Importanta Studiului de Fezabilitate In Luarea Deciziei de Investitii. Studiu de Caz S.c Sidem S.r.l

Importanța studiului de fezabilitate în luarea deciziei de investiții.

Studiu de caz:

S.C SIDEM S.R.L

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1. Date generale despre investiție

1.1 Conceptul de investiție

1.2 Clasificarea investițiilor

1.3 Elementele financiare ale investiției

1.4 Politici și strategii investiționale

Capitolul 2. Noțiuni introductive privind studiul de fezabilitate

2.1. Studiul de fezabilitate –date generale

2.2 Rolul și importanța studiului de fezabilitate în luarea deciziei de investiții

2.3. Structura studiului de fezabilitate

2.4. Formularea deciziei de investiție

Capitolul 3. Studiu de caz la firma S.C SIDEM S.R.L

3.1 Date generale

3.2 Costul investiției și sursele de finanțare.Influența factorilor calitativi și cantitativi asupra

rezultatelor economice.

3.3 Prezentarea situației bilanțiere pentru urmatoarul exercitiu si calcularea urmatoarelor categorii de indicatori

3.4 Calculul indicatorilor statici de fundamentare a eficienței economice a investițiilor fiind supuse spre analiză trei variante de proiecte de investiții

3.5 Calculul indicatorilor propuși de metodologia Băncii Mondiale folosind aceeași rată de actualizare

Capitolu 4 Concluzii

Bibliografie

CAPITOLUL 1

INVESTIȚIA

1.1 Conceptul de investiții. Definiție și considerații generale

Noțiunea de investiție reprezintă o categorie financiară deosebit de complexă, fiind percepută cu semnificații și sensuri diferite. Investițiile sunt consecința principalei decizii financiare a întreprinderii, care presupune crearea de capacități de producție, și de comercializare. În definirea investițiilor se are în vedere reflectarea anumitor caracteristici generale și omogene ale acestora în raport cu modul de formare sau cu destinația pe care fondurile respective o primesc.

La prima vedere investiția apare ca o operațiune de modificare și de creștere a patrimoniului inițial: construcții industriale și civile; achiziția, montajul și instalarea unor echipamente industriale; cumpărarea unor mașini, utilaje etc. La o analiză mai profundă, investiția este alocarea capitalurilor economisite în activități lucrative și profitabile care să majoreze valoarea capitalurilor investite.

Investița într-o altă formulare reprezintă totalitatea resurselor ( materiale, umane, financiare, informații ) alocate pentru dezvoltarea-modernizarea forței productive a societății, a întregii vieți sociale, astfel încât să se creeze condițiile necesare obținerii unor efecte utile în viitor.

Conceptul de investiție pote fi definit din puncte de vedere diferite și anume: financiar, contabil (sau economic după alte opinii), juridic și psihologic.

În sens financiar, investiția reprezintă schimbarea unei sume de bani prezente și certe, în speranța obținerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile: achiziționarea unei mașini pentru creșterea productivității muncii, construirea unei uzine în vederea sporirii producției, asimilarea unui brevet pentru fabricarea de noi produse. Tot în sens financiar, investițiile reprezintă plasamente pe piețele financiare ale excedentelor de rentă neconsumate, efectuate de deținătorii acestora.

În sens contabil, investițiile sunt considerate imobilizări concretizate în bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziționate sau create în întreprindere, care rămân constante o perioadă mai lungă de timp (au o durată de viață mai mare de un an). Această abordare pune accentul pe conținutul material al efortului investițional și pe valoarea și durata de viață a investiției realizate.

Sub aspect juridic, investuțiile semnificând în acest caz achiziții de bunuri sau elemente care constituie componente ale unui patrimoniu și obiect al dreptului de proprietate (echipamente de producție, bunuri, terenuri, valori mobiliare, bunuri imateriale etc.). Aceste bunuri pot aduce sau nu venituri posesorului lor, deci creșterea bogăției este în acest caz rezultatul creșterii proprietății.

Conceptul de investiții are în prezent un conținut foarte complex și nu este abordat în mod unitar în literatura și practica economică și financiară internațională. Într-o acepțiune largă, investițiile reflectă plasamentul de capitaluri lichide (mijloace bănești) atât în imobilizări pe termen lung de natură corporală, necorporală și în participațiuni, cât și în imobilizări pe termen scurt. Într-o manieră asemănătoare, investițiile sunt definite și în reglementări legale privind investițiile din țara noastră (Ordonanța nr.92/1997 privind stimularea investițiilor directe), respectiv ca “participare la constituirea sau extinderea unei întreprinderi în oricare din formele juridice prevăzute de lege, dobândirea de acțiuni sau părți sociale ale unei societăți comerciale, cu excepția investițiilor de portofoliu, precum și înființarea sau extinderea în România de sucursale de către societăți comerciale străine”.

În sens restrâns, investițiile reprezintă cheltuieli ce se efectuează pentru obținerea de active imobilizate, prin contruire, reconstruire, lărgire, modernizare sau achiziționare de mașini, utilaje. instalații, clădiri, mijloace de transport etc. Investițiile sunt considerate și cheltuielile referitoare la lucrări de proiectare, prospecțiuni și explorări geologice și pregătirea personalului ce va lucra la obiectivele de investiție.

Indiferent de punctele de vedere conform cărora se definesc investițiile, se pot observa câteva trăsături caracteristice:

cu ocazia desfășurării investiției se produce o transformare a valorii din formă bănească în forme materiale diverse ( echipamente materiale, bunuri financiare, informatii etc.) care au durate de viață economică îndelungate;

prin procesele de valorificare care urmează se speră obținerea unei valori suplimentare concretizată intr-un surplus monetar;

operațiunile de constituire a activelor imobilizate, dar mai ales cele de valorificare suportă numeroase riscuri care dau caracter aleatoriu rezultatelor;

pe timpul desfășurării investiției are loc o imobilizare de mijloace financiare al cărei cost trebuie acoperit în viitor de rezultatele nete sperate.

Investițiile joacă un rol central, multiplicator în creșterea economică, influențând atât cererea, cât și oferta pe piață. Scopul fundamental al investițiilor este acela de a spori bogăția proprietarilor (acționarilor) și, implicit, a valorii întreprinderii. Pe termen scurt, investițiile vizează creșterea productivității, diversificarea activităților, îmbunănătățirea condițiilor de muncă, cu impact favorabil la nivel macroeconomic. Rolul investițiilor în circuitul economic și social este sugestiv schematizat în figura de mai jos:

Clasificarea investițiilor

Clasificarea riguroasă a investițiilor după criterii raționale și acceptabile din punct de vedere metodologic este necesară deoarece aceasta trebuie să răspundă unor necesități de ordin practic, legate de fundamentarea și analiza economică a diverselor proiecte de investiții. Diversele criterii de clasificare a investițiilor scot în evidență complexitatea acestui concept și particularitățile cu privire la tehnica, mijloacele de efectuare și destinația fondurilor (bănești, materiale sau umane) antrenate în procesul investițional. Necesitățile practice de fundamentare și analiză economică au evidențiat mai multe criterii de caracterizare a investițiilor.

1) În funcție de natura și caracterul investițiilor, se pot distinge :

investiții de înlocuire, care presupun în prealabil dezafectarea mijloacelor fixe uzate din punct de vedere fizic și moral;

investiții de expansiune care se materializează în extinderea sau dezvoltarea unor secții sau în crearea unor obiective noi;

investiții de modernizare/ inovare care presupun cheltuieli cu îmbunătățirea procesului tehnologic, automatizarea și informatizarea acestora;

investiții strategice care au ca obiectiv prevenirea unor riscuri de natură tehnologică, economică sau financiară.

2) După structura internă (după natura activităților, în opinia altor autori), investițiile se clasifică astfel:

investițiile pentru lucrări de construcții-montaj;

investiții pentru achiziționarea de utilaje și transportul acestora;

investiții în lucrări și exploatări geologice;

alte investiții: cheltuieli de proiectare, piese de schimb și obiecte de inventar- primă dotare, cheltuieli cu obținerea terenului, cheltuieli cu pregătirea personalului afferent noilor capacități, cheltuieli cu plata personalului de supraveghere și control, cheltuieli cu demolarea și exproprierea .

3) După destinația obiectelor la realizarea cărora participă, investițiile pot fi :

investiții propriu- zis productive, concretizate în active fixe;

investiții socio-demografice prin care se realizaeză active fixe în domeniile: social, cultural, învățământ, sănătate.

4) În funcție de modul de executare a lucrărilor apar două grupe de investiții:

investiții în antrepriză realizate prin intermediul unor unități specializate de construcții- montaj, dispunând de dotare tehnică și personal calificat, în raport cu specificul lucrărilor pe care le acoperă;

investiții în regie, realizate prin forțele proprii ale beneficiarului de investiții pentru unele lucrări izolate mai puțin specializate, în cazul reutilărilor și altor dotări; tot în această categorie intră autodotările și autoutilările.

5) Din punctul de vedere al legăturii cu obiectul principal contruit, investițiile au următoarea structură:

investiții de bază ( directe);

investiții colaterale ( anexe);

investiții conexe.

6) După caracterul încasărilor și plăților ( din perspectiva monetară a intrărilor și a ieșilor de trezorerie), se pot distinge patru tipuri de investiții:

investiții cu o singură cheltuială inițială ( intrare), și o singură încasare ( ieșire) la încheierea duratei investiției;

investiții care solicită o singură cheltuire a capitalurilor inițiale și generează încasări eșalonate pe durata de viată a investiției.

investiții care reclamă o cheltuire eșalonată a capitalurilor inițiale și degajă o singură încasare la sfârșitul duratei investiției.

investiții caracterizate prin intrări și ieșiri eșalonate de trezorerie pe durata de viață a proiectului; din această categorie fac parte majoritatea investițiilor industriale.

1.3 Elementele financiare ale investiției

În evaluarea investițiilor trebuie să se țină seama de caracteristicile financiare ale eforturilor și efectelor acestora. În timp ce efortul este întotdeauna măsurabil, efectele investițiilor sunt dificil de cuantificat, fie datorită caracterului mai special al unor investiții ( ca cele socio- umane), fie datorită incertitudinii efectelor viitoare. Cu toate acestea, efortul și efectul unei investiții pot fi surprinse în următoarele elemente:

1) cheltuielile pentru investiții cuprind în general:

costul de achiziție al echipamentului, utilităților și pământului;

alte costuri referitoare la investiție (transport, instalații, personal suplimentar);

costuri de oportunitate

2) durata de viață a investiției poate fi exprimată astfel:

durata de viață tehnică-determinată de caracteristicile tehnico funcționale specifice fiecărui bun de investiție;

durata contabilă ( fiscală;

durata de viață economică ( comercială;

durata juridică.

3) beneficiile suplimentare sau economiile ( de materiale, manoperă) preconizate a se obține prin exploaterea investiției. Acestea sunt fluxuri de numerar ( cash- flow) determinate de punerea în funcțiune a obiectivului de investiție. Ele se determină ca diferență între încasările suplimentare și plățile suplimentare din activitatea firmei, prin punerea în funcțiune a investiției. Fluxurile de numerar sunt de trei feluri:

investiția inițială- este fluxul de numerar net existent la începutul proiectului respective ( la momentul to); ea cuprinde cheltuielile pentru investiții prezentate anterior;

fluxul de numerar din exploatare- este fluxul de numerar net așteptat de-a lungul vieții economice a proiectului. Eție al echipamentului, utilităților și pământului;

alte costuri referitoare la investiție (transport, instalații, personal suplimentar);

costuri de oportunitate

2) durata de viață a investiției poate fi exprimată astfel:

durata de viață tehnică-determinată de caracteristicile tehnico funcționale specifice fiecărui bun de investiție;

durata contabilă ( fiscală;

durata de viață economică ( comercială;

durata juridică.

3) beneficiile suplimentare sau economiile ( de materiale, manoperă) preconizate a se obține prin exploaterea investiției. Acestea sunt fluxuri de numerar ( cash- flow) determinate de punerea în funcțiune a obiectivului de investiție. Ele se determină ca diferență între încasările suplimentare și plățile suplimentare din activitatea firmei, prin punerea în funcțiune a investiției. Fluxurile de numerar sunt de trei feluri:

investiția inițială- este fluxul de numerar net existent la începutul proiectului respective ( la momentul to); ea cuprinde cheltuielile pentru investiții prezentate anterior;

fluxul de numerar din exploatare- este fluxul de numerar net așteptat de-a lungul vieții economice a proiectului. El se referă la numerarul generat de exploatere

( operațiuni) și cuprinde profitul și amortizarea. Cash- flow total include fluxul numerarului din exploatare ajustat cu mărimea capitalului de lucru.

fluxul de numerar terminal- reprezintă fluxul de numerar net , pozitiv/ negative, existent la finele proiectului. El se apreciază prin compararea rezultatelor exploatării în condițiile folosirii noii investiții, fată de rezultatele exploatării de dinaintea investiției.

4) valoarea reziduală exprimă valoarea posibil de realizat după închiderea duratei de viață a investiției ( prin vânzare). Câștigul de capital astfel obținut mărește profitul impozabil, iar pentru a reduce impactul fiscal, unele legislații acordă scutiri de impozit pentru o parte din câștigul de capital.

1.4.Politici și strategii

Strategia investițională, stabilește pe baza unor studii, analize și simulări, obiectivele principale ale firmei în domeniul investițional, acțiunile ce urmează să se desfășoare pentru atingerea obiectivelor, modalitățile de atingere a acestora, sursele de finanțare și metodele de alocare a resurselor. Strategia investițională trebuie să aibă în vedere și celelalte strategii ale firmei (de piață, de restructurare, privatizare, informatizare etc.), înscriindu-se în strategia globală a firmei, în politica sa economică, asigurând suportul financiar al materializării programelor firmei.

În funcție de puterea economică a firmei, de corelarea care există între ceea ce ea produce și cererea pieței, strategia investițională poate fi:

de redresare;

de consolidare;

de dezvoltare.

Pentru fundamentarea strategiei investiționale a firmei trebuie să se analizeze rolul și locul firmei în cadrul ramurii respective, să se facă un studiu al comportamentului celorlalți producători, al furnizorilor de materii prime, al obiceiurilor și tradițiilor locale etc.

Pentru a reuși, strategia trebuie să se bazeze pe forțele proprii. Importanța acțiunii nu depinde de profitul imediat, ci de profitul total, realizat pe un anumit orizont de timp. În general, profitul total depinde de durata de funcționare a viitorului obiectiv.

Orice strategie investițională trebuie să răspundă la cel puțin patru întrebări de bază:

– ce urmează să se facă?

– care este potențialul actual al firmei și care ar trebui să fie?

– ce este realizabil?

– ce este prioritar?

În funcție de răspunsurile primite la aceste întrebări, se va putea stabili gradul de realism și de eficiență economică pentru strategia investițională care vizează activitatea viitoare a firmei. Prin răspunsuri se conturează obiectivele ce trebuiesc îndeplinite / urmate de firmă. În funcție de volumul resurselor, de criteriul eficienței economice stabilit de firmă etc., se va dimensiona potențialul viitor al firmei .

CAPITOLUL 2

STUDIUL DE FEZABILITATE

2.1. Studiul de fezabilitate – date generale

Un studiu de fezabilitate nu este un scop în sine, ci numai un mijloc de a ajunge la decizia de a investi. Acesta trebuie să ofere o bază tehnică, economică și financiară pentru o astfel de decizie.În cadrul unui astfel de studiu, se definesc și se analizează elementele.

Studiile de fezabilitate reprezintă un instrument util managerilor societăților comerciale folosit în scopul luării și fundamentării deciziilor acestora. Evident, însă, că nu i se poate atribui unui asemenea studiu un caracter de “îndrumar pe perioadă nelimitată”, întrucât acesta nu este valabil decât pentru o perioadă de timp limitată, fiind necesar ca el să fie reconsiderat (chiar refăcut), atunci când condițiile concrete avute în vedere la întocmirea sa s-au schimbat.

În funcție de destinația lor, studiile de fezabilitate sunt împărțite în mai multe categorii:

pentru obiective noi, de producție sau servicii, care deseori pot fi devansate de studii de prefezabilitate în scopul restrângerii numărului de variante analizate și clasificării unor aspecte tehnice, de marketing și financiare;

pentru dezvoltarea societăților comerciale existente care au un profil bine definit, o piață de desfacere sigură (internă și externă), un profit apreciabil și resurse proprii de dezvoltare;

pentru restructurarea societăților comerciale existente care nu au profit (sau au un profit foarte mic), urmărind pe această cale rentabilizarea acestora și obținerea unuiprofit corespunzător;

pentru privatizarea societăților comerciale cu capital de stat, avându-se în vedere fie numai secțiile nerentabile din cadrul unei întreprinderi, fie ansamblul întreprinderii;

pentru fuzionarea sau scindarea unei întreprinderi;

pentru înființarea unei societăți mixte, cu parteneri străini, caz în care se vor analiza variante privind producția și desfacerea acesteia, efortul de investiții necesar, rezultatele economice probabile și, desigur, modul de repartizare a efortului și rezultatului între cele două părți.

Așa cum se poate observa din această clasificare, se poate spune că studiile de fezabilitate includ sau pot include, în cele mai multe cazuri (pentru dezvoltare, pentru fuzionare, pentru scindare, pentru privatizare, pentru restructurare) și activități de restructurare și fără îndoială pe cele de retehnologizare și de dezvoltare.

Studiile de fezabilitate și restructurare nu reprezintă preocupări de moment, ele urmând a se elabora, pe etape, în continuare ori de câte ori managementul societăților va sesiza schimbări importante apărute pe plan național și internațional, în ceea ce privește produsele, performanțele și calitatea acestora, piața, tehnologiile, resursele de producție etc. Realizarea unor studii de fezabilitate pertinente, susținute de folosirea unei metodologii corespunzătoare, constituie una din condițiile dinamismului și eficienței activităților societăților comerciale.

Fiecare întreprindere reprezintă o entitate aparte cu probleme specifice, motiv pentru care studiile de fezabilitate sunt orientate către rezolvarea concretă a problemelor majore ale acesteia.

Cu toate acestea, indiferent de scopul propus sau de particularitățile specifice fiecărei întreprinderi, metodologia elaborării acestora este comună și are la bază ipoteze și premise cu privire la evoluția viitoare, care împreună cu realizările perioadei trecute stau la baza întocmirii variantelor de perspectivă.

Ca instrument fundamental al managementului strategic, studiul de fezabilitate trebuie să prezinte o strategie de dezvoltare pe termen mediu și lung, cu precizarea activităților în care se va acționa, a rezultatelor economice probabile, a efortului necesar, etapizarea acestuia, incertitudinea și riscul în atingerea rezultatelor. În prezent, este recomandabil ca strategiile să nu fie elaborate pentru perioade mai mari de 10 ani, și chiar mai puțin, ținând seama de acțiunea inflației și a schimbărilor ce pot apare în mediul economic intern și internațional. Este foarte important de precizat că acea componentă cu privire la restructurarea întreprinderilor va deveni o acțiune continuă, care nu se limitează la cerințele actuale ale procesului de privatizare. Utilitatea studiilor de fezabilitate este dovedită și-n cazul Bursei de Valori, unde societățile trebuie să prezinte cumpărătorilor de acțiuni programe și strategii ale dezvoltării viitoare; de asemenea, în cazul sociatăților de acționariat ce au drept scop să gestioneze acțiunile încredințate de cumpărători. Sigur, nu va fi lipsit de interes ca societățile comerciale și băncile să prezinte periodic (la 2-3 ani) concluziile unor studii de fezabilitate, în care locul principal să-l ocupe analiza diagnostic și prognozele menționate, și care să sintetizeze gândirea conducerii cu privire la dezvoltarea viitoare, la creșterea rentabilității și a rezultatelor economice.

Obiectivele concrete ce vor trebui avute în vedere la elaborarea studiilor de fezabilitate sunt cel puțin:

economisirea de mijloace (materii prime, energie, manoperă) pentru realizarea producției sau serviciilor preconizate, cu consecințe favorabile asupra creșterii rentabilității în condițiile pieței libere și acțiunii concurenților;

redresarea economică a societății (unde este cazul) prin ameliorarea performanțelor și calității produselor, extinderea pieței (interne și externe), creșterea productivității muncii și capitalului, reducerea cheltuielilor de producție, de transport, de desfacere;

conturarea unei strategii pe termen mediu și lung în care să se înscrie deciziile succesive adoptate de managerii societății; în această strategie va trebui acordat locul cuvenit aspectelor sociale, dar și celor necuatificabile.

Un loc important în concluziile acestor studii îl va ocupa managementul societății și informatizarea, știut fiind faptul că performanța depinde de calitatea managementului, o informatizare complexă, dezvoltarea activității de cercetare proprie, aplicarea marketingului mix, realizarea de investiții.

Pentru a răspunde acestor cerințe, în structura unui studiu de fezabilitate va trebui să regăsim:

date de identificare a societății;

studii premergătoare privind prognoza produselor, a tehnologiilor, marketingul previzional;

analiza diagnostic a stării actuale a societății;

variantele propuse pentru dezvoltarea, sau restructurarea (unde este cazul) activității întreprinderii;

analiza eficienței variantelor studiate;

analiza incertitudinii, riscului și sensitivității variantelor;

utilizarea și interpretarea indicatorilor economici obținuți și formularea unei strategiide perspectivă.

Așa cum se poate observa, sintetizând cele prezentate, elementele componente de bază ale unui studiu de fezabilitate sunt:

analiza diagnostic a stării actuale a activității întreprinderii;

elaborarea studiilor de prognoză (pentru produse și tehnologii), studiilor de piață (atât piața internă, cât și cea externă), studiilor de organizare, informatizare și management;

elaborarea variantelor posibile;

analiza variantelor propuse și a sensitivității acestora.

Se poate spune că între trecut (rezultate obținute) și viitor (studiat prin prisma a mai multe variante și, respectiv, a sensitivității acestora) prezentul, în care realizăm previziunile și elaborăm variantele de optimizare a activității, se regăsește ca o placă turnantă. Astfel, în funcție de calitatea previziunilor făcute, de fundamentarea ipotezelor luate în calcul, depinde aplicabilitatea și eficiența studiului realizat.

2.2 Rolul și importanța studiilor de fezabilitate în luarea deciziei de investiții

Frecvent, în practica economică, apare necesitatea stabilirii unor decizii majore privind selectarea variantelor de realizarea a unor proiecte complexe care antrenează importante resurse materiale, umane, financiare și de timp. Studiul de fezabilitate are menirea de a maximiza nivelul cunoașterii „know how“, de a estima anticipat dacă proiectul propus va angaja mai multe resurse bănești decât cel în funcțiune sau decât celelalte proiecte definite ca alternative, precum și de a minimiza riscul pe care organizația și-l asumă prin adoptarea unui proiect.

Studiile de fezabilitate sunt mai valoroase atunci când problemele și oportunitățile sunt clare, bine definite și cunoscute, astfel prognosticarea fezabilității după acești factori devine incertă și riscantă.

Un rol important al acestor studii este și faptul că ele oferă o imagine clară a situațiilor reale, a potențialului economic și o poziție pe care o obține pe piață agentul economic, în contextul în care își desfășoară activitatea în funcție de principalele oportunități ce-i sunt disponibile.

În acest sens, studiul de fezabilitate poate să înlesnească deciziile de plasare a capitalului de la investitori străini și autohtoni, și în același timp, să reducă riscul și să garanteze obținerea unor profituri sigure și atractive.

La nivelul macroeconomic, studiul de fezabilitate reprezintă un instrument util în fundamentarea politicii de restructurare și privatizare a economiei naționale.

Motive pentru a realiza un studiu de fezabilitate:

Scoate în evidență aspectele valoroase ale proiectului și evidențiază alternativele

Limitează numărul alternativelor

Idenifică noi oportunități pe parcursul studiului

Motivează acțiunea de a abandona proiectul

Asigură informații corecte pentru luarea deciziilor

Ajută la creșterea investițiilor în companie

Produce documentație care demonstreaza că proiectul a fost investigat în amănunt

Ajută la asigurarea fondurilor de către instituții de prestigiu.

Așadar, studiul de fezabilitate ar trebui văzut ca o necesitate și se realizeă în faza de deliberare, înainte ca antreprenorul sau echipa de management a unei companii să hotărască implementarea sau abandonarea unui proiect.

Studiile de fezabilitate permit planificatorilor să dezvolte ideile lor pe hârtie înainte de implementarea lor propriu zisă. Această metodă poate dezvălui erori mari ale proiectului înainte ca implementarea lor să afecteze în mod negativ afacerea. Aplicarea lecțiilor învatate din studiile de fezabilitate vor contribui în mod semnificativ la reducerea costurilor proiectului de afaceri.

Studiile de fezabilitate prezintă așadar riscurile și veniturile proiectului, astfel încât posibilii parteneri să le poată evalua într-un stadiu inițial. Nu există un “număr magic” sau o rată de rentabilitate corectă a proiectulu pentru ca antreprenorul să decidă asupra unei variante. Nivelul acceptabil de risc și câștig variază pentru fiecare, în funcție de așteptările, nevoile și dorințele personale. În orice caz, studiul va prezenta toate scenariile, de la cel mai optimist până la cel mai nefavoirabil, ajutându-l pe antreprenor să își plaseze mai bine afacerea în contextul economic prezent și să vizualizeze șansele de reușită.

Studiile de fezabilitate sunt folositoare. Evaluarea unei idei noi de afacere, atât a unui întreprinzator, cât și a unei companii existente reprezintă scopul cel mai frecvent, dar nu este singurul. Aceste studii pot ajuta companiile să decidă dacă să extindă sau nu gama de produse/servicii existentă, să construiască sau să reamenajeze birourile, să schimbe metodele de operare, să adauge un produs nou sau chiar să fuzioneze cu o altă companie.

Deși costurile realizării unui asemena studio (atat bani cât și timp) pot părea destul de ridicate, ele sunt nesemnificative ăn comparație cu costul total al proectului iar multe informații din studiu vor apărea și în planul de afaceri. Cel mai important lucru este că aceste cheltuieli inițiale cu realizarea unui studiu de fezabilitate vă pot ajuta să vă protejați în fața unor investiții majore și inutile de capital.

2.3. STRUCTURA STUDIULUI DE FEZABILITATE

Studiul de fezabilitate în documentația Phare,elaborat in conformitate cu prevederile legislației romanești în domeniu, include un Deviz General estimativ al investiției, în Euro,indicand valoarea ratei de schimb ROL/Euro utilizata în calcularea Devizului.

Conform legislației din Romania ,studiul de fezabilitate reprezintă documentația în care sunt prezentate principalele caracteristici tehnico-economice ale investiției, prin care seasigură utilizarea rațională și eficientă a capitalului și acoperirea cheltuielilor materiale într-un mod ce satisface cerințele economice și socialein domeniul respectiv.

Cadrul general al studiului de fezabilitate.

Partile scrise ale studiului de fezabilitate includ urmatoarele capitole:

1. DATE GENERALE:

a) Denumirea investiției

b) Elaborator

c) Ordonatorul principal de credite

d) Autoritatea contractantă

e) Amplasamentul (țara, regiunea, județul, localitatea)

f) Tema, cu fundamentarea necesității și oportunității avute în vedere la aprobareastudiului de prefezabilitate (dacă este cazul)

g)Descrierea investiției (descriere generală, stare actuală, preconizări

2. DATE TEHNICE ALE INVESTIȚIEI

a) Date generale (zona și amplasamentul, statutul juridic al terenului care urmează să fieocupat, caracteristicile geofizice ale terenului – studiu geotehnic, studii topografice, dateclimatice)

b) Situația existentă a utilităților și analiza acesteia:

-Obiectivele studiului de fezabilitate/priorități

-Analiza și selecția alternativelor optime

-Ipoteze de lucru și evaluarea alternativelor optime selectate pe baza analizeimulticriteriale (aspecte relevante privind parametrii tehnici, economici, de mediu, legalitate,riscuri)

3. DURATA DE REALIZARE ȘI ETAPE PRINCIPALE

4. COSTUL ESTIMATIV AL INVESTIȚIEI

-Componente majore ale proiectului

-Asistență tehnică și supervizare

-Publicitate

5. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ:

Este capitolul cel mai important al studiului de fezabilitate, deoarece prin el se stabilește, ținând cont de toate informațiile oferite de celelalte capitole, eficiența firmei, a proiectului de investiții.

Acest capitol prezintă, practic, esența studiului de fezabilitate. În cadrul său este studiată eficiența economică a fiecărei variante în parte prin intermediul unui sistem de indicatori de eficiență economică (statici, dinamici, specifici diverselor ramuri, specifici metodologiei BIRD).

La nivelul agentului economic trebuie să se stabilească veniturile și cheltuielile totale ale obiectivului aferent întregii perioade analizate. Constituirea fluxurilor de venituri și cheltuieli, presupune, mai întâi, compararea tuturor variantelor propuse și apoi alegerea variantei optime din punct de vedere economic, privind:

Îmbunătățirea folosirii extensive și intensive a investiției;

Obținerea de venituri suplimentare reflectate în:

Economii la cheltuieli indirecte;

Economii la combustibil și energie;

Economii la materiale;

Beneficiu suplimentar, etc.

Estimarea fluxului de venituri determinat de realizarea variantei optime;

Estimarea fluxului de cheltuieli anuale corespunzătoare variantei optime.

Inițial se va face analiza financiară a investiției.

Prețurile luate în calcul sunt cele nominale, plătite sau obținute efectiv. La venituri se includ sumele realizate din vânzarea produselor, împrumuturile făcute, sumele obținute din valorificarea activului la scoaterea obiectivului din funcțiune.

În cazul costurilor intră și cheltuielile de investiții și cele de exploatare a obiectivului, impozitele și taxele de orice fel plătite, alte speze plătite.

Ele vor fi scăzute din veniturile proiectului.

În încheierea analizei financiare se vor calcula indicatorii:

Venitul net actualizat (VNA);

Raportul venituri-costuri (V/C);

Rata financiară internă de rentabilitate (RIR).

Relațiile de calcul ale indicatorilor sunt următoarele:

VNA =

RIR = Rmin + (Rmax – Rmin)*

În care:

D – este durata de funcționare a obiectivului de investiții;

RIR – rata internă de rentabilitate;

d – durata de execuție a obiectivului;

Vh – încasări anuale din vânzarea producției;

Ch – cheltuieli anuale de producție și de investiții;

VNA – venitul net reactualizat;

Rmin, Rmax – rata de actualizare.

Aprecierile eficienței economice, ținând seama că întreaga investiție se obține pe credit, se face prin compararea ratei interne de rentabilitate cu dobânda medie anuală.

Rata internă de rentabilitate trebuie să acopere dobânda și să asigure o rată a profitului care să fie comparabilă cu realizările celor mai competitivi agenți economici din țările dezvoltate.

Rata intenă de rentabilitate reprezintă rata de actualizare care face ca veniturile să fie egale cu costurile, iar venitul net actualizat exprimă câștigul investitorului. Între cei doi indicatori există similitudini, dar și diferențe fundamentale, care pot determina contradicții în alegerea variantei optime de proiect.

Alături de analiza financiară se va face analiza economică care determină rentabilitatea și viabilitatea unui proiect din punct de vedere al economiei naționale.

În fluxurile de valori, subvențiile se includ în costuri, iar taxele și impozitele în venituri. Așadar, în analiza economică se ține seama de beneficiul social corespunzător tuturor resurselor angajate pentru proiect, indiferent de cine contribuie la constituirea acestora și de cine beneficiază de rezultatele investiției.

De aceea taxele vamale, impozitele pe venituri, dobânzile și ratele la credit nu sunt considerate ca un cost, ci ele fac parte din beneficiul total al proiectului, luând forma plăților de transfer între unitatea economică și bancă, investiții financiar-vamale sau la bugetul statului. Excepție fac doar împrumuturile externe și dobânda la ele, care sunt cheltuieli și pentru economia națională.

Diferențele dintre fluxurile de valori, financiare, și cele economice generale de subvenții și impozite apar în evidențele firmei. Există însă, și alte elemente de costuri care nu sunt evidențiate. Astfel, unitatea poate beneficia de subvenții din partea statului și în mod indirect, când acestea sunt acordate furnizorilor.

Agentul economic înregistrează economii la costuri când lasă pe seama statului acțiunile de protejare și depoluare a mediului, de asistență socială și educație, etc.

La rândul lui statul realizează economii pe seama agenților economici care, cu fonduri proprii pun în valoare anumite zone geografice, dezvoltând turismul, înființează locuri de muncă, asigură specializarea și reciclarea salariaților, etc.

Toate aceste transferuri de cheltuieli între agenții economici și economia națională trebuie luate în calcul, în măsura în care pot fi cuantificate, deoarece contribuția lor la rezultatele generale ale proiectului este importantă.

6. FINANȚAREA INVESTIȚIEI

Din valoarea totală a investiției:

– sume nerambursabile provenite de la Comisia Europeană

– împrumuturi

– buget de stat

– buget local

7. ESTIMĂRI PRIVIND FORȚA DE MUNCĂ OCUPATĂ PRIN REALIZAREAINVESTIȚIEI

– Număr de locuri de muncă create în faza de execuție

– Număr de locuri de muncă create în faza de operare

8. AVIZE ȘI ACORDURI

– Avizele și acordurile emise de organele în drept, potrivit legislației în vigoare, privind:

– certificatul de urbanism, cu încadrarea amplasamentului în planul urbanistic, avizatși aprobat potrivit legii;

– avizul ordonatorului principal de credite privind necesitatea și oportunitatearealizării investiției;

– avizele privind asigurarea utilităților (energie termică și electrică, gaz metan, apă,canal, telecomunicații etc.);

– avizele pentru consumul de combustibil;

– acordurile și avizele pentru protecția mediului și a apelor;

– alte avize de specialitate, stabilite potrivit dispozițiilor legale.

Partile desenate includ:

– Plan de amplasare în zonă (1:25.000-1:5.000)

– Plan general (1:5.000-1:500)

– Plan de arhitectura (planurile nivelelor,fatade,vederi,sectiuni)

Întocmirea studiului de fezabilitate pentru o întreprindere trebuie să fie precedată de elaborarea unei prognoze tehnologice și a unei prognoze a produselor din domeniul de activitate specific întreprinderii respective. Studiile de fezabilitate destinate să fundamenteze deciziile agenților economici trebuie să fie precedate de prognoze tehnologice și prognoze pe produse, de studiide marketing previzional. La acestea este necesar să se adauge studii privind evaluarea patrimoniului care constituie un element esențial în procesul de privatizare.

Prognoza tehnologică își dovedește utilitatea datorită impactului științei și tehnologiilor asupra eficienței producției.Introducerea noilor tehnologii este însă legată de mai multe cerințe:

•formarea unei forțe de muncă superior calificată, crearea unui sistem deorganizare și conducere;

•edificarea unui mecanism adecvat de exploatare și întreținere aechipamentelor;

•asigurarea unor materii prime cu însușiri superioare ceea ce ridică probleme întreprinderilor furnizoare din țară.

Din aceste considerente rezultă că progresul tehnologic devine un sistem ce trebuie rezolvat într-o concepție unitară. La aceasta se mai adaugă și constatarea că este necesar un timp de absorbție a noilor tehnologii cu atât mai lung cu cât acestea sunt mai sofisticate,ceea ce face deseori ca la capacități de producție modernizate, cu o tehnologie de ultima oră,eficiența să nu fie obținută decât după o perioadă de timp în care complexul de factori s-aurodat într-un sistem funcțional coerent.Pe baza acestor considerații se desprinde concluzia că în perfecționareatehnologiilor va trebui urmărită introducerea nu a celei mai sofisticate tehnologii, ci a celei mai indicate față de condițiile existente sau care pot fi asigurate în perspectiva apropiată,scopul urmărit fiind creșterea rentabilității și accelerarea proceselor de transformare.Prognozele tehnologice destinate studiilor de fezabilitate trebuie să conțină o analiză diagnostic în care să se evidențieze dificultățile întâmpinate, modalitățile de înlăturare a acestora.Vor trebui, de asemenea, prezentate tehnologiile folosite în alte țări posibil a fi introduse în unitatea respectivă cu precizarea elementelor caracteristice precum:

consumurile specifice de energie, de materii prime, de manoperă;

gradul de automatizare;

sursele de obținere a echipamentelor;

valoarea investițiilor necesare .

Se va preciza necesitatea achiziționării de licențe, a posibilității de colaborare în producție cu firme din alte țări.Vor fi de asemenea abordate problemele privind organizarea și conducerea proceselor de producție, informatizarea acestora, precum și nivelurile cheltuielilor de producție.O atenție deosebită trebuie acordată transferului de tehnologie cuprinzând modalitățile de transfer, cheltuielile necesare cu implicațiile privind calificarea forței de muncă, materiile prime necesare, informatizarea activităților, colaborări s.a.

Pe baza prognozei tehnologice se poate deci contura varianta tehnologică cea mai indicată pentru întreprindere, în funcție de care se va concepe studiul de fezabilitate și se vor determina o serie de parametri importanți în cadrul acestuia.

Prognoza produselor folosită în studiile de fezabilitate începe cu o analizăretrospectivă a caracteristicilor acestora (performanțe, sortimente, calitate), a modalității de perfecționare pentru atingerea nivelurilor produselor similare din alte țări. În acest scop este necesară analiza valorii de întrebuințare a produselor, a componentelor și caracteristicilor ce determină calitatea acestora și o corelație cu nivelul prețurilor de producție și de livrare.Această analiză privește atât trăsăturile tehnice (rezistența, fiabilitatea s.a.) cât și pe cele funcționale (durabilitate, rentabilitate, amenitate).Pe baza acestor prognoze, studiul de fezabilitate vizează creșterea rentabilității unei întreprinderi, constituind suportul indispensabil luării unor decizii majore privind restructurarea, modernizarea și dezvoltarea acesteia, acțiuni de anvergură care definesc făgașul evoluției ei viitoare și care presupun efectuarea unor eforturi investiționale pe măsura obiectivelor fixate de sporire a rentabilității și competitivității.Politica de marketing propusă în studiul de fezabilitate va trebui să evite grevarea viitorului societații prin credite cu dobanzi mari, să urmarească ieșirea la export pe seama previziunii produselor în ceea ce privește calitatea, performanțele și prețul, în diferite ipostaze care sa țină seama de schimbarile ce pot interveni in mediul extern. Din acest motiv analiza conjuncturii economice pe pietele externe în studiile de marketing este de cea mai mare importanță.Daca în deceniile anterioare ,eficiența întreprinderilor, cu deosebire a celor din industrie, se bazează pe lipsa de concurență ,apariția pieței libere impune un alt tip de conducere economică bazată pe analiza concurenței și a măsurilor necesare pentru contractarea acestora.Asemenea analiza constituie înca unul din obiecctivele studiului de marketing.Ca urmare a celor prezentate mai înainte se poate aprecia ca studiul de marketing destinat fundamentării studiilor de fezabilitate va trebui să conțină propuneri privind :

Marketingul opoerațiilor

Promovarea vînzarillor

Activizarea comerțului exterior

Distribuția produselor

Dezvoltarea activității de informare și cercetare.

Analiza Cost Beneficiu– reprezintă una din cele mai importante capitole ale studiului de fezabilitate si de restructurare.la baza ei stă concepția cu privire la rezultatele agenților economici și anume obținerea de profit, precum și asigurarea unei rentabilități care să asigure totodată și recuperarea investițiilor efectuate.

Analiza Cost-Beneficiu (Cost-Benefit analysis): cadru conceptual aplicat oricarei evaluări cantitative, sistematice, a unui proiect public sau privat pentru a determina daca sau cat de mult, acest proiect este valoros dintr-o perspectivă publică sau socială. Analiza cost- beneficiu diferă de o estimare financiară netă prin aceea ca ea consideră toate castigurile(beneficiile) și pierderile (costurile) indiferent cui aparțin. În mod uzual, Analiza Cost-Beneficiu implică utilizarea prețurilor de contabilitate. Rezultatele pot fi exprimate în mai multe moduri, incluzand rata rentabilității interne a investiției, valoarea actuală netă și raportul beneficiu cost.

Studiul de fezabilitate este un instrument de fundamentare a deciziei de a îmbunătăți situația tehnică și economică a întreprinderilor.Procesul de rentabilizare ce face de obicei obiectul studiului de fezabilitate poate fi atins prin restructurarea producției, prin noi tehnologii, îmbunătățirea organizării și conducerii proceselor de producție și de luare a deciziilor, informatizarea activităților.Aceste obiective urmărite în studiul de fezabilitate sunt legate de realizarea unor investiții deoarece fiecare din ele presupun efectuarea de cheltuieli pentru fonduri fixe; asigurarea materiilor prime; introducerea sistemelor moderne de gestiune; efectuarea de cercetări științifice s.a.

Modalitatea de întocmire a studiului de fezabilitate este diferită în funcție de sursa și de modul de finanțare a investițiilor (publice, autonome, private, finanțate de organismele interne sau internaționale), dar în mare măsură informațiile cuprinse în studiu sunt aceleași.

Pe plan legislativ, reglementările actuale vizează doar investițiile publice și pentru acestea s-au elaborat 2 machete de întocmire a studiilor de fezabilitate aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice numărul 32 din 15 ianuarie 1993. pe lângă acestea, numeroși agenți economici folosesc pentru întocmirea studiilor de fezabilitate o metodologie care a fost elaborată de Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare, ca urmare a preocupărilor acesteia de a acorda finanțare în scopul stimulării dezvoltării aconomice a numeroase țări.

Studiul de fezabilitate folosit în fundamentarea deciziei de investiție cuprinde studiile de marketing, studiile prospective privind tehnologiile de fabricație și de marketing industrial, studiile cu caracter financiar legate de asigurarea finanțării lucrărilor, studiile privind forța de muncă oferită. Un studiu de fezabilitate conduce la concluzii definitive privind rezultatele principale ale proiectului numai după luarea în considerare a mai multor variante.

Pentru a-și îndeplini corespunzător rolul de suport informațional al deciziilor privind orientarea eforturilor de creștere a rentabilității întreprinderii, studiul de fezabilitate trebuie să cuprindă, în principiu, următoarele capitole și informații:

2.4. Formularea deciziei de investiție.

Studiul de fezabilitate trebuie să se încheie cu o analiză comparativă a variantelor în scopul semnalizării variantelor cele mai indicate și a liniilor strategice pentru perspectivă. Adoptarea unei strategii este hotărâtoare pentru bunul mers și redresarea societății comerciale, ea presupunând un obiectiv final și corelarea deciziilor succesive luate de conducerea societății cu prevederile acestei strategii.

Deși aspectele economice și tehnice sunt determinante, la adoptarea strategiei vor trebui să se ia în considerare și aspectele necuantificabile printre care: dinamismul și coeziunea echipei manageriale, atașamentul salariaților față de societate, sprijinul sindicatului, poziția societății pe piața internă și externă.

Cap.3 Studiu de caz.

Studiu de fezabilitate al firmei S.C. ”SIDEM” S.R.L.

3.1 Date generale

SC SIDEM SRL și-a început activitatea în anul 2001, având ca acționar unic firma SC SIDEM NV Belgia. De la începerea activității și până în prezent firma s-a profilat pe producția de piese auto și accesorii pentru autovehicule din import în principal dar și pentru cele din producția internă. Permanent, s-a urmărit de către societate introducerea de tehnologii noi, adaptate la progresul tehnic, angajarea personalului calificat, pentru a obține eficiența și competitivitate în ceea ce privește domeniul în care activăm. Profil de activitate Piața țintă este în principal cea a pieselor de schimb însă politica firmei are în vedere și firmele producătoare din industria autovehiculelor – pentru prim montaj. Producția de piese a SC SIDEM SRL din România este destinată exportului, în peste 40 de țări din lumea întreagă. Sidem-ul aplică o Strategie de Dezvoltare Durabilă țintind în principal componenta economică și componenta de mediu, având în vedere totodată cerințele de consum ale societății moderne, care devine din ce în ce mai exigentă în ceea ce privește calitatea și diversitatea produselor.

SC SIDEM SRL – Date Economice

Cifra de faceri: 405 mil lei
Profitul net: 46,2 mil lei
Pierdere net: 0 Lei
Profit brut: 55 mil lei
Pierdere brut: 0 Lei
Salariati: 500 angajati
Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din :
Fabricarea altor piese si accesorii pentru autovehicule si pentru motoare de autovehicule
Datorii Total: 7362 mil lei
Cheltuieli totale: 350 mil lei
Venituri totale: 405 mil lei
Active imobilizate TOTAL: 2834 mil lei
Active circulante TOTAL: 19010 mil lei
Stocuri: 15616 mil lei
Disponibilitati banesti / Casa si conturi la banci: 0 Lei
Creante: 2949 mil lei
Cheltuieli in avans 19 mil Lei
Venituri in avans 234 mil lei
Capitaluri: 12267 mil lei
Patrimoniul regiei: 0 mil lei
Patrimoniul public: 0 mil lei
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli: 0 mil lei
Capital social subscris si varsat: 777 mil lei

3.2 Costul investiției și sursele de finanțare.Influența factorilor calitativi și cantitativi asupra rezultatelor economice.

Capital fix–CFh+1=CFh+∆CFh,h-1 ,unde:

h- anul pentru care se face investiția

∆CFh,h-1-modificarea capitalului fix in anul h față de anul h-1

Venituri în anul h–Vh=CF * Vi, unde:

Vi-venituri la 1000 lei capital fix

Profit în anul h–Ph=Vh * P/1+p, unde:

p- rata profitului

Dividendele– Dh =Ph * d, unde:

d- rata dividendelor

Investiția netă în anul h–INh =Ph * i, unde:

i-rata investițiilor nete

Capitalul circulant în anul h–Cch= Ph * c,unde:

c-rata capitalului circulant în anul h

Amortizarea–Ah=CFh * a, unde:

a-rata amortizării

Investiții brute în anul h–IBh= INh + Ah

Scoaterea din funcțiune în anul h–SFh= CFh * α

α-coeficientul de scoatere din funcțiune a capitalului fix

Investiții totale în anul h–ITh= IBh+ Inet h,unde:

Inet h- investiții neterminate în anul h

Punere în funcțiune în anul h–PFh=Ith * β,unde:

β-coeficientul de punere în funcțiune

Societatea comercială se caracterizează prin următorii parametri tehnico-economici:

Valoarea capitalului fix=1000 mil lei

Venitul la 1000 lei capital fix

Rata profitului=25%

Rata amortizării=10%

Anual se scot din fabricație 10% din capital fix și se dă în folosință 65% din investițiile realizate, profitul obținut se repartizează astfel:

pentru plata dividendelor

pentru investiții nete

pentru procurarea capitalului circulant

În anul de bază investițiile neterminate sunt de 10 mil lei, orizontul de prognoză se va considera ca fiind de 3 ani.

Se analizează influența modificării veniturilor la 1000 lei capital fix,influența modificării ponderii investițiilor nete în profit asupra rezultatelor economice ale societății comerciale. Se consideră 3 variante caracterizate de următorii indicatori:

Varianta I

v1=1400 lei

d1=50%

i1=35%

– c1=10%

VariantaII

v2=1300 lei

d2=55%

i2=30%

c2=15%

Varianta III

v3=1500 lei

d3=55%

i3=30%

c3=15%

Varianta I mil lei

Ptotal=881,28 ITtotal=803,2

Varianta II mlrd lei

Ptotal=806,84 ITtotal=714,88

Varianta III mil lei

Ptotal=938,91 ITtotal=767,64

Conform datelor din tabelele I,II și III, am construit graficul care reprezintă cele trei variante de finanțare.După graficul de mai jos se observă că cea mai optimă variantă care asigură maximizarea profitului este cea de-a 3-a variantă.

3.3 Prezentarea situației bilanțiere pentru urmatoarul exercitiu si calcularea urmatoarelor categorii de indicatori

SC SIDEM SRL prezintă la sfârșitul anului 2011 următoarea situație bilanțieră:

Situația veniturilor și a cheltuielilor (Contul de profit și pierdere):

Venituri totale 405 mil lei

Cheltuieli totale 350 mil lei

Profit brut 55 mil lei

Impozit 16% 8,8 mil lei

Profit net 46,2 mil lei

Dividende 50% 23,1 mil lei

Alte date care intervin în calculul indicatorilor financiari:

Cheltuieli directe 35 mlrd lei

Rate de capital scadente 5 mil lei

Dobânzi aferente 2 mil lei

Politica de creditare a firmei:

Recuperarea creanțelor în 65 de zile

Plata furnizorilor și creditorilor în 105 zile

Informații legate de acțiuni:

Valoarea nominală a acțiunilor 10lei/acțiune

Valoarea de piață a acțiunilor 12 lei/acțiune

a. Analiza economico-financiară pe bază de bilanț

Indicatorii propuși de metodologia ONUDI

a) Indicatorii de activitate

a.1. Rata capitalului de lucru (RCL) Nivelul acestui indicator este peste medie ceea ce ne indică faptul că activitatea firmei este favorabilă.

a.2. Rata de eficiență a stocurilor (RES)

Nivelul stocurilor este peste necesar ceea ce indică o situație nefavorabilă.

b) Indicatorii de rentabilitate

b.1. Rata profitului calculat la cifra de afaceri (RPV)

Valoarea indicatorului ne indică o situație nefavorabilă (de ineficiență) a afacerii.

b.2. Rata profitului calculat la total active (RPA)

Nivelul acestui indicator ne indică o situație favorabilă a activității companiei.

c) Indicatorii de lichiditate

c.1. Rata rapidă a lichidității (RRL)

Obilgații curente=Total Pasive Curente

Deoarece acest indicator are o valoare mai mare de 0,80 se poate spune că situația este favorabilă, adică compania are o rată rapidă a lichidității.

c.2. Rata recuperării creanțelor (RRC)

zile

Indicatorul calculat este mai mic decât 65 zile ceea ce indică o situație favorabilă și anume faptul că în activitatea companiei există lichidități și că clienții își plătesc facturile la timp.

c.3. Rata de plată a debitelor (RPD)

zile

Indicatorul calculat este mai mic decât 105 zile ceea ce indică o situație favorabilă și anume faptul că în activitatea companiei există lichidități și compania își plătește facturile la timp.

c.4. Rata de acoperire a creditelor (RAC)

Nivelul indicatorului este mai mare ca 1 ceea ce indică o situație favorabilă și anume că activitatea firmei este profitabilă, iar capacitatea de plată este bună.

c.5. Rata de autofinanțare (RA)

Nivelul ratei de autofinanțare este mai mic decât 1 de unde rezultă o situație favorabilă pentru companie, aceasta fiind capabilă de a-și acoperi obligațiile totale din capitalul propriu.

b. Analiza ALTMAN

ZA= 0,012×1+ 0,014×2 + 0,033×3 + 0,006×4 + 0,999×5

x1= = = = 0,1

Val. piata = = 94,8 millei

Val. contab. a dator.=Credite pe termen lung + Credite pe termen scurt

ZA = 0,0120,1 + 0,01430,8 + 0,03336,67 + 0,0062,43+ 0,9992,7=

=0,0012+0,4312+1,21+0,0146+2,6973=4,3543

După calculul acestui indicator rezultă că riscul financiar al firmei este scăzut, firma având o situație financiară bună deoarece valoarea lui ZA >2,675.

c. Analiza Conan – Holder

ZCH= 0,16 R1-0,22 R2+ 0,8 R3+ 0,10R– 0,24 R5

Capital permanent=Total Pasive Proprii

ZCH= 0,160,2 – 0,220,553 + 0,80,005 + 0,101,2 – 0,246,53 =

= 0,032-0,122+0,004+0,12-1,567= -1,533

După calculul acestui indicator rezultă că compania nu prezintă risc de faliment, firma având o situație financiară bună deoarece valoarea lui ZCH < -0,068.

Centralizând toți indicatorii analizați putem spune că compania SC SIDEM SRL va primi împrumutul pentru realizarea unui proiect de investiții.

3.4 Prezentarea indicatorilor cu caracter general ce caracterizează firma analizată

Indicatorii cu caracter general contribuie la contribuie la formarea unei imagini globale asupra condițiilor concrete de eficiență economică în care se va realiza și va funcționa obiectivul de investiții.

Compania SC SIDEM SRL prezintă următorii indicatori cu caracter general:

1. Capacitatea de producție – exprimă producția maximă ce poate fi vândută într-o perioadă de timp, în condiții normale de funcționare a capitalului fix, de utilizare a resurselor umane și materiale și a unui anumit coeficient de schimburi. Ea se poate exprima în unități fizice și în unități valorice.

Q = ,unde

Q – capacitatea de producție valorică;

qi – capacitatea fizică de producție a sortimentului i;

pi – prețul sortimentului i de producție.

Deoarece compania SIDEM SRL comercializează o gamă foarte largă de produse de tip tehnologic de diferite prețuri și care au diferite unități de măsură se va prezenta capacitatea valorică de producție a tuturor produselor, iar pentru capacitatea fizică de producție se va stabili bucată ca unitate fizică de masură, având următoarea situație:

Q = 10 mil lei

q = 0,1 mil buc

2. Numărul de salariați. Acest indicator este în corelație cu producția, productivitatea muncii și coeficientul de schimburi.

Nivelul acestui indicator, în cadrul companiei SC SIDEM SRL, pe total, cât și pe structură este:

Numărul total salariați – 500 , din care

a. Numărul de salariați productivi – 380

b. Numărul de salariați auxiliari – 120

3. Costul de producție trebuie cunoscut atât la nivelul întregii producții realizate, cât și la nivelul fiecărui sortiment de producție în parte.

Costul total de producție = 12 mil lei

Costul mediu de producție = 30 lei/buc

4. Profitul este efectul urmărit de SIDEM SRL. Prin intermediul profitului, întreprinzătorul asigură premisele necesare pentru creșterea capitalului fix.

Ph = Qh – Ch= 405 mlrd lei-350 mlrdlei= 55 mil lei unde:

Ph – profitul annual

Qh – venitul annual

Ch – cheltuieli anuale cu producția

5. Productivitatea muncii arată producția ce poate fi comercializată pe un lucrător sau pe oră. Poate fi calculată în unități fizice sau în unități valorice.

w = 20 mii lei/salariat

w = 200 bucăți/salariat unde:

w – productivitatea muncii;

Q – producția exprimată valoric;

q – producția exprimată fizic;

L – numărul de lucrători sau unități de timp pe muncă.

6. Rata rentabilitățiieste cel mai important indicator de eficiență economică. Există mai multe moduri de determinare a acestuia:

r = = =458,33%

r = = =13,58%

r = = =15,71% , unde:

r – rata rentabilității;

P – profitul obținut;

C – costul de producție;

CA – cifra de afaceri;

Cu – capitalul utilizat.

3.4 Calculul indicatorilor statici de fundamentare a eficienței economice a investițiilor fiind supuse spre analiză trei variante de proiecte de investiții

Compania SC SIDEM SRL dorește să-și extindă activitatea sa de comerț, deoarece ea vrea să-și mențină poziția de lider în domeniul comerțului cu produsele de tip tehnologic. Deci compania își va extinde activitatea prin construierea de fabrici în unul din orasele unde există această cerere.

Pentru realizarea investiției societatea va supune spre analiză 3 variante de proiecte de investiții, propuse pentru 3 orașe, ce se caracterizează prin următorii indicatori:

1. Investiția specifică

a) s =

s1 = 4leu investit la 1 leu producție obținută

s2 = 4,09eu investit la 1 leu producție obținută

s3 = 4,78leu investit la 1 leu producție obținută

b) s’=

s’1= 1,23 lei investiți/ bucată

s’2 = 1,13 lei investiți/ bucată

s’3= 1,31 lei investiți/ bucată

2. Termenul de recuperare a investiției

T =

T1 = 2,38 ani

T2 = 2,20 ani

T3= 2,44 ani

3. Coeficientul de eficiență economică a investiției

e =

e1 = = 0,42leu profit anual/ 1 leu investit

e2 = = 0,45 leu profit anual/ 1 leu investit

e3 = = 0,41 leu profit anual/ 1 leu investit

4. Cheltuieli recalculate sau echivalente

K=It + ChD

K1= 10000mil lei+ 3900 mil lei11 = 52900 mil lei efort total

K2 = 9000 + 3900 11 = 51900 mil lei efort total

K3= 11000 + 3900 11 = 53900 mil lei efort total

5. Cheltuieli specifice

a) k =

k1 = = 1,92 lei efort total/ bucată

k2 = = 2,14lei efort total/ bucată

k3 = = 2,13lei efort total/ bucată

b) k’ =

k’1 = = 0,59ei efort total/1 leu producție obținută

k’2 = = 0,59lei efort total/1 leu producție obținută

k’3 = = 0,58lei efort total/1 leu producție obținută

6. Randamentul economic al investiției

R =

R1 = = 3,62euro profit total/ 1 euro investit

R2 = =4,01euro profit total/ 1 euro investit

R3 = = 3,5euro profit total/ 1 euro investit

Tabel cu rezultate

În urma calculului indicatorilor statici varianta optimă de proiect este P2 căreia îi corespund majoritatea criteriilor de alegere din punct de vedere al eficienței.

3.4.1 Calculul indicatorilor imobilizărilor stiind ca fondurile se cheltuiesc la inceputul anului

Indicatorii imobilizărilor se vor calcula pentru compania SC SIDEM SRL pe baza acelorași 3 variante de proiecte de investiții de mai sus, știind că fondurile se cheltuiesc la inceputul anului (k=1).

1. Mărimea imobilizărilor totale

Mi =

Mi1= 4500(3-1+1) + 1500(3-2+1) + 4000(3-3+1) = 20500 mii euro imobilizari totale

Mi2 = 4600(2-1+1) + 4400(2-2+1) = 13600 mii euro imobilizari totale

Mi3 = 5500(3-1+1) + 5500(3-3+1) = 220000 mii euro imobilizari totale

2. Imobilizarea specifică

a) mi=

m1= = 8,2euro imobilizați/bucată

m2 = = 6,18euro imobilizați/bucată

m3= = 9,57euro imobilizați/bucată

b) m’ =

mi’1= = 2,53euro imobilizați/ 1 euro producție obținută

mi’2= = 6,18euro imobilizați/ 1 euro producție obținută

mi’3= = 9,57euro imobilizați/1euro producție obținută

3. Imobilizarea medie anuală

ma =

ma1= = 6833,33mii euro imobilizați/an

ma2 = = 6800 mii euro imobilizați/an

ma3 = = 7333,33 mii euro imobilizați/an

4. Efectul economic al imobizărilor

Ei = e Mi, unde e =

e1 = = 0,42euro profit anual/1 euro investit

e2 = = 0,45euro profit anual/1 euro investit

e3 = = 0,41euro profit anual/ 1 euro investit

Ei1= 0,42 20500 = 8610 mii euro pierderi din imobilizări

Ei2= 0,45 13600 = 6256 mii euro pierderi din imobilizări

Ei3= 0,41 22000 = 9020 mii europierderi din imobilizări

5. Efectul economic specific al imobilizărilor

a) =

= =8,2 euro pierderi/ bucată

= =6,18 europierderi/ bucată

= =9,57 europierderi/ bucată

b) =

= =2,53 europierderi/ 1 europroducție obținută

= =1,7 euro pierderi/ 1 europroducție obținută

= =2,62 euro pierderi/ 1 euro producție obținută

c) =

= =2,05 euro pierderi/ 1 euro investit

= =1,51 europierderi/ 1 euroinvestit

= =2 euro pierderi/ 1 euro investit

Tabel cu rezultate

În urma calculului indicatorilor imobilizărilor varianta optimă de proiect este P2 căreia îi corespund totalitatea criteriilor de alegere.

3.4.2 Calculul indicatorilor actualizați la momentul începerii lucrărilor de investiții și momentul scoaterii din folosință obiectului de investiție folosind o rată de actualizare de 25 %

Indicatorii actualizați se vor calcula pentru compania SC SIDEM SRL pe baza acelorași 3 variante de proiecte de investiții de mai sus.

Actualizarea indicatorilor la momentul începerii lucrărilor de investiții(a=25%),n=0

Investiții totale actualizate(Ita)

d 1

Itan =∑Ih*

h=1 (1+a)h

Itan1 = 4500*0,8+1500*0,64+4000*0,512=3600+960+2048=10208 mii euro Itan

Itan2= 4600*0,8+4400*0,64= 3680+2816=6496 mii euro Itan

Itan3= 5500*0,8+5500*0,512= 4400+2816=7216 mii euro Itan

Profitul total actualizat(Pta)

1 (1+a)D-1

Ptan= ––––––* –––––––––*Ph

(1+a)d a(1+a)D

Ptan1 =4200*0.512*3,656= 7861,86 mii euro Ptan

Ptan2 =4100*0,64*3,656= 9593,34 mii euro Ptan

Ptan3 =4500*0,512*3,656= 8423,42 mii euro Ptan

Randamentul economic actualizat al investiției

Pta

Ra= –––––– –1

Ita

7861,86

Ran1= ––––––– –1=-0,23 euro Ptanla 1 euro Itan

10208

9593,34

Ran2= ––––––– –1=0,48 euro Ptanla 1 euro Itan

6496

8423,42

Ran3= ––––––– –1=0,17 euro Ptanla 1 euro Itan

7216

Termenul actualizat de recuperare a investițiilor

logPh –log[Ph-a *Ita(1+a)d

Tan = –––––––––––––––––––––––

log(1+a)

log 4200-log[4200-0,25*10208*1,953] 0,729

Tan1 = –––––––––––––––––––––––––––––––= =–––––– = 7,52ani

log 1,25 0,097

log 4100-log[4100-0,25*6496*1,562] 0,419

Tan2 = –––––––––––––––––––––––––––––– =–––––––= 4,32 ani

Log1,25 0,097

log 4500-log[4500-0,25*7216*1,953] 0,663

Tan3 = ––––––––––––––––––––––––––––––– =–––––––= 6,84 ani

Log1,25 0,097

Costurile totale actualizate

Ktan =Itan + Ctan

1 (1+a)D–1

Ctan = –––––––* ––––––––––*Ch

(1+a)d a(1+a)D

Cta1n= 0,512 * 3,656 * 3900 =7300,3 mii euro Ctan

Cta2n= 0,64 * 3,656 * 3900 =9125,38 mii euro Ctan

Cta3n= 0,512 * 3,656 * 3900 =7300,3 mii euro Ctan

Kta1n = 10208+7300,3 = 17508,3 mii euro Ktan

Kta2n = 6496+9125,38 = 15621,38 mii euro Ktan

Kta3n = 7216+7300,3= 14516,3 mii euro Ktan

Pentru momentul scoateriidin folosință a obiectivului investiții (v=0) știind că rata de actualizare folosită este a=25%

Investiții totale actualizate(Ita)

d+D-1

Itav =∑Ih *(1+a)h

h=D

Itav1 = 4500*18,19+1500*14,55+4000*11,64= 150240 mii euro Itav

Itav2= 4600*14,55+4400*11,64= 118146 mii euro Itav

Itav3= 5500*18,19+5500*11,64=164065 mii euro Itav

Profitul total actualizat(Pta)

(1+a)D-1

Ptav= –––––––––*Ph

a

Ptav1 =4200 * 42,57 = 178794 mii euro Ptav

Ptav2 =4100 * 42,57= 174537 mii euro Ptav

Ptav3 =4500* 42,57 = 191565 mii euro Ptav

Randamentul economic actualizat al investiției

Ptav

Rav= –––––– –1

Itav

Rav1=178794/15240-1= 0,19 euro Ptav la 1 euro Itav

Rav2=174537/118146-1= 0,48 euro Ptav la 1 euro Itav

Rav3=191565/164065-1= 0,17 euro Ptav la 1 euro Itav

Termenul actualizat de recuperare a investițiilor

logPh(1+a)D –log[Ph(1+a)D-a*Itav]

Tav = –––––––––––––––––––––––––––

log(1+a)

log4200(1+0,25)11 –log[4200(1+0,25)11-0,25*150240] 4,690-4,054

Tav1 = ______________________________________ = _____________________ = 6,56 ani

log(1+0,25) 0,097

log4100(1+0,25)11 –log[4100(1+0,25)11-0,25*118146] 4,679-4,260

Tav2 = ______________________________________ = _____________________ = 4,32 an

log(1+0,25) 0,097

log4500(1+0,25)11-log[4100(1+0,25)11 -0,25*164065] 4,719-4,056

Tav3 = ______________________________________ = _____________________ = 6,84

log(1+0,25) 0,097

Tabel cu rezultate pentru momentul n=0

În urma calculului indicatorilor actualizați pentru momentul începerii obiectivului de investiții (n=0), varianta optimă de proiect este P2 căreia îi corespund majoritatea criteriilor de alegere.

Tabel cu rezultate pentru v=o

În urma calculului indicatorilor actualizați pentru momentul scoaterii dinn folosință a obiectivului de investiții (v=0), varianta optimă de proiect este P2 căreia îi corespund majoritatea criteriilor de alegere.

3.5 Calculul indicatorilor propuși de metodologia Băncii Mondiale folosind aceeași rată de actualizare

Indicatorii propuși de metodologia Băncii Mondiale se vor calcula pentru compania SC SIDEM SRL pe baza acelorași 3 variante de proiecte de investiții de mai sus, știind că rata de actualizare folosită este aceeași a = 25%.

3.5.1. Calculul indicatorilor pentru varianta P 1

d + D = 3 ani + 11 ani = 14 ani

1. Raportul dintre veniturile totale actualizate și costurile totale actualizate

r= =1,08

r= 1,08>1, proiectul este eficient, vom continua analiza

AN = V – K = 14984-13912,7=1071,3 mil lei

2. Indicele de profitabilitate

k =10,71%

k' =

ka=

Ita=4500*1/(1+0,25)1+1500*1/(1+0,25)2+4000*1/(1+0,25)3=6537,5 mil lei Ita

3. Rata internă de rentabilitate

RIR = amin + (amax – amin)

a = 25%VN = 1071,3 mil lei

a = 30%VN = -297,3 mil lei

RIR= 25% + (30%-25%)

4. Cursul de revenire net actualizat

CRNA==66,19 lei/ 1euro

1 euro = 4,46

P 1

P 2

3.5.2 Calculul indicatorilor pentru varianta P 2

d + D = 2 ani + 11 ani = 13 ani

1. Raportul dintre veniturile totale actualizate și costurile totale actualizate

r= =1,07

r= 1,07>1, proiectul este eficient, vom continua analiza

AN = V – K =1002,9 millei

2. Indicele de profitabilitate

k =11,43 %

k' = 225,09 %

ka=3,25%

3 Rata interna de rentabilitate

RIR = amin + (amax – amin)

a = 25% VN =1002,9 milei

a = 30% VN = -377,6 milei

RIR= 25% + (30%-25%)= 21,9%

4.. Cursul de revenire net actualizat

CRNA==60,61lei/ 1 euro

1 euro = 4,46 lei

VNta=1002,9:4,46=224,87

P 3

3.5.3. Calculul indicatorilor pentru varianta P 3

1. Angajamentul de capital

d + D = 3 ani + 11 ani = 14 ani

2. Raportul dintre veniturile totale actualizate și costurile totale actualizate

r= =1,08

r= 1,08>1, proiectul este eficient, vom continua analiza

AN = V – K =1212,5 millei

3. Indicele de profitabilitate

k =11,02%

k' = 16,79%

ka=1,17%

4. Rata interna de rentabilitatzze

RIR = amin + (amax – amin)

a = 25% VN =1212,5 millei

a = 34% VN =-288 millei

RIR= 25% + (30%-25%) = 24,3 %

5. Cursul de revenire net actualizat

CRNA==53,41 lei/ 1 euro

1 euro = 4,46lei

Tabel cu rezultate

În urma calculului indicatorilor propuși de metodologia Băncii Mondiale se poate spune că varianta optimă de proiect este P2 căreia îi corespund majoritatea criteriilor de alegere.

3.5.4 Centralizarea indicatorilor de eficienta economica a investitiilor calculate la punctele precedente si evidentierea variantei optime de proiect de investii

Din centralizarea tuturor indicatorilor calculați, rezultă că varianta optimă de proiect de investiții este varianta P 2, căreia îi corespund majoritatea criteriilor de alegere a indicatorilor de fundamentare a eficienței economice a investițiilor.

Cap. 4 Concluzii si propuneri pentru alocarea eficienta a resurselor pentru investitii si posibilitatea de imbunatatire a activitatii firmei

Compania FUTURE`S SA dorește să-și extindă activitatea sa de comerț, deoarece ea vrea să-și mențină poziția de lider în domeniul comerțului .

Realizând analiza economico-financiară a companiei și centralizând toți indicatorii analizați putem spune că compania FUTURE`S SA prezintă o situație favorabila din punct de vedere al majorității indicatorilor și va primi împrumutul necesar pentru realizarea unui proiect de investiții din partea acționarilor,fiind considerată aceasta sursă cea de autofinanțare.

Investițiile sunt mijloacele prin care se fixează dezvoltarea întreprinderii pe termen lung, evoluția eficienței și poziției în mediul din care face parte. Eficiența economică este o categorie economică complexă ce necesită determinarea anumitor indicatori.

În raport cu situația dată, compania FUTURE`S SA dorește să-și păstreze locul de lider în comerț, fixându-se asupra creșterii eficienței economice, în special prin penetrarea pe noi piețe și aceasta putând fi posibilă de realizat printr-un lansarea unui nou proiect de investiții. Pentru aceasta au fost propuse trei variante de proiecte de investiții. Varianta optimă de proiect nu poate fi aleasă numai prin prisma unui indicator, ci este necesar calculul cât mai multor indicatori pe baza efectelor și eforturilor proiectului pentru a lua o decizie de investiție cât mai corectă.

O problemă importantă în ceea ce privește investițiile este faptul că acestea se realizează într-o anumită perioadă de timp, iar recuperarea fondurilor consumate are loc într-o altă perioadă de timp, ceea ce face ca atât investițiile, cât și efectele lor și nivelul eficienței să aibă un pronunțat caracter dinamic. Astfel, pe lîngă calculul indicatorilor statici de eficiență economică este necesar și calculul indicatorilor dinamici.

În situația realizării unui obiectiv mai amplu este nevoie de surse suplimentare de finanțare, iar unul din organismele care acordă împrumuturi este Banca Mondială. Aceasta acordă credite numai pentru obiective concrete de investiții cu o eficiență economică ridicată și pe baza unui sistem de indicatori proprii.

Astfel putem concluziona că este necesar calculul tuturor tipurilor de indicatori economici: indicatorii statici, indicatorii imobilizărilor, actualizați și cei propuși de Banca Mondială și că se constată că din toate cele trei proiecte de investiții analizate, varianta optimă de proiect de investiții este varianta P 2, căreia îi corespund majoritatea criteriilor de alegere a indicatorilor de fundamentare a eficienței economice a investițiilor.