Importanta Si Locul Transporturilor Rutiere

Pag 767 Transporturi rutiere

Importanta si locul transporturilor rutiere

Dezvoltarea economica deosebita a tuturor tarilor europene – in a doua jumatate a secolului al XX-lea – precum si inevitabila crestere a volumului legaturilor economice – schiburilor comerciale – intre aceste tari au condus la o dezvoltare corespunzatoare a transporturilor, in general, si a transporturilor auto, in special.

Transporturile auto au cunoscut o evolutie ascendenta – atat ca volum al transporturilor ( tone-kilometri), cat si ca pondere, in volumul total al transporturilor (auto, feroviar, fluvial si prin conducte), datorita incontestabilelor calitati:

-mobilitate deosebita, superioara tuturor celorlalte moduri de transport;

-adaptabilitate rapida la orice conditi de teren (drumuri neamenajate, santiere etc ), fara a necesita investitii deosebite pentru punerea in functiune;

-capacitatea de a complete celelalte moduri de transport (fluvial, naval, aerian) care nu pot realiza singure intregul lant de transport si au nevoie de interventia transportului auto pentru transportul marfii de la locul de productie la prima statie de incadrare si de la ultima statie de descarcare la destinatia finala.

-calitatea de a reprezenta singurlu mod de transport care poate sa realizeze – fara colaborarea cu alte moduri de transport – intreg procesul de transport, de la locul de producer a marfii, la locul de descarcare; in acest sens, binecunoscuta expresie “transport din poarta in poarta” este déjà invechita, in schemele logistice modern vorbindu-se din ce in ce mai mult despre transportul de la locul de productie (linie de fabricatie, utilaj, instalatie, plantatie) la locul de desfacere finala (magazine, linie de asamblare, locuinta cumparatorului, piataetc.), transport care nu poate fi realizat decat cu mijloace auto;

-asigurarea calitatii marfurilor perisabile, datorita eliminarii manipularilor suplimentare in timpul transportului.

Pagina 768

Avantajele transportului cu mijloace auto, dintre care au fost exemplificate cateva mai evidente, intrec cu cateva dezavantaje, cum ar fi poluarea si “aparentul” consum suplimentar de combustibili.

Este de mentionat ca, in fostele tari socialiste, inclusive in Romania, ponderea redusa a transporturilor auto se datoreaza unei politici economice gresite, la nivel de stat, care, considerand acest mod de transport ca fiind deosebit de energofag, a limitat dezvoltarea lui prin acte normative restrictive, impiedicand ca legile economiei de piata sa determine adevarata pondere a diferitelor moduri de transport.

Injustetea acestei politici, precum si rolul si locul real al transporturilor auto, in conditiile concrete ale Romaniei, vor fi fara discutie scoase in evident in urmatorii ani, cand legile specific perioadei de tranzitie si economiei de piata vor putea actiona nestingherite.

Elementele de baza ale organizarii activitatii de transport auto sunt:

caile de circulatie;

mijloacele de transport;

sistemul de organizare a unitatilor si a procesului de transport.

Avantajele pe care le prezinta transporturile auto au determinat cresterea importantei si contributiei pe care o aduc in deplasarea marfurilor in traffic intern si international.

Principalii factori care, probabil, vor influenta dezvoltarea viitoare, in Europa, a transporturilor, in general, si a transporturilor auto, in special, sunt efectele activitatii de transport asupra mediului incojurator, procesul de integrare ce are loc in Europa de Vest si reformele econimce initiate in tarie din Europa de Est.

Tot ce s-a intreprins pana in present, ca si ceea ce se va inteprinde in continuare penru dezvoltarea si liberalizarea comertului si, implicit, a transporturilor -actiuni in vederea cresterii bunastarii populatiei- nu poate sa nu aiba in vedere si complezul de masuri necesare pentru protectia mediului inconjurator si anume, masuri si cheltuieli pentru protejarea mediului si a sanatatii oamenilor impotriva reultatelor poluante, in diferite forme ale activitatii de transport.

In cadrul Comunitatii Europene au inceput déjà sa fie luate masuri pentru constituirea unei piete unice a transporturilor rutiere si pentru desfiintarea oricaror controale la granitele tarilor member ale Comunitatii, S-a realizat armonizarea greutatilor si dimenisunilor autovehiculelor, au crescut an de an cotele de autorizatii pentru transporturi auto internationale, acordate reciproc de tarile membre, si se preconizeaza ca in anii urmatori, sa se treaca la complete liberalizare a transporturilor rutiere; s-a renuntat la tarifele fixe convenite bilateral pentru transporturile rutiere si s-au facut uni pasi si in cadrul Comunitatii Europene, urmarand ca, in final, sa fie abordata problema foarte delicate a relatiilor cu tarile care nu sunt membre ale Comunitatii.

Pagina 769

In sfasit, un alt factor deosebit de important, care va influenta dezvoltarea viitoare a transporturilor rutiere – in special in fostele tari socialiste si, deci, si in Romania – este modul in care vor evolua reformele economice incepute in Europa de Est.

Trecerea de la economia centralizat planificata la economia de piata ca influenta transporturile rutiere si vatrebui sa realizeze urmatoarele schimbari esentiale:

o aborare noua a planificarii si dezvoltarii infrastructurilor prin introducerea unor noi mecanisme economice si utilizarea unor resurse financiare necentralizare;

eliminarea statului din activitatea de conducere operative a companiilor de transport;

privatizarea treptata a transporturilor rutiere.

Dezvoltarea transportului auto in tara noastra a fost favorizata de mai multi factori:

existent si dezvoltarea industriei proprii de autovehicule;

reteaua de cai de comunicatie terestre, care necesita investitii mai mici, comparative cu celel ale altor mijloace de transport etc.

Parcul auto national se inparte in trei mari categorii:

parc auto de folosinta denerala;

parc auto de folosinta locala;

parc auto de folosinta proprie.

In prezent, parcul auto de folosinta generala este organizat in societati comerciale cu capital privat . Acestea s-au constituit in jurul patrmoniului fostelor autobaze din intreprinderile de transport auto si se incadreaza, ca dimenisunii, la societati comerciale mici si mijlocii. Aceasta incadrare prezinta avantajul ca, intr-un termen scurt, ele se pot privative, transportul auto fiind un sector tentant pentru investitori si, deci, pentru privatizare.

Parcul auto de folosinta localal este organizat in regii autonome. Acestea au un rol important in a asigura transportul de calaltori in localitati.

Parcul auto de folosinta proprie include autovehiculele care apartin altor societati comerciale, institutii etc., din diferite ramuri ae economiei nationale. Aceste mijlaoce de transport efectueaza, in special, prestatii legate de procesele de productie specifice acestor ramuri, iar in caz de disponibilitati temporare de capacitate, sa le comercializez. O parte dn acest parc este format din autovehicule cu amenajari speciale (vehicule de interventie, laboratoare, vidanjoare, stropitoare etc.). Parcul auto de folosinta proprie se afla, in parte, dispersat la agenti economici care au alt profit decat cel de transport, iar o ata parte este in dotarea unor unitati specializate, dar subordinate altor ministere decat cel al transporturilor.

Existenta unui parc auto concentrat in unitati specializate prezinta si avantaje, dar si dezavantaje.

Printre avantaje se pot enumera:

posibiliatatea verificarii, intretinerii si repararii autovehiculelor cu instalatii de inalta tehnicitate;

satisfacerea cererilor de transport in conditii de utilizare rationala a parcului de autovehiculele si a personalului;

cresterea calificarii personalului cu costuri scazute.

Printre dezavantaje, se pot enumera:

practicarea unor tarife, in general mari, datorate in buna parte unui apara administrative incarcat;

o anunita inflexibilitate la cererile de prestatii, datorita unei structure dat a parcului de autovehicule care nu poate fi reinit si diversificat, decat in conditii de eficienta economica.

Pagina 773

Capacitatea de transport a durmurilor

Capacitatea de transport a unui drum (sector de drum) reprezinta numarul maxim de calatori (cantitatea maxima de marfa sau volumul maxim de transport expirat in tone conventionale), ce se pot transporta intr-o unitate de timp, de obicei o ora.

Capacitatea de transport a unui drum (Cth) este influentata, in mod direct, de capapcitatea de circulatie afectata traficului de marfa (Cchm) sau calatori (Cchc) si de capacitatea nominal a mijlocului de transport, tonajul nominal (Cm) sau numarl de calatori (Cc).

Pentru traficul de marfa:

Cthm = Cchm × Cm (tone/ora)

Pentru traficul de calatori:

Cthc = Cchc × Cc (calatori/ora)

Pentru traficul total:

Cth = Cthm + Cthc × K (tone echivalente/ora),

in care:

K= reprezinta coeficientul de transformare a traficului de calatori in traffic echivalent de marfa.

Principalele directii de crestere a capacitatii de transport sunt sporirea cpacitatii de circulatie si a capacitatii nominale a mijloacelor de transport (in conditiile in crae nu se diminueaza capacitatea de circulatie).

Caile prin care se paote intervene sunt

suplimentarea numarului de benzi de circulatie pe intregul drum sau numai pe sectoare critice;

rationalizarea circulatiei in intersectii (prin afectarea unor benzi pe sensul de mers si prin acordarea de prioritate sensurilor mai agomerate);

reducerea timpilor de asigurare-asteptare (prin folosirea de pasaje rutiere, bariere automate la trecerile de cale ferata etc.);

imunatatirea starii tehnice a drumurior, ceea ce permie obtinerea unor viteze de circulatie mai mari.

Pagina 800 Aspecte generale

Contractul de transport rutier este acel contract prin care un caraus se angajeaza sa transporte unei persone numite “expeditor” o anumita cantitate de marfa dntr-un loc in altul, in schimbul unui pret determinat intr-un termen stabilit prin contract, prin uzante sau dispozitiuni legale.

Contractual de comert, respectiv contractual de vanzare-cumparare stabileste conditiile de transfer a dreptului de proprietate asupra unei marfi de la producator (sau detinatr) la comparator.

Contractul de transport auto de marfuri, ca orice alt contract de transport are un caracte consensual, ceea ce inseamna ca din punct de vedere juridic el se formeaza din momentul cand expeditorul si carausul cad de accord asupra elementelor care definescprestatri de transport si asupra pretului transportului.

Acest accord poate fi realizat printr-o simpla convorbire telephonic, prin telex sau, prin acceptarea de catre expeditor a ofertei transportului din birourile acestuia.

Caracterul consensual al contractului de transport auto determina un numar mare de consecinte teoretice si practice importante:

in primul rand, existent contractului nu este conditionata de forma scrisa a acestuia. Contractul poate sa fie numai verbal;

din momentul in care se realizeaza acordul deplin al partilor raspunderea reciproca a acestora nu poate fi mai mul decat de natura contractual;

momentul incheierii contractului de transport nu coincide cu momentul executarii effective a acestuia. Contractul este format inainte de incarcarea marfii in autovehicul si daca transportatorul nu se prezinta pentru a ridica marfa la locul si in momentul convenit, el incalca practice contractual incheiat.

In contractual de vanzare a marfurilor, referitor la conditiile de livrare a acestora, poate sa se prevada:

vanzarea marfii si predarea ei cumparatorului la sediul producatoruilui sau detinatorului;

vanzarea marfii inclusive efectuarea transportului si predarea acesteia la ediul cumparatorului.

In primul caz, transferul dreptului de proprietate asupra marfii se face la sediul vanzatorului.

Aceasta procedura cuprinde insa si transferul responsabilitatii asupra marfii si a riscului pe perioada transportului de la vanzator la comparator in momentul livrarii, la sediul detinatorului.

In cel de-al doilea caz, transferul dreptului de proprietate asupra marfii se face la sediul vanzatorului, dar transferul responabilitatii asupra marfii si riscului se face la sediul cumparatorului, vanzatorul avand inaca responsabilitatea asupra marfii pan ace aceasta ajunge la destinatie si este predate cumparatorului .

Utilizarea ueia sau alteia din aceste sisteme de vanzare este in functie de caracterul marfii din punct de vedere al riscului in perioada transportului (maifragila sau mai rezistenta) utilizarea unor mijloace de transport proprii, relatia de transport traditional dintre cei doi parteneri, legislatia privind vanzarea obligatorie in conditii FOB sau CIF.

Contractul de transport incheiat intre expeditor si operatorul de transport are ca obiect efectuarea unor prestatii de transport prin asigurarea mijloacelor de transport necesare si solicitate.

ELEMENTELE CONTRACTULUI DE TRANSPORT SUNT:

Partile contractului:

expeditorul – beneficiar prestatiei de transport

operatorul de transport (transportatorul) – executantul prestatiei de transport

Obligatiile operatorului de transport dea realize o prestatie de transport si obligatia expeditorului de a utilize mijloace de transport contractate.

Volumul de transport care urmeaza a se realize in perioada contractului.

Locul de prezentare si eliberare al mijloacelor de transport, programul de lucru zilnic si saptamanal(ore-zile).

Amejaraile pe care le trebuie sa le detina mijloacele de transport si alte prevederi legate de efectuarea transportului.

Obligatiile expeditorului privind incarcarea mijloacelor de transport intr-un interval liber scutit de plata, confirmarea documentelor comerciale si alte obligatii ale expeditorului cu privire la incarcare si descarcare.

Forma de exprimare a tarifului corelat cu obiectl transportului, tariful aplicat, baremul minim de tarifare zilnic indifferent de nivelul de utilizare si termenele de plata.

Obligatia expeditorului (eventual) de a depune prgramari lunare, saptamanale si zilnice in cazul in care necesarul de transport nu este repartizat linear pe intreaga perioada a contractului.

Perioada pentru care se incheie contractual : annual, un numar de luni, o perioada mai mare de timp.

Raspunderile si penalitatile reciproce pentru neexxecutarea obligatiilor:

la expeditor, pentru nesolicitarea mijloacelor de transport;

la operatorul de transport, pentru nerealizarea transpoturilor care fac obiectul contractului.

Conditiile de modificare/reziliere a contractului si instant de arbitrare a litigiilor.

Data incheierii contractului.

Semnaturile autorizate.

Relatiile dintre expeditor si operatorul de transport se realizeaza adesea in baza unor comenzi ocazionale, dar care, din punct de vedere juridic, au aceleasi character ca si relatiile contractual.

Comanda ocazionala este un contract pentru un singur transport.

In pracica juridica in privinta contractului de transport, obligatiile partilor sunt stabilite si precizate in”contracte cadru” completate cu “norme metodologice de aplicare” care detaliaza anumite aspect procedural.

Pentru simplificarea aplicarii procedurilor vizate de contractual de transport, in afara de normele specific s-au elaborate si documente tipizate adoptate la sistemul informatics, scrisoarea de transport confirmata avand si caracterul de comanda si respective de contract. Asadar in practica se intocmeste un inscris sub forma scrisorii catre caraus odata cu marfa care a constituit obiectul transportului.

Scrisoarea de transport trebuie sa fie datata, semnata de expeditor sis a curpinda urmatoarele datate:

natura marfii, greutatea acesteia, numarul de colete si marcajele acestora;

numele si adresa expeditorului;

numele si adresa carausului;

numele si adresa beneficiarului, precum si mentiunea daca scrisoarea de transport este la ordin sau la purtator;

pretul transportului si alte sume datorate carausului (pentru expedierea marfii, pentru gestionarea transportului);

termenul de executare a transportului si alte conditii asupra carora partile s-au inteles.

In Romania, cadrul juridic de contractare, obligatiile generale ale partilor, responsbilitatile pe care le au in procesul de transport sunt cele din legislatia in vigoare si in special cele prevazute in Codul Civil, Codul Comercial si in Regulamentul aprobat prin HCM 941/59, privind receptia, expeditia si primirea marfurilor, precum si stabilirea raspunderii expeditorului, carausului si destinatarului in circulatia marfurilor intre organizatiile socialiste (desi abrogate prin Legea Cailor Ferate – lege abrogate la randul ei – si neinlocuit printr-o alta reglementare, acest act normative este frecvent utilizat ca baza de interpretare a obligatiilor reciproce ale partilor in procesul de transport.

Cadrul organizatoric de desfasurare a activitatii de transport

Codul Comercial prin Art. 412 alin. 1 defineste astfel cadrul contractului de transport “contractual de transport are loc intre expeditor sau acela cae da insarcinarea pentru transportul unui lucru si intreprinzatorul care se oblige a-l face in numele sau propriu sip e socoteala altuia”.

Aceasta definitie tratata doar din punct de vedere commercial actioneaza asupra unui element characteristic al prestatiei de transport: – transportul se efectueaza pentru alta persoana, operatorul de transport necapatand nici macar temporar calitatea de proprietar al marfii.

“Prin contractual de transport intelegem conventia prin care o parte – carausul profesionist – se oblige, in schimbul unei remuneratii, sa efectueze o deplasare de persoane/bunuri pe o anumita distant, cu un vehicul corespunzator:.

Aceasta definitie, mai apropriata de normele juridice, introduce noi elemente specific ale contractului de transport:

“carausul profesionist: are un statut deosebit fata de efectuarea unui transport intre prieteni care nu poate avea caracterul de responsabilitate al unui contract commercial;

responsabiliatatea operatorului transportului profesionist pentru vehiculul pus la dispozitie si care trebuie sa fie corespunzator nu numai circulatiei dar si scopului transportului : acoperit, frigorific, cistern.

Intr-o alta abordare contractual de transport este “inscrisul prin care intreprinderea de transport se oblige, in schimbul unui prêt, sa transporte, inauntrul unui termen calatori, marfuri sau bagaje, sa le pazeasca sis a elibereze destinatarului marfurile sau bagajele transportate”.

Aceasta definitie contine doua elemente deosebit de importante pe care le incumba in contractual de transport:

responsabilitatea asupra marfii incredintate pentru transport;

termenul de executare a transportului, care trebuie respectat.

In prezent cadrul juridic si commercial al contractului in general si al contractului de transport in special este incomplet, depasit fiind aplicate fie reglementarile din epoca interbelica, fie cele din perioada 1950 – 1990, ambele necesitand actualizari.

In aceste conditii si definitia contractului comporta numeroase variante in functie de aspectele care se doresc a fi tratate si relifiate: aspectul commercial, cel juridic de responsabiliatate sau aspectul procesului de transport.

Tarifele aplicabile in transporturile rutiere

Potrivit reglementarilor in vigoare, tarifele pentru transporturile auto de marfuri se stabilesc prin negociere intre caraus si expeditor.

In stabilirea nivelului pretului de negociere toti transportatorii antrenati in tratative pornesc insa de la costurile pe care ei trebuie sa le suporte pentru efectuarea tranposrtului in cauza.

Aceste costuri sunt influentate de mai multi factori, printre care:

tipul autovehiculului

tonajul acestuia

distanta care trebuie parcursa etc.

Se raportateaza la urmatoarele elemente de cheltuieli:

COSTUL COMBUSTIBILULUI

Acest cost se poate determina prin produsul dintre pretul unitar al combustibilului si consumul normal de combustibil.

COSTUL LUBREFIANTILOR

Se poate determina prin produsul intre pretul unitary al uleiului si consumul normal de ulei. Tipul uleiului este o caracteristica a marcii autovehiculului.

CHELTUIELILE MATERIALE CU INTRETINEREA

Sunt normate pentru fiecare marca si tip de autovehicul care face parte din parcul inventar al societatii comerciale de transport auto.

COSTUL ANVELOPELOR

Se determina raportand produsul dintre parcursul echivalent, numarul de anvelope si pretul unitar al anvelopelor la norma de rulaj-casare a anvelopelor.

CHELTUIELILE CU AMORTIZAREA

Pot fi determinate prin raportarea produsului dintre parcursul echivalent si valoarea autovehiculuiu (valoarea actualizata) la procesul de casare.

SALARIUL CONDUCATORULUI AUTO

Contractul de transport are toate caracteristicile unui contract commercial. In plus are unele caracteristici particulare care-l individualizeaza si il da caracteristici proprii.

Coordonatele activitatii transportatorului

Prestatia de serviciu pe care o realizaeaza transportul consta in deplasearea in spatiu a lucrurilor. Aceasta deplasare se realizeaza intre doua puncte stabilite de catre expeditor, pe o ruta indicate de regula de catre exportatorul de transport, care trebuie sa fie cea mai economica si cea mai sigura, ambee conditii fiinde realizate prin parcursul pe rute optime.

Profesionalismul transportatorului

Cerinta de professionalism a executorului prestatiei de transport se incadreaza in prevederile actelor normative in sensul ca realizarea de prestatii aducatoare de venituri se poate face numai de catre persoanele care au capatat pe cale legala statutul juridic de “comerciant”: personae fizice autorizate sau societati comerciale si regii. Aceasta obligatie rezulta si din prevederile Art 147 si 1477 din Codul Civil si prevederile Codului Comercial Art. 3 punctul 13 care se refera la “intreprinzatorii” de transport.

Caracterul de profesionist al operatorului de transport este dat de doua elemente:

STATUTUL DE COMERCIANT -care implica realizarea unei activitati contra unui tarif ceea ce presupune obligatia platii pentru client si obligatia executarii serviciului pentru operatorul de transport.

CARACTERUL REPETABIL AL ACTIVITATII DE TRANSPORT, ca o activitate permanenta arealizata de acasta.

GESTIUNEA COMERCIALA TEHNICA

Operatorul de transport, in calitate de gestionar al marfii pe perioada tranposrtului trebuie sa organizeze efectuarea transportului astfel incat personalul sau sa asigure ducerea marfurilor la destinatie in conditiile revazute in contractual de transport.

De asemenea , operatorul de transport in calitate de detonator al mijloacelor de transport utilizate, trebuie sa organizeze sis a asigure din punct de vedere ehnic circulatia mijloacelor de transport.

Autonomia contractului de transport

Contractul de transport este rezultatul (urmarea) unui contract de vanzare /cumparare care presupune deplasearea marfurilor de la producator la comparator, consummator, de la un loc la altul. Cu toate acestea contractual de transport este independent de contractual de vanzare/cumparare nefiind legat juridic prin nimic de acesta. Cumparatorul unei marfi poate sa transportepeste un timp, sau poate renunta la transport revazand mara cumparata, ramasa temporar in custodia primului vanzator. Cumparatorul poate allege pentru transport mijloace diferite : rutiere, feroviare, navale, aeriene sau combustibili ale acestora, in functie de natura marfii sau de interesele sale.

Caracterul de transport este independent si fata de relatiile si eventual conventiile existente intre expeditor si destinatar.

NATURA CONSENSUALA

Natura consensuala a contractului de transport comporta anumite interpretari in functie de tipul de contract care se incheie intre expeditor si operatorul de transport: contract de prestari de transport pentru o perioada determinate de timp sau numai pentru un singur transport.

In cazul contractelor pentru perioada determinate de timp, caracterul consensual este evident, nasterea obligatiilor reciproce incepe odata cu semnarea contractului.

Partea care nu realizeaza obligatiile asumate poate fi expeditorul, daca nu utilizeaza mijloacele de transport comandate sau operatorul de transport, daca nu pune la dispozitia expeditorului mijloacele de transport contractate.

In cazul transportulrilor singulare, nasterea contractului de transport si inceperea obligatiilor reciproce sunt etape care pot sa difere:

la TRANSPORTUL RUTIER – momentul semnarii contractului este momentul acceptarii de catre beneficiar a autovehiculului pus la dispozitie prin semnarea si stampilarea scrisorii de transport si inceperea incarcarii marfurilor;

la TRANSPORTUL FEROVIAR – momentul semnarii contractului este momentul semnarii scrisorii de trasura de catre reprezentantul caii ferate in gara de predare a marfii sau vagoanelor incarcat, ca dovada a primirii marfurilor pentru transport.

Conditiile de valabilitate ale contractului de transport

Conditiile de valabilitate ale contractului de transport sunt cele prevazute in Art. 948 din Codul Civil:

capacitatea partilor;

consintamantul acestora;

definirea obiectului contractului si cauza juridical.

Capacitatea partilor

Partile contractate in cazul contractului de transport sunt :

expeditorul;

operatorul de transport;

destinatarul.

Capacitatea partilor de a contracta este prevazuta in Art. 949 – 952 din Codul Civil, respective pot contracta persoanele majore care nu sunt “declarate incapabile”.

EXPEDITORUL – este cel care da dispozitai de a se efectua transportul si isi asuma obligatia de a efectua plata acestuia catre operatorul de transport.

Expeditorul nu trebuie sa aiba o anumita pozitie fata de marfa. El poate fi: proprietarul marfii, detinatorul marfii sau numai incarcatorul/predatorul. In situatia in care dispozitia de transport este data de catre un comisionar/mandatar, care da dispozitie de transport in raport cu contractul de transport raman cele ale expeditorului contractual fiind incheiat intre comisionar si operator.

OPERATORUL DE TRANSPORT / CARAUS

Conform Art. 413 aliniat 2 din Codul Comercial “se numeste caraus persoana care isi ia insarcinarea ca, intr-un mod oarecare, sa transporte, sa faca a se transporta un obiect oarecare”.

Dupa cum se vede, carausul poate fi executantul transportului sau doar un intermediary. Activitatea acestora este foarte larg raspandita in momentul actual pe piata transporturilor successive cu mai multe masini de transport, extinderea utilizarii containerelor si a operatorilor de transport multimodal (MTO). Transportatorul trebuie sa fie un comerciant, u un statut legal de persoana fizica sau juridica autorizata pentru efectuarea activitatii de transport contra unui tariff.

DESTINATARUL – este cel care urmeaza sa primeasca marfa si care de regula este mentionat in contractul de transport fara a fi parte la acesta.

Destinatarul are anumite drepturi dar nu si obligatii fata de operatorul de transport.

El capata drept de dispozitii privind marfa primita, insa numai dupa ajungerea marfurilor la destinatie.

Consitamantul

Trebuie sa indeplineasca pentru a fi valabil in conditiile prevazute la Art. 953 – 960 din Codul Civic. Cauzele de neindeplinire a conditiei de consitamant sunt: -obtinerea contractului prin violent sau dol.

Oferta de transport a carausului este permanenta si deschisa, acesta efectuand prestatii de transport publice.

Prestatia de transport public este prestatia la care pot avea acces liber toti solicitantii care indeplinesc conditiile cerute de catre carausi prin contractual oferit.

Obiectul contractului

Obiectul contractului este transportul unor bunuri concrete si conditiile in care partile au convenit ca aceasta sa se efectueze. Pentru ca obiectul contractului sa fie valabil el trebuiesa se incadreze in prevederile Art. 962 – 965 din Codul Civil, respective sa fie determinat sis a aiba un character licit.

Este cunoscut faptul ca anumite marfuri periculoase sunt interzise la transport sau se pot transporta numai in anumite conditii prevazute in reglementari special.

Este ilegala participarea cu mijloace de transport rutiere la actiuni interzise (furt, braconaj, contraanda), contractile care au ca obiect direct sau mascat asemenea actiuni find lovite de nulitate.

Conditia de forma

Contractul de transport incheiat intre expeditor si operatorul de transport are in toate cazurile o forma scrisa.

Contractul incheiat pentru o perioada determinata de timp are forma unui contract cadru care se supune reglementarilor in domeniu si se completeaza cu programari periodice.

Contractul pentru un numar limitat de prestatii ocazionale se dovedeste prin documentul commercial care indeplineste si fnctia de contract, formular tipizat existent cu modele diferite pentru toate modurile de transport.

Acest document este inlocuit de catre expeditor sau operatorul de transport si semnat:

De catre expeditor la emitere sau la prezentare pentru incarcare;

De catre operatorul de transport, dupa operatiunea de incarcare;

De catre destinatar, dupa operatiunea de descarcare.

Acest document se intocmeste intr-un numar sufficient de exemplare originale pentru toate partile participante la contractual de transport.

Confirmarea executarii transporturilor

In vederea determinarii cu exactitate a prestarilor efectuate de caraus, pentru ca pe aceasta baza sa se stabileasca taxa de transport, expeditorul are obligatia sa confirme intreaga activitate a mjlocului de transport sa numai efectuarea transportului, dupa caz.

Confirmarea se face prin inscrierea, pentru fiecare loc in care se executa operatiunea de incarcare-descarcare, a datelor referitoare la locul respective, a orei de sosire sau de plecare a autovehiculelor si a prestatiei executate.

Confirmarea executarii transporturilor se face pe:

fisa de transport;

bonul de transport;

scrisoarea de transport.

Conducatorul auto are obligatia de a prezenta documentul de confirmare pentru atestareafiecarei faze a transportului. Fac exceptie transporturile efectuate cu autovehicule taxi si cele de mesagerii, la care nu este necesara confirmarea.

Fisa de transport se utilizeaza pentru inregistrarea succesiva a numarului de curse executate intr-o zi de exploatare, la care se aplica tariful pe ora si kilometru, la care:

Incarcatura circula fara cantarire si fara aviz de expeditie sau alt document;

Expeditorul nu asigura evident pe fiecare cursa a orei de sosire si plecare a mijlocului auto de la locul de incarcare si descarcare;

Sunt stabilite anticipat distantele intre punctele de lucru si modul de inregistrare a curselor.

Expeditorul este obligat sa confirme pe fisa de transport ora de prezentare si datele de identificare a mijlocului de transport sis a inregistreze succesiv cursele prin simboluri sau stampile, precum si locul si ora eliberarii mijlocului.

La sfarsitul zilei de lucru, soferul prezinta fisa de transport expeditorului care, pe baza datelor pe care le cuprinde, confirma activitatea globala printr-un bon de transport, fisa ramanand expeditorului.

Daca nu se foloseste bonul de transport, carausul va retine fisa pe care o va folosi ca document de confirmare a transporturilor.

Bonul de transport se utilizeaza ca document de confirmare a fiecarei curse, pe cate un formular separate, in cazul transporturilor pentru care se aplica tariful pe ora si kilometru sau autovehicul kilometru cand:

transporturile sunt angajate global rin programari sau contract, astfel incat datele referitoare la mijlocul auto, la programul lui de lucru, expeditorul si modalitatea de plata raman neschimbate pentru toate transporturile, sau nu este necesara precizarea lor pentru fiecare transport in parte, prin comenzi individuale;

determinrea timpului de utilizare a mijlocului auto impune evident pentru fiecare cursa in parte a timpului de incarcare, circulatie, descarcare etc.

Bonul de transport se mai utilizeaza si ca instrument de confirmare golbala a activitatii mijlocului de transport auto intr-o zi , dar si pentru fiecare cursa consemneaza toate fazele transportului, de la prezentarea autovehiculului pana la eliberarea lui.

Scrisoarea de transport

Este acel document prin care se realizeaza inscrierea conditiilor de executare a transportului; confirmarea transportului se fae pe faze si calculul sumelor de plata.

Ca si document de confirmare a executarii transportului, scrisoarea de transport se utilizeaza :

Transporturile ocazionale;

Transporturile interurbane;

Transporturile din sera tarifului pentru expeditii partiale;

Transporturile de coletarie si mesagerie.

Scrisoarea de transport serveste ca document de confirmare .

Tariful de transport

Contractual de transport auto de marfuri, fiind un contract cu titlu oneros, in schimbul prestatiei transportului de catre caraus, expeditorul este obligat la plata taxei de transport, stabilita conform tarifului unic si a tarifelor actualizate, de la o etapa la alta, in functie de cresterea pretului de cost, unele societati comerciale de transport auto procedand chiar la negocierea tarifului.

In general, totalul tarifului se determina in functie de felul si cantitatea marfii, de capacitatea autovehiculului si distant parcursa, de timp de utilizare, precum si de felul tarifului aplicat.