Importanța și actualitatea temei. [629202]

CAPITOLUL I
Importanța și actualitatea temei.

Studiind cu atenție dinamica rezultatelor obținute de jocurilor sportive din
România în ultimele 3 decenii constatăm că valoarea lor a scăzut considerabil
care paradoxal cu excepția fotbalului care în anii 80’, 90’ s -a numărat totuși
printre primele 10 -15 echipe ale lumii participând la campionatele mondiale și
europene.
Asemenea eclipsă, jocul de rugby pe care România îl practică încă de la
începutul secolului își are propriul său declin.
După remarcabile succese reputate în anii 60’, 70’ (victorii asupra Franței
și Italiei sau scoruri restrânse) rugbyul românesc, cu ușoare sclipiri, este tot mai
depășit pe continent în co nfruntările cu echipele de valoare a acestuia.
Fără îndoială că acest regres își are explicația lui care nu trebuie căutate,
doar în sfera materială adică a fondurilor care se investesc în realizarea,
promovarea și premierea lui.
Cauzele sunt mai profunde și ele trebuie căutate în procesul selecției și în
procesul pregătirii.
De altfel frapează faptul că în acest joc frumos și generos în care am
dovedit reale aptitudini există foarte puține surse bibliografice și studii elaborate
și studiate în ultimii 30 d e ani. Iată de ce orice interpretare efectuată în acest
domeniu și cu acest subiect este indicat și binevenit.
Eu, ca jucător de rugby, mi -am propus să -mi aduc o modestă contribuție la
cercetarea comparativă a rugbyului românesc cu cel internațional și să aflu
cauzele pentru care s -au produs aceste modificări de raporturi și de rezultate.
Lucrarea având un profil constatativ, va oferi antrenorilor, studenților,
cluburilor și inclusiv federației o informare care ar putea să determine luarea
unor măsuri privi nd factorii determinanți ai performanțelor în rugby și necesar
redresării rugbyului românesc pe care îl doresc să facă parte cât mai curând

2 posibil din elita rugbyului mondial. Ca atare, am ales o astfel de temă privind
soarta unui joc pe care -l practic de peste 10 ani și pentru care am o mare
considerație pentru valoarea lui instructiv -educativă pentru puterea lui
modelatoare, pentru tineri, mai cu seamă în timpul formării lui ca cetățean.

3
CAPITOLUL II

Istoricul rugbyului
Există obiceiul ca la orice tentativă de a prezenta evoluția istorică a unui
sport –ca a oricărui alt fenomen dealtfel –să se scoată la iveală primele
începuturi.
Rugbyul nu are nevoie de o astfel de preis torie inventată,căci jocul de
rugby este prin excelență și spre cinstea lui un joc absolut modern, rod al gândirii
inteligente ajunsă la stadiul social. Și orice ar spune unii cercetători romantioși
despre un fel de fotbal ce se juca, chipurile in Anglia l ui Shakespeare –care îl
califica drept un joc al “mizerabililor” (în sensul de sărmani si năpăstuiți),ce -și
mai uitau astfel mizeria vieții lor oropsite în dispute aprinse, purtate în jurul unui
soi de bășică –el nu are desigur nici o legătura cu rugbyul. Ceva totuși în legătura
cu Shakespeare tot exista, căci rugbyul s -a născut, desigur mult mai târziu, pe
terenul mare -celebrul “Big Side” -al colegiului din orasul Rugby, situat pe
malurile Avonului din Stratford acolo pe unde copilărise “marele Will” și und e
învațase de mai mic să
descifreze “dulcele glas al
lebedei “de mai tarziu. S -a
născut în mijlocul
intelectualilor englezi ai anului
1823 dintr -o pornire firească de protest împotriva asprimilor puritane si a
orânduielilor prestabilite, cărora arbitrul de fotbal le întruchipa figura imobilă si
aspră a judecătorilor cu plete pudrate și cu gravitate de faraoni. S -a născut din
“spleen” și din nevoia de a sparge și înnoi regulile ruginite si absurde ale unui
joc “numai cu picioarele”, dând astfel curs pornirii tinerești normale ce te
îndeamna să țâșnești înainte ca să prinzi mingea în loc să te dai înapoi ca s -o
lovesti. . . S -a născut în anul în care lord Byron, mânat de dorul său veșnic de
revolta, se exila de bună voie și se ducea să moară înecat în apele î nspumate ale

4 râului Misolonghi, pentru libertatea si cultura milenară ale Greciei si ale
propriului său popor.
Părintele spiritual și inventatorul rugbyului, viitorul pastor William Webb
Ellis, a murit uitat și necunoscut, fără să bănuiască măcar urmările gestului său
istoric. De -abia mai târziu, un cercetător perseverent i -a decoperit mormântul în
cimitirul englez de la Menton, din departamentul Alpilor Maritimi francezi. . .
Dar corăbierii plecați pe mări, ori foștii colegieni deveniți agenți comerciali,
ofițeri, diplomați sau doar funcționari administrativi în colonii, mânați de aleanul
călătoriilor fără sfârșit și de nevoile economice ale țării lor, l -au risipit apoi, an
de an, în toate arhipelagurile australe si până la Capul extremei Africi. . Pe un z id
de cărămidă roșie al Colegiului din Rugby există o placă și o dată : 1823. Textul,
conceput ca un ordin de zi de armată, raportează:”. . . cu un superb dispreț pentru
regulile fotbalului atunci în vigoare, el lua balonul în mâini și alerga înainte,
dând astfel naștere uneia dintre caracteristicile esențiale și dinstinctive ale jocului
de rugby”.
Evenimentul a avut loc într -una din zilele trimestrului doi al anului 1823
pe terenul numit “Big Side” păstrat cu pioșenie de venerabilul colegiu, instituție
ea însăți veche de mai bine de 250 de ani, situată chiar în inima Angliei.
Cum am spus s -a căutat originea acestui joc în fotbalul ce se juca, așa cum
se juca, cu celebra bășică de porc. moștenită, zic unii, încă de pe vremea câ nd
legiunile romane au trecut pe aici în campaniile lor cuceritoare. Bășica a fost
apoi transformată în burduful de piele medieval îndesat bine cu paie, ce a dat
naștere la sângeroase înghesuieli – desfașurate fără reguli și fără omenie -numite,
probabil du pă calitatea competitorilor, ”luptele zdrențăroșilor”. Și apoi, până la
“il calcio” practicat de florentini și devenit prin adopțiune și transfer
“football” -ul britanic, jucat după regulile și concepția de joc ale fiecărui colegiu.
Deci și ale celui din Ru gby. Așa trebuie să -l fi găsit intervenția reformatoare a
lui W. W. Ellis.

5 Desigur, rugbyul englez, ale cărui începuturi se confundă cu cele ale
rugbyului însuși, are și el o istorie care, pornind de la acest debut cvasilegendar,
coboară apoi treptat, din ce în ce mai viu, mai real și mai marcat de date precise,
către zilele noastre. Dar ca să vorbim într -un limbaj căt mai rugbystic și pentru a
explica mai în esență transformările ce au survenit pe măsura trecerii timpului.
trebuie să spunem că prima mare treaptă pe care a urcat -o acest joc a fost aceea a
descoperirii pasei. Căci așa cum observa un istoric al acestui joc,” a venit si ziua
când s -a văzut că, lipsiți de mâini, oamenii se exprimă mai greu. ”Cu atât mai
mult cu cât balonul oval se preta de minu ne la acest gest plin de elocvență. P ână
atunci regulamentul jocului prevedea pentru jucătorii celor două echipe doar
obligația de a purta balonul, prin toate mijloacele, în terenul de țintă advers și de
a-l așeza acolo, fapt ce dădea dreptul la o lovitură dată cu piciorul în balonul
așezat pe pământ cu vârful spre H -ul buturilor (semn că încă de pe atunci era
oval), pentru a -l face să treacă astfel pe deasupra barei transversale , cum o
numim noi acum. Această lovitură de picior reușită era socotită un pun ct și
echipa care totaliza prima trei astfel de reușite câștiga meciul. Marcarea
încercării nu valora însă nimic. Și vă dați seama la ce bătălii dădea loc lupta
pentru balon, mai ales că se juca între atât de mulți adversari și că ei nu erau încă
separați pe compartimente.
Primul meci consemnat de un “cronicar sportiv” – judecătorul Thomas
Hughes – fu cel care opunea echipa selecționată a colegiului din Rugby, ”restul”
elevilor. Acesta din urmă număra dublul jucătorilor selecționați, așa că “meciul”
s-a juca t în formații de 60 contra 120. Partide s -a desfășurat pe “Big Side” în
1835. . .
Și iată cum e povestită de judecătorul – cronicar:
“Apelul a luat sfârșit. Jocul începe. Atenție! Cele două echipe sunt încă
amestecate. Jucătorii cei mari (din clasele supe rioare) se așează la mijloc.
Jucătorii mai mici (din clasele inferioare) păzesc buturile. <<Pantalonii albi >>
sunt mult mai puțin numeroși, în comparație cu adversarii lor: cincizeci sau

6 șaizeci, cel mult, contra restului școlii. Vor fi ei capabili să lup te contra acestei
mase enorme? Răbdare! În orice caz, fiți siguri, ei vor face tot ce va fi posibil. . .
“. . . Cred că ați și observat că dacă <<pantalonii colorați>> sunt mai
numeroși, în schimb <<pantalonii albi>> sunt mai disciplinați și mai bine
distribuiți pe diferite posturi. . . ”.
“Lovit cu piciorul, balonul trece ca o ghiulea printre <<pantalonii
colorați>>, zboară mai mult de șaizeci de metri înainte de a atinge pământul și
nu se înalță de la sol mai mult de 15 picioare (cca. 5 m). Adevărată lo vitură de
maestru. . . <<Pantalonii albi>> strigă ura! și se reped înainte. Dar <<pantalonii
colorați>> au și prins balonul și l -au și trimis înapoi spre albi, care -l prind și ei
și-l trimit la rândul lor drept în mijlocul acelei mase imense a adversarilo r ce
aleargă și ei înainte. . . Și atunci cele două echipe se învălmășesc ;timp de mai
multe minute nu se mai vede nimic altceva decât o masă de jucători care se
apleacă toți spre sol, căutând parcă ceva. Într -un punct anume al acestei gloate
domnește o ag itație violentă. Acolo e balonul, spre acolo se îndreaptă grăbiți
bunii jucători, căci acolo se cucerește gloria dar și încasează cele mai grozave
lovituri. . . Se aude zgomotul surd al balonului care saltă: dug! dug! și strigătele
luptătorilor. . . Acolo s-a format ceea ce se numește o grămadă frumoasă și vă
spun eu că în vremea aceea și într -o zi ca aceea, mai ales, prima grămadă nu era
deloc o glumă. . . ”.
“Dar s -a sfârșit. Balonul smuls din îngrămădeală este trimis cu o nouă
lovitură de picior înspre terenul <<pantalonilor albi>>, cei colorați făcându -l
astfel să treacă dincolo de pozițiile ocupate de jucătorii cei mari, mult spre
buturile păzite de cei mici. Vocea lui Brooke și încă alte douăzeci de voci strigă
în același timp către cei rămași <<in r ezervă>> să fie atenți. Dar căpitanul
acestora a și prins balonul și, după ce a eschivat șocul primilor inamici ce
sosiseră în goană, retrimite balonul cu o lovitură de picior minunată, peste ei,
înapoi în terenul acestora”.

7 “Busculadele, împingerile, gră mezile se succed când într -un sens când
într-altul. Un spectator neexperimentat nu va înțelege nimic, el nu va vedea decât
o mulțime de posedați pe care un balon de piele îi exasperează până la turbare,
așa cum o fâșie de pânză roșie înnebunește un taur”. . .
Iată cum se juca rugby cu aproape 150 de ani în urmă. Și mulți spectatori
din zilele noastre ar putea jura că nu demult au asistat la unele partide ce
semănau leit cu cea descrisă de judecătorul Thomas Hughes. Oricum, marcarea
încercărilor si transfo rmarea acestora constituie încă, după un veac și jumătate,
fazele de bază ale rugbyului și farmecul lui nepieritor. Cât privește forma ciudată
a balonului ce aducea jocului o notă atât de neprevăzută, făcându -l greu de
stăpânit, dar care incită în așa mare măsură fantezia, imaginația și inteligența,
punând alături grația cu asprimea și eleganța cu forța, acest balon ce “sfida cu
salturile sale capricioase toate rotunjimile ce se rostogolesc prostește încă de la
începutul lumii” – cum spunea Jacqes Perret – acest balon a trebuit să pună de
acord până la urmă bucuria libertății creatoare cu necesitatea disciplinei
colective. Și să dea naștere astfel celui mai perfect joc de echilibru între
individualismul spontan și omogenitatea de echipă.
Primul colegiu conver tit la această nouă religie fu cel din Marlborough, în
sud-vestul Angliei, care se dovedi și mai zelos în propagarea acestei erezii
antifotbalistice numită pe atunci a “purtătorilor de balon”. Începând din 1839 ei
contaminară la rândul lor pe cei de la Oxf ord și Cambridge. Și când adeziunea
acestor două – cele mai mari și celebre – universități fu definitivă, separarea
între rugby și fotbal era împlinită.
Șapte ani mai târziu, în 1846,apăru și primul regulament de joc, cu 37 de
articole. Și interesant est e de știut că, printre altele, era interzis oricărui jucător să
se cațere pe bara transversală (fixată la 3,50 m),pentru a împiedica trecerea
balonului în tentativa de țintă a adversarului. Veritabil umor englezesc.
Pe atunci jocul se afla, bineînțeles, t ot în faza lui incipientă, primitivă. Se
făcuseră însă unele progrese. Se juca acum cu doar cu 20 de jucători în fiecare

8 echipă, dintre care 15 înaintași ce duceau, ca și acum, greul luptei. Dar chiar așa
primitiv, rugbyul se dovedi pe gustul tineretului ș i în spiritul de întrecere atât de
caracteristic englezilor, astfel încât la 26 ianuarie 1871, reprezentanții a 21 de
cluburi, toate din Londra, întruniți la restaurantul “Pall -Mall” din centrul
capitalei, fondară atât de celebra și tradiționalista asociaț ie “Rugby -Football
Union”. Anglia, “Bătrâna Doamnă”, se grăbi și de data aceasta să -și asume
meritele de organizatoare și mai ales de conducătoare, nășindu -le pe celelalte
națiuni britanice de pe Insulă. . . .
100 de ani mai târziu, în 1971, când s -a sărb ătorit glorioasa aniversare
printr -o serie de meciuri disputate între o selecționată mondială formată din 24
de jucători și al XV -lea englez, precum și prin vaste festivități la care au fost
invitați, și au și participat, și doi reprezentați ai Federației Române de Rugby,
nerugbyști, organizatorii n -au neglijat să -i ducă pe oaspeți și prin locul istoric de
constituire a lui “Rugby -Football Union”.
La numai două luni de la înființarea R. F. U. , la 27 martie 1871, la
Reabourn, pe terenul universității din E dinburgh a avut loc primul meci
internațional din istoria acestui joc, între reprezentativele Scoției și Angliei. Și
cum tradiția este slăbiciunea și partea forte a popoarelor britanice, această
întâlnire deveni, prin repetarea an de an, timp de peste 100 de ani, celebra
“Calcutta Coup”, dotată cu un trofeu dăruit de câțiva ofițeri englezi întorși din
Indii. . . Pe atunci era epoca romantică și generoasă a rugbyului și se spune că
jucătorii își plătiseră costul călătoriei exclusiv din economiile lor de cole gieni.
De notat că deplasarea o făcuseră englezii. Dacă ar fi trebuit s -o facă scoțienii,
nu se știe dacă istoria rugbyului ar mai fi înscris în lista ei glorioasă această zi
memorabilă.
Sosise se pare momentul trecerii la o altă etapă de evoluție: număru l
jucătorilor fură dus la 15 și echipa compartimentată așa cum arată și acum: 8
înaintași, 2 mijlocași, 4 treisferturi și fundașul. Și tot lui Jean Giraudoux îi
datorăm următoarea definiție: “8 jucători puternici și muncitori,2 ușurei,

9 sprinteni și viclen i, 4 mari și iuți și ultimul, model de calm și sânge rece. Iată
proporția ideală dintre oameni. ”
Nu trecu mult și în jurul bilateralului Anglia -Scoția se grupează alte două
reprezentative: a Irlandei și a Țării Galilor. Iar aceea dintre ele care a avea să le
învingă pe toate celelalte trei într -un singur turneu urma să obțină invidiata
“Tripla Coroană”.
Astfel, în 1890, luă naștere oficial din unirea celor 4 Uniuni, apoi a
Dominioanelor, acea autoritate supremă ce se va numi de aici înainte
“Internațional Rugby -Football Board” sau prescurtat I. B. De o autoritate fără
drept de apel, cu un pronunțat spirit izolaționist și conservator, ea a făcut pe toți
membrii ei de mai târziu să simtă permanent faptul că “cele 4 națiuni din Insulele
Mamă” sunt cele privil egiate de autenticitatea origini lor britanice. Și că cine
vrea să fie primit în această “familie”, unde se joacă rugby așa cum se ia ceaiul
exact la ora 5, se joacă bridge numai între cunoscuți si nu se intră în sediul unui
club decât recomandat și însoț it de un membru al acestuia, acel “cineva”, fie el
chiar echipa Franței, câștigătoare a nenumărate turnee în 5 Națiuni și realizatoare
de trei ori a “marelui șlem” (care a terminat Turneul numai cu victorii”, va trebui
să se supună fără cârtire oricăror de cizii ale lui I. B. Ceea ce Franța a și făcut, cu
toate protestele și ifosele țanțoșe ale “Cocoșului” – emblemă.
Trebuie să spunem că, pornind de la această dată memorabilă -1890 –
rugbyul britanic și cel mondial pășesc în epoca lor modernă, să -i spunem aș a.
Regulile și practica jocului, protocolul partidelor, importanța și autoritatea
arbitrilor erau definitiv stabilite în linii mari. Tehnica și tactica jocului putea deci
să pornească în lunga lor odisee, pe care o vom urmării în desfășurarea ei
pasionant ă, ce s -a reflectat atât de bine în epopeea Turneelor internaționale dintre
cele 5 Națiuni, din cupa F. I. R. A. și a Campionilor Europeni, apoi a celor din
Noua Zeelandă, Insulele Fiji, Australia, Africa de Sud, Argentina și, mai recent,
din Japonia. Căc i lungul drum al acestui joc către perfecționarea sa nu este de
fapt decât lupta pentru supremație sportivă, lupta pentru superioritatea unei

10 concepții de joc asupra alteia, lupta de prestigiu dintre inteligență, curajul și
cinstea unui popor față în față cu celelalte, purtată pașnic și civilizat pentru gloria
și mândria de rugbyst. Și pentru nemurirea acestui joc al oamenilor “fără teamă
și fără prihană” aleși din toată lumea, din toate rasele, din toate mediile sociale și
din toate țările globului, pe car e-i aseamănă și -i apropie dorința nobilă și curată
de a învinge într -o întrecere cinstită. Aceasta este – trebuie s -o recunoaștem –
marele dar pe care l -au făcut, poate fără știrea lor, omenirii, tinerii colegieni de la
Rugby și poporul englez. Ca acolo pe terenul mărginit de semnele lui Hercule,
într-o lume în care nimeni nu pune piedică și nu lovește, unde nu te aștepți, să
dai cuvântului unanim și universal acceptat de “fair -play” nu numai sensul unei
legi sportive, ci valoarea unui adevăr de viață moral ă.

2.1.Modelul de joc în rugby

Scorurile realizate de echipa României și de cluburile din țara noastră în
întâlnirile internaționale demonstrează o pierdere sensibilă de valoare și
competitivitate, cea mai edificatoare fiind raportul dintre echipa Ro mâniei și cea
a Italiei, viitoare participantă la “TURNEUL CELOR 5 NATIUNI” începând cu
anul 2000. În urmă cu 2 decenii aceste echipe naționale erau de valori apropiate.
În clipa de față scorurile înregistrate evidențiază diferențe mari între
potențialul e chipei României și a celorlalte echipe , care în deceniile precedente
erau foarte mici.
Diferențele se pot explica prin 2 argumente:
• selecția precară
• pregătirea insuficientă sau antrenamentul necorespunzător care la râ ndul lor
pot fi abordate în analiză din punct de vedere fizic și tehnico -tactic.
Pentru a putea remedia această rămânere în urmă și a reconcura pentru
intrarea echipei în “Turneul celor 6 Națiuni”, din anul 2000, pentru a avea o
prestație mai bună la Campi onatul Mondial este nevoie să abordăm critic

11 evoluția rugby -ului românesc comparativ cu cel mondial, de elită. Pentru acest
motiv ne -am propus să studiem modelul de joc al marilor echipe care participă
la “Turneul celor 5 Națiuni”. Echipele Angliei, Fra nței împreună cu Noua
Zeelandă, Australia și Africa de Sud alcătuiesc elita rugby -ului mondial.
Pe baza studierii întâlnirilor directe dintre echipele aflate în vârful
ierarhiei continentale și mondiale încercăm să stabilim elementele esențiale a
acestor jocuri care ne conduc la cunoașterea modelului de joc pe care îl posedă
și care își dovedesc eficacitatea. Noi observăm că jocul marilor echipe naționale
din occident și a celor de club este mult mai dinamic, ca durată de joc efectiv
este mai mare, ca mod ul de rezolvare al momentelor fixe ale jocului (aruncarea
din margine, grămada ordonată ) ca și loviturile de pedeapsă au o rezolvare net
superioară față de ceea ce constatăm în rugbyul românesc.
De asemenea, observăm că jucătorii care compun aceste echip e, elaborat
sau întâmplător, prezintă caracteristici somatice și un potențial biomotric
superior celui găsit în rugbyul românesc.
De asemenea, studiind aceste întâlniri dorim să sintetizam modelul de joc
caracterizat prin faptul că se produc mai puține er ori ce provoacă fie pierderea
balonului, fie acordarea unor lovituri de pedeapsă care au o mare contribuție
asupra rezultatelor.
Se poate constata capacitatea jucătorilor de a păstra cât mai mult balonul
și de a înainta către buturile adverse avându -l în p osesie.
Desigur în rugby ca și în fotbal, nu întotdeauna posesia îndelungată a
balonului reprezintă o premisă a victoriei. Din acest punct de vedere rolul
apărărilor este indiscutabil iar în orice situație posesia mingii cel putin teoretic
sugerează posib ilitatea obținerii unei tușe aproape de terenul de țintă, a unei
lovituri de picior căzută sau realizarea unui eseu – momentul cel mai spectaculos
și mai eficient din toată diagrama jocului care face deliciul acestui joc.
Din acest model de joc trebuie să facă parte și momentul anavanului care
este o imperfecșiune tehnică rezultată din forma balonului oval, rapiditatea și

12 adversitatea cu care fiecare acșiune este urmărită de adversar. Dorim să
cunoaștem în ce măsură asemenea erori care se întâlnesc și în j ocurile
internaționale se repetă și în rugbyul românesc și în ce procent și de obicei în ce
moment al duratei jocului.
Momentul atacului pe partea închisă sau deschisă, încrucișările
treisferturilor constituie un mome nt de surpriză prin care se încearcă să fie
surprinsă apărarea adversă, asemenea momente se produc aproape de linia
de
fund a terenului la 5 -10 metrii distanță.
Aceeași exactitate o constatăm în repunerea mingilor din tușă care în
marea majoritate a situațiilor revin echipei care aruncă mingea. Acest moment
fix are un rol important în economia jocului.
În altă ordine de idei ne interesează să vedem asupra căror jucători apasă
greul jocului privind alergarea și efortul din grămez i organizate sau spontane;
pentru că în funcție de aceste realități specifice echipelor occidentale să orientam
pregătirea rugbyștilor români.
Nu fără importanță se dovedește a fi cunoscută greutatea (în kilograme)
grămezii și modul de valorificare a aces teia în acțiunea de a intra în posesia
mingii din care să se declanșeze atacul spre butul advers.
Are o deosebită importanță să știm de ce și când se produc blocările de
balon care atrag loviturile de pedeapsă.
Am fost atenți de asemenea –vizionând meciur ile din Turneul celor 5
națiuni -la viteza de deplasare și la jucătorii care au importanță covârșitoare în
economia jocului.

2.2 Istoria Turneului celor 5 Națiuni

Fiindcă a venit vorba de această prodigioasă competiție vom spune câ teva
cuvinte despre istoria și în special de caracterul ei tradițional. Numai datorită

13 acestei trăsături distinctive a întregului rugby britanic, Turneul celor 5 Națiuni a
apărut , s -a menținut și a progresat până la ceea ce vedem noi astăzi. Această
întrecere rugbystică n -a avut însă niciodată vreun organism care să o conducă. Și
totuși ea este perfect organizată, meciurile fiind fixate, ca loc, zile și ore de
desfășurare până la cele mai mici amănunte, pe câțiva ani înainte. Ea n -a fost,
cum știm, la înce put decât o întrecere, tot anuală, între cele patru echipe din
insulă : Anglia, Scoția, irlanda și Țara Galilor. Dar pentru că de la o vreme
Franța era invitată cu regularitate, Turneul celor 4 Națiuni a devenit, treptat și tot
prin forța tradiției, al cel or 5 Națiuni. Ce e drept, un timp relațiile celor 4 cu
Franța au cam șchiopătat, căci, așa cum o recunosc ei înșiși, francezii nu evoluau
în același spirit de amatorism, riguros și de “bonne tenue”. Astfel, incidentele de
la meciul Franța -Scoția din 1 ianu arie 1913 de pe Parc de Princes, unde arbitrul
englez de -abia a scăpat să nu fie linșat, a provocat o criză gravă și o primă
ruptură între Franța și Scoția. Temperamentul latin își spusese cuvântul. De -abia
în 1939, când F.F.R și -a recăpătat autoritatea, ș i-a refăcut autoritatea, și -a refăcut
unitatea cluburilor și a suprimat pentru o vreme campionatul intern, englezii s -au
arătat mai înțelegători și i -au reprimit pe francezi în “familia lor britanică”. Dar
atunci a venit războiul…
De aici înainte, cunoscân d toate cele de mai sus vom putea urmării pe
statisticile și palmaresul acestei competiții evoluția, progresul și fluctuațiile
marcate de cele 5 națiuni participante.
Ne vom rezuma, în continuare, să le însoțim de un comentariu sumar care
să explice mai b ine rolul pe care calitatea jocului, respectul deplin al
“fair-play” -ului, creșterea ponderii tehnico -tactice față de cea pur fizică,
pleiadele de jucători mari și victoria unor școli și sisteme din unele țări asupra
celorlalte, l -a avut în stabilirea clas amentelor (neoficiale) cu care s -au soldat cele
câteva zeci de ediții pe care le -a cunoscut Turneul celor 5 Națiuni.
Așadar, odată cu reluarea relațiilor de după cel de -al doilea război
mondial, Franța începe să marcheze o netă ascensiune, semnul unei evidente

14 consolidări valorice, în primul rând pe planul campionatului intern, adevăratul
promotor al jucătorilor și echipele valoroase. Tocmai se afirma “școala lurdeză”,
cum a fost numită, care în confruntarea cu alte forțe rugbys tice interne ca
“Agen”, “Cognac”, “Stade Toulousain”, “Castres”, “Grenoble”.
Cum am spus, în această perioadă de dezvoltare Franța se ridică la nivelul
cel mai înalt al adversarilor ei din Turneu și rezultatele statistice o spun evident.
Ea se clasează pe locul II în 1948, 1949 și 1951, împarte pentru prima oară locul
I în 1954 cu Anglia și Țara Galilor –căci în turneu nu se face departajare pe
esaveraj sau pe alte criterii – pentru ca, în sfârșit, în anul 1959 să -și realizeze un
mare vis, victorie neconte stată : Franța 5 puncte, Irlanda, Anglia și Țara Galilor
câte 4 și ultima, Scoția, 3. Anul următor o găsim din nou pe locul I, de data
aceasta le egalitate, 7 puncte, numai cu Anglia, pentru ca în 1961 și 1962 să
obțină din nou succesiv două succese deplin e : Franța singură pe locul I,
depășindu -și net toate marile ei adversare.
În anii 1950 și 1952 galezii realizaseră la rândul lor “marele șlem”,
terminând neînvinși toate cele 4 meciuri. Îi precedase în 1948 Irlanda. Din
această perioadă se desprinde mare le înaintaș galez H. Tanner precum și cel mai
mare mijlocaș la deschidere a tuturor timpurilor –cum a fost numit irlandezul
Jack Kyle.
Dar Turneul își urma, neîntrerupt, istoria ce se apropia de un secol. Sub
comanda unor căpitani de mare autoritate ca Fr ancois Moncla, Pierre Lacroix,
Michel Craustre sau Christian Carrere, echipa Franței câștigă Turneele de care
am pomenit și realizează chiar primul său “mare șlem” din 1968. Acestui val
care mătura orice rezistență ivită în cale nu i -a putut rezista timp d e 10 ani decât
Anglia –câștigătoarea turneului din 1957 și ’58. Dar nici galezii nu se lăsară mai
prejos. Trecând, primii dintre britanici, la sistemul “centralizat” de pregătire a
echipei naționale ei obținură locul I în Turneele din 1966, 1969, 1970, 197 1,
1975 și 1976 (“marele șlem”). Urmă un nou “val francez” și “marele șlem”

15
realizat în 1977 fu prilejul de consacrare a puternicului pachet de înaintași
francezi ca Rives, Skrela, Bastiat…
2.3 PREZENTAREA ECHIPELOR PARTICIPANTE
LA TURNEUL CELOR 5 NAȚIUN I

Rostul acestui capitol este de pură informare. Ne -am gândit că, fără o
cunoaștere cât de sumară a rugbyului din țările în care acest joc a atins un nivel
mai ridicat, cititorul acestei lucrări nu va putea prețui cum se cuvine cadrul
actual de dezvoltare a rugbyului românesc.
Așadar datele sumare cuprinse în rândurile ce urmează au fost puse la
dispoziția cititorilor nu cu intenția unei comparații dezavantajoase pentru
rugbyul românesc sau doar dintr -o pornire apologetică față de cel străin, ci
numai din nevoia de a completa astfel un tablou general al fenomenului
rugbystic mondial, care ar fi rămas astfel fără contrast și fără perspectivă.

ANGLIA

Vom începe cu națiunea care a generat acest joc. Ea este astăzi pe locul
2 în lume ca sportivi legitimați după Africa de Sud cu un număr de 450. 000 de
sportivi legitimați. Ca urmare a prosperității ce a cunoscut încă de la începuturile
sale în bogatele școli și universități engleze, rugbyul s -a dezvoltat apoi multă
vreme pe întregul glob, sub autoritatea deplină a Angliei. Pornind de la faptul
că ea a codificat pentru prima oară regulile acestui joc, “Rugby -Football Union”
și-a impus mereu supremația asupra celorlalte Uniuni britanice, încă din 1871,
anul fondării ei.
Din primele timpuri, prin anii 1870 -1890, Anglia își afirmase
superioritatea pe plan internațional în întâlnirile cu Țara Galilor, Irlanda și

16
Scoția, căci expansiunea jocului în zonele industriale și în straturile populare din
nordul țării dăduseră jocului englezesc o deosebită vigoare.
Și totuși, chiar când a fost dominată pe plan internațional, Anglia a continuat să
păstreze autoritatea tutelară a rugbyului. Ea este dealtfel prima țară care
organizează turnee britanice în Africa de Sud, în Australia și în Noua Zeelandă și
tot ea e prima Uniune care i -a invitat pe toți aceștia să susțină memorabile suite
de meciuri în Europa, chiar în anii de la începutul secolului.
În anii de succese dintre 1921 și 1928,ce au urmat, s -au urmat, s -au afirmat nume
de lungă și amplă rezonanță rugbystică dintre care desprindem pe cel al lui
Wavel Wakefield – devenit “Sir” și înnobilat pentru “mari și reale servicii aduse
rugbyului englez în dezvoltarea și consolidarea lui pe plan intern și
internațional” .

SCOȚIA

Un scaiete este emblema brodată pe tricourile internaționalilor scoțieni, dar el
reprezintă oarecum simbolul asprimii și austerității Scoției însăși și ale
locuitorilor ei. Nu -i mai puțin adevărat că jocul înaintașilor lor exprimă ceva din
toate acestea și cine i -a văzut “la lucru” înțelege bine despre ce e vorba. De un
secol și mai bine XV – le scoțian produce înaintași viguroși, atletici și ciolănoși
care i -au adus faima și victoriile începând din 189 1. Căci Scoția este, după
Anglia, prima țară fondatoare a prestigioasei competiții și a primelor meciuri
internaționale în doi ce au fost dotate cu mai mult decât centenara “Calcutta
Coup”.
Dar marele merit al rugbyului scoțian stă în larga lui răspândire. Am mai
pomenit despre aceasta, dar acum vom adăuga că în momentul de față Scoția
numără peste 250 de cluburi și poate tot atâtea cluburi școlare. Iar audiența sa la
public este de -a dreptul colosală. Marele lor stadion din Murrayfield a înregistrat

17
la mec iul cu Țara Galilor din 1975 un record greu de concurat : 102400 de
plătitori.

IRLANDA

Deși întrunind rugbyștii din două state distincte : Republica Irlanda (Eire)
și Regatul Unit (Ulster), Uniunea Rugbystică Irlandeză, “Irish Rugby Union” –
un caz unic dar cu atât mai interesant în analele sportive, și cu toate problemele
economice, politice, sociale și religioase ce sfâși e această parte a lumii britanice
– prezintă de mai mult de un secol o echipă națională unită.
Încă din 1854, rugbyul a fost implantat temeinic în chiar inima Dublinului
la celebrul “Trinity College” și s -a potrivit de minune caracterului și calităților
națiunii irlandeze. Dar aceasta nu înseamnă că –chiar dacă Uniunea Rugbystică
Irlandeză in naștere în 1874 –XV- le Irlandei n -a trebuit să aștepte până în 1882
ca să obțină de -abia atunci primul meci egal cu Anglia și încă 12 ani pentru
prima sa “triplă cor oană”.
Deși bogați în individualități remarcabile, dintre care cităm cazul centrului
Allison, care la 17 ani a fost cel mai tânăr internațional, și al lui George
Stephenson cu cele 42 de selecționări ale sale –record mondial până în 1930
–irlandezii reușe sc totuși cu greu să se impună pe plan internațional. Astfel,
de-abia în 1912 Irlanda reușește să se claseze pe locul I în Turneul celor 5
Națiuni și atunci la egalitate de puncte cu Anglia, la fel dealtfel ca și în 1926 și
1927, când împarte primul loc cu Scoția.
Trec mulți ani de comportare modestă, până când, în 1948, rugbyul
irlandez urcă pe culmi. El reușește un “mare șlem”, dealtfel unicul din întreaga
sa istorie. Este epoca de glorie a internaționalilor excepționali care au fost

18 Cliford, O’Brien, cel ebra “uvertură” Jack Kyle, centrul Henderson și fundașul
Norton. Ei aduc Irlandei victoria în turneele anilor 1949 și 1951.
Din restul activității internaționale ni se par remarcabile câteva rezultate
mai vechi care vorbesc concludent despre rugbyul aceste i țări. Astfel Irlanda
învinge în 1965 la Dublin cu 9 -6 Africa de Sud și “scoate” un meci egal cu
neozeelandezii în plină glorie a acestora, în 1973, 10 la 10, după ce în 1970
ieșiseră învingători la scor, 14 -0, asupra galezilor. Îi înving apoi pe australi eni
permanent, din 1958 până în 1968, și câștigă în fața Scoției din 1967 – doar cu 4
excepții – până în 1978. În sfârșit, între 1972 și 1977 Irlanda învinge Anglia de 5
ori și pierde o singură dată.

Ultima născută dintre Uniunile britanice, cea galeză, mai greoaie, dar cu
atât mai temeinică, mai tenace și mai ambițioasă, își leagă strâns existența,
evoluția și dezvoltarea de caracterul muncitoresc al practicanților ei din această
patrie a minerilor.
O pornesc încet la drum dar, odată lansați, ei ajung și rămân aproape
permanent cea mai solidă “putere” rugbystică europeană și chiar mondială.
Înființată abia în 1880, “Welsh Rugby Union” are parte de debuturi modeste da r
curând, în 1883, ea dobândește “Tripla Coroană” (victorii asupra celor trei țări
britanice în Turneu). Și deși nouă în “familia engleză” inițiată – așa cum am
văzut – de londonezi, dar plină de inițiativă caracteristică mediilor populare,
federația gale ză este prima care prin clubul ei cel mai reprezentativ – Cardiff –
definitivează încă din 1893 formula rămasă până azi clasică a compartimentelor
echipei : 8 înaintași – 2 mijlocași – 4 treisferturi și 1 fundaș, precum și a
sistemului colectiv de pregătir e numit “squad system”, în 1965. Țara Galilor

19 Legați direct de evoluția economică a țării lor, respectiv a înfloririi
industriei carbonifere, ei cunosc o perioadă de mare avânt rugbystic ce se întinde
pe o perioadă cuprinsă între 1899 și 1911.
Și tot ca urmare, de data aceasta a unei depresiuni economice, acest rugby
al proletarilor din minunatele lor văi galeze în care se petrece acțiunea romanului
“Cât de verde era valea mea”, dar cu adâncuri întunecate de cărbune, “pe ai căror
umeri se sprijină strălucirea coroanei b ritanice” – cum spunea un prim -ministru
englez –cunoaște și el o perioadă de regres ce durează până în preajma anului
1950.Atunci își recapătă rugbyul galez din nou strălucirea.Cu un pachet de
înaintași în fruntea cărora se situează Clemm Thomas, și cu o l inie de treisferturi
condusă magistral de și mai cunoscutul Cliff Morgan, care alături de Ken Jones
și Bebb, face senzație în anii aceia, echipa Țării Galilor realizează “marele șlem”
în anii 1950 și 1952.

În Franța, ca și în alte țări dealtfel, lumea sportivă, câtă era pe atunci, se
juca desigur cu mingea în diferite variante și moduri, dar balonul oval apare aici
prima oară într -o combinație de jonglerii de mână, cupl ate cu regulile clasice ale
fotbalului. Când rugbyul englez a trecut Mîneca, în liceele franțuzești se și juca o
variantă a acestuia numită pe atunci “barette”.
La englezi jucarea balonului cu mâna a fost un gest de “dandism” în
sensul luminat, contestat ar și romantic al cuvântului. Cuvântul “rugby”, ca și
bravada, au trecut de îndată Canalul. Și același model al revoltei și răzvrătirii, al
originalității cu orice preț – chiar și, mai ales, în scopul șocării simțului burghez
– al actului de protest împotr iva burtă -verzilor, a fost preluat de lumea artiștilor
din Montmartre. Pe vremea aceea încă se prânzea romantic la iarbă verde și se Franța

20 mergea la Longchamps la cursele de cai, se purtau toalete spumoase cu jupon și
pantalonași cu volane și pălării înalte și g ulere tari. În același Paris în care poeții
provinciali veniți să cucerească gloria și nemurirea se sinucideau ca să atragă
măcar astfel atenția asupra lor, după modelul eroului lui Vigny – Chatterton –
Parisul în care Verlaine trăia în mizerie, Baudelaire murea paralizat, singur și
necunoscut, iar Gerard de Nerval se spânzura cu cilindrul pe cap de grilajul
azilului din strada Vieille Lanterne. În vremea aceea și poate și pentru toate
acestea, tinerii sportivi parizieni au vrut să imite gestul colegilor lo r din Anglia.
Să sfideze astfel conformismul, să uimească și să indigneze. Și procedând după
puterile și cu mijloacele lor au prins mingea sănătos în mâini și au pornit să
alerge către buturile adverse în pofida tuturor regulilor de până atunci… Se
pierdus e războiul cu Germania și Franța burgheză plătise, de frică și din
calculele mercantile, într -o singură noapte, cele 5 miliarde de franci aur cerute de
nemți, se instaurase cea de -a III -a Republică Franceză și oamenii sperau în
vremuri mai bune.
Acesta est e climatul în care ia ființă în 1872, la Le Havre, prima echipă de
rugby din Franța. Ea fu creată de foștii colegieni de la Oxford și Cambridge și
culorile acestora : albastru – brebeniu și albastru -marin fură cele care fluturară pe
emblema primului club f rancez. Și numai 6 ani mai târziu, în 1878, are loc prima
demonstrație de rugby la Paris unde – așa cum am văzut – el a găsit în mediul
intelectualilor, sătui de dulcegăriile epocii, numeroși adepți ai acestui joc
bărbătesc, fără multe fasoane și “delicate suri”.
Încurajat și sprijinit de întrecerea dintre elevi și studenți, rugbyul se
răspândi rapid în provincie și în special în sud -vestul Gasconiei și în sudul
Pirineilor. În 1892 cluburile existente atinseseră cifra de 20. Și aproape 15 ani
mai târziu, el e ajunseseră la 140. Iar numărul jucătorilor trecuse de două mii
când, la 1 ianuarie 1906, Franța întâlni în primul ei meci internațional faimoasa
echipă a neozeelandezilor : “All Blacks”.

21 Data aceasta rămâne istorică, căci din această cruntă înfrângere , 38 la 8,
spun francezii, s -a născut rugbyul “Cocoșului galic”. Lecția plină de foloase, deși
aspră, a fost condusă “la centru” de un profesor de filozofie, Louis Dedet, care
intră astfel și el în istorie punând parcă definitiv semnul gândirii, lucidității și
rigorii clasice peste întreg rugbyul francez. La 28 martie al aceluiași an, englezii
le serviră și ei “cocoșilor” un total asemănător de puncte :35 și tot la 8. Dar
curajul cu care -și apărară francezii onoarea, sau poate grija față de viitor, îi
hotărâr ă pe insulari să -I invite pe învinșii lor în “familia celor 4” care deveni
astfel, la 1 ianuarie 1910, “Turneul celor 5 Națiuni”…
În perioada de după al II -lea război mondial Franța câștigă Turneul celor 5
Națiuni de 9 ori, dintre care, o dată, în 1968, re alizează primul său “Mare șlem”,
repetat în 1977 și 1981. Dar tot în răstimpul acesta glorios echipa Franței a
remizat de două ori cu echipa României, la Bayonne și Toulouse (5 -5 și 6 -6) și
a cedat de șase ori la București. Și cum toate aceste meciuri bil aterale au avut loc
în preajma sus -amintitelor turnee, pe drept cuvânt selecționerii XV – lui galic
le-au numit “le banque d’essai”, adică “masa de încercare”, nicovala pe care s -au
forjat victoriile din aceiași ani ale echipei franceze în fața “insularilor ”.
Am amintit acest fapt pentru ce din paralelismul situațiilor să putem
desprinde concluzia evidentă, credem noi, că tot în această perioadă oarecum
recentă rugbyului românesc s -a situat la cel mai înalt nivel competițional, cel
puțin pe planul reprezent ativelor naționale.

22

CAPITOLUL III
IPOTEZELE LUCRĂRII

Din comparația directă a rezultatelor, reiese fără îndoială că jocul echipei
României ș i a echipelor de club, Steaua, Dinamo, Grivița, Farul este depășit ca
insuficiență calitativă și cantitativă.
Prin această lucrare dorim să cunoaștem cauzele obiective ale acestui
decalaj și al faptului că echipele noastre au pierdut teren în ultimele două
decenii.
Noi presupunem că aceste neajunsuri se datorează faptului că selecția și
pregătirea în rugbyul românesc la toate nivelurile se fac după modele învechite
care numai corespund realității actuale și a exigențelor specifice rugbyului
mondial.
Ca atar e noi considerăm că numai pe baza obiectivizării și analizei critice
a jocului marilor echipe din lume și în primul rând a celor cuprinse în Turneul
celor 5 națiuni să putem intra în posesia elementelor esențiale care caracterizează
modelul de joc al acest or echipe etalon.
Pe baza acestui studiu putem presupune că vom intra în posesia
informațiilor, după care urmează să se efectueze selecția somatică și motrică a
jucătorilor noștri de rugby și îndeosebi să putem elabora un model de
antrenament care să ridic e valoarea calitativă a echipelor noastre reprezentative
și de club.

23 Fără îndoială că valorile globale ale modelului de antrenament al echipelor
noastre, dacă el întradevăr există sunt mult sub nivelul celor pe care le -am
observat și înregistrat în Turneul celor 5 Națiuni.
Studiul de față își propune să culeagă aceste observații din jocurile oficiale
ale celor 5 națiuni participante le Turneu și pe baza datelor înregistrate să fie
ordonate pentru a putea găsi soluții și răspuns la obiectivele pe care ni le -am
propus să le elucidăm în această lucrare.
În literatura românească sunt puține informații care să reprezinte o
obiectivizare și o tendință de modelare a jocului de rugby practicat de echipele
românești. Totuși am considerat interesant și util relatările pe care le -am găsit în
lucrarea domnului conferențiar doctor Nicu Alexe “Antrenamentul sportiv
modern” preluat din sursa oferită de Ovidiu Marcu fost secretar al Federației
Române de Rugby. Aceste observații merită a fi relatate.
Diagrama modelului unui joc de rugby explică diversitatea și cumulul de
efort și, de aici, necesitatea pregătirii fizice, până nu demult factorul esențial care
a asigurat succesul rugbyului românesc pe continent și în lume. Din cele 80
minute de joc regula mentar, timpul efectiv este de regulă doar de 26 -28 minute,
pe parcursul cărora se formează circa 35 -40 de grămezi ordonate, au loc 40 -50
de reluări de joc de la margine, 60 -80 de aglomerări și grămezi spontane.
Cele 26 -28 minute de joc efectiv conțin – în medie – 120/140 acțiuni de
joc cu următoarele durate:
– între 0s – 5s –32% din acțiuni
– între 5s – 10s –24% din acțiuni
– între 10s – 20s –29% din acțiuni
– între 20s – 30s –10% din acțiuni
– între 30s – 40s –3% din acțiuni
– între 40s – 50s –1% din acțiuni
– peste 50 s – 1% din acțiuni.

24 Rezultă că 56% din totalul acțiunilor (120/140) durează până la 10 s, iar
85 % din acțiuni până la 20s, raporturi care, corelate cu alți indicatori, ai
modelului de joc, permit folosirea mecani smelor energogene.
Astfel, indicatorul distanței de alergare arată că, în medie, un rugbyst
parcurge 6000 m distanță din care înaintașii acoperă în viteză 1/3 din efort sub
maximal și 2/3 în efort mediu, iar liniile dinapoi ½ în efort maximal și ½ în efort
sub maximal și mediu. În ceea ce privește indicatorul pauzelor din joc (care intră
în alternanță cu efortul și cu durata, ambele preponderent aleatorii) el relevă că
numărul și timpul consumat în efectuarea pauzelor este relativ mare (66%)
distribuit astf el:
– între 0s – 10s –8%
– între 10s – 20s –43%
– între 20s – 40s –34%
– între 40s – 60s –9%
– peste 60 s – 6 %
Grupându -le, se constată că 85% din pauzele de joc durează până la 40 s
(între 10 s și 20s înregistrându -se cel mai mare procentaj –43%).
Ca atare, contactul dur cu solul și adversarul, numărul mare de acțiuni
motrice, desfășurate în tempouri diferite și cu un caracter relativ omogen pentru
majoritatea jucătorilor, cu pauze scurte, dar repetate reclamă o temeinică
pregătire fizică, asigurată de combinații dintre exercițiile de alergare în teren
variat și tempouri diferite, cu cele de forță de natură izotonică și preponderent
izometrică și de îndemânare, reclamate în primul rând de forma ovală a
obiectului de joc, atât de dificil de prins și de expediat cu forță și precizie.
Metodele de valorificare a exercițiilor destinate pregătirii fizice sunt
multiple și incomparabil mai variate decât cele utilizate în domeniul pregătirii
tehnice și tactice. Unele metode de antrenament derivă din activita tea practică,
altele din cercetări de laborator (antrenament cu intervale, antrenament cu
repetări, metoda izometrică, circuit -training, power -training, fortlek, metoda

25 maraton, izotonia, strechingul ca metodă izocinetică din interior și în folosul
biomec anicii procedeului tehnic folosit în pregătire și în concurs sunt frecvent
folosite în teoria și practica antrenamentului contemporan.
Această opinie exprimată de secretarul F.R.R Ovidiu Marcu, preluată din
lucrarea domnului Nicu Alexe “Teoria antrenament ului sportiv “, sintetizează
realitățile anului 1980, date care s -au modificat în urma creșterii complexității și
dinamicii acestui joc din anii 1998 -1999. Afirmăm totuși că aceste date au o
vechime care ne obligă să le reconsiderăm, mai ales în lumina “Tu rneului celor 5
Națiuni” din anul 1999.

26

CAPITOLUL IV
OBIECTIVELE LUCRĂRII

1. De înregistrat și obiectivizat din înregistrările făcute jocurilor realizate în
Turneul celor 5 Națiuni, elementele esenț iale care structurează jocul echipelor
care se confruntă în acest turneu din 1910.
1.1 De constatat media grămezilor ordonate în meciurile lor ca și a celor
spontane.
1.2 De stabilit spațiul în care se produc aceste grămezi spontane.
1.3 De văzut câ nd, unde și de ce se produc grămezile spontane.
1.4 De constatat efectul acestora în dinamica jocului privind cucerirea de spațiu,
provocarea stărilor de ofsaid, care determină lovituri de pedeapsă, modul în
care se apropie de buturile adverse și eventual cele care preced eseurile.
2 De consemnat câte repuneri ale balonului se fac de la margine; când apar și
ca urmare a căror acțiuni; cum și de cine se recuperează balonul în
asemenea situații și ce acțiuni provoacă ulterior.
2.1 De înregistrat prin ce proce deu tehnic echipa al cărui jucător repune mingea
de la margine intră în posesia ei.
2.2 De remarcat cum pot fi contracarate asemenea scheme de către adversar, ce
gândire tactică se folosește.
3 Când unde și de ce apar loviturile de pedeapsă.

27 3.1 Care este procentul punctelor înscrise în economia jocului.
3.2 Cum se explică situațiile când jucătorul este în afară din joc.
3.3 Care jucător este de obicei surprins în această situație.
3.4 Cine este cel care execută loviturile de pedeapsă.
3.5 În ce măsură este utilizat marcul și dacă și -a pierdut importanța pe care a
avut-o în rugbyul tradițional.
4 Care este în general media în Kg a greutății jucătorilor din grămadă și ce rol
joacă forța și greutatea acestora în dinamica jocului.
5. Cine de obicei dintre juc ători înscriu cele mai multe eseuri.
6. De sugerat care este tendința de evoluție a jocului echipelor care fac parte
din elita rugbyului european.
6.1 Care este tipul somatic al jucătorilor care compun aceste echipe. (talia și
greutatea).
7 De stabilit me dia placajelor cu limitele superioare și inferioare constatate în
“Turneul celor 5 Națiuni” ca și oportunitatea efectuării lor.

28

CAPITOLUL V
ORGANIZAREA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Lucrarea avâ nd un caracter constatativ bazat pe observație și evidență, am
folosit metoda înregistrării jocurilor oficiale dintre echipele mari incluse în
turneul celor 5 Națiuni : Franța, Anglia, Scoția, Irlanda, Țara Galilor. Practic am
înregistrat următoarele meciu ri :
Nr.crt Meciul Scorul
1. Scoția – Anglia 21 – 24
2. Franța – Irlanda 9 – 10
3. Anglia -Franța 21 – 10
4. Irlanda – Țara Galilor 29 – 23
5. Anglia – Țara Galilor 31 – 32
6. Scoția – Irlanda 30 – 13
7. Anglia – Irlanda 27 – 15

Evidenț a s-a bazat pe înregistrarea și vizualizarea jocului, fiecare joc fiind
supus unei analize atente și riguroase privind frecvența elementelor și
procedeelor tehnice folosite în joc: grămezi ordonate, grămezi spontane, placajul,
pasa, drop -golul, transformar ea, loviturile de pedeapsă și evident evoluția

29 scorului și sursele scorului. Concomitent cu această înregistrare s -a consemnat și
momentul în care s -a produs elementul respectiv, spațiul în care s -a produs,
înregistrările făcându -se pentru ambele echipe în mod similar.
De asemenea s -a înscris și dinamica jocului, deplasările jucătorilor
(distanța). S -a reținut totodată momentele ca timp, situațiile, soluțiile găsite care
s-au dovedit esențiale și determinante pentru dinamica jocului și valoarea
rezultatului , întotdeauna precizându -se locul în care s -a petrecut din suprafața
terenului.
Toate aceste date au fost cumulate în urma celor 7 meciuri obiectivizate
pentru a calcula media aritmetică frecvenței lor în turneul celor 5 națiuni, date
indispensabile pentr u elaborarea modelului jocului la acest nivel de performanță
maxim în Europa. Desigur nu ne -a scăpat și maniera de arbitraj care determină în
bună măsură compoziția, dinamica și economia jocului. Pe lângă evidența
riguroasă a jocurilor analizate care a con stituit sursa principală de observație am
folosit și un interviu cu antrenori cu experiență din Brașov.
Această analiză critică a literaturii de specialitate ca și culegerea
informațiilor privind jocul din Turneul celor 5 Națiuni am realizat -o în intervalu l
între noiembrie 1998 și aprilie 1999. Redactarea lucrării a avut loc în luna
aprilie. Lucrarea conține fotografii și tabele.

V.I. DATE DESPRE SUBIECȚI

Pe parcursul celor 7 meciuri la care au fost făcute aceste înregistrări
loturile echipelor particip ante la “Turneul celor 5 Națiuni” au avut următoarea
componență:

Irlanda:
Nr.
crt Numele
jucătorului Vârsta Greutatea (KG) Înălțimea (CM)

30 1 Jonathan Bell 25 95 180
2 Justin Bishop 25 83 182
3 Trevor Brennan 26 103 195
4 Peter Clohessy 33 105 180
5 David Corkery 27 103 193
6 Reg Corrigan 29 114 187
7 Jeremy Davidson 25 109 198
8 Kieron Dawson 24 98 185
9 Girvan Dempsey 24 89 187
10 Eric Elwood 30 85 182
11 Justin Fitzpatrick 26 114 185
12 David Humphreys 28 78 177
13 Paddy Johns 31 106 198
14 Kevin Maggs 25 89 180
15 Keith Wood 27 100 182
16 Angus Mckeen 30 106 180
17 Eric Miller 24 101 190
18 Matt Mostyn 25 92 187
19 Ross Nesdale 31 103 177
20 Dion
O'Cuinneagain 27 102 193
21 Brian O'Driscoll 26 83 177
22 Malcolm O'Kelly 25 103 200
23 Brian O'Meara 23 76 175
24 Conor O'Shea 29 95 187
25 Tom Tierney 23 89 182
26 James Topping 25 89 180
27 Paul Wallace 28 102 185
28 Andy Ward 29 100 190

Media – vârstei:27 ani – înălțimii:186 cm – greutății
: 97kg
Franța:
Nr.
crt Numele
jucătorului Vârsta Greutatea
(KG) Înălțimea (CM)
1 Califano Cristian 27 105 180
2 Ibanez Rafael 26 96 180
3 Tounaire Franck 27 103 180
4 Brouzet Olivier 27 120 203

31 5 Cleda Thierry 28 105 191
6 Castel Richard 27 101 187
7 Juillet Christophe 30 110 191
8 Labit Christian 28 100 188
9 Carbonneau
Philippe 28 80 171
10 Castaignede
Thomas 24 79 175
11 Dominici
Christophe 27 77 172
12 Comba Franck 28 76 171
13 Giordani Pascal 25 83 180
14 Garbajosa Xavier 23 80 185
15 Ntamack Emile 29 92 182
16 Laussucq
Christophe 26 75 175
17 Aucaqne David 26 72 178
18 Lombars Thomas 24 92 188
19 Benetton Philippe 31 98 190
20 Auradou David 27 101 200

Media: – vârstei: 27 ani -înălțimii:183 cm – greutății : 92
kg
Scoția:
Nr.
crt Numele
jucătorului Vârsta Greutatea
(KG) Înălțimea (CM)
1 Gary Armstrong 33 86 172
2 Gordon Bulloch 24 96 180
3 Paul Burnell 34 109 185
4 Iain Fairley 26 89 177
5 George Graham 33 108 170
6 Stuart Grimes 25 105 195
7 Dave Hilton 29 103 177
8 Duncan Hodge 25 95 182
9 John Leslie 29 93 185
10 Martin Leslie 28 102 190
11 Kenny Logan 27 93 185
12 Shaun Longstaff 27 101 182
13 Cameron Mather 27 105 198
14 Jamie Mayer 22 92 177
15 James McLaren 27 105 190

32 16 Glenn Metcalfe 28 88 180
17 Cameron Murray 24 83 177
18 Scott Murray 23 105 198
19 Chris Paterson 27 89 185
20 Budge Pountney 26 95 187
21 Andrew Reed 30 112 200
22 Bryan Redpath 28 74 170
23 Stuart Reid 29 104 190
24 Robert Russell 23 96 177
25 Gordon Simpson 28 108 185
26 Tom Smith 28 110 175
27 Alan Tait 35 95 180
28 Gregor Townsend 26 86 185
29 Peter Walton 30 114 190
30 Doddie Weir 29 111 198

Media – vârstei:28 ani – înălțimii:184 cm – greutății :
98kg
Anglia:
Nr.
crt Numele
jucătorului Vârsta Greutatea
(KG) Înălțimea (CM)
1 Garath Archer 25 117 198
2 Neil Back 30 93 177
3 Nick Beal 29 86 187
4 Mike Catt 28 86 177
5 Richard Cockerill 29 108 177
6 Martin Corry 26 112 195
7 Lawrence Dallaglio 27 98 193
8 Matt Dawson 27 81 180
9 Phil De Glanville 31 85 180
10 Darren Garforth 33 118 177
11 Paul Grayson 28 79 182
12 Phil Greening 24 108 182
13 Will Greenwood 27 95 193
14 Danny Grewcock 27 111 198
15 Jeremy Guscott 34 87 185
16 Austin Healey 26 85 177
17 Richard Hill 26 99 187
18 Martin Johnson 29 114 198
19 Jason Leonard 31 109 177
20 Leon Lloyd 22 89 193

33 21 Dan Luger 24 89 185
22 Neil McCarthy 25 102 177
23 Matt Perry 22 86 185
24 Tim Rodber 30 105 198
25 Graham Rowntree 28 110 182
26 Victor Ubogu 35 108 175
27 Phill Vickery 23 125 190
28 Jonny Wilkinson 20 80 177
29 Joe Worsley 22 108 195
30 Martyn Wood 22 83 175

Media – vârstei: 27 ani – înălțimii:185 cm – greutății
: 99kg

Țara Galilor:
Nr.
crt Numele
jucătorului Vârsta Greutatea
(KG) Înălțimea (CM)
1 Chris Anthony 23 111 185
2 Neil Boobyer 27 83 180
3 Allan Bateman 34 89 175
4 Colin Charvis 27 105 190
5 Scott Gibbs 28 98 175
6 Shane Howarth 31 89 175
7 Jonathan
Humphreys 30 105 182
8 Ben Evans 24 119 190
9 Ian Gough 23 108 198
10 Robert Howley 29 84 177
11 Dafydd James 24 91 190
12 Garin Jenkins 33 103 177
13 Jason
Jones -Hughes 23 105 192
14 Neil Jenkins 28 84 177
15 Andrew Lewis 26 105 177
16 David Llewellyn 29 89 177
17 Craig Quinnell 24 125 198
18 Geraint Lewis 25 83 175
19 Darren Morris 25 108 182

34 20 Scott Quinnell 27 117 193
21 Peter Rogers 30 106 182
22 Mark Taylor 26 87 185
23 Matthew Robinson 26 83 175
24 Brett Sinkinson 28 96 182
25 Gareth Thomas 25 104 187
26 Nick Walne 24 98 193
27 Chris Wyatt 26 107 195
28 Mike Voyle 29 107 198
29 Martyn Williams 24 100 187
30 Dai Young 32 113 185

Media – vârstei: 27 ani – înălțimii:184 cm – greutății : 100 kg

V.II Metode de cercetare folosite

În realizare lucrării am utilizat următoarele metode:
1. Metoda studiului bibliografic de specialitate
2. Metoda observației
3. Metoda anchetei personale – chestionar
4. Metoda înregistrării
5. Metoda statistico -matematică pentru prelucrarea datelor.

1. Metoda studiului bibliografic de specialitate
Prin studiu bibliografic de specialitate se urmărește nu numai cunoașterea
a ceea ce s -a realizat în domeniu, ci și prin surprinderea problemelor, tendințelor,
ipotezelor etc.
În realizarea lucrării de cercetare cunoașterea realității existente și a
experienței trecute, este foarte importantă cu cât, prin cercetare, se urmărește
surprinderea noului și valorificarea lui.

35 În domeniul rugbyului, la noi în literatura de specialitate este insuficientă,
iar accesul la lucrările străine, sau la traduceri este îngreunat. Acest lucru
determină imposibilitatea realizării unei imagini de ansamblu asupra problemei
studiate, prin cunoașterea punctelor de vedere a mai multor specialiști.
Pe par cursul întregii perioade de cercetare și întocmirea a lucrării, am
studiat o serie de volume din literatura de specialitate, am discutat cu persoane
angajate în viața rugbystică și în special cu antrenori.
Concomitent cu aceste înregistrări ale meciurilor în direct și a
informațiilor luate de pe Internet și cu analiza răspunsurilor la chestionarul
interviului celor 5 antrenori care sunt în Brașov, am studiat literatura de
specialitate privind teoria modelării antrenamentului sportiv pe de o parte iar pe
de altă parte istoria și teoria rugbyului modern –învățare, perfecționare și joc.

2. Metoda observației
Tipul de observație utilizat a fost cea sistematică care este proprie
cercetării științifice. În observație sunt angajate atât procesele senzoriale ale
cunoașterii cât și cele logice. De regulă observația este vizuală, dar sunt cazuri în
care participă și alți analizatori, în funcție de caracteristicile fenomenelor
urmărite. Ea este un proces activ care presupune interes, atenție, scop, chiar dacă
nu are o bază clar formulată. În domeniul educației fizice și sportului observarea
actelor și activităților se realizează prin procedee și tehnici adecvate genului de
fenomene, cât și scopului urmărit.
Prin această metodă au fost înregistrate parametri și indicato ri de timp și
spațiu ale actelor motrice, cele de ordin tehnic -metodic, precum și cele
comportamentale tactice.
Informațiile obținute prin utilizarea observației au un caracter fragmentar,
de aceea aceste date trebuie colaborate cu altele obținute în urma altor demersuri,
pentru realizarea în acest fel o imagine cât mai fidelă a jocului de rugby actual.

36 3. Metoda anchetei personale -chestionar
Metodele de anchetă sunt auxiliare ale cercetării complexe, întregind
datele obținute prin celelalte metode și tehn ici. Indiferent dacă sunt folosite
independent sau cu alte metode, metodele de anchetă trebuie folosite cu
respectarea strictă a cerințelor metodologice; în caz contrar, concluziile vor fi
încărcate atât de subiectivitatea celor supuși chestionării cât și de cea a
cercetătorului și de un foarte ridicat coeficient de eroare provenind din multiple
alte cauze.
În legătură cu metodele de anchetă se ridică și o problemă de ordin
principal: în ce măsură relatările verbale (răspunsurile subiecților la chestionare)
pot fi considerate “obiective” și folosite ca atare în formularea unor concluzii cu
caracter științific. Datele subiective ale conștiinței individuale nu trebuie să ne
aducă la concluzii false cu privire la relatarea verbală a rezultatelor ei.
Recurgerea la metoda anchetei din domeniul activităților corporale, în afara
studiului, a opiniei, motivelor, atitudinilor, vom putea sonda și alte aspecte ale
faptelor de conștiință și comportament. Este necesar să acordăm relatărilor
verbale ale subiecților ineditu l pe care -l merită. Ele au o bază de obiectivitate.
Una din metodele anchetei este chestionarul direct aplicat subiecților fie
individual, fie în grup de către apărător care are posibilitatea de a face și
observații asupra acestora în timpul formulării răs punsurilor.
Chestionarele completate de specialiști sunt aplicate individual,
completate în prezența subiectului și după dictarea sa.

Chestionarul acestei anchete evident că a reflectat elementele esențiale
care corespund obiectivelor cercetării. Concre t o anchetă cuprinde următoarele
întrebări:
1.Echipa care este cel mai mult în posesia mingii câștigă meciul?
2.Tendințe privind talia și greutatea jucătorului de rugby în funcție de posturi?
3.Cum poate fi contracarată aruncarea la margine în favoarea ech ipei adverse?

37 4.Cum trebuie desfășurat meciul –pe margine sau pe centru -?
5.Ce defecțiuni de tehnică sunt frecvente chiar și la marii jucători?
6.Ce părere aveți despre ierarhia calităților motrice de bază valorificate în
rugbyul modern – forță, viteză, î ndemânare sau rezistență – în pregătirea
jucătorilor din marile echipe?
7.Care este tipul constituțional care îl propuneți pentru rugby?
8.Care este vârsta optimă pentru selecția unui jucător de rugby?
9.Care este vârsta performanței maximale în rugby?
10.Cum vedeți procesul instructiv -educativ al jucătorilor de rugby în
concordanță cu regulile tradiționale a respectului, al fair -play-ului?
11.Care considerați că sunt jucătorii cei mai valoroși din lume (și jucători
româ ni); care sunt calitățile prin care au demonstrat această valoare?
Răspunsurile la aceste întrebări, corelate cu mediile aritmetice sau
ponderale au constituit substanțele și datele după a căror interpretare am extras
concluziile și modelul care reprezintă titlul și obiectivul principal al lucrării.
4.Metoda înregistrării
Metoda înregistrării este un proces subînțeles observației prin care se
consemnează cele văzute, auzite și simțite în general; ce anume a fost observat,
cum au variat în timp faptele, sub ce formă calitativă și cantitativă s -au prezentat.
Participarea intelectului este obligatorie, dar nu și fără anumite rezerve,
căci observația trebuie ferită de idei preconcepute, nu însăși de eventuale
ipoteze, care conduc firesc la seturi anticipative pe ntru percepția datelor, faptelor
și la clasificări și interpretări în consecință.
Literatura consemnează numeroase eforturi pe care le fac metodologii
pentru a asigura observații perceptive, optimum de raționalitate fără a influența
obiectivitatea.

5.Met oda statistico -matematică pentru prelucrarea datelor
Statistica este regula matematicii, devenită însăși știință și metodă.

38 Ca metodă statistică desprinde din studiul fenomenelor de masă conexiuni
și corelații, semnificații ale rezultatelor obținute asupra unor eșantioane ca și
anticiparea unor parametrii ai acestora.
Utilizarea largă a metodei matematicii este legată de studiul calitativ al
lucrurilor și fenomenelor pa care fiecare domeniu le cuprinde. În același timp
matematica, conduce la studiul aspect elor calitative și cantitative ale acestor
fenomene. Matematica este etapa de abstractizare superioară a unei științe, care
prin utilizarea conceptelor matematice, formularea ipotezelor și regulilor de
deducere matematică, dobândește precizie în formularea concluziilor și
capacitatea predictivă superioară.
Utilizarea matematicii în educație fizică și sport începe prin aspectul
ilustrativ, utilizarea diferitelor forme matematice, a graficelor, continuă apoi prin
tehnici matematice de cercetare alcătuite dina inte, cum este prelucrarea statistică.
Ca metodă de prelucrare și interpretare a datelor, statistica s -a impus în
ultimele decenii, cunoașterea ei fiind indispensabilă oricărui cercetător și
specialist. Aceasta este și explicația pentru care o parte a luc rării este destinată
prezentării fișelor de înregistrate și a calculului statistic.
Prelucrarea datelor constă în :
– calcularea unor valori tipice, indicatorii tendinței centrale și dispersiei.
Am calculat media aritmetică (X), mediana (Me), modulul (Mo), ca măsuri tipice
ale tendinței de grupare.
– ordonarea, gruparea și reprezentarea grafică a acțiunilor înregistrate
în fișe, operații care scot în evidență distribuția caracteristicii studiate.

39

CAPITOLUL VI
DATE Ș I INTERPRETAREA LOR

Pornind de la concluziile cercetării științifice privind modelarea în sport
după care un astfel de model în domeniul sportului de performanță reprezintă un
ansamblu de indicatori cuantificabili ale căror raporturi între ele permit o
esențializare, o caracterizare și o prefigurare a programării antrenamentelor,
dintr -un ciclu anual în vederea obținerii unei performanțe prestabilite la o dată
anticipată (Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene,
Jocuri Balcanice, Campiona te Naționale), am procedat la studierea jocurilor de
elită din rugbyul continental. În acest fel am cunoscut indicatorii modelului
jocului de rugby din acest moment care sunt specifici și indispensabili jocului
unor echipe de frunte din Europa și din lume.
Conform titlului și obiectivelor lucrării vom pune în discuții și interpreta
elementele esențiale obiectivizate în jocurile din Turneul celor 5 Națiuni, pentru
ca temeiul frecvenței și mediei lor constante să putem schița modelul jocului
respectiv.
La ace ste informații vom adăuga și răspunsurile pe care ni le -au dat cei 5
antrenori care au binevoit să ne ajute cu experiența lor dobândită în domeniul

40 jocului de rugby din ultimul deceniu. Astfel : la întrebarea dacă echipa care este
în posesia mingii un timp mai mare din economia jocului dobândește victoria 3
dintre antrenori ne -au răspuns afirmativ, 2 considerând că această repartizare a
timpului de joc nu este edificatoare în determinarea rezultatului final. Din
înregistrările noastre al celor 7 jocuri din Turneul celor 5 Națiuni din anul 1999
rezultă că echipa care posedă cel mai mult balonul oval a câștigat meciul
respectiv. Datele noastre ne arată următoarele : media posesiei balonului în
prima repriză pentru echipa învingătoare a fost de 56% iar în cea de-a doua
repriză a fost de 49%.
La întrebarea următoare privind cauzele care determină discontinuitatea
jocului la acest nivel sunt următoarele și în ordine : accidentările care au avut
următoarea frecvență în medie 3 pe meci. În medie durata acestor într eruperi a
fost de 5 minute. În ordine discontinuitatea se produce și în urma acordării
loviturilor de pedeapsă care deși fac parte din joc totuși dinamica lui este
întreruptă. În al treilea rând, înregistrările noastre ne -au arătat că întreruperea
jocului se produce în urma ieșirii balonului din teren ca urmare a loviturilor
executate de fundaș sau mijlocașul la deschidere pentru a câștiga teren și a se
apropia de buturile adverse.
Timpul respectiv de întrerupere este oprit și prin faptul că se organizează
și repunerea mingii de la margine prin așezarea celor 8 înaintași în linie.
În total, în medie aceste întreruperi consemnate prin fluierul arbitrului
durează 15 minute. Ele au darul să rupă frumusețea și spectaculozitatea jocului
respectiv.
În al IV -lea râ nd jocul se întrerupe la semnalul arbitrului pentru efectuarea
grămezilor ordonate.
În ceea ce privește întrebarea III privind somaticul jucătorilor de rugby și
eventual creșterea taliei și greutății jocului de rugby din acest turneu de elită
datele pe car e le-am primit din partea antrenorilor chestionați ne arată că cele 2
valori antropometrice au o ușoară tendință de creștere. Cei 5 antrenori întrebați

41 ne-au confirmat că jucătorii de rugby sunt tot mai puternici, rapizi și rezistenți
indiferent de postul pe care -l ocupă în structura echipei. De aceea jocul este mai
dinamic decât în deceniile trecute , jucătorii mai tineri fiind selecționați ca atare.
Jocurile din Turneul celor 5 Națiuni ne -au confirmat această opinie.
La întrebarea IV: cum poate fi contrac arată aruncarea de la margine în
favoarea echipei adverse 4 dintre antrenori ne -au confirmat că această
contracarare poate fi realizată studiindu -se adversarul și apoi realizându -se o
bună sincronizare între cel care repune mingea și prinzător, și în cele din urmă
între aruncător, prinzător și protejul efectuat de coechipieri. Acest punct de
vedere ne -a fost confirmat și de înregistrările jocurilor din Turneul celor 5
Națiuni.
A V-a întrebare din chestionar vizează modul cum trebuie desfășurat jocul
pe mar gine sau pe centru. Toți antrenorii au avut părerea că jocul de rugby
devine mai spectaculos când se desfășoară pe toată suprafața terenului și toți
jucătorii participă nu neapărat pe tușă sau pe mijlocul terenului. Observațiile
noastre arată că de cele ma i multe ori terenul este acoperit de acțiunile
jucătorilor, grămezile ordonate sau cele spontane situându -se atât pe centru cât și
pe margine aproape de buturile celor 2 echipe. Din înregistrările noastre rezultă
că grămezile ordonate în apropiere de butur ile adverse au fost destul de
numeroase.
Întrebarea VI vizează înregistrarea defecțiunilor de tehnică care sunt
frecvente cât și în jocul marilor jucători. Toți antrenorii chestionați ne -au
confirmat că aceste defecțiuni de tehnică sunt așezarea în teren, recepționarea
balonului și lovirea lui cu piciorul din alergare. Jocurile obiectivizate confirmă
această opinie.
Privitor la întrebarea VII : ce părere aveți despre ierarhia calităților
motrice de bază valorificate în rugbyul modern : forță, viteză, îndemâ nare sau
rezistență în pregătirea și comportamentul jucătorilor marilor echipe cum sunt
cele din Turneul celor 5 Națiuni antrenorii chestionați în totalitatea lor ne -au

42 confirmat că în selecția și pregătirea jucătorilor de mare valoare pe primul loc se
situează viteza și îndemânarea, calități native, mai puțin perfectibile. Celelalte 2
calități motrice – forța și rezistența – se pot îmbunătății pe parcurs, dar
dezvoltarea lor este absolut necesară, însă un jucător de talie continentală trebuie
să posede toa te aceste calități. Ca urmare a efectului adunat prin selecție și prin
pregătire, în Turneul celor 5 Națiuni ne -au impresionat următorii jucători Wood
(considerat cel mai bun din lume pe postul de trăgător), Neil Jenkins (deținătorul
recordului mondial pen tru puncte înscrise pentru echipa națională), Jonny
Wilkinson, Thomas Castaignede, Humhreys, Townsend care posedă într -un grad
ridicat și unitar toate aceste calități genetice și dobândite.
La întrebarea care este tipul constituțional pe care -l propuneți pentru
rugby antrenorii au dat răspunsuri confuze, ei considerând că tipul constituțional
este determinat de somaticul lui adică de datele antropometrice talie, anvergură,
lungimea membrelor inferioare și greutatea ponderală.
Noi consideră m din cele vizionate în urma înregistrărilor jocurilor din
Turneul celor 5 Națiuni din 1999 că tipul constituțional pe care aceste jocuri ni
le-au reliefat are următoarele elemente constitutive: înălțimea de 184,4 cm,
greutatea de 97,2 kg capabili să dezvo lte o viteză de alergare sub 11 secunde pe
100 de metri.
Privitor la vârsta optimă pentru selecția unui jucător de rugby 4 antrenori
ne-au comunicat opinia lor că selecția unui copil pentru jocul de rugby trebuie să
înceapă la 8 -9 ani, al 5 -lea antrenor a susținut părerea că această selecție trebuie
să aibă între 10 -12 ani. Cât privește jucătorii celor 5 echipe din Turneu nu avem
informații în legătură cu vârsta la care s -a produs selecția și pregătirea lor în
jocul de rugby.
O altă întrebare privind vârsta vizează când se performanța maximă în
rugby. Cei 5 antrenori ne -au răspuns unitar că vârsta când performanța maximă
se poate realiza în rugby este de 26 -27 de ani indiferent de postul jucătorului.
Dar datele furnizate de acest turneu privind vârsta ne con firmă aprecierile

43 antrenorilor români că vârsta cea mai favorabilă obținerii marii performanțe în
rugby este cuprinsă între 26 -28 de ani. Stă mărturie media de vârstă a echipelor
turneului respectiv care a fost de 27 de ani și 2 luni. Totuși echipa care a câștigat
a avut un supliment ușor de vârstă (28 de ani) pentru că media restului de echipe
a fost de 27 de ani.
Întrebarea numărul 11 reamintim este următoarea : cum vedeți procesul
instructiv educativ al jucătorilor de rugby în concordanță cu regulile tr adiționale
ale respectului jucătorilor de rugby față de adversar, pentru coechipier, pentru
spectatori, pentru culorile clubului pe care le poartă, cu un cuvânt fair -play ?
Antrenorii respectivi au opinat că selecția și pregătirea copiilor reprezintă
un p roces complex de instruire și educație. Aceste reguli fundamentale și
tradiționale ale jocului de rugby se sădesc în atitudinea, în convingerile și în
comportamentul jucătorilor de rugby încă din primele zile ale inițierii lui. În
această privință exigența este maximă și constantă, asemenea atitudini fiind
continuu cultivate de antrenori și imprimate în comportamentul jucătorilor
indiferent de condițiile de joc, de stări de limită ale acestuia, de ostilitatea
spectatorilor, de brutalitatea adversarului sau de incompetența arbitrajului. Din
constatările noastre făcute pe marginea jocurilor înregistrate din “Turneul celor 5
Națiuni” am constatat că jucătorii celor 5 echipe respectă în majoritatea lor
aceste reguli esențiale ale jocului de rugby care îl situeaz ă în fruntea jocurilor
sportive pe acest plan. Din observațiile noastre făcute pe marginea acestor jocuri
ale turneului rezultă că numărul încălcării acestor reguli este mic, ele
manifestându -se prin călcarea adversarului căzut la pământ, dar frecvența și
gravitatea lor nu au afectat cursivitatea și puritatea pe plan moral a jocurilor
vizionate din “Turneul celor 5 Națiuni” din anul 1999.
Și la ultima întrebare care vrea să scoată în evidență care sunt jucătorii cei
mai valoroși care s -au remarcat în “Turne ul celor 5 Națiuni” prin calitățile lor
fizice, prin tehnica lor, prin eficiența în joc și prin atitudinea de fair -play față de
adversar antrenorii români ne -au evidențiat pe următorii jucători :Jean Piere

44
Timpul de joc
8036,55
timpul regulamentar de joc
timp efectiv de jocRive, Carling, Andre Bonifas, Bastia, Walter Spang hero, Rob Andrew deține
recordul pentru cele mai multe puncte înscrise într -un meci din “Turneul celor 5
Națiuni” în număr de 24 în meciul Anglia -Scoția din anul 1995; Gavin Hastings
care deține recordul la cele mai multe puncte înscrise în “Turneul celor 5
Națiuni” cu 228 de puncte dintre care 4 eseuri, 20 de transformări de eseuri și 77
de lovituri de pedeapsă transformate.
La ultimul turneu s -au remarcat J. Wilkinson, Neil Jenkins, Townsend.
Comparativ cu aceștia, jucătorii români care s -au evidențiat su nt: Viorel
Moraru, Rene Chiriac, Paul Ciobănel, Ghiuzelea, Aurel Barbu, Alexandru
Penciu, Puiu Irimescu, Radu Demian.
Din actuala generație reținem pe : Vioreanu Mihai, Petre Mitu.
De aici va trebui ca tot procesul de pregătire realizat în spațiu l
rugbyului românesc să se facă în spiritul acestor indicatori și valorile lor.
Expunerea interpretării noastre se va face în concordanță cu aceste
elemente esențiale care devin indicatori ai modelului.
7.1 Din durata regulamentară a jocului de rugby, care este de 80 de minute, am
constatat că se joacă efectiv 36 de minute și 55 de secunde . Acest timp efectiv
de joc nu se împarte în mod egal între cele două echipe care se confruntă. Din
aceste date rezultă că nu tot timpul echipa învingătoare este cel mai mult în
posesia balonului deși ținerea lui este o premisă a abordării atacului spre
buturile adverse. Astfel din jocurilor vizionate și obiectivizate rezultă că din
cele 7 jocuri durata medie este de 36 de minute și 55 de secunde și că posesia

45 mingii oscilează diferit între cele două echipe confirmând sau nu că nu
întotdeauna echipa învingătoare are posesia mingi i timp mai îndelungat.
7.2 Dintre elementele esențiale ale jocului de rugby pe care noi le considerăm
aprioric ar fi momentele fixe sunt :grămezile ordonate și aruncările de la
margine.
7.2.1 Din evidența noastră rezultă că în medie în jocurile respective grămada
ordonată se realizează de 31 de ori. La realizarea acestui moment participă 8
jucători adică peste 50 % din efectivul echipei. Pe lângă această remarcă
subliniem importanța greutății corporale în kg a celor 8 jucători care indirect
exprimă și forța de împingere de care depinde introducerea mingii în
grămadă precum și scoaterea sa în interesul acelei echipe care poate să
declanșeze atacul. Observațiile noastre arată că din cele 7 jocuri ale celor 5
echipe media acestora pe joc a fost de 31. Cele mai multe grămezi au fost
înregistrate în jocurile dintre Anglia și Franța în număr de 38 de ori.
Cea mai puternică grămadă a fi aparținând echipei Irlandei care a recuperat
de 2 ori pe introducerea adversarului, parametru care nu se dovedește
hotărâtor în ierarhia clasamentului.
În legătură cu greutatea grămezii datele ne obligă să apreciem că
totdeauna acționează eficient asupra dinamicii grămezii și posibilităților de
GRAMA DA ORDONA TA PE MECI
38
34
31 30273019
ANGLIA-F RANTA IRLANDA-ANGLIA
IRLANDA-TARA G ALILOR SCOTIA-ANGLIA
IRLANDA-SCOTIA IRLANDA-FRANTA
ANGLIA-TARA GALILOR
GREUTATEA GRAMEZILOR (KG)
879
867
852840825TARA GALILOR
ANGLIA
SCOTIA
FRANTA
IRLANDA

46 recuperare a b alonului care reprezintă întotdeauna o sursă fie pentru eseu,
pentru încercare sau pentru loviturile de pedeapsă în urma neregularităților
care pot apărea în aceste situații. În ordine greutatea grămezii participante la
acest turneu a fost următoarea: Țara Galilor 879 kg, Anglia 867 kg, Scoția
852 kg, Franța 840 kg, Irlanda 825 kg. Comparând acest parametru cu
ierarhia turneului constatăm că nu este edificatoare. Totuși putem adăuga că
diferențele nu sunt mari în ceea ce privește vârsta sau greutatea.

7.2.2 În ceea ce privește cunoașterea spațiului în care se produc cele mai multe
grămezi ordonate înregistrările noastre ne confirmă că ele se produc în toată
suprafața de joc .
Constatăm că ele au fost dictate de către arbitru ca urmare a inexactităților
de pasare a balonului și prin urmare a anavanului reliefând insuficiențele
elementelor tehnice, învățarea tehnicii de pasare și de prindere, efecte ale
unor antrenamente insuficiente în acest plan. Putem afirma că cele mai multe
anavanuri le -am constatat în jocul Irlanda -Franța în număr de 23. Desigur că
aceste valori sunt puternic influențate de starea vremii, umiditate și starea
terenului.
Totodată constatăm că media numărului total de grămezi ordonate în
prima repriză a fost de 13 și în cea de -a doua repriză a fost de 17; fapt care
explică că în repriza a II -a lucrurile se precipită în vederea rezultatului final.
În același timp datele ne demonstrează că aceste grămezi ordonate mai
ales cele situate în apropierea buturilor au generat posibilitatea atacului final
Anavanuri
13
17
I repriza II repriza

47 și al realizării eseurilor care este momentul cel mai interesant, mai
spectaculos și mai productiv în e conomia jocului.
Constatăm de asemenea că și la nivelul acestor jocuri grămezile ordonate
generează situațiile de ofsaid sau în afară de joc efect al lipsei de atenție a
jucătorilor, motiv pentru care se acordă lovitură de pedeapsă care reprezintă
o sursă de puncte care de multe ori au o însemnătate decisivă în economia
jocului și a rezultatului final.
7.2.3. Aceste grămezi ordonate nu sunt singurele înregistrate în economia jocului
ele fiind completate cu cele spontane și cu moluri pe care se pune tot mai
multă bază în pregătirea și realizarea lor în timpul jocului. Tendința jocului
modern este aceea ca numărul grămezilor spontane și a molurilor să crească,
ele rezultând din complexitatea jocului și din aglomerarea jucătorilor pe
direcțiile care duc spre bu turile adverse. Evidența noastră arată că în general
aceste grămezi “spontane” sau moluri se risipesc de -a lungul terenului
ambelor echipe dar mai cu seamă în terenul advers. În economia jocului
eficiența acestor grămezi spontane și a molurilor este mai ma re decât a
grămezilor ordonate pentru că jocul practic nu se întrerupe , pentru a păstra
balonul și a -l apropia de “ținta” adversă.
Modul de repartizare a acestor grămezi nu este prestabilit și nici
caracteristic jocului unei echipe sau alteia.
Ultimul turneu confirmă această tendință, ele într -adevăr mărind
spectaculozitatea jocului și posibilitățile de apropiere de buturile adverse.
Din datele noastre rezultă că numărul lor pe joc este de 114 că cele mai
frecvente s -au întâlnit în jocurile dintre echipele Angliei și Irlandei în număr
114
90130109106131
109GRAMEZI SPONTANE SI MOLURI PE MECI AGLIA-TARA GALILOR
IRLANDA-FRANTA
IRLANDA-SCOTIA
SCOTIA-ANGLIA
IRLANDA-TARA GALILOR
IRLANDA-ANGLIA
FRANTA-ANGLIA

48 de 131 de grămezi spontane ș i moluri.
În ceea ce privește spațiul î n care se produc cu preponderență aceste
grămezi spontane și moluri putem afirma că acestea se produc în mai mare
măsură în jumătatea adversarului, ceea ce înseamnă că ele totuși se
înregistrează pe toată suprafața terenului de joc.
Din înregistrările noastre rezultă că echipa din turneu care realizează cele
mai multe grămezi spontane și moluri este Anglia cu 63 de grămezi spontane
și moluri în medie pe meci iar cele mai puține echipa Franței cu 47 de
grămezi spontane și moluri în medie pe meci.
Făcând o relație între această constatare și rezultatele care au stabilit
clasamentul ultimului turneu observăm că este un anumit raport de
determinare.

7.3 Repunerea mingii de la margine constituie de asemenea un moment fix și
important pentru că și în desfășurarea ei echipa care repune mingea de la
margine intră în posesia ei. Aruncarea de la margine constituie un mo ment
de reluare a jocului în urma părăsirii balonului a spațiului de joc. Ca urmare
fie a degajării de către fundaș balonului pentru a -l îndepărta de buturile
proprii sau din lovituri de pedeapsă care sunt prea departe de buturi
căutându -se astfel ca jocul să se mute cât mai aproape de acestea. Am constat
că media pe meci la acest nivel este de 30 iar reușita acțiunii depinde de
exactitatea aruncări de către trăgător care trebuie să evite interferența
jucătorilor din echipa adversă. Consemnăm că din aceste recuperări, un
63
5160
57
47GRAMEZI SPONATE SI MOLURI ÎN MEDIE PE ECHIPA
ANGLIA
IRLANDA
TARA
GALILOR
SCOTIA
FRANTA

49 procent de 40% s -a obținut prin volebolare procent care este în creștere ca
urmare a acestui procedeu care s -a dovedit a fi eficient și care evident a fost
integrat corespunzător în procesul de antrenament pentru repetare mărindu -se
cursivit atea jocului. Tendința folosirii unui alt procedeu tehnic care în loc de
reținerea balonului acest lucru să se facă prin volebolare, fapt care
dinamizează jocul și punerea echipei sale în poziție de atac. Perfecționarea
aruncării de la margine ca urmare a cantității de repetare determină acest
procedeu nou al volebolării care fluidizează jocul și oprește spectacolul. Este
clar că acest moment cu specific tehnico tactic este foarte mult repetat în
antrenamente fapt care explică reușita lui pe care a consemna t-o la toate cele
5 echipe din turneu. Cele mai periculoase aruncări de la margine sunt cele
care se realizează în apropierea terenului de țintă advers. De multe ori în
cronologia jocului aceste aruncări de pe margine determină grămezi spontane
sau acțiuni pe trei -sferturi. Din observațiile noastre rezultă că procentul de
reușită a aruncărilor de la margine, care înseamnă preluarea balonului de
către echipa care a aruncat este în creștere și atinge valori de 93%.
Totodată constatăm că din acest număr total cele mai multe se produc în a
doua repriză 17.
7.4 Lovitura de pedeapsă este o lovitură fixă ea rezultând d in următoarele motive
prevăzute în regulament:
Articolul 17. Înainte și pasă înainte
Aruncarea de la margine
40%40%
20%Mingi volebolate la
mijlocas
Mingi adunate si
scoase la mijlocas
Plecare cu gramada

50 Înaintele sau pasă înainte nu trebuie să fie intenționate.
Articolul 20. Grămada
Când balonul a atins pământul, orice picior al oricărui jucător din primele
linii poate fi folosit în tentativa de a -l câștiga, sub rezerva celor ce urmează:
– jucătorilor din prima linie nu li se permite nici un moment pe timpul
desfășurării unei grămezi ca în mod intenționat să:
a) ridice ambele picioare de la pământ în acelaș i timp, sau
b) adopte o astfel de poziție sau să acționeze (legănându -se, răsucindu -se
sau trăgând de tricoul unui adversar), astfel încât aceasta să constituie
cauza prăbușirii grămezii, sau
c) ridice prin î mpingere un adversar de pe sol, sau
d) șuteze balonul afară din tunel în direcția din care a fost introdus.
Nici un jucător nu trebuie:
a) să reintroducă balonul în grămadă, sau
b) să mânuiască balonul în grămadă, cu excepția înscrierii unei încercări
sau obținerii unui atins în terenul de țintă, în cazul unei grămezi
împinsă dincolo de linia de țintă, sau
c) să culeagă balonul din grămadă cu mâna sau să -l prindă între gambe,
sau
d) să prăbușească intenționat grămada, sau
e) să cadă sau să îngenunche ze intenționat în grămadă, sau
f) căderea pe sau peste balonul care iese din grămada ordonată.
Articolul 21. Grămada spontană
Nici un jucător nu trebuie:
a) să joace cu mâna balonul aflat în grămada spontană, cu excepția
acțiunii de obținere a unui atins la pământ, sau
b) să culeagă, în grămada spontană, balonul în mâini sau să -l prindă între
gambe, sau
c) să prăbușească intenționat grămada spontană, sau

51 d) să sară deasupra jucătorilor din grămada spontană, sau
e) fiind la pământ, să se ocupe în oric e fel ca balonul aflat în grămada
spontană sau care iese din aceasta, sau
f) să cadă pe sau peste balonul care iese dintr -o grămadă spontană.
Articolul 22. Mol
Jucătorii nu trebuie:
a) să sară peste alți jucători participanți la mol, sau
b) să prăbuș ească intenționat molul, sau
c) să încerce să tragă un adversar afară din mol, sau

Articolul 23. Marginea și aliniamentul
Restricții privind participanții la aliniament
a) să fie ofsaid, sau
b) să se sprijine pe un adversar pentru a sări la balon, sau
c) să țină, să împingă, să atace, să obstrucționeze sau să prindă un jucător
advers care nu are balonul, cu excepția cazului când se desfășoară un
mol sau o grămadă spontană, sau
d) să atace un adversar altfel decât în încercarea de a -l placa sau de a j uca
balonul, sau
e) să ridice un jucător susținut apucându -l mai jos de talie.
Restricții privind pe jucătorii neparticipanți la aliniament:
a) jucătorii oricărei dintre cele 2 echipe care nu se află în margine, nu pot
avansa din spatele marginii și juc a balonul din repunere .

Articolul 24. Ofsaid
A) Ofsaid în joc deschis.
Un jucător este ofsaid dacă balonul a fost șutat, atins sau este în posesia
unui jucător dinapoia lui.
B) Ofsaid la grămada ordonată.

52 Un jucător este ofsaid dacă nefiind în grămadă și nici jucătorul care
introduce balonul în grămadă:
a) nu se retrage înapoia liniei de ofsaid sau a propriei linii de țintă,
dacă aceasta este mai apropiată, sau
b) trece cu vreun picior înaintea liniei de ofsaid î n timp ce balonul se
mai află în grămadă.
Un jucător este ofsaid dacă:
a) fiind jucătorul echipei, care de regulă introduce balonul în grămadă,
rămâne sau trece cu ambele picioare înaintea balonului aflat în
grămadă, sau
b) fiind adversarul direct al ju cătorului care introduce balonul în
grămadă plasează un picior înaintea balonului care se mai află în
grămadă.
C) Ofsaid la grămada spontană și mol
În timpul desfășurării unei grămezi spontane sau a unui mol un jucător
este ofsaid dacă:
a) se alătură ei prin partea adversarilor, sau
b) se leagă înaintea partenerului aflat cel mai în spate în grămada
spontană sau mol, sau
c) nedorind să se alăture grămezii spontane sau molului, nu se retrage
înapoia liniei de ofsaid fără întârziere, sau
d) se detașe ază din grămada spontană sau mol și nu se retrage imediat
în spatele liniei de ofsaid, sau după ce s -a pus în joc se leagă la
grămada spontană sau mol înaintea partenerului aflat cel mai în
spate în grămada spontană sau mol, sau
e) trece înaintea liniei de ofsaid chiar cu un picior, fără să se alăture
grămezii spontane sau molului.
D) Ofsaid pentru participanții la aliniament
Un participant la aliniament este ofsaid dacă:

53 a) înainte ca balonul să atingă un jucător sau pământul, rămâne
intenționat sau tr ece cu vreun picior dincolo de linia de repunere,
afară de cazul când depășește această linie printr -o săritură pornind
din propriul aliniament, sau
b) după ce balonul a atins un jucător sau pământul, dacă nu este
purtător de balon, trece cu vreun picior dincolo de balon, afară de
cazul când plachează regulamentar sau încearcă să placheze un
adversar participant la margine, sau
c) înainte ca marginea să se termine, se deplasează dincolo de
punctul aflat la 15m linia de margine.
E) Restricții pentru nepar ticipanți
Un jucător neparticipant la margine este ofsaid dacă, înainte ca
marginea să se fi terminat, trece sau rămâne cu vreun picior înaintea
liniei de ofsaid.

Articolul 26. Antijoc
Este interzis oricărui jucător:
a) care aleargă după balon, să atace sau să împingă un adversar care de
asemenea, aleargă după balon altfel decât umăr la umăr,
b) care este ofsaid, să alerge sau să stea intenționat înaintea unui
coechipier purtător de balon, împiedicând prin aceasta un adversar
să ajungă l a aceasta din urmă,
c) care poartă balonul, după ce a ieșit dintr -o grămadă, grămadă
spontană, mol sau margine, să forțeze trecerea printre coechipierii
din față,
d) care este jucător exterior la o grămadă ordonată, să împiedice un
adversar să înainteze în jurul grămezii
Abateri de loialitate, infracțiuni repetate

54 a) să comită intenționat un act incorect sau să încalce intenționat vreun
articol din regulament
b) să lovească (cu mâna) sau arunce balonul din suprafața de joc în
margine, margine de țintă s au dincolo de linia de balon mort
c) să se facă vinovat de încălcări repetate ale diferitelor articole ale
regulamentului

Incorectitudine, joc periculos
Este interzis oricărui jucător:
a) să lovească un adversar
b) să rănească intenționat sau din impru dență un adversar, să -l
lovească cu piciorul, să -I pună piedică, să -l calce atunci când se află
la pământ;
c) să placheze prematur, tardiv sau periculos, ca în acțiunea cunoscută
sub numele de “cravată”;
d) care nu aleargă după balon, să atace sau să obs trucționeze un
adversar, intenționat sau din imprudență, care a șutat balonul;
e) să țină, să împingă, să atace, să obstrucționeze sau să apuce un
adversar care nu are balonul, în afara grămezii, grămezii spontane
sau molului;
f) din prima linie a unei g rămezi, să se aplece la o oarecare distanță de
adversari și să izbească în ei;
g) din prima linie a grămezii ordonate, să ridice în mod intenționat un
adversar de pe sol sau să -l scoată grămadă;
h) să provoace intenționat sau din imprudență prăbușirea un ei grămezi,
grămezi spontane sau a unui mol;
i) în timp ce balonul nu este în joc, să hărțuiască, să obstrucționeze
sau să incomodeze în vreun fel un adversar sau să facă vinovat de
orice formă de incorectitudine;

55 j) să comită în incintă orice act condamnabil care să prejudicieze
spiritul sportiv
În turneul celor 5 națiuni majoritatea loviturilor de pedeapsă s -au acordat
de către arbitru pentru situații de ofsaid, ținerea balonului la pământ, brutalități.
Din datele noastre cronologia acestor greșeli este următoarea:
– ofsaid
– ținerea balonului la pământ
– brutalități
Pe baza diagramei jocului putem afirma că aceste lovituri de pedeapsă au
fost întâlnite în tot spațiul de joc. Dintre acestea 25% au fost în încercări de
transformar e, 46% au fost trimise în afara terenului de joc pentru câștigarea de
teren iar restul de 29% au fost jucate la mână.
Aceste element tehnic evidențiază jucătorii de valoare de care turneul nu
duce și în acest an criză. Astfel cel mai productiv a fost Neil Jenkins, cu 69 de
puncte înscrise, deținătorul recordului mondial la numărul de puncte înscri se
pentru echipa națională.
În general acești jucători de elită evoluează în echipă pe postul de mijlocaș
la deschidere sau fundaș lucru care confirmă o tradiție inclusiv pe cea a
rugbyului românesc.
Lovitura de pedeapsa
25%
46%29% Încercari de tranformare
Trimise în afara
terenului
Jucate la mâna

56 Loviturile lor se remarcă prin exactitate și tărie pent ru că în acest turneu în
afara mediei de 20 -25 m au fost și lovituri de la 40 m și nu neapărat
perpendicular pe buturi .Aceste date au fost confirmate și de ultimul turneu
mondial din care s -au remarcat prin efectuarea lor: Mathew Burke (Australia),
J.Beer (Africa de Sud), Andrew Meahrtens (Noua Zeelandă), J.Wilkinson
(Anglia), Lamaison (Franța). Datele ne conving că lovitura de pedeapsă
reprezintă o sursă de puncte care contribuie la stabilirea ierarhiei “Turneului
celor 5 Națiuni”, lucru confirmat și de c ampionatul mondial recent.
Ratarea lor poate să reprezinte un balast pentru clasarea echipei în topul
turneului respectiv. Astfel din totalul de 54 de încercări de transformare a
loviturilor de pedeapsă 42 de lovituri au fost transformate iar restul de 12 au fost
ratate. Rezultă că media pe meci a celor transformate este de 6 lovituri pe meci,
adică un procentaj de reușită de 85% .

7.5 în ceea ce privește frecvența placajelor datele noastre repartizate pe fiecare
joc și pe fiecare echipă a celor 5 țări scot în evidență următoarele Anglia -Franța
jucătorii primei țări realizând 99 de placaje iar celei de -a doua rea lizând 113
placaje ceea ce demonstrează că totalul lor în economia jocului a fost destul de
mare. Urmează ca valoare numerică placajele efectuate în meciul Scoția -Anglia.
Jucătorii primei echipe efectuând 91 de placaje iar celei de -a doua echipe
efectuând 101 placaje. Pe poziția a treia se situează numărul placajelor
înregistrate în meciul Anglia – Țara Galilor (102 -90), în ordine descrescândă
Transformarea loviturii de pedeapsa
15%
85%Reusita
Nereusita

57 consemnăm placajele efectuate în jocul Irlanda – Țara Galilor (103 -84), în jocul
Scoția – Irlanda (84 -100), în jocul Anglia – Irlanda (99 -73), în jocul Franța –
Irlanda (82 -79).
Media placajelor date de fiecare echipă pe parc ursul celor 7 jocuri :
Prin urmare numă rul este relativ mare de placaje într -un joc, media pe
turneu fiind de 185 de placaje pe meci.
În legătură cu repartizarea lor pe teren nu putem preciza că pe un anumit
spațiu s -ar fi efectuat mai multe placaje .

Placaje 100 97 88 87,5 87Anglia Franta Irlanda Scotia Tara
192
161184192 187172212MEDIA PLACAJELOR PE MECI
ANGLIA-TARA GALILOR
IRLANDA-FRANTA
IRLANDA-SCOTIA
SCOTIA-ANGLIA
IRLANDA-TARA GALILOR
IRLANDA-ANGLIA
FRANTA-ANGLIA

58
CAPITOLUL VII
CONCLUZII

În baza cel or înregistrate din “Turneul celor 5 Națiuni” și în permanență
corelat cu obiectivele cercetării putem conchide că modelul de joc evidențiat de
“Turneul celor 5 Națiuni” din 1999 este alcătuit din următorii indicatori:

1.1 Din punct de vedere antropometri c media de înălțime a jucătorilor din cel
mai bun rugby european este de 1,84 m. Limita superioară o deține Irlanda
cu 1,86 cm iar cea inferioară Franța cu 1,83 m; iar ca individualități Olivier
Brouzet cel mai înalt jucător al “Turneul celor 5 Națiuni” cu 2,03 m. iar cel
mai scund jucător al “Turneul celor 5 Națiuni” se află francezul Comba
Franck cu 1,71 m. Deci putem considera că există și în rugby tendința de
creștere a taliei jucătorilor ca și în alte jocuri colective.
Al doilea parametru antropometric este greutatea care în medie în acest
turneu este de 97,2 kg limita superioară o are Craig Quinell cu 125 kg iar
limita inferioară o are David Aucaqne cu 72 kg.
Aceste valori fundamentale antropometrice s -au confirmat și de valorile
jucătorilor participan ți la recentul Campionat Mondial desfășurat în țările
participante la “Turneul celor 5 Națiuni”.
1.2.1 Din punct de vedere tehnic modelul de joc se caracterizează prin faptul că
durata medie e fectivă de joc în cadrul “Turneului celor 5 Națiuni” a fost de
36 de minute și 55 de secunde, desigur
inegal repartizat între echipele care s -au
confruntat și între situațiile în care o
echipă a fost învinsă sau a fost
câștigătoare. Astfel în majoritatea
situaților media posesiei balonului oval de către echipe reprezintă o valoare
oscilantă, și nu întotdeauna echipa câștigătoare a posedat cel mai mult

59 balonul. În meciul Țara Galilor – Anglia, câștigat de Țara Galilor cu 32 – 31,
posesia balonului a deținut -o timp mai îndelungat echipa Angliei, raportul
fiind de 55% (Anglia) la 45% (Țara Galilor).
1.2.2 Structura jocului este compusă din următoarele momente specifice
rugbyului modern :
1.2.3 Grămada ordonată a avut o frecvență î n medie de 31 de ori pe joc.
Organizarea și tehnica permițând ca în majoritatea situațiilor mingea să
parvină celor care au introdus balonul în grămada ordonată.
1.2.4 Grămada ordonată s -a dovedit eficientă și în funcție de greutatea
ponderală care în gene ral a deținut dinamica grămezii și efectul ei.
1.2.5 În legătură cu grămezile spontane și cu molurile constatăm că ele în medie
au fost de 114 pe joc, ele constituind o sursă de puncte fie prin lovitura
de pedeapsă, fie prin câștigarea de teren și inițiere a de acțiuni de atac.
1.2.6 În ceea ce privește momentul aruncării de la margine care este moment fix
al jocului frecvența acesteia a fost de 30 de aruncări pe joc, în majoritate
ele redând balonul echipei care a repus marginea. Comparativ cu
echipele româ nești această medie este net superioară (în jocul Steaua –
Toulon, echipa Steaua a recuperat 13 mingi din 24 de aruncări realizând
astfel un procent de 54,16% pe aruncarea proprie. Repartizarea repunerii
de la margine s -a constat că în “Turneul celor 5 Naț iuni” nu reprezintă
un indicator edificator pentru rezultatul final al jocului. În cele 7 jocuri
analizate numărul este aproximativ egal atât al echipelor învinse cât și al
celor victorioase. Aceste repuneri sunt determinate de următoarele
situații de joc : lovitura de pedeapsă (media pe echipe a fost următoarea:
Franța 8, Irlanda 8,25, Țara Galilor 6, Scoția 9 și Anglia 4,5 de mingii
scoase în tușă iar media pe joc a fost de 13,8 mingii scoase în tușă ),
scoaterea din teren a purtătorului de balon și evi dent lovitura lungă
realizată de fundaș sau mijlocaș la deschidere pentru câștigarea de teren

60
sau de ieșirea din impasul presiunii adversarului care urmărește balonul
pentru a puncta.

1.2.7 Turneul celor 5 Națiuni a scos în evidență că repunerea mingii în joc de la
margine provoacă o diversitate de situații tactice; tușa redusă ( în 2, 4
sau 5 jucători) și tușa rapidă.
1.3 Frecvența loviturilor de pedeapsă în “Turneul celor 5 Națiuni” a fost în
medie de 28 pe joc iar pe echipă a fost de Anglia – 11, Țara Galilor –14,
Irlanda –16, Scoția – 14, Franța 18.
Din totalitatea punctelor înscrise în cele 7 jocuri analizate de mine 36%
au fost înscrise din lovitură de pedeapsă. Subliniem că cel mai bun
procentaj al loviturilor de pedeapsă execu tate reușit aparține echipei
Țara Galilor cu un procentaj de 90%, iar cel mai slab procentaj l -a avut
echipa Scoției cu 28%.
Dintre jucătorii cei mai eficienți în efectuarea loviturilor de pedeapsă s -a
evidențiat Neil Jenkins care a avut cel mai mare număr de punte înscrise
în “Turneul celor 5 Națiuni” (69 de puncte) de la distanțe și poziții
diferite.
1.3.1 În ceea ce privește rolul și frecvența procedeului
tehnic numit “marc” statistica celor 7 jocu ri ne arată
că el se menține în economia jocului dar s -a
micșorat considerabil numărul lor – în medie pe
meci de 2 ori.

1.4 Referitor la marcarea eseurilor
datele obiectivizate la acest
turneu ne arată că ele s -au
produs de obicei în a II -a
repriză – 14 eseuri iar în prima

61
repriză au fost marcate 10 eseuri. De semnalat că echipa care a realizat
cele mai multe puncte din eseuri a fost echipa Scoției cu 80 de puncte –
16 eseuri iar cele mai puține puncte înscrise a fost realizate de echipa
Irlandei cu 15 puncte – 3 eseuri pe tot parcursul desfășurării competiției.
Din cele 7 meciuri analizate echipa Angliei are cel mai mare de es euri –
8, iar echipa Franței are cel mai mic număr de eseuri – 2.
Dintre jucătorii care au realizat cele mai multe eseuri s -au dovedit a fi
jucătorii de trei -sferturi, remarcându -se Alan Tait cu 5 eseuri marcate în
tot turneul, iar în cele 7 jocuri analizate de mine au fost C. Murray, G.
Townsend, Alan Tait și T. Rodber cu câte 2 eseuri
marcate.
1.5 Media placajelor d in aceste jocuri este de 185 de placaje
pe meci, efectuarea lor fiind înregistrată în tot spațiul de
joc fapt care explică dinamica jocului care este în
creștere.
1.6 Pe temeiul acestor elemente și componente determinante ale jocului de
rugby din ultimul t urneu al celor 5 Națiuni rezultă tendința ca echipele să
aibă în posesia lor balonul un timp cât mai îndelungat, s -au verticalizat
acțiunile jocului pe direcția buturilor fapt care a dus la mărirea
numărului de moluri pe meci.
De asemenea a crescut importanța apărării evidențiată prin numărul
placajelor
Victoriile au fost determinate mai mult de către execuția corectă a
loviturilor de pedeapsă indiferent de distanță, tehnica de prindere și
păstrare a balonului a crescut chiar î n condițiile timpului nefavorabil al
jocului (udarea balonului) și micșorarea numărului de erori de tehnică
(anavanul) și a erorilor de tactică (ofsaid).

62 Pentru edificare prezentăm clasamentul “Turneului celor 5 Națiuni”:
Clasare Meciuri Câștigate Pierdute Marcate Primite Punctaj
Scoția 4 3 1 120 79 6
Anglia 4 3 1 103 78 6
Țara Galilor 4 2 2 109 126 4
Franța 4 1 3 75 100 2
Irlanda 4 1 3 66 90 2
După părerea mai multor specialiști XV – le celor 5 națiuni are următoarea
alcătuire:
1. Jason Leonard (Anglia)
2. Keith Wood (Irlanda)
3. Franck Tournaire (Franța)
4. Chris Wyatt (Țara Galilor)
5. Olivier Brouzet (Franța)
6. Dion O’Cuinneagain (Irlanda)
7. Neil Back (Anglia)
8. Lawrence Dallaglio (Angli a) 9. Robert Howley (Țara Galilor)
10. Gregor Townsend (Scoția)
11. Christophe Dominici (Franța)
12. Jonny Wilkinson (Anglia)
13. Alan Tait (Scoția)
14. Cameron Murray (Scoția)
15. Matt Perry (Anglia)
Sportul are marea calitate sau marele defect de a fi imprevizibil. Ediția din
acest an a “Turneului celor 5 Națiuni” ne -a demonstrat, cu prisosință, că orice
meci se joacă până la ultimul flu ier al arbitrului. Plecată din postura de victimă
sigură, reprezentativa Scoției a crezut în șansa sa și a trecut prima linia de sosire,
înaintea unei naționale a Angliei “ucisă” în ultimele secunde de niște galezi
pentru care spiritul de fair -play este ma i presus de orice. Eseul lui Gibbs a intrat,
astfel, în legendă! De la anul, turneul celor 5 Națiuni va fi celor 6 Națiuni.
Rămâne de văzut cum se va comporta Italia într -o companie atât de selectă.