atac și apărare;
Învățarea și respectarea, în condiții de joc a principalelor reguli ale jocului: începerea jocului, pași, dublu dribling, greșeala personală, întoarcerea mingii în terenul din spate, repunerea mingii din lateral și de la linia de fund;
Formarea unei atitudini pozitive față de practicarea jocului de baschet;
Dezvoltarea spiritului de competiție și competitivitate și combativitate, a plăcerii și a nevoii de a se juca, a deprinderilor de disciplină, dezvoltarea și integrarea copilului în colectivitate.
Cerințe metodice
Instruirea va fi corelată cu particularitățile fiziologice și psihologice ale vârstei copilăriei.
Instruirea copiilor va fi universală, indiferent de talie.
Accentul va fi pus pe formarea deprinderilor motrice de bază(mers, săarit, săritură, aruncare etc.), mai puțin pe dezvoltarea calităților motrice.
Din punct de vedere al exersării, se va pune accentul pe calitatea, nu pe cantitatea acestuia.
Instruirea se poate desfășura pe grupe mixte, fete și băieți, deoarece la această vâestă nivelul de dezvoltare al aptitudinilor este relativ aproape.
Se recomandă ca principala metodă de instruire folosirea jocului și chiar a jocului cu rol, pe fondul desfășurării actelor și acțiunilor motrice.
Antrenorul va urmării ca fiecare copil să aibă plăcerea jocului și va încuraja fiecare inițiativă personală a copilului de a aplica anumite procedee tehnice în joc.
Se recomandă învățarea perceptiv-motrică.
Evaluarea instruirii se va realiza individual, pentru fiecare copil în parte.
Se vor încuraja atitudinile conștiente, creative, pe bază de dialog și comunicare între copii și copii-profesor.
Mijloace folosite
În instruirea la acest nivel conform conținutului programei, se vor folosi mijloace aparținând următoarelor grupe de mijloace:
jocuri de mișcare;
ștafete;
concursuri;
jocuri pregătitoare;
jocuri simplificate;
structuri complexe pentru dribling, pase, aruncări;
complexe tehnice de atac și apărare;
jocuri școală;
jocuri de verificare;
jocuri oficiale.
PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PERSONALE ÎN LEGĂTURĂ CU TEMA
CAPITOLUL III – DESIGN-UL EXPERIMENTAL
3.1 Materiale și metode
3.1.1 Locul, durata și condițiile de desfășurare ale experimentului
Partea practică am desfășurat-o la Școala nr 4 din Tulcea, atât în sala de sport, cât și pe terenul de sport.
Experimentul s-a desfășuat în perioada martie-aprilie 2017 (timp de 8 săptămâni) în condiții optime.
3.1.2 Subiecții cercetării
Am identificat, în urma anamnezei și a discuțiilor cu medicul școlii și cu învățătorii, un număr de 10 subiecți cu vârste cuprinse între 8-10 ani, din totalul de 175 de copiii investigați.
Grafic nr 1 – Frecvența scoliozei la nivelul de vârstă 8-10 ani
3.1.3 Metodele cercetării
Am folosit în cercetarea de față următoarele metode:
Observația
Conversația
Fișa medicală ( în colaborare cu medicul și cu acordul părinților)
Metoda testelor
Înregistrarea datelor
Experimentul.
1. Observația, ca metodă de cercetare, constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului(sau grupului) ca și a contextului situațional al comportamentului.
Conținutul observației îl constituie:
simptomatica stabilă, adică trăsăturile bio-constituționale ale individului, ca și trăsăturile fizionomice;
simptomatica labilă(comportamente și conduite flexibile, conduita verbală, expresii afective, atitudinale).
Observația permite surprinderea manifestărilor comportamentale, naturale, firești ale individului, condiții obișnuite de viață și activitate, oferind mai ales date de ordin calitativ.
Convorbirea este o discuție angajată între cercetător și subiectul investigat. Convorbirea permite sondarea mai directă a vieții interioare a acestuia, a intențiilor ce stau la baza comportamentului, a opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspirațiilor, conflictelor, prejudecăților, ai mentalităților, sentimentelor și valorilor subiectului și chiar a imaginii de sine a acestuia.
Convorbirea face apel la experiența subiectului, invitându-l să se autoanalizeze, să prezinte fapte, să găsească motivațiile anumitor manifestări, să formuleze aprecieri asupra liniilor generale de conduită ori asupra trăsăturilor dominante ale propriei personalități. Ambianța propice, determinată de aspectul firesc, degajat al dialogului bazat pe sinceritate, încredere și totodată pe efort, oferă conversației o deschidere spre analiză, apreciere și comparare a diferitelor situații, evenimente sau conduite din anturajul social.
3. Fișa medicală ( în colaborare cu medicul și cu acordul părinților)
Această fișă mi-a fost pusă la dispoziție de către medicul școlar cu acordul părinților subiecților cercetați. (Anexa 1)
4. Metoda testelor. S-a aplicat această metodă la începutul și la sfârșitul experimentului. Testele folosite au oferit date despre nivelul pregătirii al subiecților.
5. Înregistrarea datelor. Datele obținute la testări au fost întabelate în vederea prelucrării lor statistice. După prelucrarea datelor din punct de vedere matematic și statistic se realizează interpretarea rezultatelor obținute. Vom vedea astfel dacă rezultatele obținute sunt semnificative statistic, tinând cont de faptul că pentru a afirma că o diferență este semnificativă, ea trebuie să se găsească la un prag de semnificație de cel puțin p<0,05. Acest prag de semnificație ne permite să afirmăm că metodele folosite în antrenament au dus la îmbunătățirea pregătirii sportive. 6. Experimentul. Experimentul presupune crearea unor situații noi, prin introducerea unor modificări în desfășurarea acțiunii educaționale cu scopul verificării ipotezei care a declanșat aceste inovații. Am folosit experimentul de tip ameliorativ, deoarece nu se rezumă numai la argumentarea teoretică a fenomenelor, ci oferă modalități practice de organizare și desfășurare a programului de antrenament. 3.1.4. Testul aplicat Datorită scoliozei prezentă la toți cei 10 subiecți ai experimentului, singurul test aplicat a fost aruncarea mingii de oină. De pe loc elevul a aruncat mingea de oină la distanță cu mâna de pe partea concavității scoliozei. S-a înregistrat cea mai bună aruncare din 2 încercări. 3.1.5. Program de ameliorare/recuperare a scoliozei C Exerciții fizice de recuperare a scoliozei C prin intermediul jocului de baschet Scopul exercițiilor corective: Corectarea curburilor coloanei vertebrale prin tonificarea musculaturii planului posterior. Reducerea gibozității costale prin mobilizarea coloanei vertebrale și detorsionarea corpurilor vertebrale. Redresarea bazinului și echilibrarea centurii scapulare. Dezvoltarea mobilității cutiei toracice. Crearea unui reflex de postură corect. Pentru aceasta se vor tonifica, în condiții de scurtare, grupele musculare din partea convexității și se vor alungi grupele musculare din partea concavității. Musculatura din partea convexității va lucra concentric și în interiorul segmentului de contracție, pentru scurtarea grupelor musculare din această parte; musculatura din partea concavității va lucra excentric și în afara segmentului de contracție. Exercitii utilizate pentru recuperarea scoliozei: 1. Individual cu o minge: imitarea aruncării la coș din stând cu mâna de pe partea opusă convexității toracale; 2. Individual cu o minge: imitarea aruncării la coș din șezând – efectuată numai cu mâna de pe partea opusă convexității toracale; 3. Individual cu o minge: aruncare la coș din lateral numai cu mâna de pe partea concavității; 4. Individual cu o minge: voleibolarea mingii deasupra capului (tonificarea musculaturii interscapulovertebrale); 5. Pe perechi cu o minge distanță 1-2 m: pase cu o mână din lateral (în semicârlig) efectuate spre partea convexității toracale; 6. Individual cu două mingi: mers pe vârfuri cu o minge ținută cu mâna din partea concavității pe creștet iar cealaltă mână susține mingea pe șold; 7. Individual cu două mingi: mers cu brațul de pe partea concavității în lateral cu o minge ținută în echilibru pe palmă iar mâna din partea convexității ține mingea jos la spate în echilibru pe palmă; 8. Șir cu o minge: transmiterea mingii jos la șold cu ambele mâini prin răsucire în lateral spre partea convexității. Notă: Toate exercițiile se vor repeat de 2,3 ori, cu pauză între ele. Programul de ameliorare/recuperare a scoliozei C a cuprins: Exerciții inițiale în scopul testării capacităților fizice ale fiecărui subiect; Exerciții de recuperare în scopul îmbunătățirii performanțelor subiecților Exerciții de modificare a posturii greșite a corpului datorate coloanei vertebrale. 3.2 Rezultatele cercetării Pentru carecterizarea lotului de subiecți s-au realizat testările antropometrice, acestea fiind centralizate în tabelul de mai jos. Tabelul nr. 1 – Date antropometrice |Indicatori|Greutatea (kg)|Înălțimea (cm)| Grupa experiment|Media|39,3|144,5| |D.S.|± 6,961|± 6,276| |C.V.|17,71%|4,34%| Analizând coeficientul de variabilitate din tabelul nr. 1 se observă că subiecții din grupul experimental prezintă o omogenitate mare în ceea ce privește înălțimea. Coeficientul de variabilitate în cazul greutății, de peste 10%, ne indică o omogenitate medie a subiecților. 3.3 Analiza si interpretarea datelor Analiza datelor înregistrate la aruncarea mingii de oină Tabelul nr 2 – Testare initial/Testare finală |Aruncarea mingii de oină| |T.I.|T.F.| X ± DS|8,42 ± 1,88|9,8 ± 2,112| C.V.|22,33%|21,55%| „t” dependent|4,253| Prag de semnificație|p<0,05| Coeficientul de variabilitate de peste 20% ne indică o omogenitate scăzută la testarea inițială și testarea finală a grupei de subiecți. La testarea aruncării cu mingea de oină la grupul experiment, observăm că la testarea finală s-a obținut o performanță medie de 9,8 metri față de 8,42 metri la testarea inițială. Prin calculul diferenței dintre medii am obținut o valoare lui “t” de 4,253 ceea ce reprezintă o diferență semnificativă statistic la un prag de semnificație de p < 0,05. Menționăm că aruncarea mingii de oină s-a efectuat cu brațul de pe partea concavității scoliozei. 3.4 Concluzii În urma efectuării testării inițiale și finale, și a analizei rezultatelor obținute putem afirma că obiectivele au fost atinse și ipoteza a fost confirmată, anume, aplicarea unui program de exerciții și mijloace din baschet, timp de 8 săptămâni, a condus la corectarea și ameliorarea scoliozei la elevii din ciclul primar. Voi sintetiza, în continuare, rezultatele cercetării. În urma identificării elevilor cu scolioză din ciclul primar, am aplicat atât teste inițiale, cât și teste finale pentru a observa progresul sau regresul posturii corpului (ameliorarea sau nu a scoliozei). La testele inițiale elevii au obținut scoruri modeste, ei nefiind obișnuiți cu jocul de baschet și cu aruncarea mingii de oină. A fost necesar să repetăm de mai multe ori probele, astfel încât elevii să deprindă mișcările motrice și regulile pentru aruncare a mingii de oină în mod corect. Cu antrenament și cu ajutorul recompenselor verbale, a încurajărilor, elevii au reușit să obțină scoruri mult mai bune la testele finale. Am ales să folosesc mingea baschet de marimea 5, deoarece pentru elevii cu scolioză mingea clasică de baschet este prea grea. Astfel, elevii au deprins regulile generale ale jocului de baschet, și-au dezvoltat propria stimă, au socializat între ei, ceea ce a condus, în final, pe lângă aspectele pozitive de ordin moral și social, și la rezultate foarte bune în ceea ce privește postura corpului. La majoritatea dintre subiecții lotului de cercetare, exercițiile făcute și jocul de baschet au ameliorat curbura coloanei vertebrale, iar umerii care inițial aveau o poziție căzută, acum este vizibil recuperată. La un singur subiect, recuperarea nu este vizibilă, însă acesta și-a schimbat în bine compotamentul, socializează mult mai bine. Majoritatea elevilor din lotul de cercetare beneficiază și de recuperare și tratament medical, aspect care, combinat cu exercițiile și jocul de baschet favorizează recuperarea mult mai rapidă a afecțiunii. Bibliografie Albulescu V., 1982 - Baschet românesc, ed. Sport-Turism. Alexe, N., 1993 – Antrenamentul sportiv modern, Editis, București. Antoniale L., 2002 - Baschet-Curs de bază, ed. Universitaria, Craiova Berceanu, D., Moanță, D.A., 2007 - “Concepția unitară de joc și pregătire pe nivele formative”, ed. Printech, București Bompa, T., 2003 – Performanța în jocurile sportive. Teoria si metodica antrenamentului, Ex Ponto, București. Bota, C., 1997 – Fizologia educației fizice și sportului – ergofiziologie, Antim Ivireanul, Râmnicu-Vâlcea. Colibaba-Evuleț, D., Bota, I., 1998 – Jocuri sportive. Teorie și metodică, Aldin, București. Dragnea, A., 1996 – Antrenamentul sportiv, Didactică și Pedagogică, București. Dragnea, A., Bota, A., 1999 – Teoria activităților motrice, Didactică și Pedagogică, București. Dragnea, A., Teodorescu, S., 2002 – Teoria sportului, FEST, București. Fleancu, J.L., Ciorbă, C., 2001 – Baschetul la 8-12 ani, Garuda Art, Chișinău. Golu, M., Dicu, A., 1972, Introducere în psihologie, Ed. Științifică, București Hohan, E., 1996 – Antrenamentul sportiv la copii. Sportul la copii și juniori, București. Hrișcă A, Predescu T., Negulescu C., 1987 -“Baschet-curs de bază”, IEFS, București. Manno, R., 1996 – Bazele tehnice ale antrenamentului sportiv, CCPS, București. Moanță, A.D., 2006, Baschet, sport adaptat, Ed. Cartea Universitară Mușat, M., Pop, H., 1998 – Învățați baschet fără profesor, Dacia, Cluj-Napoca. Negrea, V., 2016, Metodica jocului de baschet, Ed. OVIDIUS University Press Nunu, L., 2001 – Mic îndrumar metodic pentru învățarea jocului de baschet, Tipoalex, Alexandria. Philippe, S., 2009, Deformazioni morfologiche della colonna vertebrale,Ed. Edra,Milano Popescu, F., 2012, Baschet, curs în tehnologia IFR, Ed. România de Mâine, București Predescu, T., Negulescu, C., 1994 – Curs de baschet. Specializare III, ANEFS, București. Teodorescu, L., 1975 – Probleme de teorie și metodică a jocurilor sporive, Ed. Sport-Turism, București. Teodorescu, L., Predescu, T., Vasilescu, L., 1979 – Baschet. Teorie. Tactică. Probleme de metodică, Sport – Turism, București. Teodorescu-Mate, S., 2001 – Programare – planificare în antrenamentul sportiv, Semne, București. Zlate, M., 2000, Fundamentele psihologiei, Editura Pro Humanitate, București www.wikipedia.ro www.mediafax.ro www.sfatulmedicului.ro www.farmaciata.ro