Importanța și actualitatea dialogului interreligios [629117]

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 1
ADRIAN BOLDI ȘOR

IMPORTAN ȚA ȘI ACTUALITATEA
DIALOGULUI INTERRELIGIOS PENTRU
LUMEA CONTEMPORAN Ă:
ISTORIE, PERSPECTIVE, SOLU ȚII

2 ADRIAN BOLDI ȘOR

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 3

ADRIAN BOLDI ȘOR

IMPORTAN ȚA ȘI ACTUALITATEA
DIALOGULUI INTERRELIGIOS PENTRU
LUMEA CONTEMPORAN Ă:
ISTORIE, PERSPECTIVE, SOLU ȚII

Tipărită cu binecuvântarea
Înaltpreasfin țitului
† Dr. IRINEU
Arhiepiscopul Craiovei
și Mitropolitul Olteniei

EDITURA MITROPOLIA OLTENIEI
CRAIOVA, 2015

4 ADRIAN BOLDI ȘOR

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
BOLDIȘOR, ADRIAN
Importan ța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții /
Adrian Boldi șor. – Craiova : Editura Mitropolia Olteniei, 2015
Bibliogr. ISBN 978-606-731-009-2 2

Această lucrare a fost finan țată din contractul
POSDRU/159/1.5/S/133255, proi ect strategic ID 133255
(2014), cofinan țat din Fondul Social European, prin Programul
Operațional Sectorial Dezvoltarea Re surselor Uman e 2007-2013.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 5

Introducere

Dialogul interreligios nu este o tem ă nouă în istoria
creștinismului, posib ilitatea realiz ării lui fiind analizat ă încă
din primele secole, atunci când noua religie se r ăspândea în
lumea greco-roman ă. „Dialogul interreligios are o istorie
scurtă, dar se poate spune c ă are un trecut lung, mergând înapoi
la perioada de început a tradi ției iudeo-cre știne”.
1
În zilele noastre, felul în care sunt privite celelalte
religii s-a modificat esen țial, realit ățile religioase, politice,
economice și sociale fiind cu totul altele decât cele din
perioada de început. „Chestiunea în țelegerii altor religii din
punct de vedere cre știn prezint ă nu numai un interes teologic,
ci are și multiple consecin țe practice în ceea ce prive ște
atitudinea cre ștină față de căutările spirituale ale vremurilor
noastre și, în general, în ceea ce prive ște mersul umanit ății”.2
Cu toate acestea, o tratare corect ă a dialogului
interreligios nu poate s ă nu țină cont de trecut, cu atât mai mult
cu cât ideile din operele unor Sfin ți Părinți, scriitori biserice ști,
teologi și gânditori vechi r ămân valabile și sunt folosite ca
teme în discu țiile interreligioase actuale. Observa țiile
Mitropolitului Hilarion Alfeyev cu privire la rolul Tradi ției

1 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, în: A History of the
Ecumenical Movement , Volume 3, 1968-2000, Edited by John B RIGGS ,
Mercy Amba O DUYOYE and Georges T SETSIS , World Council of Churches,
Geneva, 2004, p. 149.
2 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , Traducere de Drd. Gabriel Mândril ă, Pr. prof. dr. Constantin
Coman, Ed. Bizantin ă, București, 2003, p. 155. Vezi și ediția în limba
engleză: Archbishop Anastasios Y ANNOULATOS , Facing the World .
Orthodox Christian Essays on Global Concerns , Translation by Pavlos
Gottfried, WCC Publications, Geneva, Switzerland, 2003, p. 128.

6 ADRIAN BOLDI ȘOR
creștine în raportul dintre cre știnism și modernitate pot fi
extinse și asupra dialogului interreligios: „Operele P ărinților
nu-și pierd niciodat ă relevanța, deoarece se ocup ă cu probleme
la care răspunsurile sunt importante pentru prezentul și viitorul
umanității. A ajuns la mod ă să se vorbeasc ă despre era «post-
creștină», despre declinul interesului pentru tradi ția creștină în
rândul tinerilor, despre «cre știnismul f ără viitor». Cea mai
radicală prognoză prezice dispari ția creștinismului de pe harta
religioasă a lumii în mileniul al treilea, fiind absorbit de islam.
Trebuie s ă-mi exprim speran ța că aceste previziuni vor fi
greșite, iar cre știnii vor sta ferm împreun ă în păstrarea
învățăturii lor, a Bisericii și Tradiției. Din exemplul Rusiei
vedem că, credința creștină nu este o «relicv ă a trecutului», c ă
mii și milioane de oameni, incluzând tineri, se reîntorc la
«credința patristic ă». Este speran ța mea că un izvor cre știn este
așteptat să vină. Vreau s ă cred că secolul 21 va fi martor la
vindecarea diviziun ilor dintre cre știni și la revitalizarea
«credinței Bisericii universale, pe care Domnul a dat-o,
Apostolii au propov ăduit-o și Părinții au păstrat-o»”.3
În majoritatea lucr ărilor ce abordeaz ă istoria dialogului
interreligios se men ționează faptul că, în perioada modern ă,
pionierii dialogului au fost mi sionarii, în marea majoritate
protestanți și catolici, care, în demersul lor, au trebuit s ă învețe
limba celor c ărora le vesteau Evanghelia lui Hristos. În acela și
timp, ei au redactat lucr ări de specialitate, prezentând felul în
care mesajul cre știn era receptat într-o lume care înc ă nu-L
cunoștea pe Hristos. La pu țin timp dup ă începutul acestei
activități misionare, studiul religiilor lumii și-a făcut loc în
mediul academic, luând fiin ță catedre de Istoria religiilor în
cele mai importante Universit ăți din întreaga lume.
În cadrul acestei abord ări istorice nu trebuie trecut cu
vederea faptul c ă reprezentan ții Bisericilor ortodoxe s-au

3 Bishop Hilarion A LFEYEV , Orthodox Witness Today , WCC Publications,
Geneva, 2006, p. 170.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 7
implicat activ în promovarea și susținerea dialogului
interreligios prin participarea la întâlnirile ce au avut ca tem ă
relațiile cu cei de alte religii. În acest context, Bisericile
ortodoxe vin cu o întreag ă tradiție ce se întinde pân ă în primele
secole, rela țiile cu evreii și musulmanii f ăcând parte integrant ă
din istoria cre știnismului ortodox. Ortodoc șii, cu tradi ția lor
bimilenar ă în care se g ăsesc interpret ări diverse ale altor religii,
pun în fa ța lumii moderne o abordare ce ține cont de rela ția
personală cu cei de alte religii, istoria lor fiind edificatoare
pentru felul în care au fost percepu ți creștinii și, la rândul lor,
aceștia i-au în țeles pe cei în mijlocul c ărora propov ăduiau
Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos. „Poate s ă fie poziția
ortodoxă critică față de alte religii ca sisteme și unități
organice, îns ă față de oamenii care tr ăiesc în climatul altor
religii și confesiuni, atitudinea este întotdeauna una de respect
și dragoste, potrivit exemplului lui Hristos. Pentru c ă omul
continuă să poarte în el «chipul» lui Dumnezeu și posibilitatea
«asemănării» în virtutea componentel or interioare ale existen ței
sale – voin ță liberă, o minte capabil ă de a raționa, dispozi ția și
posibilitatea de a iubi”.4
Dialogul a fost și continu ă să fie parte integrant ă a
tradiției ortodoxe, cre știnii accentuând, în cadrul discu țiilor cu
cei de alte credin țe și ideologii, calitatea omului de „chip” ce
tinde spre „asem ănarea” cu Dumnezeu, fiind creat și trăind pe
pământ ca persoan ă unică și liberă. „Adevăratul dialog are loc
în profunzimea personal ă ultimă a partenerilor și, ca atare,
devine un fenomen uman. El apar ține persoanei umane care se
deschide pentru a fi în țeleasă și dă mărturie pentru a face pe
alții să înțeleagă. Numai a șa poate să apară o viață genuină în
care adev ărul divin s ă stimuleze nelini ștea după împlinire și
desăvârșire. Astfel, dialogul devi ne o necesitate imediat ă, o

4 † Anastasie Y ANNOULATOS , Misiune pe urmele lui Hristos . Studii
teologice și omilii , Traducere din limba greac ă Diac. Dr. Ștefan L. Toma,
Ed. Andreiana, Sibiu, 2013, p. 225.

8 ADRIAN BOLDI ȘOR
necesitate esen țială pentru transmiterea con ținutului credin ței și
a adevărului pur religios c ăci «calea pe care vine credin ța în
om este un alt om»”.5
Contestat de unii, neglijat de al ții, adesea neîn țeles și de
multe ori uitat, dialogul reprezint ă centrul vie ții noastre
creștine, având un trecut ce este la fel de vechi ca și credința
noastră. Creștinii au dat m ărturie de via ța lor în mijlocul
popoarelor p ăgâne, fiind mereu nevoi ți să dialogheze cu cei de
alte credin țe religioase. „Dialogul apar ține tradiției Bisericii și
a servit ca un factor motivant pentru dezvoltarea teologiei creștine. Cea mai mare parte a teol ogiei patristice este rod al
dialogului direct sau indirect cu vechea lume elenistic ă, cu
curentele ei religioase, ca și, în mod clar, cu sistemele
filosofice, care, uneo ri, se aflau în opozi ție, alteori în sintez ă
unele față de altele”.
6
Cu toate acestea, istoria a consemnat divergen țe în felul
în care cre știnii de diferite confesiuni sau chiar apar ținând
aceleiași tradiții au înțeles natura și necesitatea dialogului
interreligios. Nu de pu ține ori acest dialog a reprezentat o
piatră de poticnire în încercarea de a în țelege rela ția pe care
creștinii trebuie s ă o aibă cu cei de alte religii. „Dialogul
creștinului cu necre știnii nu implic ă, desigur, nici o negare a
unicității lui Hristos, nici afectarea în vreun fel a obliga țiilor
sale proprii fa ță d e H r i s t o s , c i r e f l e c t ă faptul că o apropiere
reală a creștinului fa ță de ceilal ți oameni trebuie s ă fie
totdeauna una uman ă, personal ă, relevantă și smerită. În dialog,
noi împărtășim umanitatea noastr ă comună, demnitatea ei și
exprimăm preocuparea noastr ă comună pentru aceast ă
umanitate. Dialogul desc hide posibilitatea unit ății noastre în
aceleași preocup ări și aspirații. Fiecare îl întâlne ște și îl solicit ă
pe celălalt, aducând m ărturie în leg ătură cu ultimele sale

5 Petru I. D AVID , Ecumenismul, un factor de stabilitate în lumea de ast ăzi,
Ed. Gnosis, Bucure ști, 1998, p. 437.
6 † Anastasie Y ANNOULATOS , Misiune pe urmele lui Hristos …, p. 225.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 9
preocupări ce capătă expresie în cuvânt și faptă. În calitate de
creștini, noi credem c ă Hristos Însu și este prezent cumva și
comunică cu noi prin acest dialog, revelându-Se acelora care
nu L-au cunoscut și oferind sens și argumente cunoa șterii
limitate a celor ce deja Îl cunosc”.7
De-a lungul timpului s-a observat c ă principalele
pericole ce apar în leg ătură cu dialogul interr eligios au fost
relativismul și sincretismul .8 Primul este în leg ătură cu
pluralismul religios și cu felul în care este în țeleasă și
interpretat ă libertatea religioas ă în lumea modern ă și
contemporan ă. În zilele noastre se pune atât de mult accent pe
respectarea libert ății religioase, încât mul ți oameni nu mai știu
exact în ce cred și, în cele din urm ă, dacă este important s ă
crezi în ceva sau cineva, de și simt nevoia s ă-și apere cu
înverșunare „libertatea religioas ă” pe care oricum nu știu de
unde o au și la ce le folose ște. În acest sens, W.A. Visser ʼt
Hooft nota c ă aceste persoane reprezint ă „o rasă de ființe
umane spirituale care vor tr ăi într-un fel de noapte în care toate
pisicile sunt gri. Nimeni nu va înfrunta problemele
fundamentale ale vie ții”.9 Acest lucru nu conduce la ideea c ă
pluralismul religios este ceva gre șit ce trebuie s ă fie abandonat,
ci el reprezint ă „o situație realmente deschis ă, în care oamenii
sunt dispu și să accepte nu numai dreptul de a- și păstra
convingerile proprii, dar, de asemenea, și dreptul de a vorbi
despre ele celorlal ți într-un climat de pace și înțelegere, de
încredere și responsabilitate reciproc ă. Faptul c ă asemenea
discuții vor avea loc într-o manier ă formală, în cadrul unor
«dialoguri» organiza te, prin conversa ții firești în viața cotidian ă
sau prin colaborare în planul unor preocup ări comune nu are

7 Pr. Nicolae A CHIMESCU , Religii în dialog , Ed. Trinitas, Ia și, 2006, pp. 26-27.
8 S.J. S AMARTHA , Courage for Dialogue . Ecumenical issues in
interreligious relationship , WCC, Geneva, 1981, pp. 23-24.
9 W.A. Visser ʼt HOOFT , „Pluralism-Temptation or Opportunity?”, în: The
Ecumenical Review , XVIII, nr. 2/1966, p. 140.

10 ADRIAN BOLDI ȘOR
niciun fel de importan ță. Important ă este recunoa șterea unor
asemenea posibilit ăți care vor deveni fire ști în momentul în
care suspiciunile vor fi eliminate. Îns ă indiferen ța față de aceste
preocupări profunde în numele libert ății religioase, al libert ății
de conștiință sau armoniei publice va însemna, de fapt, o
abdicare de la responsabilitatea spiritual ă, într-un moment în
care aceasta este atât de necesar ă”.10
Sincretismul religios, speci fic unor curente mai vechi
sau mai noi, este un fenomen strâns legat de mi șcările
milenariste și de apari ția unor a șa-ziși profeți ce transmit
mesaje divine, fiind dependent, în acela și timp, de transform ări
importante de natur ă socială, economic ă, politică și, nu în
ultimul rând, religioas ă. Cuvântul „sincretism” (gr.
συγκρητισμός ) a fost folosit pentru prima dat ă de scriitorul
Plutarh în lucrarea De fraterno amori , filosoful de origine
greacă fiind cel care l- a creat sau, dac ă termenul exista înainte,
l-a pus în circula ție.11 În cazul lui Plutarh, termenul are un sens
politic, mult diferit de ceea ce avea s ă însemne în cursul
timpului. El îl folose ște cu referire la unirea diferitelor
formațiuni statale din Creta („federa ția cretană”) împotriva
dușmanilor comuni.
După Plutarh, termenul nu a mai fost folosit pentru o
perioadă lungă de timp, pân ă în vremea lui Erasmus din
Rotterdam (în lucrarea Adagia teologul olandez folose ște
forma latin ă ‒ syncretismus ), fiind întrebuin țat în legătură cu
unirea în lupt ă împotriva feudalilor. De asemenea, Erasmus
folosește cuvântul și în coresponden ța sa, amintind de o scriere
a lui Melanchton. Termenul apare și într-o scrisoare a lui
Zwingli c ătre Oecolampadius prin care îi cerea acestuia s ă

10 Pr. Nicolae A CHIMESCU , Religii în dialog , p. 33.
11 James M OFFATT , „Syncretism”, în: Encyclopaedia of Religion and Ethics ,
Edited by James H ASTINGS , volume XII, Edinburgh: T&T. CLARK, 1921,
p. 155.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 11
realizeze o „unire sincretist ă” împotriva celor ce persecutau
Euharistia.
Secole la rând termenul a fost întrebuin țat în disputele
dintre reforma ți și romano-catolici, c ăpătând un sens peiorativ,
acela de „hibrid”, „heterogen”, derivând de la gr. συγκεράννυμι . Astfel este cazul folosirii lui de c ătre Paul
Windeck în scrierea Prognosticon futuri status ecclesiae în
care prezicea finalul protestantismului și îi acuza pe unii adep ți
ai romano-catolicismului c ă au adoptat sincretismul. De
asemenea, iezuitul Adam Contzen l-a criticat pe David Pareus pentru că lupta pentru o unire sincretist ă împotriva du șmanilor.
În sec. al XV-lea termenul a trecut și în sfera filosofiei
pentru a eviden ția, la anumi ți autori, cum este Cardinal
Bessarion, o leg ătură între gândirea lui Platon și cea a lui
Aristotel, mai ales în cont extul în care s-a accentuat
preocuparea pentru f ilosofia celui dintâi.
O nouă dispută în care a fost folosit termenul a avut loc
în sec. al XVII-lea, cunoscut ă în istorie drept „controversa
sincretistă”
12 dintre reprezentan ții Bisericilor luteran ă și
reformată. În aceast ă dispută un rol important l-a avut teologul
Georg Calixt (1586-1656), cel care a încercat s ă realizeze o
apropiere între cele dou ă confesiuni. În ciuda tuturor
încercărilor sale, el a fost numit „autorul tuturor tulbur ărilor din
Bisericile protestante”. Eforturile acestui curent religios au fost
socotite a fi de natur ă politică, iar nu bisericeasc ă, deoarece s-a
încercat realizarea unei leg ături atât cu reforma ții, cât și cu
Roma. Georg Calixt „a considerat c ă având punctul de plecare
în Tradi ția creștină cea mai veche ca un consensus
quinquesecularis ar putea s ă se ajung ă la o unitate între
diferitele confesiuni. Aceast ă concepție sincretist ă s-a dezvoltat

12 Paul T SCHACKERT , „Syncretism, Syncretistic Controversies”, în: The New
Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge , Editor-in-Chief
Samuel Macauley J ACKSON , D.D., LL.D., Volume XI, Baker Book House,
Grand Radpids, Michigan, 1953, pp. 218-223.

12 ADRIAN BOLDI ȘOR
prin ucenicii s ăi în Școala de la Helmstädt”.13 Astfel, Georg
Calixt a încercat s ă surprind ă un consens al primelor cinci
secole, care a unit Biserica di n punct de vedere dogmatic: se
vorbește despre o înv ățătură și un consens al Bisericii
universale, astfel încât mântuirea s ă fie înțeleasă și acceptat ă de
toți la fel. Printre cei care s-au opus acestui curent se num ără
Abraham Calovius (1612-1686) din Wittenberg, mai ales prin lucrarea Systema locorum theologicorum .
Schimbându- și sensul de-a lungul timpului, termenul a
început s ă fie folosit de umani ști, printre ei num ărându-se și
Zacharias Ursinus. De asemenea, forme ale sincretismului pot fi observate și în diversele arte (literatur ă, muzică, pictură ș.a.),
la romantici, la Baudelaire, Wagner sau Rimbaud.
Ținând cont de toate aceste defini ții care s-au dat
termenului și de istoria controversat ă pe care a avut-o, în zilele
noastre sincretismul se refer ă „la unirea celor care se opun, pe
o bază pe care o au în comun, și se aplică filosofiei și religiei
organizate; în particular, se aplic ă mișcării irenice care s-a
născut din efortul Bisericii luterane din secolul al
șaptesprezecelea îndreptat sp re o uniune interconfesional ă,
singurul rezultat final spre ca re s-au îndreptat spiritele
moderate. Controversa sincretist ă este o formul ă care adun ă
conflictele purtate între partizanii și oponen ții acestei
mișcări”.14 Această dispută a angrenat spirite dintre cele mai
diverse care au folosit cuvântul în sensuri opuse, realizându-se astfel trecerea de la sensul de „armonie” al sincretismului, la
cel de „hibrid”. Termenul a fost aplicat și altor segmente ale
culturii umanit ății, căpătând de-a lungul tim pului sensuri din ce
în ce mai variate.
În istoria religiilor, sincretismul religios se poate
observa în Egiptul antic, în Grecia antic ă, în perioada

13 Pr. Prof. Dr. Ștefan S ANDU , Istoria dogmelor . vol. IV . Istoria dogmelor în
epoca modern ă, Ed. Bren, Bucure ști, 2005, p. 114.
14 Paul T SCHACKERT , „Syncretism, Syncretistic Controversies”, p. 218.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 13
elenistică, acolo unde a și atins apogeul, în Roma antic ă, în
neoplatonism și gnosticism, pentru ca în perioada modern ă
și contemporan ă urmele sale s ă se găsească în Japonia,
Brazilia și Africa și, mai ales, în mi șcarea cu r ădăcini
americane New Age.
Termenul este folosit în zilele noastre pe toate palierele
vieții, pierzându- și sensul originar și depășind sfera religioas ă
în care a fost folosit pentru o lung ă perioadă. În același timp, el
continuă să fie admirat de unii pentru importan ța sintezelor
realizate15 și înfierat de al ții pentru mul țimea pagubelor aduse,
fiind printre cele mai controversate realit ăți ale vieții.
De-a lungul timpului, dial ogul interreligios nu s-a
bucurat mereu de p ăreri pozitive din partea partenerilor, unii
dintre ei definindu-l ca un sincretism modern la scar ă mondială
și ca o denaturare a ceea ce trebuie s ă reprezinte misiunea
creștină. Pericolul sincretismului religios se observ ă în faptul
că nu poate fi creat ă o religie universal ă, aceasta neputând face
față cerințelor mereu noi ale societ ății și „orice religie cu un
caracter profetic î și va apăra integritatea ei spiritual ă împotriva
încercărilor de folosire a ei în sc opuri pur umane, oricât de
nobile ar fi acestea”.16
Dialogul nu înseamn ă relativism sau sincretism
religios și nici o sl ăbire a credin ței creștine din partea celor ce
se angajeaz ă în mod sincer în realizarea și promovarea lui.
Dar, „pentru a fi autentic și roditor, dial ogul necesit ă o
cunoaștere creștină reală, consecven ță, metanoia – adic ă
neîncetata retr ăire a credin ței noastre din interiorul smereniei și
al iubirii adev ărate. Exact aceast ă «iubire des ăvârșită alungă
frica» ( 1 Ioan 4, 18), orice fel de fric ă, și ne umple de

15 „Departe de a tr ăda uzura sau sterilitatea, sincretismul pare s ă fie condi ția
oricărei creații religioase” (Mircea E LIADE , Istoria credin țelor și ideilor
religioase . II. De la Gautama Buddha pân ă la triumful cre știnismului,
Traducere de Cezar Baltag, Ed. Științifică, București, 1991, p. 254).
16 Pr. Nicolae A CHIMESCU , Religii în dialog , p. 35.

14 ADRIAN BOLDI ȘOR
speranță. Puterea adev ărului lui Dumnezeu aduce imprevizibile
ieșiri din impasuri. Datoria noastr ă este să împărțim cu ceilal ți
oameni certitudinile și cele mai profunde tr ăiri pe care
Dumnezeu ni le-a d ăruit. Fără emfază, simplu, pa șnic, cu
recunoștință și în cunoa ștere, cu respect fa ță de personalitatea
și libertatea interlocutorilor no ștri”.17
Având în fa ță toate aceste realit ăți, precum și istoria
controversat ă a dialogului interreligios, nu trebuie uitat faptul
că baza dialogului se g ăsește în cuvintele Mântuitorului nostru
Iisus Hristos rostite înainte de În ălțarea Sa la cer: „Datu-Mi-s-a
toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea, mergând,
învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tat ălui și al
Fiului și al Sfântului Duh, înv ățându-le să păzească toate câte
v-am poruncit vou ă. Și iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, pân ă
la sfârșitul veacului. Amin” ( Matei 28, 18-20).

*

Interesul nostru pentru dialogul interreligios s-a
manifestat din timpul bursei de care am beneficiat din
partea Institutului ecumenic din Bossey, Elve ția, în perioada
2007-2008. De atunci am scris și am publicat mai multe
articole și studii ce au abordat aceast ă temă, atât în reviste și
volume din țară, cât și din străinătate. Lucrarea de fa ță este
astfel rodul unei activit ăți de peste opt ani în care orizontul
nostru s-a l ărgit considerabil și, în acela și timp, am reu șit să
înțelegem mult mai bine tradi ția religioas ă căreia îi apar ținem.
Nu ne-am propus ca aceast ă lucrare s ă fie una
exhaustiv ă și nici nu am fi putut real iza acest lucru. Tema este
prea vast ă și se actualizeaz ă cu fiecare zi ce trece, de aceea
cercetarea noastr ă reprezint ă doar o contribu ție adusă
promovării dialogului interreligios. Prin urmare, nu ne vom

17 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , p. 151 (ed. eng., p. 126).

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 15
opri în aceast ă carte decât la istoria dialogului interreligios din
perspectiv ă creștină, fără a ne apleca asupra raportului dintre,
spre exemplu, iudaism și islam sau dintre hinduism și budism.
De asemenea, nu ne vom opri ni ci asupra dialogului dintre
creștini și atei, agnostici sau al ți oameni non-religio și. Aceste
teme nu intr ă deocamdat ă în sfera noastr ă de preocup ări,
necesitând o aplecare separat ă, într-o lucrare de dimensiuni
mult mai mari decât ne-am propus noi pentru acest moment.
Rămâne în prim-plan dorin ța noastră de a aduce o contribu ție,
cât de mic ă, la promovarea dialogul ui interreligios în țara
noastră și speranța implic ării cât mai multor persoane
competente în acest demers.

16 ADRIAN BOLDI ȘOR

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 17

1. Începuturile moderne ale dialogului interreligios

1.1 Drumul spre Parlamentul Mondial al Religiilor
Către sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul celui urm ător,
creștinii de pretutinde ni au început s ă discute tot mai des
despre raportul ce trebuie s ă existe între ei și oamenii altor
religii, ținând cont de schimb ările majore ce se produseser ă în
teritoriile din întreaga lume. Astfel, temele abordate au mers mai ales în direc ția în care se sim țea necesitatea stabilirii și
definirii raportului ce trebuie s ă existe între misiune, esen ța
creștinismului, și dialogul cu „lumea necre ștină”, așa cum erau
numiți oamenii ce apar țineau altor religii.
În aceste împrejur ări s-a desf ășurat întâlnirea cunoscut ă
sub numele de Parlamentul Mondial al Religiilor (Worldʼs
Parliament of Religions ), ce a avut loc la Chicago în luna
septembrie a anului 1893. Pa rlamentul a stat în leg ătură cu
ceea ce avea s ă fie cunoscut în istorie drept Expoziția
columbian ă (Columbian Exposition ), la care Charles C. Bonney
(1831-1903) a propus organizarea și susținerea unei adun ări
religioase de anvergur ă
, așa cum avea s ă devină Parlamentul.
Alți promotori ai acestei adun ări au fost publicistul Paul Carus
(1852-1919), care a popularizat în lumea occidental ă mai multe
scrieri orientale, și John Henry Barrows (1847-1902),
reprezentantul Biseri cii presbiteriene, ce se bucura de o mare
apreciere în lumea protestant ă american ă. Acesta a fost și
președintele Comitetului General al Parlamentului, la
propunerea lui Bonney.
Parlamentul Mondial al Religiilor s-a întrunit într-o
perioadă în care liderii religio și din întreaga lume considerau,
trecând peste multe probleme din trecut, c ă este mai important
să se întâlneasc ă pentru a discuta despre ceea ce-i apropie decât

18 ADRIAN BOLDI ȘOR
despre ceea ce îi separ ă din punct de vedere spiritual.18 În cele
din urmă, întâlnirea religioas ă de la Chicago a reprezentat un
moment important în istoria dialogului interreligios, a studiului istoriei religiilor în general și a impactului tradi țiilor religioase
orientale asupra culturii americane.
19 Se poate spune c ă această
întâlnire a reprezentat începutul dialogului interreligios la nivel
mondial, a șa cum va fi cunoscut dialogul din acel moment și
până în zilele noastre.
La întâlnirea din anul 1893 au participat mai mul ți
lideri religio și din întreaga lume: un ar hiepiscop al Bisericii
ortodoxe din Grecia, un cercet ător chinez al confucianismului,
un lider șintoist, un budist din Ce ylon, un hindus, mai mul ți
evrei și creștini romano-catolici și mulți protestan ți din
America. Cu toate acestea, s- au iscat o serie de dificult ăți
ridicate de faptul c ă islamul a fost repr ezentat insuficient,
între creștinii romano-catolici au ap ărut conflicte, iar mai mul ți
protestanți nu au fost de acord cu acest proiect care, dup ă
părerea lor, punea în pericol natura și scopul misiunii cre știne.
Pe de alt ă parte, reprezentan ții religiilor asiatice vedeau
întâlnirea ca o nou ă modalitate de promovare a colonialismului
secolelor trecute. Totu și, rezultatele Parlamentului s-au f ăcut
remarcate în sec. al XX-lea, mai ales prin promovarea și
susținerea dialogului interreligios.20
La întâlnirea de la Chicago, pentru prima dat ă în istorie,
reprezentan ți ai tradițiilor religioase din Asia au fost invita ți și
au călătorit în Occident. Swam i Vivekananda (1863-1902),
discipolul lui Ramakridhna Pa ramahamsa (1836-1886), a trezit
interesul tuturor celor prezen ți prin discursul s ău în care a

18 E r i c J . S HARPE , „Dialogue of Religions”, în: Encyclopedia of Religion ,
Second edition, Lindsay J ONES (Editor in chief), Volume 4, Macmillan
Reference USA, Thomson Gale, New York, 2005, p. 2342.
19 Robert S. E LLWOOD , „World ʼs Parliament of Religions”, în:
Encyclopedia of Religion , Volume 14, p. 9804.
20 Robert S. E LLWOOD , „Worldʼs Parliament of Religions”, p. 9805.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 19
vorbit despre toleran ța religioas ă și despre faptul c ă
spiritualitatea este esen ța omului, a șa cum se desprinde din
filosofia hindus ă a Școlii Vedanta. Începutul discursului s ău,
„Surori și frați ai Americii”, a r ămas memorabil, ținând cont de
perioada în care a fost rostit.
Idei asem ănătoare cu privire la valorile religioase din
fiecare religie, ca p ărți ale realit ății supreme, erau sus ținute de
reprezentan ți ai Societ ății teosofice (înfiin țate în anul 1875) și
de curentul B āhāʼi. Swami Vivekananda a fost și cel care a
fondat Misiunea Ramakrishna în Occident. Al ături de el s-au
făcut remarca ți personalit ăți hinduse și budiste ca Anag ārika
Dharmapāla (1864-1933), fondatorul Societ ății budiste Maha
Bodhi, și Shaku S ōen (1859-1919), cel care a introdus
budismul japonez în America. Se poate astfel afirma c ă școlile
și curentele budiste și vedantiste de mai târziu î și au
începuturile în evenimentul religios de la Chicago de la finalul sec. al XIX-lea.
21
Parlamentul Mondial al Religi ilor a fost „o manifestare
a demnității creștine. Acela și optimism cre știn s-a prelungit și
la Edinburgh”22 în anul 1910. Dincolo de natura și scopul
urmărit, Parlamentul a reprezentat o adev ărată întâlnire
ecumenic ă cu caracter interreligios. A fost organizat în trei
sesiuni, la una dintre acestea John R. Mott, ce va avea un rol
important la Prima Conferin ță misionar ă de la Edinburgh din
anul 1910, a ținut primul s ău discurs în fa ța unei audien țe
internaționale, având ca tem ă rolul pe care misionarii cre știni
trebuie să-l ocupe în lumea întreag ă.
Ideile discutate la Chicago în anul 1893 au prins via ță în
acțiunile Consiliului interna țional al unitarienilor și altor
gânditori și lucrători religio și liberali (International Council

21 Robert S. E LLWOOD , „Worldʼs Parliament of Religions”, p. 9804.
22 Stephan B. B EVANS , Roger P. S CHOERDER , Constants in Context . A
Theology of Mission for Today , Orbis Books, Maryknoll, New York, 2005,
p. 220.

20 ADRIAN BOLDI ȘOR
of Unitarian and Other Libe ral Religious Thinkers and
Workers ), care a func ționat între 1901-1913. Scopul acestui
organism a fost acela de a-i aduce împreun ă pe credincio șii
diferitelor religii cu scopul de a sublinia elementele universale din fiecare religie pe ntru a lucra împreun ă în vederea
revitalizării moralit ății în întreaga lume. Ideile acestei
organizații au fost preluate și continuate de organiza ția
Legături mondiale ale credin ței (World Fellowship of Faiths )
înființată în anul 1929.
23
În anul 1993, la împlinirea unui secol de la întâlnirea
Parlamentului Mondial al Religiilor, a avut loc o adunare la Chicago la care au fost invita ți lideri religio și și credincio și din
întreaga lume (cca. 8000) pentru a analiza efectele pe care le-a
avut întâlnirea ce a avut loc cu 100 de ani în urm ă. Dintre
religiile reprezentate la întâlnirea din 1993 și care nu au avut
participan ți în 1893 s-au num ărat budismul tibetan,
neopăgânismul occidental și religiile native americane.
Între efectele pe care le-a avut întâlnirea de la sfâr șitul
sec. al XIX-lea a fost men ționat și acela că, atunci când Swami
Vivekananda a sosit în America, nu era cunoscut niciun hindus
în Chicago, pentru ca, un secol mai târziu, ora șul american s ă
numere cca. 20 de temple hinduse. Acelea și realități puteau fi
notate și în ceea ce prive ște impactul altor religii asupra vie ții
americane, a șa cum era cazul budismului și islamului.
Discuțiile de la adunarea din sec. XX nu s-au oprit doar
la rememorarea și aprecierea rezult atelor întâlnirii din trecut, ci
și la rezolvarea noilor probleme pe care situa ția actuală a lumii
le ridica din punct de vedere religios. Documentul oficial, Spre
o etică globală (Toward a Global Ethic ), „chema liderii
spirituali mondiali s ă lucreze cu asiduitate în favoarea justi ției
universale, a p ăcii, nonviolen ței și conș
tientizării crizei
ecologice”.24 Cuvântul final al întâlnirii a fost rostit de Dalai

23 Eric J. S HARPE , „Dialogue of Religions”, p. 2343.
24 Robert S. E LLWOOD , „Worldʼs Parliament of Religions”, p. 9805.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 21
Lama, cel care a militat pentru implementarea cât mai grabnic ă
a acestor valori la o scar ă largă. Cu toate acestea, „nu se poate
spune că Parlamentul din anul 1993 a avut impactul pe care l-a
avut primul. A fost doar o voce și o experien ță interreligioas ă
printre multe altele în sec. XX, în timp ce primul Parlament a creat într-un sens real, sau a rezumat o nou ă eră în interac țiunea
spirituală mondială”.
25
Al treilea Parlament al Religiilor a avut loc la Cape
Town (Africa de Sud), în anul 1999, unde au participat peste
7000 de invita ți din 80 de țări din întreaga lume. Întâlnirea s-a
axat pe rezolvarea unor probleme între care se num ăra cea a
identității religioase într-o lume pluricultural ă, precum și rolul
pe care religiile îl au în rezo lvarea problemelor cu care se
confruntă lumea modern ă. Documentul Un apel la institu țiile
noastre directoare (A Call to Our Guiding Institutions ) a fost
adresat tuturor celor ce aveau puterea de a de cide în problemele
ce frământau lumea. Cu toate acestea, implica țiile istorice ale
Parlamentului de la Cape Town au fost de o mai mic ă
importanță decât cele ale întâlnirii din anul 1893.
În anul 2004 a avut loc o alt ă întâlnire a Parlamentului
la Barcelona (Spania), acolo unde au participat peste 8900 de
invitați. Patru probleme esen țiale au fost abordate la aceast ă a
patra întâlnire mondial ă: atenuarea violen ței religioase, accesul
în siguran ță la sursele protejate de ap ă, problema refugia ților și
problema datoriilor externe ale anumitor state.
Ultimul Parlament Mondial al Religiilor a avut loc în
anul 2009 la Melbourne (Austra lia), participând peste 6000 de
invitați. Principala problem ă ridicată a fost cea a locului pe
care îl ocup ă populațiile aborigene între reprezentan ții
diferitelor religii din lume, în dorin ța înțelegerii tuturor
oamenilor, indiferent de tradi țiile religioase c ărora le apar țin.
Parlamentul Mondial al Religiilo r nu a mai putut avea loc în
anul 2014 la Bruxelles (Belgia) din cauza crizei economice cu

25 Robert S. E LLWOOD , „Worldʼs Parliament of Religions”, p. 9805.

22 ADRIAN BOLDI ȘOR
care se confrunt ă întreaga lume, întâlnirea urmând s ă aibă loc
între 15-19 octombrie 2015, la Salt Lake (SUA).26

1.2 Religiile lumii la Prima Conferin ță misionar ă de la
Edinburgh 1910
1.2.1 Scurt istoric
William Carey (1761-18 34) propunea un plan pentru organizarea
unei conferin țe misionare generale dup ă fiecare decad ă,
considerând c ă prima întâln ire s-a desf ășurat la Cape Town
(Africa de Sud), în anul 1810 . Gustav Warneck (1834-1910) și-a
însușit sugestia lui Carey, ora șul Londra devenind locul
privilegiat pentru întâlnirile misionare interna ționale. Astfel,
întâlniri de o mai mare sau mai mic ă importan ță au precedat
marea Conferin ță de la Edinburgh di n anul 1910: Londra
(1854, 1878, 1888), Liverpool ( 1860), Chicago (1893), New
York (1854 și 1900) ș.a. Întâlnirea de la New York din anul
1900 „a fost numit ă semnificativ Conferința Ecumenic ă
Misionară datorită planului de campanie care î și propunea s ă
schimbe întreaga lume locuit ă”.27
Zece ani mai târziu, Conferin ța de la Edinburgh s-a
concretizat în a-i uni pe cre știni în vederea propov ăduirii
Evangheliei în rândul necre știnilor. „Edinburgh 1910 a fost în
principal un ansamblu consultativ”.28 Încă de la începutul
întâlnirilor din cadrul comisiilor s-a ridicat o întrebare esențială: Cum trebuie s ă se comporte cre știnii cu persoanele
ce aparțin altor religii? Toate prob lemele misionare au depins
de răspunsul la aceast ă întrebare, astfel încât conferin ța de la

26 <http://www.parliamentofreligions.org/>, 30 iulie 2015.
27 A History of the Ecumenical Movement , volume 1 (1517-1948), Third
Edition, Edited by Ruth R OUSE , Stephan Charles N EILL, World Council of
Churches, Geneva, 1986, p. 354.
28 A History of the Ecumenical Movement , p. 357.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 23
Edinburgh 1910 s-a ocupat de alte religii, având ca principal
scop evanghelizarea.29
Astfel, în anul 1910, 1200 delega ți din întreaga lume s-au
întâlnit pentru 10 zile , vara, la Edinburgh (Sco ția), pentru
prima Conferin ță misionar ă mondială, considerat ă a fi un pas
important spre sfâr șitul erei colonialiste. În acela și timp,
„conferin ța misionar ă de la Edinburgh din anul 1910 este
adesea considerat ă ca locul de na ștere al mi șcării ecumenice
moderne”30 și prima întâlnire ecumenic ă la care a fost abordat ă
problema rela ției dintre cre știnism și celelalte religii. Întâlnirea
din orașul scoțian a fost organizat ă de comitete din întreaga
lume implicate în preg ătire pentru mai bine de trei ani, sub
supravegherea lui John R. Mott (1865-1955). „Inima Conferinței nu a fost reprezentat ă de discursuri, ci de
perioadele de rug ăciune. Fiecare zi s-a de schis cu cincisprezece
minute de rug ăciune și slujire”.
31
Parlamentul Mondial al Religiilor din 1893 și
Congresul misionar de la New York din 1 900 au reprezentat o
parte important ă a contextului în care s-a desf ășurat
Conferința de la Edinburgh din an ul 1910. Aceasta a fost
încununarea întâlnirilor precedente în care cre știnii,
majoritatea protestan ți, s-au adunat pentru a discuta probleme
misionare. Niciodat ă în istorie nu a mai avut loc o întâlnire
asemenea celei din anul 1910. Un num ăr de 46 de Societ ăți
britanice au fo st invitate s ă participe, fiind reprezentate de
mai bine de 500 de delega ți. Alte 60 de Societ ăți americane au
avut peste 500 de delega ți , î n t i m p c e 4 1 d e S o c i e t ăți

29 The Ecumenical Movement . An Anthology of Key Texts and Voices ,
Edited by Michal K INNAMON and Brian E. C OPE, WCC Publications,
Geneva, 1997, pp. 10-11.
30 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, p. 150.
31 William Richey H OGG, Ecumenical Foundations . A History of the
International Missionary Council and its Nineteenth-Century Background ,
Harper&Brothers Publishers, New York, 1952, p. 124.

24 ADRIAN BOLDI ȘOR
europene au fost reprezentate de peste 170 de delega ți și 12
Societăți africane și australiene de 26 delega ți.
La aceast ă conferință nu au fost invita ți reprezentan ți ai
Bisericilor ortodoxe și romano-catolice. În schimb, au fost
invitați reprezenta ți din Japonia, Coreea, China, Burma, India
și Ceylon, țări mult îndep ărtate de ceea ce se considera a fi, în
acele timpuri, lumea civilizat ă.
Deschiderea oficial ă a conferin ței a avut loc mar ți, 14
iunie 1910, sub conducerea lui Alexander H. Bruce, Lordul Balfour de Burleigh (1846-1921). Dr. John R. Mott a fost ales
în unanimitate pre ședinte în toate sesiunile conferin ței pentru
momentele în care raporturile comisiilor urmau s ă fie
discutate. J.H. Oldham ( 1864-1969) a fost secretarul
Conferinței, iar reverenz ii J.H. Ritson și N.W. Rowell au fost
grefierii întâlnirii.
32
Cea mai important ă problemă discutată în cadrul acestei
întâlniri a fost aceea dac ă formula „lumea necre ștină” se referă
la America Latin ă sau la Europa? R ăspunsul a fost dat în sensul
în care „lumea necre ștină” este lumea unde Evanghelia nu a
fost propov ăduită. După această clarificare, titlul „Conferin ță
Misionară Interna țională” a fost întregit cu analiza
„problemelor misionare în rela ție cu lumea necre ștină”.
Comisiile au ales opt teme pentru formulare și cercetare, în

32 The History and Records of the Conference together with Addresses
Delivered at the Evening Meetings , Published for the World Missionary
Conference by Oliphant, Anderson&Ferrier, Edinburgh and London, and
the Fleming H. Revell Company, New York, Chicago and Toronto, 1910, p. 35.
Norman G OODALL , The Ecumenical Movement , What is and what it does? ,
London, Oxford University Press, New York, Toronto, 1966, pp. 9-14.
Pentru importan ța lui John R. Mott la Edinburgh 1910 vezi: C. Howard
HOPKINS , John R. Mott. 1865-1955. A Biography , William B. Eerdmans
Publishing Company, Grand Rapids, 1979, pp. 343-429. Pentru contribu ția
lui J.H. Oldham vezi: William Richey H OGG, Ecumenical Foundations …,
pp. 109-110.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 25
timp ce doisprezece membri au f ăcut parte din fiecare Comisie,
sub conducerea unui pre ședinte:
1. Împlinirea (Propov ăduirea) Evangheliei în toat ă
lumea necre ștină (Carrying the Gospel to all the non-Christian
World ), președinte John R. Mott.
2. Biserica în domeniul misiunii (The Church in the
Mission Field ), președinte Rev. J.C. Gibron.
3. Educația în rela ție cu încre știnarea vie ții naționale
(Education in Relation to the Christianization of National
Life), președinte Rev. Episcop de Birmingham.
4. Mesajul misionar în rela ție cu religiile necre știne (The
Missionary Message in Relation to Non-Christian Religions ),
președinte Rev. Profesor D.S. Cairns.
5. Pregătirea misionarilor (The Preparation of
Missionaries ), președinte W. Douglas Mackenyie.
6. Baza misiunilor (The Home Base of Missions ),
președinte Rev. James L. Berton.
7. Misiuni și guverne (Missions and Governments ),
președinte Lord Balfour de Burbigh.
8. Cooperarea și promovarea unit ății (Co-operation and
the Promotion of Unity ), președinte Sir A.H.L. Fraser.

1.2.2 Lucr ările Comisiei a IV-a
Comisia a IV-a, numit ă Mesajul misionar în rela ție cu
religiile necre știne (The Missionary Message in Relation to
Non-Christian Religions ), a fost prezidat ă de D.S. Cairns
(1862-1946), fost profesor de teologie sistematic ă la Christ’s
College, Aberdeen. „Alegerea unui teolog sugereaz ă deja că
Mott și Oldham c ăutau pe cineva mai mult decât supravie țuitor
al religiilor. Dar Cairns a fost mai degrab ă un specialist în
teologie care a venit în aten ția lui Oldham prin interesul comun
în programele de studiu SCM și UFCS. Ei au participat

26 ADRIAN BOLDI ȘOR
împreună la întâlnirile Societ ății teologice de la New College,
Edinburgh”.33
Raportul final însumeaz ă 280 de pagini împ ărțite în șapte
capitole: I. Introducere , II. Religiile animiste , III. Religiile
chineze , IV. Religiile Japoniei , V. Islamul , VI. Hinduismul ,
VII. Concluzii generale . La întocmirea acestui raport și-au adus
aportul coresponden ți din întreaga lume: 25 pentru religiile
animiste (religiile tradi ționale africane au fost discutate în cadrul
religiilor animiste), 38 pentru religiile chineze, 28 pentru
religiile Japoniei, 29 pentru islam și 65 pentru hinduism. În total
au fost 185 de coresponden ți care au r ăspuns întreb ărilor
adresate. Șapte dintre ei au fost femei, dou ă fiind din Asia:
Burma și India. „Scopul Comisiei, a șa cum a fost definit de
Comitetul executiv al Conferin ței, a fost s ă studieze problemele
implicate în reprezentarea cre știnismului pentru oamenii
aparținând lumii necre știne”.34
Alte probleme discutate au fost în leg ătură cu religia și
cu situația politic ă, ținând cont de faptul c ă mai multe
schimbări se produseser ă peste tot în lume: na ționalismul
specific Orientului, situa ția musulmanilor din Albania și din
Imperiul Otoman, religiile di n Arhipeleagul Indonezian ș.a.
„Metodele misionare de la sfâr șitul secolului al XIX-lea și
începutul secolului al XX-lea sunt responsabile pentru
răspândirea Bisericilor cre știne în toat ă lumea. Felurile în care

33 Kenneth C RACKNELL , Justice , Courtesy and Love . Theologians and
Missionaries Encountering World Religions . 1846-1914 , Epworth Press,
London, 1995, p. 187.
34 Report of Commission IV . The Missionary Message in Relation to
Non-Christian Religions, with Supplement : Presentation and Discussion of
the Report in the Conference on 18th June 1910 , Published for the World
Missionary Conference by Oliphant, Anderson&Ferrier, Edinburgh and
London, and the Fleming H. Revell Company, New York, Chicago and
Toronto, 1910, p. 1.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 27
credința creștină a fost acceptat ă în situații atât de diferite se
datorează în primul rând acestor femei și bărbați”.35
W.P. Peterson și Johannes Warneck au redactat
secțiunea despre religiile animiste . Peterson a fost profesor la
Facultatea de Teologie de la Edinburgh în 1907, iar Warneck era faimos prin munca sa în Seminar. Georg Own, pionier
misionar în China, a fost desemnat s ă lucreze la raportul despre
Religiile chineze. Pentru isla m a fost ales Alfred Garvie
(1861-1945), iar Robinson a fost îns ărcinat cu sec țiunea despre
hinduism. C.F. d’Arcy (1859-1938) a fost desemnat pentru
religiile din Japonia. „M ai întâi trebuie eviden țiat elementul
creștin cel mai influent pentru necre știni, apoi subliniate
relațiile creștine apologetice cu (a) hinduismul, (b) budismul,
(c) islamul, (d) Religiile animiste”.
36 Aceste probleme au fost
prioritățile Conferin ței Interna ționale de la Edinburgh, în
special pentru Comisia a IV-a. La începutul discu țiilor au fost
formulate alte 11 întreb ări de o mai mic ă importan ță.

1.2.2.1 Religiile animiste
Lista coresponden ților pentru religiile animiste cuprindea
oameni ce au contribuit cu lucr ări referitoare la aceste credin țe,
unii dintre misionari fiind lideri și scriitori pentru diferite
societăți: R.S. Fyffe și Geo Whitehead (Societatea pentru
propovăduirea Evangheliei ‒ Burma) și Fred Hahn (Societatea
misionară ‒ Bengal).
Raportul Comisiei a IV-a însumeaz ă 30 de pagini
despre animism, prezentând valorile religioase ale acestuia,
obstacolele în calea convertirii la cre știnism (morale,
intelectuale și sociale), insatisfac țiile cu privire la statutul de
religie a animismului, atrac ția și repulsia fa ță de Evanghelie
(apelul la Evanghelie și opoziția față de aceasta), influen ța
crescândă a criticismului, influen ța contactului cu animismul

35 Kenneth C RACKNELL , Justice , Courtesy and Love …, p. 194.
36 Kenneth C RACKNELL , Justice , Courtesy and Love …, p. 191.

28 ADRIAN BOLDI ȘOR
pentru credin ța creștină ș.a. „Redactorii Raportului pentru
religiile animiste au pref erat abordarea antropologic ă a acelora
care au avut experien ța de prim ă mâna a teoriilor evolu ționiste
dezvoltate în mediile academice. Încrederea misionarilor cu privire la interesul antropologi c a contribuit la o mai mare
apreciere a religiilor africane tradi ționale”.
37
Animismul a fost v ăzut drept „un nume generic pentru
credințele religioase mai mult sau mai pu țin înapoiate sau
degradate din întreaga lume; un sistem ce are în centru credin ța
într-o putere ocult ă a sufletelor indivizilor și capacitatea de a- și
continua existen ța după moarte, dar și credința în puterea
similară a altor spirite care provin din spiritele animalelor și
plantelor îndreptate c ătre puterile zeilor”.38 În religiile animiste
au fost incluse popula țiile Africii (negrii), Americii (indienii),
Indiei (triburile aborigine), Chinei și Japoniei (doar formele
civilizate ale animismului), Europei ( țări unde supersti țiile erau
încă prezente în folclor și respectate de majoritatea popula ției).
Partea referitoare la religiile animiste folosea ideile
unuia dintre cei mai importan ți antropologi și etnologi din
Britania și din întreaga lume: Edwa rd B. Tylor (1832-1917),
primul titular al catedrei de Antropologie înfiin țată la
Universitatea din Oxford (1896-1909). În 1871, în urma
călătoriilor în Africa de Sud, Malaesia și Polinesia, E.B. Tylor
a publicat monumentala sa lucrare, Cultura primitiv ă
(Primitive Culture ), în care a încercat s ă explice originea și
evoluția religiei, definind animismul drept cea mai elementar ă
formă a religiei. Explica ția asupra originii acesteia este credin ța

37 J. Stanley F RIESEN , Missionary Responses to Tribal Religions at
Edinburgh 1910 , Peter Lang, New York. Washington, D.C., Baltimore.
Bern. Frankfurt am Main. Berlin. Vienna. Paris, 1996, p. 31.
38 W.H.T. G AIRDNER , Edinburgh 1910 . An Account and Interpretation of
the World Missionary Conference , Published for The Committee of the
World Missionary Conference by Oliphant, Anderson&Ferrier, Edinburgh
and London, 1910, p. 139.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 29
că toată natura este animat ă, având un suflet. Din animism a
evoluat politeismul, iar mai târziu a ap ărut monoteismul.
În decursul timpului au fost și antropologi care au g ăsit
că datele lor cu privire la cultura primitiv ă nu argumenteaz ă
teoria lui Tylor despre animism. Primul critic a fost Andrew
Lang (1844-1912) în lucrarea Making of Religion (1898), în
care a respins punctul de vedere al lui Tylo r. Lang a încercat s ă
demonstreze existen ța unui „Mare Zeu” la cele mai vechi
populații primitive. R.R. Marett (1866-1943), antropolog
britanic, a insistat asupra faptului c ă acest lucru echivaleaz ă cu
magia – experien ța religioas ă nu presupune conceptul de suflet
și reprezint ă un stadiu mult mai vechi decât animismul lui
Tylor: caracterul preanimist al credin ței în mana. În Religia
preanimist ă (Preanimistic Religion , 1900), Marett a încercat s ă
demonstreze c ă prima treapt ă a religiei a fost nu o credin ță
universală în suflet, ci o emo ție a trezirii și frica în urma
întâlnirii cu o putere impersonal ă.
În documentele Conferin ței de la Edinburgh, E.B. Tylor a
fost citat numai la începutul capitolului despre animism: „Forma de religie cu care trateaz ă această lucrare este descris ă ca
animism. Teoria animismului scris ă de Tylor se divide în dou ă
mari dogme: prima, cu priv ire la spiritele distrug ătoare ale
trupului, a doua, cu privire la al te spirite de sus, din rândul
zeităților”.39 Definiția lui Tylor cu privire la animism  „credință
în spirite”  deschide rapo rtul Comisiei.
Alte dou ă personalit ăți sunt citate în cuprinsul
raportului: Henry Callaway (1817-1890) și Henri A. Junod
(1863-1934), acesta din urm ă participând la lucr ările
Conferinței. „El a contribuit cu o lucrare despre triburile
Delagoa Bay, care a fost încorporat ă în articolul Religiile
animiste , dar numele lui nu apare pe lista misionarilor ce au
răspuns la întreb ări pentru raport și nici lucrarea sa nu a inclus

39 Report of Commission IV , p. 6.

30 ADRIAN BOLDI ȘOR
întrebările din dosar”.40 Însă Callaway și Junod au avut un rol
mai important în raport de cât Tylor. Johannes Warnack
(1867-1944) a fost și el citat cu lucrarea Forțele vii ale
Evangheliei (The Living Forces of the Gospel ), având mai
multă experien ță misionar ă în teritoriu decât oricare dintre cei
prezenți. Callaway a avut o mare influen ță asupra misionarilor
din Africa de Sud, folosind o metod ă lingvistic ă asemănătoare
cu cea a lui Max Müller (1823-1900): metoda comparativ ă sau
comparatist ă. Metoda lui Junod a fost similar ă cu cea a școlii
britanice antropologice. De și concepția sa nu a fost aceea și cu a
lui Tylor, ideile lor au fost complementare. „Aceste colec ții
extensive reflect ă aprecierea misionarilor asupra acestor culturi
și încrederea pe care oamenii trebuie s ă o aibă în ceilalți, de a
împărtăși aceste valori cu ei. Misionarii cu preocup ări
antropologice au adus contribu ții importante în studiul
religiilor din Africa (…). Scri erile misionarilor citate la
Edinburgh 1910 în ceea ce prive ște religiile africane au fost
privite ca fiind cl asic antropologice și i-au determinat pe
misionari s ă gândeasc ă spre o mai uman ă și senzitivă apreciere
a experien ței religioase comune”.41
În timpul diferitelor misiuni întreprinse în zonele
neevanghelizate au fost identific ate mai multe obstacole morale
în rândul popula țiilor necre știne: accentul pus pe senzualitate,
poziția defavorabil ă a femeii în societate, lipsa de sens a
păcatului. Printre obstacolele intelectuale întâmpinate s-a
subliniat ideea c ă oamenii religiilor animiste sunt ignoran ți.
„Datorită pregătirii lor intelectuale sc ăzute, ei au un sim ț scăzut
al cauzelor naturale”.42 Între obstacolele sociale s-au num ărat

40 J. Stanley F RIESEN , Missionary Responses to Tribal Religions at
Edinburgh 1910 , p. 33. Pentru alte teorii care au influen țat secțiunea
Animistic Religions vezi, în aceea și lucrare, capitolele III, IV și V.
41 J. Stanley F RIESEN , Missionary Responses to Tribal Religions at
Edinburgh 1910 , pp. 138-139.
42 Report of Commission IV , p. 14.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 31
obiceiurile imorale, orgiile, poligamia, indolen ța, mândria,
beția și, în special, organizarea social ă a popula țiilor animiste,
precum obiceiurile locale.
Îndemnurile cuprinse în raport subliniaz ă faptul c ă
misionarii cre știni trebuie s ă studieze și să cunoască religia și
concepția nativă despre lume a celor pe care urmeaz ă să-i
încreștineze. Atitudinea lor trebuie s ă fie tot timpul st ăpânită de
simpatie și înțelegere. În acest sens, orice diferen ță de opinie ce
poate exista este mai mult aparent ă decât real ă. „Este subliniat
de majoritatea celor prezen ți faptul c ă există un minim de
adevăr în toate religiile, Dumnezeu nel ăsându-Se f ără o
mărturisire c ătre toți oamenii”.43 Nu exist ă niciun motiv de a
separa popula țiile de ideile și obiceiurile native acolo unde nu
este un contrast între acestea și creștinism.
În urma discu țiilor au fost identificate cinci puncte de
contact între cre știnism și religiile animiste: credin ța foarte
răspândită în existen ța unei Puteri sau Fiin țe Supreme, credin ța
într-o via ță după moarte sau cel pu țin în nemurirea sufletului,
ideea și practica sacrificiu lui ca punct de leg ătură sau pregătire
pentru venirea la cre știnism, un sens moral rudimentar și o
conștiință a păcatului, folosirea rug ăciunii de c ătre
conducătorul spiritual în cazul în care toate celelalte sensuri
s-au pierdut. Cu toate acestea, doctrina cre ștină despre
Dumnezeu apare str ăină de animism. Acela și lucru se întâmpl ă
și cu Evanghelia R ăscumpărării prin Hristos, pentru c ă face
apel la aspectul eliber ării de sub puterile diavolului. În procesul
propovăduirii Evangheliei trebuie s ă se scoat ă în eviden ță
importanța speranței creștine în leg ătură cu viața veșnică și
anumite practici religioase, între care se num ără rugăciunile,
mărturisirea p ăcatelor, slujbele și tainele Bisericii cre știne. În
acest caz, opozi ția adepților animismului fa ță de Evanghelie
este privit ă ca opozi ție față de cerințele morale cele mai înalte

43 Report of Commission IV , p. 22.

32 ADRIAN BOLDI ȘOR
ce condamn ă poligamia și imoralitatea, fa ță de îmbun ătățirea
statului femeii și față de învierea trupului.
Capitolul despre animism se termin ă într-un mod
optimist: „Nu este surprinz ător dacă în cadrul acestor
contribuții la cercetarea animismului sunt și ocazii de
dezamăgire. (…) Din cauza absen ței creștinismului, animismul
a fost o ocazie bun ă pentru apostolii budismului și
mahomedanismului. Ei au multe de înv ățat în școala lui Hristos
pe partea etic ă, reproducând multe caracteristici ale
creștinismului specifice Predic ii de pe Munte – o credin ță de
copii în Dumnezeu, rug ăciune obi șnuită, zel în c ăutarea lui
Dumnezeu”.44

1.2.2.2 Religiile Asiei
Una dintre cele mai mari personalit ăți prezente la Conferin ța
misionară de la Edinburgh, al ături de John R. Mott și J.H.
Oldham, a fost indianul Ve danayagam Samuel Azariah
(1874-1945). În anul 1909 el a propus s ă se creeze un Comitet
internațional care s ă se ocupe cu rezolvarea problemelor
misionare. „Asemenea cereri, cuvinte și rugăciuni ale
asiaticilor au ajutat mult la desf ășurarea lui Edinburgh 1910 și
a Consiliului Misionar Interna țional”.45
La aceast ă Conferin ță, Asia a avut un num ăr redus de
participan ți. Dintre cei peste 1200 delega ți și 59 de societ ăți
misionare din întreaga lume, au fost doar 17 asiatici: 8 din India, 1 din Burma, 3 di n China, 1 din Coreea și 4 din Japonia.
Aceștia au fost invita ți de societ ățile britanice și americane f ără
a fi însă direct implica ți în organizarea com itetelor. „Oricum,
dacă cineva studiaz ă înregistrările Conferin ței, nu poate decât
să observe locul important pe care Asia l-a avut în evenimentul
ca atare, l ăsând la o parte influen ța crescând ă pe care Asia a

44 Report of Commission IV , pp. 35-36.
45 Hans-Ruedi W EBER , Asia and Ecumenical Movement . 1895-1961 , SCM
Press LTD, Bloomsbury Street, London, 1966, p. 130.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 33
avut-o în cooperarea misionar ă în general”.46 În discuțiile din
cadrul Comisiei a IV-a, patru dintre cei nou ă vorbitori au fost
asiatici. Astfel, în mesajul misionar în rela ție cu religiile
necreștine, asiaticii au avut un rol important, participând nu ca
reprezentan ți ai comunit ăților lor, „ci ca reprezentan ți ai
societăților misionare din vest. Cu toate acestea, la Edinburgh
ei au avut o mare influen ță în ciuda propor ției numerice. De la
un indian, V.S. Azariah, și de la un chinez, Cheng Ching-yi, au
venit doi dintre cei mai buni vorbitori la Edinburgh”.47

1.2.2.2.1 Religiile chineze
Capitolul rezervat reli giilor chineze însumeaz ă 35 de pagini.
În el se vorbe ște despre confucianism, budism și taoism,
despre diferite religii, secte și societăți, cele mai multe din
provinciile Kans u, Shensi și Yunnan. La întocmirea
capitolului și-au adus contribu ția 38 de coresponden ți, mulți
dintre ei misionari din China. Acest capitol are în multe privințe aceeași topică ca și cel despre animism, cu câteva
diferențe, între care se eviden țiază credința în imortalitate și
în existen ța unui Zeu Suprem, dar și o anumit ă influență a
creștinismului. Trei religii sunt esen țiale în aceste teritorii:
„Religia popula ției chineze este o întrep ătrundere de
confucianism, budism și taoism. Acest lucru este posibil
deoarece nu exist ă un sistem clar de credin țe și niciuna dintre
aceste trei religii nu vine cu o solu ție logică la problemele ce
apar”.
48 Populația chineză nu pare s ă ia în serios religiile sale,
având o credin ță confortabil ă într-un Tat ă ceresc venerabil
care este peste toate și le știe pe toate. „Exist ă însă foarte
mulți oameni devota ți printre chinezi care încearc ă mari și

46 Hans-Ruedi W EBER , Asia and Ecumenical Movement …, p. 131.
47 William Richey H OGG, Ecumenical Foundations. .., p. 135.
48 Report of Commission IV , p. 38.

34 ADRIAN BOLDI ȘOR
obositoare pelerina je, care fac jur ămintele renun țării de sine,
respectă posturi epuizante și alte rituri religioase”.49
Printre cele mai dese obstacole morale întâlnite în
relația dintre misionarii cre știni și reprezentan ții religiilor
chineze se num ără: minciuna înn ăscută și familiar ă a
chinezilor, viciul sexual, jocul de noroc, consumarea
opiumului, atmosfera materialist ă, iubirea de bani, zeii cinsti ți
mai ales în scopul ob ținerii de beneficii materiale, o uimitoare
absență a simțului păcatului, mândria rasial ă. Ca obstacole
intelectuale, raportul aminte ște scepticismul împreun ă cu
superstițiile, inabilitatea crescând ă de a aprecia eviden țele și
conservatorismul înn ăscut al popula ției. Confucianismul
dezvoltă mândria și prejudecata, tot ceea ce nu este
confucianism fiind erezie. Ob stacolele sociale sunt multe și
mari, pentru c ă „întreaga structur ă socială este un obstacol.
Familia este unitatea, iar nu individul. A gândi și acționa ca un
individ este în contradic ție cu întreaga via ță socială chineză.
Distruge armonia familiei și îi rupe r ădăcinile”.50 Alte
obstacole în calea propov ăduirii Evangheliei sunt: idolatria,
cultul strămoșilor, originea str ăină a creștinismului și credința
barbară a localnicilor.
În aceste condi ții, atitudinea mi sionarilor cre știni
trebuie să fie complex ă. Ei trebuie s ă trateze cu în țelegere
acele forme în care gândirea religioas ă este mărturisită de
populația chinez ă în totalitate. Cre știnismul nu trebuie
prezentat ca o religie care îi îndep ărtează pe oameni de
trecutul lor, iar mi sionarii trebuie s ă cunoasc ă limba
localnicilor pentru a descoperi diferen țele mai pu țin vizibile.
„Misionarul trebuie s ă-și reaminteasc ă că este oaspete într-un
teritoriu str ăin și trebuie s ă se străduiască să fie constant
politicos și curtenitor”.51

49 Report of Commission IV , p. 41.
50 Report of Commission IV , p. 46.
51 Report of Commission IV , p. 53.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 35
Raportul comisiei subliniaz ă mai multe puncte de
contact între cre știnism și religiile chineze: providen ța divină,
lumea nev ăzută, legea moral ă, rugăciunea, sacrificiile,
miracolele, datoria moral ă, cultivarea caracterului moral,
sfaturile bune, cultura moral ă și practica umanitarismului,
sinceritatea și adevărul, regula de aur. Unele dintre cele mai
importante puncte de atrac ție ale creștinismului pentru religiile
chineze au fost doctrina unit ății lui Dumnezeu, monoteismul,
Hristos ca eliberatorul de p ăcate (nu al p ăcatului ca atare, ci al
păcatelor în general, diavolii și viciile, în special acela al
stricăciunii omului în trup și suflet), via ța bună a multor
creștini și prietenia oamenilor. „N u poate fi niciun dubiu c ă
dezvoltarea extraordinar ă a națiunilor cre știne în cunoa șterea
științifică și îndemânarea mecanic ă, precum și extraordinara
forță și prosperitate au impre sionat profund pe chinezi și le-au
trezit admira ția pentru religie sub aceste schimb ări care au
influențat atât de puternic și sub care s-au ob ținut rezultate
remarcabile”.52
Cu toate acestea, sunt și multe diferen țe între cre știnism
și religiile chineze: divinitatea lui Hristos, minunile s ăvârșite
de Mântuitorul, doctrina p ăcatului universal și sublinierea
creștină a purității vieții. Taoismul propag ă nemurirea într-o
formă exagerat ă, budismul are doctrina reîncarn ării, iar
confucianismul nu se angajeaz ă în nicio ac țiune. Termenii
confuciani ști Shangti (Regula Suprem ă) și T’ien (Rai) sunt
folosiți frecvent și pot fi defini ți ca fiind esen țialul legii morale.
Printre cărțile citite de chinezi se g ăsesc traducerile operelor lui
Huxley, Herbert Spencer, Haeckel și Voltaire, lucr ări care au
dezvoltat aici, ca și în Japonia, o atitudine materialist ă și au
promovat agnosticismul.
Capitolul se termin ă cu un cuvânt rostit de un cre știn
chinez: „Am v ăzut iar și iar, oriunde și oricând, c ă învățătura
despre iubire lucreaz ă miraculos. Sunt alte dou ă lucruri în

52 Report of Commission IV , p. 61.

36 ADRIAN BOLDI ȘOR
creștinism care îmi apar foarte puternice, și anume înaltul
standard al purit ății și puterea de a produce curajul moral”.53
Totuși, întreg capitolul despre religiile chineze le
caracterizeaz ă pe acestea ca fiind influen țate de animism.

1.2.2.2.2 Religiile Japoniei
Pentru Conferin ța de la Edinburgh din a nul 1910 au fost 28 de
coresponden ți pentru religiile din Japonia. „Problema cu
Japonia, a șa cum se prezint ă lumii ast ăzi, este una de un
profund interes și de o extraordinar ă dificultate”.54 În acest
capitol sunt punctate valorile religiilor japoneze, obstacolele,
nemulțumirile, atitudinea misionarilo r, punctele de contact,
atracțiile și repulsiile, influen ța gândirii moderne. Japonia a
fost o na țiune care la acea dat ă reprezenta hegemonia
Orientului. Dintr-un alt punct de vedere, Japonia avea un mai
avansat grad al naturalismului. „Dou ă lucruri mai mult decât
orice altceva au ținut Japonia în urm ă: primul  dificultatea cu
care mintea japonez ă plasa locul Împ ăratului, al doilea – însu și
Împăratul împ ăraților”.55
Capitolul vorbe ște despre religiile str ăvechi din
Japonia: shintoismul, confucianismul și budismul, cu
diferitele lor secte. Ca și confucianismul, shintoismul nu era
văzut ca o religie, ci ca un sistem de instruc țiuni morale. Între
valorile religiil or japoneze se num ără cultul în casa
particular ă, cultul public în temple și ceremoniile în leg ătură
cu cultul mor ților. Toate acestea sunt principii prezente în
cultul străvechi din Japonia.
Printre obstacolele morale, intelectuale și sociale care
au fost identificate în calea propov ăduirii lui Hristos, se
remarcă: standardele foarte sc ăzute ale adev ărului și purității,
dreptatea și castitatea ca valori de al doilea rang, concubinajul

53 Report of Commission IV , p. 72.
54 Report of Commission IV , p. 73.
55 W.H.T. G AIRDNER , Edinburgh 1910 …, p. 146.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 37
considerat un obicei, prostitu ția, imoralitatea (ghei șele), casele
de prostitu ție, băuturile (sake), neone stitatea comercial ă,
mândria oamenilor și credința în Japonia ca țară cu ascenden ță
și misiune divine, filosofiile tradi ționale, credin țele panteiste,
lupta extraordinar ă pentru organizarea familiei sau a
comunității, pietatea și loialitatea pentru cultul str ămoșilor,
„foarte limitata influen ță care este printre oameni în teritoriile
încreștinate și politica guvernelor”.56
Atitudinea misionarilor în leg ătură cu religiile japoneze
trebuie să țină cont de aceste obstacole, fiind important ca
misionarii s ă adopte o atitudine de în țelegere și simpatie. Este
însă o greșeală să se extind ă simpatia atât de departe încât s ă se
renunțe la specificul cre știnismului. O atitudine de respect și
prietenie este v ăzută drept o solu ție bună, dar trebuie afirmat
mereu că numai cre știnismul este religia adev ărată. Există și
câteva puncte de contact între cre știnism și religiile din
Japonia: înv ățătura despre o Fiin ță Supremă, încrederea într-o
viață viitoare, credin ța într-o lege a cauzalit ății, ideea salv ării,
ideea purific ării, învățătura moral ă a sistemului nativ, cele cinci
responsabilit ăți (bunăvoința, dreptatea, respectul, în țelepciunea,
adevărul), loialitatea personal ă, credința în existen ța sufletului,
cultul și sărbătorile în cinstea celor mor ți.

1.2.2.2.3 Hinduismul
Capitolele despre islam și hinduism „sunt de un mare interes
intrinsec, datorit ă marii importan țe religioase și filosofice
comparativ cu a celor de care ne-am ocupat pân ă acum”.57
Capitolul despre hinduism c uprins în raport are 65 de
coresponden ți și mai mult de 50 de pagini. Începe cu
prezentarea unei probleme importa nte: „În încercarea de a
considera ce mesaj distinct trebuie dat de misionarul cre știn
hinduismului, întâmpin ăm dificultatea ini țială după care

56 Report of Commission IV , p. 90.
57 H.T. G AIRDNER , Edinburgh 1910 …, p. 147.

38 ADRIAN BOLDI ȘOR
hinduismul este în primul rând nu o singur ă religie, ci mai
multe și nu are niciun fel de crez sau vreo form ă doctrinar ă.
Cuvântul hinduism cuprinde un num ăr de religii care sunt în
aparență inconsistente, cu multe contradic ții între ele”.58
Cea mai mare valoare în hinduism este credin ța în
oportunitatea unirii cu Divinitatea. Alte valori sunt: doctrina răscumpărării (calea bhakti ), devoțiunea iubitoare fa ță de
esența divină sau Fiin ța Divină, cartea Bhagavad-Gita (un
poem frumos). Între obst acolele morale, sociale și intelectuale
în calea mesajului cre știn se num ără: absența oricărui sens al
responsabilit ății și al păcatului, consumul de carne de vac ă la
creștini, existen ța sistemului de cas te (cu o consecin ță directă:
creștinii sunt în afara castelor), ignoran ța unei mari p ărți a
populației, ideile panteiste, ca racterul istoric al credin ței
creștine (în hinduism, istoria este un fenomen limitat),
concepția despre Dumnezeu Cel Care sufer ă (în hinduism, o
divinitate ce sufer ă este necunoscut ă) și sensul puternic al
justiției retributive (doctrina despre karma ). Sunt identificate
mai multe discordan
țe între cre știnism și hinduism: sistemul
de caste, înv ățătura sau practicile hinduse, multe înv ățături ale
Upanișadelor. În acest caz, atitudinea misionarilor cre știni în
legătură cu hinduismul trebuie s ă fie de în țelegere, mai ales
față de religia str ăveche a Indiei și „această înțelegere poate
fi bazată pe cunoa ștere și nu poate fi rodul emo ției sau al
imaginației”.59 Astfel, este necesar un studiu am ănunțit
asupra hinduismului.
Există și unele puncte de leg ătură între cre știnism și
hinduism: concep ția hindus ă despre trinitatea divin ă,
sacrificiile și diferitele ritualuri, ideile celor mai mari filosofi
indieni: R āmānuja, Rāmānanda, Chaitanya, Kab īr, Nānak,
Tukārām, Tulsī Dās. Este important ă ideea salv ării prin bhakti ,
credința în Dumnezeu și dragostea pentru El, ideea de moksa

58 Report of Commission IV , p. 156.
59 Report of Commission IV , p. 171.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 39
sau răscumpărarea de lumea puterilor celor rele,
icomprehensibilitatea universal ă a lui Brahma, credin ța în
supranatural. „Panteismul în India este mai mult teist decât panist, dac ă expresia poate fi adoptat ă. Concep ția despre
Divinitate este mai evident ă decât cea despre Tot. Iar concep ția
despre încarnare, care prezint ă foarte multe defecte și păreri
greșite, este fără îndoială nu o părere străină. Această concepție
este de asemenea asociat ă cu ideea de ac țiune divin ă pentru
binele umanit ății, iar bhakti și bhaktimarga au de asemenea
afinități cu concep țiile creștine despre dragostea din partea
oamenilor și harul din partea lui Dumnezeu”.
60
O parte a capitolului, „Credin ța în Dumnezeu și
Nemurire”, sugereaz ă că, pe de o parte, hinduismul propag ă o
concepție panteist ă, iar, pe de alt ă parte, oamenii cred în
nemurirea personal ă și în existen ța unui Dumnezeu suprem.
„Mulți dintre cre știnii nativi nu sunt de acord cu prezentarea
creștinismului în forme occident ale, dar sunt incapabili s ă ofere
orice fel de sugestii în direc ția în care schimb ările ar trebui
făcute. S-ar p ărea că este o situa ție în care nu este prezentat ă
forma occidental ă a creștinismului, ci caracterul occidental al
misionarului, fapt ce creeaz ă dificultăți”.61

1.2.2.3 Islamul
Capitolul despre islam este unul dintre cele mai importante din
cuprinsul raportului final. Are 34 de pagini și 29 de
coresponden ți care și-au trimis lucr ările. Unul dintre ei a fost
W.H.T. Gairdner (1873-1928), consid erat a fi una dintre cele
mai importante personalit ăți de la Edinburgh. El „a fost de
asemenea marele biograf al Conferin ței Misionare Interna ționale
și a corectat primele dou ă mărturisiri post-Edinburgh despre
justiție, curtoazie și dragoste, din dou ă motive. În primul rând,
în cartea sa Edinburgh 1910 (în America de Nord, Echoes from

60 Report of Commission IV , p. 187.
61 Report of Commission IV , p. 211.

40 ADRIAN BOLDI ȘOR
Edinburgh 1910 ) se află un important material despre aceast ă
întâlnire. În al doi lea rând, avem în scrierile lui Gairdner din
această perioad ă înregistrarea propriei lui schimb ări de
atitudine. Gairdner și-a schimbat p ărerile misionare c ătre o
poziție ce se apropie de dial ogul interreligios modern”.62
În anul 1909 el a publicat dou ă cărți, D.M. Thorton : un
studiu al idealurilor și metodelor misionare (D.M. Thorton : A
Study in Missionary Ideals and Methods ) și Reproșul islamului
(The Reproach of Islam ). Însă el definea termenul „repro ș”
într-un mod original. „Gairdner nu a în țeles prin repro ș altceva
decât că islamul trebuie s ă fie înțeles ca un perpetuu
memorandum c ătre creștinătatea adev ăratelor scrisori pierdute
care-l reprezint ă pe Domnul. Pentru c ă a procedat a șa,
Mahomed poate fi socotit cre știn. Și lumea din acest timp poate
fi câștigată pentru Hristos”.63 Cu trecerea timpului, Gairdner
și-a revizuit atitudinea și și-a schimbat câteva idei despre islam
și numai astfel a fost v ăzut ca o autoritate în problemele cu
privire la arabi. În anul 1913 el a publicat un articol, Forțele
vitale ale cre știnismului și islamului (The Vital Forces of
Christianity and Islam ) în „International Re view of Missions”,
unde vorbea despre o nou ă relație între cele dou ă religii în
legătură cu misiunea cre ștină și cu puterea și influența ordinii:
legătura nu este numai personal ă, ci și spiritual ă.
În raportul de la Edinburgh se constat ă că „islamul nu
este ca celelalte religii de care ne-am ocupat, deoarece a ap ărut
mai târziu decât cre știnismul și Mahomed, cu onoare, cere s ă
ocupe un loc mai înalt decât Hristos. Deoarece aceast ă religie a
împrumutat nu pu țin de la iudaism și creștinism, nu poate fi
privită ca o total ă formă coruptă de la una sau de la cealalt ă. În
teritoriile Orientului Apropi at ea este parte suprapus ă și parte
redusă la a supune bisericile cre știne”.64

62 Kenneth C RACKNELL , Justice , Courtesy and Love …, p. 262.
63 Kenneth C RACKNELL , Justice , Courtesy and Love …, p. 266.
64 Report of Commission IV , p. 124.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 41
Islamul, ca și budismul și creștinismul, vrea s ă fie
religia universal ă. Raportul aminte ște de suni ți și șiiți, de
profeți și de Coran, de mistici și de relația cu alte religii.
Printre valorile islamului sunt amintite: credin ța în
Dumnezeu, rug ăciunea, pelerina jul la Mecca, unele virtu ți,
misticismul (sufismul în Persia și Egipt), devo țiunea față de
Husein și memoria puternic ă a suferin țelor și greșelilor
suferite, concep ția despre salvare, ritualurile. Dar exist ă și
diferențe de substan ță între creștinism și islam: codul moral al
islamului (poligamia, u șurința divorțului, sclavia), educa ția
sau puterea politic ă. Astfel, exist ă obstacole morale,
intelectuale și sociale în procesul propov ăduirii Evangheliei:
ruptura dintre moralitate și religie, pl ăcerea păcatului și a
păcătoșeniei în rândul multor musulmani, credin ța în
Dumnezeu pierde mult sub aspe ct moral, laxitatea moral ă,
fatalismul, exemplul moral al lui Mahomed care nu este
model de sfin țenie, mândria musulmanilor în leg ătură cu
religia lor (limba arab ă ca limbă a Raiului), infailibilitatea
Coranului, unitatea lui Dumnezeu (doctrina despre Sfânta Treime apare musulmanilor ca triteism).
Misionarii cre știni trebuie s ă abordeze obstacolele ca
unii ce inten ționează să descopere o bun ă oportunitate în
transmiterea mesajului evanghelic. „Este imposibil s ă se
folosească aceeași predică și aceeași manieră personală în cazul
unui hindus și al unui musulman. Acest lucru este adev ărat
într-un sens special în islam, cum este pentru evrei, pentru c ă
religia mahomedan ă protesteaz ă împotriva credin ței creștine și
este în acest sens anti-cre ștină. Hinduismul, confucianismul și
budismul nu au nimic de spus cu pr ivire la Iisus Hristos. Ei nu
Îl au deloc. Islamul contest ă Înnomenirea, jertfa, moartea Sa pe
cruce și divinitatea Sa. Printre musulmani, misionarul cre știn
nu trebuie numai s
ă laude, ci și să apere Evanghelia”.65

65 Report of Commission IV , p. 138.

42 ADRIAN BOLDI ȘOR
Există câteva puncte de contact între cre știnism și islam
pe care trebuie s ă le abordeze fiecare misionar în activitatea sa:
concepția despre Dumnezeu, pozi ția înaltă care i se acord ă lui
Iisus în islam, acceptarea profe ților Vechiului Testament,
acceptarea C ărților sacre, unele virtu ți cardinale, sensul
păcatului. Sunt astfel puncte de leg ătură și puncte de separare
între creștinism și islam, dar „peste tot Hristos Se poate dovedi
ca Salvator al omului de p ăcat. Se poate cere ca înv ățătura
creștină, atât cât treze ște sensul p ăcatului și legătura prieteniei
cu Dumnezeu, s ă descopere sufletului musulmanului
necesitatea sa cea mai adânc ă înainte de Hristos și poate fi
binevenită de la cel ce o întâlne ște; dar poate doar s ă-i ajute pe
oameni s ă realizeze adâncimea necesit ăților lor, aceea c ă
misionarii pot preg ăti oamenii pentru o recunoa ștere a măreției
slavei lui Hristos”.66

1.2.3 De la Edinburgh 1910 la Edinburgh 2010
Forma final ă a Raportului Comisiei a IV-a a Conferin ței
misionare de la Edinburgh din anul 1910 a fost prezentat ă în
plen, sâmb ătă, 18 iunie. Printre participan ți s-au num ărat:
David Cairns, Robert A. Hume , John Peter Jones, Henry T.
Hodgkin, Arthur Smith, J.A. Lepsius, S.M. Zwemar, W.H.T. Gairdner și John Morrison. Conclu ziile raportului sunt
prezentate în Capitolul al VII-l ea ce începe cu trasarea unei noi
sarcini: „Trebuie s ă ne străduim să punem în fa ța conferin ței
rezultatul general al întâlnirii noastre, între for țele trăite ale
Evangheliei și forțele religiilor necre știne. Venim acum la a
doua parte a sarcinii noastre. Situa ția spiritual ă începe așa cum
este aici descris ă: cum pot for țele vii ale cre știnismului s ă fie
antrenate de gândirea cre ștină și de orice realitate cre ștină”.
67
Problemele teologice demonstreaz ă faptul c ă misionarul are
același țel pe care îl urm ărește și în viața Bisericii.

66 Report of Commission IV , p. 155.
67 Report of Commission IV , p. 214.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 43
Raportul vorbe ște despre animism, religiile Chinei,
religiile Japoniei, budism, islam și hinduism. Între concluziile
generale sunt enumerate: necesitatea unei cunoa șteri complete
și binevoitoare a religiilor necre știne de c ătre misionari; un
mare num ăr de cercet ători se pot oferi voluntari pentru munca
în teritoriu; subiectul trebuie adus în fa ța lor prin cercetarea
comparată a religiilor; munca special ă susținută în teritoriul
străin în linia care a fost ar ătată în cadrul întâlnirii; direc țiile de
cercetare care au fost deschise trebuie s ă cheme în serviciu un
număr însemnat de misionari. „Dar cel pu țin remarcabil ca
spectacol din afar ă, în favoarea Bisericii, este acela care ne-a
fost prezentat drept o transformare interioar ă ce este în proces
în mintea misionarului, schimbarea de perspectiv ă,
îndepărtarea vechiului antagonism, centralitatea și interioritatea
credinței în Domnul nostru Iisus Hristos, cre șterea spiritului
iubirii printre confra ți și lume. Înc ă o dată, Biserica are în fa ță
datoria sa și încă o dată focul str ăvechi pov ățuitor începe s ă
ardă și să strălucească”.68
La finalul raportului se g ăsesc două anexe, cu referire la
religiile din Burma (Myanmar), Siam și Ceylon (Sri Lanka) și
cu Baha’ism-ul. În strâns ă legătură cu toate concluziile, David
Cairns a înt ărit ideea c ă religia cre ștină trebuie s ă-și extindă
orizontul. Este necesar un început în recunoa șterea faptului c ă
anumitor p ărți din alte religii trebuie s ă li se cunoasc ă un tribut.
„Justiția, curtoazia și dragostea sunt conceptele cheie pentru un
anumit fel de întâlnire cu tradi țiile religioase pe care Cairs le
avea în minte”.69
W.H.T. Gairdner este cel care a încheiat capitolul
redactat de Comisia a IV-a: „Aceste reflec ții, care au în ele atât
de multă anxietate, se termin ă cu un cuvânt de încredere.
Frumosul final al raportului, în care tot materialul pare s ă fie
cuprins, înc ă strălucește și produce o viziune str ălucitoare ca o

68 Report of Commission IV , p. 274.
69 Kenneth C RACKNELL , Justice , Courtesy and Love …, p. 260.

44 ADRIAN BOLDI ȘOR
lumină de speran ță solemnă: străvechiul foc care pov ățuia
începe să ardă și să lumineze”.70 Impresia general ă în legătură
cu raportul Comisiei a IV-a este c ă abordarea cre ștină față de
alte religii („lumea necre ștină”) trebuie s ă fie reprezentat ă
printr-o mai bun ă înțelegere a acestora, prin simpatie și respect.
Importanța Conferin ței de la Edinburgh trebuie
analizată prin ceea ce a urmat dup ă această întâlnire.
„Conferin ța de la Edinburgh din 1910, de și nu a exercitat nicio
putere autoritar ă asupra bisericilor și a misiunilor reprezentate
de liderii lor, s-a dovedit a fi un punct unde acordul general s-a
manifestat în problemele de strategie misionar ă, iar aceast ă
strategie a fost îmbog ățită”.71
În anul 2010 s-au împlinit 100 de ani de la ceea ce s-a
considerat a fi Prima Conferin ță misionar ă desfășurată la
Edinburgh. Preg ătirile pentru a s ărbători așa cum se cuvine
acest eveniment au început cu mult timp în urm ă și s-au
finalizat prin mai multe întâlniri oficiale care au avut loc în orașul scoțian. Pornind de la ideea c ă în urmă cu 100 de ani
creștinii din întreaga lume s-au adunat la Edinburgh pentru a
discuta despre importante prob leme misionare pentru acea
perioadă, întâlnirea din anul 2010 s- a dorit a fi atât o analiz ă a
ceea ce s-a întâmplat în lume dup ă prima Conferin ță misionar ă,
cât și un nou îndemn adresat tuturor celor ce doresc s ă trăiască
în pace, indiferent de religia pe care o au.
Între 2-6 iunie 2010 a avut loc la Edinburgh Conferin ța
în care s-au s ărbătorit 100 de ani de la evenimentul începutului
de sec. XX. Între temele misionare abordate, la întâlnirea
aniversară s-a scos în eviden ță și necesitatea unei bune
înțelegeri între cre știni și oamenii ce apar țin altor religii. A
doua tem ă din cele nou ă propuse și analizate în cadrul
Conferinței din secolul nostru se referea la rela ț
iile dintre
creștini și adepții altor religii ( Misiunea cre ștină printre alte

70 W.H.T. G AIRDNER , Edinburgh 1910 …, p. 153.
71 Norman G OODALL , The Ecumenical Movement …, p. 21.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 45
credințe ‒ Christian Mission among others Faiths ). În cadrul
Conferinței misionare din 2010 a fost eviden țiată oportunitatea
propovăduirii mesajului lui Hristos în întreaga lume în spiritul
poruncii iubirii, a șa cum se desprinde din paginile Sfintei
Scripturi. De asemenea, s-a accentuat faptul c ă lumea în care
trăim și în care trebuie m ărturisit Hristos este o lume
postmodern ă caracterizat ă prin spiritul plurireligios, ale c ărui
principii și valori trebuie cunoscute și respectate.72

72 <http://www.edinburgh2010.org.>, 15 iunie 2015.

46 ADRIAN BOLDI ȘOR

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 47

2. Dialogul interreligios în cadrul Consiliului
Mondial al Bisericilor

2.1 Începuturile Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB)
Deși dorința ca toate confesiunile cre știne să se întâlneasc ă
pentru a discuta problemele ce le despart, dar și pe cele ce le
apropie, a fost prezent ă încă de la începutul sec. al XX-lea,
evenimentele istorice ce s-au succedat cu repeziciune (în
special cele dou ă Războaie Mondiale) nu au permis realizarea
acestui deziderat.
În anul 1948 a luat fiin ță Consiliul Mondial al
Bisericilor (World Council of Churches – WCC
73), la
Amsterdam, ca rezultat al întâlnirii a dou ă curente ecumenice:
Viață și Muncă (Life and Work ) și Credință și Constitu ție
(Faith and Order ). Primul a fost creat în anul 1925, la
Stockholm (Suedia), din ini țiativa lui Nathan Söderblom
(Biserica Luteran ă din Suedia, 1866-1931), având ca scop
îmbunătățirea legăturii dintre cre știnism și societate, deci
colaborarea pe teren practic.74 Credință și Constitu ție s-a
format în anul 1927 în urma Conferin ței de la Laussane

73 Nu trebuie confundat ă Mișcarea Ecumenic ă cu Consiliul Mondial al
Bisericilor (CMB). Numai 25% dintre Bisericile cre știne sunt membre ale
CMB. Biserica Catolic ă numără 50% dintre cre știni, ea nef ăcând parte din
CMB. Penticostalii nu fac parte din CMB. În anii ’90, Biserica Ortodox ă
Bulgară și Biserica Ortodox ă Georgian ă au părăsit Consiliul. Se poate spune
astfel că CMB este un „instrument privilegiat” al Mi șcării Ecumenice. A se
vedea în acest sens, al num ărului membrilor în Consiliu, întâlnirea Forumul
global cre știn (Global Christian Forum ) care a avut loc în noiembrie 2007,
la Limuru (Kenya) și la care au participat atât membri ai Consiliului, cât și
ai altor confesiuni și denomina țiuni creștine care nu fac parte din CMB.
74 Nathan S ÖDERBLOM , „Sermon at the Closing Service”, în: The
Ecumenical Movement . An Anthology of Key Texts and Voices , pp. 15-17.

48 ADRIAN BOLDI ȘOR
(Elveția) și a stat sub conducerea lui William Temple (Biserica
Anglicană, 1881-1944), având ca scop apropierea și unirea
Bisericilor pe teren dogmatic.
Primele încerc ări de a crea un organism din care s ă facă
parte toate Bisericile au început prin întâlnirile de la Londra
(1937) și Utrecht (1938), dar s-au împ linit abia în anul 1948, la
Amsterdam. Dup ă crearea în acest an a CMB (WCC ), alte
grupări ecumenice s-au integrat în Consiliu: Mișcarea
Misionară (Missionary Movement , fondată în anul 1921 de J.H.
Oldham, parte a Consiliului din anul 1961) și Consiliul
Mondial pentru educa ție creștină (World Council of Christian
Education , creat în anul 1947, parte a CMB începând cu anul
1971).75
De la înfiin țarea sa și până în prezent au avut loc 10
Adunări generale (General Assemblies ) în cadrul Consiliului,
cu următoarele teme:
1. Amsterdam (Olanda), 1948 ‒ Dezordinea omului și
planul lui Dumnezeu (Man’s Disorder and God’s Design );
2. Evanston (SUA), 1954 ‒ Hristos – Speran ța lumii
(Christ – the Hope of the World );
3. New Delhi (India), 1961 – Iisus Hristos – Lumina lumii
(Jesus Christ – the Light of the World );
4. Uppsala (Suedia), 1968 – „Iată, Eu fac toate lucrurile
noi” („Behold, I Make all Things New” );
5. Nairobi (Kenya), 1975 – Iisus Hristos elibereaz ă și
unește (Jesus Christ Frees and Unites );
6. Vancouver (Canada), 1983 – Iisus Hristos – Via ța
lumii (Jesus Christ – the Life of the World );

75 În legătură cu istoria CMB (WCC) și a întregii Mi șcări Ecumenice vezi: A
History of the Ecumenical Movement , Third Edition, volume 1 (1517-1948),
Volume 2 (1948-1968), Edited by Ruth R OUSE , Stephen Charles N EILL,
World Council of Churches, Geneva, 1986. Volume 3 (1968-2000), Edited
by John B RIGGS , Mercy Amba O DUYOYE and Georges T SETSIS , World
Council of Churches, Geneva, 2004.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 49
7. Canberra (Australia), 1991 – Vino, Duhule Sfânt –
reînnoiește întreaga crea ție (Come, Holy Spirit – Renew the
Whole Creation );
8. Harrare (Zimbabwe), 1998 – Întoarcerea la Dumnezeu
– bucurie în speran ță (Turn to God – Rejoice in Hope );
9. Porto Alegre (Brazilia), 2006 – Doamne, prin harul
Tău, transform ă lumea (God, in Your Grace, Transform the
World );
10. Busan (Coreea de Sud), 2013 – Dumnezeul vie ții,
condu-ne la dreptate și pace (God of Life, Lead Us to Justice
and Peace ).
În toată perioada de la înfiin țare și până în prezent, la
conducerea Consiliului au fost 7 Secretari generali: W.A. Visser’t Hooft (1900-1985, Ol anda, Biserica Reformat ă,
Secretar general între 1948-19 66), Eugene Carson Blake
(1906-1985, SUA, Biserica Unit ă Presbiterian ă, Secretar
general între 1966-1972), Philip Potter (1921-2015, Republica Dominican ă, Biserica Metodist ă, Secretar general
între 1972-1985), Emilio Castro (1927-2013, Uruguay, Biserica Metodist ă, Secretar general în tre 1985-1992), Konrad
Raiser (1938-, Germania, Biserica Luteran ă, Secretar general
între 1993-2003), Samuel Kobia (1947-, Kenya, Biserica Metodistă, Secretar general între 2004-2009), Olav Fykse Tveit
(Norvegia, Biserica Norvegiei, Secretar general începând cu
anul 2010).
Deși dialogul interreligios nu a constituit punctul
central al Adun ărilor generale ale Consiliului, el nu a fost
neglijat în cadrul acestor întâlniri.
76 De multe ori, încercarea de
a pune întreb ări ce privesc dialogul interreligios nu a fost
încununat ă de succes. Problemele au ap ărut încă de la a III-a
Adunare general ă de la New Delhi (1961), s-au înmul țit la a V-a
Adunare general ă de la Nairobi (1991) și s-au accentuat în anii

76 Ans J. Van der B ENT, Six Hundred Ecumenical Consultations. 1948-1982 ,
World Council of Churches, Geneva, 1983, pp. 59-66.

50 ADRIAN BOLDI ȘOR
următori, conducând la pozi ții total opuse în ceea ce prive ște
rolul și importan ța Consiliului Mondial al Bisericilor. Acest
lucru a dus la adev ărate rupturi între Bisericile membre.77
Baza dialogului interreligios o constituie r ăspunsul ce
trebuie dat la întrebarea ce fr ământă lumea de ast ăzi mai mult
decât în trecut: cum trebuie s ă relaționeze cre știnii cu adep ții
altor religii într-o lume în care în țelegerea între oameni trebuie
să primeze? Începând cu prima Conferin ță Misionar ă Mondială
de la Edinburgh 1910, considerat ă a fi punctul de plecare în
formarea Consiliului Mondial al Bisericilor, s-au dat mai multe răspunsuri la aceast ă întrebare.
Un punct important în cadrul dialogului interreligios l-a
constituit Conferin ța Internațională de la Ieru salim (1928 – Viața
și mesajul cre știn în rela ție cu sistemele necre știne ‒ The
Christian Life and Message in Relation to Non-Christian
Systems ) care a stabilit c ă, „în primul rând, cre știnii își unesc
mâinile cu al ți «credincio și» împotriva amenin țării
secularismului (simbolizat de Revolu ția din Rusia)”.
78
Conferința se ocupa mai ales de rela ția dintre cre știni și
poporul evreu, cel chemat primul s ă intre în Împ ărăția lui
Dumnezeu. Îndemnul conferin ței către reprezentan ții religiilor
necreștine a fost ca ace știa să studieze împreun ă Scripturile
pentru a descoperi adev ăratul mesaj al Domnului Hristos și
împreună să coopereze în vederea g ăsirii celor mai bune solu ții
pentru convie țuirea în lume. S-a accentuat ideea c ă trebuie s ă

77 „Reflections of Orthodox Participants. Addressed to the Seventh Assembly of
the World Council of Churches. Canberra, Australia, 7-20 February 1991”, în:
Orthodox Visions of Ecumenism . Statements, Messages and Reports on the
Ecumenical Movement. 1902-1992 , Compiled by Gennadios L IMOURIS , WCC
Publications, Geneva, 1994, pp. 177-179. Aici se poate citi o declara ție a
reprezentan ților Bisericii ortodoxe: „Dialogul cu alte religii nu trebuie s ă
compromit ă identitatea CMB ca un Consiliu al Bisericilor Cre știne”.
78 „Introduction” la: „Dialogue with People of Other Faiths: Towards Better
Understanding of Our Neighbours”, în: The Ecumenical Movement . An
Anthology of Key Texts and Voices , p. 393.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 51
se țină cont de faptul c ă religia cre ștină nu este o religie
occidental ă, ci Hristos apar ține la fel de bine popula țiilor din
Africa și Asia, ca și celor din Europa și America.
În finalul raportului se insista asupra faptului c ă
„atunci când Evanghelia drag ostei lui Dumnezeu vine acas ă
cu putere c ătre inima omul ui, ea vorbe ște cu fiecare om, nu ca
musulman sau ca budi st, sau ca unui apar ținător al oric ărui
sistem, ci doar omului ca om. Și în timp ce studiem pe bun ă
dreptate alte religii cu scopul de a-i apropia cu în țelepciune pe
oameni, în cele din urm ă vorbim de la om la om, invitându-i
pe ei să împărtășească cu noi iertarea și viața pe care le-am
dobândit în Hristos”.79
În cadrul acestei conferin țe s-au ridicat numeroase voci
care au criticat tendin ța protestantismului li beral din SUA care
promova ideea unei religii un iversale, adoptând astfel un
sincretism religios camuflat, mai ales cu referire la religiile din Asia. Delega ții prezenți au subliniat ideea existen ței unor valori
religioase în a lte religii, afirma ție cu care mai multe voci nu au
rezonat, sus ținând că religia cre ștină este unica adev ărată. Astfel,
după întâlnirea de la Ierusalim, s- a accentuat cont roversa dintre
reprezentan ții taberelor care sus țineau sau negau importan ța
dialogului cu alte re ligii, pornind de la subiecte comune.
80
După întâlnirea din anul 1928 a fost publicat Raportul
comisiei de evaluare a laicilor implica ți în misiunea extern ă
(Report of the Commission of Appraisal of the Laymen ʼs Foreign
Mission Enquiry ), unde era criticat ă atitudinea exclusivist ă a unor
creștini față de alte religii, accentuându-se faptul c ă pericolul nu
vine de la acestea, ci de la sentimentul anti-religios și de la
secularism.81

79 „Introduction”, p. 395.
80 S. Wesley A RIARAJAH , „Dialogue, interfaith”, în: Dictionary of the
Ecumenical Movement , Second Edition, Edited by Nicholas L OSSKY et alii,
WCC Publications, Geneva, 2002, p. 312.
81 S. Wesley A RIARAJAH , „Dialogue, interfaith”, p. 312.

52 ADRIAN BOLDI ȘOR
Un răspuns la aceste idei a venit din partea lui Hendrik
Kraemer, care a publicat cartea Mesajul cre știn într-o lume
necreștină (The Christian Message in a Non-Christian
World ).82 Misionarul olandez pornea de la p ărerile lui Karl
Barth și Emil Brunner dup ă care exist ă o ruptură radicală între
mesajul lui Hristos și celelalte religii.83 Atât pentru Kraemer,
cât și pentru Barth, revela ția divină se găsește doar în
creștinism, singura religie adev ărată, iar dialogul interreligios
era văzut doar ca o preg ătire pentru evanghelizare. Aceast ă
poziție a câștigat teren în urm ătoarele discu ții interreligioase și
se poate spune c ă nu a disp ărut în totalitate nici în zilele
noastre.
Ideile din cartea lui Kraemer au fost preluate în
discuțiile avute la întâlnirea de la Tambaram (India), în anul
1938. În ciuda influen ței viziunii misionarului olandez, mai
mulți autori s-au opus p ărerilor sale dup ă care este o diferen ță
radicală între înv ățăturile Evangheliei și cele specifice altor
religii. Între ace știa s-au num ărat A.G. Hogg, H.H. Farmer și
T.C. Chao, care sus țineau că nu se poate ca Dumnezeu s ă fi
rămas fără mărturisire în alte religii. Astfel, ei vorbeau despre
existența a două drumuri între Dumnezeu și sufletul omului.
Problema a r ămas deschis ă pentru întâlnirile urm ătoare, dar nu
a primit niciodat ă un răspuns unanim din partea celor implica ți
în dialogul interreligios.84

2.2 Amsterdam (1948)
În anul 1948 a avut loc la Amsterdam (Olanda) prima întâlnire
a Consiliului Mondial al Bisericilor. Adunarea, numit ă

82 Hendrik K RAEMER , The Christian Message in a Non-Christian World ,
Harper, New York, 1938.
83 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, p. 151. Despre cartea lui
Kraemer și despre influen ța pe care aceasta a avut-o în cadrul viitoarelor
discuții vezi: Ans J. Van der B ENT, „Kraemer, Hendrik”, în: Dictionary of
the Ecumenical Movement , pp. 652-653.
84 S. Wesley A RIARAJAH , „Dialogue, interfaith”, pp. 312-313.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 53
Dezordinea omului și planul lui Dumnezeu (Man’s Disorder and
God’s Design ), s-a desf ășurat între 22 august și 4 septembrie.
Au participat 351 de delega ți aparținând celor 147 de Biserici
membre. Dintre Bisericile ortodoxe au participat doar
Patriarhia Ecumenic ă a Constantinopolului , Biserica Ciprului și
Biserica Greciei. La aceast ă Adunare s-a adoptat Constitu ția
CMB. Aceast ă declarație a fost completat ă, definită și votată
sub titlul: Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al
Bisericilor (The Church, the Churches and the World Council
of Churches ) de către Comitetul Central, la Toronto (Canada),
în anul 1950.
La Adunarea de la Amsterdam nu s-au avut în vedere
relațiile dintre cre știnism și celelalte religii. Totu și, s-a
specificat faptul c ă „distincția dintre na țiunile cre știne și cele
necreștine trebuie s ă fie înlăturată”85, iar în Raportul oficial a
fost cuprins capitolul Atitudinea cre ștină față de evrei (The
Christian Approach to the Jews )86, elaborat de Comitetul al
IV-lea al Adun ării. Acest capitol cuprindea o Introducere ,
cinci subcapitole ( Comisia Bisericii de a predica Evanghelia în
toată lumea ‒ The Church’s Commission to Preach the Gospel
to all Men ; Înțelesul special al poporu lui evreu pentru credin ța
creștină ‒ The Special Meaning of the Jewish People for
Christian Faith ; Obstacole de dep ășit ‒ Barriers to be
Overcome ; Mărturisirea cre ștină către poporul evreu ‒ The
Christian Wittness to the Jewish People ; Urgența creerii
statului Israel ‒ The Emergence of Israel as a State ), două
recomand ări (Către bisericile membre ale Consiliului Mondial
‒ To the Member Churches of the World Council ; Către
Consiliul Mondial al Bisericilor ‒ To the World Council of

85 Ans J. Van der B ENT and Diane K ESSLER , „WCC Assemblies”, în:
Dictionary of the Ecumenical Movement , p. 1232.
86 The First Assembly of the World Council of Churches. Held at Amsterdam ,
August 22nd to September 4th, 1948 , W.A. Visser’t H OOFT (Editor), SCM
PRESS LTD, 56 Bloomsbury Street London, 1949, pp. 160-166.

54 ADRIAN BOLDI ȘOR
Churches ), pentru ca în final s ă fie consemnate discu țiile ce au
avut loc în cadrul Adun ării cu privire la aceast ă temă. Nu
trebuie uitat faptul c ă prima Adunare general ă a Consiliului
Mondial al Bisericilo r a avut loc exact dup ă încheierea celui de
al Doilea R ăzboi Mondial, când milioane de evrei au fost uci și
în timpul holocaustului. „Nu trebuie s ă uităm că ne întâlnim la
puțin timp dup ă exterminarea a peste 6 milioane de evrei. Cu
evreii, Dumnezeul nostru ne-a pus într-o strâns ă relație de
solidaritate, unindu-ne destinele prin voin ța Sa”.87
Analizând îndemnul Mântuito rului nostru Iisus Hristos
de a merge în toat ă lumea și a predica Evanghelia la toat ă
făptura, raportul aminte ște de faptul c ă și evreii intr ă în sarcina
încredințată de Domnul Hristos. Dar, în planul lui Dumnezeu,
Israel are o pozi ție unică, deoarece a fost poporul ales s ă
păstreze credin ța în mântuirea noastr ă.
În ceea ce prive ște obstacolele ce trebuie îndep ărtate în
realizarea dezideratului cre știn, acestea sunt, mai ales, lipsa de
dragoste pe care adesea cre știnii au manifestat-o fa ță de evrei,
precum și injustiția socială. De multe ori evreii au fost v ăzuți
ca adversari și, pornind de aici, foarte u șor s-a ajuns la
antisemitism. „În multe teritorii antisemitismul violent este încă amenințător, iar în alte teritori i evreii sunt subiectul
multor umilin țe”.
88 De aceea, numai dac ă se îndep ărtează
aceste prejudec ăți se poate pu ne în practic ă, în cadrul
dialogului cu evreii, ceea ce Dumnezeu a d ăruit prin Domnul
nostru Iisus Hristos.
Deși prima misiune cre ștină a fost în rândul evreilor, de
puține ori cre știnii au reu șit să pună în practic ă cuvintele
Mântuitorului în ceea ce prive ște relația lor cu poporul ales. De
aceea, misiunea printre popula ția evreiasc ă trebuie să fie făcută
de fiecare comunitate cre ștină în parte și nu de agen ții speciale.
În acest sens, trebuie s ă se pună accent pe o bun ă cunoaștere a

87 The First Assembly of the World Council of Churches , p. 160.
88 The First Assembly of the World Council of Churches , p. 161.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 55
istoriei evreilor, precum și pe o bun ă pregătire teologic ă a celor
angajați în aceast ă misiune.
Raportul final al Adun ării se opre ște și asupra
problemei statului Israel. „Stabilirea statului Israel adaug ă o
dimensiune politic ă abordării creștinilor în ceea ce-i prive ște pe
evrei și amenință să complice antisemitismul cu frica politic ă și
dușmănia”.89 Acest lucru se datoreaz ă mai ales dificult ăților
din teritoriul palestinian. De aceea, abordarea problemei nu
trebuie să fie doar politic ă sau social ă, ci mai ales moral ă și
spirituală, deoarece atinge îns ăși esența vieții religioase.
„Indiferent de pozi ția ce va fi luat ă în stabilirea unui stat evreu
și cu privire la drepturile sau gre șelile evreilor sau arabilor, ale
creștinilor evrei și creștinilor arabi implica ți, Bisericile au
datoria să se roage și să lucreze pentru ordine în Palestina,
pentru că face parte din planul nostru de a restabili ordinea”.90
Recomand ările finale sunt adresate atât membrilor CMB,
cât și Consiliului însu și. Către membri, recomand ările au în
vedere reamintirea faptului c ă îndemnul Mântuitorului Hristos se
referă și la evrei, care trebuie trata ți cu înțelegere, dep ășindu-se
astfel problemele din trecut. C ătre Consiliu, recomand ările au în
vedere observarea atent ă a relațiilor ce se vor dezvolta între
creștini și evrei, mai ales prin dep ășirea antisemitismului, prin
dezvoltarea unei bune rela ții creștino-evreie ști și prin o mai
mare preocupare fa ță de înființarea statului Israel.
Intervențiile consemnate în raportul oficial au fost în
legătură cu problemele discutate, cen trându-se pe stabilirea de
relații între cre știni și evrei. Unul dintre vorbitori a propus ca
Adunarea s ă trimită o scrisoare de prie tenie evreilor din
Amsterdam, demers neaprobat de majoritatea celor prezen ți.

89 The First Assembly of the World Council of Churches , p. 162.
90 The First Assembly of the World Council of Churches , p. 163.

56 ADRIAN BOLDI ȘOR
2.3 Evanston (1954)
A doua Adunare general ă a Consiliului Mondial al Bisericilor a
avut loc la Evanston (SUA) în anul 1954 și a purtat titlul
Hristos – Speran ța lumii (Christ – the Hope of the World ). S-a
desfășurat între 15 și 31 august și au participat 502 delega ți
aparținând celor 161 de Biserici membre. Nici aceast ă Adunare
nu a avut ca prioritate discu țiile interreligioase. Totu și, sunt
menționate în Raportul oficial91 preocupările în leg ătură cu
dialogul cu cei ce apar țin altor religii. Participan ții la discu țiile
preliminare au fost împ ărțiți în trei grupuri de lucru, ultimul
având ca tem ă Naționalismul și renașterea cultural ă și
religioasă (Nationalism and Cultural and Religious
Renaissance ). Forma final ă a acestui subcapitol, ce a fost
inclus în raportul oficial, s-a numit: Naționalismul religios și
cultural (Religious and Cultural Nationalism ).
Raportul avea în vedere transform ările rapide ce se
observau în societate, mai ales ca urmare a schimb ărilor ce au
avut loc dup ă terminarea celui de al Doilea R ăzboi Mondial.
Aceste transform ări nu avut loc numai în lumea occidental ă, ci
și pe alte continente, a șa cum erau Africa și Asia. Violen ța
crescândă din multe teritorii precum și impactul comunismului
în mai multe state din lume au dus la schimb ări impresionante
în ceea ce prive ște deplasarea popula țiilor dintr-un loc în altul.
Urmarea acestui lucru a fost întâlnirea dintre cre știnism și
diferite religii specifice altor regiuni. „Este o nou ă mărturisire
printre cei ce apar țin religiilor îndep ărtate, ca budismul,
hinduismul sau islamul, c ă religiile lor de țin soluțiile
problemelor din lume”.92
În acest sens, budismul a început o campanie misionar ă
la scară mondial ă; neo-hinduismul, care recunoa ște câteva

91 The Christian Hope and the Task of the Church. Six Ecumenical Surveys
and the Report of the Assembly prepared by the Advisory Commision on the
Main Theme, 1954, Harper&Brothers Publishers, New York, 1954.
92 The Christian Hope and the Task of the Church , p. 45.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 57
adevăruri în fiecare religie, crede c ă poate vindeca bolile
secolului nostru, mai ales pe cele spirituale și morale; islamul
declara c ă este singura religie universal ă și că depășirea
problemelor actuale este posibil ă numai pentru cei ce se
convertesc; popula țiile africane c ăutau să-și reînvie credin țele
străvechi și să le adapteze necesit ăților actuale.
Participan ții la discu ții remarcau câteva oportunit ăți în
pătrunderea diferitelor religii în spa țiul creștin: anumite valori
umanitare, preocuparea pentru dreptatea social ă, pentru condi ții
de viață mai bune, pentru p ăstrarea culturii proprii, al ături de
dorința spre o mai bun ă înțelegere ce trebuie s ă existe între
oameni. Îns ă acestea trebuie în țelese într-un mod corect,
deoarece religiile nu pot nega faptul c ă întâmpin ă nenumărate
dificultăți în ceea ce prive ște rezolvarea diferitelor probleme
ridicate de societate.
În acest caz, participan ții la Adunare s-au oprit mai
ales la lumea musulman ă și la specificul ei din Asia și
Africa. Aceast ă religie este posterioar ă creștinismului, dar în
același timp are multe elemente ce trimit la acesta, elemente
care, de multe ori, intr ă în contradic ție cu preceptele
creștine. „Este o înv ățătură care vorbe ște de ultimele zile
când un mântuitor, adev ăratul mântuitor trimis de
Dumnezeu, va veni s ă reformeze lumea, în concordan ță cu
învățăturile musulmane. Va fi ziua triumfului religiei
islamice”.93 Islamul a exprimat mereu în țelegerea vie ții în
acord cu legea sfânt ă (Sharia), care se crede a fi revelat ă prin
profetul suprem, Mahomed. În aceast ă Lege este descris ă
adevărata societate, a șa cum ar trebui s ă existe în realitate.
Deși venirea unui mântuitor nu mai are impactul pe care îl
avea în trecut, o alt ă caracteristic ă a islamului câ știgă tot mai
mult teren în lumea actual ă: „naționalismul ca expresia cea
mai adecvat ă a propriei în țelegeri religioase a politicului,
culturii și vieții sociale, incluzând chiar credin ța că islamul

93 The Christian Hope and the Task of the Church , p. 46.

58 ADRIAN BOLDI ȘOR
poate vindeca bolile omenirii”.94 Această părere stă în
legătură cu ideea universalit ății islamului și cu dorin ța de
stăpânire a întregului p ământ.
În acest context, Biserica cre ștină trebuie s ă
propovăduiască Evanghelia având în centru credin ța în
dragostea lui Dumnezeu Care ne-a r ăscumpărat din păcat și ne
vindecă pe fiecare în parte, indiferent de timpul și locul în care
trăim. Creștinii trebuie s ă fie conștienți de datoria lor de a
răspunde încerc ărilor ridicate de societate, deoarece valorile
creștine sunt universale și pot depăși problemele timpului. Mai
ales în Asia și în Africa, Evanghelia trebuie propov ăduită
punându-se accent pe universalitat ea mântuirii în Hristos.
„Hristos este Domn al istoriei. El este Domn în istorie. El este
Domn dincolo de istorie”.95
Începând de la a doua Adunare general ă a CMB, de la
Evanston (1954) și până la cea de a treia, de la New Delhi (1961),
s-au desfășurat mai multe întâlniri ce au avut în centru dialogul
interreligios: Davos (Elve ția, 21-25 iulie, 1955, Creștinismul și
religiile necre știne ‒ Christianity and No n-Christian Religions ),
Nagpur (India, 10-13 octombrie, 1960, Concepțiile hindus ă și
creștină despre om ‒ Hindu and Christian Views of Man ),
Hong Kong (21-26 noiembrie 1960, Cuvântul lui Dumnezeu și
credințele chinezilor ‒ The Word of God and the Living Faiths
of the Chinese ) și Rangoon (Burma, 21-26 februarie 1961,
Întâlnire budisto-cre ștină ‒ Buddhist-Christian Encounter ).96
Analizând temele principale, se poate observa interesul
din ce în ce mai mare pentru întâlnirile dintre cre știni și
reprezentan ții diferitelor religii, în încercarea de a g ăsi
răspunsuri comune întreb ărilor ridicate și de a schi ța soluții
diferitelor probleme pe care credincio șii le întâmpinau în noua
structură politică, economic ă și socială ce se instaura în

94 The Christian Hope and the Task of the Church , p. 47.
95 The Christian Hope and the Task of the Church , p. 49.
96 Ans J. Van der B ENT, Six Hundred Ecumenical Consultations… , p. 59.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 59
întreaga lume. De asemenea, se poate observa aria destul de
largă a subiectelor ce s-au aflat în centrul preocup ărilor,
precum și încercarea de a extinde aceste discu ții în teritorii cât
mai variate, tocmai pentru a fi cât mai rodnice, ținându-se cont
de problemele și necesitățile specifice fiec ărei zone geografice.

2.4 New Delhi (1961)
A treia Adunare general ă a Consiliului Mondial al Bisericilor a
avut loc în anul 1961, la New De lhi (India), între 19 noiembrie
și 5 decembrie. A fost ales ca titlu Iisus Hristos – Lumina lumii
(Jesus Christ – the Light of the World ), iar la întâlnire au
participat 577 de delega ți din 197 de Biserici membre. Pentru
prima dat ă un mare num ăr al participan ților a apar ținut
Bisericilor ortodoxe. „Din cei aproape 400 de milioane de creștini care apar țin Bisericilor membre CMB, aproape 140 de
milioane sunt ortodoc și”.
97 Deși titlul întâlnirii avea o nuan ță
hristocentric ă, discuțiile s-au referit și la relațiile creștinilor cu
cei de alte religii.
Prima sec țiune a Adun ării a avut în prim-plan problema
teologică a felului în care trebuie privite celelalte religii în
lumina înv ățăturii Mântuitorului Iisus Hristos, proclamat ca
Domn și Salvator la toate na țiunile și în toate sectoarele vie ții.
Această afirmație îi încorporeaz ă și pe cei ce înc ă nu L-au
cunoscut, deoarece Hristos îmbr ățișează întreaga crea ție.
„Suntem con știenți că acest mare adev ăr are implica ții adânci
atunci când mergem s ă întâlnim oameni ce apar țin altor religii.
Dar sunt diferen țe de opinii printre noi atunci când trebuie s ă
definim rela ția și responsabilitatea pe care trebuie s ă le avem
printre cei de alte credin țe”.98

97 Ans J. Van der B ENT and Diane K ESSLER , „WCC Assemblies”, p. 1234.
98 The New Delhi Report. The Third Assembly of the World Council of
Churches 1961 , SCM PRESS LTD, Bloomsbury Street London, 1962,
p. 81.

60 ADRIAN BOLDI ȘOR
Participan ții la întâlnire au accentuat necesitatea
studierii mai am ănunțite a relației pe care cre știnii trebuie s ă o
aibă cu reprezentan ții altor religii. „În biserici noi avem o
mică înțelegere a revela ției, dragostei și puterii pe care
Dumnezeu a dat-o oameni lor de alte credin țe sau fără
credință, sau a schimb ărilor ce apar în alte religii ca urmare a
întâlnirii cu cre știnismul”.99 Hristos se adreseaz ă celor ce
aparțin altor religii prin vocea cre știnilor care-L m ărturisesc
în orice împrejurare.
Cel care a fost implicat cel mai mult în realizarea
dialogului cu reprezentan ții altor credin țe a fost P.D.
Devanandan (1901-1962), care a accentuat ideea unei bune propovăduiri a fundamentelor biblice cu referire expres ă la
adevărul mesajului lui Hristos. „Raportul s-a ocupat de
asemenea cu problema dialogului. V ăzând aceast ă problemă ca
o dificultate de comunicare, raportul în țelege dialogul ca un
aspect al evangheliz ării. De asemenea, în leg ătură cu
necesitatea dialogului, trebuie ținut cont de stilul de via ță
specific unui mileniu pluralist”.
100
Adunarea general ă de la New Delhi a adoptat o
rezoluție împotriva antisemitismului, ce porne ște de la
cuvintele folosite la prima Adunare general ă de la Amsterdam,
din anul 1948: „Chem ăm toate bisericile reprezentate aici s ă
denunțe antisemitismul, nu conteaz ă de ce origine, ca fiind
absolut diferit de m ărturisirea și practica credin ței creștine”.101
Participan ții au constatat c ă și după Amsterdam situa ția
discriminatoare a continuat s ă existe în teritoriile în care se
găseau evrei. De aceea, toat e Bisericile sunt chemate s ă
urgenteze eforturile pe care le întreprind pentru a opri
manifestările antisemite din întreaga lume. „Evreii sunt primii

99 The New Delhi Report , p. 82.
100 Living Faiths and the Ecumenical Movement , Edited by S.J. S AMARTHA ,
World Council of Churches, Geneva, 1971, p. 63.
101 The New Delhi Report , p. 148.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 61
care l-au acceptat pe Iisus și, în acela și timp, evreii nu sunt
singurii care înc ă nu Îl recunosc pe Iisus”.102
Una dintre interven țiile notabile în acest sens a fost cea
a lui Makary El Souriany (Biserica Copt ă din Egipt), care a
ținut să sublinieze c ă niciun studiu cu privire la istoria
poporului evreu nu st ă în sprijinul unei atitudini rasiste, care a
afectat atâ ția ani rela țiile cu evreii.
După încheierea lucr ărilor Adun ării generale de la New
Delhi s-a creat, în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor, un oficiu pentru Dialogul cu popula țiile aparținând altor credin țe
și ideologii (Dialogue with People of Living Faiths and
Ideologies ). Începând cu aceast ă Adunare, în toate celelalte
întâlniri s-a discutat problema dialogului interreligios, a rela ției
ce trebuie s ă existe între cre știnism și alte religii, precum și a
felului în care trebuie s ă se creioneze un r ăspuns în leg ătură cu
schimbările religioase din întreaga lume.
Ideile cu privire la raportu l cu alte religii au fost
preluate și aprofundate la întâlnirile de la New Mexico (1963)
și Bangkok (1964). Declara ția de la aceast ă ultimă consultare,
Întâlnirea cre știnilor cu oamenii altor credin țe (Christian
Encounter with Men of Other Beliefs ), a inclus revizuiri ale
textelor precedente, ținând cont de realit ățile specifice Asiei,
pornind de la controversele ce au urmat întâlnirii de la
Tambaram (1938).

2.5 Uppsala (1968)
A patra Adunare general ă în cadrul Consiliului Mondial al
Bisericilor a avut loc la Uppsala (Suedia) și a purtat titlul:
„Iată, Eu le fac pe toate noi” („Behold, I Make All Things
New” ). S-a desf ășurat între 4-20 iulie 1968, participând 704
delegați din 235 de Biserici membre. Adunarea de la Uppsala a

102 The New Delhi Report , p. 148.

62 ADRIAN BOLDI ȘOR
fost considerat ă „cea mai activist ă și orientată politic”103 dintre
toate întâlnirile de pân ă atunci și, probabil, dintre cele ce au
urmat. A fost sfâr șitul unei perioade în cadrul mi șcării
ecumenice și începutul unui proces nou. „Nu va fi posibil s ă se
aprecieze importan ța Adunării, limitele sale sau implica țiile
pentru viitor, f ără o atenție sporită asupra a ceea ce s-a
întâmplat în lume în anul 1968”.104 La aceast ă Adunare multe
Biserici ortodoxe au aderat la C onsiliul Mondial al Bisericilor.
Odată cu întâlnirea de la Uppsala au luat fiin ță mai
multe programe și comisii în cadrul CMB: Programul de
combatere a rasismului, Comisia ce se ocup ă de problemele de
participare a bisericilor în promovarea ecumenismului, o
Subcomisie ce se ocup ă de educa ție, Programul care se ocup ă
de Dialogul cu oamenii ce apar țin altor credin țe și ideologii
(Dialogue with people of Living Faiths and Ideologies ).
Discuțiile de la Uppsala referitoare la problema
dialogului interreligios au stat în leg ătură cu ceea ce s-a hot ărât
în cadrul Bisericii romano-catolice la Consiliul II Vatican (1962-1965).
O întâlnire care a precedat a patra Adunare general ă a
CMB a avut loc în ora șul Kandy (Sri Lanka), între 27 februarie

103 Ans J. Van der B ENT and Diane K ESSLER , „WCC Assemblies”, p. 1234.
În legătură cu discursurile ce s-au ținut la Uppsala: Uppsala Report , 1968,
ed. by Norman G OODALL , Geneva, WCC, 1968; Unity of Mankind .
Speeches from the Fourth Assembly of the World Council of Churches ,
Uppsala 1968 , edited by Albert H. Van Den H EUVEL , World Council of
Churches, Geneva, 1969.
104 The Ecumenical Advance . A History of the Ecumenical Movement ,
volume 2 (1948-1968), Harold E. F EY (Editor), Second Edition with
updated bibliography, World Council of Churches, Geneva, 1970, p. 413. Nefiind aici locul pentru o is torie a anului 1968, vom men ționa doar câteva
evenimente esen țiale: dezvoltarea rapid ă a tehnologiei ce a condus la o
destabilizare în vechea structur ă a societ ății; efectele celui de-al Doilea
Război Mondial și iminenta desf ășurare a altora; moartea tragic ă a lui
Martin Luther King cu câteva zile înainte de începerea Adun ării, unde era
invitat să țină un discurs.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 63
și 6 martie 1967 ( Dialogul cre știn cu oamenii altor credin țe ‒
Christian Dialogue with Men of Other Faiths ). Importan ța
întâlnirii s-a ar ătat în faptul c ă a adus împreun ă, pentru prima
dată, teologi ortodoc și, catolici și protestan ți care au discutat
despre natura rela țiilor dintre cre știni și oamenii ce apar țin
altor religii. În documentul aprobat se afirma faptul c ă toți
oamenii sunt crea ți de Dumnezeu, deci to ți au aceea și natură
umană, și totodată sublinia faptul c ă Iisus Hristos vorbe ște
oamenilor altor re ligii prin cre știni și creștinilor prin adep ții
altor religii. S-a redactat o declara ție comun ă și s-au fixat
liniile generale în procesul de promovare a dialogului interreligios. În acela și timp, întâlnirea a reprezentat un
moment oportun pent ru Kenneth Cragg s ă pună sub semnul
întrebării abordarea și concluziile lui Kraemer și ale lui Barth.
După întâlnirea de la Kandy, CMB a emis un document în
care atrăgea aten ția asupra pericolului cre ării unui front
religios comun între anumite Biserici f ără să se țină cont și de
părerile celorlal ți parteneri.105
La Uppsala problema dialogu lui interreligios a ocupat
un rol important ce s-a putut observa mai bine în ceea ce a urmat acestei Adun ări. În anul 1969 a luat fiin ță, în cadrul
Consiliului Mondial al Bisericilor, departamentul Cuvântul lui
Dumnezeu și credințele oamenilor (The Word of God and the
Living Faiths of Men ). Director al acestui program a fost numit
Stanley J. Samartha (1920-2001)
106, din India, sub a c ărui
conducere dialogul interreligios a cunoscut un avânt
nemaiîntâlnit pân ă atunci. Schimbarea de perspectiv ă în
favoarea dialogului s-a datorat concluziilor și deschiderii
manifestate la întâlnirea de la Kandy și la Adunarea de la

105 Ans J. Van der B ENT, Six Hundred Ecumenical Consultations …, p. 60.
106 Despre Stanley J. S AMARTHA și importan ța lui în cadrul dialogului
interreligios vezi: Ans J. Van der B ENT, „Samartha, Stanley Jedidiah”, în:
Dictionary of the Ecumenical Movement , pp. 1014-1015.

64 ADRIAN BOLDI ȘOR
Uppsala, S.J. Samartha dovedi ndu-se a fi persoana potrivit ă în
promovarea acestei direc ții.
În această perioadă s-a dezvoltat și un alt fel de dialog
ce a pus accentul nu doar pe întâlnirile bilaterale, ci și pe cele
multilaterale. În acest sens, reprezentan ți ai creștinismului,
hinduismului, budismului și islamului s-au angajat în
organizarea și desfășurarea a numeroase întâlniri, a șa cum a
fost cea organizat ă la Ajaltoun (Liban, 16-25 martie 1970,
Dialogul între oamenii credin țelor vii ‒ Dialogue between Men
of Living Faiths ). S-a aprobat un plan pe o perioad ă mai lung ă
de timp ce avea în centru programul diferitelor întâlniri interreligioase. Pentru prima dat ă o întâlnire organizat ă de
CMB a pus laolalt ă hinduiști, budiști, musulmani și creștini. De
asemenea, s-a pus mai mult accent pe necesitatea experien ței
dialogului interreligios decât pe discu țiile academice.
Concluziile întâlnirii au fo st redactate în ceea ce avea s ă poarte
numele Memorandumul Ajaltoun de spre dialogul dintre
oamenii credin țelor vii (Ajaltoun Memorandum on Dialogue
between Men of Living Faiths ): trebuie analizate împreun ă
experiențele în urma consulta țiilor între cre știni și oamenii
majoritari din Asia ce apar țin altor tradi ții religioase pentru a
înv
ăța reciproc din experien țele celorlal ți.107
Alte întâlniri multilaterale au avut loc la Zürich (Elve ția,
Creștinii în dialog cu oamenii altor credin țe ‒ Christians in
Dialogue with Men of Other Faiths , 20-23 mai 1970. A fost
urmarea întâlnirii de la Ajaltoun. Cre știni din locuri diferite și
de confesiuni diferite au disc utat problemele ridicate în urma
experienței dialogului cu reprezentan ții altor religii. În raportul
final se vorbe ște despre contextul comun în care tr ăiesc
creștinii și adepții altor religii și despre faptul c ă împreun ă

107 Ans J. Van der B ENT, Six Hundred Ecumenical Consultations… , p. 60;
Meeting in Faith . Twenty Years of Christia n-Muslim Conversations
Sponsored by the World Council of Churches , Compiled by Stuart E.
BROWN , WCC Publications, Geneva, 1989, pp. 6-20.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 65
trebuie să acționeze în vederea dep ășirii obstacolelor întâlnite,
manifestând respect și înțelegere reciproc ă)108; Bangkok
(Thailanda, 1973. Pentru prima dat ă într-o Conferin ță despre
misiune și evanghelizare s-au discutat și probleme ce aveau în
centru dialogul interreligios, po rnind de la raportul dintre
creștinism și budism în teritoriile asia tice. S-a discutat despre
înțelesul salv ării în cre știnism și în alte religii, precum și
despre raportul dintre dialogul interreligios și
evanghelizare).109
O întâlnire important ă a avut loc în anul 1971 la
Addis Ababa (Etiopia), unde s-a aprobat O declara ție
interimar ă de politic ă și linii directoare (An Interim Policy
Statement and Guidelines ). În aceast ă declarație se accentua
importanța întâlnirilor locale, regionale și internaționale, mai
ales cele bilaterale, care s ă răspundă inițiativelor venite din
partea adep ților altor religii și ideologii în vederea unei
viitoare întâlniri cu un num ăr mai mare de participan ți. De
asemenea, s-au ridicat probleme legate de organizarea Departamentului ce se ocupa de dialogul interreligios.
110
Acest text a fost discutat în zece grupuri separate și în trei
sesiuni plenare. În introducerea textului se vorbe ște despre
importanța dialogului pentru oameni în general, ținând cont
mai ales de faptul c ă societatea se define ște printr-o
organizare pluralist ă, tendința fiind spre realizarea unei mari
comunități umane. Dialogul cu oamenii ce apar țin altor
credințe este sus ținut de evenimentul unic al Întrup ării Fiului
lui Dumnezeu Care S-a f ăcut om pentru to ți oamenii.
Adunarea general ă a CMB de la Uppsala a înt ărit aceast ă

108 Ans J. Van der B ENT, Six Hundred Ecumenical Consultations …, pp. 60-61.
109 Uppsala to Nairobi . 1968-1975 . Report of the Central Committee to the
Fifth Assembly of the World Council of Churches , David Enderton J OHNSON
(General Editor), Published in collaboration with the World Council of
Churches by Friendship Press, New York and London, 1975, p. 100.
110 Uppsala to Nairobi , p. 99.

66 ADRIAN BOLDI ȘOR
idee atunci când a afirmat c ă dialogul este o necesitate a
timpurilor noastre, iar abordarea cre ștină a celorlalte religii
trebuie să fie uman ă, personal ă, relevant ă și umilă.
Ținând cont de toate aceste considerente, ce reprezint ă
adevărați pași înainte în drumul m ărturisirii lui Hristos în
întreaga lume, trebuie observat faptul c ă dialogul, în diferite
regiuni și cu anumite religii, deschide oportunit ăți nemărginite
în dorința apropierii dintre oamenii cu credin țe diferite. Dar
dialogul nu presupune doar discu ții, ci implic ă persoane umane
ce vin, de multe ori, cu prejudec ățile istoriei. În cele mai multe
cazuri, acestea sunt înl ăturate în urma întâlnirii cu vecinii de
alte religii. Astfel, dial ogul deschide noi oportunit ăți de
înțelegere atât a propriei credin țe, cât și a credin ței aproapelui.
Ca să se concretizeze aceste scopuri trebuie ca dialogul,
bilateral sau multilateral, s ă fie realizat în libertate pentru ca
fiecare participant s ă poată exprima propriile impresii și păreri.
Pentru cre știni, în aceste discu ții se pun întreb ări teologice
esențiale ce așteaptă răspunsuri imediate: ca re sunt implica țiile
teologice fundamentale ale di alogului?; care este rela ția dintre
dialog, misiune și mărturisire?; cum trebuie în țeles și practicat
dialogul în contextul rela ției cu popula țiile indigene?
Pentru răspunsuri satisf ăcătoare la aceste întreb ări, ce îi
frământă pe creștinii de pretutindeni, i ndiferent de confesiunea
religioasă căreia îi apar țin, textul face mai multe recomand ări:
trebuie forma ți oameni de perspectiv ă care să se implice în
dialogul interreligios; Bisericile, care î și trimit reprezentan ți la
aceste discu ții, trebuie s ă știe că există mai multe linii
directoare ale dialogului în care se pot implica; se fac recomand ări pentru implicarea activ ă în dialog a Institutului
ecumenic din Bossey; pentru o mai bun ă desfășurare a
dialogului se recomand ă ca acesta s ă fie, pe cât posibil,
organizat sub patronajul Consiliului Mondial al Bisericilor; în

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 67
acest sens, dialogul bilateral, de și rămâne prioritar, trebuie
îmbinat cu cel multilateral.111
Aceste întâlniri și preocup ări constante au ar ătat grija
pe care CMB a avut-o pentru dialogul ce trebuie purtat cu oamenii ce apar țin altor religii, în acest sens un rol important
avându-l S.J. Samartha, primul director al Programului. S-au
ivit însă și o serie de probleme care au ar ătat faptul c ă drumul
este lung și anevoios. Pe de o parte, cei ce lucrau în acest
Departament trebuiau s ă înlăture suspiciunile ridicate de
partenerii de dialog, care ve deau de multe ori în aceste
întâlniri noi forme de ev anghelizare. Pe de alt ă parte, s-au
făcut auzite voci în cadrul Consiliului care nu recuno șteau
importanța „macroecumenismului”, a șa cum era numit
dialogul interreligios, insistând pe necesitatea și prioritatea
dialogului dintre confesiunile cre știne.
Între 17-26 aprilie 1974 a a vut loc la Colombo (Sri
Lanka) o întâlnire multilateral ă unde s-a încercat fixarea unui
program de lucru și o defini ție a dialogului interreligios.
112
Titlul, Spre o comunitate mondial ă: resurse și responsabilit ăți
pentru vie țuirea împreun ă (Towards World Community:
Resources and Responsibili ties for Living Together ), punea în
evidență importan ța dialogului pentru cei ce apar țin diferitelor
religii și care trăiesc în aceea și arie geografic ă. Pe de alt ă parte,
CMB nu era privit ca o supraorganiza ție, ci înțeles ca un loc de
discuții ce avea ca scop buna vie țuire a oamenilor ce apar țin
diferitelor credin țe. S-a specificat faptul c ă fiecare tradi ție are
resursele necesare pentru o convie țuire în pace, indiferent de
aria geografic ă în care tr ăiesc adepții diferitelor religii.
O altă întâlnire important ă a avut loc între 19-24 mai
1975 la Cartigny (Elve ția, Credință și ideologii ‒ Faith and

111 „The World Council of Churches and Dialogue with People of Living
Faith and Ideologies. An Interim Po licy Statement and Guide-Lines”, în:
Living Faiths and Ecumenical Movement , pp. 47-54.
112 Ans J. Van der B ENT, Six Hundred Ecumenical Consultations …, pp. 61-62.

68 ADRIAN BOLDI ȘOR
Ideologies ), având ca tem ă raportul dintre credin ță și diversele
ideologii care au un impact, sub diferite forme, asupra creștinismului din întreaga lume.
Această perioad ă de timp se caracterizeaz ă prin
schimbarea de perspectiv ă în ceea ce prive ște natura și
importanța dialogului interreligios. Astfel, dialogul a fost
înțeles ca o necesitate, ținând cont de faptul c ă angajeaz ă
oameni ce apar țin unor tradi ții religioase diferite, dar tr ăiesc în
aceleași teritorii. „Dialogul a fost v ăzut nu doar ca o modalitate
de a fi informat despre credin țele celorlal ți, ci și ca o
redescoperire a dimensiunilor esen țiale ale propriei tradi ții
religioase. Au fost recunoscute și afirmate beneficiile
schimbării prejudec ăților istorice și posibilit ățile de a lucra
împreună pentru scopuri bune”.
113

2.6 Nairobi (1975)
A cincea Adunare general ă a Consiliului Mondial al Bisericilor
a avut loc în Nairobi (Kenia) între 23 noiembrie și 10
decembrie 1975 și a purtat titlul: Iisus Hristos elibereaz ă și
unește (Jesus Christ Frees and Unites ). Au participat 676
delegați din 285 Biserici membre. Aceast ă Adunare și-a
concentrat aten ția pe înt ărirea rela țiilor dintre parteneri,
elaborând mai multe declara ții teologice în acest sens. „Printre
discuțiile polemice a fost și dialogul cu alte religii”.114
Polemica începuse înc ă de la întâlnirile precedente și
avea în centru importan ța dialogului și rolul pe care trebuie s ă-l
ocupe în cadrul Consiliului. „Tensiunea a ap ărut de la
deschiderea celei de a cincea Adun ări a CMB de la Nairobi
1975. Nairobi a marcat pentru prima dat ă faptul c ă CMB
acordă o importan ță crescând ă dialogului interreligios la nivel
de Adunare general ă și a fost prima Adunare la care
reprezentan ți ai altor religii din lume – un evreu, un musulman,

113 S. Wesley A RIARAJAH , „Dialogue, interfaith”, p. 314.
114 Ans J. Van der B ENT and Diane K ESSLER , „WCC Assemblies”, p. 1235.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 69
un hindus, un budist și un șikit – au fost invita ți ca
observatori”.115
Una din cele șase secțiuni ale Adun ării a fost intitulat ă
În căutarea comuniunii – împreun ă căutare a oamenilor
aparținând diferitelor credin țe, culturi și ideologii (Seeking
Community – the Common Search of People of Various Faiths,
Cultures and Ideologies ). La aceast ă secțiune au participat ca
invitați și cinci reprezentan ți ai altor relig ii. „Dialogul cu
oamenii ce apar țin altor credin țe și ideologii a reprezentat o
preocupare permanent ă în istoria ecumenismului. Dac ă este
înțeles ca un efort de a stabili un drum cu dou ă direcții pe o
stradă, atunci cel mai u șor semn de v ăzut este încercarea de a
descoperi valorile pozitive în religie și în cultur ă. Oricum, ceea
ce este absolut nou dup ă Uppsala este necesitatea recunoa șterii
de către biserici a realit ății pluraliste a lumii și modul în care
aceasta s-a reflectat în schimb ările structurale, în declara țiile
recente și în activitatea Consiliului Mondial”.116
La Nairobi, dialogul interreligios a fost în țeles ca o
continuare și, în acela și timp, ca un pas înainte a ceea ce s-a
început la Evanston și New Delhi și s-a accentuat la Uppsala.
„De exemplu Evanston ( 1954), referindu-se la rena șterea
religiilor și ideologiilor necre știne, spunea c ă: nu este neap ărat
adevărul acestor sisteme de gândire și simțire care le face
atractive, ci mai ales dete rminarea în a schimba condi țiile
opresive ale vie ții. La New Delhi (1961), de și s-a făcut referire
la revendicarea egalit ății între partenerii dialogului, raportul a
văzut dialogul în cadrul comunic ării și a vorbit despre
necesitatea evangheliz ării. La Uppsala (1968) paragraful
despre dialog este prezentat astfel: ca și creștini, noi credem c ă
Hristos vorbe ște în acest dialog, re velându-Se pe Sine c ătre cei

115 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, p. 154.
116 Uppsala to Nairobi , p. 98.

70 ADRIAN BOLDI ȘOR
care nu Îl știu, și corecteaz ă limitele și deform ările
cunoștințelor celor implica ți în discuții”.117
Deoarece se ridicaser ă multe voci împotriva în țelesului
noțiunii de „comunitate mondial ă”, s-a stabilit c ă aceasta
înseamnă „o comunitate a comunit ăților”. Comisia care s-a
ocupat de dialogul inte rreligios a trebuit s ă rezolve mai multe
probleme ridicate de rela țiile interreligioase, de leg ăturile
dintre diferitele culturi și ideologii specifice teritoriilor în care
trăiesc oameni apar ținând diferitelor religii, precum și de
relația ce trebuie s ă existe între dialogul interreligios și
îndemnul misionar al Bisericii cre știne. S-au format chiar dou ă
„tabere”: una a teologilor europeni și alta a celor din Asia, care
vedeau diferit natura dialogului. Pe de o parte, teologii ce
susțineau unicitatea și superioritatea cre știnismului fa ță de
celelalte religii; pe de alt ă parte, teologii din Asia care
accentuau necesitatea dialogului pentru existen ța autentic ă a
Bisericii cre știne. Astfel, la Nairobi s-a manifestat o reticen ță
crescândă față de natura dialogului inte rreligios, mai ales cu
privire la importan ța lui în cadrul CMB, solu ția fiind aceea de a
percepe dialogul doar ca misiune, lucru ce a nemul țumit pe
mulți participan ți. „Russell Chandran din India a m ărturisit cu
părere de rău că, la Nairobi, pendulul s-a dat înapoi la pozi ția
de la Tambaram din 1938”.118
Discuțiile s-au purtat în leg ătură cu clarificarea a ceea
ce înseamn ă „unitatea naturii umane” și „comunitatea ca o
comunitate de comunit ăți”. Astfel, la Nairobi s-a accentuat
necesitatea definirii naturii, scopului și limitelor dialogului
interreligios în vederea înl ăturării pericolului sincretismului
care ridicase multe probleme în rândul atât al celor ce sus țineau
dialogul, cât și al celor ce se opuneau promov ării acestuia.
Aceste discu ții au fost continuate la Chiang Mai (Thailanda),
între 18-27 aprilie 1977, unde teologii au fost chema ți să

117 Uppsala to Nairobi , p. 99.
118 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, p. 155.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 71
răspundă problemelor ridicate la Adunarea general ă de la
Nairobi în leg ătură cu dialogul interreligios.119 Tema aleas ă a
fost Dialog în comunitate (Dialogue in Community ). Au fost
prezenți 85 de cre știni din 36 de țări care și-au împărtășit
experiențele interreligioase c ăpătate în diferite teritorii. De
asemenea, s-a ridicat și problema sincretismului religios, ca
posibil pericol ce ar putea in terveni în urma dialogului cu
reprezentan ții altor religii. În cadrul acestei întâlniri s-au
reafirmat ideile ce s-au discutat la Colombo (1974) și Nairobi
(1975): expresia „comunitate a comunit ăților” se refer ă la
comunitatea mondial ă care îi include și pe creștini. În acest
sens, creștinii trebuie s ă fie deschi și posibilit ății de dialog cu
reprezentan ții celorlalte religii și să recunoasc ă valorile ce
există în alte tradi ții religioase. De și s-a pus accentul pe faptul
că mărturisirea cre știnilor trebuie s ă se facă simțită oricând și
oriunde, s-au evitat cuvintele „misiune” și „evanghelizare”,
care au creat atât de multe discu ții în trecut.120 Astfel, dialogul
interreligios a fost în țeles și definit nu ca o tr ădare a misiunii
creștine sau ca o „arm ă secretă” a prozelitismului, ci ca o
modalitate prin care se poate propov ădui mesajul Domnului
Hristos ținând cont de realit ățile actuale.121
În urma întâlnirii de la Chiang Mai a fost elaborat Ghidul
pentru dialog (Linii directoare pentru dialog ‒ Guidelines on
Dialogue ), care a fost acceptat de Comitetul Central al CMB în
anul 1979, devenind baz ă a viitoarelor programe și întâlniri ce
au avut ca prioritate teme interreligioase. Textul, ce trateaz ă
mai multe probleme importante (definirea comunit ății,
importanța dialogului, problema sinc retismului religios etc.)
reprezintă cea mai semnificativ ă formulare a procesului
dialogului care a fost produs ă în urma discu țiilor ecumenice.
Termeni precum „misiune” și „evanghelism” nu sunt folosi ți

119 Ans J. Van der B ENT, Six Hundred Ecumenical Consultations …, p. 63.
120 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, p. 155.
121 S. Wesley A RIARAJAH , „Dialogue, interfaith”, p. 315.

72 ADRIAN BOLDI ȘOR
des în text nu dintr-o tendin ță de a se îndep ărta de misiunea
Bisericii, ci pentru c ă se încerca o abordare care s ă scoată în
evidență alte modalit ăți de a-L face cunoscut pe Hristos în
întreaga lume. „De asemenea, Ghidul d ă recomand ări
folositoare bisericilor despre cum s ă intre în dialog cu oamenii
ce aparțin altor credin țe și ideologii”.122
În Introducere este subliniat ă realitatea convie țuirii în
aceleași teritorii a credincio șilor ce apar țin mai multor tradi ții
religioase. În aceste condi ții, nevoia unui dialog sincer este o
necesitate și o îndatorire pentru to ți creștinii în vederea
stabilirii unor bune rela ții cu vecinii ce apar țin altor religii.
Textul, împ ărțit în patru p ărți, fiecare cu mai multe subpuncte,
tratează teme de actualitate ce ap ar în cadrul întâlnirilor
interreligioase, încercând, în acela și timp, să găsească soluții.
Creștinii știu că întreaga umanitate este crea ția lui Dumnezeu,
de aceea trebuie ca fiecar e comunitate, în general, și fiecare
persoană, în particular, s ă lucreze în vederea promov ării și
susținerii păcii între oameni indiferent de religia c ăreia îi
aparțin. Creștinii sunt con știenți de faptul c ă trebuie s ă-L
vestească pe Domnul Hristos întregii lumi indiferent de
riscurile întâmpinate în aceast ă îndatorire, Domnul fiind cu
noi până la sfârșitul veacurilor. Aceste obliga ții trebuie
îndeplinite ținând cont de faptul c ă trăim într-o lume
plurireligioas ă, în care vecini i, prietenii și uneori chiar familia
sunt de alte religii decât cea cre ștină. Astfel, dialogul este mai
mult decât o necesitate: este o coordonat ă a vieții de zi cu zi, a
vieții creștine în comunitate și un semn al iubirii fa ță de
Dumnezeu și de aproapele. În acest context, cre știnii gândesc
teologia și cu privire la cei de alte religii, f ără a-și pierde
identitatea și, în acela și timp, având mereu în fa ță pericolul
sincretismului religios.

122 Nairobi to Vancouver . 1975-1983 . Report of the Central Committee to
the Sixth Assembly of the World Council of Churches , World Council of
Churches, Geneva, 1983, p. 111.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 73
Pornind de la aceste constat ări, între recomand ările pe
care textul le propune spre analiz ă și aprobare Bisericilor
membre CMB, se num ără: promovarea dialogului cu cei de alte
religii; dialogul presupune obligatoriu im plicarea total ă a
ambelor p ărți; partenerii trebuie s ă realizeze un bilan ț religios,
cultural și ideologic care s ă țină cont de diversitatea situa țiilor
locale în care tr ăiesc și trebuie s ă aibă libertatea s ă se prezinte
în fața interlocutorilor ținând cont de propria tradi ție religioas ă,
iar nu în func ție de cel ălalt; dialogul trebuie s ă deschidă
posibilități educative benefice pentru întreaga comunitate;
partenerii trebuie s ă fie conștienți că dialogul presupune idei
diferite, discu ții despre probleme sensibile, a șa cum sunt cele
referitoare la celebr ări, rituri, slujbe sau medita ții, fără ca
acestea să fie considerate piedici în calea dialogului cu cei de
alte credin țe religioase.123 În cele din urm ă, dialogul
interreligios, a șa cum este prezentat în text, opereaz ă în trei
sectoare: practic, cognitiv și spiritual, și are trei faze: prima ne
debaraseaz ă de prejudec ățile cu privire la ceilal ți, ajutându-ne
să ne cunoa ștem reciproc; cea de a doua ne descoper ă valorile
tradițiilor partenerilor și ne ajut ă să-i apropiem de tradi ția
noastră; în a treia faz ă începem împreun ă să descoperim noi
modalități de explorare a realit ății, a înțelesurilor și a
adevărului pe care nu l-am cunoscut înainte.124
O analiză și o revizuire a textului publicat în anul 1979
s-a realizat în anul 2003, atunci când s-a f ăcut și un bilan ț după
30 de ani de dialog interrelig ios la cel mai înalt nivel. Și acest

123 „Guidelines on Dialogue with People of Living Faiths and Ideologies”,
<http://www.oikoumene.org/en/resources/documents/wcc-
programmes/interreligious-dialogue-an d-cooperation/interreligious-trust-
and-respect/guidelines-on-dialogue-with-people-of-living-faiths-and-
ideologies >, 08 mai 2015. O parte a acestui text se g ăsește în: The
Ecumenical Movement . An Anthology of Key Texts and Voices , pp. 407-413.
124 Leonard S WIDLER , „The Dialogue Decalogue: Ground Rules for
Interreligious Dialogue”, în: The Ecumenical Movement . An Anthology of
Key Texts and Voices , pp. 413-414.

74 ADRIAN BOLDI ȘOR
text porne ște de la constatarea necesit ății dialogului cu
persoanele ce apar țin altor religii și ideologii și subliniaz ă
importanța și actualitatea constat ărilor și liniilor directive ale
Ghidului propus la Chiang Mai, mai ales c ă ideile formulate la
întâlnirea din anul 1979 au fost valorificate în numeroase
dezbateri cu caracter interreligios.
De-a lungul timpului s-au schimbat situa țiile concrete
de viață în care tr ăiesc reprezentan ții diferitelor religii, îns ă
nevoia dialogului a r ămas constant ă și, în anumite arii
geografice, s-a intensificat necesitatea acestuia. Crizele politice, economice și sociale s-au accentuat, fapt ce a dus la
intensificarea crizei religioase pe fundalul conflictelor dintre diferite țări de pe glob. În aceste condi ții, nevoia unor linii
directoare se resi mte profund în teritoriile în care tr ăiesc
oameni cu credin țe și tradiții diferite, într-o lume în care
pluralismul religios a devenit o realitate evident ă. Dialogul
interreligios are și menirea de a preveni transformarea
religiilor în arme de lupt ă între diferitele comunit ăți, iar
rezolvarea conflictelor inter-e tnice într-o an ume comunitate
cu ajutorul dialogulu i poate constitui un punct de plecare în
aplanarea altora la nivel global. Acest lu cru se poate realiza
doar dac ă comunit ățile religioase î și prezint ă adevăratele
valori pentru a g ăsi puncte de leg
ătură cu vecinii de alte
religii. Nu trebuie s ă se uite nici faptul c ă, învățând că
Dumnezeu este Creatorul tuturor, iar salvarea Îi apar ține doar
Lui, noi sunt em datori s ă ne deschidem c ătre toți oamenii și să
luptăm împreun ă cu ei în vederea rezolv ării conflictelor și a
valorificării adevăratelor virtu ți.
În aceste condi ții, dialogul interre ligios nu trebuie s ă fie
privit ca o negociere între diferite p ărți, ci ca o angajare a
partenerilor în ac țiuni comune, pentru bi nele tuturor; prin
dialog noi cre ștem în credin ță prin reevaluarea fiec ăruia și prin
regândirea modului în care ne vedem propria tradi ție și pe a
celor de lâng ă noi; dialogul ne ajut ă să ne afirm ăm speran ța

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 75
unei vieți mai bune cu privire la comunit ăți, el nefiind cap ătul,
ci drumul spre scopul final, presupunând respect și înțelegere;
în dialog se creeaz ă adevărate relații între oameni și între
comunități, ce conduc spre rezulta te pozitive; dialogul
presupune coordonate istorice, economice, culturale, rasiale și
etnice ce ne ajut ă să ne cunoa ștem mai bine; prin dialog
promovăm respectul reciproc prin faptul c ă fiecare partener se
definește în termeni proprii; în dialog este important s ă se
respecte integritatea religioas ă a fiecărei persoane; dialogul
presupune cooperare și colaborare activ ă.
Analizând toate aceste puncte, trebuie avut în vedere
faptul că dialogul nu trebuie s ă fie asociat cu o anumit ă
clasă, să devină elitist sau s ă se confunde cu anumite p ături
sociale. Dialogul are puterea, dac ă este realizat cu
sinceritate, s ă influențeze și să schimbe decizii politice
greșite, în acest sens el trezind nenum ărate așteptări din
partea nu numai a celor implica ți în mod direct, ci a tuturor
oamenilor. Nu trebuie uitat faptul c ă în dialog se implic ă
persoane reale, iar nu ideologii și tabere aflate în conflict, și
nu trebuie neglijate p ărerile partenerilor, indiferent de natura
lor. Numai astfel se cultiv ă respectul reciproc în discu ții și în
găsirea unor solu ții comune. Toate acestea trebuie s ă se
realizeze având în minte c ă dragostea lui Dumnezeu,
Creatorul tuturor oamenilor, este nem ărginită.125
În luna februarie a anului 1978, reprezentan ți ai
creștinismului și budismului s-au întâlnit la Colombo (Sri Lanka),
ca să discute despre experien ța religioas ă în relațiile umane cu
natura ( Omul în natur ă: oaspete sau inginer? ‒ Man in Nature:
Guest or Engineer? ). O altă întâlnire a avut loc la Yaounde
(Camerun), în septembrie 197 8, la care au participat, al ături de
creștini, reprezentan ți ai culturilor tradi ționale din Asia, Africa,

125 Ecumenical Considerations for Dialogue and Relations with People of
Other Religions . Taking stock of 30 years of dialogue and revisiting the
1979 Guidelines , WCC Publications, Geneva, 2003.

76 ADRIAN BOLDI ȘOR
Pacific și din cele dou ă Americi. Tema întâlnirii a fost
Dimensiunile reli gioase în rela țiile umane cu natura (Religious
Dimensions in Hu manitie’s Relationship to Nature ).126

2.7 Vancouver (1983)
A șasea Adunare general ă a Consiliului Mondial al Bisericilor
a avut loc la Vancouver (Canada), între 24 iulie și 10 august
1983.127 A fost ales ca titlu Iisus Hristos – Via ța Lumii (Jesus
Christ – the Life of the World ) și au participat 847 de
delegați aparținând celor 301 Biserici membre. La aceast ă
întâlnire s-a discutat despre textul BEM ( Botez, Euharistie,
Preoție ‒ Baptism, Eucharist and Ministry128) și despre
Liturghia de la Lima (Lima Liturgy ).
Un demers important ce s-a realizat la a șasea Adunare
generală a fost invitarea a peste 50 de membri ce apar țineau
altor religii și ideologii. Ca o preg ătire pentru aceast ă
Adunare au fost mai multe întâlniri preg ătitoare: Honolulu

126 Ans J. Van der B ENT, Six Hundred Ecumenical Consultations …, p. 64.
127 Ans J. Van der B ENT and Diane K ESSLER , „WCC Assemblies”, pp.
1235-1236. Vezi de asemenea Raportul oficial al acestei Adun ări Generale:
Gathered for Life. Official Report , VI Assembly World Council of Churches ,
Vancouver , Canada , 24 July-10 August 1983 , David G ILL (Editor), World
Council of Churches, Geneva, 1983.
128 În legătură cu textul BEM vezi: Baptism , Eucharist and Ministry , Faith
and Order Paper No. 111, World Council of Churches, Geneva, 1982. Cele șase volume de r ăspunsuri trimise de to ate confesiunile cre știne au fost
publicate începând cu anul 1986: Churches respond to BEM . Official
responses to the „Baptism , Eucharist and Ministry ” text , vol. I-VI, Max
T
HURIAN (Editor), Faith and Order Papers 129-144, World Council of
Churches, Geneva, 1986-1988; Baptism, Eucharist & Ministry . 1982-1990 .
Report on the Process and Responses , Faith and Order Paper No 149, WCC
Publications, Geneva, 1990; BEM at 25 . Critical insights into a continuing
legacy , Thomas F. B EST and Tamara G RDZLIDZE (Editors), Faith and Order
Paper No. 205, WCC Publications, Geneva, 2007; Orthodox Perspectives
on Baptism , Eucharist , and Ministry , Gennadios L IMOURIS and Nomikos
Michael V APORIS (Editors), Faith and Order Papers, Number 128, Holy
Cross Orthodox Press, Brookline, Massachusetts, 1985.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 77
(Hawaii, 28 iunie-6 iulie 1982, Consultările culturilor
tradiționale pentru preg ătirea celei de a 6-a Adun ări a CMB ‒
WCC Traditional Cultures Consu ltation in Preparation for the
6th Assembly ) la care au participat reprezentan ți ai culturilor
tradiționale din insulele Pacificului, aborigeni din Noua
Zeelandă, Australia, nordul, sudul și centrul Americii și din
Indonezia129; Mauritius (Africa, ianuarie 1983), unde au
participat cre știni, evrei și musulmani. Acelea și critici din
trecut au fost ridicate și acum: Care este rolul evangheliz ării și
al vocației misionare a cre știnilor în cadrul dialogului
interreligios?
La Vancouver s-a specificat faptul c ă „este nevoie
urgentă de acțiune comun ă și de cooperare între cre știni și
persoanele ce apar țin altor credin țe, mai ales în sectoarele
reprezentate de drepturile omului, justi ție și pace, reconstruc ție
economic ă și eradicare a foametei și bolii. Domeniile
identificate pentru aten ție în viitor au inclus dialogul cu
oamenii ce apar țin religiilor tradi ționale, reprezenta ți de
numărul mare de canadieni a borigeni la Adunare, rug ăciunea și
cultul interreligios, fenomenul noilor mi șcări religioase și
problemele Evangheliei și culturii”.130 Documentul intitulat
Misiune și evanghelism: o afirmare ecumenic ă (Mission and
Evangelism: An Ecumenical Affirmation ) a subliniat faptul c ă
Dumnezeu este Creatorul întregului Univers și că Duhul Sfânt
lucrează în toată creația, în forme diferite.
După cea de-a șasea Adunare general ă a CMB de la
Vancouver, au fost organizate mai multe întâlniri de
Departamentul pentru dialogul interreligios, având ca scop punerea în practic ă a ideilor propuse în anul 1983:
Swanwich (Marea Britani e, martie 1985), Postdam
(Germania, iulie 1986), Baar (Elve ția, mai 1988) și
Casablanca (Maroc, iunie 1989).

129 Ans J. Van der B ENT, Six Hundred Ecumenical Consultations …, p. 66.
130 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, p. 157.

78 ADRIAN BOLDI ȘOR
În anul 1986 a fost lansat programul, cu o durat ă de
patru ani, Credința vecinilor mei și a mea: descoperiri
teologice prin dialog interreligios (My Neighbour’s Faith and
Mine: Theological Discoverie s through Interfaith Dialogue ).
Ghidul acestui program a fost alc ătuit în 9 sec țiuni și a fost
tradus în 18 limbi, devenind documentul esen țial pentru
viitoarele discu ții cu reprezentan ții altor religii.
Întâlnirile interreligioase au continuat în anul 1990, la
Baar (Elve ția), unde au participat reprezentan ți ai Bisericilor
ortodoxe, protestante și romano-catolice. La aceast ă întâlnire
s-au discutat trei probleme teologice importante în leg ătură
cu necesitatea dialogului cu oamenii ce apar țin altor
credințe: „semnifica ția teologic ă a pluralismului religios, rolul
lui Hristos într-o lume pluralistic religioas ă și implica ția
credinței că Duhul Sfânt lucreaz ă și în afara grani țelor
instituției biserice ști”.131
Pluralismul religios î și are rădăcinile în înv ățătura
conform c ăreia exist ă un singur Dumnezeu Care le-a creat pe
toate și continu ă să fie prezent în întreaga crea ție, El fiind
Dumnezeul tuturor na țiunilor și oamenilor. Dumnezeu este
prezent în c ăutările oamenilor de alte religii, dac ă acestea se
bazează pe valorile morale propov ăduite de cre știnism:
dreptatea, libertatea, pacea și, ca o încununare a tuturor,
iubirea. De aceea trebuie recunoscute gre șelile trecute și
trebuie depuse eforturi pentru o mai strâns ă colaborare în
vederea dep ășirii problemelor cu care se confrunt ă prezentul, în
ceea ce prive ște dialogul cu cei de alte credin țe și ideologii.
Respectul fa ță de reprezentan ții altor religii nu înseamn ă
renunțarea la propria religie, ci în țelegerea faptului c ă
Dumnezeu lucreaz ă cu toți oamenii și îi iubește pe toți. Numai
un dialog autentic deschide grani țele înțelegerii și colaborării

131 Vancouver to Canberra . 1983-1990 . Report of the Central Committee of
the World Council of Churches to the Seventh Assembly , Edited by Thomas
F. B EST, WCC Publications, Geneva, 1990, p. 132.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 79
între oameni. Astfel putem s ă ne înțelegem și pe noi mai bine și
să gândim teologia pornind de la rela ția cu vecinii no ștri care
nu gândesc ca noi. Problema pluralismului religios și practica
dialogului reprezint ă părți importante ale contextului în care
trăim și ale drumului pe care trebuie s ă-l urmăm spre
înțelegerea rolului credin ței noastre în lumea în care vie țuim.132
În cadrul Programului pentru dialogul interreligios s-au
discutat problemele teologice esen țiale cu privire la defini ția și
rolul religiei în vie țile oamenilor, cu recomandarea ca fiecare
confesiune cre ștină să răspundă din punct de vedere teologic
problemelor ridicate în urma discu țiilor cu reprezentan ții altor
religii. De asemenea, au continuat și întâlnirile bilaterale și
multilaterale, dialogul dintre cre știni și evrei stând mereu în
centrul preocup ărilor.
O întâlnire important ă, ce a avut ca participan ți creștini
și evrei, a avut loc la Harvar d Divinity School, Boston (SUA),
în noiembrie 1986: Importanța și limitele pluralismului religios
în lumea de ast ăzi (The Meaning and Limits of Religious
Pluralism in the World Today ). Consult ările au reafirmat
importanța respect ării pluralismului religios. O alt ă întâlnire
iudeo-cre ștină a avut loc la Nairobi (Africa), în noiembrie
1986. Toate aceste consult ări, precum și multe altele, și-au
găsit finalitatea în publicarea textului Teologia Bisericilor și
poporul evreu (The Theology of the Churches and the Jewish
People ). „Mult mai mult se poate face în acest moment istoric
în relațiile iudeo-cre știne dacă CMB și Bisericile membre ale
Consiliului ar fi capabile s ă angajeze mai multe resurse în
această arie”.133
Dialogul dintre cre știni și musulmani a luat un mare
avânt în aceast ă perioadă, încercându-se st abilirea unui ghid
necesar unei mai bune abord ări a întâlnirilor. Astfel de întâlniri

132 „Religious Plurality: Theological Perspectives and Affirmations”, în: The
Ecumenical Movement . An Anthology of Key Texts and Voices , pp. 417-422.
133 Vancouver to Canberra , p. 134.

80 ADRIAN BOLDI ȘOR
au avut loc la Porto Novo (Benin, martie 1986, Religie și
responsabilitate ‒ Religion and Responsability ); Bali
(Indonezia, decembrie 1986, Înaintând împreun ă către secolul
următor ‒ Advancing Together into the Next Century );
Kolymbari (Grecia, septembrie-octombrie 1987, Religie și
societate ‒ Religion and Society ); New Windsor (SUA, martie
1988, Provocarea pluralismului ‒ The Challenge of
Pluralism ).
Dialogul dintre cre știnism, hinduism și budism are o
istorie îndelungat ă în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor.
În teritoriile unde se afl ă budiști și hinduși, creștinii sunt, de
obicei, în minoritate și sunt pu și în fața realității de a-și
mărturisi credin ța diferit de modalit ățile folosite în alte arii
geografice. O întâlnire important ă a avut loc în noiembrie 1987
la New Delhi (India), având ca tem ă Identități religioase într-o
societate multireligioas ă (Religious Identities in a Multifaith
Society ). La aceast ă întâlnire au participat reprezentan ți ai
hinduismului, budismului, islamului, cre știnismului,
șikismului, jainismului și zoroastrismului. Alt ă întâlnire
creștino-hindus ă a avut loc sub forma unui seminar ținut la
Madras (India), în iulie 1989.
Două întâlniri importante au adus fa ță în față
reprezentan ți ai creștinismului și budismului: în decembrie 1984,
în Hong Kong și în noiembrie 1988 la Se ul (Coreea de Sud). S-a
discutat mai ales despre programul comun budist-cre știn
intitulat: Dreptate, pace și integritatea crea ției (Justice , Peace
and the Integrity of Creation – JPIC ).
O secțiune aparte în cadrul Programului pentru dialogul
interreligios îl reprezint ă întâlnirile dintre cre știni și religiile
tradiționale. Au avut loc mai multe consulta ții: la Kitwa
(Zambia), în septembrie 1986 și la Sorrento (Canada), în
noiembrie 1987. Întâlnirile au eviden țiat necesitatea dialogului
cu aceste tradi ții religioase. „Problema religiilor tradi ționale
ocupă un loc mai important pe agenda Dialogului interreligios

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 81
și acest lucru presupune preg ătirea unor oameni competen ți
care să fie implica ți în aceste întâlniri”.134
O contribu ție important ă la dezvoltarea dialogului
interreligios i-a revenit lui Wesley S. Ariarajah, care a publicat
în anul 1985 Biblia și oamenii altor credin țe (The Bible and
People of Other Faiths ), în care încearc ă să scoată în eviden ță
baza scripturistic ă a dialogului interreligios.135 Până în anul
2000 cartea era deja la a cincea edi ție, fiind tradus ă în mai
multe limbi.
Structurat ă în șapte capitole ( Niciun alt Dumnezeu ‒ No
other God ; Două întâlniri ‒ Two encounters ; Iisus singura
cale? ‒ Jesus the only way? ; O bază biblică a dialogului? ‒ A
biblical basis for dialogue? ; Mărturisire și dialog ‒ Witness
and dialogue ; Mărturisind în dialog ‒ Witnessing in dialogue ;
Spre o teologie a dialogului ‒ Towards a theolo gy of dialogue ),
cartea trateaz ă locul, rolul și importan ța Bibliei pentru dialogul
interreligios, pornind de la situa ția concret ă a felului în care
creștinii se comport ă cu adep ții hinduismului, budismului și
islamului. În cadrul acestui dialog, dac ă el este posibil, se pune
întrebarea dac ă adepții creștinismului pot s ă interacționeze cu
cei de alte religii și să rămână totuși creștini. În acest sens, cele
mai multe critici aduse dialogului interreligios au pornit de la
propovăduirea scripturistic ă, mai ales în teritorii ca Asia, unde
creștinii reprezint ă o minoritate printre adep ții altor religii.
După ce prezint ă mai multe p ăreri pro și contra în ceea
ce privește rolul Bibliei în dialogul interreligios, Ariarajah
încearcă să descopere în Sfânta Scriptur ă pasaje care s ă
răspundă acestei dileme, aducând în prim-plan mai multe teme:

134 Vancouver to Canberra , p. 136.
135 Wesley S. A RIARAJAH , The Bible and People of Other Faiths , World
Council of Churches, Geneva, 1985. A se vedea și răspunsul dat ideilor
dezvoltate în aceast ă carte: S. K ULANDRAN , The Bible and the People of
Other Faiths : A Replay to Mr . Wesley Ariarajah , Colombo: Ranco Printers
and Publishers, 1991. Vezi și: S. Wesley A RIARAJAH , Not without my
Neighbour . Issues in Interfaith Relations , WCC Publications, Geneva, 1999.

82 ADRIAN BOLDI ȘOR
dialogul permanent al lui Dumnezeu cu lumea, atitudinea lui
Iisus Hristos fa ță de alte religii, în țelegerea Împ ărăției lui
Dumnezeu, universalitatea mesajului lui Hristos. În cele din urmă, aceste subiecte trebuie anali zate în contextul istoric în
care trăiește fiecare cre știn, ținând cont de caracteristicile
timpului și locului în care oamenii î și mărturisesc credin ța.
„Trebuie admis, oricum, c ă în contextul noii noastre atitudini
față de pluralismul religios, ar trebui s ă fie eviden țiate câteva
teme biblice care nu au avut un rol central în în țelegerea de
sine a Bisericii din trecut. Rec uperarea acestora ar oferi o baz ă
teologică care ar face dialogul un mod cre știn natural de via ță
în situații plurireligioase”.
136
O posibil ă teologie a dialogului porne ște, în
interpretarea lui Ariarajah, de la ce s-a întâmplat la Sinodul de la Ierusalim din anul 50 ( Faptele Apostolilor 15) și trebuie s ă
țină cont de provoc ările actuale ale pluralismului religios, de
o abordare teocentric ă a teologiei, de o reflec ție mai atent ă
asupra hristologiei și, nu în ultimul rând, de regândirea rolului
și importan ței misiunii cre știne în întrea ga lume. „Exist ă în
Biblie o în țelegere mai larg ă, mai generoas ă și mai inclusiv ă a
lui Dumnezeu și a căilor Lui decât ni se pare nou ă că suntem
conștienți de ele. Exist ă în Biblie o înv ățătură care ne va
elibera de noi în șine și ne va permite s ă trăim în comuniune
cu alții”.
137
La întâlnirea de la San Antonio (SUA) din anul 1989 au
fost invita ți consultan ți ce apar țineau mai multor tradi ții
religioase, temele principa le fiind legate de rela ția creștinilor
cu cei de alte religii și de raportul ce trebuie s ă existe între
misiune și dialog. Un an mai târziu, la Baar (Elve ția) s-au
reluat aceste subiecte, întâlnirea fiind o preg ătire pentru
Adunarea general ă a CMB de la Canberra.

136 Wesley S. A RIARAJAH , The Bible and People of Other Faiths , p. 57.
137 Wesley S. A RIARAJAH , The Bible and People of Other Faiths , p. 71.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 83
2.8 Canberra (1991)
A șaptea Adunare general ă a Consiliului Mondial al Bisericilor
a avut loc la Canberra (Austral ia) între 7-20 februarie 1991. A
fost ales ca titlu Vino, Duhule Sfânt – reînnoie ște întreaga
creație (Come Holy Spirit – Renew the Whole Creation ) și au
participat 842 de delega ți din 317 Biserici membre.138 La
această Adunare s-au purtat numeroase discu ții în
contradictoriu cu pr ivire la Persoana și rolul Duhului Sfânt în
viața Bisericii. Participan ții ortodoc și au ridicat multe întreb ări
în legătură cu ceea ce ar trebui s ă reprezinte Consiliului
Mondial al Bisericilor, sublinii nd mai ales prior itatea acestuia:
unitatea tuturor confesiunilor cre știne și abia apoi dialogul cu
reprezentan ții altor religii.
Și aici au fost invita ți 50 de reprezentan ți ai diferitelor
religii care au asistat la discu țiile pregătitoare Adun ării, fiind
apoi invita ți și la întâlnirile plenare. Una dintre sec țiuni a fost
dedicată Dialogului cu oamenii altor credin țe (Dialogue with
People of Other Faiths ).
Cele mai multe discu ții în contradictoriu s-au ivit în
urma interven ției profesoarei core ene Chung Hyun Kyung.139
Discuțiile s-au purtat în jurul ideii dup ă care Duhul Sfânt a fost
identificat cu spiritele ancestrale ale aborigenilor și în jurul
simbolurilor folosite în prezentarea și discursurile ce au avut
loc. S-a folosit chiar și expresia: „Dialogul este satanic”.140
O altă problemă ridicată a fost legat ă de natura rela ției
dintre cre știni și musulmani. Deoarece experien ța relațiilor
creștino-musulmane a l ăsat de dorit, mai multe voci au

138 Ans J. Van der B ENT and Diane K ESSLER , „WCC Assemblies”, pp. 1236-
1237. Vezi Raportul oficial al acestei Adun ări Generale: Signs of the Spirit.
Official Report Seventh Assembly , Canberra , Australia , 7-20 February
1991 , Edited by Michael K INNAMON , WCC Publications, Geneva, 1991.
139 Vezi întregul text al acestei interven ții în: The Ecumenical Movement : An
Anthology of Key Texts and Voices , pp. 231-237. De asemenea vezi și
răspunsul ortodox la aceast ă prezentare, în aceea și carte, pp. 237-238.
140 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, p. 158.

84 ADRIAN BOLDI ȘOR
contestat necesitatea acestui dialog. În urma discu țiilor de la
Canberra, departamentul Duhul unit ății – reconciliaz ă poporul
Tău (Spirit of Unity – Reconcile Your People ), s-a ocupat mai
intens de organizarea întâlnirilor interreligioase. Ideea central ă
a fost aceea c ă Duhul Sfânt lucreaz ă într-un mod care r ămâne
de neînțeles oamenilor. Însemn ătatea dialogului interreligios se
poate verifica în rezultatele ce se ob țin în urma acestor discu ții.
Dialogul trebuie s ă porneasc ă mereu de la o mai bun ă
cunoaștere a partenerilor cu care se dialogheaz ă și de la o
încredere sporit ă între participan ții la dialog.
Necesitatea dialogului interreligios, a șa cum a fost
subliniată în cadrul Adun ării de la Canberra, a ținut și de noua
relație politic ă în lume, mai ales dup ă căderea blocului
comunist în Europa de Est. E șecul unor ideologii politice
precum și libertatea oamenilor din anumite teritorii în a- și
manifesta apartenen ța religioas ă au constituit puncte de sprijin
și motive de reflexie ce și-au găsit finalitatea în Raportul final
al Adunării.
După încheierea Adun ării generale de la Canberra,
CMB a continuat programele și chiar a înfiin țat altele ce au în
centru dialogul interreligios. În ianuarie 1992 a luat fiin ță un
Oficiu pentru rela țiile interreligioase (Office on Inter-Religious
Relations – OIRR ), care a fost ata șat Secretariatului general.
Deși acest Oficiu a avut ca principal scop încurajarea
dialogului cu reprezentan ții diferitelor religii, au fost voci în
cadrul CMB care au criticat schimbarea Departamentului sau a
Programului într-un Oficiu . În ciuda tuturor schimb ărilor care
au intervenit, Oficiul pentru dialog a continuat s ă-și
îndeplineasc ă rolul pe care îl avea, cu rezultate semnificative.
Astfel, în anul 1992 a avut loc o important ă întâlnire la
Colombo (Sri Lanka), la care au participat cre știni de diferite
confesiuni și din diferite p ărți de pe glob pentru a- și împărtăși
experiențele dobândite în cadrul dialogului interreligios. O alt ă
întâlnire important ă a avut loc la Baar (Elve ția), în anul 1993.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 85
Tema principal ă discutată în cadrul acestei întâlniri a fost legat ă
de importan ța teologic ă a dialogului cu reprezentan ții altor
religii. Aceste subiecte au preg ătit întâlnirea Evanghelie și
Cultură (Gospel and Culture ) care a avut loc în Brazilia, la
Salvador de Bahia, în anul 1996, unde s-a discutat despre natura
raportului dintre misiunea cre ștină și dialogul interreligios.

2.9 De la Harare (1998) la Porto Alegre (2006)
A opta Adunare general ă a Consiliului Mondial al Bisericilor a
avut loc la Harare (Zimbabwe) , între 3-14 d ecembrie 1998. Au
fost prezen ți 966 delega ți din 336 Biserici membre, iar ca titlu
a fost ales Întoarcerea la Dumnezeu – bucurie în speran ță
(Turn to God – Rejoice in Hope ).141 Harare a constituit și a 50-a
aniversare a Consiliului Mondial al Bisericilor.
A noua Adunare general ă a Consiliului Mondial al
Bisericilor a avut loc la Port o Alegre (Brazilia), între 14-23
februarie 2006 și a purtat titlul: Doamne, prin harul T ău,
transform ă lumea (God, in Your Grace , Transform the World ).
Ca și la ultimele dou ă Adunări generale, de la
Vancouver și Canberra, la Harare au fost invita ți 50 de
reprezentan ți ai diferitelor religii. „Importan ța continu ării
activității dialogului a fost mereu reafirmat ă. Adunarea a
rectificat Constitu ția CMB care pentru prima dat ă identifica în
mod explicit rela țiile cu comunit ățile de oameni de alte
credințe religioase ca fiind importante și pe care bisericile

141 Ans J. Van der B ENT and Diane K ESSLER , „WCC Assemblies”, pp. 1237-
1238. Vezi Raportul oficial al acestei Adun ări Generale: Toghether on the
Way. Official Report of the Eighth Assembly of the World Council of
Churches , Diane K ESSLER (Editor), WCC Publications, Geneva, 1999.
Despre contribu ția ortodox ă la această Adunare General ă vezi: Turn to God ,
Rejoice in Hope . Orthodox Reflections On the Way to Harare . The Report
of the WCC Orthodox Pre-Assembly Meeting and Selected Resource
Materials , Thomas F ITZGERALD and Peter B OUTENEFF (Editors), World
Council of Churches, Geneva, 1998.

86 ADRIAN BOLDI ȘOR
trebuie să le urmeze în Consiliu”.142 Ecouri ale acestor discu ții
au putut fi observate în anul 1993, atunci când s-a s ărbătorit
centenarul Parlamentului Mondial al Religiilor (World
Parliament of Religions ), unde s-a discutat despre importan ța
ecumenismului în dezvoltarea unei etici mondiale care s ă ajute
la implementarea drepturilor omului în diferitele comunit ăți de
pe glob și astfel să faciliteze bunele rela ții dintre oamenii ce
aparțin diferitelor religii.143
La Harare s-a recunoscut faptul c ă Bisericile cre știne
trebuie s ă trăiască într-o societate globalizat ă în care
principalele probleme sunt de natur ă economic ă, politică,
culturală și, nu în ultimul rând, religioas ă. În aceste condi ții s-a
ridicat întrebarea c ăreia Adunarea a încercat s ă-i găsească un
răspuns: „Cum ne tr ăim credin ța în contextul globaliz ării?”144
După Harare, aceast ă problem ă a reprezentat o constant ă a
întâlnirilor religioase din întreaga lume.
Pornind de la aceste realit ăți, la Harara s-a accentuat
importanța dialogului interreligios în rezolvarea situa țiilor de
criză din diferite p ărți ale globului și, de asemenea, rolul
semnificativ al dialogului în educa ția oamenilor. Ceea ce s-a
subliniat a fost ideea c ă misiunea și evanghelizarea reprezint ă
atât inima propov ăduirii cre știne, cât și rolul Consiliului
Mondial al Bisericilor. Aceast ă întărire a ideilor în cadrul unei
Adunări generale dovedea faptul c ă în cadrul Consiliului
continua s ă existe o anume tensiune între dialogul interreligios
și activitatea misionar ă. „Perioada post-Harare a început în
ianuarie 1999 cu o reconstruc ție a CMB. Vechiul OIRR a fost
schimbat într-un Program al Dialogului și Relațiilor

142 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, p. 161.
143 Towards a Global Ethic : An Initial Declaration , Chicago, Council for a
Parliament of the World’s Religions, 1993.
144 Together on the Way …, p. 183.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 87
Interreligioase ( Interreligious Relations and Dialogue ), care să
restituie însemn ătatea cuvântului «dialog»”.145
Aceste schimb ări importante au putut fi aplicate datorit ă
reevaluării activității ce a avut în centru dialogul interreligios.
Încă de la început, din a nul 1971, când a luat fiin ță în CMB
acest Program pentru promovarea dialogului interreligios, au fost voci care au afirmat, pe de o parte, necesitatea dialogului, iar, pe de alt ă parte, greut ățile ce vor fi întâmpinate de c ătre cei
angajați în acest proces. Problemel e se refereau la violen ța
crescândă din lume, la nerespectar ea drepturilor omului, la
tensiunile politice și intoleran ța religioas ă ce se manifesta în
teritoriile unde tr ăiau oamenii apar ținând mai multor religii. În
anul 2003, Catolicos Aram I a subliniat ideea c ă dialogul
interreligios r ămâne o prioritate în cadrul Consiliului Mondial
al Bisericilor.
146
În perioada cuprins ă între Harare și Porto Alegre au
avut loc mai multe întâlniri in terreligioase în care s-au
evidențiat necesitatea dialogului și importan ța ce i se acord ă
atât de cre știni, cât și de reprezentan ții altor religii.
În anul 2000, Secretarul general al Consiliului Mondial
al Bisericilor, Konrad Raiser, a fost invitat s ă vorbeasc ă în
cadrul Summitul Millenium al p ăcii mondiale și al liderilor
religioși și spirituali (Millenium World Peace Summit of the
Religious and Spiritual Leaders ). Aceasta a constituit întâlnirea
în care, pentru prima dat ă în istorie, lideri religio și s-au adunat
la invitația Secretarului general al Na țiunilor Unite, Kofi
Annan. În discursul s ău, Konrad Raiser a subliniat importan ța
susținerii și promov ării unor bune rela ții interreligioase în
vederea cl ădirii unei societ ăți bazate pe pace și dreptate.
În aprilie 2002 a avut lo c la Hong Kong o întâlnire
interreligioas ă în care s-a încercat fixa rea unor criterii mai bune

145 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, p. 161.
146 From Harare to Porto Alegre , 1998-2006 , World Council of Churches,
Geneva, 2005.

88 ADRIAN BOLDI ȘOR
care să eficientizeze dialogul. S-au avut în vedere mai ales
realizarea de leg ături cu organiza țiile mondiale interreligioase
care să ofere posibilitat ea întocmirii unor agende în care s ă fie
implicate cât mai multe persoane.
În perioada 6-9 iunie 2005 a avut loc conferin ța
Moment critic în rela țiile și în dialogul interreligios (Critical
Moment in Interreligious Relations and Dialogue ) la care au
fost prezen ți peste 100 de participan ți de diferite credin țe și
tradiții religioase. Tema conferin ței a fost sugerat ă de CMB
după consultarea parteneril or din cadrul dialogului
interreligios. Dup ă o perioad ă de pionierat a acestui program,
începută în anul 1971, dup ă întâlnirea de la Addis Ababa
(Etiopia), perioad ă caracterizat ă prin implicarea entuziast ă a
unui num ăr redus de parteneri, dialo gul interreligios a ajuns s ă
fie acceptat, f ăcând parte din via ța de zi cu zi a oamenilor. De-a
lungul timpului, cu cât dialogul a crescut în intensitate și
importanță, cu atât au ap ărut mai multe dificult ăți care au dus
la negarea necesit ății lui în anumite medii ce îl considerau mai
mult „o afacere”, cu agende de lucru regulate și cu rapoarte
anuale, care îns ă nu ajută să se treac ă la un alt nivel al
înțelegerii și cooperării între credincio șii diferitelor religii. De și
se simțea necesitatea pentru un dialog sincer între parteneri,
trecutul dovedea din ce în ce mai mult c ă cei angrena ți în
discuțiile interreligioase trebuie s ă stea împreun ă și să-și
împărtășească experien țele în vederea unei colabor ări rodnice
într-o lume plurireligioas ă.
Acesta a fost un moment cr itic în care s-a discutat
despre semnifica ția dialogului și despre diferitele modalit ăți de
abordare a lui. În acest punct s-au întâlnit entuziasmul unora cu critica altora, tendin ța spre rezerv ă cu scepticismul. Scopul
acestei întâlniri a fost acela de a aduce împreun ă pe cei
implicați în dialogul interreligios din diferite arii geografice:

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 89
teologi, cercet ători, activi ști, jurnali ști și persoane ce lupt ă
pentru apărarea drepturilor omului.147
Ideile cu privire la dialogul interreligios discutate la
Harare și la întâlnirile ce au urmat au fost reluate și analizate în
cadrul Adun ării generale a CMB de la Porto Alegre (2006),
rezultatele concretizându-se în înmul țirea întâlnirilor bilaterale
și multilaterale la care au fost prezen ți reprezentan ți ai
diferitelor religii de pe glob. A ccentul s-a pus mai ales pe
relațiile dintre cre știni și musulmani în lumina evenimentelor
de la 11 septembrie 2001, participan ții la întâlnirea din Brazilia
propunând ca discu țiile să aibă loc în teritorii diferite, atât cu
majoritate cre ștină, cât și musulman ă, iar temele propuse s ă
țină cont de necesit ățile popula țiilor din zonele respective. S-a
trecut astfel la un alt nivel al dialogului în care accentul s-a deplasat asupra nevoii dialogu lui în diferite teritorii și mai
puțin asupra dialogului „centralizat”, f ără însă ca acesta din
urmă să fie neglijat. Una din temele principale de la aceast ă
Adunare a CMB a fost legat ă de propria în țelegere a cre știnilor
în contextul contemporan plurireligios.
Pornind de la aceste recomand ări, în anii urm ători au
avut loc mai multe întâ lniri în care reprezentan ți ai
creștinismului au discutat despre problema auto-în ț
elegerii în
contexte diferite, în rela ție cu alte religii: cu islamul, în
octombrie 2008; cu budismul, în decembrie 2009; cu iudaismul, în iunie 2010; cu hi nduismul, în octombrie 2011; cu
religiile popula țiilor indigene, în februarie 2012.
Între vorbitorii de la Porto Alegre care au tratat și
problema dialogului interreligios, comb ătând toate nedrept ățile
ce se ridic ă în calea acestuia, s-au num ărat Catholicosul
Cilicieie S.S. Aram I (despre fidelitatea fa ță de Hristos f ără a
exclude colaborarea cu pers oanele de alte religii),

147 Changing the Present , Dreaming the Future . A Critical Moment in
Interreligious Dialogue , Edited by Hans U CKO, with Charlotte V ENEMA and
Ariane H ENTSCH , WCC, Geneva, 2006.

90 ADRIAN BOLDI ȘOR
Arhiepiscopul anglican al Africii de Sud, Desmond Tutu,
câștigător al Premiului Nobel pentru pace (despre problema
apartheid-ului) și Arhiepiscopul de Canterbury Dr. Rowan
Williams (despre identitatea cre ștină și pluralismul religios).
„Mesajul celei de a IX-a Adun ări generale a CMB este scris în
forma unei impresionante rug ăciuni în care se cere iertare lui
Dumnezeu pentru lipsa unei opozi ții hotărâte față de
distrugerea mediului înconjur ător, sărăciei, rasismului,
castismului, r ăzboiului și genocidului. Dar se și mulțumește
pentru binecuvânt ările și semnele de speran ță (…)”.148

2.10 Busan (2013)
Cea de a zecea Adunare general ă a Consiliului Mondial al
Bisericilor a avut loc la Busan (C oreea de Sud) în perioada 30
octombrie-8 noiembrie 2013 și a purtat titlul Dumnezeul vie ții,
condu-ne la dreptate și pace (God of Life, Lead Us to Justice
and Peace ).
Fostul Secretar general al CMB, Dr. Philip Potter,
afirma că temele alese la Adun ările generale sunt specifice
timpului respecti v, indicând situa țiile concrete în care
Bisericile tr ăiesc și problemele cu care se confrunt ă. Așa s-a
întâmplat la Amsterdam, în anul 1948, atunci când, dup ă cel de
al Doilea R ăzboi Mondial, dezordinea omului era pus ă în
paralel cu planul lui Dumnezeu. La urm ătoarea întâlnire de la
Evanston (1954) s-a accentu at partea hristologic ă a învățăturii
care a continuat s ă fie tema principal ă și la New Delhi (1961),
Uppsala (1968), Nairobi (1975) și Vancouver (1983). La
Canberra, în anul 1991, s-a ales o tem ă ce scotea în eviden ță
învățătura trinitarian ă, pentru ca la Hararre (1998) s ă se treacă
la o abordare teocentric ă, idee continuat ă și la Porto Alegre

148 Pr. Lect. Dr. Nicolae M OȘOIU, „«Doamne, prin harul T ău, transform ă
lumea!» a IX-a Adunare general ă a Consiliului Ecumenic al Bisericilor
(Porto Alegre, Brazilia, 14-23 februarie 2006)”, în: Revista teologic ă,
Nr. 1/2006, p. 243.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 91
(2006). „Trecerea de la un accent misiologic și hristologic
îngust către o rug ăciune îndreptat ă direct c ătre Dumnezeu
deschide multe ferestre pentru rela ții interconfesionale”.149
Reprezentan ții Bisericilor ortodox e au propus câteva
completări ale temei, su gestii ce pân ă la urmă nu au fost aprobate.
Astfel, s-a insistat pe idee a „ca expresia «Dumnezeul vie ții» să fie
completat ă cu atributele «Dumnezeul treimic» sau «Dumnezeul
trinitar», spre a scoate mai clar în eviden ță «baza» CMB care este:
«CMB este o co munitate/asocia ție de biserici care-L m ărturisesc
pe Domnul nostru Iisus Hristo s, potrivit Sc ripturilor, ca
Dumnezeu și Mântuitor și prin urmare caut ă să-și îndeplineasc ă
scopul comun, spre slava Tat ălui și a Fiului și a Sfântului Duh».
Membrii Comitetului central din Asia au afirmat c ă o astfel de
formulare trinitar ă a temei ar putea cu u șurință să fie interpretat ă
greșit în contextul lor. Important ar fi aici mai ales relevarea
caracterului monot eist al credin ței creștine în controversa cu
religiile politeiste ale Asiei, mai ales în controversa cu islamul”.150
Schimbarea de paradigm ă în ceea ce prive ște felul în
care CMB vede realit ățile lumii se poate observa comparând și
îndemnurile ce au fost adresate la prima și la ultima Adunare
generală. Dacă la Amsterdam s-a insistat pe ideea c ă Bisericile
participante „trebuie s ă stea împreun ă”, la Busan s-a subliniat
faptul că ele „trebuie s ă meargă împreună”, idee ce cuprinde
întregul parcurs de aproape 70 de ani de transform ări prin care
a trecut CMB.
Discuțiile controversate cu privire la aceast ă Adunare
au pornit înc ă de la alegerea locului desf ășurării ei, inițial fiind
propuse mai multe loca ții: Grecia, prin Patriarhia Ecumenic ă, a

149 S. Wesley A RIARAJAH , „Challenges the Assembly Theme Poses for
Interreligious Dialogue: Some Personal Reflections”, în: Current Dialogue ,
55, September 2013, p. 5.
150 Pr. Lect. Dr. Daniel B UDA, „Ortodoxie și ecumenism din perspectiva
celei de-a 10-a Adun ări generale a Consiliului Mondial al Bisericilor
(CMB) din Busan, Coreea de Sud”, în: Revista teologic ă, nr. 3/2013, p. 183.

92 ADRIAN BOLDI ȘOR
propus ca întâlnirea s ă se țină pe insula Rhodos; Etiopia, la
propunerea Patriarhului Abune Pa ulos al Bisericii Ortodoxe
Tewahedo; Siria, la propune rea Patriarhiei Rum-Ortodoxe și a
Patriarhiei Siriaco-Ortodox ă; Coreea de Sud, la propunerea
Consiliului Na țional al Bisericilor din care fac parte mai multe
Bisericii ce nu sunt membre ale CMB. Dup ă retragerea
candidaturii Greciei și Etiopiei au r ămas în curs ă Siria și
Coreea de Sud. În aceast ă situație, „majoritatea membrilor
ortodocși ai Comitetului Central au sus ținut candidatura Siriei
ca semn al leg ăturilor lor cu fra ții și surorile lor ortodoc și.
Rezultatul i-a dezam ăgit pe mul ți ortodocși. S-a spus atunci c ă
trebuie să luăm în considerare o participare redus ă a Bisericilor
Ortodoxe la Adunarea general ă din Coreea. Realitatea de azi
arată mai degrab ă contrariul”.151
Declarațiile, în num ăr de 11, adoptate în cadrul acestei
Adunări s-au referit la probleme ce privesc situa țiile cu caracter
religios din întreaga lume. Abord ările interreligioase au fost
evidente mai ales în cadrul declara țiilor despre respectarea
drepturilor minorit ăților religioase și drepturilor omului în
diferite teritorii în care se constat ă deficiențe.152 P e d e a l t ă
parte, titlul ales pentru Aduna rea din Coreea este de un real
interes nu numai pentru cre știni, ci și pentru adep ții altor
religii, deoarece se refer ă la viața, pacea și dreptatea din
întreaga lume. Se poate spune astfel c ă și această temă reflectă
timpurile în care tr ăim, nevoile și problemele cu care se
confruntă lumea de azi: este un timp al dialogului, asem ănător,
în multe privin țe, cu cel din primele secole cre știne.153

151 Pr. Lect. Dr. Daniel B UDA, „Ortodoxie și ecumenism din perspectiva
celei de-a 10-a Adun ări generale a Consiliului Mondial al Bisericilor
(CMB) din Busan, Coreea de Sud”, p. 182.
152 Daniel B UDA, „The 10th Assembly of the World Council of Churches. A
General Presentation and Some Preliminary Remarks”, în: Review of
Ecumenical Studies (RES) , vol. 6, issue 1, 2014, pp. 136-137.
153 S. Wesley A RIARAJAH , „Challenges the Assembly Theme Poses for
Interreligious Dialogue: Some Personal Reflections”, p. 5.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 93
Depășind problemele ridicate odat ă cu Adunarea
generală de la Nairobi (1975) și cu întâlnirea de la Chiang Mai
(1977) cu privire la pericolul si ncretismului religios, din ce în
ce mai pu ține voci au contestat necesitatea dialogului
interreligios pentru timpurile noa stre. Acest lucru s-a observat
în numărul mare al discu țiilor interreligioase dintre cre știni și
reprezentan ții altor religii și ideologii, în special musulmani și
evrei, ținând cont de conflictele din diferite teritorii geografice
din ultimul timp. Cu toate acestea, problemele ridicate de dialogul interreligios nu au disp ărut ci, în anumite situa ții, s-au
accentuat, de și au fost abordate în majoritatea întâlnirilor cu
sau fără temă religioasă.
Principalele subiecte alese au fost: rapida cre ștere a
formelor de extremism religios în zonele cu numeroase conflicte militare; pierderea identit ății religioase și îndepărtarea
din ce în ce mai mult de religiile tradi ționale, trecându-se u șor
spre indiferentismul religios sau chiar spre sincretism în forme noi; abordarea misiologic ă a dialogului interreligios ridic ă
multe semne de întrebare cu privire la un dialog sincer între reprezentan ții diferitelor religii. Toat e aceste probleme pot fi
depășite numai printr-o bun ă înțelegere între adep ții religiilor
lumii, în spiritul p ăcii și dreptății.
Înainte de începerea Adun ării au fost voci care au
susținut faptul c ă
alegerea unui ora ș din Coreea a reprezentat o
oportunitate pentru dezvoltarea dialogului interreligios, dac ă se
are în vedere faptul c ă în teritoriile asiatice tr ăiesc reprezentan ți
ai mai multor religii. Situa ția este oarecum asem ănătoare cu
cea de la începuturile cre știnismului, atunci când Apostolii au
trebuit să ducă cuvintele Domnului într-o lume p ăgână. În
aceste teritorii cre știnii nou converti ți și-au păstrat și o parte
din tradițiile lor necre știne, fapt ce a trezit multe semne de
întrebare și nemulțumiri cu privire la natura misiunii Bisericii.
Adunarea de la Busan s-a desf ășurat în contextul
regândirii misiunii cre știne, cu un accent deosebit pe ideea c ă

94 ADRIAN BOLDI ȘOR
misiunea înseamn ă, în primul rând, dialog. „Cu alte cuvinte,
esența mărturisirii și slujbelor cre știne trebuie s ă fie regândite.
Această discuție în biseric ă trebuie s ă fie argumentat ă de
discuția interreligioas ă (…). Pe scurt, în țelegerea noastr ă asupra
credinței creștine trebuie s ă fie conceptualizat ă împreun ă cu
partenerii no ștri de dialog. Numai prin în țelegere și dialog
perseverent putem eventual s ă discernem ce înseamn ă să fii
creștin în lumea de ast ăzi, a pluralismului interreligios”.154
Problema dialogului interreligios a fost analizat ă și din
punct de vedere ortodox, înainte de Busan, pentru a se vedea ce
se așteaptă vizavi de rela țiile cu cei de alte credin țe și ideologii.
Din perspectiv ă ortodoxă, Adunarea din Coreea a reprezentat o
oportunitate pentru regândirea misiunii cre știne în contextul
actual al pluralismului religios. De-a lungul timpului, Biserica
ortodoxă s-a implicat mai mult în problema unirii tuturor
Bisericilor cre știne și mai puțin în ceea ce prive ște dialogul
interreligios. Îns ă dialogul cu cei de alte religii, ca și
problemele și crizele din întreaga lume , nu au fost neglijate de
reprezentan ții ortodoc și ce au participat la aceste întâlniri.
Realitățile de astăzi sunt îns ă analizate din punct ul de vedere al
tradiției creștine pe care se bazeaz ă Biserica ortodox ă și al
realităților cu care se confrunt ă credincio șii ortodoc și în viața
de zi cu zi. De aceea și soluțiile oferite de Biserica ortodox ă
sunt privite de multe ori cu susp iciune de partenerii de dialog,
așa cum este cazul cu problema drepturilor omului, care sunt
înțelese în mod diferit de tradi țiile creștine.
Alte aspecte asupra c ărora ortodoc șii au avut o alt ă
abordare au fost lega te de crizele economic ă și ecologic ă cu
care se confrunt ă lumea de ast ăzi. Din punct de vedere ortodox,
aceste probleme nu pot și nu trebuie s ă fie privite separat și nici
desprinse de înv ățăturile creștine cu privire la crea ție și la locul
și rolul omului în planul lui Du mnezeu. Aceste aspecte trebuie

154 Edmund Kee Fook C HIA, „Whose God of Life? Whose Justice and
Peace?”, în: Current Dialogue , 55, September 2013, p. 14.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 95
tratate de toate religiile împreun ă pentru a g ăsi un răspuns
comun la probleme atât de importante pentru umanitate.155
Între documentele adoptate la Busan, în care sunt
abordate teme cu caracter interreligios, se num ără Declarația
cu privire la politizarea religiei și la drepturile minorit ăților
religioase (Statement on the Politicization of Religion and
Rights of Religious Minorities ).156 Declarația pornește de la
afirmarea demnit ății omului creat de Dumnezeu, ce reprezint ă
baza și libertatea religioas ă ca atribut și fundament al fiin ței
umane, prevedere ce se g ăsește și în Articolul 18 al Declara ției
Universale a Drepturilor Omului. CMB a sus ținut și promovat
încă de la începuturile sale dreptul oric ărui om de a crede liber,
fără ca acest drept s ă fie privit izolat, cu atât mai mult cu cât
întâlnirea din Coreea s-a desf ășurat la exact 1700 de ani de la
Edictul de libertate de la Mila no dat de Sfântul Constantin cel
Mare, împ ăratul Imperiului bizantin.
De la Amsterdam (1948) și până la Busan (2013) CMB
a dat mai multe declara ții prin care ap ăra libertatea pentru to ți
oamenii, r ăspunzând astfel diferitelor situa ții cu care s-a
confruntat omenirea de-a lungul ultimilor 65 de ani. CMB a luptat împotriva discrimin ărilor de orice fel, între care
discriminarea religioas ă s-a făcut simțită în aproape toate
teritoriile lumii. Libertatea religioas ă este strâns legat ă de
egalitatea dintre oameni și de justi ție și dreptate, fiind un
element esen țial al democra ției
și progresului social. Libertatea
religioasă este un drept al omului primit prin actul crea ției.
Omul este creat dup ă chipul lui Dumnezeu, umanitatea întreag ă

155 Petros V ASSILIADIS , „Orthodox Expectations from the 10th WCC
Assembly: The Importance of Interfaith, Ecological and Economic Witness”, în: Current Dialogue , 55, September 2013, pp. 16-19.
156 „Statement on the Politicization of Religion and Rights of Religious
Minorities”, <http://www.oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/2013-
busan/adopted-documents-statements/politicisation-of-religion-and-rights-
of-religious-minorities>, 27 iulie 2015.

96 ADRIAN BOLDI ȘOR
atingându- și perfecțiunea în Iisus Hristos. To ți oamenii sunt
egali, deoarece to ți au primit prin crea ție chipul lui Dumnezeu
și tind spre asem ănarea cu El. Orice negare a libert ății omului
este o negare a Dumnezeului Treimic.
Consiliul Mondial al Biseric ilor a respectat articolele
internaționale ce reglementau drepturile omului, pe care le
vede nu ca ținte în sine, ci ca direc ții pe care trebuie s ă le
urmeze omenirea pentru a ajunge la instaurarea p ăcii și a
dreptății. De asemenea, CMB a colaborat cu autorit ățile care
garanteaz ă libertățile individuale și colective ale oamenilor și
luptă împotriva violen ței și discrimin ărilor de orice fel.
În acest context, drepturile religioase ale minorit ăților
trebuie să fie respectate, deoarece sunt înr ădăcinate în sistemul
democratic dup ă care se conduc atât majorit ățile, cât și
minoritățile. De aceea, orice nerespectare a drepturilor
religioase ale minorit ăților trebuie s ă fie comb ătută de toate
organismele autorizate, deoarece aceste drepturi fac parte din
drepturile fundamentale ale omului. În ultimul timp îns ă se
observă o creștere a politiz ării religiei, lucru ce a condus, în
anumite teritorii, la probleme acute între majorit ățile și
minoritățile religioase, ajungându-se chiar și la forme de
extremism religios, afectând as tfel respectarea drepturilor
omului. În anumite zone geografice majorit ățile religioase
influențează politic societatea, ajungându-se la persecutarea
minorităților religioase, cu atât mai mult cu cât aceast ă
problemă este legat ă de altele de natur ă socială și economic ă.
Astfel de cazuri se întâlnesc în Africa, Asia și Orientul
Mijlociu. În aceste teritorii discriminarea religioas ă față de
minorități a ajuns s ă se transforme în violen ță față de aceste
comunități . P e d e a l t ă parte, discriminarea religioas ă a
minorităților are efecte negative asupra educa ției popula ției și a
relațiilor de zi cu zi dintre adep ții minorit ăților și majorităților
religioase, precum și a vieții culturale din teritoriile respective.
Între situa țiile prezentate în documentul adoptat de CMB, în

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 97
care se prezint ă situații de discriminare religioas ă a
minorităților, este redat cazul Bisericii ortodoxe din fosta
Iugoslavie, mai ales din regiunea Kosovo, și din Albania.
În Declarația cu privire la drep tul persoanelor apatride
(Statement on the Human Rights of Stateless People )157 se
pornește de la Articolul 15 din Declara ția universal ă a
drepturilor omului în care se afirm ă că naționalitatea este un
drept uman fundamental, avându- și rădăcinile în conceptul de
demnitate uman ă. Cu toate acestea sunt oameni care, în zilele
noastre, nu au o na ționalitate din diferite cauze, între care se
numără discriminarea rasial ă, etnică și religioas ă. Sunt date ca
exemple comunit ăți întregi de cre știni, musulmani și
credincioși ai altor religii care, în diferite p ărți de pe glob, sunt
discriminate chiar prin legi na ționale care îi exclud. Persoanele
apatride sunt prezente în oricare regiune din lume.
Din punct de vedere cre știn, învățătura noastr ă ne
învață să fim solidari cu to ți oamenii, mai ales cu cei afla ți în
necazuri și nevoi, deoarece to ți suntem crea ția lui Dumnezeu.
Astfel, partea umanitar ă devine o obliga ție pentru fiecare
dintre noi, având temei în iubirea lui Dumnezeu pentru noi și
în iubirea noastr ă pentru semenul no stru, fiind astfel
responsabili pentru aproapele no stru, indiferent de religie și
naționalitate ( Matei 25, 35-36).
În Declarația ce afirm ă prezența creștină și
mărturisirea în Orientul Mijlociu (Statement affirming the
Christian presence and witness in the Middle East )158 se
analizează situația tensionat ă din regiune și implicațiile asupra

157 „Statement on the Human Rights of Stateless People”,
<http://www.oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/2013-
busan/adopted-documents-statements/human-rights-of-stateless-people>,
27 iulie 2015.
158 „Statement affirming the Christian presence and witness in the Middle
East”, <http://www.o ikoumene.org/en/resources /documents/assembly/2013-
busan/adopted-documents-statements/statement-affirming-the-christian-
presence-and-witness-in-the-middle-east>, 27 iulie 2015.

98 ADRIAN BOLDI ȘOR
creștinilor ce tr ăiesc în aceast ă parte a globului. Prezen ța și
mărturia cre ștină în Orientul Mijlociu sunt de o deosebit ă
importanță pentru instaurarea și menținerea păcii și, în plus,
pentru respectarea diversit ății religioase și culturale în țări
precum Israelul, Palestina, Egiptul, Siria, Irakul, Africa de Nord. În aceste zone tr ăiesc împreun ă credincio și evrei,
musulmani și creștini, iar problemele de zi cu zi sunt adesea
transformate în adev ărate conflicte armate.
Un caz aparte este reprezentat de ora șul Ierusalim și de
marile probleme cu care se confrunt ă aici credincio șii celor
trei religii monoteiste. În acest context, CMB și-a întărit
poziți a p e c a r e a s u s ținut-o la toate întâln irile ce au avut ca
subiect de discu ție relația dintre cre știni, evrei și musulmani
în Orientul M ijlociu: pacea și reconcilierea trebuie s ă fie
condiționate de dreptate.
În documentul Minute on Indigenous Peoples
159 este
abordată problema respect ării drepturilor popula țiilor indigene
(tradiționale) ce au cultur ă, istorie și tradiții proprii. În anumite
zone geografice aceste popula ții nu sunt ap ărate prin legile
statului, ajungându-se adesea la nerespectar ea drepturilor
fundamentale ale omului. Prin ac țiunile sale, CMB îndeamn ă la
respectarea popula țiilor indigene din întreaga lume, la dialogul
permanent cu ace știa și la respectarea drepturilor lor, care sunt
drepturi ale oric ărui om.

159 „Minute on Indigenous Peoples”,
<http://www.oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/2013-
busan/adopted-documents-statements/minute-on-indigenous-peoples>, 27
iulie 2015.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 99

3. Dialogul dintre cre știnism și
religiile tradi ționale

În luna septembrie a anului 1973 a avut loc o întâlnire la
Ibadan (Nigeria, Integritatea vie ții: implicarea cre ștină în
dialogul interior al omenirii cu viziunile primare mondiale ‒
The Wholeness of Life: Chris tian Involvement in Mankind ʼs
Inner Dialogue with Primal World Views ) organizat ă de
Sub-unitatea pentru dialog din CMB ( Sub-unit on Dialogue )
împreună cu Conferința Bisericilor din toat ă Africa (All
Africa Conference of Churches ) și Fundația pentru educa ție
teologică (Theological Education Fund ). Între principalele
puncte de discu ție s-au num ărat: umanitatea în rela ție cu
tradiția, natura, miturile și simbolurile, cu prezen ța divină și
cu libertatea; comunitatea în rela ție cu Hristos și creștinătatea;
boala și vindecarea ei.
160 În urma acestei întâlniri s-a
manifestat dorin ța ca dialogul cu reprezentan ții religiilor
tradiționale să se repete și în alte regiuni similare de pe glob,
așa cum sunt Oceania și Asia.
La Adunarea general ă a CMB de la Nairobi (1975) au
fost abordate religiile tradi ționale din punct de vedere cre știn.
Același lucru s-a întâmplat și la întâlnirea din Mauritius (1983)
care a precedat Adunarea general ă de la Vancouver din acela și
an, acolo unde raportul dintre cre știnism și religiile aborigene a
ocupat un loc important. La aduna rea din Canada s-a ridicat
problema sincretismului religios . A fost realizat un totem ce a
fost oferit participan ților, apoi a fost dus la Institutul ecumenic
de la Bossey de unde a fost înap oiat canadienilor în anul 2008.

160 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, p. 168.

100 ADRIAN BOLDI ȘOR
O nouă întâlnire a avut loc în anul 1986 la Kitawa
(Zambia) la care au participat 20 de cre știni africani din 14 țări
diferite care au discutat despre raportul dintre cre știnism și
religiile tradi ționale. În anul urm ător a avut loc o întâlnire cu
temă asemănătoare în Canada, la Sorrento. La Adunarea
Generală de la Canberra (Australia ) din anul 1991 s-au produs
mai multe reac ții contradictorii în trat area acestei probleme în
contextul mai larg reprezentat de tema Adun ării ce trata
învățătura despre Duhul Sfânt. Abordarea religiilor tradi ționale
a avut loc la El Salvador (Brazi lia), în anul 1996, în contextul
temei generale ce trata raportul dintre Evanghelie și cultură în
diferite tradi ții religioase.
La inițiativa CMB de a se organiza mai multe întâlniri
în vederea aprofund ării propriei în țelegeri cre știne în contextul
plurireligios actual, în perioada 6-9 februarie 2012 a avut loc la
Buenos Aires (Argentina), întâlnirea Propria în țelegere
creștină în contextul re ligiilor indigene (Christian Self-
Understanding in the Context of Indigenous Religions ).
Întâlnirea a fost organizat ă de programul din cadrul CMB care
se ocupă de dialogul și cooperarea in terreligioas ă, în colaborare
cu Consiliul Bisericilor din America Latin ă (Latin American
Council of Churches ‒ CLAI ), având asisten ța Uniunii
Bisericilor Evanghelice din Argentina (Fellowship of
Evanghelical Churches in Argentina ) și Diocesei anglicane din
Argentina (Anglican Diocese in Argentina ).
Comparativ cu celelalte întâlniri care au tratat propria
înțelegere cre ștină în contextul islamului (2008), budismului
(2009), iudaismului (2010) și hinduismului (2011), întâlnirea
din America Latin ă a avut o metodologie aparte, fiind astfel și
mai greu de organizat și de desf ășurat. Principala cauz ă a
acestui fapt a fost legat ă de natura grupului de lucru care a
adunat reprezentan ți din regiuni diferite (Noua Zeeland ă,
Argentina, Brazilia, Canada, Columbia, Ecuador, Guatemala,
Filipine) ce au trebuit s ă vină pregătiți pentru a r ăspunde la

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 101
întrebări în leg ătură cu propria în țelegere a cre știnilor în
teritorii în care tr ăiesc și populații cu religie tradi țională. Între
temele analizate s-au num ărat: felul în care indigenii Îl în țeleg
pe Dumnezeu, crea ția, pământul, hristologia, Biserica,
dreptatea, misiunea, rug ăciunea și spiritualitatea. Concluziile
întâlnirii din Argentina au fost înaintate comisiei din cadrul CMB ce se ocupa de întocmirea raportului final în care se tratează propria în țelegere cre ștină într-o lume
plurireligioas ă.
161

161 „Christian Self-Understanding in the Context of Indigenous Religions”,
în: Current Dialogue , 54, July 2013, pp. 41-43.

102 ADRIAN BOLDI ȘOR

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 103

4. Dialogul dintre cre știnism,
hinduism și budism

4.1 Redescoperirea religiilor Asiei
Din punctul de vedere al cre știnismului, dialogul interreligios,
sub toate aspectele sale, a dobândit de-a lungul timpului o
importanță tot mai mare, astfel c ă, alături de dialogul pe care îl
aveau cu evreii și musulmanii, cre știnii au dezvoltat și dialogul
cu adepții hinduismului și budismului.
Începutul secolului al XIX-l ea a fost considerat „a doua
Renaștere”, datorit ă faptului c ă mulți cercetători au descoperit
marile religii ale Asiei. „«Descoperirea» Upani șadelor și a
budismului la începutul secolulu i al XIX-lea fusese aclamat ă ca
un eveniment cultural ce prevestea urm ări considerabile”.
162
Arthur Schopenhauer (1788-1860) a comparat sanscrita și
Upanișadele cu greco-latina din timpul Rena șterii italiene.
Eugène Burnouf (1801-1852) a publicat Introduction à
l’historie du bouddhisme indien în 1844, iar Paul Deussen
(1845-1919) a scris o istorie a filo sofiei indiene. Sylvain Lévi
(1863-1935) a redactat Le Doctrine du sacrifice dans les
Brāhmanes în 1898 și Le Théâtre Indien în 1890 și a scris
monografia în trei volume Le Népal (1905-1908). Hemann
Oldenberg (1854-1920) a publicat cartea Vedas (1894), dar și
Buddha and early Buddhism (1881). Cu toat ă această
deschidere, „«Rena șterea» nu s-a produs pentru simplul motiv
că studiul sanscritei și al altor limbi orientale n-a reu șit să
depășească cercul filologilor și istoricilor, pe când pe timpul
Renașterii italiene, greaca și latina clasic ă erau studiate nu numai

162 Mircea E LIADE , Nostalgia originilor . Istorie și semnifica ție în religie ,
Traducere de Cezar Baltag, Ed. Humanitas, Bucure ști, 1994, p. 92.

104 ADRIAN BOLDI ȘOR
de gramaticieni și umaniști, ci și de către poeți, artiști, filosofi,
teologi și oameni de știință”.163
În ultimul timp îns ă se poate observ a un interes din ce
în ce mai mare fa ță de cultura, civiliza ția și religiile Asiei,
fapt ce a condus la promova rea la cel mai înalt nivel a
dialogului interrelig ios dintre cre știni și adepții religiilor din
aceste teritorii.

4.2 Dialoguri bilaterale
4.2.1 Dialogul dintre cre știnism și hinduism
Urmând tradi ția creștină, legăturile dintre cre știnism și
hinduism merg pân ă în perioada apostolic ă, atunci când Sfântul
Toma a propov ăduit Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus
Hristos în India, unde Apostolul a și fost martirizat.
În timpurile moderne, contactul dintre cele dou ă religii
se datoreaz ă misionarilor cre știni catolici și, mai târziu,
protestanți, care îns ă nu au dezvoltat mereu un dialog sincer.
„Noii converti ți creștini indieni au fost înv ățați să rupă toate
legăturile cu trecutul lor hindus și să considere religia
înaintașilor ca fiind inferioar ă, dacă nu chiar o inven ție în
întregime a diavolului. În acela și timp, mul ți hinduși au avut un
dispreț pentru to ți ne-hindu șii, considerând c ă orice contact cu
ei poate fi d ăunător”.164
Deși în sec. al XIX-lea au fost personalit ăți ca Ram
Mohan Roy (1772-1833) și Brahmabandhab Upadhyaya
(1861-1907) care au încercat s ă promoveze dialogul între cele
două religii, vocile lor au fo st ignorate atât de adep ții
hinduismului, cât și de creștini. Principalele probleme au fost
ridicate de faptul c ă, atunci când se vorbe ște despre hinduism,
nu se înțelege o singur ă religie, ci ramuri religioase diferite și
numeroase care, nu de pu ține ori, intr ă în conflict între ele.

163 Mircea E LIADE , Nostalgia originilor …, p. 94.
164 Klaus K. K LOSTERMAIER , „Hindu-Christian Dialogue”, în: Dictionary of
the Ecumenical Movement , p. 520.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 105
În ceea ce prive ște felul în care au evoluat rela țiile
dintre hinduism și creștinism în sec. al XX-lea, nu trebuie
trecut cu vederea felu l în care a fost perc eput hinduismul la
prima Conferin ță misionar ă de la Edinburgh din anul 1910. De
asemenea, la începutul secolului trecut, gânditorul Sarvepalli
Radhakrishnan (1888-1975) a sus ținut ideea dezvolt ării unui
dialog autentic între religiile lumii.
O întâlnire interreligioas ă care a abordat aceast ă temă a
fost organizat ă în anul 1960 la Nagpur (India), având titlul
Concepțiile hindus ă și creștină asupra omului (Hindu and
Christian Views of Man ).
Între cercet ătorii creștini care au pus un accent deosebit
pe importan ța dialogului dintre hinduism și creștinism se
remarcă Paul David Devanandan și Jacques-Albert Cuttat.
Primul a fost directorul fondator al Institutului cre știn pentru
studiul religiei și societății (Christian Institute for the Study of
Religion and Society ) din Bangalore, contribu țiile sale cu privire
la importan ța dialogului interreligios reg ăsindu-se în revista
Religie și societate (Religion and Society ). Jacques-Albert
Cuttat, ambasadorul Elve ției în India în perioada 1960-1964,
este cel care a avut o contribu ție important ă la crearea, în anul
1964 de c ătre Papa Paul al VI-lea în sânul Bisericii romano-
catolice, a unui Secret ariat pentru ne-cre știni, redenumit de
Papa Ioan Paul al II-lea drept Consiliul pontifical pentru
dialogul interreligios (Pontifical Council fo r Inter-religious
Dialogue ‒ PCID ).165 De asemenea, el a creat un grup ce adun ă
în mod regulat 20 de cre știni de confesiuni di ferite care se arat ă
interesați de problema dialogul ui interreligios.166
Între întâlnirile care au avut un rol important în
afirmarea și promovarea dialogului dintre cre știnism și
hinduism se remarc ă cele din India, de la Tambaram (1938),

165 Klaus K. K LOSTERMAIER , „Hindu-Christian Dialogue”, p. 520.
166 Klaus K LOSTERMAIER , „Jacques-Albert Cuttat, a Pioneer of Hindu-Christian
Dialogue”, în: Journal of Hindu-Christian Studies , Volume 2, 1989, p. 4.

106 ADRIAN BOLDI ȘOR
New Delhi (1961), Rajpur (30 mai-6 iunie 1981, Resurse
religioase pentru o societate dreapt ă ‒ Religious Resources for
a Just Society ; pentru prima dat ă au participat cre știni și
hinduși din mai multe arii geografice în care tr ăiau împreun ă
adepții celor dou ă religii) și Tambaram (1988, unde s-au
aniversat 50 de ani de la întâlnirea din 1938).
Stanley Samartha (liderul Bisericii din Sudul Indiei și
primul director al Sub-unit ății pentru dialog din cadrul
Consiliului Mondial al Bisericilor, în perioada 1971-1980) rămâne persoana cea mai cunoscut ă în promovarea dialogului
dintre cre știni și hinduși la scară mondială. El a reușit să ridice
standardele programului ce se ocup ă cu dialogul interreligios
din cadrul CMB la nivelul la care este cunoscut ast ăzi. În
mesajul s ău Dialogul ca preocupare cre ștină continu ă
(Dialogues as a Continuing Christian Concern ), Samartha avea
să afirme: „În cele din urm ă, creștinii trebuie s ă fie tot timpul
implicați activ în construirea unei adev ărate comunit ăți
universale a libert ății și iubirii”.
167
De asemenea, trebuie amintit și un alt director al acestei
Sub-unități a Consiliului, Wesley S. Ariarajah, care, în anul
1982, cu trei ani înainte de publicarea celebrei c ărți Biblia și
oamenii altor credin țe (The Bible and People of Other Faiths ),
a redactat textul Dragă Ranjith (Dear Ranjith ), sub forma unei
scrisori, în care prezenta temeiurile m ărturisirii lui Hristos în
lumea hindus ă. Între ideile cuprinse în aceast ă scrisoare se
desprinde aceea c ă cel mai important lucru pe care cineva
trebuie să-l știe în legătură cu tradiția indiană este că, în aceast ă
zonă, nimeni nu trebuie s ă separe persoana de mesajul pe care
îl propov ăduiește. Nu doar mesajul trebuie s ă fie bun, ci și
persoana care îl transmite trebuie s ă aibă această calitate.
Problemele trecutului, în care persoana se distan ța de mesaj,
trebuie să fie cunoscute și înlăturate dac ă se dorește o adevărată

167 Stanley S AMARTHA , „Dialogue as a Continuing Christian Concern”, în: The
Ecumenical Movement . An Anthology of Key Texts and Voices , p. 407.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 107
mărturisire a lui Hristos în rândul popula ției hinduse. O alt ă
barieră în transmiterea mesajului este aceea c ă, pentru hindu și
nu există o singură cale a salv ării, creștinii trebuind s ă fie atenți
atunci când m ărturisesc c ă singura salvare este în Hristos.
Propovăduirea unicit ății Lui este o problem ă a experien ței
personale, felul în care este îns ă propagat acest adev ăr trebuie
să țină cont de tradi țiile celor c ărora li se transmite, mai ales c ă
Dumnezeu nu S-a l ăsat nemărturisit în alte tradi ții religioase.
Pornind de la aceste realit ăți specifice lumii hinduse, se poate
merge mai departe pe drumul propov ăduirii înv ățăturii
Domnului nostru Iisus Hristos și al înțelegerii reciproce dintre
creștini și populația de religie hindus ă.168
O etapă nouă în cadrul dialogului dintre cre știni și
hinduși a fost reprezentat ă de răspândirea misiunilor hinduse în
Occident, mai ales începând cu deceniul al șaptelea al secolului
trecut, un rol important în acest demers avându-l mi șcarea
Hare Krisna . Aceasta, al ături de alte mi șcări religioase
similare, au propagat nu numai sectarismul hindus, ci și
sincretismul religios, reu șind să atragă un număr considerabil
de adepți occidentali.
În ultima perioad ă de timp au fost înfiin țate mai multe
societăți care au propus pe agendele de lucru promovarea
dialogului interreligios. În acest sens, Societatea interna țională
pentru con știința Krishna (International Society for Krishna
Consciousness ‒ ISKCON ) a reușit să organizeze mai multe
întâlniri între cre știni și hinduși în Marea Britanie și SUA.
Subhananda Das (Steven J. Gelberg) a fost cel care a organizat,
în anul 1985, un seminar de trei zile la New Vrindaban la care
au participat cercet ători ai celor dou ă religii. De asemenea, el a
reușit să pună bazele unei reviste ce promoveaz ă la nivel
academic dialogul dintre mi șcarea Hare Krishna și creștinism.

168 Wesley S. A RIARAJAH , „Dear Ranjith”, în: The Ecumenical Movement .
An Anthology of Key Texts and Voices , pp. 414-417.

108 ADRIAN BOLDI ȘOR
În anul 1981 a avut loc o întâ lnire la Rajpur, în Nordul
Indiei ( Resurse religioase pentru o societate dreapt ă –
Religious Resources for a Just Society ), la care au participat
creștini și hinduși din întreaga lume, din zone în care tr ăiau
împreună adepți ai celor dou ă religii. La aceast ă întâlnire s-au
prezentat în paralel înv ățătura hindus ă despre dharma și cea
creștină cu privire la shalom .169 În anul 1987 a avut loc la
New Delhi (Ind ia) întâlnirea Identități religioase într-o
societate plurireligioas ă (Religious Indentitie s in a Multifaith
Society ) la care au participat reprezenta ți ai creștinismului,
hinduismului, budismului, islamului, șikismului, jainismului
și zoroastrismului.
Alte momente semnificative în cadrul dialogului dintre
creștinism și hinduism au fost reprezentate de eforturile
episcopului A.J. Appasamy (1891-1975) și ale lui Raimon
Panikkar (1918-2010). De asemenea, nu trebuie uitate nici
conferințele cu participare larg ă, așa cum a fost cea din
Freiburg, cea organizat ă de biblioteca De Nobili în colaborare
cu Departamentul de ideologie al Universit ății din Viena,
precum și Conferin ța internațională sub patronajul Institutului
St. Gabriel din Modling. Tot în acest context trebuie amintite și
lucrările Parlamentului Mondial al Re ligiilor care au avut loc în
anul 1993 la Chicago, la care au fost prezen ți reprezenta ți de
marcă ai celor dou ă religii.170
O altă întâlnire care a pus fa ță în față adepți ai celor
două religii a avut loc în anul 1995 la Universitatea Madurai
Kamraj (India), și a avut ca titlu Probleme în rela țiile hinduso-
creștine (Issues in Hindu-Christian Relations ). Aici s-a discutat
despre felul în care cre știnii și hindușii se percep reciproc,

169 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, p. 165.
170 Klaus K. K LOSTERMAIER , „Hindu-Christian Dialogue”, p. 521.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 109
creionându-se și câteva puncte comune necesare unei mai bune
colaborări între adep ții celor dou ă religii.171
Alte dou ă întâlniri cre știno-hinduse, or ganizate cu
sprijinul Consiliului Na țional al Bisericilor din India
(National Council of Churches in India ) au avut loc la
Madurai (1995) și Varanasi (1997), unde s-a ridicat problema
opririi violen ței ce se accentuase în teritoriile în care cre știnii
și hindușii trăiau împreun ă.
În promovarea dialogului dintre reprezenta ții celor
două religii un rol im portant l-au avut și mișcările creștine
(catolice și protestante) ce au luat fiin ță în India ( Jyotiniketan ,
Krist-Seva , Saccidanandashram ). Aceste mi șcări creștine au
dezvoltat teme precum posibilitatea leg ăturii între conceptul
hindus de sannysa și învățătura creștină cu privire la ascetism,
ca renunțare la bunurile materiale.
În perioada 12-15 octombrie 2011 a avut loc la
Institutul ecumenic din Bossey (Elve ția) întâlnirea cu titlul
Propria în țelegere cre ștină în contextul religiei hinduse
(Christian Self-Understanding in the Context of Hindu
Religion ), care a f ăcut parte dintr-un șir de consult ări în care
s-a evaluat rolul și locul cre știnismului în diferite contexte
religioase din întreaga lume. La aceast ă întâlnire au participat
lideri religio și, teologi și cercetători implica ți în dialogul
interreligios, apar ținând mai multor tradi ții din India, Nepal,
Bangladesh, Sri Lanka, Malaezia și Indonezia, acolo unde
creștinii și hindușii trăiesc împreun ă în număr considerabil.
Consultarea de la Bossey și-a propus s ă analizeze
importanța propriei în țelegeri cre știne în rela ție cu cei de alte
credințe, să încurajeze reflec ția asupra propriei în țelegeri în
contextul hinduismului, s ă analizeze felul în care adep ții
creștinismului și hinduismului pot și trebuie s ă lucreze

171 Issues in Hindu-Christian Relations . A Report of the Workshop at
Madurai , 9-11th, October , 1995, National Council of Churches in India,
1996.

110 ADRIAN BOLDI ȘOR
împreună pentru rezolvarea problemelor practice cu care se
confruntă, să recunoasc ă diferențele care exist ă între adep ții
diferitelor tradi ții religioase în vederea colabor ării reciproce, s ă
caute, să descopere și să combată cauzele care duc la violen țe
în diferite arii geografice, s ă promoveze rela ții corecte, bazate
pe respect, cu reprezentan ții hinduismului și să găsească
punctele comune în ceea ce prive ște resursele teologice,
spirituale și etice în vederea dezvolt ării unei colabor ări
interreligioase și a unui dialog bilateral r odnic. Ideile principale
ale acestei consult ări au eviden țiat importan ța propriei
înțelegeri cre știne în contextul hinduismului, precum și
necesitatea dialogului dintre reprezentan ții celor dou ă tradiții.
Concluziile au fost prezenta te în comuni catul oficial
care a fost înaintat în urma consult ării din Elve ția,
subliniindu-se faptul c ă temele abordate în aceast ă întâlnire
s-au structurat în jurul câtorva puncte esen țiale: dialogul vie ții
(cu referire la contextul plurireligios în care tr ăim, o adev ărată
provocare pentru cre știnism), misiune și evanghelizare
(necesitatea dialogului în vederea dep ășirii problemelor
trecutului legate de felul în care era în țeleasă misiunea cre ștină
în rândul adep ților hinduismului), justi ția socială (cu accent pe
acțiunea comun ă a adep ților celor dou ă religii pentru
promovarea egalit ății și dreptății), creșterea spiritual ă împreună
(deși se recunoa ște existen ța unor diferen țe considerabile între
cele două religii, trebuie s ă se caute punctele comune, mai ales
cele legate de via ța spiritual ă a credincio șilor, precum și o
reconsiderare a locului și rolului Bisericii cre știne în mijlocul
populației de credin ță hindusă).172

4.2.2 Dialogul dintre cre știnism și budism
„Întâlnirea dintre budism și creștinism, mai ales prin monahism
și mistică, se întinde înapoi la primii ani ai cre știnismului.

172 „A Report of the Consultation on Christian Self-Understanding in the
Context of Hindu Religion”, în: Current Dialogue , 54, July 2013, pp. 27-40.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 111
Forma pe care a luat -o în cei mai recen ți ani – sesiuni
planificate de dialog și eforturi de explorare în via ța spiritual ă
și în acțiunea social ă – trebuie v ăzută în contextul mai larg al
dialogului interreligios”.173 Principalele teme care sunt ridicate
în cadrul acestor întâlniri sunt cu referire la aspecte filosofice și
socio-politice actuale.174
Unul dintre cei care au reprezentat o voce important ă
în cadrul dialogului cre știno-budist a fost Thomas Merton
(1915-1968), care a eviden țiat importan ța unor teme
comune, a șa cum sunt monahismul și mistica. În anul 1973,
în Bangalore (India) au participat, la o întâlnire interreligioas ă, reprezenta ți ai monahismului di n diferite religii.
Întâlnirile dintre c ălugării creștini și budiști s-au înmul țit în anii
1980 și 1990, concluziile fiind publicate într-o revist ă din
Belgia – Buletinul dialogului interreligios monastic (Bulletin
on Monastic Inter-religious Dialogue ).
În anul 1960 a avut loc la Hong Kong o întâlnire între
budiștii din ramura Mahayana și creștini, Cuvântul lui
Dumnezeu și credințele vii ale chinezilor (The Word of God
and the Living Faiths of the Chinese ), la care s-a discutat
despre rela ția ce trebuie s ă existe între adep ții celor dou ă
religii. Un an mai târziu, în Rangoon (Burma), a avut loc o
Întâlnire budist-cre ștină (Buddhist-Christian Encounter ), la
care s-a dezb ătut problema r ăspândirii Evangheliei în țările
budiste și cea referitoare la rela țiile pe care trebuie s ă le
întreț
ină creștinii cu cei de alte religii.

173 Elizabeth J. H ARRIS , „Buddhist-Christian Dialogue”, în: Dictionary of
the Ecumenical Movement , p. 129. Pentru o prezentare din punct de vedere
ortodox a rela ției dintre budism și creștinism vezi: Nicolae A CHIMESCU ,
Budism și creștinism . Considera ții privind des ăvârșirea omului , Ed.
Tehnopress, Ia și, 2010.
174 Vezi în acest sens o bibliografie selectiv ă în: Harry L. W ELLS , Resources
for Buddhist-Christian Encounter : An Annotated Bibliography, Educational
Resources Committee of the Society for Buddhist-Christian Studies , 1993.

112 ADRIAN BOLDI ȘOR
În anul 1970 a avut loc la Ajaltoun (Liban) întâlnirea
Dialogul între oamenii cu credin țe vii (Dialogue between Men
of Living Faiths ) la care au particip at, pentru prima dat ă, adepți
ai creștinismului, budismul ui, hinduismului și islamului. Aici
s-a pus accentul mai mult pe importan ța dialogului în sine
decât pe problemele ridicate în mod obi șnuit.175
Alte întâlniri importante la care au participat
reprezentan ți ai celor dou ă religii au avut loc la Kandy (Sri
Lanka, 1967), Colombo (Sri Lanka, 1974 și 1978) și Chiang
Mai (Thailanda, 1977). În anul 1972, la Geneva (Elve ția) a
avut loc întâlnirea cu tema Contribuții creștine și budiste
pentru reînnoirea societ ății în Vietnam (Christian and
Buddhist Contributions for the Re newal of Society in Vietnam ).
În mai multe țări asiatice s-au f ăcut remarcate
persoane care au dus la un ni vel superior dialogul dintre
creștini și budiști. Astfel, în Japonia, iezui ții H.M. Enomiya
Lassalle și J. Kachiri Kadowaki au pus accentul, începând cu
anul 1967, pe descoperirea pract icilor Zen. În Sri Lanka,
catolicii Aloysius Pi eris, Michael Rodrigo și Antony Fernando,
metodista Lynn de Silva și anglicanul John Devnanda au
studiat budismul cu profesori budi ști tocmai pentru a cunoa ște
în profunzime aceast ă religie, având în vederea dorin ța
promovării dialogului pe baze reale. În Thailanda s-au f ăcut
cunoscuți Theodore Hahnenfeld și Edmond Pezet.
Trebuie amintit și faptul c ă dialogul dintre cre știni și
budiști s-a dezvoltat și la nivel academic, prin înfiin țarea mai
multor institu ții: Institutul pentru studii și dialog din Sri
Lanka și Institutul Nanzan pentru religie și cultură din
Japonia. În anul 1980, Universitatea din Hawai a pus bazele unui proiect prin crearea unui Departament al religiilor cu
implicare ecumenic ă, organizând conferin țe internaționale cu
participare cre ștină și budistă: Honolulu (1980, despre viitorul
umanității), Hawai (1984, despre sistemele culturale) și

175 Ans J. Van der B ENT, Six Hundred Ecumenical Consultations …, pp. 59-62.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 113
Berkeley (1987, despre rela țiile dintre te ologia liber ării și
budism, teologia coreean ă și budism, religie și violență, agape
și compasiune, kenosis și sunyata176, locul femeii în budism și
creștinism). În 1982, în Japonia, s-a creat o Societate pentru
studii budist-cre știne, iar un an mai târziu a luat fiin ță grupul
nord-american budist-cre știn, sub conducerea lui Masao Abe și
John B. Cobb.177
În urma întâlnirilor dintre cre știni și budiști desfășurate
la Hong Kong (1984) și Seul (Coreea de Sud, 1988) s-au pus
bazele programului comun cre știn-budist intitulat Dreptate,
pace și integritatea crea ției (Justice , Peace and the Integrity of
Creation ‒ JPIC ). De asemenea, la Conferin ța din anul 1987 au
participat 800 de reprezentan ți din 19 țări, constituindu-se
Societatea de studii budist-cre știne ce are ca obiectiv
promovarea întâlnirilor bilaterale. Conferin țele acestei societ ăți
se desfășoară odată la patru ani.
Un moment importat în dezvoltarea dialogului
interreligios în Asia de Est a fost reprezentat de decizia unor instituții din opt țări de a crea o re țea a organiza țiilor creștine
pentru promovarea întâlnir ilor interreligioase ( Inter-Religio ). În
cadrul acestui forum, dialogul dintre cre știnism și budism
ocupă locul esen țial.
În anul 1988 s-au desf ășurat două conferințe ce au avut
ca principal ă temă problemele sociale din întreaga lume:
Înțelepciune ș
i compasiune: me sajul budismului și creștinătății
pentru timpul nostru (Wisdom and Compassion : The Message
of Buddhism and Christianity for our Time , organizat ă de

176 Sunyata reprezint ă vacuum-ul, golul. Vezi o privire ortodox ă asupra
termenului sunyata în: Nicolae A CHIMESCU , Budism și creștinism , pp.
303-312: „Privit din punct de vedere metafizic, budismul pare s ă perceapă
«vacuum-ul» ( sūnyatā) drept negarea absolută a oricărei persoane, în timp
ce creștinismul r ăsăritean găsește în «purificarea inimii», în apatheia și
«simplificarea sufletului» ( απλωσις ) împlinirea suprem ă și transcendental ă
a persoanei” (p. 311).
177 Elizabeth J. H ARRIS , „Buddhist-Christian Dialogue”, p. 130.

114 ADRIAN BOLDI ȘOR
Institutul de religi i orientale, Japonia) și Budist și creștin în
căutarea păcii și dreptății (Buddhist and Christian in the
Search for Peace and Justice , organizat ă de Consiliul Mondial
al Bisericilor, Seul, Coreea de Sud). O conferin ță
asemănătoare, ce a avut pe agenda de lucru probleme etice, s-a
desfășurat în anul 1996 la Chicago (SUA).
În Europa s-au pus bazele unui dialog intens între
creștinism și budism, un moment important în acest sens
reprezentându-l întâlnirea din Austria din anul 1981, atunci
când reprezentan ți ai celor dou ă religii s-au adunat pentru a
discuta teme cu privire la salvare (mântuire). De asemenea, se poate vorbi de crearea unor centre importante în diferite părți ale continentului ce promoveaz ă acest dialog. Astfel, în
luna februarie a anului 1996, Universitatea din Hamburg
(Germania) a g ăzduit o întâlnire a cre știnilor din Europa ce
se ocupă cu studiul budismului, pentru ca anul urm ător, în
octombrie, s ă se înfiin țeze o re țea european ă de studii
budist-cre știne. Printre cele mai importante conferin țe
desfășurate sub patronajul acestui forum se num ără Percepțiile
budiste despre Iisus (Buddhist Perceptions of Jesus , 1999)
178 și
Percepțiile creștine despre Buddha (Christian Perceptions of
the Buddha , 2001).179
La 9-12 decembrie 2009 a avut loc la Colombo (Sri
Lanka) întâlnirea care a anal izat felul în care cre știnii se
poziționează în diferite contexte sociale, majoritar budiste:
Consultație cu privire la propria în țelegere cre ștină în
contextul budismului (Consultation on Christian Self-
Understanding in the Context of Buddhism ). La aceast ă

178 A se vedea cartea ce cuprinde lucr ările prezentate la aceast ă întâlnire:
Buddhist Perceptions of Jesus , Papers of the Third Conference of the
European Network of Buddhist-Christia n Studies (St. Ottilien 1999), edited
by Perry S CHMIDT -LEUKEL in cooperation with Thomas Josef G ÖTZ OSB
and Gerhard K ÖBERLIN , Eos-Verlag St. Ottilien, 2001.
179 Elizabeth J. H ARRIS , „Buddhist-Christian Dialogue”, p. 130.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 115
întâlnire, la care au participat reprezentan ți ai celor dou ă religii,
s-au avut în vedere contextele socio-politice din teritoriile în
care trăiesc creștini și budiști, majoritari fiind cei din urm ă.
Între adep ții celor dou ă religii rela țiile sunt adesea tensionate,
ținând cont de faptul c ă budiștii îi percep pe cre știni ca fiind
colonialiști, în timp ce ace știa continu ă să își manifeste
credințele și tradițiile lor, considerate de budi ști „occidentale”
și „anti-na ționale”. Aceste idei cu privire la „ceilal ți” au la baz ă
realitățile istorice trecute care au avut în prim-plan mai multe
forme de discriminare. Cauzele, al ături de metodele de
evanghelizare folosite de-a lungul timpului, au condus la
adevărate manifest ări anti-cre știne în teritoriile asiatice. Pe de
altă parte, exist ă agenții creștine care, în spatele unor ac țiuni
caritabile (a șa cum s-a întâmplat dup ă devastatorul tsunami din
anul 2004) s-au folosit de problem ele de zi cu zi ale oamenilor
pentru a- și impune propriile credin țe (folosind chiar sume
considerabile de bani).
Temele abordate la aduna rea din Colombo au fost
legate de subiecte teologice actuale de interes comun
(transcenden ța divină, moralitatea oamenilor, medita ția,
mântuirea și eliberarea, Hristos și Buddha, idolatria), de
transformarea și complementaritatea mutual ă (identitatea și
experiența religioas ă, sincretismul religi os), de dialogul
interreligios pornind de la via ța monastic ă din cele dou ă tradiții
religioase, de educa ția și formarea teologic ă etc. Concluzia
acestei dezbateri a fost aceea c ă, atât propria în țelegere a
creștinilor, cât și dialogul cu adep ții budismului sunt la fel de
importante pentru zilele noastre. Mai mult decât atât, cre știnii
trebuie să continue discu țiile cu reprezentan ții altor ramuri ale
tradiției budiste din întreaga lume în vederea unei în țelegeri
mai bune atât a propriei credin țe, cât și a altor religii.180

180 „A Report of the Consultation on Christian Self-Understanding in the
Context of Buddhism”, în: Current Dialogue , 51 (Special Issue), December
2011, pp. 7-10.

116 ADRIAN BOLDI ȘOR
În ultimul timp, ca urmare a intr ării din ce în ce mai
evidente a popula țiilor și religiilor Asiei în câmpul de
preocupare al europenilor și nu numai, dialogul cu oamenii din
aceste teritorii a crescut în inte res. Acest lucru se poate vedea
în creșterea num ărului întâlnirilor bilaterale și multilaterale ce
pun față în față pe creștini cu adep ții acestor religii. Problemele
importante r ămân mereu în discu ție, dar numai un dialog sincer
poate duce la o bun ă conviețuire între oameni cu credin țe
diferite și, mai mult, la propov ăduirea mesajului lui Hristos
într-o lume plurireligioas ă.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 117

4. Dialogul dintre cre știni și evrei.
Scurtă istorie contemporan ă

Dialogul cu evreii este cel mai vechi dialog pe care cre știnii
l-au avut cu adep ții altor religii. În decu rsul timpului, din cauza
unor factori diferi ți (nu totdeauna religio și), acest dialog a
cunoscut perioade dificile ce s-au soldat cu adev ărate conflicte
(în principal legate de acuze de antisemitism, culminând cu holocaustul din timpul celui de al Doilea R ăzboi Mondial, când
au fost uci și aprox. 6 milioane de evrei).
Pentru a pune bazele unui dialog sincer, f ără a uita
ororile trecutului, istori cii contemporani (evrei și creștini)
încearcă să prezinte cât mai obiectiv datele acestei catastrofe ce
a cuprins întreaga omenire la mijlocul secolului trecut. Astfel, Max I. Dimont nota într-o carte în care analiza istoria evreilor
de-a lungul timpului: „ Trebuie să recunoa ștem faptul c ă
nazismul nu a fost doar antisemit, ci și antiuman. Deoarece
convingerile nazi știlor în superioritatea rasial ă nu au niciun
temei în realitate, nazismul a fost ca un co șmar, desf ășurat fără
trecut și viitor într-un prezent mereu mi șcător. Deoarece, în
opinia nazi știlor, nimeni altcineva decât arienii germani nu
avea calificarea de a tr ăi, concluzia logic ă era că toți ceilalți
trebuiau extermina ți. Realitatea înfior ătoare e c ă atunci când
rușii au nă
vălit în lagărele de exterminare din Polonia, au g ăsit
suficiente cristale Zyklon B ca s ă poată fi omorâ ți 20 de
milioane de oameni. Dar în Europa nu mai r ămăseseră decât 3
milioane de evrei. Raportul de asasinare în mas ă nu mai era de
1,4 creștini la fiecare evreu, ci de 5,3 cre știni la un evreu.
Planurile de viitor ale nazi știlor prevedeau omorârea a 10
milioane de negermani în fiecare an. (…) Dac ă cititorul cre știn
respinge ceea ce s-a întâmplat în Germania ca pe un fapt care a

118 ADRIAN BOLDI ȘOR
afectat doar câteva milioane de evrei, înseamn ă nu numai c ă
desconsider ă cei 7 milioane de cre știni uciși de către naziști,
dar și că își trădează moștenirea cre ștină. Iar dacă cititorul evreu
dă uitării cei 7 milioane de cre știni uciși de naziști, înseamn ă nu
numai că i-a lăsat pe cei 5 milioane de evrei s ă moară în zadar,
dar a trădat și valorile de compasiune și dreptate cuprinse în
moștenirea iudaic ă. Aici nu mai este vorba doar de
supraviețuirea evreilor. Ci de supravie țuirea omului”.181
La începuturile sale moderne, dialogul dintre cre știni și
evrei a avut mai multe linii directoare ce au ținut cont de
realitățile în care tr ăiau reprezentan ții celor dou ă religii:
abordarea Vechiului Testament ca baz ă comună de discu ții;
atitudinea moral ă ce consta în trezirea responsabilit ății creștine
față de poporul evreu, mai ales dup ă persecuțiile naziștilor;
ieșirea din izolare a adep ților iudaismului în sensul în care,
după perioada întunecat ă a secolului trecut, iudaismul s-a
legitimat în fa ța lumii ca religia unui popor care și-a păstrat
identitatea ne știrbită de-a lungul secolelor.182
Înainte de cel de-al Doilea R ăzboi Mondial au fost
înființate organiza ții care au lucrat pentru îmbun ătățirea
dialogului dintre cre știni și evrei. Astfel, în anul 1930 s-a
constituit un Comitet pentru abordarea cre ștină a evreilor (The
Committee on the Christian Approach to the Jews ) ca o agen ție
susținută de Consiliul Misionar Interna țional (International
Missionary Council ). Comitetul se ocupa cu dezvoltarea de
programe de consulta ții și pregătire a întâlnirilor dintre cre știni
și evrei, denun țând încă de la formarea sa antisemitismul sub
orice form ă. La Adunarea general ă de la New Delhi din anul
1961 acest Comitet a fost reorganizat ca un organism în cadrul

181 Max I. D IMONT , Evreii, Dumnezeu și Istoria , Ediție revizuit ă și adaptată,
Traducere de Irina Horea, Ed. Hasefer, Bucure ști, 1997, pp. 405-406.
182 Preot Lector Dumitru A BRUDAN , „Creștinismul și mozaismul în
perspectiva dialogului interreligios”, Tez ă de Doctorat în Teologie, în:
Mitropolia Ardealului , nr. 1-3/1979, pp. 69-70.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 119
CMB. Un alt for ce a luptat împotriva antisemitismului a fost
Consiliul cre știnilor și evreilor (Council of Christians and
Jews – CCJ ) creat în anul 1942, în plin ă prigoană antisemit ă.
De-a lungul timpului au existat și alte foruri care au
militat pentru realizarea unor pârghii care s ă ajute la
promovarea dialogului dintre cre știni și evrei. Una dintre
aceste organiza ții a fost Consiliul interna țional al cre știnilor
și evreilor (The International Council of Christians and
Jews – ICCJ ) în care s-au implicat cre știni protestan ți și
romano-catolici, precum și reprezentan ți ai evreilor.183 Aceștia
s-au întâlnit în anul 1947 la Seelisberg (Elve ția), propunând o
listă cu zece puncte în vederea unei mai bune colabor ări. Alte
întâlniri importante la car e au participat reprezenta ți ai
creștinismului și iudaismului au avut loc la Bossey (Elve ția) în
perioada 1964-1966.184
Un moment important în cadrul rela țiilor dintre cre știni
și evrei l-a constituit emiterea documentului Nostra Aetate la
Conciliul II Vatican, în anul 1965. Acest document a fost urmat de altele promulgate de Vati can sau de diferite conferin țe ale
cardinalilor din SUA și Europa cu scopul de a implementa în
condiții cât mai bune hot ărârile din 1965. Astfel de reveniri
asupra textului de la Vatican II au avut ca efect, printre multe
altele, schimb ări majore în ceea ce prive ște felul în care
Biserica romano-catolic ă a perceput iudaismul, un exemplu
fiind cel al revizuirii atitudinii cu privire la evrei din partea
unor organiza ții precum Surorile Sionul ui care, de la obliga ția
din sec. al XIX-lea de a converti evrei, a ajuns s ă lucreze la
promovarea în țelegerii și colabor ării dintre cre știni și evrei.
Același lucru s-a întâmplat și în cadrul Bisericilor protestante,
unde o întâlnire a mai multor organiza ții creștine din anul 1980

183 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, pp. 162-164.
184 Preot Lector Dumitru A BRUDAN , „Creștinismul și mozaismul în
perspectiva dialogului interreligios”, pp. 73-74.

120 ADRIAN BOLDI ȘOR
de la Rhineland (Germania) a criticat orice încercare
prozelitist ă de a converti evrei.
Dacă la nivel central se poate spune c ă Bisericile
protestante și cea romano-catolic ă au emis diferite documente
ce reașează pe făgașul cel bun rela țiile dintre adep ții celor dou ă
religii, problemele apar atunci când se încearc ă evaluarea
deciziilor la nivel local și parohial. Încercarea de a rezolva
împreună situații de ordin moral și social se izbe ște adesea de
problema misionar ă a convertirii.185
Alături de întâlnirea de la Edinburgh din 1910 și de
cele din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor, în care s-a discutat despre dialogul dintre cre știni și evrei (începând cu
prima Adunare general ă de la Amsterdam din anul 1948, când
s-a ridicat problema combaterii antisemitismu lui de orice
natură), trebuie men ționate și întâlnirile bilaterale desf ășurate
de-a lungul timpului. „Rela ția dintre Cons iliul Mondial al
Bisericilor și comunitatea iudaic ă este la fel de veche ca și
Consiliul însu și. De fapt, în timpul anil or în care Consiliul era
în proces de formare, acesta a fost implicat activ în sus ținerea
refugiaților din Europa, mul ți dintre ei evre i. Consiliul s-a
uitat mereu la rela ția creștino-iudee ca la un angajament
ecumenic special și s-a angajat ferm în lupta împotriva
antisemitismului”.
186
În majoritatea cazurilor, dincolo de temele specifice
abordate, baza întâlnirilor bila terale a reprezentat-o studiul
biblic, ținând cont de importan ța istoriei Bibliei în cele dou ă
tradiții religioase și de faptul c ă Vechiul Testament este
respectat atât de evrei, cât și de creștini.
În perioada 1968-1972 au avut loc în Elve ția patru
întâlniri la care au participat lideri religio și creștini și evrei:

185 Richard H ARRIES , „Jewish-Christian Dialogue”, în: Dictionary of the
Ecumenical Movement , p. 618.
186 Hans U CKO, Common Roots . New Horizons . Learning about Christian
Faith from Dialogue with Jews , WCC Publications, Geneva, 1994, p. ix.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 121
Geneva (5-7 iunie 1968, Dialogul iudeo-cre știn ‒ Jewish-
Christian Dialogue ), Geneva (27-30 mai 1969, aceea și temă ca
la prima întâlnire), Lugano (27-30 octombrie 1970, Întrebare
pentru comunitatea mondial ă – perspective evreie ști și creștine
‒ The Quest for World Community – Jewish and Christian
Perspectives ) și Geneva (11-14 decembrie 1972, unde a fost
rediscutat ă tema de la Lugano).187
Prima întâlnire a fost condus ă de E.C. Blake (1906-1985,
Secretar general al CMB) și G.M. Riegner (1911-2001,
Secretar general al Congresului mo ndial al evreilor). Din partea
evreilor au participat zece reprezentan ți ai diferitelor
organizații religioase, în timp ce cre știnii au fost reprezenta ți de
17 participan ți aparținând diferitelor forma țiuni creștine
membre ale CMB. La cea de-a doua întâlnire au fost prezen ți
14 evrei din SUA, Europa și Israel. Ca teme principale au fost
alese importan ța Ierusalimului în cele dou ă tradiții religioase și
importanța educației religioase. Cea de-a treia întâlnire a stat
sub directul patronaj al CMB și al Comitetului interna țional
evreiesc pentru consulta ții interreligioase. S-a discutat despre
acțiunile ce trebuie întreprinse în vederea unei bune convie țuiri
între adep ții diferitelor tradi ții religioase. Tema a fost reluat ă și
la ultima întâlnire de la Geneva, organizat ă de Programul
pentru dialog cu oamenii ce apar țin altor religii din cadrul
CMB și de Comitetul evreiesc de consulta ții interreligioase.
Între 6-10 iunie 1975 a avut lo c la Sigtuna (Suedia) o
întâlnire între cre știni și evrei ( Cultul iudeu și creștin ‒ Jewish
and Christian Worship ), având ca tem ă principal ă relevanța
cultului religios în cele dou ă tradiții. De asemenea, s-a discutat
despre importan ța cultului evreilor pentru lumea cre ștină,
incluzând cultul din familie, sinagog ă și templu. O alt ă
întâlnire a avut loc între 16- 20 noiembrie 1981 la Arnoldshain
(Germania), Evrei și creștini pe drumul spre Vancouver ‒ Jews
and Christians on the way to Vancouver , fiind o preg ătire

187 Ans J. Van der B ENT, Six Hundred Ecumenical Consultations …, p. 61.

122 ADRIAN BOLDI ȘOR
pentru Adunarea general ă a CMB ce a avut loc în Canada. La
această întâlnire s-a discutat de spre ceea ce a adus nou
dialogul dintre cre știni și evrei, despre experien ța de viață
dobândită, precum și despre rolul lui Iisus în cadrul discu țiilor
iudeo-cre știne.
În anul 1982 documentul Considera ții ecumenice
asupra dialogului dintre evrei și creștini (Ecumenical
Considerations on Jewish-Christians Dialogue ) a fost trimis de
Comitetul central al CMB c ătre toate Bisericile membre. Acest
document a fost urmarea întâlnirilor și discuțiilor dintre CCJ
(Consiliul cre știnilor și evreilor ‒ Council of Christians and
Jews ) și IJCIC (Comitetul interna țional evreiesc pentru
consultații interreligioase ‒ International Jewish Committee
for Inter-religious Consultations ), punând în practic ă
recomand ările din Orientările pentru dialog (Guidelines on
Dialogue ) adoptate de CMB.
În cadrul programului Credință și Constitu ție (Faith
and Order ) au avut loc mai multe întâlniri în care s-a discutat
despre raportul ce trebuie s ă existe între cre știni și evrei. Între
21-26 septembrie 1964 a av ut loc la Geneva (Elve ția)
întâlnirea Biserica și poporul evreu (The Church and the
Jewish People ), organizat ă de secretariatul acestui
departament din cadrul CMB.
Programul pentru dialog cu oamenii ce apar țin altor
religii a organizat mai multe întâlniri între cre știni și evrei:
Conceptul de putere în tradi țiile iudaic ă și creștină (The
Concept of Power in Jewish and Christian Traditions , Londra,
13-16 ianuarie 1975); Tradiții evreiești și creștine privind
natura, știința și tehnologia (Jewish and Christian Traditions
Concerning Nature, Science and Tehnology , Zürich, 20-23
februarie 1977); Relațiile creștino-iudaice în perspectiv ă
ecumenic ă (Christian-Jewish Relations in Ecumenical
Perspective , Ierusalim, 16-26 iunie 1977).

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 123
Alte întâlniri au avut loc la Bossey (Elve ția): Biserica și
poporul evreu (The Church and the Jews People , 24-30 martie
1949); Întâlnire iudeo-cre ștină (Jews-Christan Encounter ,
16-20 august 1965); Tradițiile festivalurilor de pelerinaj iudeu
și semnifica ția lor pentru credin ța iudaică (Traditions of
Jewish Pilgrimage Festivals and their Significance for the
Jewish Faith , 24 septembrie-1 octombrie 1977); Reflecție
creștină și iudee asupra tradi țiilor și semnifica ției pe care
acestea le au pentru via ța lor (Christian and Jewish Reflect
Upon Their Traditions and the Meaning Wich These Have for
Their Life Together , 12-16 martie 1978). Întâlniri importante
au avut loc la Cambridge (Anglia ), în perioada 3-13 iulie 1962
(Mărturisirea cre ștină la poporul evreu ‒ Christian Witness to
the Jewish People ) și Geneva (Elve ția), între 19-21 octombrie
1976 ( Dialogul cre știno-iudaic ‒ Christian-Jewish Dialogue ).
În anul 1988 a fost publicat textul Teologia Bisericii și
poporul iudeu: declara țiile Consiliului Mondial al Bisericilor
și ale Bisericilor membre (The Theology of the Church and the
Jewish People: Statements by th e World Council of Churches
and Its Members Churches ) ca urmare a discu țiilor ce au avut
loc între reprezentan ții CMB și Comitetul interna țional evreu
pentru consulta ții interreligioase. Textul porne ște de la
realitatea istoric ă a dialogului dintre cre știni și evrei și de la
relația evident ă ce exist ă între ace știa. În acest text se
subliniază importan ța istorică a poporului evreu pentru cre știni,
precum și cea a Vechiului Testament pentru Noul Testament.
Deoarece în cele dou ă tradiții religioase s-au formulat de-a
lungul timpului mai multe p ăreri cu privire la natura și
importanța dialogului iudeo-cre știn, se recomand ă ca pe viitor
să se lucreze la creionarea une i singure viziuni în fiecare
tradiție pentru o mai bun ă desfășurare a dialogului sau la
prezentarea tuturor p ărerilor cu privire la aceast ă temă. În
aceste condi ții, se recomand ă creștinilor să cunoasc ă și să

124 ADRIAN BOLDI ȘOR
înțeleagă istoria evreilor, mai ales cea a ultimilor ani, în care
aceștia au fost persecuta ți.188
CMB a organizat o întâlnir e în anul 1988 la Sigtuna
(Suedia) în care s-au fixat punctele esen țiale ce s-au desprins
din întâlnirile ce au avut loc pân ă în acel moment între cre știni
și evrei: iubirea lui Dumnezeu se manifest ă pentru întreaga
umanitate; cre știnii și evreii împ ărtășesc o spiritualitate
asemănătoare; Iisus Hristos îi une ște pe cre știni și pe evrei;
creștinii resping afirma ția după care suferin ța evreilor se
datorează evenimentului R ăstignirii Domnului; evreii și
creștinii au acelea și rădăcini, dar au țeluri diferite;
recunoașterea tragediei holocaustul ui; poporul evreu nu este
îndepărtat de Dumnezeu; evreii au o voca ție aparte; evreii de
astăzi continu ă tradiția veche a str ămoșilor biblici. Dac ă se
pornește de la aceste idei, dialogul interreligios poate avea
rezultate remarcabile.189
Pe de alt ă parte, la întâlnirile cu reprezentan ții
Bisericilor cre știne, evreii au ridicat me reu problema definirii
lor nu în func ție de creștinism și în termenii acestuia, ci ca un
popor care are o tradi ție veche, f ără a fi etichetat în totalitate ca
religia scripturilor ebraice. Mai mult decât atât, problema
statului Israel continu ă să preocupe întreaga lume,
recunoașterea oficial ă a acestuia nerezolvând conflictele din
acele teritorii.190
În aceste condi ții, dialogul cu evreii nu s-a oprit doar la
tratarea unor teme generale, ci a încercat s ă răspundă nevoilor
concrete ale cre știnilor și evreilor ce tr ăiesc împreun ă în
regiuni diferite de pe glob și încearcă să găsească răspunsuri la
nevoile și problemele zilnice, confor m ariei geografice în care

188 „The Theology of the Churches and the Jewish People: Statements by the
World Council of Churches and Its Member Churches”, în: The Ecumenical
Movement . An Anthology of Key Texts and Voices , pp. 420-421.
189 Richard H ARRIES , „Jewish-Christian Dialogue”, p. 619.
190 Richard H ARRIES , „Jewish-Christian Dialogue”, p. 618.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 125
trăiesc și mentalit ăților, tradi țiilor și istoriei pe care încearc ă să
le valorifice în vederea colabor ării și înțelegerii reciproce.191
În ultimul timp, întâlnirile dintre cre știni și evrei au
continuat mai ales în cadrul mai larg al dialogului cu
reprezentan ții mai multor religii. F ără a fi neglijat, dialogul
dintre cre știni și evrei a l ăsat loc întâlnirilor dintre cre știni și
musulmani, mai ales în noul context social, politic și economic
și pe fundalul ultimelor evenimente ce au trezit in teresul pentru
aceste discu ții la cel mai înalt nivel. Cu toate acestea, din
dorința stabilirii unei bune în țelegeri între oamenii ce apar țin
diferitelor religii și ideologii, dialogul cu evreii a ocupat și
continuă să ocupe un loc esen țial. Greșelile trecutului au
influențat aceste discu ții, însă dorința de înțelegere reciproc ă a
făcut mereu ca dificult ățile să fie depășite.
În perioada 17-20 iunie 2010 a avut loc la Istanbul
(Turcia) Consultarea intra-cre ștină asupra propriei în țelegeri
creștine în rela ție cu iudaismul (Intra-Christian Consultation
on Christian Self-Understanding in Relation to Judaism ).
Această consultare a f ăcut parte dintr-un șir de întâlniri în care
reprezentan ții diferitelor confesiuni cre știne și-au analizat și
evaluat propria în țelegere cre ștină într-o lume pluralist ă, în
contexte în care majoritari sunt reprezentan ții altor religii.
Întâlnirea a avut loc în acela și timp și în acela și loc
cu cea anual ă organizat ă de Consiliul interna țional al
creștinilor și evreilor (International Council of Christians
and Jews ‒ ICCJ ), participan ții având posibilitatea de a
asista la ambele consult ări.
La întâlnirea cre ștină au participat reprezentan ți ai
confesiunilor cre știne (ortodoc și, romano-catolici, anglicani,
luterani, metodi ști, baptiști și evangheli ști) din întreaga lume
(Europa, America de Nord, Asia, America Latin ă și Orientul
Mijlociu, incluzând Palestina). Cei prezen ți au discutat despre

191 People of God, Peoples of God . A Jewish-Christian Conversation in
Asia, Edited by Hans U CKO, WCC Publications, Geneva, 1996.

126 ADRIAN BOLDI ȘOR
propria în țelegere în diferite contex te iudaice de pe glob.
Scopul acestei întâlniri a fost acela de a g ăsi punți de legătură
între cele dou ă tradiții și de a încuraja dialogul dintre
creștinism și iudaism. La aceast ă întâlnire au participat și
observatori din partea evreilor , ceea ce a reprezentat un pas
înainte în metodele folo site în cadrul dialogului.
Între problemele ridicate la consultarea din Turcia, care
au fost propuse și pe agendele urm ătoarelor întâlniri, se
numără: cum poate rela ția dintre cre știnism și iudaism s ă îi
ajute pe primii în în țelegerea felului în care Dumnezeu
relaționează cu oamenii de alte religii?; poate cre știnismul s ă
vadă hristologia drept cadru general în care s ă se înțeleagă
natura Bisericii și relația cu iudaismul și cu poporul evreu, sau
acest cadru trebuie s ă fie reprezentat de istoria lui Dumnezeu
cu poporul evreu prin care s ă fie înțeles și Iisus Hristos și
poporul evreu?; în ce mod pot fi valorificate adev ărurile
istorice dup ă care Iisus Hristos a fost evreu, iar r ădăcinile
timpurii ale cre știnismului au fost iudaice?; ce implica ții pot
avea propriile în țelegeri cre știne în leg ătură cu iudaismul,
pentru situa ția din Orientul Apropiat?; cum poate experien ța
palestinian ă a creștinilor să influențeze propria în țelegere
creștină?; în situa țiile de conflict, cum pot cre știnii să găsească
soluții prin care s ă dezvolte o rela ție de respect și o perspectiv ă
plină de har?192

192 „A Report of the Intra-Christian Consultation on Christian Self-
Understanding in Relation to Judaism”, în: Current Dialogue , 53 (Special
Issue), December 2012, pp. 4-9.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 127

6. Dialogul dintre cre știnism și islam
în perioada modern ă și contemporan ă

Raportul dintre cre știnism și islam își are începuturile în primii
ani ai erei musulmane și se întinde pân ă în timpurile noastre.
Alături de dialogul cu evreii, cel cu musulmanii reprezint ă o
preocupare constant ă a creștinilor din toate timpurile, fie c ă
aceștia reprezentau majoritatea sau minoritatea în teritoriile în
care trăiau alături de adep ții islamului. Nu de pu ține ori
raporturile dintre cele dou ă religii au fost tensionate, urmele
istoriei punându- și amprenta asupra felului în care a fost și
continuă să fie perceput dialogul dintre cele dou ă religii.
Dacă în ceea ce prive ște islamul exist ă referințe în
Coran asupra modului în care musulmanii trebuie s ă se
comporte cu adep ții creștinismului, istoria fiind martora acestor
atitudini
193, în ceea ce-i prive ște pe creștini, ei „nu aveau niciun
ghid echivalent în textele biblice și în tradiția creștină timpurie.
Astfel, ei erau liberi s ă vadă islamul într-un caleidoscop de
impresii, de la imaginea unei erezii ce presupunea suprimarea
ei, până la cea a unui adev ărat rival, provocându-i pe cre știni să
concureze cu musulmanii în fapte bune, astfel încât fiecare credință să fie judecat ă în funcție de realiz ările sale”.
194
În timpurile moderne, raportul dintre cre știnism și islam
a fost prezent la majoritatea întâlnirilor ce au avut în centru

193 John I SKANDER , „Christianity and Islam”, în: Encyclopedia of Islam ,
Juan E. C AMPO (Editor), Checkmark Books, New York, 2009, pp. 141-142.
Vezi și capitolul Dialogue , pp. 196-197, în care este prezentat ă poziția
islamică față de natura dialogului interreligios.
194 S t u a r t E . B ROWN , „Muslim-Christian Dialogue”, în: Dictionary of the
Ecumenical Movement , p. 801.

128 ADRIAN BOLDI ȘOR
dialogul interreligios, începând cu prima Conferin ță misionar ă
de la Edinburgh din 1910 și cu Adun ările Generale ale CMB.
O întâlnire important ă între cre știnism și islam a avut
loc la Broumana (Liban ) la 16-23 iunie 1966, Întâlnire
creștino-musulman ă (Christian-Muslim Encounter ), urmată de
alta în aceea și localitate între 12-18 iulie 1972, având ca
principală temă protejarea libert ăților religioase ale
minorităților: Înțelegere și cooperare uman ă (Human
Understanding and Cooperation ). Ideea a fost preluat ă de a
șasea Adunare general ă a CMB ce a avut loc la Vancouver în
1983, acolo unde un important de mers s-a realizat prin
invitarea a peste 50 de membri apar ținând altor religii și
ideologii. La întâlnirea din Mauritius, ianuarie 1983, au
participat cre știni, evrei și musulmani. Invitarea
reprezentan ților altor religii a fost pus ă în practic ă și la
Adunările generale de la Canberra (1991) și Harare (1998).
Până în anul 2000 au avut loc mai multe întâlniri între
creștini și musulmani, între care se num ără, alături de cele din
Broumana din 1966 și 1972, Cartigny (Elve ția, 2-6 martie
1969, Convorbiri cre știno-musulmane ‒ Christian-Muslim
Conversations ), Ajaltoun (Liban, 16-25 martie 1970, Dialogul
între oamenii cu credin țe vii ‒ Dialogue between Men of Living
Faiths ), Legon (Ghana, 17-21 iulie 1974, Unitatea lui
Dumnezeu și comunitatea uman ă. Cooperarea prin munc ă și
mărturisire între musulmanii africani și creștinii africani ‒ The
Unity of God and the Community of Mankind. Cooperation
Between African Muslims and Afri can Christians in Work and
Witness ), Hong Kong (4- 10 ianuarie 1975, Musulmani și
creștini în societate. Despre bun ăvoința, consultarea și lucrul
împreună în Asia de sud-est ‒ Muslims and Christians in
Society. Towards Goodwill, Consultation and Working
Together in South-East Asia ), Chambésy (Elve ția, 16-30 iunie
1976, Misiunea cre ștină și Daʼwah islamic ‒ Christian Mission
and Islamic Da ʼwah), Beirut (Liban, 14-18 noiembrie 1977,

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 129
Creștinii și musulmanii despre credin ță, știință și tehnologie și
viitorul umanit ății ‒ Christians and Muslims on Faith, Science
and Technology and Future of Humanity ), Chambésy (Elve ția,
12-14 martie 1979, Creștinii și musulmanii tr ăind împreun ă ‒
Christians and Muslims Living Together ), Mombasa (Kenya,
1-7 decembrie 1979, Prezența și mărturisirea cre ștină în
relație cu vecinii musulmani ‒ Christian Presence and Witness
in Relation to Muslim Neighbours ), Bossey (Elve ția, 22-28
iunie 1980, Trăind ca popor credincios într-o societate în
schimbare ‒ Living as Faithful People in a Changing Society ),
Colombo (Sri Lanka, 30 martie-5 aprilie 1982, Creștini și
musulmani tr ăind și muncind împreun ă: etici și practici ale
programelor umanitare și de dezvoltare ‒ Christians and
Muslims Living and Working Togeth er: Ethics and Practices of
Humanitarian and Deve lopment Programmes ), Porto Novo
(Benin, 3-6 martie 1986, Religie și responsabilitate ‒ Religion
and Responsibility ), Bali (Indonezia, 6-9 decembrie 1986,
Înaintând împreun ă în secolul urm ător ‒ Advancing Together
into the Next Century ), Kolymbari (Grecia, 27 septembrie –
1 octombrie 1987, Religie și societate ‒ Religion and Society ),
New Windsor, (SUA, 17-21 martie 1988, Provocarea
pluralismului ‒ The Challenge of Pluralism ).
Aceste întâlniri au abordat te me diverse ce au pornit de
la dorința inițială de a aduce împreun ă lideri ai celor dou ă
tradiții religioase din diferite p ărți ale lumii, pân ă la teme
particulare ce r ăspundeau cerin țelor și nevoilor unor anumite
comunități în care tr ăiau împreun ă creștini și musulmani. De
asemenea, aceste întâlniri au avut efect pozitiv asupra felului în care reprezentan ții celor dou ă religii s-au angajat în discu ții și
au propus solu ții pertinente pentru diferitele situa ții concrete.
Dacă la începutul dialogului s-a pus accentul pe
discuțiile la nivel global între cre știnism și islam, timpul a
dovedit c ă întâlnirile în care sunt tratate teme de interes local
sunt cel pu țin la fel de productive. Astfel s-a extins aria

130 ADRIAN BOLDI ȘOR
interesului în ceea ce prive ște acest dialog precum și locațiile
în care liderii religio și ai celor dou ă tradiții se întâlnesc,
trecându-se de la zone consacrat e din Europa spre regiuni din
Asia și Africa, acolo unde rela țiile dintre cre știni și musulmani
nu sunt totdeauna amiabile.
Un punct important în istoria dialogului cre știno-
musulman l-a reprezentat documentul Probleme în rela țiile
creștino-musulmane: considera ții ecumenice (Issues in
Christian-Muslim Relations : Ecumenical Considerations )
propus spre analiz ă de Comitetul Central al CMB în anul 1992,
în care se încerca g ăsirea punctelor de cont act dintre cele dou ă
religii și renunțarea la discursul istoric în care se scoteau în
evidență greșelile trecutului, atât de o parte, cât și de cealalt ă,
fără a merge mai departe în vederea îmbun ătățirii dialogului
prin cunoa ștere și înțelegere reciproc ă.195
Dialogul dintre cre știni și musulmani a cunoscut un
moment de criz ă după evenimentele din 11 septembrie 2001.
Din acea zi, situa ția religioas ă nu a mai fost la fel ca înainte,
violența crescând ă între credincio șii celor dou ă religii
făcându-se cunoscut ă atât în America, cât și în întreaga
lume.196
Devenită o dată de referin ță în istoria dialogului
dintre cre știni și musulmani, 11 septembr ie a fost interpretat
ca „o epifanie a violen ței reale și televizate, care a justificat
un sentiment de insecuritate și de team ă, mai ales în lumea
occidental ă. În epoca noastr ă, conflictele cap ătă adesea o
coloratură religioasă, astfel încât anumi ți sociologi și filosofi ai
istoriei americane, în c ăutarea de noi du șmani pe care s ă-i

195 „Issues in Christian-Muslim Relations: Ecumenical Considerations”, în:
The Ecumenical Movement. An An thology of Key Texts and Voices , p. 422.
196 Diana L. E CK, „The Christian Churches and the Plurality of Religious
Communities”, în: The Orthodox Churches in a Pluralistic World . An
Ecumenical Conversation , Edited by Emmanuel C LAPSIS , WCC
Publications, Geneva, Holy Cross Orthodox Press, Brookline,
Massachusetts, 2004, pp. 16-19.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 131
denunțe (mă gândesc, printre al ții, la Samuel Huntington),
vorbesc despre conflicte între civiliza ții, identificând, ceea ce
este extrem de discutabil, civiliza ția cu religia. În Fran ța în
mod deosebit (dar nu numai aici), exist ă tendința de a identifica
religia cu violen ța, ca și cum ar exista o leg ătură de necesitate
între cei doi termeni. Mai mult decât «religie», este folosit cuvântul «spiritualitate», care es te mai potrivit pentru misticile
asiatice sau gnozele à la Gourdjieff și continuatorilor s ăi. Unul
dintre morali știi noștri notorii, ce îmbr ățișează de altfel pozi ții
în mod curios contrastante , tocmai a publicat o carte
Dostoievski în Manhattan , în care îi prezint ă pe
fundamentali știi care au distrus turnur ile de la World Trade
Center ca pe continuatorii Posedaților dostoievskieni, nihili ști
pentru care «totul este permis». Ceea ce uit ă el să spună este
însă că acești «poseda ți» erau în esen ță anti-creștini, și cuvântul
lor de ordine era acesta: «Dac ă Dumnezeu nu exist ă, totul este
permis». Dimpotriv ă, André Glucksmann afirm ă că în
organizația revolu ționară descrisă de Dostoievski exist ă și
credincioși, creștini, pe când în realitate nu g ăsim decât un
fanatic (de altfel plin de îndoiel i) al «Hristosului rus», despre
care nu se poate spune nicidecum c ă ar crede în Dumnezeu. În
această imensă confuzie, trebuie s ă-l disociem pe Dumnezeu,
pe Dumnezeul cel viu, de r ăzboi și de toate violen țele
acestuia”.197
În acele zile tensionate din anul 2001, Comitetul
executiv al CMB a elaborat textul Străduindu-ne împreun ă
pentru dialog: un apel cre știno-musulman pentru reflec ție și
acțiune (Striving Together for Dialogue : A Christian-Muslim
Call to Reflection and Action ) în care îi îndemna pe to ți
credincioșii să trateze cu responsabilitate rela țiile ce trebuie s ă
existe între cre știnism și islam. În perioada imediat urm ătoare
au avut loc mai multe întâlniri între membrii CMB, Consiliului

197 Olivier C LÉMENT , Repere spirituale pentru omul de azi , Traducere de
Geanina Tivd ă, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, Bucure ști, 2011, pp. 60-61.

132 ADRIAN BOLDI ȘOR
Pontifical al Vaticanului și lideri musulmani, în care s-a
discutat despre situa ția tensionat ă dintre cre știni și musulmani
în urma ultimelor evenimente.198 Consultările au continuat la
Cairo (Egipt) în octombrie și decembrie 2001. Dou ă întâlniri
importante au avut loc la Assisi, la ini țiativa Papei Ioan Paul al
II-lea, la care s-a accentuat ideea c ă trebuie ca reprezentan ții
tuturor religiilor s ă denunțe părerile unora ce justific ă războiul
și violența prin religie. Întâlniri similare au fost organizate la
inițiativa Patriarhului ecumeni c Bartolomeu I (Bruxelles,
decembrie 2001), în care s-a încercat realizarea de leg ături cât
mai strânse între cre știni și musulmani.
În luna octombrie a anului 2002 a avut loc întâlnirea
organizată de CMB, purtând titlul: Creștinii și musulmanii în
dialog și dincolo de el (Christians and Muslims in Dialogue
and Beyond ). Un an mai târziu, întâlnirea dintre cre știni și
musulmani a avut loc la Londr a, acolo unde s-au discutat
problemele arz ătoare ca urmare a evenimentelor din septembrie
2001. „Vizita pre ședintelui iranian Mohammad Khatami
(1943-) la CMB în decembrie 2003 a fost înc ă un semn
puternic c ă dialogul cre știn-musulman, la oricare nivel, este
urgent și trebuie s ă fie perceput în ambele direc ții ale
parteneriatelor și problemelor dificile”.199
Dialogul dintre cre știni și musulmani nu a fost mereu o
inițiativă a primilor. În multe rânduri musulmanii au fost cei
care au ini țiat acest dialog, a șa cum a fost cazul întâlnirilor ce
au avut loc în Amman (Iordania) la ini țiativa Academiei
regale de cercetare a afacerilor islamice (Royal Academy of
Research on Islamic Affairs ) sau cele promovate de Centrul
pentru cercet ări economice și sociale din cadrul Universit ății
din Tunis (Centre for Economic and Social Research at the
University of Tunis ). Dintre organismele islamice care se
întâlnesc regulat cu reprezentan ții CMB și ai Vaticanului se

198 The Christian Hope and the Task of the Church , p. 84.
199 The Christian Hope and the Task of the Church , p. 86.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 133
numără Congresul mondial musulman (Muslim World
Congress ), Liga mondial ă musulman ă (World Muslim
League ) și Apelul lumii islamice pentru societate (World
Islamic Call Society ).200
Un moment important în ceea ce prive ște inițiativa
musulmanilor pentru dialogul cu cre știnii a avut loc la 13
octombrie 2007, atunci când 138 de înv ățați musulmani au
transmis mesajul Un cuvânt comun între noi și voi (A Common
Word Between Us and You ; titlul a fost ales pornind de la Sura
3:64 din Coran), prin care subliniau faptul c ă există o punte de
legătură comună între cre știnism și islam. Lucrarea, adresat ă
principalilor lideri cre știni din întreaga lume, a fost tip ărită în
mai multe edi ții, iar num ărul semnatarilor s-a înmul țit până în
zilele noastre.201
Textul porne ște de la eviden ța faptului c ă adepții
creștinismului și islamului dep ășesc ca num ăr jumătate din
populația globului, iar dac ă între credincio șii celor dou ă religii
nu va exista pace și dreptate, nici în întreaga lume nu va fi
pace. Astfel, viitorul depinde, în mare parte, de realizarea și
menținerea păcii între musulmani și creștini.
Baza acestui demers exist ă chiar în cele dou ă religii:
dragostea de Unicul Dumnezeu și de vecin (de aproapele).
Astfel, necesitatea dragostei de Dumnezeu și de aproapele este
legătura dintre cre știnism și islam. Pornind de aici, de și se
recunoaște faptul c ă între cele dou ă religii monoteiste exist ă
diferențe majore, acestea nu trebuie s ă ducă la ură și ceartă
între credincio și, care, în numele dragostei, trebuie s ă lucreze
împreună, să se respecte, s ă fie corecți unii cu al ții și să trăiască
în pace, armonie și bunăvoință.
Ca rezultat al mesajului celor 138 de lideri
musulmani, CMB a delegat în februarie 2008 Comitetul

200 Stuart E. B ROWN , „Muslim-Christian Dialogue”, p. 801.
201 A Common Word Between Us and You , 5-Year Anniversary Edition,
MABDA, English Monograph Series, No. 20, 2012, pp. 51-90, 90-101.

134 ADRIAN BOLDI ȘOR
Central să înceapă procesul prin care s ă se contureze mesajul
creștin, intitulat Învățând să explorăm iubirea împreun ă
(Learning to Explore Love Together ). În urma r ăspunsurilor
primite de la Bisericile membre la aceast ă temă s-au conturat
câteva puncte ce trebuie s ă fie abordate în discu țiile viitoare
dintre cre știni și musulmani.
În primul rând, în dialogul dintre reprezentan ții celor
două religii trebuie s ă se porneasc ă de la o baz ă comună:
dragostea de Dumnezeu și de aproapele. În acela și timp, nu
trebuie trecut cu vederea fe lul diferit în care cele dou ă religii
văd acest imperativ. Gre șelile trecutului sunt exemple
concludente ale lipsei serioase de aten ție și înțelegere între
adepții celor dou ă religii. Cea mai rodnic ă apropiere dintre
credincioși trebuie s ă se bazeze pe în țelegerea reciproc ă care
vine din ascultarea celuilalt. Orice similitudine în ceea ce privește înțelegerea dragostei de Dumnezeu și de aproapele
trebuie să
țină cont și de diferen țele dintre cele dou ă religii
pentru a nu se repeta gre șelile trecutului. Astfel, trebuie
analizat cu aten ție felul în care musulmanii în țeleg învățătura
despre Unitatea lui Dumnezeu și învățătura creștină despre
Sfânta Treime. De asemenea, trebuie analizat ă doctrina cu
privire la revela ție în cele dou ă religii, precum și învățătura
despre Iisus Hristos. La fel trebuie procedat și în ceea ce
privește baza doctrinar ă a iubirii aproapelui.
Pornind de la aceste constat ări, dialogul cre știno-
musulman trebuie s ă promoveze dreptatea și pacea în întreaga
lume. În cele din urm ă, dialogul poate av ea roade doar dac ă se
recunoaște și se accept ă diferențele doctrinare dintre religii f ără
a se ajunge la ostilitate, a șa cum de multe ori s-a întâmplat în
trecut. În cadrul ac estui dialog trebuie s ă primeze respectul,
înțelegerea și trebuie s ă se valorifice tr ecutul comun, f ără a se
repeta gre șelile acestuia. Bisericile cre știne au nevoie s ă învețe
unele de la altele, din experien țele trecute și, pornind de aici, s ă
continue s ă examineze felul în care vor ac ționa în viitor.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 135
În cele din urm ă, chiar dac ă musulmanii și creștinii nu
împărtășesc aceea și învățătură de credin ță, ei trebuie s ă lucreze
împreună în vederea promov ării dialogului bazat nu doar pe un
cuvânt comun, ci și pe o acțiune comun ă.202
În anul 2008, la ini țiativa regelui Abdullah al Arabiei
Saudite, s-au întâlnit la Madrid, gazd ă fiind regele Juan Carlos
al Spaniei, lideri religio și ai cre știnismului, islamului,
iudaismului, budismului, hinduismului și taoismului care au
încercat s ă găsească soluții comune pentru rezolvarea
conflictelor din lume. Aceast ă inițiativă a continuat cu alte
două întâlniri ce au avut loc la New York și Geneva.
În luna mai a anului 2008 s-a hot ărât organizarea unei
întâlniri în care s ă se abordeze tema propriei în țelegeri cre știne
a locului și rolului credincio șilor în diferite contexte
musulmane din întreaga lume. În urma acestei ini țiative, între
18-20 octombrie 2008, a avut loc la Geneva (Elve ția) o
întâlnire important ă pentru viitorul dialogului dintre cre știni și
musulmani: Propria în țelegere cre ștină în contextul islamului
(Christian Self-Understanding in the Context of Islam ). S-a
accentuat ideea c ă dialogul dintre cre știnism și islam are o
istorie care porne ște încă de la apari ția și răspândirea islamului
în lume, trecând prin mai multe etape care adesea nu au fost încununate cu succes.
La aceast ă întâlnire au fost urm ărite mai multe scopuri:
posibilitatea diferitelor comunit
ăți creștine de a- și împărtăși
perspectivele proprii în cadrul rela țiilor pe care le au cu adep ții
islamului; progresul în auto-în țelegerea cre ștină în relație cu
islamul; g ăsirea celor mai bune posibilit ăți în cadrul rela ției
dintre cre știni și musulmani.

202 „Learning to Explore Love Together . Suggestions to the Churches for
Responding to «A Common Word»”, <https://www.oikoumene.org/ en/resources/documents/wcc-
programmes/interreligious-dialogue-an d-cooperation/interreligious-trust-
and-respect/learning-to-explore-lo ve-together>, 11 iulie 2015.

136 ADRIAN BOLDI ȘOR
Între vorbitorii care au prezenta t referate cu privire la
raportul dintre cre știnism și islam s-au num ărat: Catolicosul
Aram I al Bisericii Apostolice a Armeniei (Scaunul Ciliciei),
Pr. Dr. Emanuel Clapsis (viziunea ortodox ă), Pr. Prof. Maurice
Borrmans (viziunea romano-catolic ă), Rev. Simone Sinn
(viziunea luteran ă), Rev. Dr. Johnson Mbillah (viziunea
reformată), Clare Amos și Prof. David Thomas (viziunea
anglicană), Prof. Thomas Schirrmacher (viziunea evanghelic ă).
De asemenea, s-a discutat și despre raportul dintre
creștinism și islam în Orientul Mijlociu, Africa și Asia. Alte
momente importante ale întâlnirii din Geneva au fost legate de analiza raportului dintre cele dou ă religii în contextul
pluralistic act ual, precum și de implica țiile dialogului
interreligios pentru secolul XXI. În concluziile raportului final s-au conturat principalii pa și ce trebuie urma ți în vederea
sporirii dialogului dintre cre știnism și islam.
203
Analizând situa ția actual ă a dialogului, Catolicosul
Aram I identifica patru puncte de interac țiune de la care se
poate porni în realizarea unui di alog sincer între parteneri:
percepția ambigu ă asupra religiei (în istorie, religia a fost,
intenționat sau nu, folosit ă în susținerea unor ac țiuni care erau
împotriva credincio șilor, fiind astfel socotit ă o sursă de conflict
în societate. Pornind de aici, religia trebuie s ă-și recapete rolul
de legătură a omului cu Divinitatea și de autoritate moral ă care
să rezolve problemele omului contemporan); concep țiile greșite
despre islam și creștinism (atât în trecut, cât și în prezent,
adepții celor dou ă religii s-au perceput în mod gre șit. Trebuie
să se renunțe urgent la stereotipurile și sloganurile prin care se
încerca crearea unui conf lict între reprezentan ții celor dou ă
religii); coliziune a valorilor (al ături de latura transcendent ă,
religia are și valoare de sistem care guverneaz ă viața omului și

203 „A Report of the Intra-Christian Consultation on Christian Self-
Understanding in Relation to Islam”, în: Current Dialogue , 52 (Special
Issue), July 2012, pp. 5-19.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 137
îl ajută să se înțeleagă pe sine. Tensiunile din ultimul timp au
fost provocate de o serie de neîn țelegeri, astfel încât nu este
vorba de o „ciocnire a civiliza țiilor” sau de o „ciocnire a
fundamentalismelor”, ci de un fa ls „conflict al valorilor”, în
sensul în care se pune atât de mult accent pe ceea ce ne
diferențiază fără să se porneasc ă, de fapt, de la ceea ce ne
apropie, prin renun țarea la zidul ridi cat de ignoran ță, aroganță
și suspiciune); auto-suficien ța sau auto-în țelegerea (fenomenul
globalizării a condus de multe or i la distrugerea identit ăților,
creionându-se dou ă tendințe: opoziția față de cel de lâng ă noi
sau deschiderea creativ ă și interacțiunea dinamic ă cu celălalt.
Adepții creștinismului și islamului trebuie s ă-și redefineasc ă
propria în țelegere și să încerce s ă se înțeleagă reciproc în noul
context mondial).
Pornind de la aceste date, credincio șii celor dou ă religii
trebuie să lucreze împreun ă pentru crearea unei comunit ăți în
care să poată trăi cu diferen țele pe care le au și le
conștientizeaz ă. Aceasta este atât o provocare, cât și o
necesitate urgent ă, într-o lume care se transform ă rapid și din
ce în ce mai mult. Este nevoie s ă se identific e punctele de
interes comun în care se pot implica reprezentan ții celor dou ă
religii: raportul dintre credin ță și rațiune, respectarea
drepturilor omului, r ăspunsul care trebuie dat extinderii din ce
în ce mai mari a secularismului , definirea misiunii (convertire,
mărturisire sau coabitare?). În acest sens, trebuie ca adep ții
celor dou ă religii să identifice pa șii care să facă trecerea de la
co-existen ță la încercarea de a tr ăi împreun ă: trecerea de la
izolare la integrare, de la excl udere la participare, de la reac ție
la interacționare.204
Principalele obiective ale majorit ății întâlnirilor dintre
creștini și musulmani au fost reprezentate chiar de importan ța
pe care o are faptul c ă musulmanii și creștinii se pot întâlni,

204 ARAM I, „Living as a Community with Islam: Concerns, Challenges and
Promises”, în: Current Dialogue , 52 (Special Issue), July 2012, pp. 20-28.

138 ADRIAN BOLDI ȘOR
ținând cont de problemele din trecut. Pornind de aici s-a
discutat despre necesitatea respect ării pluralismului religios în
toate teritoriile din lume, indiferent de majoritatea religioas ă, în
vederea convie țuirii în pace și înțelegere reciproc ă. Numai în
felul acesta adep ții celor dou ă religii se pot cunoa ște mai bine,
își pot împărtăși experien țele religioase și pot rezolva împreun ă
problemele ridicate de actualele provoc ări ce frământă lumea
de astăzi. Pornind de la situa ții concrete, s-a ajuns cu timpul s ă
se abordeze și probleme teologice de interes comun, semn c ă
dialogul este pe un drum bun. As tfel, au fost încurajate
întâlnirile locale în care musulmanii și creștinii își pot
împărtăși mai ușor experien țele de via ță.
Cu toată această deschidere pentru un dialog sincer
între parteneri, au existat mereu voci care au contestat
realitatea dialogului cre știno-musulman, mai ales în rândul
celor ce pun accent pe convertire, lucru ce a condus, nu de puține ori, la adev ărate conflicte. „În ac est context, relevan ța
inițiativelor pentru dialogul cre știno-musulman depinde în
mare mă
sură de efortul inten ționat și concentrat de a risipi
temerile și suspiciunile între ce i care sunt percepu ți ca
reprezentând comunit ățile religioase. Di alogul este v ăzut ca o
ocazie de a consolida loia litatea trans-confesional ă. Un
asemenea dialog este atent s ă susțină, în discu țiile și acțiunile
comune, centralitatea bi nelui comun, precum și participarea
politică”.205

205 Stuart E. B ROWN , „Muslim-Christian Dialogue”, p. 802.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 139

7. Poziția Bisericii romano-catolice
față de dialogul interreligios

Biserica romano-catolic ă nu face parte oficial din mi șcarea
ecumenic ă, fapt precizat în Decretul Sfântului Scaun din
anul 1927 în care se interz ice participarea credincio șilor
romano-catolici în orice organiza ție ecumenic ă. Biserica
romano-catolic ă a trimis doar observatori la întâlnirile
organizate de Consiliul Mondial al Bisericilor.
De-a lungul timpului au existat diferen țe în felul în care
teologii protestan ți și cei romano-catolici s-au exprimat cu
privire la rela ția cu cei de alte credin țe și ideologii. Protestan ții
misionari au accentuat hristologia și au încercat s ă dea o
interpretare Evangheliei ca mod de salvare. Astfel, atitudinea
lor față de alte religii nu a fost mereu negativ ă, mai ales cu
privire la problema mântuirii în afara lui Hristos. Atitudinea, de multe ori neutr ă față de aceast ă problemă, i-a făcut pe teologii
protestanți să încerce g ăsirea și realizarea unor pun ți de
legătură cu reprezentan ții altor religii. Pe de alt ă parte, teologii
catolici au subliniat înv ățătura eclesiologic ă, iar răspunsul la
întrebarea referitoare la rela ția cu cei de alte religii s-a formulat
în funcție de înv ățătura după
care mântuirea este darul lui
Dumnezeu oferit celor ce au credin ță în Hristos. În acest sens,
cel ce dore ște să obțină mântuirea trebuie s ă fie botezat și să
devină membru al Bisericii, trupul Domnului. Pornind de aici
s-au dezvoltat mai multe teorii care vorbesc despre cei ce au trăit înainte de Hristos sau desp re cei ce nu L-au cunoscut pe
Hristos dup ă Întrupare. Într-un fel, niciun om nu este în afara
posibilității mântuirii, care r ămâne un mister, de și salvarea se
obține doar în Hristos. Aceste idei au fost dezvoltate de

140 ADRIAN BOLDI ȘOR
francezul Jean Daniélou și de germanul Karl Rahner, la
mijlocul anilor ’60 ai secolului trecut.206
Deschiderea Bisericii romano-catolice c ătre alte
confesiuni s-a realizat la Consiliul II Vatican (1962-1965), în timpul Papei Paul al VI-lea (1897-1978, Pap ă între 1963-
1978). Cu toate acestea, „«Decretul despre Ecumenism» (Decretum de Oecumenismo) al Conciliului II Vatican nu a
lăsat loc pentru o interpretare prea optimist ă a acestei
«deschideri». Decretul recunoa ște înrâurirea harului
Sfântului Duh asupra mi șcării ecumenice în efortul ei de a
restaura unitatea cre ștină, însă concomitent stabile ște
condiția fundamental ă a unității – întoarcerea «fra ților ce s-au
rupt» (fratrum seiunctorum) în sânul Bisericii Catolice care îl
are drept cap pe însu și succesorul Apostolului Petru, papa de la
Roma. A șadar «deschiderea» romano-catolic ă față de
inițiativele ecumenice se reduce la constatarea c ă, fără îndoială,
«toți cei care cred în Hristos și care au primit botezul în mod
corect se afl ă într-un fel de comuniune cu Biserica Catolic ă,
chiar dacă această comuniune nu este deplin ă»”.
207
Conciliul II Vatican a reprezentat și un moment
important în conturarea atitudi nii Bisericii romano-catolice fa ță
de lumea necre ștină. Astfel, la acest Conciliu, pe lâng ă
problemele discutate în leg ătură cu relațiile dintre Biserica
romano-catolic ă și celelalte Biserici cre știne, s-a ridicat și
problema rela țiilor dintre cre știnii catolici și oamenii ce apar țin
altor religii și ideologii. Discu țiile și-au găsit rezultatul într-un
document intitulat Nostra Aetate , la 28 octombrie 1965, în care
se pornește de la afirmarea leg ăturii ce exist ă între oamenii de
pe pământ: to ți împărtășesc aceea și natură umană. Baza
afirmației se găsește în adev ărul revelat dup ă care toți oamenii

206 S. Wesley A RIARAJAH , „Dialogue, interfaith”, pp. 313-314.
207 Christos Y ANNARAS , Adevărul și unitatea Bisericii , Traducere din limba
greacă de Ierom. Ignatie (Ilie) Trif și Uliniuc Ionu ț Dumitru, Ed. Sophia,
București, 2009, p. 178.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 141
sunt creați de Dumnezeu dup ă Chipul S ău, fiind chema ți către
același Adevăr care lumineaz ă ființa umană. „Într-adev ăr, toate
popoarele alc ătuiesc o singur ă comunitate; au o singur ă
origine, c ăci Dumnezeu a rânduit tot neamul omenesc s ă
locuiască pe toată fața pământului; au, de asemenea, un singur
scop ultim, pe Dumnezeu, a c ărui providen ță, ale cărui dovezi
de bunătate și planuri de mântuire îi îmbr ățișează pe toți, până
când cei ale și se vor aduna în cetatea sfânt ă, luminată de slava
lui Dumnezeu, unde toate neamurile vor umbla în lumina Lui”.
208 Oamenii de pe întreaga fa ță a pământului î și pun
aceleași întrebări, indiferent de religia c ăreia îi apar țin: ce este
omul? Care este scopul s ău? Ce este binele? Ce este adev ărul?
Documentul Nostra aetate vorbește separat despre
diversele religii necre știne, despre religia musulman ă și despre
religia iudaic ă, pentru ca în final s ă accentueze faptul c ă toți
oamenii sunt fra ți. Între religiile necre știne documentul
amintește hinduismul, în care oamenii, prin mituri și eforturi
filosofice, „caut ă eliberarea de nelini știle și de limitele
condiției noastre fie prin forme de via ță ascetică, fie prin
meditație profund ă, fie prin refugierea în Dumnezeu, cu iubire
și încredere”209, și budismul, în care oamenilor li se vorbe ște
despre calea „pe care oamenii, cu suflet evlavios și încrezător,
să poată atinge starea de eliberare perfect ă sau să ajungă la
iluminarea suprem ă bazându-se pe str ădaniile propr ii, sau pe
un ajutor de sus”.210
La fel ca aceste religii orientale, toate religiile din lume
îi prezintă omului diferite înv ățături prin care s ă se poată salva
din aceast ă lume. Fa ță de aceste idei, Biserica romano-catolic ă

208 Conciliul Ecumenic Vatican II . Constituții, decrete, declara ții, Ediție
revizuită, Arhiepiscopia Romano-catolic ă de Bucure ști, 2000, p. 221. Vezi
și: The Documents of Vatican II , Guild Press, New York, America Press,
Association Press, 1966, pp. 660-671; The Ecumenical Movement. An
Anthology of Key Texts and Voices , pp. 398-401.
209 Conciliul Ecumenic Vatican II …, p. 222.
210 Conciliul Ecumenic Vatican II …, p. 222.

142 ADRIAN BOLDI ȘOR
arată o anumit ă deschidere, în sensul în care nu respinge ceea
ce este sfânt, manifestând respect fa ță de ideile înalte prezente.
Astfel, „ea îi îndeamn ă pe fiii s ăi ca, în mod prudent și
caritabil, prin dialog și colaborare cu cei de alte religii, dând
mărturie de credin ță și de viață creștină, să recunoasc ă, să
păstreze și să promoveze bunurile spirituale și morale precum
și valorile socio-culturale la ace știa”.211
Credincio șii religiei musulmane sunt privi ți „cu stim ă”
în documentul Bisericii romano-catol ice, deoarece ei Îl cinstesc
pe Iisus, chiar dac ă nu ca Dumnezeu, la fel și pe Maica Sa,
Sfânta Fecioar ă Maria. Pre țuind viața și ridicând rug ăciuni
către Creatorul tuturor, ei a șteaptă ziua judec ății finale. În
aceste condi ții, „chiar dac ă, în decursul veacurilor, s-au iscat
multe neîn țelegeri și dușmănii între cre știni și musulmani,
Conciliul îi îndeamn ă pe toți ca, uitând trecutul, s ă se
străduiască sincer pentru în țelegerea reciproc ă și să apere și să
promoveze împreun ă dreptatea social ă, valorile morale, pacea
și libertatea, spre binele tuturor oamenilor”.212
În ceea ce-i prive ște pe evrei, ace știa sunt urma șii lui
Avraam și, astfel, sunt uni ți spiritual cu cre știnii. Domnul
Hristos i-a unit pe iudei și pe păgâni prin Crucea Lui, f ăcând
din aceștia una întru El. De-a lungul timpului, cre știnii și evreii
au fost în leg ătură, putându-se vorbi astfel de un „patrimoniu
spiritual comun evreilor și creștinilor”, ceea ce reprezint ă un
punct de pornire în cadrul dialogului dintre cele dou ă religii.
Nu trebuie asociate patimile și moartea Domnului cu ideea c ă
evreii trebuie s ă sufere în istorie pentru ceea ce s-a întâmplat în
urmă cu 2000 de ani. Astfel, „condamnând orice fel de
prigoană împotriva vreunui om, Biserica î și amintește de
patrimoniul pe care îl are în comun cu evreii și, îndemnat ă nu
de motive politice, ci de iubirea religioas ă, evanghelic ă,
deplânge urile, prigonirile și toate manifest ările de

211 Conciliul Ecumenic Vatican II …, p. 222.
212 Conciliul Ecumenic Vatican II …, p. 223.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 143
antisemitism, îndreptate în orice vremuri și de către oricine,
împotriva evreilor”.213
În cele din urm ă, privind la adep ții tuturor acestor
religii, se poate afirma c ă toți oamenii sunt fra ți, Dumnezeu
fiind Tatăl tuturor celor pe care i-a creat. Pentru a tr ăi în relații
de prietenie, „cre știnii trebuie s ă recunoasc ă elementele de
adevăr și valorile spirituale în toate aceste religii și să
coopereze cu ceilal ți oameni în efortul de a stabili justi ția,
pacea și libertatea pentru to ți, în timp ce m ărturisesc c ă Iisus
Hristos este Calea, Adev ărul și Viața”.214 Astfel este
îndepărtată orice discriminare și silnicie fa ță de cei de alte rase
și religii, cre știnii fiind îndemna ți, în spiritul Sfin ților Apostoli,
să trăiască în pace și prietenie cu to ți oamenii, pentru a fi cu
adevărat fiii lui Dumnezeu, Tat ăl tuturor.
După Adunarea general ă a CMB de la Vancouver (1983)
s-au stabilit conexiuni între Consiliul Mondial al Bisericilor și
Biserica romano-catolic ă în legătură cu rolul și importan ța
dialogului interreligios. „Program ul cu privire la dialogul
interreligios lucreaz ă în colaborare cu Cons iliul Pontifical pentru
Dialogul Interreligios al Bisericii romano-catolice (cunoscut mai bine ca Secretariatul pentru necre știni). În fiecare an are loc o
întâlnire, alternând între Roma și Geneva, care s ă exploreze
problemele dialogului interreligios și să împărtășească
informații despre munca pe care fiecare parte a ini țiat-o”.
215
La fel ca și în cazul CMB, dup ă Adunarea de la
Nairobi din anul 1975, și în Biserica romano-catolic ă s-au
ridicat voci care au contestat direc ția pe care a urmat-o
dialogul interreligios, de și s-a recunoscut importan ța lui
pentru dezvoltarea unor rela ții de prietenie și cooperare între
oamenii ce apar țin diferitelor religii și ideologii. Principala
problemă căreia reprezentan ții Bisericii romano-catolice au

213 Conciliul Ecumenic Vatican II …, p. 224.
214 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, p. 152.
215 Vancouver to Canberra , p. 132.

144 ADRIAN BOLDI ȘOR
trebuit să-i răspundă a fost legat ă de raportul dintre misiune și
dialog, solu ția fiind aceea c ă atât misiunea, cât și dialogul
sunt părți componente ale Bisericii, f ără ca una s ă se
subordoneze celeilalte.
După mai multe discu ții, o versiune final ă a unui
document ce trateaz ă această problemă a fost aprobat ă la 10
mai 1984 de Papa Ioan Paul al II-lea (1920-2005, Pap ă între
anii 1978-2005): Atitudinea Bisericii fa ță de adep ții altor
religii: reflec ții și orientări cu privire la dialog și misiune (The
Attitude of the Church towards the Followers of Other
Religions: Reflections and Orientations on Dialogue and
Mission ). În acest document se subliniaz ă vocația misionar ă a
Bisericii chiar dac ă se aminte ște și de necesitatea unor bune
relații ale cre știnilor cu cei de alte re ligii. Cu toate acestea,
presiunea de a defini mai cl ar raportul dintre misiune și dialog
a determinat Secretariatul pontifical s ă lucreze la elaborarea
unui document cu titlul Dialog și Proclamare (Dialogue and
Proclamation ).216
În anul 1985, Vaticanul a em is un document oficial,
Note (Notes ), în care interpreteaz ă în mod pozitiv diaspora, ca
modalitate de a împ ărtăși lumii un adev ăr de viață. În anul
1986, Papa Ioan Paul al II-lea a trimis o invita ție liderilor
religioși din întreaga lume s ă se întâlneasc ă la Assisi pentru a
se ruga împreun ă pentru pacea lumii. Acest eveniment a fost de
răsunet mondial, mai ales c ă acțiunea a fost promovat ă la nivel
mondial prin mijloace mass-media.
La 19 mai 1991 a fost publicat textul Dialog și
Proclama ție: Reflec ții și orientări în leg ătură cu dialogul
interreligios și proclamarea Evanghelie i lui Iisus Hristos
(Dialogue and Proclamation: Refl ections and Orientations on
Interreligious Dialogue and the Proclamation of the Gospel of

216 S. Wesley A RIARAJAH , „Dialogue, interfaith”, p. 316.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 145
Jesus Christ ) în care se vorbe ște despre necesitatea și
importanța dialogului interreligios.217
În anul 1993 Vaticanul și statul Israel au semnat un
document ce avea în vedere o bun ă colaborare diplomatic ă ce
s-a concretizat în schimbul de ambasadori începând cu anul următor. În cadrul Bisericii roma no-catolice, re sponsabilitatea
pentru dialogul cu evreii revine Consiliului pontifical pentru
promovarea unit ății creștinilor (Pontifical Council for
Promoting Christian Unity ).
De asemenea, trebuie amintite și sintezele (din
octombrie 1996, publicate anul urm ător) realizate de exper ții
catolici ai Comisiei teologice interna ționale (International
Theological Commission ), aprobate apoi de pre ședintele de
atunci al comisiei, Cardinalul Ratzinger (viitorul Pap ă Benedict
al XVI-lea). Documentul final, intitulat Creștinismul și religiile
lumii (Christianity and the World Religions ), tratează teologia
religiei și valorile prezente în religiile necre știne din punct de
vedere cre știn.
Trebuie amintit ă și strânsa rela ție ce a existat de-a
lungul timpului între Oficiul pentru dialogul interreligios
(Office on Inter-Religious Relations – OIRR ) și Consiliul
Pontifical pentru dialogul interreligios (Pontifical Council for
Inter-religious Dialogue – PCID ). În cadrul acestei colabor ări
au avut loc întâlniri anuale în care s-au discutat mai multe probleme, între care se eviden țiază cele legate de c ă
sătoriile
mixte și de rug ăciunile interreligioase, rezultatele acestor
dezbateri concretizându-se în publicarea mai multor
documente.
La 6 august 2000, în documentul Domnul Iisus
(Dominus Jesus ) al Congrega ției pentru doctrin ă și credință
(Congregation for the Doctrine and Faith ) s-a abordat

217 Fr. Maurice B ORRMANS , „The Roman Catholic Church and the Letter
of the 138 Muslim Religious Leaders”, în: Current Dialogue , 54, July
2013, p. 56.

146 ADRIAN BOLDI ȘOR
problema teologiei pluraliste a religiilor, creionându-se mai
multe oportunit ăți în vederea sporirii dialogului cu islamul.
La 12 septembrie 2006, Papa Benedict al XVI-lea
(1927-, Pap ă între anii 2005-2013) a ținut prelegerea Credință,
rațiune și universitate ‒ memorii și reflecții (Faith, Reason and
the University ‒ Memories and Reflections ) la Universitatea din
Regensburg (Germania), acolo unde a fost profesor în trecut.
În contextul structurii universitare moderne, care
mergea pân ă la „a exclude ra țiunea din problema cu privire la
Dumnezeu”, Papa Benedict al XVI-lea analiza rela ția dintre
rațiune și credință, așa cum se desprinde din înv ățăturile
creștină și musulman ă, având ca punct de plecare episodul
controversei din an ul 1391 dintre împ ăratul bizantin Manuel
II Paleologul și un înv ățat persan. Ca baz ă a acestei
prezentări, Papa și-a structurat discursu l pornind de la edi ția
ce cuprinde operele împ ăratului bizantin, îngrijit ă de
profesorul Theo dore Khoury.
Dialogul dintre împ ăratul creștin și persanul musulman
pornea de la felul distinct în care cre știnismul și islamul se
poziționau față de raportul dintre credin ță și rațiune, atunci
când vine vorba de Dumnezeu și de convertire, fiind adus ă în
discuție problema convertirii cu for ța. În prelegerea Papei
Benedict al XVI-lea, un anumit citat din argumentarea lui
Manuel II Paleologul, care se referea la felul în care împ ăratul
bizantin în țelegea convertirea în islam, a stârnit controverse în
țările musulmane: „Arat ă-mi ce a adus nou Mahomed și vei
găsi doar lucruri rele sau inumane, cum este îndemnul s ău de a
răspândi credin ța predicat ă de el cu sabia”.
Pentru împ ăratul bizantin, violen ța este un act s ăvârșit
atât împotriva lui Dumnezeu, cât și împotriva sufletului
omenesc. Convertirea trebuie s ă aibă o motiva ție, să fie
rațională. A nu acționa în acord cu ra țiunea este în contradic ție
cu voia lui Dumnezeu. Editorul Theodore Khoury observa c ă,
pentru cre știni, aceast ă afirmație este de la sine în țeleasă, însă

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 147
pentru musulmani, pentru care Dumnezeu este absolut
transcendent, voin ța lui nu este legat ă de niciuna din categoriile
noastre, nici chiar de cea a ra țiunii. Editorul îl citeaz ă în acest
punct pe islamistul francez R. Arnaldez care amintea c ă Ibn
Hazn afirma c ă Dumnezeu nu este legat nici m ăcar de propriul
său cuvânt și că nimic nu-l oblig ă să ne reveleze nou ă adevărul.
În prelegerea Papei urmeaz ă o incursiune în istoria
Bisericii apusene în leg ătură cu felul în care este valorificat ă
rațiunea în problema credin ței, scoțând astfel în eviden ță faptul
că a nu acționa rațional este contrar naturii lui Dumnezeu. În
finalul discursului s ău, Papa Benedict al XVI-lea îi invita pe
parteneri la un di alog în care s ă primeze ra țiunea. A
redescoperi permanent acest adev ăr este marea provocare a
oricărei universit ăți din timpurile noastre.218
În același an, 38 de lideri musulmani au trimis o
Scrisoare deschis ă Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
(Open Letter to his Holiness Pope Benedict XVI ) în care,
pornind de la prelegerea din Bavaria, scoteau în eviden ță
erorile din argumentarea Papei. Versetul din Coran, dup ă care
„nu exist ă nicio constrângere în re ligie”, este analizat de
liderii musulmani care apreciau c ă nu este din prima perioad ă
a revelației lui Mahomed, a șa cum nota Papa Benedict al
XVI-lea, ci din pe rioada ascenden ței politice și militare a
tinerei comunit ăți musulmane. Dup ă liderii musulmani
semnatari ai scrisorii deschise, a cest verset se referea chiar la
musulmani, care nu trebuiau s ă uite că nu este bine s ă oblige pe
nimeni să creadă. Astfel, versetul coranic se adresa celor ce
aveau puterea, reamintindu-le celor converti ți la islam c ă nu
trebuie să-și oblige familiile s ă se converteasc ă cu forța. Acest
îndemn este sus ținut și de alte versete din Coran.

218 BENEDICT XVI, „Faith, Reason and the University ‒ Memories and
Reflections”, <http://w2.vatican.va/content/benedict-
xvi/en/speeches/2006/september/documents/hf_ben-
xvi_spe_20060912_university-regensburg.html>, 11 iulie 2015.

148 ADRIAN BOLDI ȘOR
O altă remarcă a Sanctit ății pontife, analizat ă de liderii
musulmani, are în vedere faptul c ă „Dumnezeu este absolut
transcendent”. Scris ă în acest fel, ea nu reprezint ă decât o
simplificare a credin ței ce poate deruta pe mul ți. Citarea lui Ibn
Hazm nu este tocmai bine aleas ă deoarece el este o figur ă
marginală a islamului, apar ținând unei școli a jurispruden ței pe
care nu o mai urmeaz ă nimeni în zilele noastre. Între
personajele musulmane mult mai influente în acest sens se numără al-Ghazali. Pornind de la aceste observa ții, pentru cei
38 de semnatari ai scriso rii deschise, toate afirma țiile ce
urmează în prelegerea Pontifului roman conduc la simplific ări
ale învățăturii islamice.
Pe de altă parte, distinc ția dintre ra țiune și credință nu
este în islam atât de evident ă pe cât o prezint ă Papa. În tradi ția
islamică se face o leg ătură între revela ția lui Dumnezeu și
inteligența umană, fără a o sacrifica pe una în favoarea
celeilalte. Un subiect sensibil în discu țiile interreligioase
moderne este legat de „r
ăzboiul sfânt”, îns ă această expresie nu
există în islam, care, de fapt, folose ște termenul „jihad”, ce are
semnifica ția de „lupt ă pe calea lui Dumnezeu”. Astfel,
termenul are un sens sacru, iar nu pe acela profan de „r ăzboi”.
Unul din punctele esen țiale al scrisorii celor 38 de lideri
musulmani se refer ă la convertirea for țată. Răspândirea și
convertirea „prin sabie” sunt, de fapt, în interpretarea
semnatarilor scrisorii, neadev ăruri, deoarece trecerea la islam
s-a făcut în istorie prin misiune și propovăduire. Acest lucru se
leagă de acela c ă „nu este nicio constr ângere în religie”.
Trecerea cu for ța la islam nu este pl ăcută lui Dumnezeu, care
nu este mul țumit de convertirea prin sânge. Pe de alt ă parte,
conform înv ățăturii islamice, Mahomed nu aduce nimic nou, ci
doar ceea ce a fost propov ăduit înainte de ceilal ți profeți.
În lumina acestor afirma ții, dialogul interreligios este
important pentru timpurile modern e, iar, în cadrul acestuia,
dialogul dintre cre știnism și islam ocup ă un loc esen țial, peste

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 149
55% din popula ția globului apar ținând celor dou ă religii.
Credincio șii trebuie s ă lucreze împreun ă pentru a instaura și
menține pacea și respectul în vederea unui dialog sincer.
În finalul scrisorii deschise, cei 38 de lideri musulmani
apreciau faptul c ă, la 17 septembrie 2006, Papa Benedict al
XVI-lea a precizat faptul c ă citările din prelegerea sa nu
reflectă propriile opinii, ci pe cele ale împ ăratului bizantin, în
timp ce, la 25 septembrie, Pontiful roman și-a manifestat
profundul respect fa ță de toți musulmanii în fa ța ambasadorilor
țărilor musulmane. În cele din urm ă, dorința comun ă a
credincioșilor celor dou ă religii este aceea de a nu repeta
greșelile trecutului și de a trăi în pace, acceptare mutual ă și
respect reciproc.219
În urma textului Un cuvânt comun între noi și voi (A
Common Word Between Us and You ) din 13 octombrie 2007,
semnat de 138 de înv ățați musulmani, la data de 19 noiembrie
2007 a fost trimis r ăspunsul Papei Benedict al XVI-lea, prin
Cardinalul Tarcisio Bertone, c ătre Alteța Sa Regal ă Prințul
Ghazi bin Muhammad bin Talal, pre ședintele Institutului
pentru gândirea islamic ă Âl al-Bayt. În acest r ăspuns se
accentueaz ă faptul că, deși există diferențe majore între cele
două religii, se pot g ăsi și puncte comune, a șa cum este
credința într-un singur Dumnezeu, Creatorul provident și
Judecătorul universal, Care îi va judeca pe to ți la finalul lumii.
În scrisoarea trimis ă de la Vatican este apreciat ă atât inițiativa
musulman ă, cât și ideea esen țială a scrisorii celor 138:
importanța pe care o are dragostea de Dumnezeu și de
aproapele în cadrul discu țiilor interreligioase. Exist ă o bază
comună de dialog care scoate în eviden ță demnitatea fiec ărei
persoane umane, adev ăr găsit în fiecare religie și care
îndeamnă la respect mutual și la acceptare reciproc ă, mai ales
în rândul tinerelor genera ții. Acestea pot și trebuie s ă ajungă la

219 „Open Letter to His Holliness Pope Benedict XVI”,
<http://ammanmessage.com/media/openLetter/english.pdf>, 11 iulie 2015.

150 ADRIAN BOLDI ȘOR
cooperare pe t ărâm social și cultural, la promovarea drept ății și
a păcii în societate și în întreaga lume. În finalul scrisorii
papale se insist ă asupra necesit ății cooperării între institu țiile ce
se pot angrena în promova rea dialogului interreligios.220 În
acest răspuns se vede, de fapt, „s piritul de deschidere c ătre
dialog al Sfântului Scaun, care a continuat mereu s ă se mențină
după neînțelegerile din toamna lui 2006”.221 O întărire a acestei
deschideri l-a reprezentat și mesajul Cardinalului Jean-Louis
Tauram, pre ședintele PCID , adresat tuturor musulmanilor, la
28 septembrie 2007.
La 12 decembrie 2007, Prin țul Ghazi i-a r ăspuns
Cardinalului Bertone, propunându-i s ă se întâlneasc ă cu Papa
Benedict al XVI-lea, a șa cum a făcut și Majestatea Sa Abdallah
bin Abd al-Aziz, regele Arabie i Saudite, la 6 noiembrie 2007,
și să trimită trei reprezenta ți la Roma pentru a preg ăti
întâlnirea. Între propunerile f ăcute în vederea realiz ării unui
dialog rodnic se remarc au: respectul efectiv fa ță de
demnitatea oric ărei persoane umane; cunoa șterea obiectiv ă a
religiei partenerului de dialog ; un angajament comun pentru a
promova respectul reciproc și promovarea lui mai ales în
rândul tinerei genera ții.
În perioada 4-5 martie 2008, o delega ție format ă din
5 membri musulmani au ajuns la Roma, urmând s ă lucreze
cu staff-ul PCID în vederea organiz ării întâlnirii
interreligioase. Ideea unui Forum cre știno-musulman a luat
contur în luna noiembrie a aceluia și an, atunci când 12 cre știni
și 12 musulmani au analizat împreun ă temele importante ale
dialogului. De asemenea, s-au luat în discu ție și unele
neînțelegeri ale felului în care au fost formulate sau interpretate
anumite declara ții din trecut.

220 H.H. Pope B ENEDICT XVIʼs „Response to «A Common Word»”, în: A
Common Word Between Us and You , pp. 163-164.
221 Fr. Maurice B ORRMANS , „The Roman Catholic Church and the Letter of
the 138 Muslim Religious Leaders”, p. 64.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 151
Întâlnirile comune au con tinuat în anul 2008 la Tunis
(Tunisia, 20-22 februarie), Ka irouan (Tunisia, 10-12 aprilie),
Casablanca (Maroc, 25-26 aprilie) , Roma (Italia, 28-30 aprilie).
Între 22-24 mai 2008, s-au întâln it la Ravena (Italia) 200 de
adepți ai tuturor religiilor pentru a discuta despre valorile
comune pe care religiile le propun unei Europe în tranzi ție și
schimbare. În urma mai multor întâlniri pe care membrii PCID
le-au avut de-a lungul ultimilor ani, în frunte cu Cardinalul
Jean-Louis Tauran, s-a întocmit un draft, Coordonate (linii
directoare) pentru dialog (Guidelines on Dialogue ) care a
devenit un document reprezentativ pentru analiza dialogului interreligios în cadrul Bisericii romano-catolice.
222
Toate aceste idei au fost preluate și discutate la
următoarele întâlniri interreligioase, în vederea aprofund ării
lor, pentru a g ăsi soluții comune problemelor actuale cu care se
confruntă adepții tuturor religiilor din întreaga lume.

222 Fr. Maurice B ORRMANS , „The Roman Catholic Church and the Letter of
the 138 Muslim Religious Leaders”, pp. 67-72.

152 ADRIAN BOLDI ȘOR

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 153

8. Dialogul interreligios
din perspectiva Bisericii ortodoxe

8.1 Sfânta Scriptur ă ‒ baza dialogului interreligios
Pentru a în țelege fundamentele reli gioase ale dialogului
interreligios din perspectiv ă ortodoxă trebuie analizate punctele
doctrinare specifice ortodoxiei care stau la baza realiz ării
dialogului. În acest sens, Preasfin țitul Anastasios Yannoulatos
punea în strâns ă legătură abordarea ortodox ă față de alte religii
cu Triadologia, adic ă cu învățătura creștină despre Dumnezeu
Tatăl Creatorul, Dumnezeu Fiul Mântuitorul și Dumnezeu
Duhul Sfânt Sfin țitorul.
223
În primul rând, trebuie cercetat ă Sfânta Scriptur ă
pentru a descoperi baza dialogului. Exist ă un singur
Dumnezeu: „C ă Eu sunt Domnul Dumnezeu T ău” (Isaia 43, 3),
„Tatăl al tuturor, Care este peste toate și prin toate și întru
toți” (Efeseni 4, 6). Existând un singur Dumnezeu, întreaga
umanitate are origine comun ă „după chipul lui Dumnezeu”
(Facere 1, 27; 5, 1) și întreg p ământul este plin de slava Sa:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domn ul Savaot, plin este cerul și tot
pământul de slava Lui” ( Isaia 6, 3).
De-a lungul timpului, Dumnezeu a încheiat mai multe
legăminte cu umanitatea: cu Adam și Eva ( Facere 3, 15), cu
Noe ( Facere 8, 9, 12), cu Avraam ( Facere 12). Pe de alt ă parte,
sunt numeroase exemple în Sfânta Scriptur ă de oameni care au
respectat poruncile divine, de și nu erau evrei: Enoh,
Melchisedec, Iov. Nu trebuie trecu te cu vederea nici femeile de
neam străin amintite în genealogia Mâ ntuitorului Iisus Hristos:

223 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , pp. 167-184 (ed. eng., pp. 127-153).

154 ADRIAN BOLDI ȘOR
Tamar, Rahav, Rut și Batșeba ( Matei 1).224
Dumnezeu este st ăpânul întregului p ământ: „Al
Domnului este p ământul și plinirea lui, lumea și toți cei ce
locuiesc în ea” ( Psalm 23, 1) pentru c ă „Împărat mare peste
tot pământul este Dumnezeu” ( Psalm 46, 8) și „Împărăția
Lui peste to ți stăpânește” ( Psalm 102, 19). Aceea și veste
este anun țată și de profe ți: „Iată hotărârea pentru tot
pământul, iat ă mâna mea întins ă peste toate neamurile!”
(Isaia 14, 26), deoarece „de la r ăsăritul soarelui și până la
apusul lui, mare este numele Meu printre neamuri și în orice
parte se aduc jertfe de t ămâie pentru numele Meu și prinoase
curate, c ăci mare este numele Meu între neamuri, zice
Domnul Savaot” ( Maleahi 1, 11).
Un rol important în dialogul cu reprezentan ții celorlalte
religii îl ocup ă evenimentul unic al Întrup ării Cuvântului lui
Dumnezeu. „Prin urmare, hristologia, și nu «religia comparat ă»
trebuie s ă fie baza preocup ărilor noastre. Interesul nostru
primordial nu-l reprezint ă «conferin țele interreligioase» în sine;
el trebuie s ă constea în prezen ța noastră împreună cu Hristos la
lucrarea Sa continu ă în mijlocul oamenilor de alte credin țe
religioase. Hristos ne scoate din izolarea proprie și ne pune într-o
legătură intimă cu semenii no ștri”.225
În Evanghelia a patra, Sfântul Apostol Ioan nota:
„Cuvântul S-a f ăcut trup și S-a sălășluit între noi” ( Ioan 1, 14)
pentru că „Dumnezeu a șa a iubit lumea, încât pe Fiul S ău Cel
Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El s ă nu piară, ci să
aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Dup ă Învierea Sa din mor ți,
Iisus Hristos prime ște „toată puterea în cer și pe pământ”
(Matei 28, 18).
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a apreciat purtarea celor
ce nu erau evrei și credința de care ace știa dădeau dovad ă:

224 Pr. Dr. Nicolae N EAGA , „Personalit ăți feminine în epoca Vechiului
Testament”, în: Mitropolia Ardealului , Nr. 9-10/1959, pp. 658-691.  
225 Pr. Nicolae ACHIMESCU , Religii în dialog , p. 19.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 155
sutașul roman ( Matei 8, 5-10) și femeia cananeeanc ă (Matei 15,
21-28), iar în Faptele Apostolilor se relateaz ă despre credin ța lui
Corneliu ( Faptele Apostolilor 10, 1-48). Aceste m ărturii ale
credinței adevărate stau în leg ătură cu faptul c ă „în orice neam,
cel ce se teme de El și face dreptate este primit de El” ( Faptele
Apostolilor 10, 35), Dumnezeu nel ăsându-Se f ără mărturie în
mijlocul oric ărui neam de pe p ământ ( Faptele Apostolilor 14,
16-17). Sfântul Apostol Pavel notase aceste lucruri în Epistola către Romani: „C ăci, când p ăgânii care nu au Le ge, din fire fac
ale Legii, ace știa, neavând Lege, î și sunt loru și lege, ceea ce arat ă
fapta Legii scris ă în inimile lor, prin m ărturia conștiinței lor și prin
judecățile lor, care îi învinov ățesc sau îi apar ă în ziua în care
Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, dup ă Evanghelia mea,
cele ascunse ale oamenilor” ( Romani 2, 14-16).
Pornind de la aceste m ărturii scripturistic e, ce se refer ă
la
revelația naturală și la crearea omului dup ă chipul lui Dumnezeu,
se poate afirma c ă „fiecare om de bun ă intenție și cu bunăvoință,
care păstrează poruncile lui Hristos (precum: iubirea curat ă,
smerenia, starea de iertare, slujirea dezinteresat ă), chiar și dacă nu
are privilegiul de a cunoa ște în mod direct mi sterul inexprimabil
al tainei lui Hristos ‒ am îndrăzni să spunem ‒, acceptă în mod
tainic pe Hristos-Logosul, Care este prezent în porunc ă. Întrucât
Dumnezeu este iubire, orice expr esie a iubirii constituie o
conformare automat ă cu voia Sa și cu poruncile Sale”.226
Un moment impor tant în propov ăduirea cre ștină către cei
de alte religii este reprezentat de predica Sf. Apostol Pavel în
Areopag: „ Și Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis:
Bărbați atenieni, în toate v ă văd că sunteți foarte evlavio și.
Căci străbătând cetatea voastr ă și privind locurile voastre de
închinare, am aflat și un altar pe care era scris: «Dumnezeului
necunoscut». Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiți, pe Acesta Îl vestesc eu vou ă. Dumnezeu, Care a f ăcut

226 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , p. 181 (ed. eng., p. 150).

156 ADRIAN BOLDI ȘOR
lumea și toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului și
al pământului, nu locuie ște în temple f ăcute de mâini, nici nu
este slujit de mâini omene ști, ca și cum ar avea nevoie de ceva,
El dând tuturor via ță și suflare și toate. Și a făcut dintr-un
sânge tot neamul omenesc, ca s ă locuiasc ă peste toat ă fața
pământului, a șezând vremile cele de mai înainte rânduite și
hotarele locuirii lor, ca ei s ă caute pe Dumnezeu, doar L-ar
pipăi și L-ar găsi, deși nu e departe de fiecare dintre noi. C ăci
în El trăim și ne mișcăm și suntem, precum au zis și unii dintre
poeții voștri: căci ai Lui neam și suntem. Fiind deci neamul lui
Dumnezeu, nu trebuie s ă socotim c ă Dumnezeirea este
asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meșteșugul și de iscusin ța omului. Dar Dumnezeu, trecând cu
vederea veacurile ne științei, vestește acum oamenilor ca to
ți, de
pretutindeni, s ă se pocăiască, pentru c ă a hotărât o zi în care va
să judece lumea întru dreptate, prin B ărbatul pe care L-a
rânduit, d ăruind tuturor încredin țare prin învierea Lui din
morți” (Faptele Apostolilor 17, 22-31).
Această cuvântare a Sf. Apostol Pavel „reprezint ă un
minunat exemplu de folosire a premiselor revela ției naturale
intuitive în scopul descoperirii adev ărului ultim sau mai degrab ă
al înțelegerii celei mai adecvate a ceea ce este dat, dar, din
pricina necunoa șterii, este gre șit interpretat”.227 În mijlocul
învățaților atenieni, Apostolul neamurilor urmeaz ă îndemnul
Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Merge ți în toată lumea și
propovăduiți Evanghelia la toat ă făptura!” ( Marcu 16, 15).
Îndemnul și argumenta ția Sfântului Apostol r ămân
punctele esen țiale ale atitudinii noastre fa ță de cei de alte religii:
„Vă îndemn deci, înai nte de toate, s ă faceți cereri, rug ăciuni,
mijlociri, mul țumiri pentru to ți oamenii, pentru împ ărați și pentru
toți care sunt în înalte dreg ătorii, ca să petrecem via ță pașnică și
liniștită întru toat ă cuvioșia și buna-cuviin ță, că acesta este lucru
bun și primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care

227 Pr. Nicolae A CHIMESCU , Religii în dialog , p. 63.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 157
voiește ca toți oamenii s ă se mântuiasc ă și la cuno ștința
adevărului să vină. Căci unul este Dumnezeu, unul este și
Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: Omul Iisus Hristos, Care
S-a dat pe Sine pre ț de răscumpărare pentru to ți, mărturia adus ă la
timpul său” (1 Timotei 2, 1-6).
Un capitol semnificativ în cadrul dialogului
interreligios este reprezentat de înv ățătura despre Duhul
Sfânt, Care, la facerea lumii, „Se purta pe deasupra apelor”
(Facere 1, 2). El este Duhul sfin țeniei, al puterii, al
adevărului, al p ăcii, al drept ății (Galateni 5, 22), Care sufl ă
unde vrea ( Ioan 3, 8). Astfel, Duhul Sfânt este prezent în
lume, împ ărtășindu-Se întregii crea ții. „Nimic nu poate s ă
limiteze str ălucirea Duhului Sfânt. Oriunde este întâlnit ă
iubirea, dreptatea, pacea și celelalte roade ale Sale ( Galateni
5, 22), acolo distingem urme ale lucr ării Sale. Și se pare c ă
suficiente dintre aceste elem ente sunt prezente în via ța multor
oameni care apar țin diferitelor religii”.228
Pornind de la înv ățătura despre Duhul Sfânt, trebuie
analizate cu aten ție și seriozitate mai multe probleme ce se
ivesc în calea dialog ului cu cei de alte religii. „Desigur,
trebuie făcută mai întâi o distinc ție în ce prive ște lucrarea
exclusivă și inclusivă a Duhului Sfânt. Atitudinea cre ștină față
de celelalte credin țe și religii poate fi diferen țiată, dacă
socotim adev ărul lui Dumnezeu redus la limitele istorice ale
Bisericii sau dac ă acceptăm că adevărul Său e tot la fel de
liber ca Duhul S ău, totdeauna activ și acționând la toate
popoarele”.229 Pnevmatologia trebuie pus ă alături de
Hristologie și de Triadologie pentru a nu c ădea în eroarea de a
confunda înv ățătura despre Duhul Sf ânt cu alte idei și
concepte str ăine și greșite.

228 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , p. 180 (ed. eng., p. 149).
229 Pr. Nicolae A CHIMESCU , Religii în dialog , p. 32.

158 ADRIAN BOLDI ȘOR
Aceste preciz ări sunt necesare dac ă se ține cont de
ceea ce s-a discutat la a șaptea Adunare general ă a
Consiliului Mondial al Bisericilor de la Canberra, din anul 1991, pornind de la prezentar ea profesoarei Chung Hyun
Kyung de la Universitatea di n Seul (Coreea de Sud). În
invocarea pe care a f ăcut-o la începutul discursului s ău,
Chung Hyun Kyung identifica pe Duhul Sfânt cu duhurile lui
Agar ( Facere 21, 15-21), al lui Urie ( 2 Regi 11, 1-27), al
fiicei lui Ieftae ( Judecători 11, 29-40), cu cele ale copiilor
uciși de Irod ( Matei 2, 16-18), cu duhul Ioanei d ʼArc, cu
duhurile oamenilor care au murit în cruciade, ale celor omorâți în timpul erei colonialis te, cu duhurile victimelor
holocaustului, cu duhurile celor de la Hiroshima și Nagasaki,
cu duhurile femeilor coreene ucise în timpul celui de al doilea Război mondial, cu ale popula ției vietnameze ucise în
timpul războiului, cu duhurile lui Mahatma Gandhi, Steve
Biko, Martin Luther King Jr., Malcom X, Victor Jara, Oscar
Romero și ale multor femei care au murit în lupta pentru
eliberare și egalitate între oameni , cu duhurile celor uci și la
Bhopal și Cernobâl sau ale celor uci și în războiul din Pacific
sau din teritoriile Kwangju, Pia ța Tiananmen și Lituania.
Mai mult decât atât, Duhul Sfânt a fost identificat cu duhul
ploii, al p ământului, al apei, cu duhul solda ților, civililor și
cu cel al creaturilor marine, cu duhul lui Iisus, torturat și ucis
pe cruce. În cele din urm ă, Chung Hyun Kyung afirma c ă
țara sa, Coreea, este ț
ara spiritelor lui Han, realizând astfel o
paralelă și, în acela și timp, o identificar e între Duhul Sfânt și
diferitele spirite tradi ționale.230
Toate aceste afirma ții au trezit nemul țumirea mai
multor confesiuni cre știne prezente la Adunarea de la
Canberra, între care vocea ortodoc șilor a fost cea mai

230 Chung Hyun K YUNG , „Come, Holy Spirit – Renew the Whole
Creation”, în: The Ecumenical Movement . An Anthology of Key Texts and
Voices , pp. 231-237.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 159
autoritară. În textul reprezentantei din Coreea, ortodoc șii au
văzut o renun țare la înv ățătura creștină și o formă periculoas ă
de sincretism religi os. Astfel, în r ăspunsul pe care
reprezentan ții Bisericilor ortodoxe l-au redactat, pornind de la
ceea ce s-a întâmplat în timpul Adun ării, este men ționat faptul
că „ortodoc șii urmăresc cu interes, dar și cu o anumit ă
neliniște, evolu țiile Consiliului Mondial al Bisericilor în
legătură cu extinderea obiectivelor sale în direc ția relației cu
alte religii . Ortodoc șii susțin inițiativele de dialog, în special
cele ce urm ăresc promovarea rela țiilor de sinceritate, respect
reciproc și cooperare uman ă cu vecinii de a lte religii. Când
dialogul are loc, cre știnii sunt chema ți să dea mărturie despre
integritatea credin ței lor. Un dialog autentic implic ă mari
eforturi teologice în a explica mesajul cre știn în moduri care
vorbesc c ătre diferitele culturi al e lumii noastre. Toate
acestea, oricum, trebuie s ă aibă la bază criteriul teologic care
va defini limitele diversit ății. Credin ța biblică în Dumnezeu
nu trebuie s ă fie schimbat ă. Definirea acestor criterii este o
problemă de studiu teologic și trebuie s ă constituie prioritatea
CMB în vederea l ărgirii obiectivelor do rite. Astfel, este un
semnal de alarm ă faptul c ă ortodoc șii au auzit unele
prezentări asupra temei acestei adun ări. Cu referire la tema
adunării, ortodoc șii încă așteaptă textele finale. Oricum, ei
observă că unele persoane tind s ă afirme cu foarte mare
ușurință prezența Duhului Sfânt în multe mi șcări și evoluții,
fără discernământ. Ortodoc șii doresc s ă sublinieze factorul
păcatului și eroarea ca re există în fiecare ac țiune omeneasc ă și
separă Duhul Sfânt de acestea. Trebuie s ă ne ferim de tendin ța
de a înlocui duhul «particular», du hul lumii sau alte duhuri
cu Duhul Sfânt Care purcede de la Tat ăl și Se odihne ște peste
Fiul. Tradi ția noastră este bogat ă în a respecta culturile locale
și naționale, dar g ăsim că este imposibil s ă se invoce duhurile
«pământului, aerului, apei și creaturilor marine».
Pnevmatologia este inseparabil ă de Hristologie sau de

160 ADRIAN BOLDI ȘOR
doctrina despre Sfânta Treime m ărturisită de Biseric ă drept
bază a revelației divine”.231
În declara ția semnată de Bisericile ortodoxe se subliniaz ă
ideea că dialogul cu alte religii nu trebuie s ă compromit ă
identitatea CMB ca un Consiliu Mondial al Bisericilor cre știne.
Această declarație stă în legătură cu ceea ce se nume ște
„ecumenism interreligios” ( interfaith ecumenism ) sau
„macroecumenism” ( wider ecumenism ) – larga deschidere c ătre
dialogul cu alte religii și tradiții culturale dincolo de grani țele
creștinismului. Implicarea și interesul reprezentan ților
Bisericilor ortodoxe în dialog s-au centrat, în primul rând, pe problemele în țelegerii, colabor ării, libert ății religioase, grijii
pentru minorit ăți, înlăturării antisemitismului, promov ării păcii
etc. Pentru ca acestea s ă dea rezultate pe t ărâm practic trebuie
mai întâi s ă se realizeze o colaborare mai bun ă între confesiunile
creștine pentru a se creiona un mesaj comun și omogen al
creștinilor către reprezentan ții altor religii.
În tradiția patristic ă, energiile Duhului Sfânt sunt
prezente în întreaga crea ț
ie și istorie. Aceast ă învățătură este în
contradicție cu orice tendin ță personal ă sau colectiv ă de
autosuficien ță și izolare. Dac ă adevărul și înțelepciunea pot fi
găsite și în credin țele persoanelor de alte religii sau la oamenii
nereligioși, acest lucru trebuie v ăzut ca dar al lui Dumnezeu.
Dacă Duhul lui Dumnezeu, numit și Duhul lui Iisus Hristos,
este prezent și lucreaz ă în toată creația și asupra tuturor
oamenilor, trebuie s ă se caute adev ărul și înțelepciunea în
multe locuri. Duhul Sfânt este omniprezent în lume cu un scop
precis, prezen ța lui Dumnezeu peste tot fiind un semn al
binecuvânt ării Sale. Pornind de aici, cre știnii caut ă urmele
divine la oamenii de alte credin țe. Suflarea de pretutindeni a lui
Dumnezeu este un semn al libert ății Sale, iar oamenii trebuie s ă

231 „Sings of the Spirit”, în: The Ecumenical Movement . An Anthology of
Key Texts and Voices , pp. 237-238. Textul integral semnat de Bisericile
ortodoxe se g ăsește și în: Orthodox Visions of Ecumenism …, pp. 177-179.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 161
mulțumească pentru semnele prezen ței Împărăției peste tot. În
acest sens, dialogul interreligios este posibil și necesar.
În același timp, dialogul nu înseamn ă negociere și
compromis, ci ascultarea celuilalt și mărturisirea credin ței în
Domnul nostru Iisus Hristos, r ăstignit și înviat. Aceast ă lucrare
a Duhului Sfânt în afara grani țelor Bisericii a fost afirmat ă de
Biserica ortodox ă la Adunarea de la Canberra, accentuându-se
faptul că prezența în lume a Duhului nu înseamn ă separarea
Lui de Hristos. Astfel, pornindu-se de la faptul c ă plinătatea
dragostei lui Dumnezeu este prezent ă în Biseric ă, s-a subliniat
ideea că Duhul Sfânt lucreaz ă în întreaga lume în vederea unirii
și participării tuturor la Împ ărăția lui Dumnezeu. Aceasta este
perspectiva trinitarian ă care scoate în eviden ță conlucrarea
dintre Fiul și Duhul Sfânt, cele „dou ă mâini ale Tat ălui”.232
Prezența Duhului Sfânt în întreaga lume este
argumentul cel mai important în sus ținerea demnit ății
fiecărei persoane umane în parte. Acest lucru conduce la
ideea unit ății tuturor oamenilor și la colaborarea dintre ei,
dincolo de diferen țele culturale, rasiale, economice, sociale
și religioase. În acela și timp, trebuie afirmat ă unicitatea
Domnului nostru Iisus Hristos, Cel Care a mântuit întreaga
lume. Leg ătura dintre Logosul divin și Duhul Sfânt nu este
numai o problem ă teoretică, ci are implica ții asupra felului
în care îi percepem pe cei de alte credin țe și ideologii. Nu
trebuie uitat faptul c ă Dumnezeu, prezent pe ste tot în lume,
lucrează ca Sfânta Treime.
În trecut, te ologia ortodox ă nu a reflectat suficient
asupra prezen ței și lucrării Duhului Sfânt în întreaga lume, ci
s-a concentrat mai mult asupra lucr ării Duhului în via ța
spirituală a credincio șilor, în via ța Bisericii, în Sfintele Taine,

232 Fr. Emmanuel C LAPSIS , „Theology of Religions as Concern for
Ecumenical Dialogue of Orthodox Theologians”, în: Orthodox Handbook
on Ecumenism. Resources for Theological Education , Pantelis K ALAITZIDIS ,
et alii (ed.), Regnum Books International, Oxford, 2013, pp. 673-675.

162 ADRIAN BOLDI ȘOR
precum și asupra rela ției dintre Tat ăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Prezența lui Dumnezeu în via ța de zi cu zi a oamenilor,
implicând ordinea secular ă, transform ările sociale, sistemele
politice etc., r ămâne un subiect asupra c ăruia trebuie s ă se
reflecteze cu aten ție. În acest sens, Biserica și-a manifestat
deschiderea fa ță de toți oamenii, pornind de la înv ățătura după
care Duhul Sfânt este prezent și lucrează în lume prin energiile
Sale necreate. Astf el, teologia ortodox ă a știut să îmbine
universalul (prezen ța lui Dumnezeu în lumea întreag ă) cu
particularul (Dumnezeu Se reveleaz ă desăvârșit în Domnul
nostru Iisus Hristos). Aceast ă viziune trinitarian ă ține cont atât
de revelația suprem ă a lui Dumnezeu în Iisus Hristos, cât și de
prezența și lucrarea Sa neîntrerupt ă prin Duhul S ău.
Orice diviziune și fragmentare între oameni este
depășită de puterea Duhului Sfânt și de dragostea lui
Dumnezeu pentru oameni. Chiar dac ă Biserica afirm ă că numai
în interiorul ei se g ăsește revelația suprem ă trimisă nouă prin
Fiul lui Dumnezeu întrupat, acest lucru nu trebuie s ă
îngrădească învățătura despre prezen ța Duhului în crea ție prin
energiile Sale necreate.233

8.2 Sfânta Tradi ție – între acceptare și refuz
În Sfânta Tradi ție se găsesc numeroase exemple ale felului în
care creștinii au privit religiile lumii. R ăspunsurile la întrebarea
ce privește raportul cu celelalte religii au fost formulate înc ă
din primele secole, atunci când adep ții creștinismului s-au
confruntat cu reprezentan ții politeismului antic și ai filosofiei
greco-romane.
În ceea ce prive ște felul în care a fost și încă este
perceput dialogul interreligios în perioada modern ă, s-au
conturat dou ă păreri contradictorii, pornind de la operele

233 Emmanuel C LAPSIS , „The Holy Spirit in the World: The Tension of the
Particular with the Universal”, în: Current Dialogue , 52 (Special Issue),
July 2012, pp. 29-41.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 163
Sfinților Părinți și Scriitori biserice ști din primele veacuri
creștine: Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, Clement
Alexandrinul, Tertulian, Origen, Sfântul Ciprian de Cartagina ș.a.
Sf. Iustin Martirul și Filosoful (c.100-c.160), folose ște
în scrierile sale filosofia timpului pentru a prezenta neamurilor
păgâne credin ța creștină: „Deci, cele ale noastre dep ășesc orice
altă învățătură omeneasc ă prin aceea c ă noi avem în Hristos
întreg Cuvântul, Care S-a ar ătat pentru noi în trup, Cuvânt și
suflet. Căci tot ceea ce au gr ăit și au găsit filosofii și legiuitorii,
a fost scos de ei cu trud ă din ceea ce au g ăsit contemplând doar
în parte Cuvântul. Dar, deoarece ei nu au cunoscut toate cele
ale Cuvântului, Care este Hristo s, ei au spus de multe ori și
lucruri contrare. De altfel, chiar și cei ce au fost mai înainte de
Hristos și au încercat s ă-și dea seama de asemenea lucruri în
chip omenesc, cu ajutorul ra țiunii, au fost tra și la răspundere
întocmai ca ni ște impioși și ca niște oameni plini de curiozitate.
Dintre ace știa, lui Socrate, cel care a depus mai mult ă ardoare
în aceasta, i s-au adus acelea și acuzații care ni s-au adus și
nouă (…). Nimeni nu a fost convins de c ătre Socrate în a șa fel,
încât să moară pentru asemenea înv ățătură; dar, de c ătre
Hristos, Cel în parte cunoscut și de către Socrate (c ăci El a fost
și este Cuvântul, Care este în to ate, Care a prezis prin profe ți
cele ce aveau s ă f i e , E l Î n s u și devenind p ătimitor asemenea
nouă și învățându-ne acestea), au fost convin și nu numai
filosofii și filologii, ci și meșteșugarii și ignoranții de tot felul,
care, pentru El au dispre țuit și slava, și teama, și moartea.
Pentru că El este puterea P ărintelui celui negr ăit, și nicidecum
o invenție simplă a rațiunii omene ști”.234

234 Sfântul I USTIN MARTIRUL și FILOSOFUL , Apologia a doua în favoarea
creștinilor , X, în: Apologeți de limbă greacă, Traducere, introducere, note și
indici de Pr. Prof. Dr. T. Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp C ăciulă, Pr. Prof. Dr.
D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucure ști, 1997, pp. 111-112.

164 ADRIAN BOLDI ȘOR
Pentru Sfântul Iustin, to ți cei care au tr ăit înainte de
Hristos cu ideea Logosului sunt cre știni: „Cei ce au vie țuit
potrivit Cuvântului, sunt cre știni, chiar dac ă au fost socoti ți
atei. Astfel au fost, bun ăoară, la elini: Socrate și Heraclit și cei
asemenea lor, iar la barbari: Avraam și Anania, Azaria, Misail
și Ilie și alții mulți, ale căror nume și fapte fiind prea multe ca
să le înșirăm aici, renun țăm la ele. De asemenea, cei ce au tr ăit
mai înainte împotriva Cuvântului au fost ni ște vicioși și
vrăjmași ai lui Hristos și ucigași ai celor ce au tr ăit cu
Cuvântul. Iar cei ce au tr ăit și trăiesc cu Cuvântul sunt cre știni:
ei sunt fără de teamă și netulbura ți de nimic”.235 Într-un alt loc,
Sfântul P ărinte vorbe ște și de prezen ța în lume a „logosului
spermatikos” înainte de Întruparea Logosului divin, în sensul în
care idei înalte pot fi g ăsite și în religiile necre știne, deși
diavolul le-a schimbat sensul ini țial, fiind prefigur ări ale
Întrupării și activității Logosului divin înnomenit.236
Într-un fel asem ănător se exprim ă și Clement
Alexandrinul (c.150-c .215) în lucrarea Protepticul c ătre elini ,
unde aduce numeroase argumente din cultura greco-roman ă
pentru a justifica ideea c ă Dumnezeu S-a f ăcut mărturisit între
neamurile p ăgâne înainte de Întruparea Fiului S ău.237
Scriitorul alexandrin afirma c ă religiile și filosofiile p ăgâne au
fost un fel de „pedagog” c ătre Hristos: „Înainte de venirea
Domnului, filosofia a fost necesar ă elenilor spre a-i conduce
la dreptate; acum, îns ă, este folositoare pe ntru a ne conduce pe
noi la evlavie. Filosofia este o preg ătire intelectual ă pentru cei
care, prin demonstra ție, dobândesc credin ța. (…) O spunem

235 Sfântul I USTIN MARTIRUL și FILOSOFUL , Apologia întâi în favoarea
creștinilor , XLVI, în: Apologeți de limbă greacă, p. 75.
236 Sfântul I USTIN MARTIRUL și FILOSOFUL , Dialogul cu iudeul Tryfon ,
LXIX, LXX, în: Apologeți de limbă greacă, pp. 228-231.
237 CLEMENT ALEXANDRINUL , Cuvânt de îndemn c ătre eleni (Protrepticul) ,
în: C LEMENT ALEXANDRINUL , Scrieri , partea întâi, PSB vol. 4, Traducere,
introducere, note și indici de Pr. D. Feci oru, Ed. IBMBOR, Bucure ști, 1982,
pp. 67-162.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 165
aici deschis: Filosofia ar e sarcina de a cerceta adev ărul și
natura existen țelor – iar adev ărul este acela despre care
Domnul a spus. « Eu sunt adev ărul» –; și iarăși: științele
pregătitoare, care duc la odih na în Hristos, exercit ă mintea,
deșteaptă priceperea, dând na ștere unei vioiciuni a spiritului
pentru căutarea adev ăratei filosofii. Cei ini țiați descoper ă
adevărata filosofie; dar, mai bi ne spus, primesc filosofia cea
adevărată de la Însu și Adevărul și o posedă”.238
O părere care vede în mod negativ, ca opere ale
diavolilor, celelalte re ligii, a fost formulat ă de Tertulian
(c.160-c.240). Pent ru fostul avocat convertit la cre știnim,
religiile lumii „sunt înv ățături ale oamenilor și ale demonilor,
născute numai ca s ă gâdile urech ile, din iscusin ța înțelepciunii
veacului pe care Domnul o nume ște nebunie, alegând cele
nebune ale lumii pentru a d ărâma filosofia acesteia. C ăci
filosofia d ă material în țelepciunii acestei lu mi, ca un nesocotit
tălmaci al firii și al planurilor dumnezeie ști (…). Înv ățătura
noastră vine din în țelepciunea lui Solomon, care ne-a înv ățat
că Domnul trebuie c ăutat numai întru cur ăția inimii noastre.
Iar alții cred mai nimerit s ă dea la iveal ă un creștinism stoic,
ori platonic, ori dialectic! Noi, îns ă, nu mai avem nevoie de
curiozitate dup ă Iisus Hristos și nici de cercetare în afar ă de
Evanghelie. Odat ă ce am crezut, nu mai n ăzuim la ceva
dincolo de credin ță. Căci, înainte de orice, noi suntem
pătrunși de adev ărul că nu mai e nimic în afar ă de ea, în care
să fim datori a crede”.239

238 CLEMENT ALEXANDRINUL , Stromatele , V, în: C LEMENT ALEXANDRINUL ,
Scrieri , partea a doua, PSB vol. 5, Traducere, cuvânt înainte, note și indici
de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucure ști, 1982, pp. 25-28.
239 TERTULIAN , Despre prescrip ția contra ereticilor (De Praescriptione
Haereticorum ), VII, în: Apologeți de limb ă latină, Traducere de Prof.
Nicolae Chi țescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol și Prof. David
Popescu, Introducere, note și indici de prof. Nicolae Chi țescu, Ed.
IBMBOR, Bucure ști, 1981, pp. 142-143.

166 ADRIAN BOLDI ȘOR
Pe de altă parte, Tertulian afirma și că sufletul omului
este în chip natural cre știn: „Dar sufletul, de și strâns în corp
ca-ntr-o închisoare, de și mărginit printr-o proast ă educație,
deși slăbit prin pasiuni și pofte, de și slujind unor zei
neadevărați, totuși, când își revine, ca și dintr-o be ție, din
somn, sau dintr-o boal ă oarecare, rec ăpătându-și sănătatea
invocă pe Dumnezeu numai cu acest singur nume, fiindc ă
numai acesta singur este al lui Dumnezeu cel adev ărat. «Mare
e Dumnezeu», «Bun e Dumnezeu», «Ce-o da Dumnezeu» sunt expresii ale tuturor. Ba înc ă este luat și drept judec ător:
«Dumnezeu vede», «M ă las în voia lui Dumnezeu»,
«Dumnezeu m ă va răsplăti». O, m ărturie a sufletului prin
natura lui cre ștină! În sfârșit, pronun țând acestea sufletul nu
se îndreapt ă spre Capitoliu, ci spre cer. C ăci cunoaște loca
șul
lui Dumnezeu Cel viu, ca unu l care de la El coboar ă”.240
Origen (c.185-c.254) analizeaz ă raportul dintre
creștinism și religiile în mijlocul c ărora se răspândea religia
iubirii, subliniind faptul c ă revelația divină se poate observa și
în religiile p ăgâne. Cu toate acestea, adev ărata descoperire se
găsește doar în cre știnism, acolo unde Fiul lui Dumnezeu Se
face om, moare și învie pentru des ăvârșirea noastr ă.241
Un caz aparte în analiza di alogului interreligios,
pornind de la operele patristice, este reprezentat de Sf. Ciprian
de Cartagina (c.200 -258). Sfântul P ărinte afirm ă că nu există
mântuire în afara Bisericii ( Extra ecclesiam nulla salus ),
deoarece Biserica este „mireas ă a lui Hristos, este curat ă și
neprihănită, nu poate fi adulter ă, o singur ă casă cunoaște, cu
castă pudoare p ăzește jurământul unui singur pat. Ea ne
păstrează lui Dumnezeu, ea rezerv ă împărăția Domnului pentru

240 TERTULIAN , Apologeticul (Apologeticum ), XVII, în: Apologeți de limbă
latină, p. 64.
241 ORIGEN , Contra lui Celsus , în: O RIGEN , Scrieri alese , partea a patra, PSB
vol. 9, Studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. T. Bodogae, Ed.
IBMBOR, Bucure ști, 1984.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 167
fiii ei. Cine se desparte de Biseric ă și se unește cu alta î și calcă
promisiunile fa ță de Biseric ă, și cine părăsește Biserica lui
Hristos nu va avea r ăsplată de la Hristos, c ăci devine un str ăin,
un profan, un du șman. Cine nu are ca mam ă Biserica nu poate
avea pe Dumnezeu ca tat ă. (…) Cine calc ă pacea și unirea cu
Hristos, este împotriva lui Hristos. (…) Cine nu respect ă această
unitate, nu respect ă legea lui Dumnezeu, nu respect ă credința
în Tatăl și Fiul, nu respect ă viața și mântuirea”.242
Într-un studiu în care abordeaz ă problema dialogului
interreligios, Pr. Emmanuel Clapsis analizeaz ă afirmația Sf.
Ciprian, dup ă care „nu exist ă mântuire în afara Bisericii”.
Această „axiomă” a ridicat de-a lungul timpului, și continuă să
ridice și în zilele noastre, cele mai mari întreb ări cu privire la
posibilitatea dialogului cu cei de alte credin țe și ideologii. De
multe ori, pornind de la aceast ă afirmație, teologii ortodoc și
s-au împ ărțit în dou ă tabere, pro și contra , aducând îns ă
aceleași citate pe baza c ărora își dezvolt ă argumentele în
susținerea părerilor contradictorii. Astfel, totul se reduce la
răspunsul ce se d ă la întrebarea dac ă harul lui Dumnezeu este
prezent și lucrează și în afara grani țelor Bisericii.
În acest sens, înv ățătura de credin ță a fost formulat ă
pornind de la anumite citate biblice: „ Și le-a zis: Dar voi cine
ziceți că sunt? R ăspunzând Simon-Petru a zis: Tu e ști
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” ( Matei 16, 15-16);
„Iisus a r ăspuns: Adev ărat, adevărat zic ție: De nu se va na ște
cineva din ap ă și din Duh, nu va putea s ă intre în Împ ărăția lui
Dumnezeu” ( Ioan 3, 5); „Ei auzind acestea, au fost p ătrunși la
inimă și au zis către Petru și ceilalți apostoli: B ărbați frați, ce să
facem? Iar Petru a zis c ătre ei: Poc ăiți-vă și să se boteze fiecare
dintre voi în numele lui Iisu s Hristos, spre iertarea p ăcatelor
voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt. C ăci vouă este dată
făgăduința și copiilor vo ștri și tuturor celor de departe, pe

242 Sfântul C IPRIAN , Despre unitatea Bisericii ecumenice (De Catholicae
Ecclesiae Unitate) , în: Apologeți de limbă latină, pp. 438-439.

168 ADRIAN BOLDI ȘOR
oricâți îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Și cu alte mai
multe vorbe m ărturisea și-i îndemna, zicând: Mântui ți-vă de
acest neam viclean. Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au
botezat, și în ziua aceea s-au ad ăugat ca la trei mii de suflete”
(Faptele Apostolilor 2, 37-41); „ Și întru nimeni altul nu este
mântuire, c ăci nu este sub cer nici un alt nume dat între
oameni, în care trebuie s ă ne mântuim noi” ( Faptele
Apostolilor 4, 12); „F ără credință, dar, nu es te cu putin ță să
fim plăcuți lui Dumnezeu, c ăci cine se apropie de Dumnezeu
trebuie să creadă că El este și că Se face r ăsplătitor celor care
Îl caută” (Evrei 11, 6) ș.a.
Sf. Ciprian, care a tr ăit în Nordul Africii în sec. al III-lea,
era preocupat, în principal, de pericolul ce se ab ătea asupra
comunității pe care o p ăstorea, pericol ap ărut în urma
persecuțiilor ce se înmul țeau în acele ținuturi, ducând pân ă la
separarea unora de Biseric ă. Astfel se poate constata c ă
afirmația Sf. Ciprian era în leg ătură cu cei ce p ărăseau de
bunăvoie Biserica adev ărată, devenind eretici, și mai puțin cu
referire la p ăgâni și la evrei, majoritari în Imperiul roman.
Deoarece Biserica este Trupul lui Hristos, oricine se desparte
de ea se desparte de Hristos și pierde mântuirea. În cele din
urmă, „axioma” Sf. Ciprian identifica limitele harismatice ale
Bisericii cu limitele sale canonice.
În timp ce Biserica r ăsăriteană a rămas fidel ă gândirii
Sf. Ciprian (punând accent pe importan ța unității în defavoarea
schismei), Bisericile apusene au urmat înv ățătura Fer. Augustin
(care făcea distinc ție între limitele canonice și cele harismatice
ale Bisericii, încât cei care nu se mai reg ăseau canonic între
granițele Bisericii se puteau totu și regăsi harismatic în Biseric ă
în diferite moduri).
Între teologii ortodoc și care au încercat s ă reinterpreteze
afirmația Sf. Ciprian, tinzând mai mult spre o în țelegere
augustinian ă asupra limitelor Bisericii, se num ără Pr. Georges
Florovsky (nu identifica limitele canonice ale Biserici cu cele

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 169
harismatice, considerând c ă expresia „numai «în» Biseric ă
există mântuire” este prea restrictiv ă) și Ioannis Karmires
(afirma că „axioma” Sf. Ciprian nu î și are baza în Sf. Scriptur ă
și, chiar dac ă a fost folosit ă de Părinții Bisericii, ea pierde o
caracteristic ă de bază a învățăturii ortodoxe: dac ă Biserica este
Trupul lui Hristos și templul Duhului Sfânt, prin Biseric ă
mântuirea este comunicat ă întregii lumi, îns ă într-un mod
tainic, reflectând astfel libertatea și iubirea lui Dumnezeu).
În această direcție, în anul 1971 a fost formulat textul
Oikonomia de către Comisia premerg ătoare Marelui și Sfântului
Sinod al Bisericii ortodoxe. În anul 1976, la recomandarea
Secretariatului care se îngrijea de preg ătirea Sfântului Sinod
Ortodox, Prima Conferin ță presinodal ă pan-ortodox ă a scăzut
importanța acestui text, mai ales în urma discu țiilor în
contradictoriu care au avut loc cu privire la limitele Bisericii și
la natura eclesiologic ă a altor comunit ăți.
În zilele noastre, Mitropolitul Ioan Zizioulas al
Pergamului este cel ce a continuat s ă se aplece în scrierile sale
asupra problemei limitelor Bisericii și a ceea ce se întâmpl ă din
punct de vedere eclesiolog și eshatologic cu cei ce nu au primit
botezul cre știn.
Dumnezeu este prezent în întreaga lume prin lucrarea
Duhului Sfânt, Cel Care mut ă creația spre prea-plinul
eshatologic, unindu-i pe to ți, într-un mod explicit sau ascuns, în
Hristos Cel înviat.243
Pornind de la aceste idei, Pr. Emmanuel Clapsis afirma
că universalitatea iubirii lui Dumnezeu, a șa cum este experiat ă
în Sf. Euharistie, une ște întreaga crea ție cu Dumnezeu.
Umanitatea și creația reprezint ă Trupul lui Hristos în sens larg,
prin recapitularea tuturor în Hristos. Astfel, Biserica îi cuprinde atât pe cre știnii ortodoc și, cât și pe ceilal ți oameni care doresc
să trăiască împreună cu Dumnezeu, manifestându- și dragostea

243 Fr. Emmanuel C LAPSIS , „Theology of Religions as Concern for
Ecumenical Dialogue of Orthodox Theologians”, pp. 669-670.

170 ADRIAN BOLDI ȘOR
față de întreaga crea ție și umanitate. Duhul Sf ânt este prezent
în întreaga lume într-un mod tainic dincolo de limitele Bisericii, relevând dragostea și libertatea divin ă. Deși
mântuirea este oferit ă în Biseric ă celor ce-L m ărturisesc pe
Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, Dumnezeu nu- Și
limitează prezența și acțiunea Sa doar în cadrul limitelor
Bisericii. Dumnezeu, înainte de Întruparea Cuvântului S ău, a
dat popoarelor p ăgâne legea natural ă, iar poporului evreu
Legea prin Moise, preg ătindu-i astfel pentru venirea Fiului lui
Dumnezeu. Acesta este semnul iubirii lui Dumnezeu Care oferă mântuirea tuturor oamenilor.
Aceste afirma ții par a fi în contradic ție cu „axioma” Sf.
Ciprian de Cartagina. Pe de o parte, Sfin ții Părinți recunosc c ă
harul divin este prezent și în afara Bisericii, pe de alta sus țin că
nu există mântuire în afar ă de Hristos și de Biseric ă.
Recunoscând prezen ța universal ă a lui Dumnezeu, cei
ce particip ă la dialogul interreligios trebuie s ă fie atenți în a
descoperi semnele acestei prezen țe la ceilal ți oameni. Numai
astfel ceilal ț
i se pot deschide și mai mult lui Dumnezeu pentru
a recunoa ște plinătatea Lui în Iisus Hristos. Duhul Sfânt, prin
prezența Sa în întregul Univers, ne poate ghida în misiunea
noastră de a-L m ărturisi pe Hristos la toat ă făptura. Biserica nu
a respins ceea ce a fost bun în alte comunit ăți religioase din
afara grani țelor ei, deoarece le-a considerat urme ale prezen ței
divine care lumineaz ă și conduc poporul c ătre Dumnezeu,
Biserica având rolul de a completa ceea ce este incomplet.
Astfel, Biserica nu poate fi indiferent ă față de necre știni,
deoarece și aceștia sunt condu și de Duhul Sfânt, întreaga
creație fiind în grija Fiului și a Duhului.244
Învățătura despre persoana și lucrarea Duhului Sfânt în
lume rămâne esen țială în abordarea teologic ă a raportului cu
oamenii de alte credin țe și ideologii. Dac ă unii teologi

244 Fr. Emmanuel C LAPSIS , „Theology of Religions as Concern for
Ecumenical Dialogue of Orthodox Theologians”, pp. 670-672.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 171
ortodocși reduc aceast ă lucrare la limitele v ăzute ale Bisericii,
alții o extind dincolo de acestea. Din perspectiv ă trinitarian ă,
revelația suprem ă în Iisus Hristos nu exclude prezen ța și
lucrarea lui Dumnezeu în întreaga lume prin Duhul Sfânt, prezent peste toate și împlinindu-le pe toate, lucrând astfel la
salvarea fiec ărei persoane umane: „I ar roada Duhului este
dragostea, bucuria , pacea, îndelung ă-răbdarea, bun ătatea,
facerea de bine, credin ța, blânde țea, înfrânarea, cur ăția;
împotriva unora ca ac estea nu este lege” ( Galateni 5, 22-23).
Duhul Sfânt era prezent și în perioada Vechiului Testament,
urmele Sale putând fi descoperite peste tot p ământul, la to ți
oamenii. Astfel, Dumnezeu este prezent în întreaga lume, acordând în țelepciune, binecuvânt ând, conducând via ța
întregii umanit ăți.
Într-un articol în care trata coordonatele ecumenice din
perspectiv ă ortodox ă, Pr. Dumitru St ăniloae își începea
argumentarea în leg ătură cu deschiderea spre lume, ca not ă
esențială a ecumenismului, de la evenimentul Întrup ării lui
Dumnezeu ca Om, care „înseamn ă nu numai revelarea maxim ă
a lui Dumnezeu, ci și revelarea Lui maxim
ă prin om în general
și prin aceasta punerea în lumin ă a valorii umanului în
totalitatea lui. Iar sobornicitatea este concluzia derivat ă din
valoarea ce o are fiecare om în fa ța lui Dumnezeu.
Ecumenismul, a șa cum rezult ă din sobornicitate, sau din
îmbrățișarea tuturor valorilor divine și umane, sau din
actualizarea tuturor valorilor umane în lumina lui Hristos, de
către fiecare cre știn, într-o unitate în varietate, trebuie s ă fie
deschis omenirii întregi, atât pe drumul lui spre ținta căutată cât
și după ce ar ajunge odat ă, într-o m ăsură care poate fi mereu
sporită, la acea țintă. Această necesitate st ă în special în acord
cu două împrejur ări: 1) cu împrejurarea c ă Dumnezeu este
activ și dincolo de frontierele cre știnismului v ăzut și 2) cu
împrejurarea c ă, învățând din lucrarea lui Dumnezeu într-o

172 ADRIAN BOLDI ȘOR
omenire care devine tot mai unificat ă în varietatea ei, Bisericile
se pot apropia și ele de unitatea lor în varietate”.245
În ceea ce prive ște prezen ța lui Dumnezeu dincolo de
granițele văzute ale Bisericii, Pr. St ăniloae porne ște de la
ideea că „existența Bisericilor nu înseamn ă că Dumnezeu Și-a
restrâns lucrarea numai la cadrul lor. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat asumând o natur ă umană care nu era înc ă Biserică.
Noul Testament ne istorise ște apoi de cazuri când Dumnezeu
lucrează asupra oamenilor în mod direct, f ără mijlocirea
predicii Apostolilor, adic ă a Bisericii (suta șul din
Evanghelie, Saul, Corneliu et c.). Sfântul Apostol Pavel și
experiența general ă ne confirm ă că Dumnezeu Î și exercită
judecata Sa și asupra celor ce nu fac parte din Biseric ă,
atunci când nu împlinesc voia Lui înscris ă în inima lor
(Romani 1, 18-22, 25; 2, 14)”.
246
Sf. Maxim M ărturisitorul este cel care aprofundeaz ă
ideea leg ăturii tuturor cu Dumnezeu, declarând c ă toate sunt
ținute în unitate printr-o plas ă a rațiunilor ce iradiaz ă ca niște
fire din Logosul divin și în care se adun ă toate, pe m ăsură ce se
dezvoltă conform ra țiunilor lor, în unitatea Logosului.
O oarecare apropiere de aceast ă învățătură o găsește
Pr. Stăniloae la Teillhard de Chardin, care admite o
ascensiune unificatoare spre un centru comun superior. De și
toți sunt chema ți către acesta, nu to ți ajung la des ăvârșire,
folosindu-se în mod gre șit de libertatea lor. Cu toate acestea,
omenirea merge pe o linie ascendent ă, urmărind trei tendin țe:
spre cunoa șterea universului, spre st ăpânirea lui și spre
perfecționarea rela țiilor sociale. Ceea ce poate salva
creștinismul de ast ăzi și poate conduce omenirea spre

245 Pr. Prof. D. S TĂNILOAE , „Coordonatele ecumenismului din punct de
vedere ortodox”, în: Ortodoxia , nr. 4/1967, p. 527.
246 Pr. Prof. D. S TĂNILOAE , „Coordonatele ecumenismului din punct de
vedere ortodox”, pp. 527-528.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 173
împlinirea idealului unific ării este doctrina r ăsăriteană a
energiilor necreate.
Concepția unei Biserici închise era legat ă de doctrina
unei Biserici ce domin ă, a unei viziuni st atice despre lume și
despre Dumnezeu. „Ast ăzi sunt destule con științe creștine
care-și dau seama c ă această concepție trebuie s ă facă loc alteia
despre o Biseric ă deschisă, fără frontiere rigide și fără planuri
de luptă împotriva lumii în mi șcare, căci numai a șa se va putea
vedea o atitudine deschis ă față de Biseric ă și din partea lumii.
Biserica nu a fost întemeiat ă ca un stat cu grani țe închise, cu
vămi severe, cu planuri de dominare asupra celorlal ți oameni,
asupra celorlalte forma țiuni umane. Biserica trebuie s ă stea
mereu deschis ă lumii și mișcării ei, pentru a în țelege lucrarea
lui Dumnezeu în ea, pentru a da lumii m ărturia despre
asentimentul lui Dumnezeu la mi șcarea ei și pentru a se angaja
fără rezerve în sprijinirea ei. Hr istos a trimis pe ucenicii S ăi ca
pe niște miei încrez ători în mijlocul lumii, nu ca s ă oprească
lumea din dezvoltarea ei, ci ca s ă-i dea m ărturie despre
dragostea lui Dumnezeu fa ță de lume. Biserica e format ă din
oameni care m ărturisesc în mijlocul lumii pe Hristos, sus ținător
a tot ce se întâmpl ă în lume (Pantocratorul), nu numai prin
cuvânt ci și prin faptele lor de pilduitoare servire în toate
problemele pe care le pune via ța ei în continu ă mișcare”.247
Pentru a vedea strânsa leg ătură dintre cre știni și toți
oamenii, trebuie afirmat c ă „temeiul cel mai teologic și cel mai
creștin pentru unitatea dintre cre știnism și lumea întreag ă este
legătura în care a intrat Fiul lui Dumnezeu, nu numai ca Logos,
ci și ca om prin Întrupare, cu to ți oamenii”.248 Punctul comun
al Părinților în ceea ce caracterizeaz ă această problem ă este
învățătura despre Dumnezeu Pantocrator, Creatorul întregului

247 Pr. Prof. D. S TĂNILOAE , „Coordonatele ecumenismului din punct de
vedere ortodox”, pp. 530-531.
248 Pr. Prof. D. S TĂNILOAE , „Coordonatele ecumenismului din punct de
vedere ortodox”, p. 535.

174 ADRIAN BOLDI ȘOR
Univers și Iubitorul tuturor. Cosmosul și natura au o
component ă teofanică care este locul ener giilor divine. Logosul
întrupat conduce lumea spre aceast ă țintă prin umanitatea
asumată, răstignită și înviată, acesta fiind modelul universal
după care se conduc to ți oamenii. Astfel, „putem spune c ă
Bisericile sunt legate cu lumea prin umanitatea comun ă a
membrilor lor și a celorlal ți oameni, prin lumea comun ă în care
își desfășoară viața, prin originea lor în actul creator al lui
Dumnezeu, prin sistemul unitar de ra țiuni divine care îi sus ține
și cârmuie ște în mod solidar, prin unirea ontologic ă a lui
Hristos ca om cu to ți oamenii, prin c ălăuzirea întregii omeniri
spre țintele superioare ale des ăvârșirii raționale și spirituale ale
tuturor, în rela ții sociale superioare, chiar dac ă unii din oameni
rămân mai departe otr ăviți de egoismul lor și închiși în lipsa lor
de orizont”.249 În cele din urm ă, „dacă Biserica trebuie s ă
cuprindă tot adev ărul, să înțeleagă toată realitatea lui
Dumnezeu, ea nu se poate înch ide valorilor pe care le
dezvăluie omenirea în efortul ei continuu, ajutat ă și ea prin
lucrarea lui Dumnezeu”.250
Pornind de la Sfânta Scriptur ă și de la Sfânta Tradi ție
se poate eviden ția importan ța dialogului interreligios pentru
creștinism, atât în trecut, cât și în timpuril e noastre. „Pe
parcursul evolu ției lumii, care ne-a adus atât de aproape unul
de altul, datoria desf ășurării dialogului cu oamenii de alte
convingeri religioase este pentru noi, cre știnii, imperativ ă. Un
dialog, pentru a fi sin cer, presupune respect fa ță de
personalitatea și libertatea interlocutorului, precum și o iubire
sinceră, înțelegere și recunoa ștere a inspira țiilor care exist ă în
alte experien țe religioase. Dar o as tfel de atitudine fa ță de
dialog nu înseamn ă suspendarea m ărturisirii cre știne, ci exact

249 Pr. Prof. D. S TĂNILOAE , „Coordonatele ecumenismului din punct de
vedere ortodox”, p. 536.
250 Pr. Prof. D. S TĂNILOAE , „Coordonatele ecumenismului din punct de
vedere ortodox”, p. 540.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 175
opusul. În timp ce ne afl ăm în dialog, interpret ăm și
clarificăm mărturia noastr ă într-un caz concret. Suntem
datori să vorbim și să oferim pre țiosul nostru Tezaur pe care
îl deținem. Nu este posibil s ă rămânem în t ăcere când este
vorba de iubirea pe care Dumnezeu ne-a descoperit-o și ne-a
dăruit-o: mai ales de certitudinea c ă Dumnezeu este
IUBIRE; c ă toți oamenii sunt chema ți să participe la
comuniunea de iubire a Dumn ezeului Celui Treimic. Îns ă
pentru a fi conving ători, mărturia noastr ă trebuie s ă izvorască
din viața și experien ța noastră personală”.251

8.3 Implicarea Bisericilor ortodoxe în dialogul interreligios
În anul 1920, Patriarhia ecumenic ă de Constantinopol trimitea
o scrisoare fr ățească „către Bisericile lui Hristos de
pretutindeni”252, în care îndemna toate confesiunile cre știne să
se întâlneasc ă pentru a crea o „Lig ă a Bisericii”, urmând
exemplul „Ligii Na țiunilor” înfiin țată un an mai devreme.
Acesta nu a fost primul apel al Patriarhiei Ecumenice ce
avea în vedere întâlnirea tuturor cre știnilor, indiferent de
confesiune, în vederea promov ării dialogului intercre știn.
Enciclice asem ănătoare au fost trim ise, în anii 1902 și 1904, de
Patriarhul ecumenic Joachim III (1834-1912, Patriarh între 1878-1884 și 1901-1912).
253 În Enciclica sinodal ă din anul
1902 se recomanda Bisericilor ortodoxe s ă colaboreze cu
Bisericile orientale, protestante și cu cea romano-catolic ă în
vederea g ăsirii unor puncte de întâlnire comune , în timp ce în

251 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , pp. 183-184 (ed. eng., pp. 152-153).
252 „Unto the Churches of Christ Everyw here. Encyclical of the Ecumenical
Patriarchate, 1920”, în: The Ecumenical Movement . An Anthology of Key
Texts and Voices , pp. 11-15. Textul se g ăsește și în: Orthodox Visions of
Ecumenism … pp. 9-11.
253 The Orthodox Church in the Ecumenical Movement . Documents and
Statements . 1902-1975 , Constantin G. P ATELOS (ed.), World Council of
Churches, Geneva, 1978, pp. 27-47.

176 ADRIAN BOLDI ȘOR
cea din anul 1904 se înt ărea ideea c ă ortodocșii trebuie s ă se
roage pentru cei de alte confesiuni și religii în vederea
descoperirii de c ătre aceștia a adev ărului.
Despre Enciclica din anul 1920, mult mai cunoscut ă și
apreciată în istoria dial ogului intercre știn, Willem Adolph Visser’t
Hooft (1900-1985, pr imul Secretar general al Consiliul ui Mondial
al Bisericilor între 1948-1966), afirma c ă a reprezentat „o
inițiativă fără precedent în istoria bisericii”.254 Enciclica r ămâne
„nu numai un document de referin ță în istoria Mi șcării
ecumenice, ci și baza pe care Bisericile ortodoxe locale s-au
angajat în aceast ă mișcare. Koinonia este o tem ă biblică esențială
ce stă la baza tuturor formel or de comuniune: liturgic ă, eclezială,
umană, socială, monastic ă ș.a.”255
În legătură cu scrisoarea patriarhal ă din anul 1920 au
existat și voci critice, una dintre cele mai autorizate fiind cea a
lui Christos Yannaras: „Nu ne permitem s ă facem o critic ă
teologică «în fugă» a acestei Proclama ții, fiindcă o asemenea
tentativă s-ar putea dovedi anevoioas ă și riscantă. În orice caz,
Proclama ția a fost primit ă cu entuziasm și recunoscut ă în
unanimitate de c ătre analiștii istorici ortodoc și și protestan ți ai
mișcării ecumenice. Ne încumet ăm, totuși, să exprimăm din
start o rezerv ă care ar trebui s ă dea de gândit: di ncolo de faptul
că intră în contradic ție – cel pu țin aparent ă – cu Circulara din
1902, precum și cu pozi ția romano-catolic ă fermă în ceea ce
privește eclesiologia, Proclama ția sinodal ă din 1920 pare c ă
încearcă să substituie sau s ă suprime adev ărul Bisericii celei

254 W.A. Visser’t H OOFT , The Genesis and Formation of the World Council
of Churches , World Council of Churches, Geneva, 1982, p. 1. Vezi întreg
capitolul, The proposal of the Church of Constantinople , în care Visser ʼt
Hooft prezint ă contextul în care a fost dat ă Enciclica patriarhal ă a Sinodului
condus de Mitropolitul Dorotheos de Bursa, precum și urmările unui
asemenea text nu numai pentru lumea ortodox ă, ci pentru întreaga
creștinătate.
255 Petru I. D AVID , Ecumenismul, un factor de stabilitate în lumea de ast ăzi,
p. 28.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 177
Una, Sfânt ă, Soborniceasc ă și Apostoleasc ă și taina existen țială
a mântuirii, în favoarea unei ideologii socialiste și a unei
concepții pietiste despre cre știnism. Dac ă ar fi să ne justific ăm
afirmația de mai sus, am putea aminti doar dou ă probleme
esențiale ale Proclama ției: subestimeaz ă și relativizeaz ă
diferențele dogmatice – ceea ce denot ă o concep ție confesional-
academică despre dogme – și promoveaz ă utilitarismul moral, cu
scopul de a accentua necesitatea aproprierii dintre Biserici (…) Proclamația sinodal ă din 1920 a fost consacrat ă ca fiind «harta
în vigoare a particip ării Ortodoxiei la mi șcarea ecumenic ă». S-ar
putea sus ține însă și contrariul. Și anume c ă spiritul și
mentalitatea Proclama ției contureaz ă și atitudinea protestan ților
față de ortodoc și, influenț
ând întreaga constitu ție și structură a
CMB. Cu alte cuvinte, ortodoc șii vor fi «trata ți» de către
protestanți prin prisma concep țiilor eclesiologice și soteriologice
ale acestei Proclama ții”.256
În perioada ce s-a scurs de la înfiin țarea Consiliului
Mondial al Bisericilor în anul 1948 și până în prezent,
Bisericile ortodoxe au f ăcut parte din programele CMB,
implicându-se activ în discu ții la orice nivel. În acest context,
ortodocșii au participat și la întâlnirile ce au avut ca tem ă
dialogul interreligios. Un rol important în cadrul promov ării
dialogului cu reprezentan ții altor religii l-a avut Mitropolitul
George Khodr al Muntelui Liban, care, la întâlnir ea de la Addis
Ababa (1971), atunci când s-au pus bazele unui program în cadrul CMB care promova dialogul interreligios, a subliniat
rolul și importan ța acestui dialog în contextul realit ăților cu
care se confrunta lumea în sec. XX. „Cre șterea nevoii pentru
unitate face dialogul imperativ dac ă vrem să evităm de facto
sincretismul religiilor ren ăscute care revendic ă toate
universalitatea. În fa ța acestei rena șteri a religiilor și pluralității
care nu prezint ă semne ale renun țării la Evanghelie, se pune

256 Christos Y ANNARAS , Adevărul și unitatea Bisericii , pp. 181-184.

178 ADRIAN BOLDI ȘOR
întrebarea dac ă creștinismul este atât de exclusivist fa ță de alte
religii așa cum a fost proclamat în general pân ă acum”.257
Aceasta nu este doar o problem ă particular ă, ci are
legătură cu întreaga via ță creștină și trebuie s ă porneasc ă de la
însemnătatea teologic ă a termenului „oikonomia”. Iconomia nu
este redus ă doar la manifest ările istorice, ci ne face participan ți
integral la via ța și misterul lui Dumnezeu. În cele din urm ă,
„oikonomia” este în strâns ă legătură cu noțiunea de „kenosis” a
Fiului lui Dumnezeu începând cu Întruparea și, dacă privim
Vechiul Testament, a lui Dumnezeu înc ă de la crearea omului.
Legătura omului cu Dumnezeu nu se refer ă doar la poporul
evreu, ci la întreaga umanitate, Dumnezeu nel ăsându-Se
nemărturisit în alte tradi ții. „Hristos este ascuns peste tot în
misterul smereniei Sale. Orice lectur ă a religiilor este o lectur ă
a lui Hristos. Hristos si ngur este primit ca lumin ă când harul
vizitează un brahman, un budist sau un musulman lecturând
propriile scripturi. Orice martir al adev ărului, orice om
persecutat pentru ceea ce crede c ă este bine, moare în
comuniune cu Hristos. Misticii din țările islamice cu m ărturia
lor de a suferi din dragoste au tr ăit autenticul agape ioanic.
Dacă copacul este cunoscut prin fructele sale, nu exist ă nicio
umbră de îndoial ă că săracii și umiliții care trăiesc și tânjesc
după Dumnezeu în toate na țiunile au primit deja pacea pe care
Domnul a dat-o tuturor acelora ce Îl iubesc ( Luca 2, 14)”.258
Aceste adev ăruri se desprind, pe de o parte, din
evenimentul unic al Învierii Domn ului nostru Iisus Hristos ce
cuprinde toate marginile p ământului și, pe de alt ă parte, din
evenimentul Cincizecimii ce se revars ă peste to ți oamenii.
Astfel, religiile lumii sunt ca ni ște adevărate școli ale milostivirii

257 Georges K HODR , „Christianity in a Pluralistic World – the Economy of
the Holy Spirit”, în: The Ecumenical Movement . An Anthology of Key Texts
and Voices , p. 402.
258 Georges K HODR , „Christianity in a Pluralistic World – the Economy of
the Holy Spirit”, p. 403.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 179
divine pe care trebuie s ă le privim cu r ăbdare și înțelegere.
Există o comunitate universal ă ce poate, în anumite condi ții, să
îmbogățească experiența religioas ă, însă toate trebuie privite în
lumina înv ățăturii Mântuitorului Iisus Hristos.
În acest context, pot ex ista daruri individuale și în alte
religii pe care trebuie s ă le observ ăm dincolo de simbolurile și
de formele istorice , pornind mai ales de la apofatismul
religios. Avem datoria s ă comunic ăm cu cei de alte religii
renunțând la mândria și la superioritatea confesional ă. Scopul
nostru se reg ăsește în identificarea valorilor cre știne prezente
în alte religii pentru ca, pornind de aici, s ă putem prezenta
acestor oameni pe Hristos, Cel Care îi une ște pe toți. „Sarcina
mărturisitorului într-un context necre știn este s ă-L numeasc ă
pe Cel pe Care al ții L-au recunoscut deja ca pe Cel iubit.
Odată ce au devenit prietenii Mirelui va fi u șor să-L numeasc ă
pe El. Întreaga activitate misionar ă a Bisericii va fi
direcționată spre trezirea lui Hristos Care doarme în noaptea
altor religii. Do ar Domnul Însu și știe dacă oamenii vor fi
capabili s ă celebreze împreun ă o masă pascală glorioas ă
autentică înainte de venirea Ierusalim ului ceresc. Dar noi deja
știm că frumusețea lui Hristos str ălucește pe fețele noastre în
promisiunea reconc ilierii finale”.259
Ideile cu privire la raportul ce trebuie s ă existe între
creștinism și alte religii au fost creionate în cadrul mai multor
întâlniri la care au participat reprezentan ții Bisericilor
ortodoxe. Astfel, la prima întâlnire premerg ătoare Conferin ței
panortodoxe, ce a avut loc la Chambésy (Elve ția) în anul 1976,
s-a subliniat faptul c ă Bisericile ortodoxe contribuie la
înțelegerea și promovarea dialogului interreligios și, în acest
sens, mijlocesc pentru combaterea fanatismului religios de orice fel. De asemenea, s-a discutat despre necesitatea reconcilierii între oamenii ce apar țin diferitelor religii. Idealul

259 Georges K HODR , „Christianity in a Pluralistic World – the Economy of
the Holy Spirit”, p. 406.

180 ADRIAN BOLDI ȘOR
dialogului interreligios a fost v ăzut în dorin ța de a dobândi
libertatea, pacea pe p ământ și de a lucra în sprijinul tuturor
oamenilor, indiferent de ras ă și religie.
Aceste propuneri și deziderate au fost reluate și
accentuate la cea de a treia întâlnire presinodal ă ortodoxă ce a
avut loc la Chambésy în anul 1986.260 De altfel, cele mai multe
întâlniri ce au aborda t tema dialogului interreligios în general,
precum și natura rela țiilor dintre ortodoc și, musulmani și evrei
în particular, s-au desf ășurat la Chambésy, sub directa
supraveghere a Mitropolitului Damaschinos Papandreou al Elveției, și au întărit dorința Patriarhiei Ecumenice de a
promova și întări relațiile cu vecinii ce apar țin altor religii.
261
După întâlnirea de la Chambésy din anul 1986
Bisericile ortodoxe au adoptat un document intitulat
Contribuția Bisericilor ortodoxe lo cale la îndeplinirea
idealurilor cre știne de pace, libertate, fraternitate și iubire
între popoare precum și la eradicarea discrimin ărilor rasiale
și a altor forme de discriminare (The Contribution of the
Orthodox Local Churches to th e Fulfilment of the Christian
Ideals of Peace, Liberty, Fraternity, and Love among the Nations as well as to the Eradi cation of Racial Discrimination
and Other Forms of Discriminations ).
În toate documentele adoptate în aceast ă perioadă s-a
accentuat importan ța și necesitatea particip ării Bisericilor
ortodoxe la întâlnirile cu reprezentan ții altor confesiuni cre știne
și ai altor religii. Bisericile orientale au emis propriile
documente în care era abordat ă problema dialogului
interreligios, unul dint re cele mai des folosite texte în cadrul
discuțiilor fiind cel semnat de Mitropolitul Paulos Mar

260 Orthodox Visions of Ecumenism …, pp. 112-115.
261 Israel S ELVANAYAGAM , „Interfaith Dialogue”, pp. 161-162.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 181
Gregorios, intitulat Dialogul cu religiile lumii (Dialogue with
World Religions ).262
La 7 ianuarie 2000, în Mesajul transmis de la
Beethleem, Întâist ătătorii Bisericilor or todoxe subliniau
necesitatea dialogului cu cei de alte religii și ideologii, reluând
astfel dezideratul convie țuirii pașnice a grupurilor și
minorităților religioase în terito riile din întreaga lume, f ără a fi
afectată libertatea de con știință a fiecărei persoane în parte și
apartenen ța fiecărui om la propria na țiune: „Privim spre
celelalte mari religii, în mod deosebit fa ță de cele monoteiste
ale iudaismului și islamului, preg ătiți să ducem mai departe
premisele dialogului cu acestea, pentru realizarea unei
coexisten țe în pace a tuturor oamenilor… Biserica ortodox ă
respinge intoleran ța religioas ă și condamn ă fanatismul religios,
în orice fel aceste fenomene ar putea s ă apară”.263
De-a lungul timpului, încerc ările sub-unit ății pentru
dialogul cu oamenii ce apar țin diferitelor religii, tradi ții și
ideologii, de a regândi teologia în contextul pluralismului religios, au întâlnit rezisten ță din partea unor confesiuni
creștine. Acest impas a fost identif icat ca una dintre problemele
ce are nevoie de cl arificare în discu țiile dintre ortodoc și și
protestanți în cadrul CMB, în leg ătură cu însemn ătatea
termenului „ecumenic”, cu natura și scopul Consiliului
Mondial al Bisericilor și cu implicarea acestuia în dialogul cu
reprezentan ții altor religii.

8.4 Pagini din contribu ția ortodox ă adusă dialogului dintre
creștini și evrei
Din punct de vedere istoric, dialogul cu evreii a reprezentat,
pentru cre știnii ortodoc și, cea mai veche form ă prin care cei ce

262 Alina P ATRU , „Interfaith Dialogue as an Area for Orthodox Involvement
in Ecumenism”, în: Orthodox Handbook on Ecumenism. Resources for
Theological Education , p. 664.
263 † Anastassie Y ANNOULATOS , Misiune pe urmele lui Hristos…. , p. 227.

182 ADRIAN BOLDI ȘOR
mărturiseau credin ța în Mântuitorul Iisus Hristos au intrat în
legătură cu cei de alte religii. Evanghelia Domnului nostru a
fost mai întâi propov ăduită lumii iudaice, apoi celei p ăgâne,
ținând cont de strânsa leg ătură ce există între creștini și evrei.
În acest sens, Patriarhul ecumenic Bartolomeu I înt ărea ideea
că noi, creștinii și evreii, „suntem înr ădăcinați în acela și sol,
ascultăm același Decalog. Revela ția Legii pe Sinai a fost o
etapă decisivă în istoria umanit ății. Legea se redu ce de fapt la
două interdicții fundamentale: cea a idolatriei și cea a crimei.
Ea umanizeaz ă omul, îl ap ără împotriva magiilor și a violen ței.
Desigur, ea nu smulgea din destinul s ău cuiul mor ții, dar
pregătea momentul în care Dumnezeu, prin Înviere, îi va
transforma «inima de piatr ă» în «inim ă de carne»”.264
În legătură cu atitudinea manifestat ă în istorie fa ță de
evrei, s-au conturat dou ă abordări diferite: prima, ce porne ște
de la Sf. Iustin Martirul și Filosoful care, în Dialogul cu
iudeul Trifon , prezenta o rela ție de înțelegere reciproc ă între
creștini și evrei; cea de a doua, car e, începând cu Tertulian,
adună o întreag ă literatură împotriva evreilor. „Cre știnii, în a
lua o pozi ție cu privire la evrei, au dou ă drumuri pe care pot
să meargă. Unul este al po lemicii cu evreii și celălalt este al
conversației irenice. Cei mai mul ți creștini au ur mat ultimul
traseu, pân ă în timpul nostru”.265 Astfel, în discu țiile dintre
creștinii ortodoc și și evrei, primii au avut ca model atitudinea
Sfântului Iustin Martirul și Filosoful din sec. al II-lea, „filosof
creștin care a ales s ă dialogheze sincer cu Trifon, un
intelectual iudeu al timpului s ău. Secolul XX este cunoscut ca
o eră a dialogului. Timpurile sunt de a șa natură încât noi

264 Olivier C LÉMENT , Adevăr și libertate . Ortodoxia în contemporaneitate .
Convorbiri cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I , Traducere de Mihai
Maci, Ed. Deisis, Sibiu, 1997, p. 166.
265 George C. P APADEMETRIOU , Essays on Orthodox Christian – Jewish
Relations , Wyndham Hall Press, Bristol, 1990, p. 9.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 183
suntem chema ți să purtăm conversa ții cu oameni religio și ai
altor credin țe”.266
În perioada de r ăspândire a cre știnismului în întreaga
lume, rela ția dintre cre știni și evrei este prezentat ă în Epistolele
Sf. Apostol Pavel și în Faptele Apostolilor, mai ales în leg ătură
cu Sinodul apostolic din anul 50 de la Ierusalim ( Faptele
Apostolilor 15, 1-21; Galateni 2, 1-21). Nu trebuie uitat nici
faptul că propovăduirea mesajului cre știn se făcea mai întâi în
rândul comunit ăților evreie ști, acolo unde Legea lui Moise și
Profeții pregătiseră venirea lui Mesia. De asemenea, primele
slujbe cre știne preluau elemente și momente din ceremoniile
evreiești de la Templul din Ierusalim și din sina gogi. A ceastă
relație strânsă, între cultul cre știn și cel evreiesc, se reg ăsește și
în zilele noastre în slujbele Bisericii ortodoxe, mai ales în timpul Sfintei Liturghii. „Cultul cre știn își are originile în iudaism, ceea
ce indică faptul că un iudeo-cre știnism istoric a fost o realitate în
experiența Bisericii istorice. Acest iudeo-cre știnism valabil a
dispărut, oricum, iar tradi
ția și vitalitatea lui continu ă în riturile
bogate și în cultul Bisericii cre știne”.267
Realitățile istorice, al ături de cele care î și au baza în
Sfânta Scriptur ă, reprezint ă adevărate punți de legătură pe
drumul dialogului dintre cre știnii ortodoc și și evrei. „Tradi ția
ortodoxă ascunde în sine un semitism extrem de profund. Ea a
reluat o mul țime de prescrip ții biblice, clerul s ău constituie o
adevărată castă levitică cu preoți căsătoriți și, multă vreme, în
anumite țări, cu adev ărate dinastii preo țești. În Liturghia zis ă
«bizantină», scrisă în realitate de semi ți elenizați lingvistic,
regăsim frica și cutremurul lui Israel înaintea transcenden ței.
Tradiția ortodox ă cunoaște o ontologie asem ănătoare celei a
iudaismului. Decalajul ce exist ă între perspectiva ontologic ă

266 George C. P APADEMETRIOU , Essays on Orthodox Christian – Jewish
Relations , p. 1.
267 George C. P APADEMETRIOU , Essays on Orthodox Christian – Jewish
Relations , p. 24.

184 ADRIAN BOLDI ȘOR
iudaică și cea a confesiunilor cre știne occidentale este de
aceeași natură cu decalajul ce distinge Ortodoxia de aceste
confesiuni. În fapt, ca punct de plecare al ontologiei g ăsim, atât
în iudaism, cât și în Ortodoxie, primatul persoanei, iar nu cel al
esenței inteligibile. Omul exist ă după chipul lui Dumnezeu,
altfel spus, ca o existen ță ea însăși personal ă, în măsura în care
e numit, chemat de c ătre Dumnezeu”.268
În cadrul dialogului cu evreii , de-a lungul timpului au
fost abordate ma i multe teme esen țiale: problema
antisemitismului, ca ac țiune împotriva lui Dumnezeu;
incompatibilitatea dint re prozelitismul cre știn, sau for țarea
botezului evreilor, și adevărata învățătură a Bisericii;
realitatea actual ă a legământului lui Dumnezeu cu evreii;
problema libert ății religioase; Biserica cre ștină prezentat ă ca
Noul Israel etc.
În ceea ce prive ște antisemitismul, problema este
foarte sensibil ă, deoarece se g ăsesc urme ale unei astfel de
abordări cu privire la rela ția cu evreii înc ă din primele secole
creștine, tragediile holocaustului din timpul celui de al Doilea
Război Mondial nefiind decât urm ări ale unui întreg șir de
războaie de exterminare în mas ă. Nu trebuie totu și uitat faptul
că Biserica ortodox ă a condamnat drept erezie orice violen ță
rasială sau antisemit ă. Pe aceast ă linie se înscrie Enciclica
Patriarhului ecumeni c Mitrofan III di n anul 1567 care
condamna atitudinea unor cre știni cu privire la evreii din
insula Creta, amenin țându-i cu excomunicare a pe cei ce nu-i
respectau pe evrei și încălcau porunca iubirii pe care ne-a dat-o
Domnul nostru Iisus Hristos. În acela și timp, Patriarhul
ecumenic proclama câteva principii doctrinare care s ă stea la
baza relațiilor dintre cre știni și evrei.269

268 Olivier C LÉMENT , Patriarhul Ecumenic B ARTOLOMEU I, Adevăr și
libertate …, pp. 168-169.
269 George C. P APADEMETRIOU , Essays on Orthodox Christian – Jewish
Relations , pp 55, 86-89.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 185
În sec. al XIX-lea, Mitropo litul Athanasios de Corfu a
condamnat pe to ți cei care perturba u pacea iudeilor și atacau
tradițiile lor sacre. În concordan ță cu aceast ă condamnare,
Sinodul Bisericii din Grecia a em is trei Enciclice prin care
acuza practica de a arde un sim bol evreiesc în Vinerea Mare,
Enciclica din anul 1891 ar ătând că acest obicei î și are
rădăcinile în perioada ocupa ției turcești. În aceste condi ții,
obiceiul trebuie s ă fie înl ăturat din via ța oamenilor,
accentuându-s e faptul c ă, în acord cu Evanghelia, cre știnii
trebuie s ă fie toleran ți cu evreii, crea ția și copiii lui
Dumnezeu. Ideea este preluat ă în alte dou ă Enciclice emise în
anii 1910 și 1918.
De-a lungul timpului, ortodoc șii de orice na ționalitate
au încercat s ă pună în practic ă aceste îndemnuri ce nu erau
valabile doar pentru poporul grec, ci pentru to ți credincio șii
ortodocși. Astfel c ă, în multe situa ții din timpul holocaustului
din secolul trecut, reprezentan ții Bisericilor ortodoxe au
îndemnat și ajutat la salvarea evreilor.
O pagină neagră a istoriei rela țiilor dintre cre știni și
evrei este reprezentat ă de progromurile din Rusia. Îns ă, în
această perioadă de întunecare a min ții, când mul ți creștini au
recurs la lupta împot riva celor de lâng ă ei, nu rare au fost
situațiile în care ortodoc șii au luat ap ărarea evreilor împotriva
nedreptăților produse. Astfel, la Tomsk, în anul 1905, un tân ăr
monah a luat ap ărarea „fratelui s ău” evreu împotriva celor ce-l
persecutau. La Kiev, în acela și an, Episcopul Platon a organizat
o procesiune prin care milita pentru înl ăturarea nedrept ăților
produse evreilor și, căzut în genunchi, s-a l ăsat bătut de
mulțimea dezl ănțuită.
Nu trebuie trecu ți cu vederea filosofii ru și din acea
perioadă care, în operele lor, au luat ap ărarea evreilor,
hrănindu-se „cu spiritualitatea iudaic ă”.270 Între ace știa se

270 Olivier C LÉMENT , Patriarhul Ecumenic B ARTOLOMEU I, Adevăr și
libertate …, p. 167.

186 ADRIAN BOLDI ȘOR
numără Vladimir Soloviov, cel care a înv ățat ebraica de la un
rabin și vorbea de „o problem ă creștină” în loc de „o problem ă
evreiască”, Serghie Bulgakov ( Lumină neînserat ă), Nikolai
Berdiaev ( Sensul crea ției). De asemenea, din emigra ția rusă de
la Paris trebuie aminti ți monahia Maria Skobtsova și preotul
Dimitri Klepinine, care „s-au luptat f ără a sta pe gânduri pentru
a salva vie ți evreiești”. Maica Maria î și are astăzi copacul s ău
în pădurea drep ților, la Ierusalim, iar preotul Dimitri, fiind
interogat de poli ția nazistă, și-a arătat crucea pe care o purta la
piept, zicând: „ Și cu evreul ăsta ce face ți?”. Alături de ru și, și
ceilalți ortodoc și au luat ap ărarea evreilor, a șa cum au fost
cazurile Mitropolitului Zante în Grecia și ale Arhimandritului
(viitorul Mitropolit) Chrysostom os (Tsitos) la Viena, al ături de
numeroși clerici.271
În anul 1960 s-a reiterat condamnarea celor ce nu
tolerau pe evrei, a șa cum a subliniat Arhi episcopul Theokletos
al Atenei, care men ționa faptul c ă apropierea de evrei trebuie
să porneasc ă de la adev ărul istoric dup ă care Sfin ții Apostoli,
părinții noștri, au fost de na ționalitate evrei. Mai mult decât
atât, Domnul nostru Iisus Hristos S-a n ăscut ca om în mijlocul
evreilor, iar „sângele S ău răscumpărător vărsat pe Cruce din
iubire pentru noi a fost sânge evreiesc”.272 Pornind de la aceste
idei, creștinii trebuie s ă manifeste o mai mare dragoste fa ță de
poporul evreu.
În ceea ce prive ște botezul for țat, tradiția ortodox ă a
condamnat mereu pe cei ce practicau prozelitismul. Credin ța
noastră nu oblig ă pe nimeni s ă se boteze decât dac ă acest act
este liber consim țit. Pe de alt ă parte, ortodoc șii susțin că
legământul de pe Muntele Sinai este crucial pentru tradi ția
creștină și trebuie s ă fie un punct important în discu țiile dintre

271 Olivier C LÉMENT , Patriarhul Ecumenic B ARTOLOMEU I, Adevăr și
libertate …, p. 168.
272 Archibishop T HEOKLETOS of A THENS , Proclamation în: George C.
PAPADEMETRIOU , Essays on Orthodox Christian – Jewish Relations , p. 3.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 187
creștini și evrei, mai ales c ă Sf. Apostol Pavel insista pe faptul
că Legea și Profeții i-au preg ătit pe oameni pe ntru Întruparea
Fiului lui Dumnezeu.
Un punct de discu ție comun între cele dou ă religii
monoteiste este legat de Tora, ca Legea Veche pe care a venit
să o împlineasc ă Domnul nostru Iisus Hristos. În plus, și evreii
vorbesc despre o Tora nescris ă, un posibil subiect de discu ție
dacă se ține cont de importan ța Sfintei Tradi ții pentru credin ța
creștin-ortodox ă. În cele din urm ă, „noi suntem ca evreii. De-a
lungul multor secole ei au suferit din greu pentru c ă au scăpat
din mâna lui Dumnezeu; oricum , Dumnezeu i-a iertat mereu și
ei iarăși au urcat și au căzut și continu ă să fie copiii lui
Dumnezeu, la fel ca toate fiin țele umane”.273
Unul dintre cele mai sensib ile subiecte în cadrul
dialogului dintre cre știni și evrei este legat de libertatea
religioasă. În cadrul întâlnirilor bilaterale s-au subliniat
principiile comune ortodoxiei și iudaismului: libertatea
religioasă este un drept funda mental, bazat pe adev ărul revelat,
conform c ăruia toți oamenii sunt crea ți după chipul lui
Dumnezeu, libertatea religioas ă fiind un dar dumnezeiesc și o
valoare fundamental ă ce trebuie afirmat ă, respectat ă și apărată;
raportul dintre libertate și religie se caracterizeaz ă prin
complementaritate și nu se poate vorbi de rela ția antagonic ă
între cele dou ă; darul libert ății comport ă responsabilitate, iar
modul în care omul con știentizeaz ă și își exprim ă
responsabilitatea are efect e asupra propriei demnit ăți și
determină relațiile sale cu mediul sacru în care tr ăiește, ființei
umane revenindu-i r ăspunderea moral ă de a urm ări realizarea
binelui și dreptății în societate și de a combate r ăul sub
diversele sale forme de mani festare; liberta tea responsabil ă
constituie premisa esen țială a libertății de exercitare a cultului,
iar societatea trebuie s ă recunoasc ă această libertate ca drept

273 Ecumenical Patriarch D EMETRIOS of C ONSTANTINOPLE , Proclamation ,
p. 4.

188 ADRIAN BOLDI ȘOR
inviolabil al persoanei umane; crearea condi țiilor pentru
păstrarea identit ății religioase a comunit ăților constituie și o
răspundere a societ ății pluraliste, multiculturale, guvernele
având datoria de a recunoa ște rolul însemnat al religiei în
societate și de a respecta pr incipiul libert ății religioase în
legislație; secularismul militant, fundamentalismul religios și
pluralismul relativizant sunt reale obstacole în calea p ăstrării
identității religioase, iar recunoa șterea valorii persoanei umane
impune respectarea tuturor formelor de exprimare a convingerilor religioase sau seculare, dac ă acestea nu amenin ță
libertatea religioas ă a persoanei și a societății.
274
O altă temă ce trebuie analizat ă cu mare aten ție din
punct de vedere cre știn, cu puternice ecouri în cadrul
dialogului cu evre ii, este legat ă de viziunea cre ștină asupra
Bisericii ca Noul Israel . Tema a fost analizat ă încă din
primele secole cre știne, găsindu-se la Sf. Iustin Martirul și
Filosoful, Sf. Grigorie de Nyss a, Sf. Ambrozie al Milanului,
Sf. Ioan Gur ă de Aur etc. În tratarea acestei probleme trebuie
ținut cont de limbajul pe care îl foloseau Sfin ții Părinții în
perioada lor, astfel încât nu trebuie neglijat contextul (lingvistic, social, religios) în care au tr ăit și au scris P ărinții
Bisericii. Cele dou ă tradiții au o mo ștenire comun ă care trebuie
scoasă în eviden ță și valorificat ă în cadrul discu țiilor
interreligioase, mai ales c ă la Sfinții Părinții din primele secole
se regăsește des imaginea Bisericii ca Noul Israel, cu un rol
semnificativ în via ța teologic ă și liturgică a primelor comunit
ăți
creștine. Aceast ă moștenire poate fi valorificat ă pornind de la
figurile scripturistice specifice celor dou ă tradiții. Mereu
trebuie avut în vedere contextul în care au scris ce i ce au tratat

274 „Communique of the 6th Academic Meeting between Judaism and
Orthodox Christianity, Jerusalem, March 14-15, 2007”, <http://www.jcrelations.net/Comm uniqu%E9,+Sixth+Academic+Meeting+
between+Judaism+and+Orthodox+Christianity%3Cbr%3EJerusalem,+Marc
h+14-15,+2007.2016.0.html?L=3>, 10 mai 2015.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 189
aceste teme, limbajul și spiritualitatea c ăreia îi apar țineau.
Imaginea Noului Israel este înr ădăcinată în conștiința Bisericii
atât de profund încât este imposibil s ă se renunțe la el, așa cum
se dorește în anumite cercuri teologice. Acest lucru s-a datorat
apropierii dintre cele dou ă tradiții în primele secole, astfel
încât, atunci când discut ă, reprezentan ții celor dou ă religii
trebuie să țină cont de contextul primelor secole cre știne pentru
a nu cădea în eroarea unor acuza ții nefondate.
Nu trebuie trecut cu vederea nici faptul c ă Sfinții Părinți
vedeau totul în termeni sacramentali, în mod general, și
euharistici, în mod special. În acest context, Ierusalimul apare des în scrierile din primele secole, în timp ce textele liturgice din acele timpuri, care s-au p ăstrat și în zilele noastre, sunt
legate de tradi ția iudaică, printre primii cre știni numărându-se
mulți veniți din rândul iudeilor. Astfel c ă în slujbele Sfintelor
Taine apar dese referiri la Vechiul Testament și la momentele
importante din via ța poporului evreu, iar persoane importante
amintite în Legea Veche apar ca exemple de urmat pentru creștini în via ța sacramental ă. Aceste figuri sfinte, între care un
loc aparte îl ocup ă Avraam și Moise, reprezint ă posibile puncte
de discuție între reprezentan ții celor dou ă tradiții.
În același timp, nu trebuie uitat faptul c ă trecutul scoate
la lumină puncte noi de convergen ță între ortodoxie și iudaism,
adevărate linii directoare ce pot ghida reprezentan ții celor dou ă
tradiții în discu țiile interreligioase mode rne. În acest sens se
poate vorbi despre apropierea („simultaneitatea”) între
renașterea isihast ă și renașterea hasidismului în a doua jum ătate
a secolului al XVIII-lea și prima jum ătate a celui urm ător.
Teritoriile în care aceast ă dublă renaștere s-a realizat au cuprins
același spațiu geografic: Polonia meridional ă, nordul Țărilor
Române și Rusia occidental ă. „De-o parte și de cealalt ă, ea s-a
petrecut în jurul unor martori harismatici, starets -ii în lumea
ortodoxă, tsaddikim -ii în cea iudaic ă. Cei mai mari, am putea
spune pionierii, au fost Baal Shem Tov, «maestrul Numelui»

190 ADRIAN BOLDI ȘOR
divin și Paisie Velicikovski, maestrul rug ăciunii Numelui
divino-uman al lui Iisus. De altminteri, Paisie era de ascenden ță
iudaică, bunica sa pe linie matern ă fiind o evreic ă din Poltava.
Poate că între mae ștrii celor dou ă tradiții să se fi înnodat leg ături
secrete. Popoarele român și cel ucrainian adeseori ostile din
motive economice celor pe care – intermediari fiind între marii moșieri, de obicei polonezi, și țăranii ortodoc și – i-am putea numi
compradors -i evrei, îi venerau totu și cu sinceritate pe tsaddikim -i.
Atât de asem ănătoare, neo-isihasmul și neo-hasidismul au
constituit în chip destul de asem ănător un fel de muta ție
spirituală pentru a adapta tradi ția la vremurile noi, cele ale
rațiunii și ale tehnicii. De-o parte și de alta, cuno ștințe și
metode spirituale pân ă atunci secrete, rezervate ini țiaților, au
fost comunicate celor simpli într-un limbaj accesibil. De-o parte și de alta, au dominat tema luminii și cea a inimii, a
inimii ce «se aprinde» spuneau isiha știi și pe care tsaddikim -ii
o asimilau carului lui Ilie și tronului de foc al Domnului. De-o
parte
și de alta, a fost dep ășită separația statică între sacru și
profan, în scopul sfin țirii – nu f ără o anumit ă «nebunie» – a
celor mai obi șnuite gesturi și a celor mai simple lucruri”.275
Alte teme comune ce pot fi tratate în cadrul dialogului
interreligios sunt legate de sfin țenie și virtute. De la acestea
pornesc și argumenta țiile lui Trifon și ale Sf. Iustin Martirul și
Filosoful, eviden țiind faptul c ă ele nu reprezint ă privilegii ale
uneia sau alteia din cele dou ă tradiții, ci responsabilit ăți în
vederea realiz ării preaplinului lor. În cele din urm ă,
moștenirile comune reprezint ă sarcini și binecuvânt ări pentru
cei angaja ți în dialog.276

275 Olivier C LÉMENT , Patriarhul Ecumenic B ARTOLOMEU I, Adevăr și
libertate …, pp. 171-172.
276 Rev. Dr. Demetrios E. T ONIAS , „Sharing the Inheritance: An Orthodox
Christian View of the Church as New Israel in the Context of the
Contemporary Jewish-Christian Dialogue”, în: Current Dialogue , 53
(Special Issue), Decem ber 2012, pp. 51-69.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 191
Aceste subiecte comune sunt abordate în majoritatea
întâlnirilor în care sunt implica ți reprezentan ți ai Bisericilor
ortodoxe și ai iudaismului, demonstrând faptul c ă există un real
interes în rândul credincio șilor din cele dou ă tradiții religioase
pentru promovarea unui di alog deschis care s ă abordeze teme
de actualitate, chiar dac ă acestea continu ă să fie sensibile.
În drumul spre un dialog sincer un rol important este
reprezentat de întâlnirile bilaterale dintre evrei și creștinii
ortodocși la care s-a discutat, de pe pozi ții de egalitate, despre
raportul și relațiile dintre credincio șii celor dou ă religii. Una
dintre primele întâlniri moderne, la care au participat reprezentan ți ai Arhidiecezei grece ști din America de Nord și
ai Comitetului evreiesc ameri can, a avut loc la 25 ianuarie
1972 la New York (SUA). La aceast ă întâlnire s-a subliniat
faptul că cele dou ă religii au multe puncte în comun care
trebuie valorificate în vederea unei bune în țelegeri între
oameni. Astfel, între recomand ările adoptate de reprezentan ții
celor dou ă religii s-au eviden țiat două: să se alcătuiască un
comitet coordonator care s ă se ocupe de programarea și
organizarea viitoarelor colocvii între ortodoc și și evrei; s
ă se
întreprind ă studii, atât din partea ortodoc șilor, cât și a evreilor,
asupra unor teme comune (rela țiile dintre cre știni și evrei în
Imperiul bizantin, concep ția despre Cartea Sfânt ă în cele dou ă
tradiții religioase).277
Întâlnirile bilatera le cu reprezentan ții iudaismului au
continuat pân ă în zilele noastre, participând, din partea
ortodoxiei, reprezentan ți ai Bisericilor din Grecia, România,
Bulgaria și Rusia (începând cu întâlnirile din 1972, 1979 și
1993). Organizatorii acestor dialoguri au fost Comitetul
internațional evreiesc pentru consult ări interreligioase (The
International Jewish Committe for Inter-religious
Consultations ), Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de

277 Preot Lector Dumitru A BRUDAN , „Creștinismul și mozaismul în
perspectiva dialogului interreligios”, pp. 77-78.

192 ADRIAN BOLDI ȘOR
la Chambésy (The Orthodox Centre of the Ecumenical
Patriarchate in Chambésy , până în 2001), Oficiul pentru rela ții
interreligioase și interculturale al Patriarhiei Ecumenice de la
Bruxelles (The Office for Inter-religious and Intercultural
Relations of the Ecumenical Patriarchate in Brussels , începând
cu anul 2001).278
Între multele întâlniri bilaterale dintre cre știni și evrei
se numără și cea din perioada 14-15 ma rtie 2007, ce a avut loc
la Institutul „Van Leer” din Ierusalim. Aceasta a fost cea de-a
VI-a Consulta ție Academic ă între reprezentan ții iudaismului
și ai creștinismului ortodox. Orga nizarea a fost sus ținută de
Centrul pentru Cultur ă și Educație iudaic ă „Sapir” și de
Ordinul „Sf. Andrei” al Patriarhiei Ecumenice de
Constantinopol . Între cei care au condus întâlnirea s-au
numărat Rabinul David Rosen, Pre ședinte al Comitetului
Internațional Iudaic pentru Consulta ții Interreligioase și
Î.P.S. Emanuel al Fran ței, Președinte al Biroului Patriarhiei
Ecumenice pe lâng ă Uniunea European ă de la Bruxelles. La
consultație au participat peste patruzeci de reprezentan ți ai
iudaismului și ai Bisericilor ortodoxe, tema principal ă,
Libertatea religioas ă și relația dintre libertate și religie
(Religious Liberty and the Relationship Between Freedom
and Religion ), fiind împ ărțită în trei sub-te me: libertatea
religioasă în izvoarele noastre; p ăstrarea identit ății religioase
în lumea post-modern ă; situații concrete.
De-a lungul timpului, al ături de Patriarhia Ecumenic ă,
în dialogul la nivel aca demic dintre ortodoc și și evrei s-au
implicat Comitetul interna țioanl evreiesc (International Jewish
Committee ), Comunitatea evreilor din România (Jewish
Community of Romania ), Consiliul mondial evreu din
Ierusalim (World Jewish Council of Jerusalem ) și Comitetul
internațional evreu pentru consulta ții interreligioase din New

278 Alina P ATRU , „Interfaith Dialogue as an Area for Orthodox Involvement
in Ecumenism, p. 665.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 193
York (International Jewish Committee for Interreligious
Consultations in New York ).
Pornind de la aceste întâlniri, Mitropolitul Emanuel al
Franței eviden ția faptul c ă ele continu ă și întăresc relațiile
dintre reprezentan ții celor dou ă religii în care se abordeaz ă
teme atât cu referire la trecut, cât și de interes pentru
actualitate. În acest context, în anul 2013 a avut loc la
Tesalonic a opta Conferin ță între reprezentan ții creștinismului
ortodox și ai iudaismului, având titlul Mediul spiritual și fizic:
respectând lumea noastr ă, respectându-ne unul pe cel ălalt
(The Spiritual and Physical En vironment: Respecting Our
World, Respecting One Another ).279
Deși s-au făcut importan ți pași pe acest drum, exist ă
încă voci ce condamn ă dialogul cu evreii ca fiind o tr ădare a
mesajului Mântuitorului Iisus Hristos.280 Pentru a r ăspunde
celor ce contest ă importan ța și necesitatea acestui dialog,
trebuie subliniat faptul c ă, „în efortul nostru de a în țelege
relațiile și interacționările dintre cre știni și evrei, trebuie mai
întâi să susținem onestitatea și totala deschidere în vederea
studierii experien țelor înregistrate atât de evrei, cât și de
creștini”281, deoarece „atunci când oamenii nu se cunosc unii
cu alții, ei nu se în țeleg reciproc și de multe ori rezultatele sunt
dezastruoase. Un dialog onest între cre știni și evrei este mai
mult decât important pentru noi to ți. Speranța este că aceste
conversații vor avea un rezultat în respectul mutual și în
recunoașterea fiecăruia ca fiin țe umane”.282

279 Angeliki Z IAKA , „Orthodoxy and Islam – Major Concerns for Orthodox
Engagement”, în: Orthodox Handbook on Ecumenism. Resources for
Theological Education , p. 681.
280 George C. P APADEMETRIOU , Essays on Orthodox Christian – Jewish
Relations , p. 57.
281 George C. P APADEMETRIOU , Essays on Orthodox Christian – Jewish
Relations , p. 68.
282 George C. P APADEMETRIOU , Essays on Orthodox Christian – Jewish
Relations , p. 72.

194 ADRIAN BOLDI ȘOR
8.5 Dialogul cu islamul din perspectiv ă ortodoxă
8.5.1 Etape esen țiale ale dialogului dintre ortodoc și și
musulmani
Preasfințitul Anastasios Yannoulatos vorbe ște de existen ța a
trei mari perioade ale dialogului dintre ortodoc și și musulmani
în epoca bizantin ă, de la apari ția mahomedanismului și până la
căderea Constantinopolului sub turci la 29 mai 1453.
Prima faz ă se întinde de la m ijlocul sec. al VIII-lea
până la mijlocul sec. al IX -lea d.Hr., atitudinea Bizan țului
fiind „mai curând persiflant ă și subestimativ ă”.283 Printre
primii scriitori cre știni care s-au ocupat de aceast ă problemă
se numără Sfântul Ioan Damasc hin, cu lucrarea Izvorul
cunoașterii (în capitolul Împotriva ereziilor ). Pentru el,
islamul nu este o religie serioas ă care trebuie luat ă în
considerare, fiind considerat ă mai mult o erezie cre ștină. Alt
scriitor care se ocup ă de islam este episcopul Theodor al
Haranului sau al Karonului Mesopotamiei, în lucrarea
Împotriva ereziil or iudeilor și saracinilor . Este considerat ă a
fi prima lucrare serioas ă în legătură cu studiul înv ățăturii
islamice. Aceast ă perioad ă „de confruntare în scris a
creștinilor Răsăritului cu religia islamic ă și-a avut centrul în
Siria, unde se afla și reședința califatului. Operele celor doi
teologi la care ne-am referit poart ă pecetea unei experien țe
trăite, care s-a bazat pe dial ogul personal, direct, cu
musulmanii. Amândoi au tr ăit în mijlocul unei popula ții
musulmane și cunoșteau Coranul în original”.284
A doua faz ă a dialogului dintre cre știnii ortodoc și și
musulmani este cuprins ă între mijlocul sec. al IX-lea și
mijlocul sec. al XIV-lea, centrul preocup ărilor răsăritene fiind
capitala Imperiului Bizantin, Constantinopolul. Printre cei

283 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , p. 127 (ed. eng., p. 104).
284 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , p. 128 (ed. engl., p. 105).

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 195
implicați în discu ții se num ără Samona de Gaza, cu lucrarea
Dialog cu saracinul Ahmed , Eftimie Zigaben, cu lucrarea
Panoplia dogmatic ă, Nichita Choniate, cu lucrarea Tezaurul
Ortodoxiei , Bartholomeu al Edesei, cu lucrarea Împotriva
Agarinului și Nichita Bizantinul, cu lucrarea Respingerea
Bibliei falsificate de c ătre arabul Mohamed . Acest text, de și
polemic, reprezint ă și o analiz ă atentă asupra Coranului, fiind,
în același timp, o încercare de traducere a c ărții sacre a
musulmanilor în limba greac ă, în timp ce traducerea în latin ă a
apărut abia în anul 1141. „Impresionatele reu șite și extinderea
Islamului au început s ă fie un co șmar pentru bizantini. Ei
vedeau că această religie, în ciuda particularit ăților ei logice și
morale – poate tocmai datorit ă acestora –, devenise o mare
amenințare pentru imperiu. Ca urmare, este adoptat ă o tactică
mai ofensiv ă”.285
A treia faz ă a relațiilor cu islamul se desf ășoară între
mijlocul sec. al XIV-lea și mijlocul sec. al XV-lea, perioad ă ce
„se distinge prin calm și obiectivitate”.286 Se remarc ă
personalit ăți ca Sfântul Grigorie Palama, autor al mai multor
lucrări: Către ateii din Hiones ; Discuții consemnate în scris de
către doctorul Taronitos , prezent și auditor al faptului ;
Scrisoare trimis ă din Asia , prizonier fiind, c ătre propria
biserică; Scrisoare c ătre monahul David Disypatos . Alți
scriitori bizantini cu preocup ări similare sunt: monahul Iosif
Bryennios, cu lucrarea Discuție cu un oarecare ismaelit ;
împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino, cu lucr ările Împotriva
mahomedanilor și Împotriva lui Mahomed ; împăratul Manuel
II Paleologul, cu lucrarea Dialog cu un oarecare pers cu rang
de mouterizi , în Ancyra Galatiei . „Bizantinii pot fi considera ți

285 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , p. 128 (ed. eng., p. 105).
286 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , p. 129 (ed. eng., p. 106).

196 ADRIAN BOLDI ȘOR
inițiatori și precursori ai dialogului cre știno-islamic, promovat
în zilele noastre pe scar ă internațională”.287
După această perioadă, de relativ ă pace, în cadrul
dialogului dintre cre știnii ortodoc și și musulmani, lucrurile
s-au schimbat odat ă cu perioada de domina ție a islamului în
fostul Imperiu Bizant in. Unul dintre cei care a continuat s ă
scrie despre islam, dar într-o alt ă țară, Rusia, a fost Maxim
Grecul, care a redactat trei c ărți despre aceast ă religie. „În
această a patra faz ă, Biserica R ăsăritului a avut parte de
experiențe dure. În afara unei perioade de toleran ță a câtorva
conducători lumina ți ai puterii otomane, fanatismul musulman
izbucnea foarte adesea, și diferite presiuni socio-politice au
dat naștere unor valuri de is lamizare în Asia Mic ă, în Balcani
și în Creta”.288
Între grani țele Imperiului otoman (sec. XV-XIX) s-a
dezvoltat o întreag ă literatură ce trata raportul dintre ortodoxie
și islam. De la o prim ă fază de cunoa ștere reciproc ă mai atent ă
decât în epocile anterioare, s-a ajuns, spre final, la o adev ărată
literatură apocaliptic ă în care se sim țea din ce în ce mai
accentuat sentimentul de team ă legat de islamizarea for țată a
lumii creștine.289
În prima parte a perioadei otomane se poate vorbi de
un anume dialog între cele dou ă religii prin care s-a încercat
dezvoltarea spiritului de cunoa ștere reciproc ă. Unii dintre
primii scriitori cre știni care s-au ocupat de rela ția dintre
creștinism și islam în Imperiul otoman au fost Patriarhul
Ghenadie II Scholarios și diplomatul George Amiroutzes.
Spre deosebire de Ge orge al Trebizondei (Trapezunt), care a

287 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , p. 131 (ed. eng., p. 106).
288 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , pp. 137-138 (ed. eng., p. 114).
289 Angeliki Z IAKA , „Orthodoxy and Islam – Major Concerns for Orthodox
Engagement”, pp. 677-678.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 197
scris și el despre islam (s-a n ăscut în Imperiul bizantin și a
murit la Roma), primii doi au continuat s ă trăiască în teritoriul
ce purta numele D ār al-Islam (teritoriul pe care se întindea
Imperiul ortoman), f ără a pleca spre vestul Europei. George al
Trebizondei, ajuns în Occidentul cre știn, a redactat lucrarea
Despre adev ărul credin ței ortodoxe , în care prezenta
diferențele dintre înv ățăturile cre ștină și musulman ă,
încercând, în acela și timp, s ă evidențieze și posibilele
asemănări în vederea în țelegerii reciproce a locuitorilor din
fostul Imperiu cre știn.
Dintre scriitorii cre știni care au p ărăsit Imperiul
bizantin dup ă 1453 și au plecat spre vest, mul ți au pus bazele
Renașterii și au militat pe lâng ă curțile occidentale pentru a
porni cruciade împotriva Imperiului otoman, în vederea salv ării
creștinilor din Grecia și din Peninsula Balcanic ă. Între ace știa
se numără Georgios Gemistos Pl ethon din Mystra, Manuel
Chrysoloras, Cardinalul John Bessarion, Janus Lascaris, Mihail și Marcu Moussouros, Miha il Apostolis, Gazis și Kallistos
Chalkokondilis.
290
O formă aparte a literaturii dezvoltat ă în aceast ă
perioadă a avut un caracter apocaliptic și eshatologic, în care se
vorbea, în contextul r ăspândirii islamului și a islamiz ării
forțate, de apropierea timpurilor fi nale, atunci când va triumfa
definitiv cre știnismul. Astfel, se înmul țesc scrierile de genul
oracolelor, legendelor și profețiilor, pornind mai ales de la
Apocalipsa Sf. Ioan Evanghelistul, c ăreia i se d ădeau
interpretări politice și sociale. Aceasta era cea mai r ăspândită
formă de literatur ă în acele secole, având și funcția de a trezi și
întreține în rândul popula ției speran ța victoriei finale a
creștinismului. Acest fel de literatur ă s-a dezvoltat mai ales în
Rusia, atunci când Moscova a început s ă fie considerat ă „noul
Constantinopol”, iar țarul, „noul Constantin cel Mare” (aceste

290 Angeliki Z IAKA , „Orthodoxy and Islam – Major Concerns for Orthodox
Engagement”, p. 678.

198 ADRIAN BOLDI ȘOR
formule au fost folosite de Mitr opolitul Zosima al Moscovei cu
referire la țarul Ivan III).
Între scriitorii care au creat o literatur ă apocaliptic ă și
eshatologic ă se numără Maxim din Pelopone z (1600), George
Koressios (1645), Gordios (1717) , Pantazes din Larisa (1767)
și Chiril Lavriotis (1 825). Temele apocalip tice tratate nu erau
numai religioase, ci și politice și sociale, accent uând mai ales
prezentarea situa ției concrete ca ultim ă fază a istoriei
omenirii, în a șteptarea triumfului cre știnismului. „Combinarea
unei asemenea istorii cu teologia, precum și nevoia uman ă de
a interpreta istoria și viitorul umanit ății prin preziceri și
profeții din trecut, este bine cunoscut ă în întreaga lume
creștină și, în timp, s-a strecurat și în lumea islamic ă, dând
naștere la numeroas e mituri, credin țe și așteptări. Oamenii din
toate timpurile î și îmbracă temerile și preocup ările lor cu
imagini eshatologice și așteaptă, prin simboluri, un viitor mai
bun. În perioadele de r ăzboi și situații sociale dificile, ei
interpreteaz ă imaginile ca profe ții eshatologice ce prezic
pedeapsa credincio șilor pentru apostazia lor, precum și
răscumpărarea lor viitoare”.291
În ceea ce prive ște epoca contemporan ă, situația relației
dintre cre știnii ortodoc și și musulmani s-a schimbat radical,
astfel că și dialogul interreligios a c ăpătat o nouă față. Astfel,
în cadrul CMB s-a constituit un Departament pentru dialogul
interreligios , la care ortodoc șii și-au adus contribu ția lor
permanent ă. Interesul pentru dialogul dintre cre știni și
musulmani s-a manifestat și în cadrul Conferin țelor Bisericilor
Europene și a crescut considerabil în urma colabor ării dintre
Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice (Chambésy, Geneva)

291 Angeliki Z IAKA , „Orthodoxy and Islam – Major Concerns for Orthodox
Engagement”, p. 680.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 199
și Academia Regal ă de Studii a Culturii Islamice (Al Albait
Foundation, Amman, Iordania).292
Realitățile actuale dintre cre știnii ortodoc și și
musulmani nu pot și nu trebuie s ă uite trecutul în vederea
înțelegerii lui și a încerc ării de a nu mai repeta gre șelile
cauzate de divergen țe religioase, po litice, economice și
sociale, pornind de la perioada cruciadelor și de la cuceririle
musulmane în Imperiul Bizantin și ajungând pân ă la sistemul
colonial din sec. XIX-XX și la realit ățile din timpurile
noastre. Nu trebuie trecut ă cu vederea situa ția ortodoc șilor din
țările în care majorita tea este reprezentat ă de popula ția
musulman ă. În acest context, „trebuie s ă adăugăm că în viitor
va fi necesar ă o atenție sporită, pentru a nu se comite o nou ă
greșeală, adică, în numele unui climat pozitiv care trebuie
cultivat în vederea unui dialog cre știno-islamic s ă fie uitate
sau chiar s ă fie jertfite bietele și săracele comunit ăți ortodoxe
minoritare care tr ăiesc în mijl ocul majorit ății musulmane. În
paralel cu atit udinea generoas ă și cu respectul fa ță de
musulmanii care se afl ă în Apus, este necesar s ă existe și o
asistență loială a creștinilor care sunt oprima ți înăuntrul
mediului islamic fund amentalist din Africa și Asia. Dialogul
creștino-islamic actual trebuie s ă aibă în vedere situa ția,
împrejurările și interdependen ța internațională”.293
În secolul al XX-lea, începând cu anul 1960, au început
să se înmul țească ariile ce au în vede re studiile islamice în
Școlile teologice din Tesalonic (Salonic) și Atena. În Tesalonic
s-a pus un accent deosebit pe analiza raportului dintre
creștinism și islam, atât sub aspect istoric, cât și teologic.
Problemele interreligioase, în care se încadreaz ă și cele
referitoare la raportul cu islamul, au fost abordate la Prima

292 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , p. 140 (ed. eng., p. 116).
293 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , p. 148 (ed. eng., p. 123).

200 ADRIAN BOLDI ȘOR
Conferință panortodox ă de la Rhodos (1961) și la Prima
Conferință presinodal ă panortodox ă de la Chambésy (1976).
Patriarhia ecumenic ă s-a implicat activ în ini țierea dialogului
cu iudaismul (începând cu anul 1976) și islamul (din 1986), o
contribuție esențială în susținerea acestor ini țiative fiind adus ă
de Mitropolitul Damaskinos al Elve ției (apoi, al
Adrianopolului), inima și sufletul acestor întâlniri sus ținute în
principal de prin țul Hassan al Iordaniei. În cadrul acestui dialog
s-a observat faptul c ă musulmanii din Orientul Mijlociu se simt
apropiați din punct de vedere istoric de cre știnii ortodoc și.294
Din anul 1986 pân ă în 2008 au avut lo c 11 întâlniri de
acest nivel între reprezentan ții ortodoxiei și islamului în care s-au
tratat teme dife rite: autoritate și religie în tradi țiile celor dou ă
religii; modele de coexisten ță istorică între creștini și musulmani;
pacea în cele dou ă tradiții monoteiste; problema pluralismului
religios; implicarea tinerilor în via ța religioas ă; rolul educa ției în
discuțiile interreligioase cre știno-musulmane; educa ția în
creștinism și islam; cooperarea între reprezentan ții celor dou ă
religii; problema egalit ății în fața legii; rolul religiei în instaurarea
păcii în lumea modern ă; abilitatea de a co nstrui dialogul
interreligios și importan ța tinerilor preo ți, imami, studen ți, teologi
și lideri în respectarea celor dou ă comunit ăți religioase.
„Asemenea ini țiative încurajeaz ă participarea intelectualilor și
tinerilor lideri religio și în dialoguri și, în acela și timp, în procesul
înțelegerii și apropierii inte rreligioase mutuale între comunit ățile
religioase și culturale, facilitând dialogul și parteneriatul
interreligios și permițând participan ților să acționeze atât local, cât
și ecumenic, contribuind astfel la în țelegerea mutual ă și la
promovarea reconcilierii”.295

294 Angeliki Z IAKA , „Orthodoxy and Islam – Major Concerns for Orthodox
Engagement”, p. 682.
295 Angeliki Z IAKA , „Orthodoxy and Islam – Major Concerns for Orthodox
Engagement”, p. 682.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 201
Un rol important în promovarea și susținerea dialogului
dintre cre știnismul ortodox și islam l-a avut Departamentul de
Teologie al Universit ății „Aristotel” din Tesalonic, unde s-a
dezvoltat dialogul interr eligios, în general, și cel cu islamul, în
mod special. Astfel, în anul 1980 a luat fiin ță Societatea pentru
studii greco-arabe (Society for Greek-Arabic Studies ), care
publică revista Greaeco-Arabica și care a organizat mai multe
întâlniri interreligi oase între ortodoc și și musulmani. În anul
1990 a luat fiin ță mișcarea Ortodoxie și Islam (Orthodoxy and
Islam ) din care fac parte ortodoc și și musulmani șiiți din Iran.
Această mișcare a organizat mai multe întâlniri interreligioase
importante la Atena și la Teheran.
În septembrie 1993 Departamentul de Teologie din
cadrul Facult ății de Teologie din Te salonic a organizat o
întâlnire despre Studiile islamice în Grecia și locul Islamului în
manualele din școlile publice grece ști (Islamic Studies in
Greece and Islam ʼs Place in Greek Pub lic School Textbooks ).
La 15 mai 1995 a avut loc la Tesalonic întâlnirea Islamul în
Grecia: întâlnire cu reprezentan ții pentru Islam din cadrul
Bisericii evanghelice a Germaniei (Islam in Greece: Meeting
with the Evangelical Church of Germany ʼs Representatives for
Islam ‒ KEK ) la care au participat profesori ce apar țineau mai
multor tradi ții religioase. În noiembrie 2009, Sec ția de
literatură biblică și studii religioase de la Departamentul de
Teologie din Tesalonic a organizat o Conferin ță internațională
cu titlul Ibadism, studii ibadice și Sultanatul Omarului
(Ibadism, Ibadi Studies, and the Sultanate of Oman ) în care s-a
pus un accent deosebit pe interd isciplinaritate, punând bazele
unei relații între reprezentan ții celor dou ă religii. La 29 martie
2012, liderul academic al Sultanatului din Oman, Dr. Abdulrahman al-Salimi, a prezentat la Tesalonic referatul cu tema Creștini, musulmani și problema Orientului Mijlociu
(Christians and Muslims and the Issue of the Middle East ).

202 ADRIAN BOLDI ȘOR
La Atena, dialogul cu is lamul a fost promovat de
Preasfințitul Anastasios Yannoulatos care, prin întreaga sa
activitate, a avut și continu ă să aibă un rol de lider în
promovarea și susținerea dialogului dintre cre știnii ortodoc și și
musulmani.296
În majoritatea problemelor actuale din diferite teritorii
în care tr ăiesc credincio și aparținând ortodoxiei și islamului,
liderii religio și au subliniat ideea c ă orice război este de fapt o
victorie a celui r ău și o luptă împotriva lui Dumnezeu. În
Europa, acesta a fost mesajul transmis de marele muftiu al Ceceniei și de Patriarhul Aleksei II al Moscovei, precum și de
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I împreun ă cu semnatarii
Declarației de la Bosfor . La fel s-a întâmplat și în Orientul
Mijlociu, unde personalit ăți ca Patriarhul Ignatie IV și
Mitropolitul Muntelui Liban, Georges Khodr au sus ținut ideea
unei strânse colabor ări între ortodoc și și musulmani în vederea
menținerii păcii în teritoriile m ăcinate de r ăzboaie.
297
La 9 februarie 1994 a fost semnat ă la Istanbul (Turcia)
Declarația de la Bosfor , de către Patriarhul Ecumenic
Bartolomeu I, de Rabinul Arthur Schneier ( Fundația Recurs la
conștiință – Appeal of Conscience Foundation ), de Mehmet
Nuri Yilmaz (pre ședintele Biroului pentru Culte al Republicii
Turcia – Office of Religious Affairs of the Republic of Turkey )
și de Cardinalul Roger Etchegaray (pre ședintele Cosiliului
pontifical privind pacea și justiția – Pontifical Council on
Peace and Justice ). Declarația de la Bosfor a fost adoptat ă în
urma Conferinței privind pacea și toleranța: Asia Central ă,
Caucaz și Balcani (Conference on Peace and Tolerance:
Central Asian , Caucasus and the Balkans ).

296 Angeliki Z IAKA , „Orthodoxy and Islam – Major Concerns for Orthodox
Engagement”, p. 682.
297 Olivier C LÉMENT , Patriarhul Ecumenic B ARTOLOMEU I, Adevăr și
libertate …, pp. 174-175.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 203
Această Declarație face referire la Declarația de la
Berna din 26 noiembrie 1992, semnat ă de Patriarhul Pavel al
Bisericii Ortodoxe Sârbe, de al -Hajj Jakub Efendi Selimoski
din Sarajevo, de Arhiepiscopul și Mitropolitul de Sarajevo
Vinko Puljic și de Rabinul Arthur Schneie din partea Fundației
Recurs la con știință. În Declarația de la Berna , care a fost
adoptată în contextul r ăzboiului din fosta Iugoslavie, se afirma
că „orice crim ă comisă în numele religiei este o crim ă
împotriva religiei”.
Pornind de la aceast ă afirmație și ținând cont de faptul
că violențele s-au răspândit și în alte teritorii din lume (Bosnia,
Armenia, Azerbaijan, Georgia și Tajikistan) semnatarii
Declarației de la Bosfor au reiterat îndemnul la pace și
înțelegere între reprezentan ții diferitelor religii, pornind de la
adevărul că viața umană este sacr ă. Nu exist ă nicio baz ă
doctrinară care să facă posibilă violența în numele lui
Dumnezeu. Niciun r ăzboi nu este religi os, iar victimele
înregistrate în urma actelor de violen ță, intoleran ță și abuz sunt
din rândul copiilor și femeilor, acest lucru având efecte
considerabile în ceea ce prive ște fenomenul emigra ției.
Participan ții la Conferin ță îndemnau la pace și înțelegere
reciprocă, la dialog constructiv și la promovarea libert ății
religioase peste tot în lume. C onflictele de orice fel trebuie s ă
înceteze și, în acest sens, trebuie s ă se găsească cele mai bune
mijloace împotriva flagelului provocat de na ționalismul
extremist și de divergen țele de natur ă etnică.298
În urma scrisorii semnat ă de cei 138 de lideri
musulmani în anul 2007, Patria rhul Alexei II al Moscovei și al
Întregii Rusii a dat un r ăspuns la 14 aprilie 2008, în care
pornește de la ideea c ă musulmanii și creștinii au scopuri
comune, de aceea ei trebuie s ă-și unească eforturile pentru a le
atinge. Acest deziderat nu poate fi îns ă împlinit dac ă nu se

298 „Bosphorus Declaration”, <http://www.appealofconscience.org/d-
577/declarations/Bosphorus%20Declaration>, 10 iulie 2015.

204 ADRIAN BOLDI ȘOR
clarifică felul în care fiecare partener vede valorile celuilalt.
Creștinii și musulmanii au datoria de a aminti întregii umanit ăți
de existen ța lui Dumnezeu și de dimensiunea spiritual ă a
omului, a șa cum sunt prezente în fiecare tradi ție religioas ă. De
asemenea, ele amintesc lumii de virtu țile esențiale ale omului:
pacea și dreptatea, moralitatea și legea, adev ărul și iubirea.
Creștinii și musulmanii sunt uni ți mai ales prin respectarea
poruncii iubirii de Dumnezeu și de aproapele.
Pe de alt ă parte, este necesar s ă se identifice acele
învățături de credin ță care sunt valabile ambelor religii. De
aceea trebuie analizate cu aten ție toate înv ățăturile de credin ță
specifice fiec ărei religii, în mod integral, pentru ca apoi s ă
poată fi comparate între ele. În cre știnism nu se poate discuta
despre iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele dac ă nu se
discută despre Dumnezeu Sfânta Treime.
Pentru cre știni, Dumnezeu este iubire ( 1 Ioan 4, 16).
Dar Dumnezeu, pentru cre știni, este Dumnezeu Tat ăl,
Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, adic ă Sfânta
Treime, o Fiin ță și Trei Persoane. Dumnezeu este iubire
deoarece este unitatea celor trei Persoane. Din dragostea divin ă
derivă atât dragostea dintre oameni, cât și dragostea acestora
față de Dumnezeu, deoarece omul este creat dup ă chipul lui
Dumnezeu. El simte c ă este fiul lui Dumnezeu prin har, iar nu
un sclav, deoarece Dumnezeu S-a f ăcut Om pentru ca omul s ă
devină dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat din dragoste
pentru fiecare fiin ță umană în parte. Dragostea omului pentru
Dumnezeu este în leg ătură cu libertatea lui. Omul alege liber
să-L iubeasc ă pe Dumnezeu, iar nu din fric ă.
Pornind de la aceste înv ățături de credin ță, trebuie s ă se
caute drumul unui dialog sincer între cre știni și musulmani în
vederea cooper ării între cele dou ă comunit ăți religioase.
Dialogul doctrinar este mult mai productiv decât prezentarea
laconică și exclusivist ă a anumitor înv ățături din cele dou ă
tradiții religioase.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 205
Creștinii și musulmanii trebuie s ă răspundă împreun ă
provocărilor actuale cu care se confrunt ă credincio șii: răspândirea
spiritului antireligio s, noua moralitate ca re contrazice înv ățăturile
religioase ale re ligiilor tradi ționale sau alte provoc ări ale
contemporaneit ății. Creștinii și musulmanii trebuie s ă lucreze
împreună pentru a înl ătura pericolul sincretismului religios care
apare adesea în cadrul dialogului interreligios. De asemenea, există și pericolul provocat de cei ce vor s ă vadă creștinismul și
islamul în conflict sau s ă le vadă unite fals printr-un indiferentism
moral, dând prioritate preceptelor seculariz ării.
În țările din estul Europei care s-au desprins din fostul
bloc sovietic s-au format organisme de colaborare între cre știni
și musulmani care lucreaz ă împreună în vederea unei mai bune
înțelegeri între credincio și. Trebuie analizate cu aten ție
situațiile din țările musulmane în care adep ții creștinismului
sunt minoritari, f ără
a-și putea manifesta liber credin ța.
Îndemnurile din scrisoarea celor 38 de lideri religio și
musulmani pot s ă intensifice ac țiunile comune și să contribuie
la îmbunătățirea situațiilor creștinilor în țările în care majoritari
sunt credincio șii musulmani. Cooperarea cre știno-musulman ă
se poate intensifica atât pe t ărâm doctrinar, cât și practic, prin
combaterea intoleran ței și xenofobiei, în vederea promov ării
păcii, drept ății, dar și pentru protejarea locurilor sfinte.
Dialogul interreligios tr ebuie dezvoltat atât la nivel local, cât și
global, în timp ce organismele interna ționale trebuie s ă fie mai
atente și mai sensibile la tradi țiile spirituale și culturale ale
diferiților oameni, indiferent de religia c ăreia îi apar țin.299

299 His Holiness Patriarch A LEXEY II, „Response to the Open Letter of
138 Muslim Theologians”, în: A Common Word Between Us and You ,
pp. 181-186.

206 ADRIAN BOLDI ȘOR
8.5.2 Sfântul Grigorie Palama și islamul
8.5.2.1 Captivitatea otoman ă a Sfântului Grigorie Palama
Așa cum remarca diac. Ioan I. Ic ă jr., Sfântul Grigorie Palama
(1295-1359) este „criteriu, gril ă de interpretare, sigiliu și triumf
al Ortodoxiei r ăsăritene”.300 Ținând cont de aceste lucruri,
trebuie amintit faptul c ă au existat momente în via ța Sfântului
Grigorie Palama care au influen țat dezvoltarea și scrierile sale.
Printre acestea se num ără și captivitatea otoman ă în urma

300 Diac. Ioan I. I CĂ jr., Sfântul Grigorie Palama : dosarele canoniz ării –
texte și contexte , în: Sfântul GRIGORIE PALAMA , Tomosuri dogmatice –
Viața – Slujba , Scrieri I, Studiu introductiv și traducere diac. Ioan I. Ic ă jr,
Ed. Deisis, Sibiu, 2009, p. 5. John Meyendorff nota: „triumful s ău doctrinar
în Bizanțul secolului al XIV-lea a fost considerat de Biserica R ăsăritului nu
ca triumful unei mistici speciale, ci ca biruin ța Ortodoxiei îns ăși. Astfel,
aprobarea dat ă de Biseric ă doctrinei palamiste a însemnat eliberarea și
răspândirea elementului permanent și universal al unei tradi ții de
spiritualitate monahic ă” (John M EYENDORFF , Sfântul Grigorie Palamas și
mistica ortodox ă, Traducere de Angela Pagu, Ed. Enciclopedic ă, București,
1995, p. 7). Pr. Dumitru St ăniloae afirma în acest sens: „Pe cât de mult este
crescută doctrina Sfântului Grigorie Palama din mediul religios r ăsăritean,
teoretic și practic, pe atât de mult îi precizeaz ă ea și îi formuleaz ă acestui
mediu notele caracteristice, a șa încât ast ăzi nu putem spune nimic serios și
concret despre ortodoxie f ără a ține seama de doctrina acestui profund
gânditor r ăsăritean” (Pr. Prof. Dr. D. S TĂNILOAE , Prefață la ediția a doua ,
în: Preot prof. dr. Dumitru S TĂNILOAE , Viața și învățătura Sfântului
Grigorie Palama , cu patru tratate traduse, Edi ția a doua cu o prefa ță
revăzută de autor, Ed. Scripta, Bucure ști, 1993, p. 5). În Enciclopedia
religiilor , G. Mantzaridis scria: „Sfântul Grigorie Palama este cel mai
important teolog al secolului al paisprezecelea și unul dintre cei mai
importanți teologi din istoria Bisericii ortodoxe. (…) Principiile de baz ă ale
teologiei palamite, ren ăscute la începutul secolului al dou ăzecilea prin
publicarea mai multor opere ca și a numeroase studii, a devenit punctul de
început pentru reînnoirea vie ții teologice și spirituale care, în timpul
secolelor trecute, a suportat o puternic ă influență occidental ă” (Georgios I.
MANTZARIDIS , „Gregory Palamas”, Translated from Greek by Christopher
H. Bender, în: Encyclopedia of Religion , Volume 6, Second edition,
Lindsay J ONES (Editor in chief), Macmillan Reference USA, Thomson
Gale, New York, 2005, pp. 3698-3700).

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 207
căreia Sfântul a redactat mai multe scrieri. Aceast ă perioadă a
influențat cursul istoriei și după moartea sa, astfel încât
tipografia înfiin țată în timpul patriarhul ui Chiril Lukaris la
Constantinopol, la care erau pl ănuite să fie tipărite mai multe
scrieri palamite, a fost închis ă de iezui ți cu acordul
autorităților otomane.
Sfântul Grigorie Palama a tr ăit în sec. al XIII-lea,
perioadă în care Imperiul otoman avansase pân ă la porțile
Constantinopolului, iar religia islamic ă domina o mare parte
din Răsăritul creștin. Pe de alt ă parte, Imperiul bizantin
resimțea efectele Cruciadei a IV-a (1204), care a dus la o ur ă
crescândă a răsăritenilor fa ță de latinitatea cre ștină, încât, la
peste 100 de ani de la acest eveniment, erau din ce în ce mai multe voci bizantine care afirma u: „mai bine turbanul
sultanului decât mitra papal ă”. Acest lucru, de și a condus la o
renaștere cultural ă în Bizan ț și, mai ales, la dezvoltarea
isihasmului, a fost și un motiv de sl ăbire a luptei cre știnăt
ății
unite împotriva invaziei musulmane.
Mare parte din Peninsula Asia Mic ă era sub
stăpânirea turcilor, în timp ce locuitorii vechilor provincii
creștine erau amenin țați cu islamizarea. La 10 mai 1354,
Sfântul Grigorie Palama era capturat de pira ții turci, „de
care era plin acum arhipeleagul egeic, chema ți mereu ca
aliați de Cantacuzino în r ăzboaiele sale”.301 Evenimentul se
petrecea lâng ă Kallipolis, în timp ce Sfântul mergea de la
Tenedos la Constantinopol, fii nd apoi dus, timp de un an, în
captivitate. În tot aces t timp, el redacteaz ă mai multe
lucrări în care încerca s ă-i întărească pe cre știni.
„Captivitatea otoman ă e astfel în țeleasă ca o experien ță
ascetică și apostolic ă în acela și timp, ca o șansă de
desăvârșire duhovniceasc ă personal ă și o ocazie misionar ă
unică: de a purta pastoral de grij ă de creștinii afla ți sub

301 Preot Prof. Dr. Dumitru S TĂNILOAE , Viața și învățătura Sfântului
Grigorie Palama , p. 150.

208 ADRIAN BOLDI ȘOR
ocupația musulman ă și de a-i evangheliza pe ocupan ții
islamici”.302
În aceast ă perioad ă, Ioan Cantacuzino și Ioan
Paleologul, succedându-se la conducerea tronului, tindeau fie spre o politic ă pro-turc ă, fie spre una pro-occidental ă. În
primăvara anului 1355, Sfântul Gr igorie este eliberat din
captivitate, atunci când un grup de sârbi au pl ătit otomanilor o
mare sum ă de bani. „Întrucât îns ă treburile comune ale
romeilor se schimbaser ă iarăși ca în schimb ările arunc ărilor cu
zarul și se produser ă schimbări atât în împ ărăție, cât și în
Biserica comun ă, iar cei care se sârguiau intens pentru
eliberarea lui fuseser ă îndepărtați de la st ăpânire și de la
purtarea de grij ă de treburile publice, captivitatea a luat sfâr șit
împotriva oric ăror speran țe atunci când toate speran țele păreau
pierdute: Dumnezeu a pus în mi șcare din ținuturile de dincolo
de granița de apus pe ni ște tribali [sârbi] sau dalma ți, bărbați
frumoși și buni, peste neamul lor, care, de și erau departe, au
dat barbarilor din bel
șug banii lor și l-au salvat pe sfântul; ca și
acest lucru s ă facă parte în chip limpede din minunile f ăcute cu
el de Dumnezeu Care, cum am spus, face și preface toate
numai cu voin ța Lui ( Amos 5, 8)”.303
Aceste evenimente și-au pus amprenta asupra scrierilor
Sfântului din aceast ă perioadă, încât „episodul captivit ății
otomane a Sfântului Grigorie Palama a f ăcut obiectul unei lecturi
«revizioniste» în ca drul unei investiga ții critice de ansamblu
asupra atitudinii e litei bizantine în fa ța înaintării turcilor în anii
războiului civil bizantin. Demersul este justificat prin faptul c ă
atât la istoricii turci, cât și la cei occidentali, cucerirea Asiei Mici

302 Diac. Ion I. I CĂ jr., Sfântul Grigorie Palama : dosarele canoniz ării –
texte și contexte , p. 105.
303 FILOTEI [II K OKKINOS ] preasfântul patriarh al Constantinopolului,
Cuvânt la cel întru sfin ți Părintele nostru Grigorie , arhiepiscopul
Tesalonicului , în: Sfântul GRIGORIE PALAMA , Tomosuri dogmatice – Viața
– Slujba , pp. 599-600.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 209
și a Peninsulei Balcanice de c ătre otomani e o expunere mai
degrabă mitologic ă decât istoric ă în sens științific, critic. Turcii ar
fi dat dovad ă de cavalerism și toleranță față de popula ția creștină
care, exasperat ă de dezordinile interne și excesele administra ției
bizantine, a pref erat securitatea și justiția sultanilor. Legenda
cavalerismului musulman ascunde îns ă prost cruzimea
înfiorătoare și barbaria feroce a gh azi-ilor turci. Dar și
victimizarea cre știnilor supu și unei agresiuni totale mascheaz ă la
fel de prost realitatea dramatic ă a faptului c ă Imperiul Otoman a
fost de fapt creat în mod ac tiv de bizantin i într-o trist ă dramă, în
care bizantinii au fost protagoni ști direcți chemându-i pe turci ca
«aliați» în conflictele lo r interne în condi țiile fatalei lipse de
coeziune a corpului social bizantin”.304

8.5.2.2 Scrierile Sfântului Gri gorie Palama despre islam
Scrierile Sfântului Grigorie Palama care au referire direct ă la
islam și la relația acestuia cu cre știnismul ortodox sunt în
număr de trei:

8.5.2.2.1 Scrisoare pe care a trimis-o Bisericii sale din Asia pe
când era captiv
Această scrisoare este alc ătuită din mai multe p ărți ce au fost
redactate în perioade diferite de timp, la care se adaug ă o
Introducere , în care Sfântul Grigorie î și arată purtarea de grij ă pe
care o are fa ță de Biserica din Tesalonic, și un Epilog , în care sunt
inserate mai multe fragmente despre primele luni ale captivit ății: o
discuție cu Suleiman, o pr ezentare antiislamic ă, o discuție cu
Ismael, nepotul lui Orhan, și o discuție cu un tasiman din Niceea.
În Introducere se insistă pe faptul c ă Providen ța divină
l-a adus pe Sfânt în captivitate, atât pentru gre șelile sale din
trecut, cât și ca o purtare de grij ă a lui Dumnezeu, pentru ca în
urma acestor evenimente musulmanii s ă cunoască învățătura

304 Diac. Ion I. I CĂ jr., Sfântul Grigorie Palama : dosarele canoniz ării –
texte și contexte , pp. 115-116.

210 ADRIAN BOLDI ȘOR
Domnului nostru Iisus Hr istos. „Voi spune, a șadar, iubirii
voastre ceea ce am în țeles din pronia lui Dumnezeu atunci când
am fost dus în captivitate în Asia v ăzându-i pe cre știni și pe
turci locuind și umblând împreun ă, cei din urm ă mânându-i din
spate pe cei dintâi. C ăc i m i se pare c ă prin aceast ă economie
Dumnezeu Cel peste toate ( Romani 9, 5) a vrut ca cele ale
Domnului nostru Iisus Hristos s ă fie arătate și celor mai barbari
dintre toți barbarii, pentru ca ei s ă fie fără cuvânt de ap ărare
(Romani 1, 20) la preaînfrico șătorul Său tribunal care acum e
aproape. Cum se va putea vedea din deznod ămintele lucrurilor,
pentru aceast ă economie am fost și noi preda ți mâinilor
acestora, totodat ă și pentru o mic ă ispășire a multelor noastre
păcate față de Dumnezeu, întrucât cei încerca ți acum sunt ca
predați unui foc care se stinge, da r cei care aduc asupra lor
calomnii sunt p ăstrați, dacă nu vor avea p ărere de rău pentru
necredința și sălbăticia lor, pentru acel foc nestins”.305
Din dorin ța de a-i ține pe credincio șii săi în legătură cu
cele mai importante momente din via ța sa de captivitate,
Sfântul Grigorie Palama le relateaz ă acestora tot ceea ce s-a
întâmplat din momentul în care a fost arestat. În urma unui
cutremur ce a avut loc în acea perioad ă, Sfântul s-a suit pe o
navă, la Tenedos și, aproape de Kallipopis, a fost luat ostatic de
ahemenizi (turci) sub conducerea lui Suleiman, fiul emirului
otoman Orhan. De aici a fost dus la Lampsakos, acolo unde au
început chinurile captivit ății. Apoi, prizonierii au fost du și la
Pegai, unde s-au întâlnit cu eter iarhul bizantin Mavrozumis, cel
care i-a ajutat s ă scape de neajunsuri. Dup ă alte trei luni,
captivii au ajuns la Brusa, apoi într-un sat muntos, probabil
Maleghina, locul unde se retr ăgea adesea emirul Orhan.
Aici a avut loc o important ă discuție pe care Sfântul
Grigorie a purtat-o cu Ismael, nepotul marelui emir Orhan.

305 Sfântul GRIGORIE PALAMA , Scrisoare pe care a trimis-o Bisericii sale
din Asia pe când era captiv , în: Sfântul GRIGORIE PALAMA , Tomosuri
dogmatice – Viața – Slujba , p. 688.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 211
Convorbirea a pornit de la vi rtutea milostenie i, care este
practicată atât de cre știni, cât și de musulmani. Sfântul
Grigorie pune mi lostenia în leg ătură cu dragostea fa ță de
Dumnezeu. La întrebarea dac ă noi, cre știnii, îl iubim pe
Mahomed, Sfântul r ăspunde că singura dragoste o avem fa ță
de Domnul Iisus Hristos, Cel r ăstignit și înviat pentru
mântuirea noastr ă. Sfânta Fecioar ă Maria este respectat ă și de
musulmani, de și ei văd altfel leg ătura dintre Maica Domnului
și Iisus Hristos. „ Și nici la aceasta el nu s-a ar ătat sălbatic,
deși, cum spun cei care-l cunosc, acesta este dintre cei mai
cruzi și nebuni împotriva cre știnilor”.306
După această discuție, Sfântul a fost dus într-un alt
ținut, unde erau mai mul ți creștini, după care a ajuns la Niceea,
de unde a scris aceast ă scrisoare. „Dar, ca s ă știți câteva din
cele petrecute între timp, afla ți că barbarii ne pun str ăjeri numai
atunci când ne duc dintr-o cetate în alt ă cetate sau sat.
Întrebările adresate de ace știa nouă și răspunsurile date de noi
acelora, consim țămintele acelora la acestea și, simplu spus,
toate convorbirile pe care le-am avut pe drumuri, ar fi fost
plăcute urechilor cre știnilor, dac ă cineva și-ar fi făcut răgaz să
le scrie. Dar odat ă ce ne aduc în ora șul sau satul care le-a fost
rânduit, întorcându-se fiecare în ale sale, str ăjerii ne las ă să
locuim și să mergem unde am voi și să ne întâlnim cu cine am
dori; iar acest lucru, socot, c ă s-a făcut nu fără o pronie
superioară”.307 În Niceea, Sfântul s-a dus la M ănăstirea
Cuviosului Iachint, locul unde tr ăiau și se întâlneau cei mai
mulți creștini din aceast ă regiune.
Urmează, în prezentarea Sfântului Grigorie Palama, o
discuție pe care a purtat-o cu un tasiman, la por țile cetății.
Dialogul a avut loc pornind de la o rug ăciune pe care musulmanii

306 Sfântu L GRIGORIE PALAMA , Scrisoare pe care a trimis-o Bisericii sale
din Asia pe când era captiv , p. 696.
307 Sfântul GRIGORIE PALAMA , Scrisoare pe care a trimis-o Bisericii sale
din Asia pe când era captiv , pp. 697-698.

212 ADRIAN BOLDI ȘOR
au rostit-o la o înmormânta re la care a participat și Sfântul. De și
musulmanii îl recunosc pe Iisus Hristos ca fiind pr ofet, locul pe
care El îl ocup ă în credin ța lor este inferior celui ocupat de
Mahomed. Sfântul Gr igorie argumenteaz ă faptul c ă judecata
finală o va face Iisus Hristos, deci El este adev ăratul Dumnezeu,
tasimanul r ăspunzând c ă și ei îl cinstesc pe Iisus, de și creștinii
nu-i aduc cinste lui Mahomed. Pentru cre știni însă nu poate fi
cinstit cineva în afar ă de Dumnezeu, iar profetul turcilor nu este
Dumnezeu, cum de altfel nici ei nu sus țin. Mai mult decât atât,
creștinii n-au t ăiat nimic din Biblie, care ar fi m ărturisit despre
Mahomed, a șa cum sus ținea tasimanul. „La acestea îns ă creștinii
ce se întâmplau s ă fie acolo, v ăzându-i pe turci porni ți spre mânie,
mi-au făcut semn s ă încetez cuvântul. Eu îns ă, încercând s ă aduc
puțină voioșie, le-am spus surâzând iar ăși. «Dacă ne-am pune de
acord în cuvintele noastre, atunci am avea și o singură învățătură.
Dar cine în țelege să înțeleagă sensul celo r spuse (cf. Matei 19,
12)». Iar unul dintre aceia a zis: «Va veni vreme când ne vom
pune de acord unii cu al ții». Lucru la care am consim țit și eu și am
urat ca vremea aceea s ă vină mai repede. De ce am spus îns ă
acestea celor care tr ăiesc acum dup ă o altă credință decât o vor
face atunci? Am consim țit fiindcă mi-am adus aminte de cuvântul
Apostolului [Pavel] c ă în Numele lui Iisus Hristos se va pleca tot
genunchiul și toată limba va m ărturisi că Domn este Iisus Hristos
întru slava lui Dumnezeu Tat ăl (Filipeni 2, 10-11); ia r acest lucru
va fi negre șit la a Doua Venire a Domnului nostru Iisus
Hristos”.308
După toate aceste prezent ări ale discu țiilor pe care
Sfântul Grigorie le-a avut cu diferi ți credincio și musulmani
din cetățile prin care a trecut, urmeaz ă îndemnul c ătre
creștinii din Tesalonic ca s ă păstreze înv ățătura cea dreapt ă pe
care au primit-o atunci când el se afla în mijloc ul lor. „Vede ți
să nu pățiți ceva asem ănător cu r ău-cugetătorii ace știa

308 Sfântul GRIGORIE PALAMA , Scrisoare pe care a trimis-o Bisericii sale
din Asia pe când era captiv , p. 704.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 213
[musulmanii]; p ățind adică nu în religie, ci în conduit ă, ceea
ce au pățit aceștia în dogme. B ăgați de seam ă ca nu cumva,
așa cum ace știa spun c ă Cel născut din Fecioar ă e Cuvânt și
Suflare a lui Dumnezeu și Hristos [Mesia], adic ă Dumnezeu-om,
dar apoi fug de El în chip nebunesc și-L nesocotesc ca și cum
n-ar fi Dumnezeu, tot a șa și voi să vă găsiți spunând c ă
virtuțile și poruncile evanghelice sunt drepte și bune, dar s ă le
nesocotiți prin fapte ca și cum n-ar fi a șa ceva și arătând astfel
că ceea ce este cu adev ărat bine nu este bine și pentru voi, iar
ceea ce e de dorit cu adev ărat trebuie evitat”.309

8.5.2.2.2 A [mitropolitului] Tesalonicului când a fost prins
[către un anonim, 1354]
În această scrisoare Sfântul Grigorie Palama reia câteva dintre
remarcile pe care le-a f ăcut în scrisoarea c ătre Biserica din
Tesalonic. Este vorba despre discu ția cu tasimanul, în care
Sfântul, pornind de la unele posibile leg ături dintre înv ățătura
creștină și cea musulman ă, scotea totu și în eviden ță diferențele
esențiale dintre cele dou ă religii.

8.5.2.2.3 Discuții cu Chionii
În timpul captivit ății sale, Sfântul Grig orie Palama a fost
trimis de emirul Orhan s ă discute cu chionii310, în fața

309 Sfântul GRIGORIE PALAMA , Scrisoare pe care a trimis-o Bisericii sale
din Asia pe când era captiv , p. 706.
310 „S-a discutat mult între istorici cu privire la originea misterioas ă a
Chionilor iudaizan ți, emițându-se tot felul de ipoteze. Chionii ar fi fost astfel
evrei pe cale de a se converti sau deja trecu ți la islam, evrei karai ți, ba chiar
teologi turci. J. Meyendorff, urmat de A. Philippidis-Braat, a eviden țiat însă
faptul incontestabil c ă misterioșii Chioni erau cazul unic al unui grup cu
poziție interreligioas ă mișcându-se între cre știnism, iudaism și islam: fo ști
creștini renega ți («aposta ți», pentru patriarhul Filotei, el însu și evreu dup ă
mamă) care au adoptat o serie de practici și norme de comportament iudaizant
(«o nouă erezie și impietate» dup ă același Filotei). În 1979 A. Philippidis-
Braat considera c ă problema Chionilor ar fi una f ără soluție în situa ția precară
a informa țiilor actuale: singura certitudine ar fi caracterul iudaizant al

214 ADRIAN BOLDI ȘOR
delegatului emirului Balaban, convorbire înregistrat ă în scris
de medicul Taronites. Discu ția are ca punct de pornire
Decalogul, respectat atât de evrei și de creștini, cât și de
musulmani. Pornind de aici, și chionii au acceptat s ă devină
turci, rămânând totu și și ceea ce erau înaint e. Sfântul Grigorie
le spune îns ă că există un singur Dumnezeu adev ărat, fără
început și fără sfârșit, neschimbat și nemărginit, în opozi ție cu
întreaga creatur ă, care este schimb ătoare. Dar Dumnezeu este
o Ființă în Trei Persoane: Tat ăl, Fiul și Duhul Sfânt. Acest
lucru se poate vedea atât din Noul Testament, cât și din
Decalogul pe care chionii îl aduc ca sprijin în sus ținerea
învățăturilor lor. La toate argumentele aduse de Sfântul
Grigorie Palama în adeverirea înv ățăturii despre Sfânta
Treime, chionii par s ă adere „fie mi șcați spre acestea de o
putere dumnezeiasc ă, fie neputând s ă replice nimic”.311
Chionii l-au întrebat pe Sfântul Grigorie despre
dumnezeirea lui Iisus Hristos, Cel n ăscut din Fecioar ă.
Dumnezeu este și iubire și din iubire pentru oameni Se face
om, luând asupra Sa moartea pentru noi și pentru a noastr ă
mântuire. Mântuitorul Hristos a p ătimit și a fost răstignit, dar a
treia zi a înviat din mor ți. Aceste afirma ții au produs îns ă

mișcării; originea și etimologia ar fi probleme deschise. Un r ăspuns a încercat
să dea în 1988 Panayotis Christou, potrivit c ăruia a căuta numelui Chionilor o
etimologie musulman ă este o eroare, numele fiind unul grec, iar Chionii erau
elenofoni. Ar fi vorba de membrii unei mari familii grece ști din Brusa care ar
fi încercat s ă supraviețuiască în mediul islamic ca un grup iudaizant f ără a se
converti la islam, dar beneficiind de pr ivilegiile evreilor. Pentru cultura lor
greacă superioar ă trăiau pe lâng ă reședința lui Orhan fiind folosi ți la diverse
misiuni. Pe de alt ă parte, nu trebuie uitat c ă existența în epocă a unor grupuri
de iudaizan ți e semnalat ă în Balcani de Sinodul de la Târnovo din 1360, care
condamnă tocmai o sect ă de acest fel, iudaizan ții reapărând în secolul XV și
în Rusia” (Diac. Ion I. I CĂ jr., Sfântul Grigorie Palama : dosarele canoniz ării
– texte și contexte , pp. 112-113).
311 Sfântul GRIGORIE PALAMA , Discuție cu ateii Chioni scris ă de medicul
Taronites care a fost de fa ță și a auzit-o cu urechile lui , în: Sfântul
GRIGORIE PALAMA , Tomosuri dogmatice – Viața – Slujba , p. 719.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 215
nemulțumirea turcilor, care n-au putut în țelege taina cea mare a
creștinismului. Îns ă Sfântul le-a m ărturisit că Hristos este
Dumnezeu adev ărat, iar nu o creatur ă ca oricare dintre noi. El
este Cuvântul cel ve șnic al Tat ălui ceresc prin care Dumnezeu
a făcut veacurile. La aceste vorbe, Balaban a intervenit și l-a
întrebat pe Sfântul Grigorie de ce cre știnii nu îl primesc pe
Mahomed, de și turcii Îl accept ă pe Domnul Hristos și o
cinstesc pe Maica Sa. Mitropolitul Tesalonicului a r ăspuns că
„cine nu crede cuvintele înv ățătorului nu poate s ă-l primeasc ă
nici pe înv ățător. De aceea nu-l iubim noi pe Mehumet. Dar
Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne-a spus c ă va veni
iarăși să judece lumea toat ă și ne-a poruncit s ă nu primim pe
nimeni altul pân ă ce El va veni la noi. Dar El a spus și celor ce
nu cred în El: «Eu am venit în Numele Tat ălui Meu și nu M-ați
primit; dac ă un altul ar veni în numele s ău, pe acela îl ve ți
primi» ( Ioan 5, 43). Drept pentru care și ucenicul lui Hristos ne
scrie că: «Și un înger dac ă v-ar aduce alt ă evanghelie decât cea
pe care ați primit-o, s ă fie anatema!» ( Galateni 1, 8)”.312
O altă acuză adusă de chioni a fost aceea c ă atât
evreii, cât și mahomedanii, se circumcid, iar cre știnii nu
respectă această poruncă. Sfântul Grigorie Palama le
răspunde c ă, deși chionii spun c ă respectă Decalogul, ei nu
respectă tot Vechiul Testament, car e în întregime a fost dat
tot de Dumnezeu, fie c ă e vorba de sabat, de Pa ște sau de
jertfele de la templu. Mai mult decât atât, mul ți profeți ai
Vechiului Testament au vorbit despre o schimbare a Legii,
aceasta săvârșindu-se prin Iisus Hristos.
La acuza chionilor, dup ă care noi, cre știnii, ne închin ăm
la chipuri cioplite în bisericile noastre, Sfântul Grigorie le răspunde că și Moise a dat porunc ă ca înăuntrul catapetesmei s ă
se așeze cele asem ănătoare celor din ceruri. „La aceasta
demnitarii turci s-au ridicat, și-au luat r ămas-bun cu respect de la

312 Sfântul GRIGORIE PALAMA , Discuție cu ateii Chioni scris ă de medicul
Taronites care a fost de fa ță și a auzit-o cu urechile lui , pp. 721-722.

216 ADRIAN BOLDI ȘOR
mitropolitul Tesalonicului și au plecat. Dar unul din Chioni,
rămânând în urm ă, l-a insultat ru șinos pe marele arhiereu al lui
Dumnezeu și năpustindu-se asupra lui îi d ădea lovituri peste cap.
Văzându-l, ceilal ți turci l-au re ținut, l-au învinuit mult și l-au dus
la emir. Ducându-se la el, turcii i-au spus câte au vrut. Ce anume au spus exact aceia noi n-am auzit, dar pe cele pe care le-am scris, le-am auzit cu urechile noastre și am scris de cele ce am
văzut și am auzit ca și cum ne-ar ve dea Dumnezeu”.
313
Se pare c ă Sfântul Grigorie Palama a redactat și o altă
scriere care are leg ătură indirectă cu perioada captivit ății
otomane și, mai ales, cu episodul în care s-a întâlnit cu
chionii. Este vorba despre Decalogul Noului Testament –
Legea moral ă pentru credincio șii simpli (1355)314, în care
răspundea interpret ărilor pe care chionii și musulmanii le
dădeau Legii lui Moise.

8.5.2.3 Importan ța gândirii Sfântului Grigorie Palama
pentru dialogul cu islamul
Cunoscut mai ales ca „teologul energiilor necreate”, Sfântul
Grigorie Palama și-a adus o contribu ție important ă și la
cunoașterea realit ăților interreligioase din zbuciumatul secol
XIV. Scrisorile sale trimise în timpul captivit ății otomane stau
mărturie că Sfântul s-a implicat activ în discu ții cu
reprezentan ți de seam ă ai islamului și, de asemenea, și-a întărit
credincioșii din Tesalonic cu sfaturi de folos.
În timpurile moderne, „dosarul captivit ății otomane a
Sfântului Grigorie Palama a fost intens studiat de istorici dat
fiind că el oferă savanților șansa nesperat ă de a arunca o privire

313 Sfântul GRIGORIE PALAMA , Discuție cu ateii Chioni scris ă de medicul
Taronites care a fost de fa ță și a auzit-o cu urechile lui , p. 723.
314 Sfântul GRIGORIE PALAMA , Decalogul legisla ției după Hristos sau al
Noului Testament , în: Sfântul GRIGORIE PALAMA , Fecioara Maria și Petru
Athonitul – prototipuri ale vie ții isihaste și alte scrieri duhovnice ști, Scrieri
II, Studiu introductiv și traducere diac. Ioan I. Ic ă jr, Ed. Deisis, Sibiu,
2005, pp. 429-439.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 217
asupra societ ății creștine din Bithynia la o genera ție după
ocuparea regiunii de otomani. Sfântul Grigorie Palama nu face aluzie la niciun fel de persecu ții sau presiuni din partea
musulman ă, creștinii, redu și numeric și săraci, grupa ți în jurul
unor biserici și mănăstiri, părând să se bucure de o relativ ă
libertate religioas ă și au un fel de organizare proprie (…).
Minoritari, cre știnii dau dovad ă de supunere și resemnare,
musulmanii majoritari manifestând o remarcabil ă toleranță și
moderație (în contrast cu prozelitismul și persecuțiile latinilor
din regiunile grece ști ocupate de ace știa). Toleran ța musulman ă
nu înseamn ă indiferen ță, turcii provocând și încurajând
disputele teologice într-un sp irit uimitor de conciliant, și
părând mult mai pu țin intransigen ți decât Grigorie Palama
însuși. Fără a face nici cel mai mic compromis dogmatic sau
concesie strategic ă, când e vorba de evaluarea teologic
ă a
islamului în lumina Ortodoxiei , arhiepiscopul Tesalonicului
pare să aprecieze toleran ța de care dau dovad ă turcii și să
conteze chiar pe posibilitatea une i convertiri prin convingere a
musulmanilor la cre știnism ca o posibil ă consecin ță
providențială a cuceririi otomane a Asiei Mici. Acesta pare, în
orice caz, s ă fi fost sensul atitudinii filoturce de care îl acuz ă pe
Palama un Akindynos sau Gregoras”.315
John Meyendorff nota în leg ătură cu însemn ătatea
perioadei captivit ății otomane a Sfântului Grigorie Palama,
pentru cei ce se ocup ă de cercetarea istoriei Bisericii și a
relațiilor dintre cre știni și musulmani de-a lungul timpului:
„Scrisorile lui Palamas și documentele referitoare la
captivitatea sa, sunt revelatoare în mai multe privin țe. Pe de o
parte, se constat ă atitudinea extrem de tolerant ă a turcilor fa ță
de creștini – ocupa ți și captivi – și, pe de alt ă parte, interesul
deosebit pe care arhiepis copul prizonier îl arat ă față de islam,
discutând amical cu fiul emirului Orkhan, și dorind chiar «s ă

315 Diac. Ion I. I CĂ jr., Sfântul Grigorie Palama : dosarele canoniz ării –
texte și contexte , pp. 109-110.

218 ADRIAN BOLDI ȘOR
vină mai repede ziua în care s ă ne înțelegem între noi…». În
aceste texte, se simte deja c ă eminentul reprezentant al Bisericii
Bizantine, cu toat ă fidelitatea ar ătată față de Imperiul Bizantin,
distinge cu precizie interesele politice și misiunea proprie
Bisericii… Isihasmul bizantin, cu hristocentrismul s ău, cu
absolutismul s ău religios, preg ătea astfel providen țiala
supraviețuire a cre știnismului r ăsăritean sub o domina ție
musulman ă de aproape patru sute de ani…”.316

316 John M EYENDORFF , Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodox ă,
pp. 82-83.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 219

Concluzii

Într-o lume aflat ă în permanent ă schimbare și transformare, în
care oamenii tind tot mai mult s ă uite valorile esen țiale ce i-au
ghidat de-a lungul veacurilor, problemele economice, sociale și
politice nu reprezint ă decât consecin țe ale unei crize mult mai
profunde: cea de natur ă religioasă. În acest context, oamenii ce
aparțin diferitelor religii și ideologii sunt chema ți să răspundă
împreună provocărilor actuale ce par s ă zguduie temeliile
civilizației moderne. Astfel, „dialogul interreligios nu numai c ă
este posibil, dar este și de dorit. Este posibil, deoarece în esen ța
sa este un fenomen uman; este de dorit, fiindc ă în dialog omul
se împline ște și ajunge la o mai profund ă cunoaștere a sa, a
condiției sale și a menirii sale”.
317 Însă, de multe ori, gre șelile
trecutului reprezint ă adevărate piedici în calea dorin ței
realizării unui dialog constructiv.
Baza dialogului interreligios o constituie r ăspunsul ce
trebuie dat la întrebarea ce fr ământă lumea de ast ăzi mai mult
ca oricând: Cum trebuie s ă relaționeze cre știnii cu adep ții altor
religii într-o lume plurireligioas ă? Începând cu primii ani ai
secolului trecut, trecând prin cele dou ă Războaie Mondiale și
prin profundele schimb ări din Europa de Est, pu și în fața
reintrării popoarelor Asiei în istorie (a șa cum sesiza Mircea
Eliade), nevoi ți să trăiască într-o lume secularizat ă și atee,
creștinii au încercat s ă dea răspunsuri diferite și, nu de pu ține
ori, contradictorii tuturor acestor nelini ști.
Analizând istoria modern ă a dialogului in terreligios, se
pot sesiza mai multe momente importante ce i-au marcat evoluția, așa cum au fost Conferin ța Misionar ă de la

317 Petru I. D AVID , Ecumenismul, un factor de stabilitate în lumea de ast ăzi,
p. 439.

220 ADRIAN BOLDI ȘOR
Edinburgh din anul 1910 și Conferin ța Interna țională de la
Ierusalim din anul 1928. În cadrul Cons iliului Mondial al
Bisericilor, problema dialogului interreligios a fost ridicat ă
pentru prima dat ă în timpul Adun ării de la New Delhi (India,
1961), atunci când s-a creat și un Oficiu special: Dialogul cu
oamenii altor credin țe și ideologii (Dialogue with People of
Living Faiths and Ideologies ). O întâlnire care a precedat a
patra Adunare General ă de la Uppsala (Sue dia, 1968), a avut
loc în Sri Lanka, în ora șul Kandy, în anul 1967, iar în anul
1970, la Ajaltoun (Lib an) a avut loc o alt ă întrevedere la care
au participat reprezentan ți ai creștinismului, hinduismului,
budismului și islamului.
Discuțiile au continuat la Chiang Mai (Thailanda,
1977), fiind prezen ți 85 de cre știni din 36 de țări, care și-au
împărtășit experien țele interreligioase c ăpătate în diferite
teritorii. S-a ridicat și problema sincretismului religios, pericol
ce ar putea interveni în dialogul cu reprezentan ții altor religii.
În urma discu țiilor a fost elaborat Ghidul pentru Dialog (Linii
directoare pentru dialog ‒ Guidelines for Dialogue ), care a fost
acceptat de Comitetul Central în anul 1979 și care a devenit
baza viitoarelor programe și întâlniri ce au avut ca prioritate
dialogul interreligios.
Un demers important în promovarea dialogului
interreligios s-a rea lizat la cea de-a șasea Adunare general ă de
la Vancouver (Canad a, 1983), prin inv itarea a peste 50 de
persoane ce apar țineau altor religii și ideologii. Ca o preg ătire
pentru aceast ă Adunare a fost întâln irea ce a avut loc la
Mauritius, în ianuarie 1 983, unde au participat cre știni, evrei
și musulmani.
Necesitatea dialogului interreligios, a șa cum a fost
subliniată în cadrul Adun ării de la Canberra (Australia, 1991),
a ținut și de noua rela ție politic ă din lume, mai ales dup ă
căderea blocului comunist în Europa de Est. E șecul unor
ideologii politice precum și libertatea oamenilor din anumite

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 221
teritorii de a- și manifesta apartenen ța religioas ă au constituit
puncte de sprijin și motive de reflexie ce și-au găsit finalitatea
în Raportul final al Adunării. În ianuarie 1992 a luat fiin ță un
Oficiu pentru rela țiile interreligioase (Office on Inter-Religious
Relations – OIRR ), atașat Secretariatului ge neral, ce avea ca
scop încurajarea dialogului cu reprezentan ții altor religii. În
ciuda tuturor schimb ărilor care au intervenit, Oficiul pentru
dialog a continuat s ă își îndeplineasc ă rolul pe care îl avea, cu
rezultate semnificative. În zilele noastre el poart ă numele
Dialogul și cooperarea interreligioase (Intereligious dialogue
and cooperation ).
Discuțiile au continuat la celelalte Adun ări generale ale
CMB, ajungând la un alt nivel la Busan (Coreea de Sud) în
anul 2013. Cele 11 declara ții adoptate s-au referit și la
probleme interreligioase, între care se num ără respectarea
drepturilor minorit ăților în diferitele terito rii de pe glob în care
se constat ă încălcarea libert ăților acestora.
Trebuie amintit ă și strânsa rela ție ce a existat între
Oficiul pentru dialogul interreligios al CMB și Consiliul
Pontifical pentru dialogul interreligios din cadrul Bisericii
romano-catolice ( Pontifical Council for Inter-religious
Dialogue – PCID ). Astfel, au avut loc întâlniri anuale în care
s-au eviden țiat două probleme importante: c ăsătoriile și
rugăciunile interreligioase. Rezultatele s-au concretizat în dou ă
documente publicate în perioada 1997-1998.
În cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor, dialogul
interreligios a urmat un drum si nuos: de la acceptarea lui de
către toate confesiunile cre știne, pân ă la contestarea și
scoaterea de pe agenda principal ă a întâlnirilor. Cu toate
acestea, Bisericile membre CMB au apreciat necesitatea dialogului cu oamenii ce apar țin altor religii. Problemele apar
atunci când se discut ă despre locul pe care acesta trebuie s ă-l
ocupe: pentru unii, priorita tea este unirea tuturor cre știnilor,

222 ADRIAN BOLDI ȘOR
apoi dialogul cu alte religii; pentru al ții, aceste preocup ări
trebuie să ocupe acela și loc.
Reprezentan ții Bisericilor ortodoxe au f ăcut mereu
parte din programele ce au avut în discu ție dialogul
interreligios. Al ături de Stanley Sa martha, Mitropolitul
George Khodr al Muntelui Liban a fost cel care a insistat pentru introducerea programului ce are în centru acest dialog,
mai ales la întâlnirea ce a av ut loc în anul 1971 la Addis
Ababa (Etiopia). Într-o interven ție, Mitropolitul ortodox
afirma că rolul cre știnismului într-o lume plurireligioas ă este
dependent de iconomia Duhului Sfânt.
În propov ăduirea mesajului evanghelic, cre știnii
ortodocși trebuie s ă țină cont de complexul schimb ărilor ce
s-au produs în u ltima perioada în întreaga lume. „Una dintre
cele mai mari probleme ale Bisericilor ortodoxe în fa ța lumii
moderne este s ă înțeleagă ce înseamn ă să fii Biserica lui
Dumnezeu într-o societate pluralist ă. Adică, în timp ce
bisericile afirm ă că Biserica exist ă nu doar pentru membrii ei,
ci pentru salvarea tuturor, cum poate s ă-și exercite Biserica
ortodoxă rolul ei transformator într-o lume în care diferitele
comunități religioase, ra siale, etnice și culturale revendic ă

recunoaștere public ă?”.318
Dacă se face o analiz ă asupra felului în care este privit ă
modernitatea în diferite tradi ții religioase, se poate observa o
diversitate de abord ări ce pornesc de la acceptarea acesteia f ără
rețineri pân ă la negarea importan ței ei pentru oameni,
manifestat ă în negarea accept ării diversit ății sub toate
aspectele. În aceste condi ții, dialogul r ămâne singura
posibilitate de a te f ace cunoscut aproapelui și de a încerca s ă-l
cunoști pe acesta cât mai bine. „Recunoa șterea faptului c ă o
altă persoană, în ciuda diferen țelor ei, este o persoan ă umană

318 Emmanuel C LAPSIS , Orthodoxy in Conversation . Orthodox Ecumenical
Engagements , WCC Publications, Geneva, Holy Cross Orthodox Press,
Brookline, Massachusetts, 2000, p. 127.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 223
genuină sau că viața unei comunit ăți este expresia unei culturi
particulare implic ă în plus faptul c ă recunoaștem în cel ălalt
unele elemente comune ale umanit ății și culturii comune”.319
În contextul pluricultural și plurireligios în care tr ăim,
creștinismul este privit cu ostilitate în te ritoriile cu popula ție
necreștină, în țările democratice este pus la egalitate cu
celelalte religii, în țările cu tradi ție ortodox ă, ce încep s ă-și
piardă această calitate, se manifest ă o nostalgie pentru
timpurile trecute, iar în teritorii precum Asia și Africa, mediul
de propov ăduire se dovede ște a fi adesea nefamiliar. „În toate
aceste contexte, Biserica este provocat ă să înțeleagă teologic
cum situa țiile particulare de via ță și mărturisire afecteaz ă
înțelegerea cre ștină, aplicarea și proclamarea transformatoare
a Evangheliei”.320
În aceste împrejur ări, ortodoc șii trebuie s ă țină cont de
raportul dintre Evanghelie și cultura specific ă fiecărui teritoriu
în care este propov ăduită Vestea cea Bun ă. „În primul rând,
trebuie întreprinse eforturi în vederea identific ării acelor
elemente culturale care sunt co mpatibile cu ortodoxia, pe care
comunitatea cre ștină poate construi o rela ție de coexisten ță și
cooperare cu «ceilal ți», sau probabil biserica local ă trebuie s ă
devină privată și introvertit ă, practicând credin ța în liniște și să
aprecieze faptul c ă are libertatea s ă facă chiar și asta. În
societățile unde toate comunit ățile culturale și grupurile
religioase sunt libere s ă coexiste în pace cu «ceilal ți»,
ortodoxia poate s ă critice relativizarea adev ărului pe care o
asemenea structur ă socială pare să-l adopte, dar trebuie în final
să recunoasc ă că un stat cu un asemenea tip de structur ă
asigură libertatea care este necesar ă Bisericii și altor comunit ăți

319 Emmanuel C LAPSIS , Orthodoxy in Conversation …, p. 138.
320 Fr. Dr. Emmanuel C LAPSIS , „Gospel and Cultures – an Eastern Orthodox
Perspective”, în: Orthodoxy and Cultures . Inter-Orthodox Consultation on
Gospel and Cultures, Addis Ababa, Ethiopia 19-27 January 1996, Edited by
Ioan S AUCA , WCC, Geneva, 1996, p. 6.

224 ADRIAN BOLDI ȘOR
religioase și culturale s ă existe și să-și practice credin țele
lor”.321 Situația diferă în teritoriile în care cultura ortodox ă este
pusă față în față cu transform ările modernit ății și ale
pluralismului religios, devenind astfel nostalgic ă față de
timpurile trecute.
Ținând cont de aceste aspecte și de multe altele
specifice fiec ărei zone geografice, culturale și religioase în
parte, „rela ția Evangheliei cu divers ele culturi ale lumii nu
este doar o chestiune pe care mi șcarea misionar ă mondială a
ridicat-o pentru toate Bisericile cre știne; este, de asemenea, o
problemă pastorală semnificativ ă, aceea că Bisericile ortodoxe
trebuie să studieze cu grij ă felul în care întâmpin ă provocările
situațiilor culturale noi, necesitând vindecarea și transformând
harul Evangheliei lui Dumnezeu”.322 Astfel, vestirea înv ățăturii
Mântuitorului nostru Iisus Hristos lumii necre știne trebuie s ă
țină cont de mai multe coordonate: în rela ție cu adep ții altor
religii, cre știnii trebuie s ă manifeste o atitudine de pace și
iertare; trebuie s ă țină cont și de faptul c ă, în celelalte religii, se
găsesc urme ale darurilor cu care Dumnezeu a binecuvântat pe
toți oamenii; în în țelegerea raportului cu cel elalte religii trebuie
să se porneasc ă de la chenoza Fiului lui Dumnezeu și de la
cuvintele Sale din Sfintele Scripturi, precum și de scrierile
Sfinților Părinți.
Având în vedere aceste considerente, Arhiepiscopul
Demetrios al Americii, analizând locul și rolul pe care
Bisericile ortodoxe îl ocup ă în lumea contemporan ă, sublinia
faptul că, pentru a nu- și pierde identitatea, cre știnii trebuie s ă
cunoască și să țină cont de toate aspectele vie ții așa cum sunt
trăite în secolul nostru: „Va fi în țelept pentru noi, la începutul
conversației noastre despre pluralism, s ă ne oprim un moment

321 Fr. Dr. Emmanuel C LAPSIS , „Gospel and Cultures – an Eastern Orthodox
Perspective”, pp. 6-7.
322 Fr. Dr. Emmanuel C LAPSIS , „Gospel and Cultures – an Eastern Orthodox
Perspective”, p. 7.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 225
și să consider ăm contextul în care ne afl ăm. Acesta este un
exercițiu necesar: de a examina cu cea mai mare seriozitate
situația prezent ă, antecedentele istorice și tendințele viitoare
pentru societatea noastr ă în ansamblu”.323
Conceptul de „pluralism” (sub toate formele sale) este
strâns legat de cel de „g lobalizare” („mondializare”),
reprezentând împreun ă provocările cu care se confrunt ă lumea
noastră. Cercetările în domeniu au eviden țiat faptul c ă
globalizarea are atât efecte pozitive, cât și negative, în toate
sectoarele vie ții oamenilor: economic, social, politic, cultural și
religios. Între efectele pozitive se num ără: dezvoltarea și
avansarea tehnologic ă, schimbul intens de m ărfuri în toate
ariile geografice, comunicarea u șoară între oameni, lupta
comună împotriva nedrept ăților care amenin ță egalitatea dintre
oameni, promovarea la scar ă mondial ă a libert ății și
responsabilit ății umane. Între efectele negative se pot observa:
decalajul mare între diferite țări de pe glob, pr ăpastiile
economice între state, s ărăcia crescând ă în anumite teritorii,
creșterea înfrico șătoare a criminalit ății și corup ției,
nerespectarea, în anumite state, a principiilor democratice de bază, creșterea num ărului imigran ților ce a condus la cre șterea
rasismului ș
i xenofobiei în multe state.
Cu toate acestea, prezen ța fenomenului globaliz ării în
viața omului nu poate fi negat ă, iar Biserica trebuie s ă răspundă
acestei provoc ări nu doar sco țând în eviden ță aspectele
negative ale procesului, ci sublin iind valorile pe care acesta le
presupune. Lumea pluralist ă nu este un ob stacol pentru
ortodoxie, ci o oportunitate în sensul în care Biserica este

323 Archibishop D EMETRIOS OF AMERICA , „The Orthodox Churches in a
Pluralistic World. An Ecumenical Conversation”, în: The Orthodox
Churches in a Pluralistic World …, p. 4.

226 ADRIAN BOLDI ȘOR
chemată să-și mărturiseasc ă credința proprie pe care a p ăstrat-o
neștirbită de peste 2000 de ani.324
Pluralismul, prezent în toate sectoarele vie ții umane,
„nu este o ideologie, nici o nou ă teologie universal ă și nici
relativism. Dimpotriv ă, pluralismul este un proces dinamic
prin care noi ne angaj ăm cu celălalt în și spre cele mai adânci
diferențe ale noastre”.325 Societatea în care Domnul nostru
Iisus Hristos a tr ăit și în care Sfin ții Apostoli au propov ăduit
Vestea cea Bun ă a fost una pluralist ă, cu popula ție mixtă și cu
mai multe limbi de circula ție, cu libertate de mi șcare și cu
dreptul de a c ăuta dreptatea pentru to ți. „Ecumenicitatea este
în sângele ortodoc șilor, care este puri ficat neîncetat de
sângele lui Hristos, Izb ăvitorul lumii. În locul unei
mondializ ări care transform ă popoare și oameni într-o mas ă
utilă doar scopurilor economice ale unor oligar hii anonime,
trăirea și viziunea ortodox ă propun și cheamă la efortul pentru
o comuniune de iubire. A fi cre știn autentic înseamnă a crede
acolo unde totul pare f ără speranță. Deoarece se sprijin ă pe
certitudinea c ă, în cele din urm ă, Altcineva regleaz ă evoluția
universului, «Cel ce este și Cel ce a fost și Cel ce vine, Cel
Atotputernic» ( Apocalipsa 1, 8). A fi cre știn autentic
înseamnă a trăi cu certitudinea c ă o comunitate mondial ă de
iubire a persoanelor libere es te idealul pentru care merit ă să te
lupți, înseamn ă a acționa creator în spa țiul propriu într-o
perspectiv ă mondial ă și a răspunde responsa bil datoriei
concrete, având ca orientare și scop al vie ții Infinitul – pe
Dumnezeul Iubirii”.326

324 Archibishop D EMETRIOS OF AMERICA , „The Orthodox Churches in a
Pluralistic World. An Ecumenical Conversation”, pp. 2-3.
325 Diana L. E CK, „The Christian Churches and the Plurality of Religious
Communities”, p. 19.
326 † Anastasios Y ANNOULATOS , Ortodoxia și problemele lumii
contemporane , p. 237 (ed. eng. p. 199).

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 227
Trăim într-o societate pluralist ă și într-o lume aflat ă
permanent în schimbare, în care modelele culturale și
religioase se întrep ătrund continuu, ia r oameni cu idei diferite
viețuiesc împreun ă în acelea și teritorii. În acest context, în
care dialogul interreligios este o prioritate pe toate agendele întâlnirilor din întreaga lume, cre știnii au datoria s ă urmeze
îndemnurile Sfântului Apostol Pavel în misiunea lor de a propovădui Evanghelia Mântuitoru lui nostru Iisus Hristos
până la marginile p ământului: „C ăci deși sunt liber fa ță de
toți, m-am f ăcut rob tuturor, ca s ă dobândesc pe cei mul ți; cu
iudeii am fost ca un iudeu, ca s ă dobândesc pe i udei; cu cei de
sub Lege, ca unul de sub Lege, de și eu nu sunt sub Lege, ca s ă
dobândesc pe cei de sub Lege; cu cei ce n-au Legea, m-am
făcut ca unul f ără lege, deși nu sunt f ără legea lui Dumnezeu,
ci având legea lui Hristos, ca s ă dobândesc pe cei ce nu au
Legea; cu cei slabi m-am f ăcut slab, ca pe cei slabi s ă-i
dobândesc; tuturor toate m-am f ăcut, ca în orice chip s ă
mântuiesc pe unii. Dar toate le fac pentru Ev anghelie, ca s ă
fiu părtaș la ea” (
1 Corinteni 9, 19-23).

228 ADRIAN BOLDI ȘOR

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 229

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptur ă, Ed. IBMBOR, Bucure ști,
2005.
2. A Common Word Between Us and You , 5-Year
Anniversary Edition, MABDA, English Monograph
Series, No. 20, 2012.
3. A History of the Ecumenical Movement , volume 1
(1517-1948), Third Editi on, Edited by Ruth R
OUSE and
Stephan Charles N EILL, World Council of Churches,
Geneva, 1986.
4. A History of the Ecumenical Movement , Volume 2
(1948-1968), Third Editi on, Edited by Rouse R UTH and
Stephan Charles N EILL, World Council of Churches,
Geneva, 1986.
5. A History of the Ecumenical Movement , Volume 3
(1968-2000), Edited by J ohn B RIGGS , Mercy Amba
ODUYOYE and Georges T SETSIS , World Council of
Churches, Geneva, 2004.
6. „A Report of the Consu ltation on Christian Self-
Understanding in the Context of Buddhism”, în: Current
Dialogue , 51 (Special Issue), December 2011, pp. 7-10.
7. „A Report of the Consultation on Christian Self-
Understanding in the Context of Hindu Religion”, în: Current Dialogue , 54, July 2013, pp. 27-40.
8. „A Report of the Intra-Christian Consultation on Christian
Self-Understanding in Relation to Islam”, în: Current
Dialogue , 52 (Special Issue), July 2012, pp. 5-19.
9. „A Report of the Intra-Christian Consultation on Christian
Self-Understanding in Relation to Judaism”, în: Current
Dialogue , 53 (Special Issue), December 2012, pp. 4-9.

230 ADRIAN BOLDI ȘOR
10. ABRUDAN , Preot Lector Dumitru, „Cre știnismul și
mozaismul în perspectiva dialogului interreligios”, Tez ă
de Doctorat în Teologie, în: Mitropolia Ardealului , nr.
1-3/1979, pp. 59-177.
11. ACHIMESCU , Pr. Nicolae, Religii în dialog , Ed. Trinitas,
Iași, 2006.
12. ACHIMESCU , Nicolae, Budism și creștinism .
Considera ții privind des ăvârșirea omului , Ed. Tehnopress,
Iași, 2010.
13. ALFEYEV , Bishop Hilarion, Orthodox Witness Today ,
WCC Publications, Geneva, 2006.
14. ARAM I, „Living as a Community with Islam:
Concerns, Challenges and Promises”, în: Current
Dialogue , 52 (Special Issue), July 2012, pp. 20-28.
15. ARIARAJAH , Wesley S., The Bible and People of Other
Faiths , World Council of Churches, Geneva, 1985.
16. ARIARAJAH , Wesley S., „Dear Ranjith”, în: The
Ecumenical Movement . An Anthology of Key Texts and
Voices , Edited by Michael K INNAMON and Brian E. C OPE,
WCC Publications, Geneva, 1997, pp. 414-417.
17. ARIARAJAH , Wesley S., Not without my Neighbour .
Issues in Interfaith Relations , WCC Publications, Geneva,
1999.
18. ARIARAJAH , Wesley S.,  „Dialogue, interfaith”, în:
Dictionary of the Ecumenical Movement , Second Edition,
Edited by Nicholas L OSSKY , José Míguez B ONINO , John
POBEE , Tom F. S TRANSKY , Geoffrey W AINWRIGHT ,
Pauline W EBB, WCC Publications, Geneva, 2002, pp.
311-317.
19. ARIARAJAH , Wesley S., „Challenges the Assembly
Theme Poses for Interreligious Dialogue: Some Personal Reflections”, în: Current Dialogue , 55, September 2013,
pp. 4-9.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 231
20. Baptism , Eucharist and Ministry , Faith and Order Paper
No. 111, World Council of Churches, Geneva, 1982.
21. BEM at 25 . Critical insights into a continuing legacy ,
Thomas F. B EST and Tamara G RDZLIDZE (Editors), Faith and
Order Paper No. 205, WCC Pu blications, Geneva, 2007.
22. BEVANS , Stephan B., S CHOERDER , Roger P., Constants
in Context . A Theology of Mission for Today , Orbis Books,
Maryknoll, New York, 2005.
23. BORRMANS , Fr. Maurice, „The Ro man Catholic Church
and the Letter of the 138 Muslim Religious Leaders”, în: Current Dialogue , 54, July 2013, pp. 54-72.
24. B
ROWN , Stuart E., „Muslim-Christian Dialogue”, în:
Dictionary of the Ecumenical Movement , Second Edition,
Edited by Nicholas L OSSKY , José Míguez B ONINO , John
POBEE , Tom F. S TRANSKY , Geoffrey W AINWRIGHT ,
Pauline W EBB, WCC Publications, Geneva, 2002, pp.
800-802.
25. BUDA, Pr. Lect. Dr. Daniel, „Ortodoxie și ecumenism
din perspectiva celei de-a 10-a Adun ări generale a
Consiliului Mondial al Biserici lor (CMB) din Busan, Coreea
de Sud”, în: Revista Teologic ă, nr. 3/2013, pp. 179-188.
26. BUDA, Daniel, „The 10th Assembly of the World
Council of Churches. A General Presentation and Some Preliminary Remarks”, în: Review of Ecumenical Studies
(RES) , vol. 6, issue 1, 2014, pp. 134-142.
27. Buddhist Perceptions of Jesus , Papers of the Third
Conference of the European Network of Buddhist-Christian
Studies (St. Ottilien 1999), edited by Perry S
CHMIDT -LEUKEL
in cooperation with Thomas Josef G ÖTZ OSB and Gerhard
KÖBERLIN , Eos-Verlag St. Ottilien, 2001.
28. Changing the Present , Dreaming the Future . A Critical
Moment in Interreligious Dialogue , Edited by Hans U CKO,
with Charlotte V ENEMA and Ariane H ENTSCH , WCC,
Geneva, 2006.

232 ADRIAN BOLDI ȘOR
29. CHIA, Edmund Kee Fook, „Whose God of Life? Whose
Justice and Peace?”, în: Current Dialogue , 55, September
2013, pp. 10-15.
30. „Christian Self-Understa nding in the Context of
Indigenous Religions”, în: Current Dialogue , 54, July
2013, pp. 41-43.
31. Churches respond to BEM . Official responses to the
„Baptism , Eucharist and Ministry ” text , Max T HURIAN
(Editor), vol. I-VI, Faith and Or der Papers 129-144, World
Council of Churches, Geneva, 1986-1988.
32. CLAPSIS , Fr. Dr. Emmanuel, „Gospel and Cultures – an
Eastern Orthodox Perspective”, în: Orthodoxy and
Cultures . Inter-Orthodox Consul tation on Gospel and
Cultures , Addis Ababa, Ethiopia 19-27 January 1996,
Edited by Ioan S AUCA , WCC, Geneva, 1996, pp. 6-25.
33. CLAPSIS , Emmanuel, Orthodoxy in Conversation .
Orthodox Ecumenical Engagements , WCC Publications,
Geneva, Holy Cross Orthodox Press, Brookline, Massachusetts, 2000.
34. C
LAPSIS , Emmanuel, „The Holy Spirit in the World: The
Tension of the Particular with the Universal”, în: Current
Dialogue , 52 (Special Issue), July 2012, pp. 29-41.
35. CLAPSIS , Fr. Emmanuel, „Theology of Religions as
Concern for Ecumenical Dialogue of Orthodox Theologians”, în: Orthodox Handbook on Ecumenism.
Resources for Theological Education , Pantelis
K
ALAITZIDIS , Thomas F ITZGERALD , Cyril H OVORUN ,
Aikaterini P EKRIDOU , Nikolaos A SPROULIS , Guy L IAGRE ,
Dietrich W ERNER (Editors), Regnum Books International,
Oxford, 2013, pp. 668-675.
36. CLEMENT ALEXANDRINUL , Cuvânt de îndemn c ătre
eleni (Protrepticul) , în: C LEMENT ALEXANDRINUL , Scrieri ,
partea întâi, PSB vol. 4, Traducere, introducere, note și

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 233
indici de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucure ști, 1982,
pp. 67-162.
37. CLEMENT ALEXANDRINUL , Stromatele , în: C LEMENT
ALEXANDRINUL , Scrieri , partea a doua, PSB vol. 5,
Traducere, cuvânt înainte, note și indici de Pr. D. Fecioru,
Ed. IBMBOR, Bucure ști, 1982.
38. CLÉMENT , Olivier, Adevăr și libertate . Ortodoxia în
contemporaneitate . Convorbiri cu Patriarhul Ecumenic
Bartolomeu I , Traducere de Mihai Maci, Ed. Deisis,
Sibiu, 1997.
39. CLÉMENT , Olivier, Repere spirituale pentru omul de
azi, Traducere de Geanina Tivd ă, Ed. Basilica a Patriarhiei
Române, Bucure ști, 2011.
40. Conciliul Ecumenic Vatican II . Constituții, decrete,
declarații, Ediție revizuit ă, Arhiepiscopia Romano-catolic ă
de Bucure ști, 2000.
41. CRACKNELL , Kenneth, Justice , Courtesy and Love .
Theologians and Missionaries Encountering World
Religions . 1846-1914 , Epworth Press, London, 1995.
42. DAVID , Petru I., Ecumenismul, un factor de stabilitate
în lumea de ast ăzi, Ed. Gnosis, Bucure ști, 1998.
43. DEMETRIOS OF AMERICA , Archibishop, „The Orthodox
Churches in a Pluralistic World. An Ecumenical Conversation”, în: The Orthodox Churches in a Pluralistic
World . An Ecumenical Conversation , Edited by
Emmanuel C
LAPSIS , WCC Publications, Geneva, Holy
Cross Orthodox Press, Brook line, Massachusetts, 2004,
pp. 1-10.
44. Dictionary of the Ecumenical Movement , Second
Edition, Edited by Nicholas L OSSKY , José Míguez
BONINO , John P OBEE , Tom F. S TRANSKY , Geoffrey
WAINWRIGHT , Pauline W EBB, WCC Publications,
Geneva, 2002.

234 ADRIAN BOLDI ȘOR
45. DIMONT , Max I., Evreii, Dumnezeu și Istoria , Ediție
revizuită și adaptat ă, Traducere de Irina Horea, Ed.
Hasefer, Bucure ști, 1997.
46. ECK, Diana L., „The Christian Churches and the
Plurality of Religious Communities”, în: The Orthodox
Churches in a Pluralistic World . An Ecumenical
Conversation , Edited by Emmanuel C LAPSIS , WCC
Publications, Geneva, Holy Cross Orthodox Press, Brookline, Massachusetts, 2004, pp. 11-21.
47. Ecumenical Considerations for Dialogue and Relations
with People of Other Religions . Taking stock of 30 years
of dialogue and revisi ting the 1979 Guidelines , WCC
Publications, Geneva, 2003.
48. E
LIADE , Mircea, Istoria credin țelor și ideilor religioase .
II. De la Gautama Buddha pân ă la triumful cre știnismului,
Traducere de Cezar Baltag, Ed. Științifică, București, 1991.
49. ELIADE , Mircea, Nostalgia originilor . Istorie și
semnifica ție în religie , Traducere de Cezar Baltag, Ed.
Humanitas, Bucure ști, 1994.
50. ELLWOOD , Robert S., „World ʼs Parliament of
Religions”, în: Encyclopedia of Religion , Volume 14,
Second edition, Lindsay J ONES (Editor in chief),
Macmillan Reference USA, Thomson Gale, New York, 2005, pp. 9804-9805.
51. F
RIESEN , J. Stanley, Missionary Responses to Tribal
Religions at Edinburgh 1910 , Peter Lang, New York.
Washington, D.C., Baltimore. Bern. Frankfurt. Berlin.
Vienna. Paris, 1996.
52. From Harare to Porto Alegre , 1998-2006 , World
Council of Churches, Geneva, 2005.
53. GAIRDNER , W.H.T., Edinburgh 1910 . An Account and
Interpretation of the World Missionary Conference ,
Published for The Committee of the World Missionary

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 235
Conference by Oliphant, Ande rson&Ferrier, Edinburgh
and London, 1910.
54. Gathered for Life. Official Report , VI Assembly
World Council of Churches , Vancouver , Canada , 24
July – 10 August 1983 , David G ILL (Editor), World
Council of Churches, Geneva, 1983.
55. GOODALL , Norman, The Ecumenical Movement , What
is and what it does? , London, Oxford University Press,
New York, Toronto, 1966.
56. HARRIS , Elizabeth J., „Buddhist-Christian Dialogue”,
în: Dictionary of the Ecumenical Movement , Second
Edition, Edited by Nicholas L OSSKY , José Míguez
BONINO , John P OBEE , Tom F. S TRANSKY , Geoffrey
WAINWRIGHT , Pauline W EBB, WCC Publications, Geneva,
2002, pp. 129-130.
57. HARRIES , Richard, „Jewish-Christian Dialogue”, în:
Dictionary of the Ecumenical Movement , Second Edition,
Edited by Nicholas L OSSKY , José Míguez B ONINO , John
POBEE , Tom F. S TRANSKY , Geoffrey W AINWRIGHT , Pauline
WEBB, WCC Publications, Ge neva, 2002, pp. 617-619.
58. HOGG, William Richey, Ecumenical Foundations . A
History of the International Missionary Council and its
Nineteenth-Century Background , Harper&Brothers
Publishers, New York, 1952.
59. HOPKINS , C. Howard, John R . Mott . 1865-1955 . A
Biography , William B. Eerdmans Publishing Company,
Grand Rapids, 1979.
60. ICĂ Jr., Diac. Ioan I., Sfântul Grigorie Palama:
dosarele canoniz ării – texte și contexte , în: S FÂNTUL
GRIGORIE PALAMA , Tomosuri dogmatice – Viața – Slujba ,
Scrieri I, Studiu introductiv și traducere diac. Ioan I. Ic ă jr,
Ed. Deisis, Sibiu, 2009, pp. 5-152.

236 ADRIAN BOLDI ȘOR
61. ISKANDER , John, „Christianity and Islam”, în:
Encyclopedia of Islam , Juan E. C AMPO (Editor),
Checkmark Books, New York, 2009, pp. 141-144.
62. „Issues in Christian-Muslim Relations: Ecumenical
Considerations”, în: The Ecumenical Movement. An
Anthology of Key Texts and Voices , Edited by Michael
KINNAMON and Brian E. C OPE, WCC Publications, Geneva,
1997, p. 422.
63. Issues in Hindu-Christian Relations . A Report of the
Workshop at Madurai , 9-11th, October , 1995 , National
Council of Churches in India, 1996.
64. KHODR , Georges, „Christianity in a Pluralistic World –
the Economy of the Holy Spirit”, în: The Ecumenical
Movement . An Anthology of Key Texts and Voices , Edited
by Michael K INNAMON and Brian E. C OPE, WCC
Publications, Geneva , 1997, pp. 401-406.
65. KLOSTERMAIER , Klaus, „Jacques-Albert Cuttat, a
Pioneer of Hindu-Chris tian Dialogue”, în: Journal of
Hindu-Christian Studies , Volume 2, 1989, p. 4.
66. KLOSTERMAIER , Klaus K., „Hindu-Christian Dialogue”,
în: Dictionary of the Ecumenical Movement , Second
Edition, Edited by Nicholas L OSSKY , José Míguez
BONINO , John P OBEE , Tom F. S TRANSKY , Geoffrey
WAINWRIGHT , Pauline W EBB, WCC Publications, Geneva,
2002, pp. 519-521.
67. KRAEMER , Hendrik, The Christian Message in a Non-
Christian World , Harper, New York, 1938.
68. KULANDRAN , S., The Bible and the People of Other
Faiths : A Replay to Mr . Wesley Ariarajah , Colombo:
Ranco Printers and Publishers, 1991.
69. KYUNG , Chung Hyun, „Come, Holy Spirit – Renew the
Whole Creation”, în: The Ecumenical Movement . An
Anthology of Key Texts and Voices , Edited by Michael

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 237
KINNAMON and Brian E. C OPE, WCC Publications, Geneva,
1997, pp. 231-237.
70. Living Faiths and the Ecumenical Movement , Edited by
S.J. S AMARTHA , World Council of Ch urches, Geneva, 1971.
71. MANTZARIDIS , Georgios I., „Gregory Palamas”,
Translated from Greek by Christopher H. Bender, în: Encyclopedia of Religion , Volume 6, Second edition,
Lindsay J
ONES (Editor in chief), Macmillan Reference
USA, Thomson Gale, New York, 2005, pp. 3698-3700.
72. Meeting in Faith . Twenty Years of Christian-Muslim
Conversations Sponsored by the World Council of
Churches , Compiled by Stuart E. B ROWN , WCC
Publications, Geneva, 1989.
73. MEYENDORFF , John, Sfântul Grigorie Palamas și
mistica ortodox ă, Traducere de Angela Pagu, Ed.
Enciclopedic ă, București, 1995.
74. MOFFATT , James, „Syncretism”, în: Encyclopaedia of
Religion and Ethics , Edited by James H ASTINGS , volume
XII, Edinburgh: T&T. CLARK, 1921, pp. 155-157.
75. MOȘOIU, Pr. Lect. Dr. Nicolae, „«Doamne, prin harul
Tău, transform ă lumea!» a IX-a Adunare general ă a
Consiliului Ecumenic al Bi sericilor (Porto Alegre,
Brazilia, 14-23 februarie 2006)”, în: Revista teologic ă,
Nr. 1/2006, pp. 234-243.
76. NEAGA , Pr. Dr. Nicolae, „Personalit ăți feminine în
epoca Vechiului Testament”, în: Mitropolia Ardealului , Nr.
9-10/1959, pp. 658-691.
77. Nairobi to Vancouver . 1975-1983 . Report of the
Central Committee to the Sixth Assembly of the World
Council of Churches , World Council of Churches,
Geneva, 1983.
78. ORIGEN , Contra lui Celsus , în: O RIGEN , Scrieri alese ,
partea a patra, PSB vol. 9, Studiu introductiv, traducere

238 ADRIAN BOLDI ȘOR
și note de Pr. Prof. T. Bodogae, Ed. IBMBOR,
București, 1984.
79. Orthodox Perspectives on Baptism , Eucharist , and
Ministry , Faith and Order Papers, Number 128, Gennadios
LIMOURIS and Nomikos Michael V APORIS (Editors), Holy
Cross Orthodox Press, Brookline, Massachusetts, 1985.
80. Orthodox Visions of Ecumenism . Statements, Messages
and Reports on the Ecumenical Movement . 1902-1992 ,
Compiled by Gennadios L IMOURIS , WCC Publications,
Geneva, 1994.
81. Orthodoxy a nd Cultures . Inter-Orthodox Co nsultation on
Gospel and Cultures , Addis Ababa, Ethi opia 19-27 January
1996, Edited by Ioan S AUCA , WCC, Geneva, 1996.
82. PAPADEMETRIOU , George C., Essays on Orthodox
Christian – Jewish Relations , Wyndham Hall Press,
Bristol, 1990.
83. PATRU , Alina, „Interfaith Dialogue as an area for
Orthodox Involvement in Ecumenism”, în: Orthodox
Handbook on Ecumenism. Resources for Theological
Education , Pantelis K ALAITZIDIS , Thomas F ITZGERALD ,
Cyril H OVORUN , Aikaterini P EKRIDOU , Nikolaos
ASPROULIS , Guy L IAGRE , Dietrich W ERNER (Editors),
Regnum Books International, Oxford, 2013, pp. 663-667.
84. People of God, Peoples of God . A Jewish-Christian
Conversation in Asia , Edited by Hans U CKO, WCC
Publications, Geneva, 1996.
85. Report of Commission IV . The Missionary Message in
Relation to Non-Christian Religions, with Supplement :
Presentation and Discussion of the Report in the
Conference on 18th June 1910 , Published for the World
Missionary Conference by Oli phant, Anderson&Ferrier,
Edinburgh and London, and the Fleming H. Revell Company, New York, Chi cago and Toronto, 1910.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 239
86. SAMARTHA , S.J., Courage for Dialogue . Ecumenical
Issues in Interreligious Relationship , WCC, Geneva, 1981.
87. SAMARTHA , Stanley, „Dialogue as a Continuing
Christian Concern”, în: The Ecumenical Movement . An
Anthology of Key Texts and Voices , Edited by Michael
KINNAMON and Brian E. C OPE, WCC Publications,
Geneva, 1997, pp. 406-407.
88. SANDU , Pr. Prof. Dr. Ștefan, Istoria dogmelor . vol.
IV. Istoria dogmelor în epoca modern ă, Ed. Bren,
București, 2005.
89. SELVANAYAGAM , Israel, „Interfaith Dialogue”, în: A
History of the Ecumenical Movement , Volume 3, 1968-2000,
Edited by John B RIGGS , Mercy Amba O DUYOYE and
Georges T SETSIS , World Council of Churches, Geneva,
2004, pp. 149-173.
90. Sfântul C IPRIAN , Despre unitatea Bisericii ecumenice
(De Catholicae Ecclesiae Unitate) , în: Apologeți de limbă
latină, PSB vol. 3, Traducere de Prof. Nicolae Chi țescu,
Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol și Prof. David
Popescu, Introducere, note și indici de prof. Nicolae
Chițescu, Ed. IBMBOR, Bucure ști, 1981, pp. 428-456.
91. Sfântul I USTIN MARTIRUL ȘI FILOSOFUL , Apologia întâi
în favoarea cre știnilor , în: Apologeți de limb ă greacă,
Traducere, introducere, note și indici de Pr. Prof. Dr. T.
Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp C ăciulă, Pr. Prof. Dr. D.
Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucure ști, 1997, pp. 33-100.
92. Sfântul I USTIN MARTIRUL ȘI FILOSOFUL , Apologia a
doua în favoarea cre știnilor , în: Apologeți de limb ă
greacă, Traducere, introducere, note și indici de Pr.
Prof. Dr. T. Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp C ăciulă, Pr.
Prof. Dr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucure ști, 1997,
pp. 101-116.
93. Sfântul I USTIN MARTIRUL ȘI FILOSOFUL , Dialogul cu
iudeul Tryfon , în: Apologeți de limb ă greacă, Traducere,

240 ADRIAN BOLDI ȘOR
introducere, note și indici de Pr. Prof. Dr. T. Bodogae, Pr.
Prof. Dr. Olimp C ăciulă, Pr. Prof. Dr. D. Fecioru, Ed.
IBMBOR, Bucure ști, 1997, pp. 117-352.
94. Sfântul G RIGORIE PALAMA , Fecioara Maria și Petru
Athonitul – prototipuri ale vie ții isihaste și alte scrieri
duhovnice ști, Scrieri II, Studiu introductiv și traducere
diac. Ioan I. Ic ă jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2005.
95. Sfântul G RIGORIE PALAMA , Tomosuri dogmatice –
Viața – Slujba , Scrieri I, Studiu introductiv și traducere
diac. Ioan I. Ic ă jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2009.
96. SHARPE , Eric J., „Dialogue of Religions”, în:
Encyclopedia of Religion , Volume 4, Second edition,
Lindsay J ONES (Editor in chief), Macmillan Reference
USA, Thomson Gale, New York, 2005, pp. 2342-2345.
97. „Sings of the Spirit”, în: The Ecumenical Movement .
An Anthology of Key Texts and Voices , Edited by
Michael K INNAMON and Brian E. C OPE, WCC
Publications, Geneva , 1997, pp. 237-238.
98. Signs of the Spirit. Official Report Seventh Assembly ,
Canberra , Australia , 7-20 February 1991 , Edited by
Michael K INNAMON , WCC Publications, Geneva, 1991.
99. SÖDERBLOM , Nathan, „Sermon at the Closing Service”,
în: The Ecumenical Movement . An Anthology of Key Texts
and Voices , Edited by Michael K INNAMON and Brian E.
COPE, WCC Publications, Geneva, 1997, pp. 15-17.
100. STĂNILOAE , Pr. Prof. D., „Coordonatele ecumenismului
din punct de vedere ortodox”, în: Ortodoxia , nr. 4/1967,
pp. 494-540.
101. STĂNILOAE , Preot prof. dr. Dumitru, Viața și învățătura
Sfântului Grigorie Palama , cu patru tratate traduse, Edi ția
a doua cu o prefa ță revăzută de autor, Ed. Scripta,
București, 1993.
102. SWIDLER , Leonard, „The Dialogue Decalogue: Ground
Rules for Interreligious Dialogue”, în: The Ecumenical

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 241
Movement . An Anthology of Key Texts and Voices , Edited
by Michael K INNAMON and Brian E. C OPE, WCC
Publications, Geneva, 1997, pp. 413-414.
103. TERTULIAN , Apologeticul (Apologeticum ), în: Apologeți
de limbă latină, PSB vol. 3, Traducere de Prof. Nicolae
Chițescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol și Prof.
David Popescu, Introducere, note și indici de prof. Nicolae
Chițescu, Ed. IBMBOR, Bucure ști, 1981, pp. 31-112.
104. TERTULIAN , Despre prescrip ția contra ereticilor (De
Praescriptione Haereticorum ), în: Apologeți de limb ă
latină, PSB vol. 3, Traducere de Prof. Nicolae Chi țescu,
Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol și Prof. David
Popescu, Introducere, note și indici de prof. Nicolae
Chițescu, Ed. IBMBOR, Bucure ști, 1981, pp. 127-181.
105. The Christian Hope and the Task of the Church. Six
Ecumenical Surveys and the Report of the Assembly prepared by the Advisory Commission on the Main Theme,
1954 , Harper&Brothers Publishers, New York, 1954.
106. The Documents of Vatican II , Guild Press, New York,
America Press, Association Press, 1966.
107. The Ecumenical Advance . A History of the Ecumenical
Movement , Harold F
EY (Editor), volume 2 (1948-1968),
Second Edition with update d bibliography, World Council
of Churches, Geneva, 1970.
108. The Ecumenical Movement . An Anthology of Key Texts
and Voices , Edited by Michael K INNAMON and Brian E.
COPE, WCC Publications , Geneva, 1997.
109. The First Assembly of the World Council of Churches.
Held at Amsterdam , August 22nd to September 4th, 1948 ,
W.A. Visser’t H OOFT (Editor), SCM PRESS LTD, 56
Bloomsbury Street London, 1949.
110. The History and Records of the Conference together
with Addresses Delivered at the Evening Meetings ,
Published for the World Missionary Conference by

242 ADRIAN BOLDI ȘOR
Oliphant, Anderson&Ferrier , Edinburgh and London, and
the Fleming H. Revell Comp any, New York, Chicago and
Toronto, 1910.
111. The New Delhi Report. The Third Assembly of the
World Council of Churches 1961 , SCM PRESS LTD,
Bloomsbury Street London, 1962.
112. The Orthodox Churches in a Pluralistic World . An
Ecumenical Conversation , Edited by Emmanuel C LAPSIS ,
WCC Publications, Geneva, Holy Cross Orthodox Press, Brookline, Massachusetts, 2004.
113. The Orthodox Church in the Ecumenical Movement .
Documents and Statements . 1902-1975 , Constantin G.
P
ATELOS (ed.), World Council of Churches, Geneva, 1978.
114. „The Theology of the Churches and the Jewish People:
Statements by the World Coun cil of Churches and Its
Member Churches”, în: The Ecumenical Movement . An
Anthology of Key Texts and Voices , Edited by Michael
KINNAMON and Brian E. C OPE, WCC Publications, Geneva,
1997, pp. 420-421.
115. Toghether on the Way . Official Report of the Eighth
Assembly of the World Council of Churches , Diane
KESSLER (Editor), WCC Publications, Geneva, 1999.
116. TONIAS , Rev. Dr. Demetrios E., „Sharing the
Inheritance: An Orthodox Christ ian View of the Church as
New Israel in the Context of the Contemporary Jewish-Christian Dialogue”, în: Current Dialogue , 53 (Special
Issue), December 2012, pp. 51-69.
117. Towards a Global Ethic : An Initial Declaration ,
Chicago, Council for a Parliament of the World’s Religions, 1993.
118. T
SCHACKERT , Paul, „Syncretism, Syncretistic
Controversies”, în: The New Schaff-Herzog Encyclopedia
of Religious Knowledge , Editor-in-Chief Samuel

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 243
Macauley J ACKSON , D.D., LL.D., Volume XI, Baker Book
House, Grand Radpids, Michigan, 1953, pp. 218-223.
119. Turn to God , Rejoice in Hope . Orthodox Reflections
On the Way to Harare . The report of the WCC Orthodox
Pre-Assembly Meeting and selected resource materials ,
Edited by Thomas F ITZGERALD and Peter B OUTENEFF ,
World Council of Churches, Geneva, 1998.
120. UCKO, Hans, Common Roots . New Horizons . Learning
about Christian Faith from Dialogue with Jews , WCC
Publications, Geneva, 1994.
121. Unity of Mankind . Speeches from the Fourth Assembly
of the World Council of Churches , Uppsala 1968 , edited
by Albert H. Van den H EUVEL , World Council of
Churches, Geneva, 1969.
122. „Unto the Churches of Chri st Everywhere. Encyclical
of the Ecumenical Patriarchate, 1920”, în: The Ecumenical
Movement . An Anthology of Key Texts and Voices , Edited
by Michael K INNAMON and Brian E. C OPE, WCC
Publications, Geneva, 1997, pp. 11-15.
123. Uppsala Report, 1968 , ed. by Norman G OODALL ,
Geneva, WCC, 1968.
124. Uppsala to Nairobi . 1968-1975 . Report of the Central
Committee to the Fifth Assembly of the World Council
of Churches , David Enderton J OHNSON (General
Editor), Published in collaboration with the World Council of Churches by Friendship Press, New York
and London, 1975.
125. Van der B
ENT, Ans J., Six Hundred Ecumenical
Consultations. 1948-1982 , World Council of Churches,
Geneva, 1983.
126. Van der B ENT, Ans J., „Kraemer, Hendrik”, în:
Dictionary of the Ecumenical Movement , Second Edition,
Edited by Nicholas L OSSKY , José Míguez B ONINO , John

244 ADRIAN BOLDI ȘOR
POBEE , Tom F. S TRANSKY , Geoffrey W AINWRIGHT , Pauline
WEBB, WCC Publications, Ge neva, 2002, pp. 652-653.
127. Van der B ENT, Ans J., „Samartha, Stanley Jedidiah”, în:
Dictionary of the Ecumenical Movement , Second Edition,
Edited by Nicholas L OSSKY , José Míguez B ONINO , John
POBEE , Tom F. S TRANSKY , Geoffrey W AINWRIGHT , Pauline
WEBB, WCC Publications, Gene va, 2002, pp. 1014-1015.
128. Van der B ENT, Ans J., K ESSLER , Diane, „WCC
Assemblies”, în: Dictionary of the Ecumenical Movement ,
Second Edition, Edited by Nicholas L OSSKY , José Míguez
BONINO , John P OBEE , Tom F. S TRANSKY , Geoffrey
WAINWRIGHT , Pauline W EBB, WCC Publications, Geneva,
2002, pp. 1231-1238.
129. Vancouver to Canberra . 1983-1990 . Report of the
Central Committee of the World Council of Churches to
the Seventh Assembly , Edited by Thomas F. B EST, WCC
Publications, Geneva, 1990.
130. VASSILIADIS , Petros, „Orthodox Expectations from the
10th WCC Assembly: The Importance of Interfaith,
Ecological and Economic Witness”, în: Current Dialogue ,
55, September 2013, pp. 16-19.
131. Visser’t H OOFT , W.A., „Pluralism-Temptation or
Opportunity?”, în: The Ecumenical Review , XVIII, nr. 2/1966,
pp. 129-149.
132. Visser’t H OOFT , W.A., The Genesis and Formation of
the World Council of Churches , World Council of
Churches, Geneva, 1982.
133. ZIAKA , Angeliki, „Orthodoxy and Islam – Major
Concerns for Orthodox Engagement”, în: Orthodox
Handbook on Ecumenism. Resources for Theological
Education , Pantelis K ALAITZIDIS , Thomas F ITZGERALD ,
Cyril H OVORUN , Aikaterini P EKRIDOU , Nikolaos
ASPROULIS , Guy L IAGRE , Dietrich W ERNER (Editors),
Regnum Books International, Oxford, 2013, pp. 676-686.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 245
134. WEBER , Hans-Ruedi, Asia and Ecumenical
Movement . 1895-1961 , SCM Press LTD, Bloomsbury
Street, London, 1966.
135. WELLS, Harry L., Resources for Buddhist-Christian
Encounter : An Annotated Bibliography, Educational
Resources Committee of the So ciety for Buddhist-Christian
Studies , 1993.
136. YANNARAS , Christos, Adevărul și unitatea Bisericii ,
Traducere din limba greac ă de Ierom. Ignatie (Ilie) Trif și
Uliniuc Ionu ț Dumitru, Ed. Sophia, Bucure ști, 2009.
137. YANNOULATOS , Archbishop Anastasios, Facing the
World . Orthodox Christian Essays on Global Concerns ,
Translation by Pavlos Gottfried, WCC Publications, Geneva, 2003.
138. † Y
ANNOULATOS , Anastasios, Ortodoxia și problemele
lumii contemporane , Traducere de Drd. Gabriel Mândril ă,
Pr. prof. dr. Constantin Coman, Ed. Bizantin ă, București,
2003.
139. † Y ANNOULATOS , Anastasie, Misiune pe urmele lui
Hristos . Studii teologice și omilii , Traducere din limba
greacă Diac. Dr. Ștefan L. Toma, Ed. Andreiana, Sibiu,
2013.
140. B
ENEDICT XVI, „Faith, Reason and the University ‒
Memories and Reflections”, <http://w2.vatican.va/content/benedict-
xvi/en/speeches/2006/september/documents/hf_ben-
xvi_spe_20060912_university-regensburg.html>, 11 iulie
2015.
141. „Bosphorus Declaration”,
<http://www.appealofconscience.org/d-
577/declarations/Bosphorus% 20Declaration>, 10 iulie
2015.

246 ADRIAN BOLDI ȘOR
142. „Communique of the 6th A cademic Meeting between
Judaism and Orthodox Christianity, Jerusalem, March 14-15, 2007”, <http://www.jcrelations.net/Communiqu%E9,+Sixth+Aca
demic+Meeting+between+Judaism+and+Orthodox+Christ
ianity%3Cbr%3EJerusalem,+March+14-
15,+2007.2016.0.html?L=3>, 10 mai 2015.
143. „Guidelines on Dialogue with People of Living Faiths
and Ideologies”, <http://www.oikoumene.org/en/resources/documents/wcc-
programmes/interre ligious-dialogue-and-
cooperation/interreligious-tru st-and-respect/guidelines-on-
dialogue-with-people-of-living-fa iths-and-ideologies >, 08
mai 2015.
144. „Learning to Explore Love T ogether. Suggestions to the
Churches for Responding to «A Common Word»”, <https://www.oikoumene.org/en /resources/documents/wcc
-programmes/interreligious-dialogue-and-
cooperation/interreligious-tru st-and-respect/learning-to-
explore-love-together>, 11 iulie 2015.
145. „Minute on Indigenous Peoples”,
<http://www.oikoumene.org/en/resources/documents/asse
mbly/2013-busan/adopted-documents-statements/minute-
on-indigenous-peoples>, 27 iulie 2015.
146. „Open Letter to His Holliness Pope Benedict XVI”,
<http://ammanmessage.com/m edia/openLetter/english.
pdf>, 11 iulie 2015.
147. „Statement affirming the Christian presence and
witness in the Middle East”, <http://www.oikoumene.org/en/resources/documents/asse
mbly/2013-busan/adopted-documents-
statements/statement-affirming-the-christian-presence-
and-witness-in-the-mi ddle-east>, 27 iulie 2015.

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 247
148. „Statement on the Human Ri ghts of Stateless People”,
<http://www.oikoumene.org/en/resources/documents/asse
mbly/2013-busan/adopted-documents-statements/human-
rights-of-stateless-pe ople>, 27 iulie 2015.
149. „Statement on the Politicization of Religion and Rights
of Religious Minorities”, <http://www.oikoumene.org/en/resources/documents/asse
mbly/2013-busan/adopted-documents-
statements/politicisation-of-religion-and-rights-of-
religious-minoritie s>, 27 iulie 2015.
150. <https://www.oikoumene.org/en />, 10 februarie 2015.
151. <http://www.parliamentofreligions.org/>, 30 iulie 2015.
152. <http://www.edinburgh2010.org.>, 15 iunie 2015.

248 ADRIAN BOLDI ȘOR

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 249

Cuprins

Introducere………………………………………………………………. 5 1. Începuturile moderne ale dial ogului interreligios…….. 17
1.1 Drumul spre Parlamentul Mondial al Religiilor …….. 17
1.2 Religiile lumii la Prima Conferin ță misionar ă
de la Edinburgh 1910 ……………………………………….. 22
1.2.1 Scurt istoric……………………………………………….. 22 1.2.2 Lucr ările Comisiei a IV-a……………………………… 25
1.2.2.1 Religiile animiste…………………………………… 27 1.2.2.2 Religiile Asiei………………………………………… 32 1.2.2.2.1 Religiile chineze……………………………….. 33 1.2.2.2.2 Religiile Japoniei………………………………. 36 1.2.2.2.3 Hinduismul……………………………………… 37 1.2.2.3 Islamul…………………………………………………. 39 1.2.3 De la Edinburgh 1910 la Edinburgh 2010……….. 42

2. Dialogul interreligios în cadr ul Consiliului Mondial al
Bisericilor……………………………………………………………… 47
2.1 Începuturile Consiliului Mondial al
Bisericilor (CMB) ……………………………………………… 47
2.2 Amsterdam (1948)……………………………………………. 52
2.3 Evanston (1954)………………………………………………. 56 2.4 New Delhi (1961)…………………………………………….. 59 2.5 Uppsala (1968)………………………………………………….. 61 2.6 Nairobi (1975)…………………………………………………. 68 2.7 Vancouver (1983)…………………………………………….. 76 2.8 Canberra (1991)……………………………………………….. 83 2.9 De la Harare (1998) la Porto Alegre (2006)………….. 85
2.10 Busan (2013)…………………………………………………. 90

250 ADRIAN BOLDI ȘOR
3. Dialogul dintre cre știnism și religiile tradi ționale……. 99

4. Dialogul dintre cre știnism, hinduism și budism………. 103
4.1 Redescoperirea religiilor Asiei……………………………. 103
4.2 Dialoguri bilaterale și multilaterale……………………… 104
4.2.1 Dialogul dintre cre știnism și hinduism……………. 104
4.2.2 Dialogul dintre cre știnism și budism………………. 110
5. Dialogul dintre cre știni și evrei.
Scurtă istorie contemporan ă…………………………………. 117
6. Dialogul dintre cre știnism și islam în perioada modern ă
și contemporan ă…………………………………………………….. 127
7. Poziția Bisericii romano-catolice fa ță de
dialogul interreligios…………………………………………….. 139 8. Dialogul interreligios din perspectiva Bisericii ortodoxe…………………………………………………… 153
8.1 Sfânta Scriptur ă ‒ baza dialogului interreligios……… 153
8.2 Sfânta Tradi ție – între acceptare și refuz………………… 162
8.3 Implicarea Bisericilor ortodoxe în
dialogul interreligios………………………………………….. 175 8.4 Pagini din contribu ția ortodox ă adusă
dial ogului dintre cre știni și evrei…………………………. 181
8.5 Dialogul cu islamul din perspectiv ă ortodoxă……….. 194
8.5.1 Etape esen țiale ale dialogului dintre
ortodocș i și musulmani…………………………………… 194
8.5.2 Sfâ
ntul Grigorie Palama și islamul…………………. 206
8.5.2.1 Captivitatea otomană a
Sfântului Grigorie Palama………………………. 206 8.5.2.2 Scrierile Sfântului Grigor ie Palama
despre islam………………………………………….. 209

Importanța și actualitatea dialogului interreligios
pentru lumea contemporan ă : istorie, perspective, solu ții 251
8.5.2.2.1 Scrisoare pe care a trimis-o Bisericii sale
din Asia pe când era captiv …………………. 209
8.5.2.2.2 A [mitropolitului] Tesalonicului când a fost prins [c ătre un anonim, 1354] ……. 213
8.5.2.2.3 Discu ții cu Chionii ……………………………. 213
8.5.2.3 Importan ța gândirii Sfântului Grigorie
Palama pentru dialogul cu islamul……………. 216

Concluzii…………………………………………………………………… 219 Bibliografie……………………………………………………………… 229

252 ADRIAN BOLDI ȘOR