Importanta Si Dinamica Liniei de Mijloc In Sistemul cu Patru Fundasi In Jocul de Fotbal

Introducere

Fotbalul a devenit astăzi cel mai mare hobby al secolulul XX , fără ȋndoială ‘’ sport al tuturor sporturilor ‘’ ,indiferent de locul pe glob unde se practică , un sport ȋn care pasiunile se ȋmbina cu munca stiințifică. Trecând ca orice activitate prin stadii de dezvoltare, fotbalul a evoluat ca un proces activ, proces ce continuă și în zilele noastre, ajungând unul din sporturile cele mai populare din lume.

Fotbalul este un sport cu o enormă priză la public atăt direct prin prezența mare a spectatorilor pe stadioane , cât și prin impactul pe care îl areacest sport în presă și în televiziune.

O obligație a tuturor fotbaliștilor este aceea de a adăuga la suportul talentului nativ o neistovită muncă de desăvârșire a execuțiilor tehnice, de a-și însuși tot timpul cele mai noi procedee tehnice. Nicăieri plafonarea nu constituie un pericol mai mare ca în fotbal, unde se scoate repede din circuitul activ un jucător “imun” la nou .

Se observă , ȋn ultima vreme , tendința de practicare a unui joc mai organizat , mai gâandit . Ȋn ultimii ani , componența fizică și componența tehnică au fost trecute prin filtrul gândirii tactice, al jocului calculat,renunțându-se la pregătirea empirică și apelând la toate datele științelor.

Actualmente, fotbalul modern se caracterizează prin joc în mare viteză, execuții tehnice ireproșabile, o profundă gândire tactică, un solidsuport moral-volitiv, grefate pe o mare rezistență fizică.

Un post de mare importanță în angrenajul echipei este acela demijlocaș central, jucător care trebuie să se pregătească în așa mod, încât, săse încadreze în cerințele menționate anter

CAPITOLUL I

I.1 Prezentarea temei

Pregătirea jucătorilor de fotbal pe postul de mijlocaș central este un factor esențial al jocului de fotbal .Competițiile actuale si mai ales cele viitoare cer și vor cere ȋn continuare o pregătire deosebită sub toate aspectele , intre care pregătirea fizică , pregătirea tehnică si factorul psihic se ridică la rangul de condiție ‘’sine qua non ‘’.

Jocul de fotbal se caracterizează astăzi print-o bogată activitate competițională , la care, pe lânga jocurile de campionat intern , li se adaugă meciurile amicale sau oficiale și alte diverse competiții ocazionale . Pentru ca fotbalistul să facă față acestor solicitări trebuie să posede un bagaj valoros de calitați fizice și o pregătire temeinică , cu ajutorul căreia să poată suporta , ȋn condiții optime și fără repercursiuni , eforturile mari și mereu crescând ale jocului.

Deoarece jocul de fotbal este alcătuit din acțiuni de joc complexe , adevărate sisteme funcționale , este nevoie ca pregătirea fizică si tactică să se facă ținând cont de elementele tehnico-tactice ale jocului , de fapt , componentele pregătirii fizice trebuie educate și dezvoltate ȋn asemenea măsură , ȋncât ele să devină părți organice ale elementelor tehnico – tactice , suportul și condiția de existență a acestora .

Astfel , efortul se va canaliza ȋn direcția dezvoltării specifice a rezistenței , vitezei și forței specifice , apoi aceste calități motrice vor fi antrenate ȋn realizarea elementelor tehnico-tactice , cu pauze variate după effort .

I.2.Motivul alegerii temei

Ȋn primul rând sunt un ȋmpătimit al sportului și ȋn special al fotbalului ‘’ sportul rege ‘’ , privesc sportul preferat ca pe un adevărat spectacol unde pot să ma duc să ma destind , să uit grijile cotidiene , dar și pentru a-mi susțtine favoriții ȋn disputa cu adversatii.Gasesc ȋn fotbal o formă de a-mi compara expectațiile cu preferințele sau simpatiile apriorice de a-mi refuza emoțiile , de a-mi satisface unele tendințe și chemări firești , de la idolatrie și până la dizolvarea tensiunilor emoționale ale incertitudinilor . Spectacolul fotbalistic capătă o și mai mare strălucire prin vedetele sale .Ȋn această privință , atracția publicului pentru o partidă ȋn care este invitat să joace o mare stea a fotbalului este mult mai mare decât pentru un meci obișnuit .

Vedetele sunt personalități de ecvepție , care-și pun pecetea pe jocul echipei din care fac parte , generând adevărate ‘’școli’’ fotbalistice .Adesea , admiratorii țes ȋn jurul personalității jocului preferat adevărate legende , atribuindu-I calitați demne de invidiat și merite ce exercita asupra celorlalți jucători și asupra publicului influențe covărșitoare .

Ca spectacol , jocul de fotbal se bucură de toate atributele proprii acestui tip de manifestare : frumusețe , eleganță , armoni , forță , dăruire , toate acestea , când se ȋntalnesc intr-o partidă , produc neȋndoielnic ȋncântare ochiului și spiritului .

Nu fără o nota de umor tandru , unii comentatori spun că tot ce este bun ȋn fotbalul nostru este suporterul .

CAPİTOLUL II

FUDAMENTAREA TEORETİCĂ

2.1 Importanța și dinamica liniei de mijloc ȋn sistemul cu patru fundași ȋn jocul de fotbal

Sistemul de joc cu patru fundași impune o așezare funcțională a jucătorilor pe linii (compartimente): fundași, mijlocași, atacanți, iar în cadrulacestora existând posturi de bază: fundași centrali și fundași laterali,mijlocași centrali și mijlocași laterali, atacanți centrali și extreme (atacanțilaterali).

De asemenea sistemul de joc presupune și anumite posturi speciale : fundași central de marcaj , libero , mijlocaș de acoperire , coordonator de joc . Ȋn cadru sistemului de joc există o anumita o anumită organizare și coordonare a acțiunilor jucătorilor, aceștia având sarcini și atribuții specifice compartimentului încare joacă. În îndeplinirea acestor sarcini , sistemul impune jucătorilor să acționeze individual și colectiv, în baza unor principii, acțiunile și circulația acestora desfășurându-se logic, organizat și perfect sincronizat .

Ȋn lipsa acestor reglementări acțiunile jucătorilor și colaborarea lor ar devein haotice , impreviziile , jocul ar avea aglomerări nejustificate si carențe ȋn atac și apărare . Jocul în cadrul unui sistem de joc valorifică cunoștințele jucătorilor, elimină risipa de energie, avantajează acțiunile de finalizare și deapărare a propriei porți. În apărare, linia de mijloc asigură prin plasament echilibru defensiv,organizarea jocului de apărare la centrul terenului, în vederea recuperăriimingii sau a întârzierii atacului advers.

Prin pressing și marcaj strict , om la om , se caută recuperarea mingii cât mai rapid prin deposedare , concomitent cu preocuparea de a acorda sprijin permanent liniei de fundași in scopul rezolvării optime a sarcinilor de apărare .

Ȋn atac linia de mijlocași areurmătoarele sarcini: -asigură legătura între linia de fundași și linia atacanților, prin plasamentadecvat sau prin mișcare pe sau spre culoarele libere. participă la toate fazele de atac

creează superioritate numerică prin infiltrări sau depășiri individuale. -în cazul nereușitei finalizării mingea este scoasă la mijlocași, care devinlinia de alimentare a atacanților, prin reluarea atacului cu cele mai potrivite execuții tehnice și direcții de pasare.

linia de mijlocași are și sarcini legate de momentele fixe ale jocului. -linia de mijloc realizează o infiltrare în atac gândită și eficientă și nuhazardată, care ar duce nesiguranță defensivă .

2.2 Analiza conținutului jocului mijlocașului central

Conținutul jocului mijlocașului central este constituit din acțiuni de joc . Orice acțiune de joc , oricât de simplă cuprinde o multitudine de elemente component:

un complex de procedee tehnice ȋnlănțuite

deplasări ȋn scop tactic

efort fizic ȋn regim de calități motrice combinate

efort psihic de concentrare, mobilizare psihică, voință, perseverență .

Acțiunile de joc se sistematizează astfel :

• acțiuni de joc specifice atacului

• acțiuni de joc specifice apărării

• acțiuni de joc la momentele fixe ale jocului

• acțiuni de joc fără minge

Elementele constitutive ale jocului de atac

Studiul jocului în atac scoate în evidență faptul că în orice moment alatacului numai un singur jucător acționează cu mingea, ceilalți coechipieriacționând fără minge. Purtătorul mingii caută să rămână în posesia mingii,să o transmită unui coechipier, sau în situații favorabile, să finalizeze printras la poartă. Jucătorul poate realiza aceste acțiuni complexe prin efectuareaunor procedee tehnico-tactice care solicită din partea lui efort fizic,concentrare și mobilizare psihică, voință, imaginație și anticiparea unor acțiuni. În acest sens purtătorul mingii poate folosi în scop tactic următoareleelemente și procedee tehnice: preluarea mingii,conducerea mingii,protejarea mingii,mișcarea înșelătoare (în scopul menținerii posesieimingii), lovirea mingii cu piciorul și cu capul (în scopul transmiterii mingiisau finalizării acțiunii).

Acțiunile de joc in atac pot fi sistematizare astfel :

a. acțiuni pregătitoare de atac

b. acțiuni de finalizare

c. acțiuni de atac la momentele fixe ale jocului

d. acțiuni de joc fără minge

a. Acțiunile pregătitoare de atac au ca scop pregătirea atacului final putândfi efectuate de către toți componenții echipei. Aceste acțiuni presupuncolaborare și sprijin reciproc, iar desfășurarea lor cere respectareaurmătoarelor condiții:

– echipa să avanseze cât mai rapid in terenul advers și pe direcția porții adverse

– ȋn drumul spre poartă să se elimine unul sau mai mulți adversari

– să se creeze condiții favorabile pentru continuarea acțiunii , atât pentru purtătorul mingii , cât si pentru cel ce o va primi .

– să se mențină posesia mingii până la acțiunea finală

Acțiunile pregătitoare de atac se realizează prin acțiuni tacticeindividuale (demarcare, depășire individuală), și prin acțiuni tacticecolective (schimb de locuri, combinații tactice, circulații tactice), precum și prin utilizarea procedeelor tehnice în scop tactic

b. Acțiunile de finalizare pot fi realizate de către un singur jucător prinacțiuni inițiate, continuate și terminate de același jucător (acțiuneindividuală), sau prin acțiunile coroborate a mai multor jucători, dintre careunul efectuează pasa decisivă, iar ultimul trage la poartă (acțiune colectivă). Aceste acțiuni colective au la bază o serie de combinații tactice ce trebuiescfoarte bine pregătite în procesul de antrenament.

Caracteristica acțiunilor de finalizare este efectuarea lor în mareviteză, în condițiile opoziției active ale adversarilor, solicitând jucătorilor mare viteză de reacție și execuție, forță și precizie de lovire a mingii, simțanticipativ, voință, dârzenie, perseverență, tehnică desăvârșită

Acțiunile individuale de finalizare au la bază efectuarea unor procedee tehnice – tactice :

– tras la poartă fără preluare

– șut la poartă cu preluare

– preluare-fentă-șut

– lovirea mingii cu capul de pe loc , din săritură , din alergare și din plonjon

c.Acțiunile de joc ȋn atac la momentele fixe ale jocului se caracterizează prin: efort fizic redus ,timp suficient de execuție și plasament ,îngrădireaopoziției adversarului prin obligativitatea plasării lui la 9,15 m. de locul deexecutare a loviturii.

Aceste acțiuni de atac se realizează prin procedee tehnice și acțiunitactice individuale și colective: executarea loviturilor libere, combinațiitactice, pase, demarcări.

d. Acțiunile de joc fara minge se desfășoară în scopul sprijinirii, protejăriisau colaborării cu posesorul mingii, creându-i acestuia condiții favorabile înacțiunile ofensive. Aceste acțiuni de joc fără minge au la bază acțiuni detactică individuală (demarcare) sau colectivă (schimb de locuri), realizate prin elemente tehnice specifice: variante de alergare, alergări combinate cu porniri și opriri, sărituri, alergări cu schimbări de ritm și de direcție.

Acțiunile de joc fără minge se caracterizează prin:

– lipsa unei poziții de plecare dinainte stabilite

– permanenta schimbare a direcției de alergare

– ritmuri de alergare diferite ȋnsoțite de alte acțiuni fără minge : porniri , opriri bruște , căderi , ridicări , tatonări , sărituri și ȋntoarceri.

B. Elemente constitutive ale jocului ȋn apărare Ȋn faza de apărare elementele constitutive ale jocului sunt :

a. acțiuni de organizare a apărării

b. acțiuni de recuperare a mingii

c. acțiuni de apărare la momentele fixe ale jocului

d. acțiuni de joc fără minge

a. Acțiunile de organizare ale apărării au ca scop :

– împiedicarea adversarului de a se apropia de poartă

– dezorganizare atacului advers

– canalizarea atacului advers spre marginile laterale ale terenului

– închiderea culoarelor de pătrundere și finalizare ale atacului advers

Aceste acțiuni se realizează prin: elementele specifice ale jocului fărăminge, acțiuni de tactică individuală (marcaj, repliere, tatonare) și prinacțiuni de tactică colectivă (dublaj, schimburi de adversari, presing).

b. Acțiunile de recuperare a mingii urmăresc reintrarea în posesia mingii, prin intercepție sau prin deposedare directă. Aceste acțiuni au la bază procedeele tehnice de deposedare la intercepție, deposedare pe momentul preluării, deposedarea prin contact direct cu adversarul și deposedarea prinalunecare.

Acțiunile de organizare a apărării și de recuperare a mingii încep înmomentul pierderii mingii, se desfășoară pe tot terenul, angrenează toți jucătorii, sunt influențate de mișcările adversarilor și solicită jucătorilor echipei în apărare capacitatea de a-și modifica spontan acțiunile în funcție deacțiunile adversarului

c. Acțiunile de apărare la momentele fixe ale jocului au ca scop :

– prevenirea acțiunilor adversarilor

– împiedicarea adversarului de a combina și de a se apropia de poartă

– evitarea primirii golului

Modelul de organizare a apărării la momentele fixe depinde de loculunde se află mingea și de depărtarea mingii față de poartă. Acțiunile deapărare la momentele fixe se realizează prin procedee tehnico-tactice: plasament, organizarea zidului, marcaj, dublaj, blocarea șutului la poartă,recuperarea mingii .

d. Acțiunile de joc fără minge ȋn apărare sunt identice cu cele din atac șiaspectele referitoare la acestea au fost evidențiate la acțiunile de joc fărăminge în atac.

Ținând cont de complexitatea conținutului jocului mijlocașului centralconsider că este necesară și abordarea lui pe factorii antrenamentuluisportiv

2.3 Conținutul jocului mijlocașului central pe factorii antrenamentului

Pregăirea fizică este o component a antrenamentului sportiv care reprezintă o condiție esențială pentru însușirea tehnicii, a tacticii și aplicarealor în joc. Pregătirea fizică, are drept scop creșterea capacitățiimorfofuncționale a organismului, dezvoltarea calităților motrice de bază șispecifice și îmbunătățirea fondului motric de bază și specific fotbalului.Rolul pregătirii fizice este de a asigura capacitatea de rezistență a jucătoruluicu indici de randament superior pe durata întregii partide, ținând cont deexigențele activității competiționale, de profilul morfo-funcțional și motrical jucătorului modern (atlet, dezvoltare fizică armonioasă, robust, cu vitezăși forță explozivă, cu fond motric bogat, îndemânatic, echilibrat psihic).

Pregătirea fizică specifică cuprinde exerciții, mișcări, acte și acțiunimotrice, care încorporează în forma și conținutul lor părți, faze, momente,laturi esențiale foarte apropiate, identice chiar, cu cele care apar în meci.

Ea are următoarele obiective :

– dezvoltarea calităților motrice cerute de specificul jocului de fotbal

– perfecțonarea priceperilor si deprinderilor tehnico-tactice

– dezvoltarea la nivel superior a indicilor morfo-funcționali ai organismului

Calitățile motrice constituie suportul de bază al efectuării actuluimotric ce se manifestă în forme variate. Fiecare calitate motrică își aresubstratul ei morfo-funcțional, exercițiile trebuind să se adreseze substratuluimorfo-funcțional respectiv.

Acțiunea motrică simplă sau complexă este rezultatul multiplelor forme de combinare a calităților motrice cu elemente de tehnică. Dezvoltareacalităților motrice duce la creșterea capacității de efort a organismului

Calitați motrice specific in jocul de fotbal

• Viteza

Viteza este capacitatea jucătorului de a se deplasa sau de a-și deplasaun segment, în minimum de timp. Viteza poate fi ciclică (sprint, accelerări)și aciclică (execuția diferitelor acțiuni motrice).Formele de manifestare ale vitezei în jocul mijlocașului de acoperiresunt:

-viteza de reacție – timp de reacție sau perioada latentă a reacțieimotrice elementare.

-viteza de repetiție – prezentă în efectuarea unor acte motriceciclice.

-viteza de execuție a unor mișcări mai complexe sau a unor fazedintr-o mișcare complex.

-viteza de deplasare (viteza integrală) – în cazul jucătorului pornit pe contraatac.

-viteza de opțiune (viteza de decizie) – alegerea rapidă a varianteioptime de răspuns la cerințele și solicitările fazei de joc.

-viteza de angrenare – capacitatea de a ajunge rapid la vitezamaximă.

Mijlocașul central trebuie să posede toate formele de manifestare alevitezei, deoarece complexitatea acțiunilor specificului acestui post solictă un jucător cu o bună viteză

•Ȋndemânarea

Ȋndemânarea Indemânarea este aptitudinea jucătorului de a-și însuși și efectua rapidactivități motrice cu grade diferite de dificultate, dirijând precis și economic mișcările în timp și spațiu, cu viteza și încordarea necesară, în deplinăconcordanță cu condițiile impuse și cu situațiile ce apar pe parcursul acțiunii.Indemânarea este o calitate motrică perfectibilă, la baza ei stândcoordonarea.Specifice jocului mijlocașului central sunt:

– îndemânarea membrelor inferioare.

-îndemânarea în regim de viteză.

-îndemânarea pe spații restrânse și în condiții de adversitate.

Această calitate motrică este foarte des solicitată în acțiunilemijlocașului central și depinde de fondul motric general și specific al jucătorului. Ea are o contribuție esențială în realizarea acțiunilor de joc și sedezvoltă prin dinamismul caracteristic și necesar acțiunilor tehnico-tactice șiaplicarea lor în joc în condiții de încordare psihică. Îndemânarea, mai exactvaloarea îndemânării, este condiționată de echilibru și de bilateralitat.

• Rezistența

Rezistența este calitatea motrică care permite menținerea capacițătiide lucru în timpul unor eforturi de lungă durata, prin învingerea fenomenuluide oboseală, printr-un tempou ridicat de restabilire a organismului după oactivitate obositoare. Pe fondul rezistenței se manifestă toate celelalte calități motrice.

După modul solicitărilor , rezistența poate fi :

– rezistența general și specific ( dupa tipul de effort )

– rezistența acrobat si anaerobă ( după substratul energetic )

– rezistența de lungă , medie si scurtă durată ( după durata efortului depus )

În timpul jocului de fotbal, datorită specificului postului șidinamismului jocului actual, în jocul mijlocașului central apar toate formelede manifestare ale rezistenței mai sus menționate

• Forța

Forța este capacitatea sistemului neuro-muscular de a învinge orezistență internă sau externă prin contracție neuro-musculară.Forța poate fi clasificată astfel:

-forța generală – care vizează toate grupele muscular.

-forța specifică – care vizează grupele musculare solicitate în joculde fotbal.

-forța statică – contracții izometrice.

-forța dinamică – contracții izotonice.In timpul jocului de fotbal, la mijlocașul central apar următoareleforme specifice de manifestare ale forței.

-forța cu care jucătorul își deplasează corpul pe verticală șiorizontală.

-forța de lovire a mingii

– forța de joc a fiecărui jucător (forța de a executa un efort greu,forța pentru învingerea adversarului în lupta directă, forța necesară pentru învingerea condițiilor de mediu și de teren)

• Suplețea

Suplețea este capacitatea organismului de a efectua cu amplitudinemare acțiunile motrice. Ea este dată de calitatea ligamentelor, tendoanelor șifibrelor musculare, fiind o calitate perfectibilă și apare în multe acțiuni alemijlocașului central .

Calitați motrice combinate

Ȋndemânarea ȋn regim de viteză

Ȋndemânarea ȋn regim de viteză este o calitate cerutăde jocul modern,în care jucătorii efectuează mișcări complexe în regim de viteză. Datorită fotbalului din ziua de astazi , care este foarte solicitant din toate punctele de vedere (fizic,tactic , tehnic), confundându-se de multe ori cu jocul total, mijlocașul centralexecută marea majoritate a acțiunilor sale în maxim de viteză, trebuind să aibă și un foarte bun control al mingii, pentru a duce la îndeplinire cu cat mai mult succes sarcinile sale din diferite momente ale jocului. Dacă pe lânga acestea mai mentionăm faptul că aproape în permanență el este și în duel direct, demulte ori corp la corp, cu adversarul, ne dăm seama că îndemânarea sa înregim de viteză trebuie, să aiba si sa atinga cote foarte înalte, pentru a se putea achita de îndatoririle sale din cadrul planului tactic al echipei.

Puterea

Puterea este o calitate complexă , rezultată din îmbinarea forței și avitezei, pentru realizarea mișcării cu viteză maximă. Detenta este o calitatemotrică specifică, esențială în bagajul fizic al mijlocașului central. Fără un grad ridicat de putere el nu reușește să ducă la bun sfârșit problemele de joc(marcajul, intercepția , deposedarea , respingerea cu capul, finalizarea),specifice postului.În jocul mijlocașului central se afirma toate formele de manifestare ale puterii: puterea de start, puterea de reacție, puterea de accelerare și dedeccelerare, puterea de despridere, puterea de aterizare.

Jocul mijlocașului central necesită un eficace joc aerian , acest lucru necesitând o bună putere de desprindere, în corelație cu simțul ritmului de jo

Rezistența ȋn regim de viteză

Rezistența ȋn regim de viteză este o calitate motrică combinată specifică mijlocașului, care trebuie să detina capacitatea de realizare în mare viteză, și mai ales, capacitatea de a efectua pe parcursul întregii partide acțiunile sale în maxim de viteză, fără a obosi și a-și diminua din puterea de luptă, afectând astfel randamentul echipei.

Sarcinile defensive ale mijlocașului ( marcajul , schimbul de adversari , dublajul , deposedarea ) necesită o foarte bună pregătire fizică a acestuia, înspecial o bună rezistență în regim de viteză. In fotbalul mondial actual, lanivel de vârf, acțiunile mijlocașului central se fac în proporție de 65 – 75 % în maximum de viteză, aceasta solicitând foarte mult rezistența în regim deviteză a fotbalistului.

Rezistența in regim de ȋndemanare

Rezistenta ȋn regim de ȋndemanare constituie o calitate de bază a mijlocașului central , acesta fiind de multe ori factorul hotărâtor, determinantchiar, în obținerea unui rezultat favorabil. În contextul fotbalului actual, încare marcajul este necruțător și posesia balonului a devenit un factor esențial, mijlocașul central trebuie să posede capacitatea de a păstra posesia mingii în cadrul echipei, de a participa la construcția ofensivă a joculuiechipei, de a finaliza și de a rămâne în posesia mingii la atacurile adversarilor, aceste acțiuni contribuind de multe ori în proporție covârșitoarela respectarea planului tactic al echipei și, implicit, la obținerea unui rezultat bun.

Solicitările actuale ale jocului de fotbal , au demonstrat că mijlocașul central , odată intrat în posesia mingii, trebuie să știe ce, cât și cum să facă,astfel încât acțiunea respectivă să aibă randamentul maxim scontat. Pentru a realiza o modelare cât mai eficientă a pregătirii mijlocașului central din punct de vedere fizic consider că este necesar să iasa în evidență caracteristicile factorului fizic în jocul de fotbal:

-mărirea mărimea densității motrice din joc exprimată prin număr ridicat deacțiuni. -mare consum de energie , jocul angrenând o masă musculară mare.

–effort preponderent dinamic , ce execuții de exerciții ciclic ecombinate cu execuții de exerciții aciclice.

-intensitatea efortului variază de la eforturi maximale ș isubmaximale la eforturi cu intensitate medie și mică, separate de pauze inegale.

– lupta pentru minge se desfășoară în condiții de încordări intense, pe o perioadă mare de timp, în care se utilizează o gamă variată de priceperi și deprinderi motrice complexe

-procedeele tehnice se inlănțuiesc ȋn acte motrice complexe .

–mișcarea ȋn teren este discontinuă și aciclică și se realizează prindeplasări bruște, variate ca distanță, ritm și direcție.

-eforturi mari și foarte mari caracterizate prin succesiunea aciclicăa fazelor aerobe cu faze anaerobe.

-solicitarea foarte mult a trenului inferior pentru suportareagreutății corpului, menținerea echilibrului, la care se adaugăacțiunile de manevrare a mingii

Factorulu tehnic

Tehnica reprezintă ansamblul de deprinderi motrice , specifice ca formă si conținut, care se desfășoară după legile activității nervoase superioare, ale biomecanicii și regulamentului, folosită în scopul practicării eficace a jocului de fotbal .

Factorul tehnic , reprezintă ansamblul mijloacelor specifice , ca formăși conținut, prin intermediul cărora mijlocașul realizează pe de o parteacțiunile cu mingea (controlul, circulația mngii), iar pe de altă parte manevrele cu și fără minge necesare acțiunilor de joc și cooperării eficiente,raționale, în vederea atingerii scopului urmărit.

Elementele tehnice specifice postului de mijlocaș central sunt

-elemente tehnice de intrare în posesia mingii – deposedare, preluare.

-elemente tehnice de menținere a posesiei mingii – conducere,mișcări înșelătoare, protejare.

-elemente tehnice de transmitere a mingii – lovirea mingii cu piciorul, lovirea mingii cu capul și cateodată aruncarea de la margine.

Preluarea mingii

Mijlocașul central poate efectua preluarea mingii prin procedeele tehnice bazate pe contralovitură sau amortizare , cu orice parte a corpului cu exepția brațului în funcție de faza respectivă și de adversarul direct. El poate prelua cu partea interioară a piciorului, cu partea exterioară a labei piciorului, cu șiretul plin, cu coapsa, cu gamba , cu abdomenul, cu pieptul și cu capul mingile venite cu diferite traiectorii. Acesta, se adaptează și utilizează procedeul cel mai indicat în funcție de traiectoria mingii, plasamentul adversarilor și direcția în care vrea să continue acțiunea de joc .Caracteristic postului sunt preluările în viteză, din mișcare și în condiții de adversitate și preluările combinate.

Protejarea mingii

Se poate face de pe loc și din deplasare, folosindu-se diferite segmentesau chiar tot corpul. Caracteristic postului sunt protejările din conducere pentru a asigura cursivitatea jocului.

Conducerea mingii

Mijlocașul central efectuează conducerea mingii în scop tactic folosind , in general , interiorul labei piciorului, exteriorul acesteia, șiretul plinsau diferite combinații de conducere a mingii în funcție de condițiile deviteză, spațiu și adversitate

Miscăile ȋnșelătoare

Fentele constituie o condiție importantă în jocul mijlocașuluicentral. Dacă în trecut acestea erau neglijate în pregătirea bagajului tehnic almijlocașului central, astăzi, ele au devenit o cerință imperioasă, datorită participării la mai multe și mai diverse acțiuni care îi necesită un bun controlal mingii și o tehnică buna. Mișcăile ȋnșelătoare utilizate , pot fi bazate pe schimbarea ritmului alergării și execuției, pe trecerea greutății de pe un picior pe altul, pe acțiuni înșelătoare cu diferite părți ale corpului, peînlănțuiri de mișcări înșelatoare, pe mișcări înșelătoare combinate cu procedee tehnice.

Deposedarea adversarului

Deposedarea adversarului de minge constituie elementul tehnic principal în bagajul tehnic, fiind o cerință specifică jocului mijlocașuluicentral. Deposedarea adversarului de minge se poate face prin mai multe procedee:

-deposedare prin interceptie.

-deposedare în momentul preluarii.

-deposedare în contact direct cu adversarul.

–deposedarea prin alunecare

Lovirea mingii cu piciorul

Lovirea mingii cu piciorul se face cu șiretul plin , interior și exterior , cu latul , cu exteriorul , cu vârful, călcâiul, prin deviere sau cu șiretul interior sau exterior, cu genunchiul, lobarea mingii cu laba piciorului, lovirea din demi – vole ( din drop ), lovirea din vole, lovirea prin forfecare .Mijlocașul central trebuie să stăpâneasca la perfecție toate aceste procedee de lovire a mingii cu piciorul, în scopul integrării sale cât ma icomplete în sarcinile de joc ale echipei și în cerințele de ordin tehnic ale postului. Lovirea mingii cu piciorul este elementul tehnic de bază înrealizarea unor sarcini foarte importante specifice postului: pasarea și finalizarea.

Lovirea mingii cu capul

Se poate face de pe loc , cu un picior ȋnainte sau cu ambele picioare pe aceeași linie , precedată de săritură, din alergare,cu elan, cu desprindere de pe unul sau ambele picioare, din plonjon de pe locsau din alergare.

Mijlocașul central modern trebuie să fie redutabil in jocul aerian , el trebuind să se achite de sarcinile sale ofensive și defensive, de multe ori în propriul careu de 16 m., apelând la jocul aerian și participând la momentele fixe ale jocului (lovituri de colț, lovituri libere) în careul advers de 16 m. ,ajungând la finalizare de multe ori.

Ȋn fotbal factorul tehnic se caracterizează prin următoarele particularități :

– mare complexitate a actelor motrice specifice cu și fără minge.

-dificultatea tehnicii determinată de manevrarea mingii cu piciorul,segment care este mai puțin îndemânatic.

– procedeele tehnice se efectuează în condiții de mediu și de terenvariate, în regim de calități motrice și în regim de opoziție activă aadversarului.

-necesitatea adaptării executării procedeelor tehnice din mișcare șicu indici de viteză sporită

-în joc au loc legări de elemente spontane, imprevizibile.

-necesitatea automatizării ridicate a diferitelor combinații deelemente și procedee tehnice pentru ca acestea să se desfășoare cursiv , chiar dacă pe parcursul acțiunii intervin factori perturbatori.

-tehnica actuală se caracterizează prin: precizie, suplețe, subtilitate,eficacitate, spectaculozitate, varietate.

Factorul tactic

Sarcinile mijlocașului central din punct de vedere tactic sunt grupateîn: acțiuni tactice individuale în atac, acțiuni tactice individuale în apărare, înacțiuni tactice colective în atac și acțiuni tactice colective în apărare.

Acțiunile tactice individuale ȋn apărare :

1. marcajul

2. tatonarea

3. recuperarea mingii

4. replierea pe cele mai favorabile culoare

1.Marcajul

Marcajul este acțiunea individuală prin care mijlocașul central înapărare, împiedică adversarul direct să primească mingea sau să se îndreptedirect spre poartă. El trebuie să se plaseze corespunzător în teren în funcțiede poziția adversarului, a mingii, a propriei porți, astfel încât plasamentulsău, să-i ofere posibilitatea de intercepție promptă, să închidă sau să deviezedrumul adversarului către poartă.

În momentul când mijlocașul central procedează la efectuarea marcajului,mijlocașul trebuie să țină cont și să îndeplinească regulile de marcaj, care sunt:

– apărătorul se plasează pe linia imaginară dintre adversar șimijlocul propriei porți, astfel încât, în interiorul terenului și înspate, să aibă propria poartă și coechipierii, iar în exterior și lateral să fie plasat adversarul direct.

-apărătorul trebuie să-și schimbe necontenit plasamentul, astfelîncât, în câmpul vizual să aibe în permanență atât adversarul cât șimingea.

– plasamentul jucătorului să nu permită adversarului să se îndrepte direct spre poartă.

-plasamentul și acțiunile apărătorului să determine atacantul adverssă se deplaseze spre marginea terenului, cât mai departe de poarta proprie; aici trebuie să se acorde o mare atenție eventualelor “scoateri” ale mijlocașului central din dispozitiv, cu scop tactic, pentru dezmembrarea apărării și descoperirea zonei centrale aapărării, unde s-ar putea infiltra un adversar venit surprinzator dinliniile din spate – a doua sau a treia – și, găsind zona liberă, ar putea crea panică și superioritate numerică pentru adversar –

-plasamentul și acțiunile mijlocașului central să se efectueze pe piciorul cu care adversarul controlează mingea.

-mijlocașul central își poate schimba plasamentul în funcție defazele de joc.

-apărătorul să aibă o poziție care să-i confere maxim de echilibru șisă aibe posibilitatea deplasării rapide în teren.

-în cazuri extreme, cum ar fi iminenta depășire a apărătorului decătre atacantul advers cu sau fără minge, se poate recurge la un fault tactic

Modalitățile de marcaj sunt :

– marcaj strict om la om

-marcaj la intercepție

-marcaj la supraveghere

Marcajul strict la am este atunci când adversarul se găsește întreminge și apărător și distanța dintre fundaș și atacant este de maxim 1 m., demulte ori aceasta distanță fiind inexistentă, la atacanți cu viteză slaba șitehnica rudimentara. Marcajul om la om este un marcaj strict care poate fiexecutat în treimea proprie sau pe tot terenul, responsabilitatea mijlocașulu icentral față de atacantul direct fiind de 100 %. Marcajul om la om presupune un înalt grad de pregătire fizică și ample cunoștiințe tactice, avândnumeroase posibilități de recuperare a mingii, dar cerând o foarte bună pregătire fizică și specifică, o bună cunoaștere a marcajului și calități moral-volitive deosebite. In același timp, marcajul om la om este ineficient la jocul purtat în mare viteză, prin devierea mingii și schimb de locuri.Marcajul la intercepție presupune situarea apărătorului între adversar și minge, în aceeași linie sau lateral față de adversar, la 3 – 4 m. de acesta. Această modalitate de marcaj solicita anticipare, clarviziune în joc,viteză, simț tactic. Ea se utilizează în general la pasele lungi ale adversaruluiși în unele cazuri de inferioritate numerică.Marcajul la supraveghere trebuie să situeze mijlocașul central pe linia dintre atacant și poartă, la o distanță mai mare față de atacant la mijlocul terenului și tot mai mică pe măsura apropierii de poarta proprie.

2.Tatonarea

Tatonarea este acțiunea tactică individual în care mijlocașul centralefectuează mișcări de simulare a atacului de deposedare, prin care seurmărește împiedicarea adversarului cu mingea de a-și crea situații cat mai favorabile de atac, scopul fiind împiedicarea adversarului cu mingea de a înainta spre poartă și de a împiedica atacul advers să se dezvolte prinîntârzierea acestuia.

În cazul nereușitei în deposedare, apărătorul realizează totuși douălucruri esențiale: contribuie la organizarea apărării imediate și dă posibilitatea atacanților de a sprijini apărarea

Efectuând tatonarea , jucatorul central face o serie de deplasări cumișcări scurte, repezi, neașteptate, în diferite direcții prin care se urmăreștesă se întârzie jocul adversarului sau ca acțiune premergătoare a deposedării.Reușita acestei acțiuni este condiționată de faptul că apărătorul trebuie să se interpună pe direcția de atac a adversarului, să nu riște un atac decisiv care l-ar putea elimina din joc în faza respectivă, de asemenea mijlocașul pe post de apărător trebuie să aibă o poziție, care să-i ofere echilibru și posibilitatea deplasării rapide în teren.

3. Recuperarea mingii

Trebuie să fie foarte bine însușită de cătremijlocaș, fiind o acțiune tactică specifică jocului acestuia. Recuperarea mingii se poate face prin deposedare, prin toate formele sale. În toate cazurile mijlocașul central trebuie să beneficieze de un bun plasament, de intuiție și de simț de anticipație. In momentul pierderii mingii, când echipaa intrat în faza de apărare, mijlocașul central participă la încercările de a recupera mingea , integrându-se total în mecanismul tactic al echipei.

O condiție de bază în vederea recuperării mingii în terenul advers sereferă la grupajul general al echipei în zona activă și în mod deosebit la poziția foarte avansată a apărătorilor pentru a micșora pe cât posibil spațiulde manevră al adversarului. Mijlocașul central are un rol foarte important înacest moment al jocului, trebuind ca pe lângă marcajul efectuat omului direct să joace la supraveghere, fiind pregătit pentru o eventuală pasa lungă aadversarului, adresată atacantului central advers, modalitate la care recurg multe echipe în momentul în care sunt supuse unui pressing necruțător. În astfel de cazuri, mijlocașul central trebuie să practice un joc elastic, precis ș ichiar necruțător, deoarece responsabilitatea sa este maximă, în astfel decazuri practicându-se în general jocul în linie.

4. Replierea pe cele mai favorabile culoare

Replierea mijlocașului central pe cele mai favorabile culoare , trebuie săse facă facă în momentul pierderii mingii, în cea mai mare viteză, iar în jocul marilor echipe care dispun de jucători cu mare intuiție, cu un mare simț de anticipare a jocului, replierea se face chiar înainte de pierderea mingii,datorită experienței acumulate.

O cerință foarte importantă este ca replierea să se realizeze pe celemai favorabile culoare, ea având rolul de a asigura un echilibru defensiv câtmai rapid și de a nu lăsa descoperită apărarea, în cazul contraatacului sau aatacului rapid al adversarului. În general, mijlocașul central se repliază astfelîncât, poziția sa să fie între propria poartă și adversarul direct sau adversarulcu mingea care este cel mai periculos, exact pe direcția de pătrundere sau de pasare a adversarului și pentru ocuparea zonei de acțiune proprie , culoarulcentral. Pentru o bună repliere, mijlocașul trebuie să dispună de o mare mobilitate în teren, de rezistență în regim de viteză și nu în ultimul rând deun mare simț de anticipare și de intuiție a jocului.

Armele tactice ale apărării individuale au pus ȋn evidență:

-plasamentul se referă la faptul că apărătorul trebuie să se situezeastfel, încât să poată intercepta sau să intre în posesia mingii, orisă blocheze calea de pătrundere a unui adversar în orice fază a jocului; în funcție de desfășurarea jocului se schimbă și plasamentul apărătorului, fie pentru un marcaj strict, fie lasupraveghere.

-atacul de deposedare se realizează numai prin atac la minge;soluția este urmărirea de aproape a fiecărei mișcări a adversarului, pentru a interveni în clipa în care, acesta pierde contactulnemijlocit cu mingea; intervenția trebuie făcută fulgerător și cumultă energie; simularea unor acte motrice poate ușura atacul dedeposedare; aceste acțiuni se execută fără minge prin sărituri laterale, deplasări ale centrului de greutate de pe un picior pecelalalt, sau simularea unor atacuri de deposedare; nu esterecomandabil atacul în viteză maximă, precipitat, grăbit;apărătorul trebuie să fie foarte atent la minge și nu la acțiunile adversarului.

-constrângerea individuală , este de știut că pentru purtătorultemporar al balonului, percepția și analiza mediului înconjurător este capitală întrucât el nu trebuie să piardă mingea; tocmai deaceea, constrângerea defensivă pe cale individuală trebuie să se exercite în primul rând asupra purtătorului mingii, printr-ohărțuire constantă destinată pentru a-i perturba atât percepția jocului, cât și acțiunile sale motrice – deplasări, driblinguri, fente,gesturi tehnice.

Analiza comportării constrângerii individuale impune: paravan curecul cu fața la purtătorul balonului, la o distanță care să-i permită evitarea eliminării ,deposedare hazardată, hărțuirea și întârzierea înaintării,specularea oricărei greșeli, dirijarea către partea unde se poate creasuperioritate numerică, pentru a declanșa recuperarea și relansarea atacului în doi, știut fiind faptul că elementul fundamental al tacticii este formarea perechilor.

Acțiunile tactice individuale ȋn atac

1.demarcarea

2.depășirea individual

3.lovitura liberă

Demarcarea

Demarcarea este acțiunea tactică oe care mijlocașul central urcat ȋn atac efectuează pentru a scăpa de sub marcajul adversarului și de a ocupa o poziție nouă în care poate acționa mai liber. Demarcarea este efectuată decătre mijlocașul central urmărind două aspecte foarte importante: primul, cu repercursiune directă asupra jocului este acela de a scăpa de marcajul direct și cel de-al doilea este acela de a atrage adversarul în anumite zone de terencu scop tactic.

Pentru ca mijlocașul central să beneficieze de o cât mai bună și cât maieficientă demarcare, el trebuie să cunoască și să respecte anumite cerințeale demarcării, cum ar fi: atenție permanentă în joc, creșterea vitezei de demarcare concomitent cu apropierea de poarta adversă sau când un partener intră în posesia mingii, demarcarea , mijlocașului trebuie efectuată sub forma de deplasări în spații libere, în scopul sprijinirii coechipierului cu mingea .

Demarcarea trebuie efectuată la momentun oportun pentru a crea surpriză cât mai mare , panică și derută în defensiva adversă, ea trebuind săfie camuflată până în momentul declanșării ei și să realizeze desprinderea clară față de adversar. Mijlocașul central trebuie să posede un larg bagaj demișcări înșelătoare menite să deruteze adversarul și să camufleze adevărata intenție de demarcare.

Ȋn scopul reușitei demarcării , mijlocașul trebuie să posede o serie de cum ar fi: un start bun și rapid, rezistență în regim de viteză, otemeinică însușire a procedeului, hotărâre, perseverență, inteligență,clarviziune, spirit de colaborare și un variat bagaj al deplasărilor în teren.Demarcarea constituie o armă indispensabilă jocului de fotbal, mai cuseamă a atacului, ea asigurând continuitatea, cursivitatea, dinamismul șiritmul jocului. Ea asigură mijlocașului central urcat în atac o mare libertate de acțiune în rezolvarea sarcinilor de joc, prin faptul că nu mai este stânjenit de adversar. Demarcarea stă la baza realizării superiorității numerice, are efect favorabil asupra jucătorului care o reușește și efect invers asupra adversarului care este surprins; demarcarea trebuie însușită temeinic și aplicată cerebral ori de câte ori jocul o cere.

În situațiile de contraatac rapid, cum ambele echipe sunt comprimate pe un spațiu mic de teren, 15 – 20 m., și atunci când faza o cere, mijlocașul se poate demarca în adâncime, direct pe poarta adversă, o bună demarcare în acest caz fiind de cele mai multe ori periculoasă pentru adversar, mijlocașul central putând scăpa direct spre poarta în cazul în care adversarul joacă în linie sau rămânând în relația 1 – 1 cu liberoul advers, situație în care poate încerca depășirea acestuia și finalizarea, sau poate fixa liberoul și apoi trimite pasa exact către un coechipier venit din spate, acesta rămânând singur cu portarul. Aceste situații tactice reclamă din partea mijlocașului central o bună pregătire tactică, dublată de o bună pregătire tehnică și fizică și un înalt grad de cunoaștere a jocului

Depășirea individuală

Aceasta este o acțiune tactică prin care mijlocașul central aflat în posesia mingii, folosind diverse procedee tehnice, trece de unul saumai mulți adversari în scopul realizării unei sarcini ofensive. Depășirea individuală are la bază folosirea unor complexe de procedee tehnice executate în lanț, coroborate cu deplasări diverse efectuate în vederea manevrării mingii și realizarea depășirii individuale prin valorificarea calităților motrice de bază.

Reușita depășirii este condiționată de varietatea și gradul de însușire al procedeelor tehnice, viteza de execuție, viteza de reacție, viteza de deplasare, viteza de gândire tactică, valoarea adversarului direct, fantezie, inteligență,hotărâre. Prin depășirea individuală trebuie să se urmărească crearea unei situații favorabile și să nu constituie un scop în sine, ci o acțiune parțială a unei acțiuni de tactică colectivă.

Datorită calitaților motrice , mai ales forța , pe care mijlocașul central le are , depășirea individuală constituie o armă redutabilă în bagajul săuofensiv. Mijlocașul central urcat în atac depășește adversarul său direct pătrunzând cu mingea la picior spre poarta adversă, creând astfel superioritatea numerică atât de necesară pentru buna desfășurare și finalizarea atacului. De asemenea, prin depășirea adversarului direct și pătrunderea spre poarta adversă, pe lângă superioritatea numerică, mijlocașul contribuie și la fixarea unui al doilea adversar ce se îndreaptă spre el pentru a-l stopa din acțiune, părășindu-și zona de teren și omul pe care îl marca. Dacă înîntâmpinarea sa iese liberoul advers, cea mai convenabilă soluție pentru propria-i echipă este pasa la întâlnire, pe poziție viitoare pe zona părăsită de libero, acolo unde ar trebui să țâșnească un atacant coechipier cu mijlocașul central .

Lovitura liberă

Lovitura liberă are o importanță mare prin acțiunile celorlalți atacanți și , bineȋnteles , a celui care o execută.

Execuția loviturii de către mijlocașul central este bazată pe forța și precizia șutului urmărind o breșă în zid, un spațiu liber sau pur și simplușutând prin zidul advers, care, cu sau fără voia lui, deviază mingea în drumulei spre poartă, derutând portarul care este învins de multe ori în astfel desituații.

Acțiuni tactice colecive ȋn apărare

1.Dublajul

2.Schimbul de adversari

3.Pressingul

4.Colaborarea cu portaru

Dublajul

Dublajul sau marcajul dublu constă ȋn ajutorul dar unui partener care a greșit sau nu poate face față sarcinilor de joc la moment dat .

Dublajul ȋn cazul mijlocașului central are un dublu sens: poate fiacordat unui coechipier pentru a-l putea suplini și în același timp poate beneficia de dublajul unui coechipier, în general al liberoului, atunci când jocul o cere. De regulă mijlocașul central efectuează dublajul în triunghi la ȋnchidere , realizat prin plasamentul apărătorului aproape si ȋnapoia partenerului care ȋl dubleaza . După terminarea fazei , mijlocașul cantral trece ȋn zona lui , lâangă adversarul lui direct .

Marcajul dublu este acțiunea tactică colectivă de apărare, inteprinsă dedoi sau mai mulți jucători, pentru stânjenirea și contracararea ataculuiadvers, până la recuperarea mingii. Marcajul dublu poate fi executat în scarăsau în triunghi la închidere.In contextul jocului actual, mijlocașul ajunge de multe ori pe post de ultim apărător în fața portarului, ceea ce necesită o cunoaștere temeinică a dublajului și a tacticii jocului de fotbal. În cazul în care adversarul cu mingea driblează și liberoul, mijlocașul central trebuie să-i blocheze acestuia înaintarea către poartă, dublând astfel liberoul. Dacăatacantul advers a pătruns cu mingea în careu și portarul propriu iese la blocaj, mijlocașul trebuie să asigure dublajul portarului, repliindu-se în cea mai mare viteză pe linia porții, putând însă interveni atât la o eventuală minge trimisă peste sau pe lângă portar, cât și la una ricoșată de acesta sau prelungită de atacant cu scopul de a dribla portarul.

Ȋn dinamica fotbalului actual , bazat pe relații între grupuri și microgrupuri de jucători în cadrul aceleiași echipe, mijlocașul centraldublează de multe ori celălalt mijlocaș central, care, atacând decisiv aobligat adversarul să-și prelungească mingea, dând posibilitate apărătorului să intervină și să recupereze mingea.

O regulă importantă este aceea că în fața atacantului cu mingea să nu se prezinte un singur mijlocaș, ci cel puțin doi, unul asigurând dublajul. În cazuri extreme, când în spatele său nu se mai află nici uncoechipier la dublaj, mijlocașul central trebuie ca inițial să tatoneze cât maimult, urmărind întârzierea atacului în scopul de a da răgazul coechipierilor de a se replia pe noile poziții de apărare, iar dacă adversarul încearcădepășirea poate să facă un “fault tactic”

Schimbul de adversari

Schimbul de adversari este cerut de anumite situații tactice și se referă la schimbul adversarilor direcți asupra cărora se efectuează marcajul. Pentru o scurtă perioadă mijlocașul central face marcajul la alt atacant sau la celalalt vârf de atac al adversarului, dacă acesta joacă cu două vârfuri, după care revine la marcajul primului atacant.

În general, mijlocașul central face schimb de adversari cu fundașul lateral și cu celălalt mijlocaș central.

În scopul realizării cu succes a schimbului de adversari se discută modul de realizare a acestei acțiuni tactice la antrenamente și în pregătirea jocului .Mijlocașii centrali cunosc cu exactitate situațiile tactice și momentele în care această acțiune este cea mai indicată. Schimbul de adversari presupune o mare răspundere pe umerii autorilor și o sincronizare perfectă în momentul “predării – primirii” adversarilor direcți, aceștia contând pe aceste momente pentru a obține demarcarea propusă .

Pressingul

Pressingul este o formă activă a apărării ȋn care jucătorii îmbină atacul în scop de deposedare cu marcajul strict al celorlalți adversari în scopul păstrării inițiativei în joc și recuperării rapide a mingii.

De obicei , pressingul este ȋnceput de jucătorul care este cel mai apropiat de adversarul cu mingea . Concomitent , coechipierii acestuia trec la marcaj asupra adversarilor direcți, pentru a tăia construcția adversarului, făcându-se pressing prin marcaj strict la adversarul direct sau în zonă. În acest caz, mijlocașul central trece la marcaj strict la atacantul central și trebuie să aștepte și să știe să intervină la eventualele mingi lungi,aruncate în disperare de adversar, știut fiind faptul că de foarte multe ori pressingul bine executat necesită o apărare în linie din partea echipei care î lefectuează, nemai existând libero, care să culeagă astfel de mingi și să dubleze linia de fundași.

Jocul mijlocașului central trebuie să fie activ , agresiv pentru recuperarea mingii și trecerea la atac. În fața propriei porți, mijlocașulcentral efectuează un marcaj strict și un atac hotărât la deposedare, energic,viguros la purtătorul mingii pentru recuperarea acesteia.Pressingul poate fi executat pe tot terenul sau doar pe anumite zoneale acestuia.

Pentru efectuarea în bune condiții a pressingului se recomandă ca în pregătirea mijlocașilor centrali să se insiste în mod deosebit pe multilateralitatea pregătirii: pe rapiditate, forță, rezistență, rezistență în regimde viteză, însușirea foarte bună a deposedării, anticipație, rapiditate în gândire, combativitate, voință, perseverență, curaj, efectuarea unui bun marcaj, cunoștiințe teoretice profunde.

Colaborarea portar-mijlocaș central

Portarul este dirijorul apărării , asigurând dublajul de fund ca libero . Nu de Nu de puține ori mijlocașul central în lupta cu adversarul trimitemingea către propriul portar, care o prinde dacă este trimisă către el cu capul sau o trimite rapid cu piciorul spre zonele laterale, unde de regulă se află fundașii laterali complet demarcați.

La lovitura de colț , mijlocașul central face ȋn general marcaj la un adversar , dar în cazul în care portarul iese pentru a respinge mingea îl protejează și-l dublează în cazul în care iese mult în careul de 16 metrii .Este deștiut faptul că la loviturile libere cu zid, primul jucător care se așează în acesta pe colțul scurt este un jucător de talie înaltă, de multe ori mijlocașul central având acest rol. El ocupă distanța regulamentară față de minge,întorcându-se cu fața către propriul portar așteptând indicațiile acestuia.Ceilalți jucători din zid se alătură mijlocașului central, ocupând poziții spreinteriorul terenului către colțul lung al porții. Portarul aflat la bara de la colțul scurt așează zidul comunicând informații mijlocașului central..Acesta, în funcție de aceste indicații așează zidul. În momentul în care zidula ocupat poziția indicată de portar, mijlocașul central se întoarce cu fața spre minge și nu se mai mișcă de la locul său, făcând ca zidul să-și păstreze coordonatele, eventual înaintează pe vârfuri câțiva centimetri pentru a reduce din unghiul de șut al executantului loviturii libere. În aceste situațiieste obligatoriu ca în timp ce portarul dirijează zidul, un coechipier să stea în imediata apropiere a mingii, împiedicând astfel ca adversarul să execute repede lovitura și să surprindă jucătorii din zid și portarul.

Colaborarea portar-mijlocaș central se mai poate manifesta ȋn câteva forme la degajările de la 6 metrii. Astfel , Astfel, când portarul degajează, mijlocașul central este situat între minge și adversarul direct, cu fața la propria poartă, putând interveni în cazul unei degajări defectuoase a portarului. De multe ori portarul, observând mijlocașul central demarcat în apropierea liniei de margine, repune rapid mingea către acesta, care o preia și începe construcția jocului.

În situația când mijlocașul central este posesorul unei forțe mari delovire a mingii, acesta repune mingea în joc după ce portarul a așezat-o pelinia de 6m. De multe ori, observând marcajul strict al adversarilor la propriicolegi de echipă și având posibilitaea de a avansa nestingherit cu mingea câțiva zeci de metri, mijlocașul simulează pregătirea pentru repunerea mingii în joc de la 16 metrii, apoi sprintează lateral, puțin oblic, unde primește mingea repusă rapid ȋn joc de propriul portar și avansează câștigând teren și participând la constrcția atacului

Acțiunile tactice colective ȋn atac

1.Pasa

2.Schimbul de locuri

3.Combinația tactică

4.Circulația tactică

Pasa

Pasa este o componentă tactică importantă pentru organizarea șidesfășurarea atacului. Prin intermediul pasei, mijlocașul central trimitemingea conștient unui alt coechipier în timp util și în așa fel, încât acesta săo poată juca imediat, fără să-și schimbe viteza de deplasare și direcția și fărăsă fie nevoit să execute mișcări în plus pentru preluare și pasare.

Pasa executată de mijlocașul central prezintă o gamă de procedeedeterminate de: prezența coechipierului, tehnica mijlocașului centralexecutant, specificul acțiunilor tactice colective într-o fază, plasamentul șinumărul adversarilor, starea terenului, condițiile atmosferice, sistemul de joc.

Mijlocașul central poate executa o largă gamă de pase care pot ficlasificate astfel:

a. după distanța pasei , pot fi : scurte , medii , lungi

b. după direcție , pot fi : ȋnainte , ȋnapoi , laterale

c. după traiectorie se intâlnesc pase : joase , semiinalte , ȋnalte

d. după poziția partenerului pasele sunt : la picior , pe poziție viitoare

Formele paselor lungi sunt : degajarea , lansarea ȋn adâncime , deschiderea , centrarea .

Ȋn scopul executării eficace a paselor, mijlocașul la acoperire trebuiesă țină cont de următoarele cerințe: pasele să fie cât mai variat executate,chiar din deviere dacă se poate, să fie executate în timp util, să aibă intensitatea necesară, să fie precedate de mișcări înșelătoare pentru a camufla adevarata intenție, să fie executate cu procedee tehnice adecvate situației de joc.

Mare accent trebuie să se pună în jocul mijlocașului central pestăpânirea la perfecție a paselor lungi, în general pe poziție viitoare,mijlocașul central constituind rampa de lansare a contraatacului, fie printr-o degajare lungă și precisă către unul din vârfuri, fie printr-o lansare cătrevârful de atac, fie printr-o deschidere în diagonală pentru extreme, mijlocași laterali sau chiar fundași laterali urcați în atac.

De multe ori mijlocașul central, datorită densității de jucători din zona sa, dovedind bune cunostințe tactice, schimbă jocul pe zonele laterale printr-o diagonală executată puternic, precis și la momentul oportun. Această pasă în diagonală trebuie să aibă traiectorie înaltă, pentru a nu putea fi interceptată de adversar, în acest scop mijlocașul central trebuind să dozeze în mod optim tăria și precizia pasei

2.Schimbul de locuri

Scimbul de locruri reprezintă acțiunea de părăsire voluntară , simultană și temporară a unor zone de teren de către mijlocașul central simultan cu unul sau mai mulți coechipieri în cadrul acțiunilor ofensive cu scopul de a scăpa de marcajul adversarilor, de a crea situații favorabile de joc. O regulă de bază este ca schimbul de locuri să se realizeze în jumătatea adversă de teren și niciodată în jumătatea proprie, unde trebuie să se asigure în permanență dublajul, în orice moment al jocului.

Pentru ca schimbul de locuri să fie executat cu succes, și el să dearezultatele dorite, mijlocașul central trebuie să respecte următoarele reguli:schimbul de locuri trebuie să se facă brusc, rapid, înșelător, purtătorul mingiisă o manevreze în regim de viteză, să manifeste clarviziune, el observând coechipierii și adversarii și alegând soluția cea mai viabilă și cea mai indicată în momentul respectiv, schimbul de locuri să se efectueze pe spații largi pentru a dezaglomera anumite zone și a încerca dezmembrarea apărării adverse, după terminarea fazei jucătorii să acționeze în funcție dedesfașurarea jocului. Jocul cu schimb de locuri solicită jucătorilor o mare sincronizare în acțiuni, viteză, control perfect al mingii, clarviziune, gândire tactică, sincronizare în efectuarea demarcărilor, dinamism și hotărâre.

Schimbul de locuri constituie o armă redutabilă de atac în bagajul tehnico-tactic al mijlocașului central modern, care trebuie să știe când și cum s-o folosească cu maxim randament, ea reclamând obținerea imediată a unui avantaj ce trebuie speculat și folosit pentru optimizarea jocului său ofensiv și implicit pentru îmbunătățirea mecanismului tactic al echipei

3.Combinația tactică

Combinația tactică reprezintă coordonarea acțiunilor tactice a doi sau mai mulți jucători cu participarea mijlocașului central , efectuată în scopulrealizării unei sarcini parțiale de atac. Combinațiile tactice sunt numeroase,spontane sau se efectuează ca urmare a procesului de instruire. Mijlocașul central , prin participarea sa la combinațiile tactice urmărește ca acestea să fie efectuate și aplicate în mod constructiv pentru mărirea registrului posibilităților de atac ale propriei echipe în scopul creșterii și optimizării randamentului ofensiv al echipei

Ȋn jocul modern au apărut numeroase combinații tactice care sunt efectuate cu implicarea mijlocașui central atât în jocul cursiv, cât și lamomentele fixe. De multe ori combinația tactică este inițiată de cătremijlocașul central, în acest sens trebuind să se dezvolte înțelegerea între jucători, încât posesorul mingii să știe în ce direcție vor acționa proprii parteneri, iar aceștia să anticipeze jocul.

Mijlocașul central intră în combinație de “un – doi” cu celălalt mijlocaș central pentru a scoate din joc fie adversarul său direct, fie adversarul celuilalt mijlocaș. Aceeași combinație o poate face cu vârful deatac, aici continuarea fazei având mai multe posibilități. De pildă, mijlocașul central cu mingea la picior, vârful de atac cu om la marcaj se rupe de acesta print-un sprint scurt de 3-4 metrii , vine la primire , retrasmite mingea mijlocașului , după carepornește brusc spre poarta adversă, acesta transmițându-i mingea pe poziție viitoare fie pe lânga adversarul direct, fie peste acesta.

O alta combinație tactică cu implicarea mijlocașului central este “un – doiul pentru un al treilea”, aici necesitând o foarte bună sincronizare între ceitrei jucători. Mijlocașul central cu mingea execută “un – doiul” cu celălalt mijlocaș central, eliminând un adversar din joc, dar în loc să continue fazacu mingea la picior, efectuează o pasă precisă cu rol de angajare, de multe ori pentru vârful de atac sau pentru extremă, care a intuit foarte bine și s-arupt de marcajul adversarului direct sprintând 3 – 5 m. pe un culoar liber unde primește mingea de la mijlocașul, continuând faza fie cu finalizare, fie angrenându-se și el la rândul lui într-o altă combinație tactică .

Cu cât mijlocașul central stăpânește o gamă cât mai largă de combinații tactice, cu atât crește aportul său ofensiv și, deci, sporește randamentul și forța ofensivă a echipei

Circulația tactică

Este constituită din combinații tactice i acțiuni individuale, succesive, efectuate după un anumit plan cu scopul realizării fazei de pregătire și de realizare a atacului.

Pe timpul circulației tactice, jucătorii cu mingea circulă succesiv pe locuri dinainte stabilite cu scopul de a determina adversarul să greșească, deaici rezultând dinamismul jocului ofensiv și creșterea ritmului de joc concomitent cu schimbarea ritmului prin accelerări. Participarea la circulațiile tactice ale mijlocașului central este o condiție imperios necesarămai ales la nivelele cele mai înalte ale performanței fotbalistice, deoarece, deobicei, acesta este initiatorul circulației tactice și uneori chiar finalizatorul

Tactica mijlocașului central la momentele fixe ale jocului

Acțiuni de aparare

Lovitura de ȋncepere

Ȋn momentul ȋn care adversarul are lovitura de începere a jocului,mijlocașul central trebuie să se situeze aproximativ pe zona sa de teren astfelîncât să urmarească cu privirea atât adversarul său direct cât și desfășurarea jocului. El trebuie să fie atent deoarece multe echipe încep jocul prinangajarea directă a uneia dintre extreme care centrează pentru vârful venit înviteză, trebuind astfel să intervină și să recupereze mingea sau să deposedeze atacantul central de minge.

Lovitura de la colțul terenului

Când adversarul beneficiază de o lovitura de colț , mijlocașul central,conform planului tactic preconizat la antrenemente și la pregătirea jocului împreună cu antrenorii, poate acționa în mai multe moduri:

– marcajul om la om la un adversar

– ca un centru de control

Ȋn primul caz mijlocașul central efectuează marcaj ȋn careul de 16 metrii , la adversarul său direct, împiedicându-l pe acesta să intercepteze mingea șisă amenințe poarta.

În al doilea caz mijlocașul central este implantat în mijlocul careului propriu fără a avea adversar direct dar având rolul de a respinge mingileînalte

Aruncare de la margine

Dacă adversarul beneficiază de o aruncare de la margine , din preajma propriului careu de 16 metrii , atunci mijlocașul central va efectua un marcaj foarte strâns la adversarul său direct, avându-l pe piept și fiind într-un contact fizic permanent cu el .

Lovitura liberă

Ȋn cazul executării de către adversar a unei lovituri libere , dacă acesta este departe de poartă, mijlocașul central efectuează un marcaj stricta dversarului său direct încercând să preintâmpine o eventuală angajare aacestuia spre poartă.

Dacă lovitura liberă este în preajma careului propriu de 16 metrii ,mijlocașul central poate interpreta mai multe roluri conform pregătirii șirolului său tactic. Astfel poate participa la efectuarea zidului, poate fi chiar primul jucător din zid dacă statura îi permite și coordonează așezarea zidului în funcție de indicațiile portarului, comunicând în permanență cu el, poate efectua marcaj adversarului direct fiind atent la o eventuală schemă a adversarului, sincronizându-se cu întreaga linie ofensivă în cazul ieșirii la off – side sau urmărind o eventuală minge șutată de adversar și respinsa de portar .

Dacă adversarul efectuează o degajare de la 16 metrii , mijlocașul centralexecută un marcaj la adversarul său direct, pregătindu-se pentru o intervenție aeriană de cele mai multe ori sau la o intervenție pe jos, la semiînăltime înscopul deposedării adversarului de minge și recuperării ei .

Caracteristicile factorului tactic ȋn jocul de fotbal :

– complexitatea factorului tactic , având ȋn vedere dimensiunile și numărul mare de jucători

– tactica este greu de realizat datorită faptului că manevrarea mingiise face cu piciorul și este mai dificil de a executa procedeeletehnico-tactice cu multă exactitate

-intercondiționarea multiplă a tacticii ceilalți factori aiantrenamentului

-realizarea tactică este condiționată de gândirea tactică a jucătorilor

-tactica se exprimă prin acte tehnice intelectualizate, materializate prin execuții oportune, subtile și neașteptate

-tactica actuală se caracterizează prin apărări aglomerate, spațiirestrânse de manevră, numeroase acțiuni tactice individuale șicolective

-desfășurarea jocului pe toate zonele și culoarele terenului

-tactica anuală solictită polivalența jucătorilor

-tactica anuală , solicită acțiuni concomitente, coroborate a mai multor jucători, interferența permanentă între compartimente de joc și posturi

-factorul tactic este realizabil numai prin respectarea cu strictețe a cerințelor principiilor tactice – alte cerințe ale tacticii moderne sunt următoarele: mărirea randamentului ofensiv al jucătorilor, folosirea apărărilor active,acoperirea judicioasă a terenului în atac și apărare, perfecționarea tacticii la momentele fixe ale jocului, valorificarea valorilor individuale ale echipei

2.4 Considerații asupra metodelor de antrenament eficiente petru perfecționarea jocului mijlocașului central

A. Metode generale de instruire :

– metoda explicației

– metoda demonstraței

– metoda exersării

– metoda observării

– metoda dezvoltării și perfecționarii calităților individuale

– metoda cercetării deprinderilor deficitare

– metoda convorbirii

B. Metode speciale de antrenament ȋn jocul de fotbal

1.metodele pregătirii fizice:

a.metodele pregătirii fizice generale

– metoda efortului de durată

– metoda antrenamentului cu intervale

– metoda folosirii exercițiilor de dezvoltare generală

– metoda dezvoltării deprinderilor motrice de bază

– metoda practicării sporturilor complementare

b.metodele pregătirii fizice specifice

– metoda alergărilor și săriturilor specifice

-metoda dezvoltării fizice specifice legată de efectuarea acțiunilor tehnico-tactice

-metoda dezvoltării capacităților fizice în concordanță cu specificulefortului din jocul de fotbal c.metode generale și specifice ale dezvoltării calităților motrice :

•metodele dezvoltării rezistenței

– metoda alternativă

– metoda repetării

– metoda din mers

– metoda cu handicap

– metoda antrenamentului sub presiune

– metoda antrenamentului celor 45 seculde adaptată la viteză

•metodele dezvoltării rezistenței

– metoda antrenamentului de durată

– metoda antrenametului pe intervale

– metoda antrenamentului celor 45 secunde

– metoda Fartlek

– metoda antrenametului cu ajutorul testului Cooper

•metodele dezvoltării forței

– metoda halterelor

– metoda contracțiilor izometrice

– metoda contracțiilor intermediare

– metoda antrenamentului ȋn circuit

•metodele dezvoltării calitățlor motrice combinate

– antrenamentul pliometric

– metoda circuitelor combinate

– metoda balistică

– metoda exercițiilor cu aparate și obiecte ajutătoare

2.metodele pregătirii tehnice

– metoda predării analitice a tehnicii

– metoda exersării acțiunilor tehnice

– metoda exersării acțiunilor tehnico-tactice

– metoda analogiei

– metoda modelării tehnicii la conținutul și structura jocului

– metoda antrenamentului în careuri

3.metodele pregătirii tactice

– metoda explicativ-demonstrativă

– metoda exersării analitice

– metoda acțiunilor joc

– metoda jocurilor tactice

– metoda jocurilor cu temă

– metoda jocurilor cu număr redus și inegal de jucători

CAPITOLUL III

METODOLOGIA CARACTERISTICILOR

III.1.Ipoteza cercetării

Dacă mijloacele utilizate ȋn procesul de antrenament respectă cerințele și standardele modelului jocului de fotbal pentru jucătorii mijlocașilor atunci putem vorbii despre optimizarea pregătirii acestora .

Premizele lucrării formulate pentru atingerea scopului lucrării au fost urmatoarele:

• Analiza și generalizarea literaturii de specialitate privind pregătirea fotbaliștilor seniori , peste 18 ani , ȋn cadrul unităților specializate .

• Argumentarea teoretică șexperimentală a eficacități aplicării metodicii pregătirii jucătorilor de fotbal seniori , peste 18 ani , ȋn cadrul cluburilor de fotbal.

• Aprecierea nivelului calitativ al pregătirii fizice și tehnico-tactica al fotbalișilor seniori , peste 18 ani .

III.2.Metode ce cercetare folosite

1.Metoda modelării – am realizat un program foarte simplu , pentru a crea obiectul cercetării.Au fost modele operative formate din exerciții si scheme pentru dezvoltarea capacității de performanța.

2.Metoda observației – am efectuat antrenamentele echipei si am realizat fișe de observație la meciurile echipei .

3. Metoda ȋnregistrării – am realiat fișe de observație pentru fiecare jucător

III.3. Locul , subiecții și durata cercetăriit:

Timpul cât va dura cercetarea va fi pe o perioada de jumate de an , respectic septembrie 2013 – mai 2014 . La ȋnceputul perioadei de pregătiri si la sfârșitul perioadei se vor face controale la probe și norme ce implică calitațile și deprinderile motrice .

Cercetarea a avut loc in Cisnadie , la stadionul din Cisnadie . La ȋnceput am efectuat o testare inițiala pentru a vedea nivelul de unde am pornit cu jucătorii , iar pe cea finală pentru a observa evoluția jucătorilor ȋn urma folosirii exerciților ȋn pregătirea lor fizică .

Nume : C.S

Anul nașterii : 1990

Postul : mijlocaș dreapta

Ȋnățime : 179 cm

Greutate: 76 kg

Nume :N.C

Anul nașterii : 1994

Postul : mijlocaș stânga

Ȋnalțime : 175 cm

Greutate : 70 kg

Nume : P.P

Anul nașterii : 1993

Postul : mijlocaș central

Ȋnalțime: 180 cm

Greutate : 75 kg

Nume : A.B

Anul nașterii :1995

Postul: mijlocaș stânga

Ȋnalțme : 178 cm

Greutate : 70 kg

III.4. Modalități de evaluare

Nume : C.S

Nume : N.C.

Nume : P.P.

Nume : A.B.

CAPITOLUL IV

Concluzii

Jocul este compus dintr-o ȋnș¡ruire de faze consumate cu eforturi diferite.Cu cât jucătorul este mai bine antrenat, cu atât el va rezista mai ușor la variația lucrului impusă de condițiile de joc. Antrenamentul lui trebuie să cuprindă, de-alungul unui ciclu toate timpurilede efort,astfel că la sfârșitul lui organismul lui să fie ȋn mod armonios adaptat la toate necesităsile de joc.Pe parcursul antrenamentului se urmarește obținerea următoarelor obiective:

1.capacitatea funcțională a organismului și procesele de refacere să ajungă la un asemenea nivel ȋncât sportivul să fie capabil să fac față datoriei de oxigen, care apare ȋn timpul lucrului specific;

2. realizarea rezistenței substanțelor energetice căt mai cimpletă;

3.obișnuirea organismului cu fiecate tip de effort separat și global, la fel ca ȋn joc, astfel datoria de oxigen să fie cât mai mică și revenirea cât mai rapidă.

Pentru realizarea fiecărui obiectiv există mijloace optime.Nu este indiferent cum alegem aceste mijloace și nici cum le combinăm ȋntr-o suită de exerciții și lecții.Ȋn selecționarea lor se pornește de la cunoașterea sfectelor fiecărui exercițiu asupra organismului.Pregătirea fizică trebuie să ȋmrace forme destul de cimplexe, care să tina seama de necesitațile jocului, exprimate valoric, ȋn cantităti de effort general și specific, aerob și anaerob.Trecerea de la datele teoretice la practica,de la cunoașterea datelor științifice privind legile careguvernează pregătirea fizică,la mijloacele ce trebuie găsite, este ȋnca o etapă de ȋnceput

BIBLIOGRAFIA

1.Apolzan D.,Fotbal 2010 – Ed. F.R.F. Buc.1998 2. .Cernăianu C., Fotbal. Manualul antrenorului profesionist – Ed. Roteck Buc. 20003 3.Cojocaru V., Jocul de fotbal Elemente de strategie și tactică – Ed. TopazBuc. 19954. 4.Comucci N., Manualul antrenorului de fotbal –Ed. C.N.E.F.S. Buc. 19785. 5.Comucci N., Manualul antrenorului profesionist – Ed. Setorro techinicoRoma 19886. 6.Constantinescu D., Fotbal. Teoria jocului –Ed. Cantes Iași 20047. 7.Dragnea A.,Antrenamentul sporti – Ed. Didactică și Pedagogică Buc. – 1996 8.Economu V. – “Probleme de tactica in jocul modern” – Ed. UCFS Bucuresti – 1966 9.Ionescu I., Dinu C., Tactica azi – Ed. Sport Turism Buc. 1977 10. Ionescu I., Dinu C., Fotbal. Concepția de joc – Ed. Sport Turism Buc.1982 11.Motroc I. – “Fotbalul la copii si juniori” – Ed. Didactica si Pedagogica Buc. 1995 12.Motroc I., Fotbal de la teorie la practică – Ed. Rodos Buc. 1994 13.Nicu A. – “Studii privind pregatirea copiilor si juniorilor” – Ed. Stadion Bucuresti – 1970 14.Oancea V. – “Aspecte de antrenament in fotbal” – Ed. Astra Brasov – 1995 15.Rădulescu M. – “Aspecte actuale ale pregatirii juniorilor” – Ed. Sport-Turism – București – 1984 16.Roșculeț N. – “Curs de fotbal” – Ed. Stadion Bucuresti – 1965 17. Sanislav Mihai-‘’Managementul organizaților sportive ‘’ –Ed.Universității ‘’Lucian Blaga’’ Sibiu -2006