IMPORTANȚA STAȚIILOR DE EPURARE PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI [311591]
CUPRINS
TEMA: IMPORTANȚA STAȚIILOR DE EPURARE PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR
sau
IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI AL STAȚIILOR DE EPURARE A [anonimizat], element indispensabil pentru viață fiind factorul determinant în menținerea echilibrului ecologic.
[anonimizat], calitativă și cantitativă a [anonimizat], [anonimizat], de prognozare a evoluției naturale a acestora.
Apa are valoare economică sub toate formele de întrebuințare [1].
Efectele negative ale poluării mediului apar ca urmare a [anonimizat]-socială, în înființarea unor activități economice nepoluante.
[anonimizat], pentru a se dezvolta necesită să le fie asigurat un mediu ambiant curat și nepoluat.
Pentru a [anonimizat].
Impactul poluării asupra mediului conduce la impunerea unor măsuri de prevenție și combatere a [anonimizat].
[anonimizat] o [anonimizat] o resursă indisponibilă în anumite perioade ale anului și regiuni ale Pământului.
Apa are o [anonimizat]-o continuă creștere. Apa potabilă este cea mai importantă în susținerea vieții fiind o sursă epuizabilă și vulnerabilă. Creșterea permanentă a [anonimizat].
Se impune o [anonimizat] s-a stabilit regimul lor juridic și a [anonimizat]: [anonimizat].
[anonimizat].
Apele naționale sunt apele curgătoare de la malul român până la limita de frontierăstabilite prin convenții și tratate internaționale.
[anonimizat] [2].
Apa este folosită în cea mai mare parte în procese industriale și activități casnice.
Distribuția rezervoarelor de apă potabilă ale Terrei este de 3%, o [anonimizat], restul de 97% reprezentând apa sărată (oceanele).
Din rezervele de 3% apa potabilă circa 0,1% mai rămâne consumului uman [3].
[anonimizat]. Astfel, [anonimizat], fluviilor, [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], zăpadă sau ninsoare cunoscuta și ca apă meteorică [2,3].
[anonimizat]terana. Când apa meteroică întâlnește la suprafață sol impermeabil, rămâne la suprafață și împreună cu apa izvoarelor formează apa de suprafață [2,3].
CAPITOLUL 1
1. POLUAREA APEI
Poluarea este un cuvânt de origine latină, pollo ere înseamnă a murdări, și desemnează activitatea umană de a degrada mediul său de viață [4].
Poluarea apei este un femonen complex ce modifică în mod direct sau indirect caracteristicile naturale ale apei, ca urmare a activității omului, împiedicând astfel utilizarea acesteia în starea sa pură [2].
Problemele de percepție a poluării are etape bine conturate în istorie. Începând cu anii 1950 s-a perceput o scădere îngijorătoare a oxigenului, în anii 1960 s-a constatat o creștere a masei organice din ape, făcând apele să fie din ce în ce mai sărace în oxigen, anii 1970 metalele grele produceau reziduuri toxice dăunatoare mediului înconjurător, în anii 1980 acidifierea, micropoluanți organici și nitarații, iar în anii 1990 atenția a fost îndeptată spre degradarea apelor subterane [5].
CAUZELE POLUĂRII
Poluarea apelor poate fi de două feluri artificială sau naturală.
1.1.1. Producerea poluării artificiale a apelor:
scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse uzine și deversări intenționate a unor poluanți;
scurgeri de la conductele subterane și scurgeri de la rezerzoarele de depozitare;
substanțe toxice folosite în distrugerea dăunătorilor folosite în agricultură, care se infiltrează în sol și transportate de apa de la irigații sau precipitații până ajung la pânza freatică;
Apele uzate industrial;
Ape uzate orășenești;
Ape uzate provenite din industria zootehnică;
Îngrășăminte chimice provenite din producția zootehnică;
Ploi acide datorate depunerilor de poluanți din atmosferă;
Reziduuri menajere;
Sarea împrăștiată de pe carosabil în perioada rece, care se infiltrează în sol ajungând la pânza freatică;
Deșeuri provenite de la navele maritime sau fluviale.
1.1.2.Poluarea naturală a apelor:
Se produce când apa trece prin zone cu roci solubile, de exemplu rocile radioactive pot contamina apele de suprafață sau subterane;
Se produce când apele de suprafață trec prin zone de eroziune producând inpurificări, prin particule solide antrenante, mai ales dacă solul este de compoziție argiloasă ce se menține mult timp în suspensie;
Se produce când vegetația de pe maluri, elemente organice, cu ar fi căderea unor plante, contribuie la procesul de descompunere;
Se produce când vegetația acviferă, fenomentele de impurificare sunt des întâlnite în apele cu o viteză mică de curgere și în lacuri [6].
Poluarea apei ține și de factorii producători și anume:
factori dermatografici, densitatea populației dintr-o anumită zonă favorizează poluarea;
factori urbanistici, utilizarea unor cantități mari de apă în crearea așezărilor umane ce revin în mediul natural sub formă de ape uzate, inpurificate;
factori industriali sau economici corespund unei regiuni cu un grad de dezvoltare mare paralel cu creșterea poluării.
Agenții de poluare a apei
Poluanții din ape sunt de natură diferită, grupate în mai multe tipuri de poluare, astfel:
Poluarea fizică cu substanțe redioactive și ternice sau poluarea cauzată de elemente insolubile sedimentabile sau flotabile. Acest nou tip de poluare este specific zonelor avansate sau intens dezvoltate.
Poluarea biologică este reprezentată de microorganisme patogene. Este legată de prezența omului fiind cel mai vechi tip de poluare [2].
În mod natural apa conține microorganisme ce nu sunt dăunătoare organismului uman sau pot fi dar numai în anumite condiții. În apă germenii au un timp limitat de supraviețuire, acest lucru diferă de la specie microbiană la alta. De exemplu un mediu rece cu ape curate, curgătoare este mai favorabil supraviețuirii microorganismelor, decât o apă caldă stătătore și murdară. Deși viața lor este limitată de cele mai multe ori pătrund în organismul uman și produc îmbonlavirea.
Poluarea chimică reprezintă pătrunderea în apă a unor substanțe chimice de natură organică sau anorganică. Apa conține în mod natural substanțe chimice divolvate sau în suspensie [7].
Poluarea chimică de natură organică este ușor degradabilă prin prezența unor substanțe organice cum sunt glucidele, lipidele sau proteinele din ape. Aceste ape uzate sunt întâlnite la fabricile de hârtie și celuloză, în industria petrochimică și de sinteză organică. Descompunerea substanțelor organice este realizată de microorganisme ce prin preocese chimice de consum de oxigen produce fenoli, amoniac, amine, nitrați și nitriți.
Poluarea chimică anorganică este produsă de compuși anorganici, cum ar fi sărurile. Acizii și bazele libere rezultate din procesele de extractie din industria petrolieră, petrochimică și clorosodică, cauzează apelor uzate un pH cu valori extreme ce dăunează organismelor acvifere [8].
1.3. Efectele poluării apei
Consecințele poluării apei este în primul rând resimțită de organismul uman, dealtfel capacitatea totală de apă din organismul unui om adult este de 60% din greutatea sa.
Apa este folosită în mai multe scopuri decât cele strict fiziologice omului. Aceste activități sunt primul efect al poluării intense ale apelor [7].
1.3.1. Impactul asupra mediului
Efectul poluării apelor de suprafață poate duce la eutrofizarea lor, cunoscută și ca „moartea lacurilor” este rezultatul unei creșteri semnificative a fitoplanctonului și a planctelor acvatice.
Fenomelul de eutrofizare apare sub acținea activității umane, lacul este alimentat cu nutrienți organici, din deversări în lacuri, râuri și mări.
Deșeuri animaliere, îngrășăminte agricole precum și deversările din sistemele de canalizare produce o creștere de nutrienți în mediu acvatic, ducând la o creștere necontrolată a numărului de alge, ce conduce la lipsa oxigenului din apă.
Lispa oxigenului duce la sfârșitul vieții acvatice favorizând eutrofizarea, care este alimentată de nitrați și fosfați [3].
Efectele poluării chimice sunt resimțite diferit după natura agentului contaminat. Sărurile toxice de cromați și cupru pun în dificultate procesul de tratare a apei, instalațiile clasice de epurare a apei fiind aproape ineficiente în eliminarea reziduurilor chimice.
Prezența în apă a diferitelor substanțe toxice produce un dezechilibru ecologic, producîndu-se astfel o distrugere a microorganismelor din apa, ce atrage dupaă sine încetinirea și chiar oprirea proceselor naturale de autoepurare.
Proveniența poluării chimice din ape este de cele mai multe ori din acțiuni de eliminare necontrolate a unor deșeuri și reziduuri solide sau lichide, poluarea se poate produce și accidental [2].
În zonele portuare se observă lipsa florei, iar în anumite cauzuri porducând pierderea totală a orcărei forme de viață vegetală. Vegetația marină din zona de coastă este cea mai amenințată de pelicula uleioasă ce împiedică oxigenarea apei.
Poluarea apei afectează activitățile economicedin zonele litorale, dar și pescuitul sau crescătoriile de crustacee, acestea devenind necomestibile fiind afectate de poluarea cu petrol. Activitatea turistică este deasemenea prejudiciată, deoarece curățarea malurilor este foarte costisitoare.
Pericolul poate atinge limite maxime, când în apă se găsesc metale grele, precum poluarea cu mercur. Poluarea biosferei cu mercur și alte metale grele, atrage un semnal de alarmă asupra comportamentului iresponsabil dezvoltării industriale [3].
1.3.2. Impactul asupra sănătății
Cantitatea de apă poluată folosită de populație reprezintă un factor principal al îmbonlăvirii, bolile sunt efectul poluării apei extinzându-se în masă [7].
Infuența apei asupra sănătății umane este atât cantitativă cât și calitativă. Lipsa apei reprezintă o cauză principală a răspândirii diverselor boli, de exemplu lisa curățeniei corporale, a locuinței, a mediului unde tăim, produce afecțiuni de natură digestivă, cutanată, subutanată, etc.
Compoziția apei afectează deasemenea sănătatea polulației, o gamă largă de boli netransmisibile sunt considerate că au legătură cu calitatea apei [2].
1.3.3. Impactul indirect ale poluării apei
Efectele indirecte ale poluării apelor se pot exercita indirect asupra polulației sub forma poluării chimice și biologice.
Una dintre consecințele poluării indirecte biologice și chimice constă în probabilitatea contaminării viețuitoarelor acvatice. Animalele acvatice rețin substanțe chimice poluante, în cazul consumului produselor de origine acvatică contaminată cu germeni patogeni prezenți în apă, riscul îmbonlăvirii este foarte mare.
De altfel, alimentele vegetale, precum zarzavaturile, fructele și legumele pot fi poluate chimic sau contaminate bacteriologic datorită apei poluate care le irigă sau le spală. Consumlul alimentelor vegetale crude care au fost contaminate bacteriologic sau chimic, și nu au fost spălate pot produce epidemii.
Scăderea capacitățiii rezistenței organismului uman la diferite agresiuni ale mediului exterior, reprezintă un alt factor indirect a poluării apei.
Distrugere florei microbiene din apă ce ajută în autopurificare, conduce la rezistența poluării, micșorând capacitatea de eliminare a substanțelor poluatoare [7].
1.4. Protecția calității apelor
Protecția calității apelor are ca obiectiv principal menținerea și înbunătățirea caracteristicilor biologici și fizico-chimici a aplelor, în vederea obținerii unei bune administrări a acestora.
România beneficiază de o rețea variață de ape de suprafață, fluviul Dunărea care se întinde pe o suprafață de 700 km, averse care ating aproximativ 800mm anual și apele subterane.
Este de recunoscut că totalitatea resurselor de apă(subterane sau de suprafață) reprezintă un bun național de preț, ce trebuie gospodărit în mod responsabil [9].
Apele aparțin domeniului public al statului.
La nivel global, apa este considerată patrimoniu național ce trebuie protejat fiind o resursă regenerabilă, limitată și vulnerabilă.
Monitorizarea apei este o activitate de observare și măsurare standardiztă continuă, pentru a înțelege și evalua parametrii caracteristici apelor, în ceea ce privește gospodărirea, definirea stării și tendința evoluției calității apelor, ca și înregistrarea permanentă a situației resurselor de apă.
Calitatea apelor, în țara noastră, este urmărită în conformitate cu principiile și structuriile metodologice ale Sistemului de Monitorind Integrat al Apelor din România.
Sistemul național de supraveghere a apelor conține două tipuri de monitorizare, conform cerințelor legislative:
monitoring de supraveghere, ce evaluează starea totală a corpurilor de apă din cadrul bazinului hidrografic;
monitoring operațional, pentru corpurile de apă ce constituie un risc de a nu îndeplini scopul de protecția apelor [10].
Pentru a proteja această resursă este necesar utilizarea în mod rațional, reducerea consumului de apă, prin diminuarea pierderilor inutile,a tât la nivelul activităților economice din industrie și agricultură, precum și la nivelul locuințelor personale și al sistemelor centralizate de apă.
Comisia Europesnă a elaborat noi politici ce vin în întâmpinarea dificultăților legate de apă, care să ia în considerare toate aspectel, cele legate de existența ecosistemelor.
În țara noastră, legislația europeană din cadrul epurării apelor uzate și evacuării acesteia în mediul acvatic a fost redactată în perioada 2002-2005. În continuare sunt necesare etape de implementare pentru îndeplinirea totală la cerințele Directivei.
Intervalul de implementare a Directivei variază și depinde de impactul poluării asupra apelor receptoare și de mărimea aglomerării.
Ținând cont că România este situată în bazinul hidrografic al Mării Negre și al fluviului Dunărea, nevoia protejării mediului din aceste zone este principala grijă, astfel încât țara noastră a declarat că aceasta este o zonă sensibilă.
Având în vedere folosirea resurselor de apă responsabil, protejarea împotriva epuizării și poluării apelor, pe baza mormelor de dezvoltare durabilă și management al apelor, Legea Apelor nr.107/1996 cu modificări și completări ulterioare, a stabilit obligațiilr utilizatorilor de apă, să solicite și să obțină autorizația și avizul de gospodărire a apelor de la autoritățile competente [12].
Pentru obținerea unui potențial bun al apelor s-au implementat și sunt în proces de implementare următoarele obiective:
Modernizarea, construirea, extinderea sistemelor de epurare și canalizare din cadrul zonelor industriale agricole și aglomerărilor umane;
Administrarea deșeurilor menajere, industriale și agricole;
Restabilirea și izolarea siturilor miniere;
Tratarea șantierelor miniere pentru conservarea deșeurilor;
Ecologizarea depozitelor de steril minier și a lacurilor de decantare;
Managementul zonelor minere închise;
Verificarea autorizațiilor de gospodărire a apelor;
Implementarea unor tehnologii curate;
Diminuarea pierderilor de poluanți în apă;
Eliminarea pierderilor, evacuarilor și emisiilor de substanțe toxice, și reducerea progresivă a cantităților ce substanțe prioritare din apă;
Efectuarea forajelor de observație a pânzei freatice pentru a determina starea calității apelor subterane;
Efectuarea unor operațiuni de depoluare a apelor subterane cu ajutorul modulelor de depoluare;
Construirea unor rezervoare de colectare pentru refolosirea și neutralizarea reziduurilor;
Reabiltarea platformelor pentru manipularea substanțelor toxice;
Monitorizarea substanțelor periculoase din apele de suprafață și cele uzate evacuate;
Instruirea personalului din fabricile industriale cu portențial poluatoare cu privire la implementarea tehnologiilor BAT;
Modernizarea echipamentelor de securitate și cele tehnologice din cadrul firmelor industriale;
Îmbunătățirea siturilor contaminate;
Creearea unor benzi absorbante înierbate pentru protejarea resurselor de apă împotriva poluării cu substanțe pesticide;
Punerea în practică a codului de bune condiții agricole și de mediu, altor coduri de bună practică în ferme;
Dezvoltarea agriculturii ecologice [13].
Pentru îndepinirea condițiilor tehnice de calitate a apei, în conformitate cu legile aflate în vigoare, apa din interiorul stațiilor de epurare, ieșită din stațiile de epurare dar și apa receptorilor trebuie să treacă printr-o serie de analize fizice, biologice, chimice și bacteriologice.
În cazul apelor de suprafață trebuie să se stabilească indicatorii de calitate ce trebuiesc determinați, ariile de control și frecvența recoltărilor înainte de prelevarea probelor de apă pentru analize.
Controlul apelor subterane se face prin prelevarea probelor din forajele de explotare sau cele care sunt proiectate în acest scop.
Pentru apele uzate recoltarea probelor începe printr-un studiu amănunțit asupra originii apei uzate, studiul stației de epurare și a rețelei de canalizare, variațiile debitului, apele ce intervin în sistemul de canalizare (diluții provenite din apa de ploaie sau infiltrații) și alți factori.
În privința apelor uzate, secțiunile de control sunt poziționate la intrarea și la ieșirea din stațiile de epurare.
Concomitent cu prelevarea probelor de apă se va afla și măsurarea debitului apei, multe stații de epurare au în dotare dispozitive de determinat debitul de tip Venturi sau Parshal.
Regularitatea analizelor depinde de diverși factori în special de scopul lor [9].
Prevederile Legii Apelor nr. 107/1996 au ca scop:
protejarea, conservarea și creșterea resurselor de apă, dar și asigurarea curgerilor libere a apelor;
împiedicarea poluării apei și protecția resurselor de apă de orice modificare a calității lor;
refacerea caracteristicilor apelor subterane și de suprafață;
protecția și conservarea ecosistemelor acvatice;
asigurarea furnizării cu apă potabilă a polulației;
valorificarea apelor ca resursă economică și distribuirea echilibrată și rațională a acestei resurse;
protejarea împotriva orcăror fenomene hidrometeorologice periculoase;
îndeplinirea cerințelor de apă în agricultură, industriei, aquaculturii, turism, etc., sau a orcărei activități umane.
Resursele de apă pot fi utilizate liber, cu respectarea normelor de protecție a calității apelor, pentru băut, spălat, adăpat și alte mevoi gospodărești, dacă pentru acestea nu se utilizează instalații sau se utilizează instalații cu o capacitate mică, de până la 0,2 litri/secundă, ce sunt menite satisfacerii trebuințelor gospodărești.
În vederea protejării apelor, se interzice:
instalarea unor obiective economice noi sau extinderea celor existente, ce cresc gradul de încărcare a apelor uzate;
aruncarea și depozitarea deșeurilor în apele de suprafață și în zonele umede;
utilizarea canalelor deschise pentru evacuări de ape cu un conținut periculos;
curățarea în cursurile de apă sau în lacuri a autovehiculelor, vechiculelor, agregatelor mecanice sau a obiectelor ce conțin substanțe toxice;
curățarea animalelor domestice ce au fost deparazitate/dezinfectate cu substanțe toxice.
Pentru a proteja resursele de apă, utilizatorii de apă au următoarele îndatoriri:
să folosească tehnologii de producție ce necesită resurse de apă mici și puțin poluante, să utilizeze apa prin folosirea repetată sau recirculare, eliminând risipa, reducând pierderile de apă să diminueze poluanții eliminați odată cu apele uzate și să recupereze materia utilă din apele uzate și nămoluri;
să realizeze, să întrețină și să exploateze stațiile și instalațiile de prelucrare a apelor la valoarea autorizată, și să supravegheze eficiența lor prin analize de laborator;
să îndeplinească cu strictețe normele tehnologice în domeniul de producție care utilizează apa și elimină apele uzate;
să supravegheze, prin foraje de control și de observații situația calității apelor subterane din ariile de acumulare de reziduuri de orice fel [1].
CAPITOLUL 2
2. APELE UZATE
Apele uzate sunt ape degradate provenite din folosința umană (diferite necesități menajere), din procese tehnologice industriale (agrozootehnice, alimentare, prelucrarea și industrializarea cărnii , producerea alcoolului, prelucrarea catofilor și a laptelui, fabricarea berii, fabricarea hranei pentru animale din produse vegetale, fabricarea gelatinei și a cleiului din piele și oase, prelucrarea peștelui, etc) și din oricare activitate umană socil-economică.
Apele meteorice și pluviale provenite din precipitațiile atmosferice sunt colectate și evacuate în canalizările exterioare [14].
2.1. Caracteristicile apelor uzate
Analizele fizice, chimice, biologice și bacteriologice sunt necesare controlului permanent în vederea eficacității stațiilor de epurare.
Analizele au scopul să ofere informații asupra gradului de degradare a apelor uzate, a eficienței instalațiilor, influența față de emisar, etc.
2.1.1. Caracteristici fizice
– Turbiditatea se măsoară în grade pe scara silicei și indcă modul grosier, conținutul în materii în suspensie a apelor uzate;
– Culoarea apei uzate este gri deschis, cu trecerea timpului aceasta îți schimbă culoarea într-un gri închis, indicând o apă în curs de fermentare;
– Mirosul indică starea apei uzate, o apă uzată proaspătă este lipsită de miros, în tipm ce o apă inrată î fermentație are un miros specific (H2S).
– Temperatura apelor uzate este de 2-3°C mai mare decât a apei potabile. Reacții biologice și chimice, ca decantarea sunt influențate de temperatură.
2.1.2. Caracteristici chimice
a) Substanțe solide din apele uzate constituie o caracteristică importantă a acestora. Ele se pot găsi în suspensie sau dizolvate.
Substanțele solide în suspensie alcîtuiesc nămolul de decantare. Apele uzate sunt inpurificate organic de anumite substanțe organice solide dizolvate ce sunt mineralizate în instalațiile de epurare biologică.
Substanțele solide în sunspensie sunt ușor de observat în apele uzate, fiind mai mare de 1μ.
Tabel 2.1.: Cantitea de substanță solide din apele uzate (după K.Imhoff) [15]
b) Oxigenul dizolvat. În general apele uzate proaspăt conțin oxigen, în jur de 1-2 mg/l. Oxigenul din apele uzate înglobează lichidul din bazinele de aerare, decantoarele secundare sau din efluentul stației.
c) Consumul biochimic de oxigen (CBO) din apele uzate sau al unui râu impurificat, reprezintă conținutul de oxigen necesar descompunerii biochimice în medii aerobe a substanțelor solide organice.
Acest timp standard este de 5 zile la o temperatură de 20°C astfel notându-se prescurtat CBO5.
Conținutul biochimic de oxigen are loc în două faze:
Prima fază (a carbonului) oxigenul se consumă pentru a oxida substanțele organice având un termen de 20 de zile la temperatura de 20°C, în cazul apelor uzate.
Rezultatul descompunerii substanțelor organice, descompunere ce conține C, N, S, P, în stadiul acesta este bioxidul de carbon (CO2) care rămâne în stare gazoasă în soluție sau se degajă.
Faza a II a (a azotului), oxigenul se consumă pentru schimbarea amoniacului în nitriți (N2O3) apoi în nitrați (N2O5), acesta poate dura până la 100 de zile și chiar mai mult. Acest proces de nitrificare a substanțelor organice este acționat de bacteriile aerobe, denumite nitrosmonae, ce transformă amoniacul în nitrați și nitrobacterii pentru a se forma nitriții.
d) Consumul chimic de oxigen (CCO) determină conținutul de carbon din orice tip de substanță organică și anume determină oxigenul consumat de bicromatul de potasiu și soluție acidă.
e) Oxidabilitatea sau consumul de permanganat de potasiu a apei uzate are o importanță mică, deoarece furnizează informații concudente numai dacă se face referință la apele uzate din aceeași stație de epurare.
f) Azotul total este format din amoniacul liber, azotul organic, nitriți și nitrați. Se mai poate determina, la analiza apei uzate, și amoniacul albuminoidal.
Apele analizate ce au avut un număr mai mare de 0,2 mg/l amoniac liber au arătat existența unei impurificări în apa menajeră.
Apele uzate proaspăt conțin în mare măsură azot organic și puțin amoniac proaspăt, în timp ce apele uzate vechi conțin mai mult amoniac liber și mai puțin azot organic.
g) Nitriții și nitrații se găsesc în concentrații mici în apa uzată proaspăt. În stațiile de tratare se găsesc în concentrații mai mari. Prezența nitriților arată o apă proaspătă, în curs de evoluție, fiind instabili și reduși în amoniac.
h) Clorurile și sulfurile sunt substanțe anorganice rezultate din urină. Descompunerea substanțelor anorganice sau organice și a apelor industriale are ca rezultat sulfurile, instalațiile de epurare nu pot schimba cantitatea de sulfuri sau cloruri din apele uzate.
i) Acizii volatili, acești indică procesul fermentării anaerobe a substanțelor organice. O bună fermentație arată că acizii volatili sunt în jurul valorii de 500 mg/l.
j) Uleiuri și grăsimi sunt dăunătoare proceselor de epurare deoarece formează în toate instalațiile o peliculă la suprafața apei.
k) Gazele cele mai frecvent întâlnite sunt: bioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat și metanul.
Sunt importante în procesele de epurare, deoarece hidrogenul sufurat prezent în cantități mici, produce miros, produsele de fermentație anaerobe sunt bioxidul de carbon și metanul, care este valorificat în multe scopuri.
l) pH-ul indică concentrația de ioni de hidrogen din apele uzate. Este recomandat ca pH-ul apelor uzate din instalații să fie cuprins între 6,5-8,5.
2.1.3. Caracteristici biologice
Apele uzate brute care sunt în proces de epurare și tratare au în componență diferite organisme de diferite mărimi.
Organismele mici sunt: virusurile, fagii urmate de bacterii.
Organismele mari sunt: algele, ciupercile, protozoarele, larvele de insecte, rotiferii, etc.
Prezența și acțiunea organismelor din apele uzate poate fi folositoare, vătămătoare sau nevătămătoare. Putem da ca exemplu, bacteriile aerobe și anaerobe care sunt folositoare proceselor de epurare, dar contribuie la răspândirea unor afecțiuni hidrice (dizenterie, febra tifoidă) [15]
2.2. Proveniența apelor uzate
În raport cu proveniența lor, apele uzate sunt clasificate astfel:
Apele uzate orășenești sunt cele care sunt evacuate din gospodării, uități de folosință publică și în mare măsură din mica industrie. Ele se pot afla în toate tipurile de ape, excepție făcând apa potabilă;
Apele uzate industriale sunt cele evacuate din procesele tehnologice industriale. Apa uzată industrială are aproape același caracteristică și substanțe fizice sau chimice provenite din procesul tehnologic. De exemplu, apele uzate evacuate din minele de cărbuni conțin un număr mare de substanțe în suspensie sau apeleuzate provenite de la fabricile de zahăr au în componență substanțe în suspensie și substanțe organice [2].
După originea lor apele uzate industriale pot fi:
ape de răcire, sunt prezente în industria hidroenergetică și alcătuiesc în cea mai mare parte volumul apelor uzate industrial fiind poluate termic;
ape de spălare, ca volum ocupă un loc secundar, provin dintr-o gamă variată de industrii și sunt rezultatul utilizării apei pentru antrenarea și îndepărtarea materialelor nedorite;
apa de proces, este cea care ajută ca mediu de reacție sau diluție în procesul de prelucrare a materiilor prime, volumul acestora este mic dar foarte concentrat [11].
Apele uzate provenite de la crescătoriile de animale și păsări, poluanții sunt asemănători apelor uzate orășenești, sub forma substanțelor organice și a suspensiilor.
Ape uzate provenite în urma irigării terenurilor agricole, sunt în general ape de suprafață poluate cu substanțe nocive precum pesticidele și fertilizatorii organici.
Ape uzate provenite din urma interacțiunii apelor meteorice cu diferite substanțe nocive. Compoziția apelor meteorice este nepoluantă, dar în contact cu alte substanțe, chiar și din atmosferă, pot produce ploi acide pe sol. În combinație cu alte substanțe: deșeuri animaliere, îngrățăminte, pesticide, etc., apele meteorice devin foarte periculoase.
Apele uzate provenite de la navele fluviale sau maritime, evacuate din nave sunt foarte periculoase din punct de vedere calitativ și cantitativ.
Reziduurile lichide și solide deversate în apă provin din activitățile personalului navigant, al pasagerilor, scurgerilor de combustibil, lubrefianți sau alte substanțe nocive transportate.
Apele uzate radioactive conțin substanțe radioactive fiind cele mai periculoase substanțe. Substanțele radioactive sunt în general obținute artificial din minereul de uraniu.
Uraniul se află în peste 150 de minereuri, cele mai frecvent întâlnite sunt pechblenda (uraninit), micele uranifere, nasturan, carnotit, etc.
Substanțele radioactive pot fi în stare gazoasă, solidă sau lichidă.
Substanțele radioactive se pot obține și pe cale naturală dar sunt rare, cum ar fi radonul, gaz foarte toxic.
Poluarea cu substanțe radioactive lichide, solide sau gazoase provine de la extragerea și prelucrarea minereului radioactiv, exploatarea reactoarelor, obținerea combustibililor nucleari, folosirea izotopilor radioactivi la cercetările științifice [2].
2.3. Metode de analiză a apelor uzate
Metodele de analiză incluse în standardele din România sunt asemănătoare normelor internaționale (I.S.O. și C.E.N.), cu diferența că în unele dintre acestea nu sunt prezentate metodele de analiză rapide, instrumentale, din cauza faptului că au fost realizate cu ,ult timp în urmă.
Stabilirea indicatorilor apei uzate se determină pe baza modelelor de analiză standardizate, folosind tehnici de lucru obișnuite predominant manuale și dispozitive dispozitive de tipul colorimetrelor, pH-metrelor, conductometrelor, ce sunt însoțite de procedee de analiză standardizate adaptate. În cazurile unde situația financiară pernite achiziționarea unor aparate performante, pot fi adoptate și alte metode de analiză care au o precizie bună și productivitate mare:
metode potențiometrice cu electrozi ioni-selectivi;
metode gaz/cromatografie;
metode de spectrofotometrie cu absorbție atomică;
metode de cromatografie în fază lichidă cu înaltă performanță (HPLC);
metode de cromatografie în strat subțire etc.
Analiza calității apelor uzate face referire la determinarea cantitativă a substanțelor chimice individuale (Ag+, Al3+, Cu2+, s.a.) și la grupele de substanțe schimice, din acest motiv substanțele și grupele de substanțe au fost numite indicatori de calitate.
Indicatorii apelor uzate pot fi de origine fizico-chimică, bateriologică și biologică.
În raport cu nivelul de răspândire și intervalul de determinare, indicatorii fizico-chimici de calitate ai apelor uzate sunt: indicatori globali și indicatori specifici.
Indicatorii globali fac referință la poluanții care se găsesc în aproape toate tipurile de ape uzate.
Indicatorii aceștia pot arăta în timp variații semnificative de concentrație. În mod semnificativ, valorile concentrației lor este în funcție de exploatarea sistemului de canalizre și calitatea resursei de apă în care se varsă apele uzate. Determinarea analitică a indicatorilor se face în toate laboratoarele de profil din cadrul gospodăririi apelor. Din punct de vedere al concentrației, indicatorii sunt desemnați și limitați în două normative tehnice de gospodărire a apelor, NTPA 001/2002 și NTPA 002/2002. Unii indicatori pot fi elemente de bază pentru dimensionarea și proiectarea obiectelor unei stații de epurare.
Indicatorii globali de calitate ai apelor uzate sunt:
pH, aciditatea sau alcalinitatea;
materii în suspensie (la temperaturi de 105°C și 600°C);
substanțele dizolvate sau oxidabile totale, reprezentate în CCO-Cr sau CCo-Mn și CBO5;
substanțele extractabile în eter de petrol (amestec de grăsimi vegetale, minerale și produse petroliere);
azot amoniacal (N-NH4+);
azot total (NT);
fosfor total (PT);
detergenți anioniactivi;
reziduu la temperatura de 105°C și la 600°C.
Tabel 2.2.: NTPA 001 – Valori-limită de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești în receptori naturali[1]
Tabel 2.3.: NTPA 002 – Indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în rețelele de canalizare ale localităților[1]
Indicatorii specifici fac referire la poluanții aflați în anumite categorii de ape uzate, ale căror concentrații depinde structura stației de epurare, calitatea apei, funcționarea treptei biologice de epurare.
Indicatoriii specifici suntȘ temperatura, produsele petroliere, azotați (NO3-), sulfiți (SO32-), azotiți (NO2-), sulfați (SO42-), fenoli, cloruri (Cl-), floruri (F-), cianuri (CN-), metale (As3+, Al2+, Ca2+, Fe2+, Fe3+, Pb2+,Cd2+, etc.) și alți indicatori.
Pe lângă indicatorii globali și specifici, mai exista și alte categorii de factori folosiți în verificarea funcționării stațiilor de epurare, în mod deosebit în stațiile de epurare prevăzute cu treaptă biologică și cu linie de prelucrare a nămolului:
Indicatorii cantitativi:
debitul de poluanți;
debitul apelor uzate;
debitul nămolurilor.
Indicatorii calitativi conțin atât indicatori specifici cât și globali, prin care putem calcula valorile parametrilor funcționali și eficiența epurării, cât și indicatorii folosiți în contrlul prceselor de epurare și de prelucrare a nămolurilor.
Alți indicatori de control:
Pentru epurarea apelor uzate:
cantitatea de nisip depusă în 5-10 minute, dintr-un litru de apă influent în deznisipator;
cantitatea de elemente în suspensie depus în 60 de minute, dintr-un litru de apă uzată;
concentrația de nămol în suspensie aflat în bazinul de aerare;
concentrația nămolului activ din bazinul de aerare, realizat prin calcinarea nîmolului la 600°C adus în stare de materie uscată;
concentrația oxigenului dizolvat din combinația apî uzată – nămol, din diverse zone ale bazinului de aerare;
valoarea indicelui de volum a nămolului activ, IVN din bazinul de aerare;
perioada nămolului activ din bazinul de aerare.
Pentru prelucrarea nămolurilor:
cantitatea procentuală de substanță uscată sau umiditatea procentuală a nămolurilor de prelucrare;
cantitatea procentuală de substanțe organice și de substanțe minerale a nămolurilor de prelucrare;
cunoașterea compoziției nămolului pe grupe principale de substanțe, în urma procesului de fermentare metanică;
pH-ul, temperatura, conținutul de acizi grași volatili (AGV) și alcalinitatea amestecului de reacție din bazinul de fermentare a nîmolurilor.
Pentru gazul provenit din fermentarea anaerobă a nămolurilor:
producția de gaz;
concentrația procentuală de CH4, CO2 și alte gaze [16].
2.4. Canalizarea apelor uzate
Colectarea apelor uzate de proveniențe diferite se realizează prin cămine colectoare de canalizare și rețele de canalizare, administrate de operatorii de apă.
Apele uzate orășenești, sunt colectate și transportate la stații de epurare menajere, unde sunt tratate mechanic, biologic și chimic, înainte de a fi evacuate în apele de suprafață ale râurilor.
Apele industriale, sunt tratate astfel:
în stații de preepurare (alcătuite numai din treaptă mecanică: cămin collector, grătare rare și dese, deznisipator, separator de grăsimi, decantoare primare) dacă acestea nu conțin substanțe poluante de gradul II, III și IV – substanțe periculoase și precursori (substanțe folosite la fabricarea drogurilor);
în statii de epurare (alcătuite din treapta mecanică: cămin collector, grătare rare și dese, deznisipator, separator de grăsimi, decantoare primare, biologică: bazine de nămol activ, decantoare secundare și chimică: bazine de reducere a fosforului și dezinfecție).
După tratarea apelor uzate industriale în funcție de încărcarea cu substanțe poluatoare, acestea sunt transportate la stațiile menajere unde sunt supuse unui nou process de epurare mecano-biologică-chimică și evacuate în emisar.
2.4.1. Apele admise în rețeaua de canalizare
apele uzate menajere și industriale au în componență o serie de materii ce pun în pericol buna funcționare a instalațiilor de canalizare, durabilitatea construcțiilor și totodată fiind un pericol pentru personalul de expoatare.
De aceea, sunt impuse condiții pentru deversarea apelor uzate în rețeaua publică de canalizare în conformitate cu prevederile reglementarilor în vigoare, HG 188/2002, art. 5, capitolul III, Anexa 2 Normativ privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare, NTPA-002/2002:
Cerințele art. 6, alin.(1) și (2), Anexa 2 Normativ privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare, NTPA-002/2002, prevăd:
„ (1) Apele uzate provenite de la unitățile medicale și veterinare, curative sau profilactice, de la laboratoarele și institutele de cercetare medicală și veterinară, intreprinderile de ecarisaj, precum și de la orice fel de intreprinderi și instituții care prin specificul activității lor pot produce contaminarea cu agenți patogeni – microbi, virusuri, ouă de paraziți – se descarcă în rețelele de canalizare ale localităților și în stațiile de epurare numai în condițiile în care s-au luat toate măsurile de dezinfecție/sterilizare prevăzute de legislația sanitară în vigoare.
(2) Realizarea măsurilor de dezinfecție/sterilizare a produselor patologice evacuate o dată cu apele uzate din unitățile menționate mai sus se certifică periodic prin buletine de analiză eliberate de inspectoratele de sănătate publică teritoriale, conform legislației în vigoare. Aceste buletine se păstrează la unitățile în cauză și se transmit și operatorilor de servicii publice, periodic sau la cerere.”
HG 188/2002, art.7 prevede: „Evacuarea apelor uzate în rețelele de canalizare sau în stațiile de epurare se face în baza acceptului de evacuare dat în scris de operatorul de servicii publice care administrează și exploatează rețeaua de canalizare și stația de epurare, precum și a contractului de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, încheiat cu acesta. Pentru utilizatorii de apă cu potențial major de poluare, după obținerea acceptului de evacuare este necesară obținerea avizului/autorizației de gospodărire a apelor. Pentru evacuările din unitățile prevăzute la art. 6 este prevăzute la art. 6 este necesară și obținerea avizului inspectoratelor teritoriale de sănătate publică…”
Stabilirea condițiilor de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și implicit în stațiile de epurare, sunt condiționate de limite ale indicatorilor de calitate din apele uzate, influente, impusi prin Anexa 2, Normativ privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare, NTPA-002/2002, și efluente impusi prin Anexa 3, privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2002.
Limitele maxime admisibile de încărcare cu poluanți a apelor uzate la evacuarea în receptorii naturali se măsoară în punctul de control situat înainte de descărcare.
Valorile admisibile ale concentrațiilor de poluanți se stabilesc prin avizele și autorizațiile de gospodărire a apelor emise Administrația Națională „Apele Romane” specific regiunii.
2.4.2. Ape uzate care nu sunt admise în rețeaua de canalizare
Apele uzate care conțin substanțe periculoase gradul II, III și IV cum sunt:
substanțe în suspensie și deșeuri de origine industrială, apele pot înfunda rețeaua de canalizare;
cantități mai de baze sau acizi ce distrug materialul din care este construită canalizarea sau stațiile de epurare, pH între 4 și 11și amestecul de ape uzate industrial și apele menajere cu pH între 6,5 și 9.
benzină, păcură, gazolină, ce degajă vapori care în aer au amestec exploziv;
substanțe toxice (precum arsen, plumb) peste valorile admise;
germeni de boli contagioase;
materii ce degajă gaze, etc.
Acestea sunt tratate în regim special, deșeurile rezultate, fiind deșeuri periculoase care sunt eliminate și incinerate conform HG 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, cu modificările și completările ulterioare.
Deșeurile rezultate din procesul de epurare (menajer, industrial grad I) sunt colectate, stocate, valorificate și eliminate în condițiile prevăzute de HG 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, cu modificările și completările ulterioare. Evidența gestiunii deșeurilor colectate, transportate, depozitate temporar, valorificate și eliminate se raportează de către agenții economici autorizați, la solicitarea autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului (Garda Națională de Mediu, Agenția pentru Protecția Mediului) sau a altor autorități ale administrației publice centrale și locale care au atribuții și răspunderi în domeniul regimului deșeurilor, conform prevederilor legale.
Deșeurile specificate în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 426/2001, sunt periculoase dacă au una sau mai multe dintre următoarele caracteristici:
a)temperatură de inflamabilitate < 550 C;
b)una sau mai multe substanțe clasificate ca foarte toxice, în concentrație totală > 0,1 %;
c)una sau mai multe substanțe clasificate ca toxice, în concentrație totală > 3 %;
d)una sau mai multe substanțe clasificate ca dăunătoare, în concentrație totală > 25 %;
e)una sau mai multe substanțe corosive clasificate ca R35, în concentrație totală > 1 %;
f)una sau mai multe substanțe corosive clasificate ca R34, în concentrație totală > 5 %;
g)una sau mai multe substanțe iritante clasificate ca R41, în concentrație totală > 10 %;
h)una sau mai multe substanțe iritante clasificate ca R36, R37 și R38, în concentrație totală > 20 %;
i)o substanță cunoscută ca fiind cancerigenă din categoria 1 sau 2, în concentrație > 0,1 %;
j)o substanță cunoscută ca fiind cancerigenă din categoria 3, în concentrație > 1 %;
k)o substanță toxică pentru reproducere din categoria 1 sau 2, clasificată ca R60 și R61, în concentrație > 0,5 %;
l)o substanță toxică pentru reproducere din categoria 3, clasificată ca R62 și R63, în concentrație > 5 %; m)o substanță mutagenă din categoria 1 sau 2, clasificată ca R46, în concentrație > 0,1 %;
n)o substanță mutagenă din categoria 3, clasificată ca R40, în concentrație > 1 %.
Transportarea deșeurilor codificate se efectuează numai de firme specializate autorizate și care se află în evident Poliției Române.[1]
CAPITOLUL 3
3. STUDIUL DE CAZ: STAȚIA DE EPURARE A APELOR UZATE PLOPENI
3.1. Prezentare generală
Pe amplasamentul vechii stații de epurare a fost construită o nouă stație de epurare de 35000 LE care are o capacitate de epurare a apei uzate de 9839 mc/zi.
Debitul maxim proiectat este Qh.max= 913mc/h.
În stația de epurare sunt deversate apele uzate menajere provenite de la orașele Plopeni (inclusiv de la colonia Găgeni) și Băicoi, precum și apele tehnologice și menajere preepurate provenite de la Uzina Mecanică Plopeni. Stația de epurare Plopeni este situată în centrul județului Prahova și se învecinează în sud cu comunele Păulești, Cocorăștii Mislii, Lipănești, Dumbrăvești și orașul Băicoi.
Figura 3.1: Schema de amplasare a Stației de epurare Plopeni
Apele uzate menajere din orașul Băicoi sunt deversate în rețeaua de canalizare a orașului Plopeni și ajung apoi în stația de epurare.
Apa epurată este deversată în pârâul Valea Teiului, afluent al râului Teleajen.
Studiul de caz privind monitorizarea și evaluarea comparativă a calității apei din Stația de Epurare a Apelor Uzate Plopeni.
Valoarea debitelor care fundamentează categoria de importanță a folosinței
3.1.1. Debitele caracteristice ale necesarului și cerinței de apă sunt conform breviarului de calcul următoarele:
Tabel 3.1: Debite caracteristice privind alimentarea cu apă a orașului Plopeni
Cerința de apă anuală la sursă:
V an med = 395.70 mii mc/an
V an max = 514.41 mii mc/an
Tabel 3.2: Debite caracteristice privind alimentarea cu apă a comunei Dumbrăvești:
Cerința de apă anuală la sursă:
V an med = 230.64 mii mc/an
V an max = 299.83 mii mc/an
Regimul de funcționare este permanent: 365 zile/an, 24 ore/zi.
Sistemul de alimentare cu apă este fără recirculare.
Tabel 3.3: Valorile debitelor carcateristice privind evacuarea apelor uzate din orașului Plopeni:
Tabel 3.4: Valorile debitelor carcateristice privind evacuarea apelor uzate din orașului Băicoi:
Volumul total de apă uzată supus epurării în stația de epurare a orașului Plopeni este V tot. an med= 1522.62 mii m3/an.
3.1.2. Sistemul de alimentare cu apă
Față de lucrările autorizate anterior, au mai fost realizate 34 racorduri noi la rețeaua de alimentare cu apă a orașului Plopeni, prin urmare consumul de apă va fi mai mare față de cel autorizat anterior.
În afară de acestea nu au survenit alte modificări în cadrul construcțiilor și instalațiilor care alcătuiesc sistemul de alimentare cu apă al localităților Plopeni și Dumbrăvești.
Sursa de apă
Sursa pentru alimentarea cu apă a orașului Plopeni și a comunei Dumbrăvești o constituie conducta de aducțiune fir I Vălenii de Munte – Movila Vulpii.
Instalații de tratare
Apa din aducțiunea fir I Vălenii de Munte-Movila Vulpii este tratată în stațiile
de tratare Măneciu și Vălenii de Munte.
Pentru orașul Plopeni există o instalație automată de tratare cu clor gazos.
3.1.3. Sistemul de canalizare
Pentru orașul Plopeni sistemul de canalizare a apelor menajere este unul unitar în care colectarea apelor uzate menajere se face împreună cu apelepluviale.
Comuna Dumbrăvești nu beneficiază de sistem centralizat de canalizare.
Sistemul de canalizare este parțial gravitațional și parțial prin pompare până la stația de epurare a orașului.
Apele uzate menajere sunt transportate la stația de epurare a orașului.
3.1.4. Stații de pompare ape uzate menajere
Cele 2 pompele funcționează automat în funcție de nivelul apei uzate din stație.
Stația este dotată cu un panou de control și automatizare, echipat cu un inversor de sursă manual care să permită cuplarea unui grup electrogen mobil de intervenție pentru perioada cât este întreruptă alimentarea cu energie electrică de la rețea.
Înaintea stației de pompare este amplasat un cămin de decantare. Acest cămin se deosebește de restul căminelor de vizitare prin faptul că radierul este coborât cu 50cm față de radierul conductei de intrare respectiv ieșire din cămin, astfel încât să se formeze o zonă de decantare pentru materiile grosiere acumulate pe traseu. În acest cămin se rețin toate corpurile solide mari fiindnecesară o curățare perioadică a acestuia.
Stația este echipată cu tocător montat la intrarea apei uzate în stație și pompe submersibile.
Evacuarea apelor uzate de la stația de pompare ape uzate menajere se face prin intermediul conductelor de refulare în cămine de vizitare aferente rețelei gravitaționale [22].
3.2. Date privind procesul de epurare existent în Stația de Epurare a Apelor Uzate Plopeni
Epurarea este procesul complex de neutalizare și reținere a substanțelor periculoase dizolvate, în suspensie sau coloidale existente în apele uzate menajere și industriale în stațiile de epurare, iar pentru redarea lor în circuitul apelor de suprafață acestea sunt verificate conform parametriilor avizați de normele în vigoare.
Majoritatea stațiilor de epurare a apelor uzate au o shema de organizare asemănătoare, de obicei sunt construite pe orizontală.
Epurarea apei se obține în trei trepte: treapta primară (epurarea mecanică sau fizico-chimică), treapta secundară (biologică) și treapta terțială (epurarea avansată). Produșii finali ai acestui proces sunt: nămolurile și apa purificată în diferite grade, în funcție de procesul și de starea initială [18].
Stația este proiectată și construită pentru 35000 locuitori echivalenti (l.e.) și are capacitatea de 9800 m3/zi.
Profilul de producție – apele uzate menajere provenite din orașul Băicoi sunt deversate în rețeaua de canalizare a orașului Plopeni (inclusiv de la colonia Găgeni) și ajung apoi în stația de epurare.
Apa epurată este deversată în pârâul Valea Teiului, afluent alrâului Teleajen.
Indicatorii de calitate pentru apa epurată menajeră trebuie să fie în conformitate cu condițiile de calitate impuse de H.G. 188/2002, H.G. 351/2005 cu completările și modificările ulterioare. Aceștia sunt prezentați în tabelul de mai jos:
Tabel 3.5: Valori limită admisibile pentru indicatorii de calitate pentru apa epurată menajeră
Stația de epurare ape reziduale a fost pusă în funcțiune în decembrie 2017 construită pe amplasamentul vechii stații de epurare, având o capacitate de epurare a apei uzate de 9839 mc/zi. Debitul maxim proiectat este Qh.max= 913mc/h. Obiectivul principal în tehnica de epurare a apelor uzate este de a realiza un grad de epurare cât mai ridicat, pentru a funcționa în conformitate cu normele de exploatare și directivele Uniunii Europene.
Procesul de tratare al apelor uzate este un proces al namolului activat, cu o singură treaptă de tratare, cu nitrificare și denitrificare, cu stabilizare aerobă a nămolului și eliminarea chimică/biologică a fosforului, procesul fiind controlat prin folosirea de PLC-uri si un sistem SCADA (monitorizarea și controlul utilajelor folosite la epurarea apelor uzate).
3.3. Fluxul tehnologic al Staței de Epurare a Apelor Uzate Plopeni
Apa uzată brută ajunge în camera de intrare și apoi în camera grătarelor printr-o conductă.
Din canalele grătarelor, apa uzată curge către bazinele combinate aerate de eliminare a nisipului
și a grăsimilor. Nisipul este eliminat pentru a reduce riscul defectării instalațiilor mecanice, în unități de tratare succesive, iar grăsimile sunt eliminate pentru a preveni condițiile neplăcute cauzate de nămolul plutitor urât mirositor.
Nisipul sedimentat este tratat în sortător și transportat în containere.
Grăsimile reținute sunt transferate către cun colector de grăsimi.
După trecerea prin bazinele de aerare a nisipului și grăsimilor, apa uzată trece printr-o unitate de măsurare a debitului pentru monitorizarea și înregistrarea continuă a debitului.
După măsurătorile de la intrare, apa curge mai departe către stația de pompare de la intrare. Acolo, apa pretratată este pompată către bazinele de nămol activat.
Apa uzată curge către o cameră de distribuție și este distribuită în mod egal către bazinele de nămol activat. Pentru tratarea chimică a fosforului se dozează clorura ferică. În bazinele de aerare, are loc descompunerea biologică a materiilor organice prin intermediul microorganismelor (nămol activat) în suspensie din apa uzată.
Procesele biologice de descompunere a materiilor organice necesită furnizarea unor cantități considerabile de oxigen. Pentru a obține o stabilitate operațională maximă și pentru un consum redus de energie, amestecarea și aerarea sunt separate.
Oxigenul este furnizat de suflante prin difuzoarele montate la partea de jos.
Debitul suflantelor este controlat automat în funcție de concentrația de oxigen din bazinele de nămol activat. Suspensia nămolului activat se realizează cu ajutorul mixerelor. Procesele biologice creează în continuu microorganisme noi (nămol activat). O cantitate echivalentă de nămol este eliminată din bazinul de proces ca surplus de nămol biologic.
Soluția de nămol activat este colectată în bazinele de nămol activat și distribuită în decantoarele secundare. În acestea nămolul în suspensie și apa uzată tratată sunt separate prin sedimentare.
Apa uzată tratată este deversată de la suprafață prin stavile de preaplin, iar nămolul sedimentat se concentrează în partea de jos și este transferat de raclor către bazinele de nămol.
Nămolul concentrat va reveni către bazinele de nămol activat pentru a asigura o cantitate suficientă de nămol în bazine. Pomparea nămolului de retur este proporțională cu debitul influentului. Nămolul plutitor format în decantoare este reținut în acestea și evacuat în colector.
Apa tratată este transferată în canalul de monitorizare de la ieșire pentru măsurarea calității și debitului și apoi evacuată în emisar.
Îngroșătorul gravitațional este folosit pentru îngroșarea nămolului în exces.
Acest proces crește conținutul de solide uscate din nămolul în exces până la 2% SU.
Nămolul îngroșat este pompat către unitatea de deshidratare mecanică a nămolului. Coagularea se realizează prin adăugarea de polimer.
Clădirea pentru deshidratarea nămolului este amplasată aproape de zona de depozitare a nămoului, astfel încât nămolul deshidratat să fie transferat către depozitul de turte de nămol în containere.
Supernatantul și apa filtrată provenită din procesul de deshidratare și îngroșare este distribuit către stația de pompare supernatant.
Treapta de epurare mecanică care cuprinde următoarele obiecte tehnologice:
Stație de recepție nămol din fose septice
Aceasta are rolul de recepție și transfer a nămolului rezultat din fose septice transportat cu autovidanja.
Echipamentul de recepție a nămolului are capacitatea suficientă pentru a asigura un timp de așteptare scurt pentru autovidanje. Capacitatea de transfer a debitului de nămol este de cca.50mc/oră.
Materialele nedegradabile de orice fel, conținute de nămol, sunt separate, spălate, compactate și transferate într-un container, pentru a putea fi evacuate într-o facilitate de depozitare ecologică.
Sunt prevăzute 2 containere cu roți și capace rabatabile, care pot fi manevrate manual pentru a fi evacuate în afara clădirii.
Nămolul din fosele septice este evacuat gravitațional către un bazin subteran, de unde este pompat cu o pompă de nămol submersibilă în fluxul de apă uzată în amonte de camera grătarelor. Bazinul este echipat cu mixer submersibil, pentru a preveni sedimentarea.
Clădirea grătarelor
Aceasta are rolul de eliminare a particulelor fine și grosiere și de protecție a echipamentelor din aval.
În interiorul clădirii sunt construite 3 canale pentru grătare. Două dintre canale sunt echipate cu grătare rare și dese, cu curățare automată, prevăzute cu transportor pentru materiile reținute, cu sistem integrat de spălare și compactare a materiilor reținute și cu containere pentru materiile reținute.
Cel de-al treilea canal este echipat cu grătare rare și dese, cu acționarea manuală în regim de urgență.
Grătarele rare și dese sunt controlate automat prin măsurarea diferenței de nivel.
Materiile reținute pe grătarele rare și dese vor fi evacuate pe banda transportoare și direcționate către un container. Materiile fine vor fi transferate în compactor înainte de a fi evacuate în containere.
În amonte și în aval de grătare sunt montate stavile acționate electric pentru izolarea unei linii.
Figura 3.2: Schema camera grătarelor
Deznisipator – Separator de grăsimi
Deznisipatorul are funcția de eliminare a nisipului și a grăsimilor. stație de pompare intermediară;
După grătarele dese, apa curge către camerele de aerare a nisipului și bazinele de eliminare a grăsimilor.
Unitățile de deznisipare și eliminare a grăsimilor sunt longitudinale și prevăzute cu cameră de flotațiea grăsimilor.
Unitatea de eliminare a grăsimilor este separată de cea de deznisipare printr-un perete perforat. Stavila pentru efluent este prevăzută cu deflectoare pentru spumă.
Pentru închidere, fiecare unitate de eliminare a nisipului și grăsimilor este prevăzută cu batardouri la intrare și la ieșire.
Structura este înclinată la partea de jos pentru a permite nisipului depozitat să alunece în canalul de colectare a nisipului. Nisipul decantat de la baza canalului este evacuat către camerele de deznisipare prin podul raclor și transferat către sortătorul de nisip prin intermediul pompelor de nisip. Un transportator elicoidal va transfera nisipul sedimentat de la sortătorul de nisip într-un container.
Grăsimile sunt colectate de la suprafață cu ajutorul raclorului și direcționate către o cameră de acumulare printr-un colector poziționat la începutul acesteia.
Sunt prevăzute două camere de colectare cu o capacitate de stocare a grăsimilor îngroșate de 7 zile. Grăsimile se îngroașă prin separarea apei în momentul în care acestea sunt împinse de raclor în camera de acumulare. Din aceste camere, grăsimile sunt evacuate cu autotancuri speciale.
Suflantele sunt amplasate într-o clădire învecinată și fiecare suflantă este conectată la o galerie comună unde aerul trebuie distribuit către unitățile de deznisipare și separare a grăsimilor.
Sunt prevăzute două suflante (una de rezervă) cu piston rotativ pentru furnizarea aerului. Suflantele sunt controlate prin intermediul convertizoarelor manuale de frecvență.
Figura 3.3: Deznisipator – separator de grăsimi
Stația de pompare intermediară are rolul de pompare a apei uzate influente pentru a obține o curgere liberă gravitațională prin bazinele de nămol activat.
Stația de pompare admisie (intermediară) este prevăzută cu 3 pompe (2 active + 1 rezervă).
Influentul este pompat până la nivelul hidraulic cerut prin stația de pompare admisie. Nivelul apei din colectorul pompei este măsurat continuu cu ajutorul unui indicator de nivel ultrasonic, pentru a menține nivelul în colector prin ajustarea vitezei pompelor. Deoarece admisia pompelor are control al frecvenței, se poate ajusta cantitatea de apă uzată pompată.
Monitorizarea cantității influentului
Pentru monitrizarea cantității și calității debitului de apă uzată la intrare este prevăzut un debitmetru electromagnetic pe conducta de apă uzată care vine de la unitatea deznisipatorului și a separatorului de grăsimi prin pompare.
Monitorizarea calității influentului este asigurată prin intermediul dispozitivelor de măsurare pH, conductivitate, temperatură și fosfor.
Treapta de epurare biologică
Este procesul tehnologic prin care impuritățile organice din apele uzate sunt transformate de către o cultură de microorganisme în produși de degradare mai ușor de îndepărtat (CO2,H2O). Rolul principal în epurarea biologică este deținut de către bacterii. Acestea consumă substanțele organice din apele uzate și pot trăi în prezența sau în absența oxigenului.
Viteza de degradare a substanțelor organice de către microorganisme este influențata de mai mulți factori printre care se menționează:
temperatura apei reziduale (variază sezonier);
timpul de parcurgere a treptei biologice;
concentrația și felul substanțelor organice (biodegradabile sau nebiodegradabile);
cantitatea de oxigen dizolvat;
starea vremii (umedă sau uscată).
În stația de epurare treapta biologică cuprinde următoarele obiecte tehnologice:
Camera de distribuție pentru treapta biologică
Aceasta are rolul de distribuție egală a debitului către bazinele biologice și amestecarea nămolului activat recirculat cu apa uzată ce vine de la stația de pompare intermediară (admisie-amplasată între deznisipator și căminul de monitorizare a calității influentului).
Camera de distribuție primește apa uzată de la camera de deznisipare și eliminare a grăsimilor, o amestecă cu nămolul de retur activat și o redistribuie în mod egal în bazinele de nămol activat.
După distribuție, apa amestecată (apa uzată și nămolul de retur activat) va fi transportată către bazinele de aerare. Sunt prevăzute stavile acționate electric pentru izolarea liniilor.
Este prevăzută o conductă de by-pass și o stavilă acționată electric în fața conductei pentru a trece de treapta biologică.
Bazine biologice
Acestea au rolul de degradare biologică a carbonului organic și a nutrienților.
Sistemul de tratare biologica va fi proiectat ca proces de namol activat de tip,,simultan" cu stabilizare aeroba. Sunt proiectate doua bazine de aerare pentru sistemul de namol activat pentru eliminarea materiilor organice (carbon organic, consum chimic de oxigen, consum biochimic de oxigen), precum si pentru procesele de nitrificare / denitrificare.
Bazinele sunt de tip carusel cu zone anoxice cu circulare internă, pentru a asigura desfășurarea procesului de denitrificare.
Nitrificarea reprezintă transformarea amoniacului în nitriți ți nitrați de către bacteriile autotrofe prin oxidare biologică.
Denitrificarea reprezintă transformarea nitraților în azot gazos (N2) prin bacterii heterotrofe facultative.
Vârsta proiectată a nămolului din procesul de aerare extinsă va fi de 25 zile, iar concentrația de solide uscate în bazin va fi de 4 kg/m3.
Fiecare dintre bazinele de aerare este echipat cu mixere submersibile cu rotație lentă, pentru a asigura amestecarea eficientă a nămolului cu apa și a preveni sedimentarea nămolului în bazine.
Pentru aportul de oxigen necesar, bazinele de aerare sunt echipate cu aerare cu bule fine, sistem de distribuție a aerului și suflante de aer. Aerarea va fi reglată automat prin intermediul vanelor electrice, în funcție de concentrația de oxigen măsurată în fiecare dintre bazine. Fiecare bazin este prevăzut cu două traductoare de oxigen.
Două suflante de serviciu și una de rezervă vor fi controlate cu ajutorul regulatoarelor de frecvență.
Suflantele sunt operate automat în baza unei valori predefinite a oxigenului (2 mg/l) și astfel, direct în baza presiunii aerului în conducta de aer comună, monitorizat în cadrul bazinelor cu nămol activat.
Apa uzată este revărsată din fiecare bazin de aerare către canalul de ieșire și transferată apoi către camera de distribuție a clarificatoarelor secundare.
Figura 3.4: Bazine biologice
Stație de precipitare chimică a fosforului
Aceasta are rolul de adăugare de substanțe chimice pentru a asigura eliminarea fosforului astfel încât să se atingă concentrațiile prevăzute pentru efluentul evacuat.
Sistemul de eliminare chimică a fosforului constă într-un bazin de dozare FeCl3 și pompe de dozare.
Sunt prevăzute 2 puncte de dozare pentru agentul de precipitare, situate la intrarea în decantoarele secundare și în debitul de nămol recirculat, înaintea amestecării cu apa tratată primar.
Bazinul pentru depozitarea și dozarea precipitantului pentru fosfor are o capacitate de depozitare de 30 zile în condițiile de încărcare proiectate.
Stație de suflante;
Camera de distribuție
Aceasta are rolul de distribuție egală a debitului către Decantoarele Secundare.
Camera de distribuție primește apa uzată de la Bazinele de Aerare și o distribuie în mod egal către Decantoarele Secundare.
Decantoarele secundare
Acestea au funcția de sedimentare a suspensiilor solide și îndepărtarea nămolului activat
Din camera de distribuție, apa uzată tratată biologic curge la cele două decantoare secundare. Decantoarele sunt bazine cu forma dreptunghiulară, prevăzute cu poduri racloare cu lama care transferă nămolul activat sedimentat în bazele de nămol. Nămolul colectat în baze curge gravitatțional către stația de pompare nămol activat, amplasată lângă bazine.
Spuma colectată de la raclorul de suprafață este împinsă către canalul de colectare a spumei, în apropiere de intrarea în decantoarele secundare. Spuma curge în stația de pompare spumă prin canalul înclinat.
Apa decantată curge prin deversoare în canalul de evacuare și este direcționată către canalul de măsurare a efluentului.
Fig. Figura: 3.5: Decantoare secundare
Decantarea este influențată de următorii factori:
mărimea particulelor în suspensie;
temperatura care prin schimbarea densității produce curenți interni;
viteza apei la intrare care poate crea vârtejuri;
viteza de depunere în apa liniștită;
raportul dintre distanța de trecere a apei prin bazin și adâncimea acestuia.
Monitorizare cantitate efluent
Aceasta se referă la monitorizarea calității și cantității debitului de apă tratată.
Monitorizarea se realizează cu ajutorul unui debitmetru electromagnetic tip PROMAG 10 cu Dn 600 montat în aval de decantoarele secundare.
Monitorizarea calității efluentului este posibilă prin intermediul dispozitivelor de măsurare pH, temperatură, NH4-N, NO3-N, PO4-P prevăzute
stație de prelevare probe și măsurare parametri apă epurată.
Treapta de tratare a nămolului
Epurarea apelor uzate are o singură treaptă de tratare și este alcătuită din următoarele obiecte tehnologice:
Stație de pompare nămol activat recirculat și nămol activat în exces
Aceasta are rolul pompare a nămolului recirculat către camera de distribuție a treptei biologice și pomparea nămolului în exces către îngroșatorul gravitațional.
Nămolul activat este transferat către bazinul intermediar localizat la intrarea în cele două bazine.
Bazinele intermediare de colectare a nămolului înaintează nămolul activat către stația de pompare nămol de retur, colectorul pompelor servind atât pentru pompele de nămol activat de retur cât și de nămol în exces.
Debitul de nămol către și de la stația de pompare nămol activat este ajustat prin intermediul debitmetrelor electromagnetice amplasate pe conductele de intrare și de evacuare a stației de pompare nămol.
Au fost prevăzute trei pompe centrifugale submersibile pentru pomparea nămolului activat de retur. Una din pompe funcționează în regim de rezervă.
Nămolul de retur ridicat este transferat către camera de distribuție pentru tratarea biologică.
Viteza pompelor este controlată prin intermediul convertizoarelor de frecvență. Capacitatea reală a pompelor este reglată automat în funcție de debitul de intrare și rata de recirculare a nămolului activat.
Nămolul de recirculare este măsurat de un debitmetru electromagnetic amplasat la evacurea pompelor.
Două pompe submersibile sunt prevăzute pentru pomparea nămolului în exces către îngroșatorul gravitațional.
Îngroșătorul gravitațional pentru nămol primar
Acesta are rolul de îngroșare a nămolului în surplus.
Nămolul în exces de la stația de pompare nămol de retur este pomat către un îgroșator gravitațional pentru reducerea cantității de nămol în exces.
În îngroșator, nămolul în exces este îngroșat până la 2% solide uscate.
În îngroșator este instalat un dispozitiv de amestecare pentru a susține procesul de îngroșare. Nivelul apei din îngroșator este înregistrat de un indicator de nivel.
Supernatantul produs curge prin deversor către stația de pomparesupernatant.
Nămolul în exces îngroșat este pompat de către pompele pentru nămol îngroșat direct către unitatea de deshidratare a nămolului.
Nămolul îngroșat este deshidrat cu ajutorul condiționării cu plolimer. Timpul maxim de funcționare va fi de 16 ore/zi, nămolul fiind deshidratat cu ajutorul centrifugelor până la 25% solide uscate.
Figura 3.6: Îngroșator gravitațional
Clădire deshidratare nămol
Aceasta are rolul de deshidratare a nămolului îngroșat.
Au fost prevăzute două centrifuge pentru deshidratarea nămolului îngroșat.
Nămolul îngroșat este deshidrat cu ajutorul condiționării cu polimer.
Polimerul pregătit în unitatea de preparare polimer este amestecat cu nămolul îngroșat prin intermediul mixerelor statice înainte de îngroșator.
Polimerul se dozează cu ajutorul pompelor cu șurub excentric controlate de convertizoare de frecvență.
Timpul maxim de funcționare este de 15 ore/zi, nămolul fiind deshidratat cu ajutorul centrifugelor.
Nămolul deshidratat este pus în containere și transferat către zona de depozitare nămol. Soluția de nămol de la centrifuge se transferă către stația de pompare supernatant.
Zonă depozitare nămol
Zona pentru depozitarea nămolului este proiectată pentru depozitarea intermediară a nămolului deshidratat produs timp de șase luni când stația funcționează la 70% din condițiile de încărcare din proiect.
Supernatantul din nămol este colectat și transferat în sistemul de canalizare.
Bazin de stocare și stație pompare supernatant
Din bazinul de stocare supernatant se realizează transferul supernatantului la camera de distribuție tratament biologic.
Stația de pompare supernatant a fost realizată pe amplasamentul bazinelor tampon existente.
Soluția apoasă rezultată din procesele de îngroșare și deshidratare din stația de tratare apă uzată este colectată în stația de pompare supernatant și pompată către intrarea în stație cu ajutorul a două pompe pentru supernatant (una activă + una de rezervă). Nivelul apei este controlat prin intermediul unui instrument de măsurare a nivelului ultrasonic.
Figura 3.7: Bazin de retenție supernatant
stație de pompare apă tehnologică (în cadrul obiectului decantoare secundare)
Acesta are rolul de furnizarea a apei de proces și asigurarea rezervei de incendiu.
Unitățile principale de proces care au nevoie de apă tehnologica sunt: grătarele, clasificatorul de nisip și unitatea de deshidratare a nămolului.
Apa epurată descarcată din decantoarele secundare este colectată într-un bazin comun. Din acest bazin este prevazută aspirația pompelor de punere sub presiune în cadrul rețelei de apă de proces (tehnologică) și apă de incendiu. În acest fel se asigură necesarul de apă tehnologică și rezervă de incendiu.
Deoarece este probabil ca efluentul tratat să conțină materii în suspensie, apa epurată, înainte de a fi utilizată, va tranzita un sistem de filtrare.
Sistemul de presurizare pentru apa tehnologică va fi format din două pompe (una activă + una de rezervă) ce vor asigura debitul și presiunea necesară în toată rețeaua de distribuție.
Rețeaua de distribuție este prevăzută cu hidranți de incendiu. Sunt prevăzute racorduri pentru utilizarea locală la activitățile de spalare a echipamentelor astfel încât să nu se utilizeze furtunuri mai mari de 40m.
Unitatea de control a mirosurilor neplăcute
Aceasta are rol de tratare a mirosurilor neplăcute.
Aerul urât mirositor este colectat de la camera grătarelor și clădirea de deshidratare a nămolului. Aerul colectat este transferat către unitatea de control a mirosurilor neplăcute. Pentru tratarea aerului se folosește un sistem de biofiltrare umedă prin care mirosurile neplăcute sunt descompuse în substanțe non-toxice precum apa și dioxidul de carbon – prin microorganisme adaptate.
Biofiltrele sunt încărcate cu material filtrant organic care își păstrează porozitatea și structura pentru o perioadă lungă.
Biofiltrele sunt produse într-un sistem modular și pot fi cu ușurință asmblate în șantier pentru a forma sisteme cu zone mari de filtrare. Materialul folosit este rezistent la vreme și la coroziune. Chiar și când este expus la temperaturi ridicate, corpurile rămân stabile.
Managementul deșeurilor rezultate in urma tratării
Impactul negativ al deșeurilor asupra factorilor de mediu impune gestionarea acestora prin măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a acestora în mediu. Cunoscută și ca managementul deșeurilor, gestionarea cuprinde următoarele operații׃ generarea, stocarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor. La rândul lor aceste operații principale, implică altele precum sunt colectarea selectivă/neselectiva, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea .
În Stația de Epurare Plopeni gestionarea deșeurilor se face responsabil conform Legii nr.211/2011 privind regimul deșeurilor iar legislația după care se desfășoara operațiile de gestionare a deșeurilor este H.G. nr. 856/ 2002, privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile,inclusiv deșeurile periculoase.
Tipurile de deșeuri rezultate din procesul de epurare Plopeni sunt :
-deșeuri reținute pe site, cod 19 08 01
-deșeuri de nămol, cod 19 08 05
-deșeuri de la deznisipator, cod 19 08 02
-deșeuri amestecuri de grasimi, cod 19 08 09.
CAPITOULUL 4
4. STUDIU PRIVIND CREȘTEREA GRADULUI DE EPURARE
4.1. Poluanți caracteristici și impactul asupra mediului. Caracteristicile apelor uzate urbane și a deșeurilor rezultate din procesul de epurare
În ultimii ani s-au limitat drastic concentrațiile impurificatorilor prezenți în apa epurată ce urmează să fie evacuată în emisar. Acest lucru a avut ca rezultat preocuparea oamenilor pentru găsirea unor metode de tratare din ce în ce mai eficiente, care să reducă concentrațiile impurificatorilor până la limitele impuse de legislația în vigoare, dar care să nu mărească costurile.
Reglementările, aplicate fie la nivel național, fie la nivel internațional, stabilesc standarde și mecanisme de conformare caracteristice pentru colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate rezultate din activități umane și activități industriale.
Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate orășenești modificată prin Directiva 98/15/CE și, la capitolul 3, respectiv capitolul 4 sunt specificate obligațiile privind colectarea și epurarea apelor uzate pentru fiecare aglomerare urbană sau rurală și cerințele impuse pentru respectarea limitelor concentrațiilor indicatorilor de calitate ai apelor uzate epurate evacuate din stațiile de epurare în emisar (art.15 al Directivei 91/271/CEE).
Transpunerea cerințelor Regulamentului (CE) nr.1882/2003 și directivei sus menționate în România s-a concretizat prin HG nr.352/2005 (MO nr.398/11.05.2005) pentru modificarea HG nr.188/2002 (MO nr.187/20.03.2002) pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate.
Descrierea unui proiect din sectorul apă – epurarea apelor uzate urbane și rețele de canalizare (inclusiv proiecte privind lucrări de modernizare și/sau extindere) executat de orice instituție acreditată trebuie să respecte prevederile Directivei EIM (transpusă în legislația națională prin HG 445/2009) privind:
descrierea caracteristicilor fizice ale întregului proiect și a cerințelor de amenajare și utilizare a terenului în timpul etapelor de construcție și exploatare;
descrierea principalelor caracteristici ale proceselor (construcția și exploatarea lucrărilor pentru colectarea și epurarea apelor uzate urbane), de exemplu natura și cantitatea materialelor utilizate și estimarea, pe tipuri și cantități, a deșeurilor preconizate și a emisiilor (poluare în apă, aer și sol, zgomot, vibrații, lumină, căldură, radiații etc.) rezultate din aceste procese;
rezumatul principalelor alternative studiate de titular și indicarea principalelor motive pentru alegerea finală, luând în considerare efectele asupra mediului.
La proiect se vor anexa planuri, hărți, pe care vor fi delimitate limitele administrative ale localităților, limitele aglomerărilor umane, precum și amplasamentele lucrărilor propuse prin proiect.
Directiva 86/278/CCE privind protecția Mediului și în special a solurilor, când se utilizează nămoluri de la stațiile de epurare a fost redată în țara noastră prin OM 334/2004 privind protectia Mediului și în special a solurilor, când se utilizează namoluri de la stațiile de epurare.
Conform capitolului 2 al Directivei 91/271/CEE operatorii de servicii publice (pentru colectarea și epurarea apelor uzate) au obligația să monitorizeze influenții/efluenții descărcați și să raporteze concentrațiile de poluanți, cantitățile de ape uzate evacuate și tehnologiile folosite, regiilor locale de apă și Direcțiilor de apă bazinale (DA).
Conform capitolului 4 al Directivei 91/271/CEE operatorii de servicii publice (pentru colectarea și epurarea apelor uzate) au obligația să înregistreze cantitățile de nămoluri produse, compoziția și caracteristicile nămolurilor, tipul de tratament efectuat, precum și numele și adresele destinatarilor de nămoluri și locurile de utilizare a nămolurilor considerate deșeuri codificate conform HG 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor în registre și să raporteze datele înregistrate autorităților competente: Agenția de Protecție a Mediului și Garda Națională de Mediu-Comisariatul Județean.
În vederea diminuării impactului tot mai puternic produs la nivelul mediului, a determinat societatea Hidro Prahova S.A. să adopte și să aplice măsuri și tehnici de combatere a poluării și de protecție a ecosistemelor. Astfel, au demarat proiectul „Reabilitarea și Modernizarea Sistemelor de Apă și Canalizare în Județul Prahova”, proiect cofinanțat de Uniunea Europeană din Fondul de Coeziune.
Prin acest proiect de reabilitare a fost modernizata si Stația de epurare a apelor uzate din localitatea Plopeni, proiectata si construita pentru o capacitate de 35 000 LE. Stația de epurare Plopeni epureaza un debit zilnic de ape uzate, în condiții de vreme uscată (Q zi, uscat) de 9 839 m3/ zi și un debit maxim proiectat (Q h, max, ploaie) de 913 m3/h. Apa epurată este deversată în Pârâul Istau (Teiului).
Vor fi atinse următoarele obiective de mediu:
Creșterea calității apelor de suprafață prin minimizarea efectelor determinate de asezările umane;
Reducerea riscurilor asupra sănătății asociate cu poluarea apelor de suprafață și a celor subterane datorată facilităților de depozitare locală a deșeurilor și descărcării apei uzate insuficient epurată;
Reducerea riscului de contaminare a apelor subterane;
Reducerea poluarii aerului, solului si al apelor de suprafata
Reducerea consumului de energie si conservarea resurselor de energie;
Îmbunătățirea managementului nămolurilor;
Factorii care au condus la necesitatea reabilitarii si modernizării stației de epurare din orasul Plopeni sunt:
uzura avansată a echipamentelor mecanice și electrice;
randamentul scăzut la instalațiile de tratare;
capacitate insuficientă și improprie de depozitare finală a nămolurilor;
grad de eficiență scăzut (58%), rezultat din analizele de laborator pentru apele uzate epurate evacuate în emisar;
depășirea concentrațiilor maxime admise ale indicatorilor de calitate din apele uzate efluente epurate;
necesitatea implementării tuturor directivelor UE privind calitatea apelor uzate epurate și a nămolurilor generate prin epurare.
Stația de epurare a apelor uzate provenite din localitățile Plopeni și Băicoi, se conformează cerințelor Directivei 98/15/CE privind epurarea apelor uzate orășenești, transpusă în legislația românească prin HG 188/2002 cu modificările și completările ulterioare, art. 7, Anexa 1 la normele tehnice epurarea și evacuarea apelor uzate urbane: "Art. 7. – (1) Apele uzate urbane care intră în rețelele de canalizare ale localităților trebuie ca înainte de a fi evacuate în receptorii naturali să fie supuse unei epurări corespunzătoare, și anume:a) epurare terțiară, pentru toate evacuările ce provin din aglomerări umane cu peste 10.000 l.e., până la data de 31 decembrie 2015;..”
În cazul apelor uzate influente ce conțin substanțe toxice sau care are nu sunt biodegradabile, epurarea se face numai prin tratamente chimice și fizico-chimice.
Indicatorii de calitate din apele uzate influente și efluente sunt monitorizați în conformitate cu prevederile NTPA 002/001 din HG 188/2002 cu modificările și completările ulterioare conform tabelelor: limite admise ale indicatorilor de calitate din apele uzate influente, respectiv limite admise ale indicatorilor de calitate din apele uzate efluente.
Metoda de determinare a indicatorilor de calitate din apele uzate influente și efluente sunt descrise în standardele de calitate care sunt respectate cu strictete în analizele de laborator conform tabelul nr.1 din HG 188/2002, Anexa 2, Normativ privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare, NTPA 002/2002 (ape uzate influente) și tabelului nr.1 din HG 188/2002, Anexa 3, Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2002 (ape uzate efluente). [24, 27]
4.2 Considerente privind epurarea apelor uzate orășenești
Conform domeniului de utilizare, apele de suprafață de pe teritoriul României se clasifică în cinci clase de calitate, definite astfel:
Tabel 4.3: Clase de calitate a apelor
În funcție de caracteristicile se alegere metoda de tratare a apelor uzate, stabilite prin analize de laborator. În situația unor efluenți ce au în compoziție numai substanțe/amestecuri organice biodegradabile și substanțe anorganice netoxice, se poate aplica o tratare biologică. Pentru efluenții greu biodegradabili de compoziție organică, amestecați cu agenți toxici (organici sau anorganici), se impune obligatoriu tratare biologică, combinată cu o tratare chimică.
În cazul apelor uzate care nu sunt biodegradabile și au în compoziția lor substanțe toxice, epurarea se realizează numai prin tratamente chimice și fizico-chimice. Metodele de tratare a apelor uzate dictate de următorii parametrii: temperatura, pH-ul, conținutul de azot și de fosfor, cantitatea de solide în suspensie (SS), consum biochimic de oxigen(CBO5),consum chimic de oxigen(CCO), natura apelor uzate și concentrația agenților toxici.
Recipientele au fost alese după următoarele criterii: rezistența mecanică și termică, posibilitate de curățare și neutralizare, să nu reacționeze cu diverșii constituienți ai probei. Să nu producă pierderi prin absorbție.
Descrierea succinta a modului de lucru pentru indicatorii de calitate impuși prin Autorizațiile de Gospodărire a Apelor (conform cerințelor HG 188/2002 cu modificările și completările ulterioare):
Consumului Chimic de Oxigen prin metoda dicromatului de potasiu (CCO-Cr) s-a făcut dupa standard SR ISO 6060/1996, reprezintă cantitatea de oxigen consumată prin oxidarea chimică totală a compușilor organic la produși anorganici: probă omogenă, nefiltrată, nedecantată în amestec cu o cantitate cunoscută de sulfat de mercur, în prezența unui catalizator de argint(Ag2SO4), în mediu pur în amestec cu acid sulfuric, se fierbe cu refluxare în aparatul numit ECO 6, timp de 2 ore la 148°C, astfel încât o parte din dicromatul de potasiu este redus de materiile oxidabile, restul se titrează cu o soluție de sulfat de fier (II) și amoniu;
pH –ul, standard SR ISO 10523/1997 : se utilizează aparatul numit pH-metru care măsoară diferența de potențial electric între un electrod de pH și un electrod de referință, cu impedanța de intrare superioară valorii de 1012Ω, cu dispozitiv de compensare a temperaturii și de corecție a curbei în milivolți la unitatea de pH. Valoarea este citită pe ecranul aparatului, unitatea de măsura este unitate de pH. Concentrația de ioni de hidrogen (pH) este un indicator care influențează procesele de tratare biologice și chimice, în SEAU Plopeni valoarea pH-ului trebuind să fie cuprinsă între 6,5-8,5.
Modificarea pH-ului și variația de temperatură poate afecta activitatea enzimelor în procesul de curățare a apelor uzate. În cazul de față nu avem temperaturi mult prea ridicate sau prea scăzute și nici variații ale pH-ului pentru a distruge de activitățile enzimatice.
materiilor totale în suspensie, standard STAS 6953-81: separarea materiilor în suspensie prin filtrare printr-o pâlnie de sticlă pe hârtie de filtru de porozitate medie cu bandă neagră, urmată de uscarea la 105°C în cuptor/etuvă, 30 de minute în exicator pentru stabilizarea temperaturii și cântărirea reziduului până la masă constantă la balanța analitică;
Consumului biochimic de oxigen, CBO5, standard SR EN 1899-2/2002, este un indicator general care arată conținutul de substanțe organice biodegradabile din apa uzată sau necesarul de oxigen al microorganismelor din apă. Se determină diferența dintre cantitatea de oxigen inițială din apa uzată și cea de după 5 zile de incubație în prezenta unui inhibitor(aliltiouree) la 20°C timp, la întuneric, într-un aparat denumit incubator. Concentrația de O2 dizolvat se măsoară cu ajutorul aparatului numit OXITOP la temperatura constanta. Este important la proiectarea treptelor biologice. Procesele consumatoare ale oxigenului dizolvat sunt cele de transformare ale carbonului organic în dioxid de carbon (CO2) și de transformare a amoniacului (NH3) în dioxid de azot(NO2) și azotat (NO3-).
Azotatului total obținut prin metoda Kjeldahl (azot organic + azot amoniacal), azotul din azotat și azotul din azotit, spectrofotometrie prin absorbție moleculară.
Fosforului total, standard SR EN 1189/2002 : principiul metodei constă în reacția ionilor de ortofosfați cu o soluție acidă care conține ioni de molibdat și de stibiu pentru formarea unui complex fosfomolibdenic de stibiu. Reducerea complexului de acid sascorbic pentru formarea unui complex de molibden puternic colorat în albastru. Măsurarea absorbanței acestui complex pentru determinarea concentrației ortofosfaților prezenți se realizează la lungimea de undă 880 nm, la spectrofotometru UV.
Clorurile, standard SR ISO 9297/2001: conținutul de cloruri dizolvate în apele uzate se determină prin metoda titimetrică; o cantitate cunoscută de probă de apă se titrează în prezența unui indicator(K2CrO4), până la atingerea punctului de viraj, observat prin formarea unui precipitat brun-roșcat de cromat de argint;
Rezidului, standard STAS 9187-84: o cantitate cunoscută de probă omogenă, nefiltrată, nedecantată se evaporă pe baie de nisip, iar reziduul obținut se usucă la temperatura de 105°C, 30 de minute în exicator pentru stabilizarea temperaturii și se cântărește la balanța tehnică.
Detergenților sintetici anionici, standard STAS 7576-66: un volum cunoscut de probă de ape uzate omogenă, nefiltrată, nedecantată, formează cu albatru de metilen un complex colorat albastru, hidrofob. Complexul colorat este extras cu cloroform și se măsoară intensitatea colorației care este proporțional cu concentrația de detergent, la lungimea de undă 650 nm, la spectrofotometru UV.
Substanțelor extractibile cu solvent, standard SR 7587/1996: o cantitate cunoscută de probă de ape uzate omogenă, nefiltrată, nedecantată , se acidulează la pH≤2, din aceasta probă se extrag substanțele extractibile cu solvent, eter de petrol, într-un aparat denumit Soxlet, apoi se evaporă la sec pe baia de nisip și se determină gravimetric(stabilizarea temperaturii în exicator 30 de minute, cântărire pe balanța tehnică și determinarea prin calcul matematic a masei de reziduu);
Sulfaților, standard STAS 7661-89: se evidențiază cu agenți de condiționare(amestec de glicerină, alcool etilic, acid clorhidric concentrat), în prezența clorurii de bariu cu rol de stabilizator și spectrofotometrare în UV la lungimea de undă 450 nm;
Temperatura este factorul ce influențează procesele de tratare, ea poate modifica în mai mică măsură procesul de coagulare și decantare, dar modifică clar procesele de epurare biologică (poate modifica reacțiile biochimice și cele de dizolvare). Apele uzate orășenești au temperatura cu 2-3°C mai ridicată față de apele din rețeaua de alimentare
Culoarea apelor uzate proaspete este gri deschis. Prin fermentarea substanțelor organice din apă, culoarea apelor uzate devine mai închisă. Apele uzate intrare în SEAU Plopeni au un astept opalescent și sunt de culoare galbenă iar la ieșire aveau culoarea gălbuie, dar după modernizare aceasta au un astect limpede și sunt incolore.
Mirosul și aspectul. Timpul de transport al apelor uzate în sistemul de canalizare este foarte important deorece există posibilitatea ca în apa uzată să apară procese de fermentare anaeroba, (mirosul de ouă clocite).
Cu ajutorul a trei analize, MTS, culoare, miros, se pot detecta deversari cu poluanți peste limitele admisibile, ceea ce ne permite să luăm măsurile pentru a evita deteriorarea proceselor de tratare.
Apele uzate la intrare și la ieșire din SEAU Plopeni au un miros specific menajer/mirositor 24, 28.
4.3 STAȚIA DE EPURARE APE UZATE MENAJERE ÎNAINTE DE REABILITARE. ANALIZA SITUAȚIEI EXISTENTE
Parametrii de funcționare ai statiei de epurare se schimbă la modificări importante în fluxul tehnologic când se modifică cantitatea și calitatea apelor uzate menajere influente si în cazul intemperiilor (temperaturi scăzute, temperature ridicate, ploi, ninsoare, etc) când sunt necesare efectuarea unor operatii ample pe fluxul tehnologic (evacuarea deseului nisip de la deznisipator cu o frecventa zilnica, monitorizarea pH-ului din inluente si efluente din ora in ora, curatarea gratarelor rare permanent, etc.) pentru menținerea in parametrii optimi de proiectare a statiei.
Vechea stație de epurare Plopeni a fost pusă în funcțiune în anul 1962.
Figurile de mai jos conțin valorile comparative în perioada anilor 2015-2017 ale principalilor indicatori stipulați în NTPA 002 și cele măsurate în punctul de intrare în stația de epurare Plopeni. Calitatea influentului în stația de epurare nu depășește valorile impuse de Normativul NTPA 002 privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare.
Figura 4.1: Variația MTS influent față de NTPA 002
Figura 4.2: Variația CCO-Cr influent față de NTPA 002
Figura 4.3: Variația CBO5 influent față de NTPA 002
Figura 4.4: Variația fosforului total efluent față de NTPA 001-2002
Figura 4.5: Variația detergenților sintetici anionici influenți față de NTPA 002
Calitatea efluentului din vechea stație de epurare din orașul Plopeni pentru perioada 2015-2017 este descrisă în tabele de mai jos:
Figurile de mai jos conțin valorile comparative ale principalilor indicatori stipulați în NTPA 001 și cele măsurate în perioada anilor 2015-2017 în punctul de ieșire de la stația de epurare Plopeni.
Figura 4.6: Variația MTS efluent față de NTPA 001
Figura 4.7: Variația CCO-Cr efluent față de NTPA 001
Figura 4.8: Variația CBO5 efluent față de NTPA 001
Figura 4.9: Variația fosforului total efluent față de NTPA 001
Figura 4.10: Variația detergenți sintetici anionici efluent față de NTPA 001
Rezultatele analizelor apei uzate efluente din Stația de epurare Plopeni, efectuate pe o perioadă de trei ani indică depasiri ale indicatorilor de calitate din apele uzate influente si elfuente cum sunt: materiile totale în suspensie, CCO-Cr, CBO5, detergenți, fosfor.
Apele uzate menajere ce trec prin SEAU Plopeni și apoi sunt evacuate în receptor, pârâul Teiului, reprezintă o sursă potențială de poluare ce poate alimenta stratele de apă freatică, acest proces devenind foarte activ în perioadele calde și secetoase, când nivelul apelor freatice scade.
În plus, datorită stării de uzură avansate a construcțiilor și a conductelor de apă, se scurge și se infiltrează în sol cantități importante de apă și nămol activ, faciliând poluarea solului și apelor subterane.
De asemenea depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor (nămoluri, grăsimi, etc.) rezultate în urma procesului tehnologic al stației de epurare, poate conduce, în timp, la poluarea apei freatice prin procese de acumulare și levigare.
După examinarea rezultatelor putem spune că Stația de Epurare Plopeni are un impact negativ asupra mediului, acest lucru se datorează faptului că la efluent apa conține încă poluanți 31,1-45,2 mg/l CBO5, 46-59 mg/l materii în suspensie, 144,2-177,3 mg/l CCO-Cr, mici depășiri la fosfați în anii 2015, 2017 și detergenți anioactivi în anii 2015,2016. În timp această stare de fapt este deosebit de gravă și are un impact sesizabil puternic 28.
4.3.1. Determinarea gradului de epurare necesar
Gradul de epurare necesar pentru întreaga stație sau pe trepte de epurare (treapta de epurare mecamica,bilogică, tertiara), reprezintă eficiența de eliminare obligatorie a unui anumit poluant si se sta-bilește pe baza caracteristicilor calitative ale apelor uzate la intrarea în stația de epurare și a condițiilor de descăracre a efluentului epurat în receptori, codiții determinate conform NTP 001/2002 și a prezederilor cu-prinse în avizele și autorizațiilor de gospodărire a apelor și de protective a mdiului.
Gradul de epurare se calculează cu relația:
%, unde:
Ci – reprezintă valoarea concentrației inițiale a indicatorului din apele uzate, pentru care se determină gradul de epurare, (mg/l) ;
Cf –reprezintă valoarea concentrației finale a aceluiași indicator după epurarea apei uzate (valoarea maximă admisibilă, conform NTPA 001, mg/l.
Se calculează gradele de epurare necesare pentru poluanții majori, astfel încât după epurare, și amestecare cu apele emisarului, acesta din urmă să se încadreze în norme.
A. Calculul gradului de epurare necesar după materii în suspensie
Se calculează gradul de epurare cu ajutorul relației:
unde : Cssi – cantitatea de materii în suspensie din apa uzată care intră în stația de epurare; din analizele de laborator ;
CssNTPA – cantitatea de materii în suspensie din apa uzată care poate fi evacuată în emisar (din NTPA 001/2002); cssNTPA = 35 mg/l.
pentru anul 2015 :
pentru anul 2016 :
pentru anul 2017 :
B. Calculul gradului de epurare după materia organică exprimat prin CBO5
Se poate calcula prin 3 metode: în funcție de diluție, amestecarea și procesul natural de autoepurare a apei, prin oxigenare, la suprafață, în funcție de diluție și amestecare și/sau în funcție de condițiile impuse prin NTPA 001/2002.
Alegem metoda impusă prin NTPA 001/2002, cu ajutorul relației:
(%)
unde : CCBO5i – cantitatea de substanțe organice exprimate prin CBO5 din apa uzată care intră în stația de epurare( din analizele de laborator);
CCBO5NTPA – cantitatea de materii în suspensie din apa uzată care poate fi evacuată în emisar (din NTPA 001/2002); cssNTPA = 25 mg/l.
pentru anul 2015 :
pentru anul 2016 :
pentru anul 2017 :
C. Determinarea gradului de epurare în ceea ce privește consumul chimic de oxigen
Calculul consumului chimic de oxigen se face cu ajutorul relației:
(%)
unde: – concentrația inițială a materiei organice la intrarea in stația de epurare, exprimată prin CCO-Cr;
– concentrația de materie organică exprimată prin CCO-Cr în apa epurată deversată în emisar, ce corespunde valorii din NTPA 001/2002; = 125 mg/l
pentru anul 2015 :
pentru anul 2016 :
pentru anul 2017 :
D. Determinarea gradului de epurare în ceea ce privește azotul total
Se calculează cu formula:
(%)
unde: – cantitatea de compuși cu azot total la intrarea în stația de epurare;
– cantitatea de compuși cu azot total la ieșirea din stația de epurare conform NTPA 001/2002; = 15 mg/l.
pentru anul 2015 :
nu se mai calculeazǎ gradul de epurare al azotului total
pentru anul 2016 :
pentru anul 2017 :
4.3.2. Eficiența sau gradul de epurare
Reprezintă punctul de reducere, ca urmare a epurării, a unei părți din elementele poluante de natură fizică, chimică și biologică din apele uzate, asfel încât, partea rămasă în apa epurată să reprezinte valoarea limită admisibilă, conform reglementărilor în vigoare(HG 188/2002, completat cu HG 352/2005).
Formula generală pentru calculul gradului de epurare (GE) este:
(%)
unde: ci – concentrația inițială a poluanților din apele uzate pentru care se determină gradul de epurare (mg/l);
cf – concentrația finală a poluanților din apele uzate după procesul de epurare (mg/l).
Gradul de conformare pe care stația de epurare Plopeni trebuie să îl atingă, este prezentat in următorul tabel:
Tabel 4.4: Eficiența epurarii apei uzate din vechea stație de epurare Plopeni
Figura 4.11: Eficiența epurării apei uzate pentru anul 2015
Figura 4.12: Eficiența epurării apei uzate pentru anul 2016
Figura 4.13: Eficiența epurării apei uzate pentru anul 2017
Din analiza datelor obținute în perioada 2015- 2017, concluzia care se desprinde este că metoda convențională de epurare aplicată în stația de epurare Plopeni nu are eficiența necesară pentru a obține o apă uzata epurată de calitate, în special din punct de vedere al materiilor totale în suspensie, Consumul Biochimic de Oxigen (CBO5) parametrii care înregistrează cele mai mari depășiri față de limitele prevăzute de normele în vigoare, respectiv NTPA 001/2002 care stabilește valorile limită de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești evacuate în receptori naturali, completată de NTPA 011/2002 care conține prescripții referitoare la evacuările provenite din stațiile de epurarea apelor uzate orășenești.
Din punct de vedere organoleptic (miros) impactul se apreciază ca sesizabil moderat in imediata apropiere a statiei de epurare.
Datorită diferențelor mici calitative între rezultatele analizelor pe probe martor și pe cele din interiorul Stației de Epurare, impactul asupra solurilor ca fiind sesizabil cantitativ, dar minor.
Ca nivel de zgomot impactul produs de Stația de Epurare se apreciază ca fiind ușor sesizabil dar sub limitele admisibile.
4.4 Reabilitarea tehnologiei de tratare a apei uzate a stației de epurare a apelor uzate Plopeni
Factorii care au condus la necesitatea accesării de fonduri pentru modernizarea și extinderea stației de epurare sunt:
Dezvoltarea urbanistică de amploare din ultimii ani;
Necesitatea implementării tuturor directivelor UE privind calitatea apelor uzate epurate și a nămolurilor generate prin epurare;
Performanțele modeste ale stației de epurare construite în anii '60;
Respectarea convențiilor internaționale privind protecția mediului.
După reabilitarea stației de epurare a apelor uzate Plopeni se urmărește atingerea următoarele obiectivelor:
Îmbunățirea calității efluentului și încadrarea indicatorilor de calitate rezultați în limite maxime admise prin legislatia in vigoare;
Diminuarea cantității de substanțe poluatoare evacuate și protejarea emisarului împotriva eutrofizării;
Diminuarea poluării mediului: aerului, solului și al apelor;
Folosirea unor metode eficiente pentru reducerea consumului de energie și de conservarea resurselor de energie, prin utilizarea unor instalatii și utilaje cu consumuri mici de energie electrică;
Optimizarea managementului nămolurilor. Nămolurile rezultate din epurarea apelor uzate pot conține poluanți, aceștia reprezintând un real pericol pentru mediul înconjurator în cazul în care, prelucrarea și gestionarea lor finală nu este conformă cu normativele în vigoare. 27,28.
Tabel 4.5: Date tehnice ale stației de epurare din orașul Plopeni
4.4.1. Instalația de canalizare a apelor uzate menajere
Apele uzate menajere și tehnologice sunt colectate ȋntr-o rețea de canalizare alcătuită din tuburi PVC care deversează ȋn stația de epurare a orașului Plopeni.
Determinarea debitelor carcateristice privind evacuarea apelor uzate din orașului Plopeni
Conform autorizației de gospodărire a apelor, debitele de ape uzate menajere și tehnologice autorizate pentru orașul Plopeni sunt:
Qn zi med = 1921.10 m3/zi (debit incluzând și debitul de ape pluviale)
Qn zi max = 2451 m3/zi
Volumul anual maxim de ape uzate care necesită epurare, pentru orașul Plopeni, este de 845,90 mii m3/an.
Tabel 4.6: Debitul de ape uzate menajere evacuate pentru orașul Plopeni
În afară de acestea, în stația de epurare a orașului Plopeni sunt deversate și apele uzate menajere din rețeaua de canalizare a orașului Băicoi, ducând astfel la modificarea valorilor debitelor care sunt supuse epurării.
Determinarea debitelor carcateristice privind evacuarea apelor uzate din orașului Băicoi
Debitul mediu zilnic de ape uzate menajere Quz zi med
Debitul mediu zilnic de apă uzată evacuat ȋn rețeaua de canalizare a orașului Băicoi, este conform autorizației de gospodărire a apelor.
Q1uz zi med= 700 m3/zi
Față de acestea, în orașul Băicoi au mai fost executate 4007 branșamente, rezultând o creștere a consumului de apă și implicit a valorilor debitelor de ape uzate. Debitul zilnic al necesarului de apă se calculează ținând seama de prevederile STAS 1343-1/2006 după relația:
N – numărul de persoane din cadrul zonei populate
N= 12021 persoane (4007 branșamente * 3persoane)
qsp – debit specific normal de apă potabilăbpentruno persoană în decursul unei zile
qsp = 120 l/om * zi
Quz zi med – debitul zilnic mediu de apă uzată menajeră
Qn zi med – debitul zilnic mediu al necesarului de apă
Debitul maxim zilnic de ape uzate menajere
Debitul maxim orar de ape uzate menajere
Debitul maxim orar de apă uzată menajeră se determină cu ajutorul relației :
Ko – este coeficient de variație orară; se exprimă sub forma abaterii valorilor maxime orare ale consumului față de medie în zilele de consum maxim,adimensional
Volumul de apă anual al apelor uzate menajere din rețeaua de canalizare a orașului Băicoi supuse epurării
Tabel 4.7: Debitul de ape uzate menajere evacuate pentru orașul Băicoi
Determinarea volumului total de apă uzată supusă epurării în stația de epurare a orașului Plopeni (debite provenite din rețelele de canalizare ale orașelor Băicoi și Plopeni) 22.
Figura 4.14: Schema bloc a Stației de Epurare Plopeni după modernizare
G/S – Grătare și separatoare de grăsimi
Dz – Deznisipator
BNA – Bazin nămol active
Ds – Decantor secundar
4.4.2 Determinarea gradului de epurare pentru SEAU Plopeni modernizată
Valorile eficiențelor obținute pentru stația de epurare în timpul exploatării, trebuie să fie superioare vaorii gradului de epurare necesar determinat de către proiectantul investiției și aprobat de către organele abilitate.
În analizele efectuate pe ape de suprafață și ape uzate au fost urmăriți următorii parametri: pH, reziduu filtrabil uscat la 105 °C, consum chimic de oxigen (CCO-Cr), consum biochimic de oxigen (CBO5), azot total, fosfor totaldetergenți, sulfați, substante extractibile cu eter de petrol, materii în suspensie. Au fost folosite metodele de analiza standardizate.
Monitorizarea fizico-chimică și microbiologică a apelor uzate la intrarea și ieșirea din stația de epurare Plopeni.
Rezultatele obținute în urma monitorizării lunare a parametrilor fizico-chimici ai apelor uzate la intrarea și la ieșirea din stația de epurare Plopeni, pe perioada martie – mai 2018, sunt prezentate în următoare tabele. Valorile depășite sunt trecute cu caractere bolduite.
Tabel 4.8: Evoluția parametrilor apelor reziduale la noua stație de epurare (martie – mai 2018)
Figura 4.15: Valorile medii ale parametrilor de calitate față de valorile impuse
Datele de mai jos prezintă încărcările medii de poluanți aferente SEAU Plopeni (media celor 3 luni de funcționare a stației de epurare).
Gradele de epurare necesare:
pentru materii totale în suspensie:
pentru substanțe organice (CBO5):
pentru azot total:
pentru consumul chimic de oxigen:
pentru fosfor total
Eficiența stației de epurare:
Eficiențele (gradele de epurare) vor trebui să se încadreze în normele impuse de legislația în vigoare privind protecția mediului în toate situațiile de debite și încărcări maxime. Au fost realizate experimentări vizând parametrii de calitate ai apelor uzate specifice apelor manajere, pâna la încadrarea acestora în valorile admise în NTPA 001/2002.
Analizând fiecare parametru de calitate al apelor uzate observăm o scădere la majoritatea valorilor parametrului studiat. Din analiza indicatorilor de calitate ai apei uzate la intrarea în stație, la ieșire se observă realizarea unei eficiențe de epurare crescută, comparative cu de vechea stație de epurare.
Tabel 4.9: Media valorilor parametrilor de calitate ai apelor uzate pe faze de epurare în stația de epurare Plopeni
SEAU Plopeni atinge parametrii optimi de funcționare cu privire la reducerea poluanților: MTS, CCO-Cr, CBO5, în conformitate cu limitele reglementate prin normativele în vigoare.
Dacă analizăm consumul chimic de oxigen (CCO-Cr) în cele trei trepte(mecanică, biologică și terțiară) se observă o scădere a acestuia pâna în faza de deversare în emisar la valori care sunt sub cele prevăzute în NTPA 001/2002( Tabel 4.8).
În ceea ce privește media randamentelor obținute la acest parametru este de 78,82%.
Figura 4.16: Variația valorii indicatorului CCO-Cr în primele lui de funcționare
În cazul indicatorului de calitate consum biochimic de oxigen (CBO5), în cele trei luni consecutive se observă o scadere a acestuia până în efluent, valori care sunt sub cele prevăzute în NTPA 001 (Tabel 4.11).
În ceea ce privește media randamentelor obținute la acest parametru aceasta este 90,42%.
Figura 4.17: Variația valorii indicatorului CBO5 în primele lui de funcționare
Media eficienței experimentelor efectuate pentru substanțe solide în suspensie (MTS) este de
90,42%, valorile parametrului la deversarea în emisar sunt sub valorile maxim admise în normativ 001 (Tabel 4.11).
Figura 4.18: Variația valorii indicatorului MTS în primele lui de funcționare
În cazul parametrului de calitate fosfor total în cele patru analize se observă o reducere a acestuia până în emisar la valori care sunt sub cele prevăzute în NTPA001 (Tabel 4.11).
În ceea ce privește randamentul mediu obținut la acest parametru acesta este 52,80%.
Figura 4.19: Variația valorii indicatorului Ptotal în primele lui de funcționare
În cazul indicatorului de calitate azot total media eficienței nu se poate calculata, valorile influentului sunt corespunzatoare conform NTPA 002, dar în emisar valorile care sunt peste cele prevăzute în NTPA001, acestea nu se conformează reglementărilor în vigoare privind reducerea poluantului Ntotal.
Tabel 4.10: Eficiența SEAU Plopeni analizată
Concluzia este că stația de epurare reduce sub limita maxim admisă poluatorii: MTS, CCO-Cr, CBO5, dar nu reduce sub limita maxima admisă poluatorul Ntotal, cauza neconformării fiind lipsa formării cantității de masă bacteriană necesară procesului de nitrificare-denitrificare.
Ca și măsuri aplicate pentru formarea cantității de masă bacteriană necesară procesului de nitrificare-denitrificare, se va descărca în stația de epurare a apelor uzate Plopeni, ape uzate vidanjate provenite de la crescătoriile de animale.
Figura 4.20: Gradul de epurare necesar în comparație cu cel realizat la SEAU Plopeni
4.4.3 Eficența treptelor de epurare:
Eficiența treaptei mecanice se stabilește în funcție de calitatea apelor uzate influente în stația de epurare și concentrația analizată a poluanților în treapta mecanică (mg/l):
GEMTS = 43,82%;
GECCO-Cr = 54,89%;
GECBO5 = 19,95%;
Eficiența treptei biologice se stabileste în funcție de calitatea apelor uzate influente în statia de epurare si calitatea analizată a poluanților în treapta biologică (mg/l):
GECCO-Cr = 73,37%;
GECBO5 = 66,15%;
Tratarea biologică a apelor uzate este urmată de o epurare terțiară pentru eliminarea compușilor de azot și fosfor.
În ce privește eficiența – randamentul – diferitelor instalații, el este de obicei exprimat prin posibilitatea acestora de a reduce materiile organice(exprimate prin CBO5).
Eficiența treptei de epurare terțiară:
GEPtot.= 39,09%;
GENtot. = 72,66%.
Procese de nitrificare
Pentru obținerea unei eficienței tehnologice se propune realizarea unei epurări mecano-biologice cu elimiarea nutrienților pe cale biologicță (nitrificare – denitrificare) (Kjeldahl-N si NO3-N).
Nitrificarea este procesul prin care se realizează oxidarea biologică a amoniului. Aceasta se realizează în două etape, prima la forma de azotiți și apoi la forma de azotați. Responsabile pentru aceste două etape sunt două bacterii chemoautotrofe (obțin energie din reacții chimice, prin oxidarea compușilor anorganici asemenea amoniacului, azotiților și sulfidelor), respectiv nitrosomonas și nitrobacter.
Nitrificare: Transformarea amoniacului în nitriți și nitrați de către bacteriile autotrofe prin oxidare biologică.
Reacțiile de transformare sunt în general cuplate și au loc rapid la forma de azotat; nivelul de azotiți la un moment dat este relativ scăzut. Azotații pot fi folosiți în sinteză pentru a sprijini creșterea plantelor sau pot fi substanțial reduși prin denitrificare. Denitrificarea este reducerea biologic a azotaților la azot gazos. Ea poate fi realizată în mai multe etape pe cale biochimică, cu producere finală de azot gazos. O gamă largă de bacterii heterotrofe iau parte la proces, necesitând carbon organic ca sursă de energie.
Procesul în care azotul (sub forma de ioni de amoniu) din apa uzată neepurată sau decantată este substanțial transformată în nitrați este cunoscut sub denumirea de „nitrificare biologică”.
În procesul de nitrificare au loc două procese importante: reducerea substanței organice, care se realizează cu ajutorul unor bacterii aerobe heterotrofe și respectiv reducerea azotului amoniacal (nitrificarea propriu-zisă) care se realizează cu ajutorul unor populații de bacterii aerobe autotrofe, care oxidează amoniul la nitrat cu formarea intermediară anitritului.
Prin nitrificare înțelegem oxidarea azotului amoniacal (NH4-N) în nitrit (NO2-) și a nitritului în nitrat (NO3-). Principalele două specii de bacterii care realizează procesul de nitrificare sunt Nitrosomonas și Nitrobacter. Sarcina oxidării este aici preluată de către bacteriile autotrofe (nitrosomonas, nitrobacter):
Treapta I: Nitrosomonas
Treapta a II-a: Nitrobacter
Reacția totală:
Este caracterizată printr-un consum mare de oxigen (1 g NH4-N necesită 4,6 g O2) și printr-o producție mare de acizi (1 mol de NH4-N formeaza 2 moli de H+).
Pentru descompunerea substanței organice pe bază de carbon sunt necesare:
– condiții aerobe
– microorganisme heterotrofe aerobe- mediu bogat în oxigen (min. 1 mgO2/l)
Pentru procesul de nitrificare sunt necesare:
– condiții aerobe
– microorganisme autotrofe aerobe
– mediu bogat in oxigen (min. 2mgO2/l)
Factorii care influențează procesul nitrificare-denitrificare sunt: temperatura, concentrația oxigenului dizolvat, pH-ul, alcalinitatea, inhibitorii, mediile oxidativ reductive.
Procese de denitrificare
Transformarea -N la o formă mai ușor de eliminat, este realizată de mai multe tipuri de bacterii dintre care se pot menționa: achromobacter, aerobacter, alcaligenes, bacillus, brevibacterium, flavobacterium, lactobacillus, micrococcus, proteus, pseudomonas și spirillum. Aceste bacterii anoxice heterotrofe, ce își obțin energia necesară dezvoltării din oxidarea carbonului organic, sunt capabile de reducere a azotaților în două etape. Prima etapa o constituie transformarea azotaților la azotiți. Această etapă este urmată de producerea oxidului nitric (NO), oxidului nitros (N2O) și apoi a azotului gazos.
Ultimii trei compuși sunt de natură gazoasă și pot fi eliberați în atmosferă.
Pentru procesul de denitrificare sunt necesare:
– condiții anoxice (mediu lipsit de oxigen cel mult 0,1 mgO2/l)
– microorganisme heterotrofe anoxice.
Denitrificare: Transformarea nitraților în azot gazos (N2), cu ajutorul bacteriilor heterotrofe facultative.
NO3 + CH3OH 3N2 + 5CO2 + 7H2O + 6OH
Transformarea azotaților la azot gazos are loc cu producere de alcalinitate, ceea ce va conduce la o creștere a pH-ului. Valorile optime pentru pH se găsesc în domeniu 7-8 cu diferite valori optime pentru diferite populații bacteriene.
În cazul în care pentru procesul de denitrificare nu este destul substrat organic pentru asigurarea lui se pot utiliza diverși compuși organici ca: metanol, etanol, acid
acetic, reziduuri materiale de natură organică.
Sursele cele mai utilizate ca donatori de electroni sunt materia organică din apa uzată și metanolul. Alegerea lor se face având în vedere partea economică și disponibilitatea locală.
Tabelele de mai jos prezintă debitele si încărcările de poluanți aferente SEAU Plopeni.
Tabel 4.11: Balanța azotului în procesul de nitrificare-denitrificare
Defosforizarea
Eliminarea fosforului ca procedeu de epurare avansată se poate realiza atat pe cale fizico-chimică, cât și pe cale biologică.
Pe cale chimică eliminarea fosforului din apele uzate, încarcate în special cu dejectii, se realizează având la baza procese de precipitare și adsorbție sub efectul coagulanților, care îl leagă sub forma de săruri greu solubile de fier, aluminiu sau cadmiu care apoi se decantează.
Cu alte cuvinte, transformarea compușilor fosforului cu ajutorul acestor reactivi de precipitare în condițiile realizării unui pH adecvat, duce la formarea de fosfați (PO4 -) greu solubili și floculanți uțor sedimentabili.
Mai mult acești compuși au și o bună capacitate de adsorbție a fosfaților organici și a polifosfaților.
Pentru a asigura formarea flocoanelor se recomandă ca reactivii introduși în bazin să fie permanent în mișcare. Aceasta agitare a băii se poate realiza prin aerare sau prin agitare mecanică, după care se lasă un timp corespunzător pentru declanșarea reacțiilor, precum și pentru decantare.
În ceea ce privește metoda biologică de defosforizare a apelor uzate, această tehnologie se bazează pe principiul expunerii microorganismelor la condiții alternative aerobe și anaerobe.
Prin această metodă bacteriile sunt obligate să consumă o cantitate mai mare de fosfor.
Pe cale biologică, eliminarea fosforului se realizează în două trepte, prin efectul bacteriilor aerobe și anaerobe.
Pentru eliminarea fosforului pe cale biologică, trebuie ca în apa uzată supusă procesului de epurare în treapta biologică să existe o cantitate satisfăcătoare de substanțe de natură organică ușor degradabilă pentru a se putea forma acizi organici și pentru îmbogățirea mediului cu substanțe de rezervă pentru bacterii.
Procese chimice de eliminare a fosforului din apa uzată:
Adăugarea diverselor reactivi în apele uzate cu conținut de fosfați determină producerea de săruri insolubile sau cu o solubilitate scăzută care precipită.
Epurarea avansată a apelor uzate, precipitarea chimică, implică adaosul de reactivi chimici pentru alterarea formei fizice a substanțelor coloidale și în suspensie și îmbunătățirea reducerii lor prin sedimentare. În anumite situații, distrugerea particulelor coloidale este lentă iar reducerea este împiedicată chiar prin blocarea coagulantului într-un precipitat voluminos.
Reactivii cei mai des utilizați în precipitarea chimică sunt:
sulfatul de aluminiu hidratat [Al2(SO4)3·18H2O și Al2(SO4)3·14H2O],
clorura ferică [FeCl3],
sulfatul feric [Fe2(SO4)3 și Fe2(SO4)3·3H2O],
sulfatul feros [Fe(SO4)·7H2O]
varul [Ca(OH)2].
Sărurile de fier și aluminiu se adaugă în diferite puncte ale proceselor de epurare însă, deoarece polifosfații și fosforul organic sunt mai ușor de îndepărtat decât ortofosfații, pentru obținerea unor eficiențe mai bune ale procesului, se adaugă sărurile de aluminiu sau fier, după treapta de epurare biologică.
Se utilizează:
Precipitarea fosforului cu var
Calciul se introduce uzual sub forma varului, Ca(OH)2. Abia la valori ale pH-ului către valoarea 10, ionii de Ca în exces reacționează cu fosfatul, pentru a precipita hidroxiapatita,Ca10(PO4)6(OH)2.
Reacția chimică ce descrie precipitarea osfatului cu calciu este:
Hidroxiapatita
Cantitatea de var necesară pentru preciptatea fosfatului din apa uzată este în general de 1,4 – 1,5 ori alcalinitatea totală a apei uzate respective, exprimată prin CaCO3. Datorită valorii mari a pH-ului necesar pentru precipitarea fosfatului, co-precipitarea nu este eficientă.
Precipitarea fosforului cu aluminiu
Un mol de aluminiu reacționează cu un mol de fosfat iar raportul masic Al/P este 27/31, deci 0,87/1.
Precipitarea fosforului cu fier
Sărurile de fier utilizate în precipitarea chimică a fosforului sunt: clorura ferică, sulfatul feric, clorura feroasă și sulfatul feros, ultimele două fiind disponibile ca lichide de decapare, provenind din oțelării; lichidele de decapare pot conține cantități mari de acid hidrocloric sau de acid sulfuric care pot cauza distrugerea alcalinității și scăderea pH-ului.
Experiența practică a demonstrat că sărurile de fier sunt cele mai eficiente în precipitarea fosforului iar pH-ul optim pentru aceasta este situat în domeniul 4,5…5. Procedeele de epurare bazate pe procesul de precipitare chimică sunt capabile săreducă 50-70% din azotul organic, 20-30% din azotul total și 70-90% din fosforul total.
Tabel 4.12: Balanța fosforului în procesul de fosforizare-desfosforizare
4.5 Deșeuri rezultate din procesul de epurare
Tabel 4.13: Evidența anuală medie a deșeurilor
Vârsta proiectată a nămolului din procesul de aerare extinsă este de 25 zile, iar concentrația de solide uscate în bazin de ~ 4 kg/m³.
Namolul în exces de la stația de pompare nămol exces este pomat catre un îgrosator gravitațional.
În ingroșator, nămolul în exces este îngroșat până la 2% SU.
Nămolul îngroșat este deshidrat cu ajutorul condiționării cu polimer. Polimerul pregătit în unitatea de preparare polimer este amestecat cu nămolul îngroșat.
Timpul maxim de funcționare va fi de 16 ore/zi, nămolul fiind deshidratat cu ajutorul centrifugelor până la 25 %SU.
Nămolul deshidratat este pus în containere și transferat către zona de depozitare nămol.
Zona construită pentru depozitarea intermediară a nămolului deshidratat asigură un timp de stocare de șase luni cînd stația funcționează la 70% din condițiile de încărcare proiectate.
Supernatantul din nămol va fi colectat în stația de pompare supernatant.
Supernatantul rezultat din procesele de îngrosare și deshidratare este colectat în stația de pompare supernatant de unde este reintrodus în proces prin pompare în camera de distribuție la bazinele de aerare. Nivelul este controlat prin intermediul unui senzor ultrasonic de nivel.
Unitatea de tratare miros pentru clădire grătare
Aerul este colectat din clădirea grătarelor. Pentru tratarea aerului se foloseste folosi un sistem de biofiltrare.
Biofiltrul este încărcat cu material filtrant organic care își păstrează porozitatea și structura pentru o perioadă lungă.
Stațiea de pompare apă tehnologică
Furnizează apa de proces și asigură rezerva de incendiu.
Unitățile principale de proces, care au nevoie de apă tehnologică sunt grătarele, clasificatorul de nisip și deshidratarea nămolului.
Apa epurată din avalul decantoarelor secundare este colecată într-un bazin comun în care este realizată și aspirația pompelor de punere sub presiune în cadrul rețelei de apă de proces și apă de incendiu.
Deoarece este posibil ca efluentul epurat să conțină materii în suspensie, înainte de a fi utilizată, apa trece printr-un sistem de filtrare.
Rețeaua de distribuție este prevazută cu hidranți de incendiu. Sunt prevăzute racorduri locale la rețea. 25,26,28.
5. CONCLUZII
Modernizarea societății contemporane a impus o creștere importantă a volumului de apă, a volumului de apă uzată, a numărului și complexității poluanților care se regăsesc în aceste ape. Evac-uarea unor cantități mari de ape uzate în emisari, obligă la aplicarea unor procedee eficiente și la folo-sirea de echipamente și instalații adecvate.
Lucrarea a urmărit eficiența noii stații de epurare din punct de vedere ecologic, să asigure eliminarea unor poluanți, ce produc efecte negative asupra oamenilor și a mediului.
În lucrarea de față am prezentat experimentele efectuate la o stație avansată de epurare mod-ernizată, destinată epurării apelor uzate menajere provenite din localitatea urbană: Plopeni.
Experimentările s-au efectuat pentru stația de epurare ape uzate Plopeni înainte de reabilitare și modernizare și după finalizarea proiectului. Experimentele au urmărit concentrația indicatorior de calitate din apele uzate, în conformitate cu prevederile legiaslației în vigoare HG 188/2002 cu modi-ficările și compeltările ulterioare, privind limitele maxime admise: de evacuare în rețele publice de canalizare ale localităților – NTPA 002 și concentrațiiile, maxime admise de evacuare a apelor uzate epurate în apele de suprafață – NTPA 001.
În această privință putem concluziona că s-a realizat o eficiență bună a fiecărei trepte a stației modernizate. Monitorizarea parametrilor de calitate au evidențiat o eficiența crescută a treptelor de epurare și încadrarea în parametrii optimi a stației de epurare modernizată si reabilitată.
Acest fapt dovedește încă o dată că Româina și-a resspectat angajamentul cu privire la confor-marea prevederilor directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate orășenești, modificată prin directiva 98/15/CE transpusă în legislație Românească prin HG 188/2002 cu modificările și com-pletările ulterioare.
Valorile indicatorilor de calitate din cadrul experimentelor s-au înscris sub valorile maximale admise ale parametrilor prevăzuți în normativul NTPA 001, pentru evacuarea apelor epurate în emisar, cu excepția indicatorului de calitate azot total (apele uzate epurate au un conținut depășit de azot, Ntot=55,36mg/l), cauza neconformării fiind lipsa formării cantității de masă bacteriană necesară procesului de nitrificare-denitrificare, datorită debitului influent scăzut, față de capacitatea la care a fost proiectată și construită stația de epurare Plopeni.
La toți indicatorii determinați s-au realizat eficiențe superioare de îndepărtare a poluanților fața de limitele reglementate prin NTPA 001, comparativ cu stația de epurare înainte de modernizare și reabilitare.
Conform cerințelor legislației în vigoare procesele de epurare a apelor uzate orășenești cu peste 10 mii de locuitori echivalenți cuprind obligatoriu procese de epurare mecanice (reducere materii și materiale grosiere și fine de tipul deșeurilor reținute pe site, nisip), biologice(reducerea amoniului la azot total) și terțiare(reducerea fosfaților la fosfor total).
Impactul total mai puternic produs a nivelul mediului a determinat societatea umană să adopte și să aplice măsuri și tehnici de combatere a poluării și de protecție a ecosistemelor. Scopul prim al proiectulului prezentat a fost să demonstrez că stă în puterea umană să protejăm apa pe care o bem, aerul pe care îl respirăm, pământul pe care îl cultivăm.
ANEXE:
Anexa 1: Stația de epurare înainte de reabilitare
Anexa 2: Stația de epurare în timpul lucrărilor de reabilitare
Anexa 3: Stația de epurare după de reabilitare
Imaginea 1
Imaginea 2
BIBLIOGRAFIE
[1] www.lege5.ro
[2] Trîmbițașu E., Fizico-Chimia Mediului, Factorii de mediu și poluanții lor, Editura Universității din Ploiești, 2002.
[3]http://staticlb.didactic.ro/uploads/material/64/5/19//apainnatura_poluareaapeiconsecintelepoluariiapelorsiprotectiaapelor.doc
[4] Onuțu I., Stănică-Ezeanu D.,Protecția Mediului, Editura UPG 2003.
[5] http://staticlb.didactic.ro/uploads/material/111/35/27//autoepurareaapei.doc
[6] www.scribd.com/doc/90750046/Cauzele-poluarii-apei
[7] Mănescu S., Poluarea mediului și sănătatea, Colecția Știința pentru toți, Ed. Științifică și Enciclopedică, București 1978.
[8]http://staticlb.didactic.ro/uploads/material/18/32/1//poluareaapelorsimoduldedispersieapoluantilor.doc
[9] Negulescu M., Protecția calității apelor, Editura Tehnică București, 1981.
[10]http://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/files2/APA_200910164646578.pdf
[11] http://www.anpm.ro/documents/12220/2209838/RSM-2013+fata+verso+final.pdf/76379d09-39c7-4ef9-9f04-d336406eda62
[12] http://www.rowater.ro, Revista Hidrotehnică, vol.55, 2010.
[13] http://www.rowater.ro, Document privind problemele importante de gospodărire a apelor în bazinele/spațiile hidrografice din România, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2013.
[14] Simonetti A., Canalizarea exterioară, Editura Tehnică, 1981.
[15] Negulescu M., Secară E., Exploatarea instalațiilor de epurare a apelor uzate, Editura Tehnică București, 1983.
[16]http://colectaredate.insse.ro/metadata/view.file?researchId=465&type=methodology&file=Metodologie%20ANAR%20si%20AU_POP.doc
[17] Stoianovici Ș., Robescu D., Procedee și echipamente mecanice pentru tratarea și epurarea apei, Editura Tehnică, 1982.
[18] Munteanu C., Dumitrașcu M., Iliuță A., Ecologie și Protecția Calității Mediului, Editura Balneară, 2011.
[19] https://www.scribd.com/doc/202520153/CURS-2-Epurarea-Si-Autoepurarea-Apelor-Uzate-Metode-Si-Instalatii-de-Epurare-a-Apelor-Uzate
[20] www.ecomagazin.ro
[21] Robescu D., Stroe F., Presura A., Robescu D., Tehnici de epurare a apelor uzate, Editura Tehnica, Bucuresti 2011.
[22] Ionuț Mocanu, Documentație tehnică pentru obținerea Autorizației de gospodărire a apelor privind alimentarea cu apă și evacuarea apelor uzate pentru localitățile Plopeni și Dumbrăvești, jud. Prahova,
[23] http://www.utgjiu.ro/revista/ing/pdf/2011-2/27_SIMONA_SIMON_NISTE.pdf
[24]https://lege5.ro/Gratuit/hezdanjq/hotararea-nr-352-2005-privind-modificarea-si-completarea-hotararii-guvernului-nr-188-2002-pentru-aprobarea-unor-norme-privind-conditiile-de-descarcare-in-mediul-acvatic-a-apelor-uzate
[25] Proiect de reglementare tehnică „Normativ privind proiectarea, execuția și exploatarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare a localităților, indicativ NP 133-2011”;
[26] Normativ pentru proiectarea construcțiilor și instalațiilor de epurare a apelor uzate orășenești – Partea I: Treapta mecanică, indicativ NP 032-1999;
[27] Panaitescu Mariana, Tehnici de epurare ape uzate. Îndrunar de proiectare stație de epurare, Editura Nautia, 2011;
[28] S.C. Hidro Prahova S.A., Descrierea SEAU Plopeni.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: IMPORTANȚA STAȚIILOR DE EPURARE PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI [311591] (ID: 311591)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.