Importanța, Organizarea ȘI Funcționarea Organelor Administrației Publice Locale
UNIVERSITATEA “SPIRU HARET” BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ CRAIOVA
SPECIALIZAREA : DREPT
LICENȚĂ
Coordonator :
NICU CRISTIAN GABRIEL Absolvent :
MANGU IONELA RALUCA
CRAIOVA
2014
UNIVERSITATEA “SPIRU HARET” BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ CRAIOVA
SPECIALIZAREA : DREPT
IMPORTANȚA, ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ORGANELOR ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE
Coordonator :
NICU CRISTIAN GABRIEL Absolvent :
MANGU IONELA RALUCA
CRAIOVA
2014
CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………………..
Capitolul I
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ……………………………………………………………………………..
1.1. Considerații cu privire la organizarea administrației publice locale………..
1.2 Principiile de bazã ale organizãrii și funcționãrii administrației publice
locale…………………………………………………………………………….
1.2.1. Principiul autonomiei locale…………………………………………..
1.2.2. Principiul descentralizãrii …………………………………………….
1.2.3. Principiul deconcentrãrii serviciilor publice…………………………
1.2.4. Principiul eligibilitãții …………………………………………………
1.2.5. Principiul legalitãții ……………………………………………………
1.2.6. Principiul consultãrii cetãțenilor în soluționarea problemelor de
interes deosebit ………………………………………………………………
Capitolul II
AUTORITĂȚILE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE JUDEȚENE ȘI LOCALE…
I. Consiliul județean…………………………………………………………………………………..
II. Administrația publică a Municipiului București………………………………………
III. Consiliul Local……………………………………………………………………………………….
IV. Primarul ………………………………………………………………………………………………………
V. Viceprimarul………………………………………………………………………………………….
VI. Secretarul unității administrativ –teritoriale………………………………………………..
VII Prefectul ……………………………………………………………………………………………….
Capitolul III
STRATEGIA DE ACCELERARAREA A REFORMEI ADMINISTRATIEI
PUBLICE LOCALE IN DOMENIUL DE ACTIVITATE AL CONSILIULUI JUDETEAN GORJ………………………………………………………………..
3.1 Diagnosticul domeniului ……………………………………………………..
3.2 Probleme critice ale domeniului …………………………………………….
3.3. Priorități sectoriale identificate ……………………………………………..
3.4. Îmbunătățirea activității proprii ……………………………………………
3.5. Îmbunătățirea calității serviciilor cu impact direct asupra cetățeanului ..
3.6. Îmbunătățirea cooperării instituționale …………………………………….
3.7. Proceduri de implementare, monitorizare și evaluare a strategiei de
modenizare a administrației publice județene …………………………………..
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………
INTRODUCERE
Am ales aveastă tema a Organizării și funcționării administrației publice locale întrucât am considerat că trebuie cunoscută în profunzimea lor aceste organisme, care au luat, iau și vor lua în mod sporit decizii importante pentru comunitățile locale , mai ales în perspective aplicării mecanismelor de descentralizare, asemănătoare cu modelel europene.
Viața fiecărui cetățean și prin extensie a întregii comunități locale a fost, este și va fi întotdeauna marcată de deciziile, ordinele, și acțiunile întreprinse de aceste organisme ale administrației locale, care derivă din votul dat de către cetățeni la fiecare sesiune de alegeri organizate ciclic.
Asupra originii și rolului colectivitãților locale existã douã concepții diferite :
a) colectivitățile locale sunt niște comunitãți naturale, anterioare statului și bucurându-se din partea acestuia de recunoașterea unor drepturi. Aceste colectivitãți se autogestioneazã, bucurându-se de o veritabilã autonomie, limitatã doar de controlul statului. Guvernul rezolvã problemele cu relevanțã la nivel național, iar colectivitãțile locale se pot ocupa de problemele care sunt esențiale pentru viața comunitãții respective. Exemplu: administrarea localã britanicã;
b) colectivitățile locale sunt circumscripții teritoriale, rezultate din necesitatea împãrțirii teritoriului statului pentru o mai bunã administrare. Puterea centralã exercitã o strictã supraveghere asupra acestor entitãți, prin instituirea unei tutele administrative. Conducerea organelor locale este asiguratã de funcționarii numiți de la centru sau, dacã aceștia sunt substituiți de aleșii locali, puterile acestora din urmã sunt limitate. Exemplu : organizarea francezã..
Organizarea sistemului administrației publice în România, centratã pe raporturile dintre autoritãțile centrale și cele locale, combinã elementele corespunzãtoare mai multor regimuri administrative:
1) Regimul de centralizare administrativã, decurgând din caracterul unitar și suveran al statului, se reflectã în organizarea autoritãților administrației publice centrale (Guvern, ministere și alte organe de specialitate) și a serviciilor desconcentrate ale acestora. Atât la nivel central, cât și județean existã autoritãți organizate potrivit principiului subordonãrii ierarhice. Guvernului i se subordoneazã direct ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației centrale, precum și prefectul, iar ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale administrației centrale li se subordoneazã serviciile lor desconcentrate în unitãțile administrativ-teritoriale. Conducãtorii acestor servicii se subordoneazã la nivel județean și prefecților, ca reprezentanți ai Guvernului.
2) Regimul de descentralizare administrativã este consacrat prin prevederea constituționalã conform cãreia administrația publicã, în unitãțile administrativ-teritoriale, se întemeiazã pe principiile descentralizãrii, autonomiei locale și deconcentrãrii serviciilor publice (art. 120 din Constituție). Autoritãțile administrației publice, prin care se realizeazã autonomia localã în comune și orașe, sunt consiliile locale alese și primarii aleși în condițiile legii. Consiliile locale și primarii funcționeazã în condițiile legii, ca autoritãți administrative autonome și rezolvã treburile publice din comune și din orașe (art. 121). Consiliul județean este autoritatea administrației publice pentru coordonarea activitãții consiliilor comunale și orãșenești, în vederea realizãrii serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este ales și funcționeazã în condițiile legii (art. 122).
3) Regimul de deconcentrare administrativã presupune cã unii dintre reprezentanții autoritãților centrale la nivelul local au competențe sã ia decizii fãrã aprobarea acesteia, fiind totuși supuși controlului ei. În sistemul nostru administrativ, într-o astfel de situație se gãsesc serviciile ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației centrale. Conducãtorii acestora sunt numiți de cãtre miniștri, au competența sã rezolve problemele din domeniul respectiv, care apar în unitatea administrativ-teritorialã, iar actele emise de ei sunt supuse controlului administrativ ierarhic.
4) Regimul de tutelã administrativã semnificã controlul exercitat de autoritãțile centrale asupra celor locale, și urmãrește sã alinieze politicile locale celor naționale, de ansamblu, pentru ca interesele regionale sã nu afecteze interesele generale. Acest control este compatibil cu principiul autonomiei locale. Guvernul exercitã conducerea generalã a administrației publice (art. 102 din Constituție). În acest scop, în cadrul sãu s-au instituit structuri adecvate (Ministerul Administrației și Internelor), care exercitã și atribuții de control asupra activitãților autoritãților locale. Totodatã, prefectul, ca reprezentant al Guvernului în județe și în municipiul București, poate exercita un control asupra legalitãții actelor administrative adoptate sau emise de autoritãțile administrației publice locale și județene, prin sesizarea instanței de contencios administrativ.
Lucrarea a fost structurată pe trei capitole importante.
După Introducerea care motivează alegerea temei și explică tocmai structura lucrării, urmează capitolele importante ale temei.
În Capitolul I – Considerații generale privind administrația publică locală, se face referire la câteva aspecte generale legate de administrația locală, inserându-se principiile pe baza cărora sunt organizate organismele specifice acestor administrații.
Capitolul al II-lea – Autoritățile administrației publice județene și locale se ocupă tocmai cu nominalizarea, organizarea și funcționarea autotrităților administrației locale.
În Capitolul al III-lea – Strategia de accelerararea a reformei administratiei publice locale in domeniul de activitate al consiliului judetean Gorj , se face o analiză a strategiei de accelerare a reformei administrației publice locale, mai ales în contextul actual al integrării europene și al iminentelor măsuri de descentralizare și chiar de reorganizare teritorială, care se vor cuprinde teriroriul românesc.
Lucrarea se încheie cu Bibliografia care a stat la baza realizării acestei teme.
Capitolul I
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ
1.1. Considerații cu privire la organizarea administrației publice locale
Administrația publică locală este totalitatea autoritãților cu competențã generalã sau specialã, chemate sã satisfacã cerințele și interesele generale ale populației unei unitãți administrativ – teritoriale (județ, comunã, oraș). Administrația publică locală este organizată și funcționează la nivelul unităților administrativ-teritoriale ale României : comune, orașe și județe. Administrația publicã localã – în cadrul unitãții administrativ – teritoriale -, își realizeazã sarcinile prin servicii proprii sau deconcentrate cu atribuții corespunzãtoare la nivelul comunei, orașului și al județului. Între administrația publică centrală și cea locală există unele delimitări determinate de principiul autonomiei locale. În comune și orașe, administrația publicã localã se realizeazã prin consiliile locale și primarii aleși conform legii, aceste instituții alcãtuind autoritãțile administrației publice locale, prin care se realizeazã autonomia localã. La nivelul județelor, consiliile județene, în calitate de autoritãți ale administrației publice, realizeazã autonomia localã în județe. Din cele de mai sus rezultă că prin administrație publicã înțelegem activitatea pe care o desfãșoarã autoritãțile administrativ – teritoriale organizate pe baza principiului autonomiei locale.
1.2 Principiile de bazã ale organizãrii și funcționãrii administrației publice locale
« Din prevederile corelate ale Constituției, Legilor nr. 215/2001 a administrației publice locale și 67/2004, rezultă că organizarea și funcționarea administrației publice locale are la bazã urmãtoarele principii:
1. Principiul autonomiei locale ;
2. Principiul descentralizãrii ;
3. Principiul deconcentrãrii serviciilor publice ;
4. Principiul eligibilitãtii autoritãtilor administratiei publice locale ;
5. Principiul legalitãtii ;
6. Principiul consultãrii cetãtenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit.
1.2.1. Principiul autonomiei locale
Ca o consecințã a aplicãrii principiului autonomiei locale (consacrat expres de Constituție și de Legea nr. 215/2001), autoritãțile comunale/orãșenești nu sunt subordonate fațã de vreo autoritate județeanã sau centralã. Între consiliul local, respectiv primar, pe de o parte, și consiliul județean, pe de altã parte, nu este nici un raport de subordonare. Nu existã raporturi de subordonare nici între consiliul local/primar, pe de o parte, și prefect, minister, departament central, pe de altã parte. În relațiile cu organele locale, organelor centrale, respectiv județene, le revin doar urmãtoarele drepturi: de a le organiza activitatea; de a le da îndrumãri; de a executa controlul general asupra diferitelor activitãți cu caracter economico-financiar, juridic, organizatoric, cultural etc.; de a solicita anularea actelor ilegale.Conform Legii administrației publice locale nr. 215/2001, autonomia locală este dreptul și capacitatea efectivã a autoritãților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivitãților locale pe care le reprezintã, treburile publice, în condițiile legii. Acest drept se exercitã de cãtre consiliile locale și primari, precum și de cãtre consiliile județene, autoritãți ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. »
Colectivitatea localã reprezintă totalitatea locuitorilor din unitatea
administrativ-teritorialã. Autonomia locală este numai administrativă și financiară și este exercitată pe baza și în limitele prevăzute de lege. Autonomia localã conferã autoritãților administrației publice locale dreptul ca, în limitele legii, sã aibã inițiative în toate domeniile, cu excepția celor care sunt date, în mod expres, în competența altor autoritãți publice. Pentru realizarea autonomiei locale, autoritãțile administrației publice din comune, orașe și județe elaboreazã și aprobã bugete de venituri și cheltuieli, având dreptul ca, în condițiile legii, sã instituie și sã perceapã impozite și taxe locale. Autonomia localã reprezintã atât un drept, cât și o obligație pentru autoritãțile reprezentative ale colectivitãților locale, care au misiunea de a gestiona și rezolva toate problemele populației din raza lor administrativ-teritorialã.
1.2.2. Principiul descentralizãrii
Descentralizarea se caracterizeazã prin aceea cã rezolvarea problemelor de interes local nu se face de funcționari numiți de la centru, ci de cãtre cei aleși de corpul electoral sau desemnați de aceștia. Autoritãțile locale nu sunt subordonate ierarhic celor centrale, iar actele lor, chiar dacã nu sunt conforme cu legea, nu pot fi anulate de acestea din urmã (în cadrul sistemului administrativ), ci de cãtre autoritãți din afara acestuia – din sfera puterii judecãtorești, ori în cadrul unui sistem jurisdicțional special constituit. Descentralizarea administrativã constã în recunoașterea personalitãții juridice unitãților administrativ-teritoriale, existența autoritãților publice care le reprezintã și care nu fac parte dintr-un sistem ierarhic subordonat centrului, dar care sunt supuse unui control special (tutelã administrativã). Elementele specifice descentralizãri administrative care caracterizeazã administrația publicã din România sunt urmãtoarele: rezolvarea problemelor locale care intereseazã comuna, orașul sau județul este datã în competența autoritãților administrației publice locale; persoanele care alcãtuiesc aceste autoritãți (consilierii locali, consilierii județeni, primarii) sunt aleși de cãtre locuitorii localitãții sau județului, iar ceilalți funcționari publici, din serviciile publice ale acestor autoritãți sunt desemnați de cãtre respectivele autoritãți; raporturile dintre autoritãțile administrației publice locale din comune și orașe și autoritãțile administrației publice la nivel județean se bazeazã pe principiile autonomiei, legalitãții, responsabilitãții, cooperãrii și solidaritãții în rezolvarea problemelor întregului județ.
“În relațiile dintre autoritãțile administrației publice locale și consiliul județean, pe de o parte, precum și între consiliul local și primar, pe de altã, nu existã raporturi de subordonare; între prefecți, pe de o parte, consiliile locale și primari, precum și consiliile județene și președinții consiliilor județene, pe de altã parte, nu existã raporturi de subordonare; imposibilitatea autoritãții centrale de a anula actele (chiar și cele ilegale) ale autoritãților locale descentralizate. În acest sens, nici o autoritate a administrației publice centrale (Guvern, ministere) nu are competența sã anuleze, sã modifice sau sã suspende un act adoptat sau emis de consiliul local, consiliul județean sau de primar, așa cum ar putea-o face, de pildã, Guvernul cu un act emis de un ministru sau de prefect. La rândul sãu, nici prefectul, ca reprezentant al Guvernului pe plan local, care are rolul sã “vegheze ca activitatea consiliilor locale și a primarilor, a consiliilor județene și a președinților consiliilor județene sã se desfãșoare în conformitate cu prevederile legii”, nu poate anula sau suspenda un act adoptat sau emis de autoritãțile administrației publice locale, ci cel mult sã solicite acest lucru unei autoritãți din sfera altei puteri a statului – instanței judecãtorești; fiecare dintre unitãțile administrativ-teritoriale (comunã, oraș, municipiu, județ) dispune de un patrimoniu propriu, distinct de cel al statului și de un buget propriu, pe care le gestioneazã în condițiile legii, în vederea satisfacerii intereselor și trebuințelor locale.
1.2.3. Principiul deconcentrãrii serviciilor publice
Deconcentrarea administrativă este o treaptã, situatã între centralizare și descentralizare
administrativã, fiind o “centralizare atenuatã” sau “o slabã descentralizare”. Conducãtorii instituțiilor deconcentrate sunt numiți de cãtre miniștri, au competența sã rezolve problemele din domeniul respectiv care apar în unitatea administrativ-teritorialã, iar actele emise de ei sunt supuse controlului administrativ ierarhice. Numirea sau eliberarea din funcție a conducãtorilor acestor servicii se face numai cu avizul consultativ al prefectului.
Deconcentrarea serviciilor publice nu vizeazã în mod obligatoriu transferarea tuturor activitãților de la nivel central, la cel județean sau local (ceea ce nu este nici necesar nici oportun). La nivelul unitãților administrativ-teritoriale sunt organizate servicii publice ale organelor centrale, care au, de regulã, dublã subordonare: pe verticalã – organului central, iar pe orizontalã – prefectului. În categoria acestora intrã direcțiile sanitare, direcțiile de statisticã, inspectoratele școlare ș.a.m.d. Autoritãțile administrației publice locale, care presteazã servicii de interes local, sunt consiliile locale și primarii, ca unitãți autonome, precum și consiliile județene.
Sunt și o seamã de instituții publice care presteazã servicii cãtre populație. Ele se înființeazã prin lege sau potrivit legii, de Parlament, Guvern, ministere și alte autoritãți de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de cãtre consiliile județene sau locale. În aceastã categorie intrã, între altele, instituții de învãțãmânt, dispensare, policlinici, spitale, biblioteci etc. Alte tipuri de servicii publice sunt cele prestate de regiile autonome de construcții, transport, comunicații, salubritate etc. și care se înființeazã prin hotãrâri de Guvern sau ale consiliilor județene sau locale. În sfârșit, unele asociații și fundanții, care pot fi înființate și de persoane particulare, fãrã scop lucrativ sau non-profit, intrã, de asemenea, în cadrul unitãților care presteazã unele servicii publice.
1.2.4. Principiul eligibilitãții
« Acest principiu nu este formulat expres de Constituție dar este cuprins în prevederile Legilor nr. 215/2001 și nr. 67/2004, care privesc administrația publicã localã și respectiv alegerea autoritãților administrației publice locale. Dat fiind natura lor juridicã, aceste autoritãți nu sunt ale statului și, ca urmare, nu exercitã nici una din puterile statului. Rațiunea de a fi a consiliilor locale și județene precum și a primarilor constã numai în a administra/gestiona treburile unităților administrativ – teritoriale în care sunt alese, de a sluji și rezolva interesele colectivitãților respective, într-un cuvânt, ale electoratului. Așadar, puterea lor nu este determinatã de puterea statului, nu derivã din aceasta, ci din mandatul ce le-a fost încredințat de alegãtori, în numele cãrora acționeazã și pe care-i reprezintã. Pentru ca acțiunile autoritãților alese sã fie eficiente și sã producã efecte juridice, acestea trebuie recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii națiuni.
În virtutea recunoașterii lor de cãtre stat, recunoaștere care este condiționatã de valabilitatea scrutinului electoral, primarii, consiliile comunale și județene sunt încadrate în ordinea juridicã a statului, acțiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea.
1.2.5. Principiul legalitãții
Legalitatea înseamnã respectarea cu strictețe a unei norme de drept. La starea de legalitate se ajunge fie prin respectarea unei dispoziții legale de bunãvoie, fie prin aplicarea silitã a legii de cãtre forța de constrângere a puterii publice.
Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale prevede, în mod expres principiul legalitãții, cãruia trebuie sã i se subordoneze organizarea și funcționarea tuturor autoritãților administrației publice locale. Principiul legalitãții se aplicã în administrația publicã localã, privitã în toatã complexitatea sa. În consecințã, toate aspectele organizatorice și funcționale, respectiv consacrarea structurilor organizatorice ale autoritãților administrației publice locale, componența, modul de constituire, atribuțiile, competențele și modul lor de funcționare, la care se adaugã actele pe care le emanã, ca și raporturile și relațiile lor cu alte autoritãți publice sau structuri organizatorice din țarã și strãinãtate, trebuie sã fie în strictã conformitate cu legea (cu prevederile Constituției, dar și cu cele ale legilor și ale celorlalte acte normative în vigoare).
1.2.6. Principiul consultãrii cetãțenilor în soluționarea problemelor de interes deosebit
Legea administrației publice locale obligã la consultarea locuitorilor, prin referendum, în situația oricãror modificãri ale limitelor teritoriale ale județului. Problemele de interes deosebit din unitãțile administrativ-teritoriale și subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor pot fi supuse, în condițiile legii, aprobãrii locuitorilor, prin referendum local.
Referendumul local se poate organiza în toate satele și localitãțile componente ale comunei sau orașului ori numai în unele dintre acestea. În cazul referendumului la nivel județean, acesta se poate desfãșura în toate comunele și orașele din județ ori numai în unele dintre acestea, care sunt direct interesate.
De regulã, referendumul are un caracter consultativ, de aceea rezultatul sãu nu este obligatoriu ci doar orientativ. Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau județene, dupã caz, la propunerea primarului, respectiv a președintelui consiliului județean. »
Capitolul II
AUTORITĂȚILE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE JUDEȚENE ȘI LOCALE
I. Consiliul județean
A. Statutul constituțional al Consiliului județean
Îl regăsim consacrat în art.122 potrivit căruia “Consiliul județean este autoritatea administrației publice pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean”. Articolul 22 din legea nr. 215/2001, astfel cum a fost el modificat prin legea nr. 286/2006, reia, într-o formulare aproape identică, textul constituțional.
Cel de-al doilea alineat al articolului trimite la o lege, în condițiile căreia să se stabilească modul de alegere și funcționare a Consiliului județean.
Consiliul județean, alături de Consiliul local și primar, reprezintă o autoritate a autonomiei locale.
Legiuitorul Constituant din 1991 “a pus accent pe autonomia comunelor și orașelor, rezervând autorității județene alese doar un rol coordonator”.
Între autoritățile constituite la nivel local și cele de la niveul județean nu există raporturi de subordonare. Raporturile dintre autoritățile administrației publice locale din comune, orașe și municipii și autoritățile administrației publice de la nivel județean se bazează pe principiile autonomiei, legalității, responsabilității, cooperării și solidarității în rezolvarea problemelor întregului județ.
B. Alegerea Consiliului județean
Consiliul județean este format din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.
Universalitatea votului reprezintă acea caracteristică a votului potrivit căreia toți cetățenii români au dreptul de a vota, dacă sunt îndeplinire condițiile constituționale și legale.
„Egalitatea votului derivă din principiul constituțional al egalității tuturor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de articolul 16 din legea fundamentală.
Caracterul direct al votului semnifică trăsătura constituțională a acestuia care
presupune că alegătorul poate și trebuie să își exprime opțiunea sa personală și nu prin intermediari sau reprezentanți.
Caracterul secret exprimă trăsătura constituțională a votului care dă posibilitatea alegătorului de a-și exprima opțiunea sa cu privire la candidații propuși pe liste, fără că această opțiune să fie cunoscută de alții sau supusă vreunei presiuni.
Ultimul caracter, cel liber exprimat al votului evocă faptul că alegătorul nu este supus nici unei constrângeri, că el are posibilitatea de a-și manifesta sau nu opțiunea pentru o anumită listă de candidați sau un anumit candidat.
Textul constituțional trimite la o lege, prin care să se stabilească modul de alegere și funcționarea Consiliului județean, fără a preciza dacă va fi vorba despre sistemul alegerilor directe sau al celor indirecte. Inițial, în baza Legii nr- 70/1991 a alegerilor locale, consiliul județean se alegea în mod indirect, însă în urma modificărilor aduse acestei legi prin Legea nr. 25/1996, s-a trecut la sistemul alegerii directe a consiliului județean, sistem care este menținut și prin actuala lege nr. 67/2004 privind alegerile locale.”
Numărul consilierilor care compun fiecare Consiliu județean se stabilește prin ordin al prefectului, în funcție de numărul locuitorilor din fiecare județ, astfel cum este el raportat de Institutul Național de Statistică la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care precede alegerile (art.102 din Legea nr. 215/2001, modificat prin Legea nr. 286/2006).
Legea stabilește numărul minim și maxim al consilierilor județeni, și anume:
până la 350 000 locuitori – 31 de consilieri județeni;
între 350 001 și 500 000 – 33 de consilieri județeni;
între 500 001 și 650 000 – 35 de consilieri județeni;
peste 650 000 – 37 de consilieri județeni.
C. Atribuțiile Consiliului județean
Trebuie precizat că, la fel ca și Consiliul local, și Consiliul județean are o dublă natură:
de autoritate a autonomiei județene;
de autoritate a administrației publice județene.
Legea nr. 215/2001, în forma inițială, nu conținea o clasificare a atribuțiilor autorităților administrației publice locale și Județeane, În forma în care a fost modificat prin legea nr. 286/2006, articolul 104 din lege realizezaă o clasificare a atribuțiilor realizate de consiliul județean, și în cadrul fiecărei categorii enunță atribuțiile prin care aceasta se concretizezaă, fiind vorba despre următoarele categorii:
a) atribuții privind organizare și funcționare a aparatului de specialitate a consiliului județean, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes județean și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes județean.
„În exercitarea acestei atribuții, consiliul județean alege președintele și vicepreședinții, hotărăște înființare,a desființarea, reorganizarea de instituții, serviciipublice, societăți comerciale de interes județean; aprobă regulamentul de organizare și funcționare a consiliului județean, exercită, în numele județului, drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societăți comerciale sau regii autonome, în condițiile legii; numește, sancționează și dispune cu privire la raporturile de muncă sau de serviciu ale conducătorilor sevriciilor publice de interes județean.
b) atribuții privind dezvoltarea economico- socială a județului
În exercitarea acestei atribuții, consiliul județean aprobă,bugetul de venituri și cheltuieli; contractarea și garantarea de împrumuturi; stabilește impozite și taxe la nivel județean; adoptă strategii și programe de dezvoltar estabilește programele de dezvoltare a județului și documentațiile pentru lucrările de investiții.
c) atribuții privind gestionarea patrimoniului județului.
În exercitarea acestei atribuții, consiliul județeanhotărăște darea îna dministrare, concesionarea sau închirierea bunurilor publice de interes județean, închirierea sau vânzarea celor private, atribuie denumiri pentru obiective de interes județean.
d) atribuții privind gestionarea serviciilor publice din subordine
În exercitarea acestei atribuții, consiliul județean asigură cadrul neecsar pentru furnizarea serviciilro puiblice din educație, protecția copilului, sănătate, cultură, tineret, sport, ordine publică, situații de urgență, meiu înconjurător, monumentele istorice, evidența persoanelor, căi de comunicație, servicii comunitare de utilitate publică de interes județean.
e) atribuții privind cooperarea interinstituțională.
În exercitarea acestei atribuții, consiliul județean hotărște cooperarea saua socierea cu alte unități administrativ teritoriale din ațră sau străinătate.
f) alte atribuții prevăzute de lege.”
D. „Președintele consiliului județean are următorul statut:
îndeplinește funcția de reprezentare a județului în relațiile cu celelalte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice din țară sau din străinătate (art. 114 alin. 1);
răspunde în fața consiliului județean de buna funcționare a administrației publice județene (art. 114 alin.(2);
răspunde de buna funcționare a aparatului propriu de specialitate pe care îl conduce și controlează și care i se subordonează(art. 115 (1), în forma modificată prin Legea nr. 286/2006);
asigură respectarea prevederilor constituției, a legilor,și celorlalte acte juridice obligatorii și a hotărârilor Consiliului județean.
E. Mandatul, funcționarea și actele consiliului județean
Consiliul județean se alege pentru un mandat de 4 ani, care se exercită de la data constituirii până la declararea, ca legal constituit, a consiliului nou–ales (art. 105).
Forma de lucru a consiliului județean este ședința, care are loc în fiecare lună. În afara ședințelor ordinare, consiliul județean se poate întruni și în ședință extraordinară, ori de câte ori este necesar, la cererea președintelui sau a cel puțin o treime din numărul consilierilor sau la solicitarea prefectului, adresată președintelui consiliului județean.
Ședințele consiliului județean sunt legal constituite în prezența majorității consilierilor județeni în funcție. Legea consacră caracterul obligatoriu al prezenței consilierilor județeni la ședințe, urmând ca, prin regulamentul de organizare și funcționare să se stabilească situațiile în care se consideră că absența este temeinică, precum și sancțiunile care se pot dispune în cazul în acre consilierul județean absentează de la mai mult de două ședințe fără motive tmeinice.
Actele consiliului județean sunt hotărârile. În urma modificărilor care au fost aduse Legii nr. 215/2001 prin legea nr. 286/2006, a fost introdus un nou capitol, numerotat capitolul VI3, cu denumirea actele autorităților administrației publice locale și comunicarea acestora.
În ceea ce ne privește, am crittcat denumirea acestui capitol, care face referire numai la comunicare, dat fiind faptul că operațiunea comunicării este specifică numai actelor administrative individuale, pe când actele administrative normative se publică. În opinia noastră, ar fi fost suficient ca denumirea să fie actele autorităților adminsitrației publice locale.
Hotărârile consiliului județean se comunică în mod obligatoriu Prefectului, grija secretarului județului. Ele sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instanțele judecătorești de contencios administrativ. Hotărârile se semnează de către președinte sau de vicepreședintele care a condus ședința și se contrasemnează de către secretar.
Hotărârile consiliului județean sunt acte administrative supuse regimului juridic al actelor administrative, cu toate dimensiunile acestuia (caracter executoriu, se bucură de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate etc), care pot avea atât caracter normativ, cât și caracter individual.
Președintele consiliului județean, care, din punct de vedere al statutului său, este un organ unipersonal și executiv al consiliului județean, emite dispoziții, care pot avea atât caracter normativ cât, și caracter individual.
Aceste dispoziții devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică (cele normative) sau sunt comunicate persoanelor interesate (cele individuale).”
F. Răspunderea consiliului județean
Dizolvarea de drept
Articolul 111 prevede instituția dizolvării de drept a consiliului județean, în
următoarele cazuri, care sunt comune celor în care are loc dizolvarea de drept a consiliului local, condiții care au suferit modificări prin Legea nr. 286/2006, după cum urmează:
consiliul județean nu se întrunește timp de douăi consecutiv;
în situația în care, în trei ședințe ordinare consecutive nu a adoptat nici o hotărâre;
în cazul în care numărul consilierilor s-a redus sub jumătate plus unul și nu se poate completa prin supleanți.
Secretarul județului sau orice persoană interesată va sesiza instanța de contencios administrativ cu privire la intervenția cazului de dizolvare de drept. În cazulș în acre dizolvarea privește consiliul local, sesizarea poate fia drestaă și de primar sau viceprimar, pe lângă secretarul unității teritoriale sau orice persoană interesatp. Instanța analizează situația de fapt și se pronunță cu privire la diolvarea consiliului, printr-o hotărâre definitivă, care se comunică prefectului. Această procedură, care implică instanța de contencios administrativ, a fost consacrată prin Legea nr. 286/2006. Anterior ei dizolvarea se realiza prin hotărâre de Guvern, la propunerea prefectului. Până la constituirea noului consiliu județean sau, după caz, a noului consiliu local, problemele județului vor fi rezolvate de secretarul unității administrativ teritoriale sau, după caz, de primar.
Dizolvarea prin referendum
„O altă modificare de substanță pe care o aduce actuala Lege nr. 286/2001 este consacrarea instituției dizolvării prin referendum a consiliului județean, ca și a consiliului local.
Referendumul este definiti în literatura de specialitate ca fiind consultarea corpului electoral asupra unei probleme sau asupra unui text constituțțional sau legal care vor deveni perfecte din punct de vedere juridic numai în cazul unui răspuns pozitiv.
Referendumul se organizezaă în condițiile legii, ca urma re a cererii adresată prefectului de cel puțin 25% din numărul cetățenilor cu drept de vot înscriși pe listele elctorale ale județului, sau, în aczul dizolvării consiliului local, ale localității. Referendumul județean, ca și cel local, se organizează de către o comisie numită prin ordin al prefectului, compusă dintr-un reprezentant al prefectului, unm judecător, iar secretariatul este asigurat de instituția prefectului. El este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puțin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept de vot. Activitatea consiliului județean, ca și a consiliului local, încetează dacă în favoarea dizolvării s-au pronunțat jumătate plus unu din numărul total al voturilor exprimate.
II. Administrația publică a Municipiului București
“Legea nr. 215/2001 consacră un capitol separat, capitolul V, acestei materii, pe care îl denumește chiar ”administrația publică a municipiului București”.
Potrivit acestui capitol, administrația publică a municipiului București se realizează de două categorii de organe:
a) organele constituite la nivelul municipiului, și anume consiliul general al municipiului București, care este organ deliberativ precum și primarul general al capitalei, care este organ executiv;
b) de organele constituite la nivelul sectoarelor municipiului București, respectiv consiliile locale ale sectoarelor, ca organe deliberative, și primarii sectoarelor municipiului București, ca organe executive.
Sectoarele municipiului București, potrivit articolului 92 din lege, se organizează ca subdiviziuni administrativ-teritoriale ale acestuia.
Consiliul general al municipiului București se alege, se constituie și funcționează, în condițiile prevăzute de lege pentru consiliile locale.”
Primarul general și viceprimarii municipiului București îndeplinesc atribuțiile prevăzute de lege pentru primarii și viceprimarii comunelor și orașelor, care se aplică în mod corespunzător.
Cât privește primarii de sector și viceprimarii, ei funcționează în condițiile prevăzute pentru primarii și viceprimarii comunelor și orașelor și exercită atribuțiile acestora, cu anumite excepții.
La nivelul municipiului București regăsim și instituția prefectului care funcționează în condițiile prevăzute de Legea nr. 340/2004 privind instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare.
III. Consiliul Local
A. Statutul constituțional și legal al Consiliului Local
Potrivit art. 121 (1), “autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale alese și primarii aleși, în condițiile legii”.
Se constată că prin această dispoziție constituțională, consiliul local este calificat ca fiind una din autoritățile publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe. Ele reprezintă astfel o autoritate a autonomiei locale cuc aracter deliberativ.”
Consiliul local reprezintă o autoritate colegială a administrației publice locale, aleasă în vederea soluționării problemelor de interes local.
B. Raporturile consiliului local cu celelalte autorități ale administrației publice
Articolul 6 alin.(1) din Legea nr. 215/2001 prevede că raporturile dintre administrația publică județeană și cea locală se bazează pe următoarele principii:
principiul autonomiei;
principiul legalității;
principiul responsabilității;
principiul cooperării și solidarității în rezolvarea problemelor întregului județ.
Pentru a întări și mai mult caracterul autonom al administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, același articol, în alineatul al doilea, vine cu precizarea că între administrația publică locală și cea județeană nu există raporturi de subordonare.
Raporturi de subordonare nu există nici între consiliul județean și prefect, consiliul local și prefect, consiliul județean și local și Guvern.
Guvernul, potrivit articolului 102 (1), are misiunea de a exercita conducerea generală a administrației publice, ceea ce nu înseamnă că Guvernul subordonează întreaga administrație publică.
Guvernul intră în raporturi de subordonare numai față de ministere și alte organe centrale de specialitate, care îi sunt subordonate , precum și față de prefect.
Față de celelalte autorități ale administrației publice, Guvernul exercită raporturi de coordonare, în ceea ce privește autoritățile administrației centrale autonome și raporturi de tutelă administrativă, exercitată prin reprezentantul Guvernului, prefectul, față de autoritățile autonome locale și județene.
C. Componența și constituirea consiliului local
Articolul 121 (1) prevede că atât consiliile locale cât și primarii sunt aleși în condițiile legii.
Consiliile locale sunt organe deliberative ale autonomiei locale cu caracter colegial, fiind astfel formate din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.
Prefectul este cel care stabilește, prin ordin, numărul consilierilor, potrivit articolului 29 din Legea nr. 215/2001. Acest număr variază, în funcție de numărul locuitorilor, între 9 consilieri pentru localitățile care au până la 1.500 de locuitori și 27 de consilieri pentru localitățile care au peste 400.000 de locuitori. Face excepție Consiliul general al Municipiului București, care are un număr de 31 consilieri.
Procedura de constituire,a tât la consiliiile locale, cât și la celel județene, a fost modificată prin legea nr. 286/2006. Dacă anterior, validarea consilierilor se făcea de către o comisie de validare formată din consilieri, în prezent validarea se face de către judecătoria în a cărei rază se află unitatea adminsitartiv teritorială, de un judecător desemnat de președintele instanței.
Constituirea consiliului local se realizează în termen de 25 de zile de la data când au avut loc alegerile (art. 31 alin. 1).
Prefectul este cel care, potrivit articolului 31 (1), face convocarea consiliului nou-ales în ședința de constituire.
Pentru ca ședința de constituire să aibă caracter legal, se impune participarea majorității consilierilor aleși și validați. Dacă această majoritate nu este întrunită, în termen de 3 zile se întrunește din nou ședința. Dacă nici în această situație consiliul nu este întrunit legal, se va proceda la o nouă convocare, îna lte trei zile. Dacă consiliul nu se paote întruni nici la a treia convocare, datorită absenței nemotivate, instanța va declara vacante, prin hotărâre, locurile consilierilor aleși care au lipsit nemotivat la oricare din cele trei convocări. Sesizarea instanței se face de către prefect, în termen de 3 zile de la data ședinței. În cazul în care locurile declarate vacante nu pot fi ocupate cu supleanți de pe listele respective, se vor organiza alegeri parțiale, în termen de 90 de zile.
Conducerea lucrărilor de constituire se realizează de către consilierul cel mai în vârstă, asistat de doi consilieri dintre cei mai tineri (art.32).
D. Statutul consilierului local
Articolul 4 din Legea alegerilor locale impune, pentru a putea fi ales în funcția de consilier sau de primar, următoarele condiții:
împlinirea vârstei de 23 de ani inclusiv până în ziua alegerilor;
persoanelor respective să nu le fie interzisă asocierea în partide politice;
persoanele care candidează să aibă cetățenia română și domiciliul în România, potrivit articolului 16 (3) din Constituție;
persoanele respective să aibă domiciliul în unitățile administrativ teritoriale în care urmează să fie alese.
Cea de-a doua problemă privind statutul consilierilor vizează incompatibilitățile, al căror regim îl regăsim reglementat de Secțiunea a IV-a, Capitolul III, Titlul IV, Cartea I din Legea nr. 161/2003.
Astfel, potrivit acestui text, funcția de consilier este incompatibilă cu :
a) funcția de primar sau viceprimar;
b) funcția de prefect și subprefect;
c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu de specialitate al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv;
d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru în consiliul de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv sau la regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;
e) funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la o societate comercială de interes național care își are sediul sau care deține filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;
f) funcția de reprezentant al statului la o societate comercială care își are sediul ori deține filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;
g) calitatea de senator sau deputat;
h) funcția de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat și funcțiile asimilate acestora;
O altă problemă care vizează statutul consilierilor este cea a mandatului consiliului local, care este de patru ani și se exercită de la data constituirii, până la data constituirii consiliului nou ales (art. 39).
Mandatul consiliului local poate fi prelungit doar prin lege organică și numai pe timp de război sau catastrofă.
Legea nr. 215/2001 consacră instituția suspendării de drept a mandatului de consilier local, care intervine în situația în care consilierul a fost arestat preventiv. Această situație se constată prin ordin al prefectului, urmare a sesizării făcute către acesta, de către instanța de judecată. De esența instituției suspendării, indiferent de situația în care ea intervine, este caracterul ei vremelnic, în sensul că măsura durează până la soluționarea definitivă a cauzei care a atras suspendarea. În cazul în care a fost găsit nevinovat, consilierul are dreptul la despăgubiri, potrivit legii.
De precizat și faptul că în exercitarea funcției, consilierii sunt în serviciul colectivității locale.
E. Atribuțiile consiliului local
„Din punctul de vedere al competenței sale materiale (rationae materiae), consiliul local dispune de competență materială generală în unitatea administrativ-teritorială în care a fost ales și funcționează. Din punctul de vedere al competenței teritoriale (rationae loci), consiliul local are competență locală limitată la unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Articolul 38 stabilește norma de principiu potrivit căreia consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale adminsitrației publice centrale sau locale.
Alineatul al doilea stabilește mai multe categorii de atribuții pentru consiliul local.. Anteiror modificării legii, acestea atribuții erau numai enumerate, nu și clasificate, ceea ce a determinat doctrina să opereze ea mai multe clasificări.
În ceea ce privește categorii de atribuții pe care le consacră Legea nr. 215/2001, astfel cum a fost ea modificată prin legea nr. 286/2006, este vorba despre mai multe categorii, în interiorul cărora sunt enumerate atribuțiile concrete pe care le exercită consiliul local.
a) atribuții privind organizare ași funcțioanrea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local.
În exercitarea acestei atribuții, consiliul local aprobă statutul localității și regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local; ștatul de funcții al aparatului de specialitate al primarului, al instituțiilor și serviciilor publice de interes local; exercită în numele localității, drepturile și obligațiiel corespunzătoare aprticipațiilor deținute la societăți comerciale sau regii autonome.
b) atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului.”
În exercitarea acestei atribuții, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, bugetul local, contractarea sau garantarea de împrumutiri; stabilește impozitele și taxele locale; aprobă documentația pentru lucrările de investiții strategiile de dezvoltare economico socialăși duce la îndeplinire măsurile necesrae în procesul de integrare europeană în domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor.
c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului;
În exercitarea acestei atribuții, consiliul local hotărște cu privire la modalitățile de punere în valaore a bunurilor proprietate publică sau privată a unității amdinistrativ teritoriale; avizezaă saua probă documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism șia tribuie denumiri de străzi, piețe, obiective d einteres local.
d) atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni;
În exercitarea acestei atribuții, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice din domeniul educație, sociale, sănătate, cultură, sport, tineret, ordine publică, situații de urgență, protecția mediului, a monumentelor istorice, evidența persoanelor, căi de comunicație , canalizare și alte servicii prevăzute de lege.
e) atribuții privind cooperarea interinstituțională pe plan intern și extern.
În exercitarea acestei atribuții, în principal consiliul local hotărăște cooperarea sau asocierea cu alte unități adminsitrativ teritoriale din țară sau străinătate.
F. Funcționarea consiliului local
Forma de lucru a consiliului local este ședința, care are caracter lunar, la cererea primarului. În afară de ședințele ordinare, mai există și ședințe extraordinare, care pot avea loc ori de câte ori este necesar, la cererea primarului sau a o treime din numărul membrilor consiliului.
Pentru a fi legal constituite, legea impune prezența majorității consilierilor în funcție (art.41).
Ședințele sunt conduse de un președinte de ședință, ales pentru o perioadă de 3 luni, care va conduce ședințele consiliului și va semna hotărârile adoptate de acesta.
Interesant de subliniat este faptul că prezența consilierilor la ședință este obligatorie. Cazurile în care se consideră că absența consilierilor este motivată urmează a fi stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local. În cazul în care un consilier absentează nemotivat de două ori consecutiv, este sancționat în condițiile regulamentului de organizare și funcționare a consiliului local .
Legea consacră caracterul public al ședințelor consiliului local, cu excepția cazurilor în care consilierii decid, cu majoritate de voturi, ca acestea să se desfășoare cu ușile închise. Practica funcționării organelor colegiale evidențiază, astfel utilizarea a două modalități de vot:
votul deschis, este cel care permite identificarea votantului. În acest caz, libertatea acestuia este îngrădită de posibilitatea de a suporta diverse consecințe, ca urmare a voinței exprimate;
votul secret, este cel care asigură anonimatul votantului, astfel încât libertatea de voință a votantului este respectată.
Legea recunoaște posibilitatea ca în consiliile locale în care consilierii aparținând unei minorități naționale reprezintă cel puțin o cincime din numărul total, la ședințele consiliului local să se poată folosi și limba maternă a minorității respective. Într-o atare situație, primarului îi revine misiunea de a asigura traducerea în limba română. Întotdeauna, documentele ședintei se încheie în limba română.
Lucrările fiecărei ședințe sunt consemnate într-un proces-verbal, semnat de consilierul care conduce ședința și de secretarul unității administrativ-teritoriale.
G. Actele consiliului local
În exercitarea atribuțiilor care-i revin, consiliul local adoptă, potrivit
articolului 1207 nou introdus prin Legea nr. 286/2006, hotărâri, care se comunică în mod obligatoriu primarului localității și prefectului județului.
Hotărârile cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care prin lege sau prin regulamentul de organizare și funcționare a consiliului se prevede o altă majoritate.
Cu votul majorității membrilor prezenți se adoptă acele hotărâri care privesc bugetul local, conmtractarea d eîmprumuturi, impozite și taxe locale, participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală sau trsnfrontalieră.
Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor în funcție.
Legea recunoaște, prin art. 46 (4) posibilitatea ca unele hotărâri să fie adoptate prin vot secret. Acele hotărâri care au caracter individual, care privesc anumite persoane, sunt luate întotdeauna prin vot secret.
Hotărârile consiliului local se semnează de către președintele de ședință, se contrasemnează de secretar.
Secretarul are aptitudinea legală de a nu contrasemna hotărârea, atunci când apreciază că aceasta este ilegală (art. 49 alin. 1). Într-o atare situație, el este obligat să-si prezinte motivat opinia sa, care urmează a fi consemnată în procesul-verbal al ședinței.
Secretarului îi revine și misiunea să comunice în scris hotărârea primarului și prefectului, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării.
Din punctul de vedere al naturii lor juridice, hotărârile consiliului local sunt acte administrative, care pot avea caracter normativ sau individual.
În funcție de acest caracter poate fi stabilită data intrării în vigoare a hotărârii, fiind vorba despre:
data aducerii la cunoștință publică a hotărârilor cu caracter normativ;
data comunicării hotărârilor cu caracter individual.
În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, hotărârile cu caracter normativ se aduc la cunoștință publică și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective, iar cele cu caracter individual se comunică, la cerere, și în limba maternă.
H. Răspunderea consilierilor
„Din coroborarea dispozițiilor legale și raportarea lor la Constituție, credem că se pot identifica următoarele forme ale răspunderii consilierilor:
a) o răspundere administrativ disciplinară, care se poate concretiza în următoarele sancțiuni:
– suspendarea de drept din funcție a consilierului, care poate interveni numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv.
În această situație, instanța de judecată are obligația legală să comunice, de îndată, prefectului, situația intervenită, pentru ca acesta, prin ordin, să ia act de intervenția suspendării de drept.
b) o răspundere administrativ patrimonială, care intervine în baza articolelor 52 și 126 (6) din Constituție și a Legii nr. 554/2004;
c) o răspundere penală, care poate atrage după sine, cum spuneam, intervenția suspendării consilierului împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive.
I. Dizolvarea consiliului local își află reglementarea în secțiunea a IV-a a capitolului II, articolul 58, astfel cum a fost el modificat prin legea nr. 286/2006, care isntituie două tipuri de dizolvare, respectiv dizolvare de drept și prin referendum.
Potrivit articolului 58 (1), dizolvarea de drept a consiliului local intervine în trei situații:
când consiliul nu se întrunește timp de două luni consecutiv;
când nu a adoptat în trei ședințe ordinare consecutive nici o hotărâre;
când numărul consilierilor se reduce sub jumătate plus unu și nu se poate completa prin supleanți .
Intervenția situațiilor mai sus menționate se comunică de către primar, viceprimar, secretar, sau orice persoană interesată instanței de contencios administrativ, acărei hotărâre se comunică prefectului.
Cel de-a doilea tip de dizolvare este dizolvarea prin referendum, care poate fi inițait de 25 % din numărul cetățenilor cu drept de vot înscriși pr listele de alegători. Referendumul local poate fi definit ca reprezentând un procedeu al democrației semi-directeși, totodată, un mijloc de accentuare a autonomiei locale, prin intermediul căruia, în condițiile legii, cetățenii din unitățile amdinistrativ teritoriale se pronunță în mod direct, asupra unor probleme de interes local, adoptând decizii obligatorii pentru reprezentanții lor (autoritățile publice locale). Referendumul se organizeză de o comisie numită prin ordin al prefectului, compusă dintr-un reprezentant al acestuia, unul al primarului, al consiliului local (sau județean, când referendumul privește dizolvarea consiliului județean). Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puțin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept de vot iar pentru dizolvare trebuie să se pronunțe cel puțin jumătate plus unud in numărul total al voturilor valabil exprimate.
În perioada dintre momentul dizolvării și constituirea, în urma alegerilor, a unui nou consiliu local, problemele curente ale comunei sau orașului vor fi rezolvate de primar, sau, în lipsa acestora, de secretarul unității administrativ-teritoriale, în limita competențelor care le revin acestora.”
IV. Primarul
A) Statutul primarului
Coroborând articolul 21 cu articolele cuprinse în capitolul III din Legea
nr. 215/2001, desprindem concluzia că primarul reprezintă autoritatea administrației publice cu caracter executiv.
Legea română a administrației publice locale, ca și legea anterioară, consacră un dublu statut al primarului:
a) autoritatea care reprezintă colectivitatea teritorială care l-a ales, sau, într-o formulă consacrată în limbajul juridic francez “agent al colectivității teritoriale”;
b) autoritate ce reprezintă puterea statală la nivelul unității administrativ-teritoriale, sau, în același limbaj, “agent al statului” la nivelul comunei, orașului (municipiului).
B) Alegerea primarului, ca și a consiliului local, se face prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. În primul tur de scrutin este declarat ales primarul care a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate. Când nu s-a realizat această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, în cel mult două săptămâni, între candidații aflați pe primele două locuri. Este declarat ales cel care a obținut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate.
Condiții pentru alegerea primarului
Ca și pentru consilieri, Legea electorală impune aceleași condiții, și anume:
să aibă drept de vot;
să fi împlinit 23 de ani până în ziua alegerilor;
să aibă domiciliul în unitatea administrativ-teritorială în care urmează să fie aleși;
să nu le fie interzisă asocierea în partide politice.
C) Mandatul primarului este de 4 ani și se exercită de la data depunerii jurământului în fața consiliului local până la data depunerii jurământului de către primarul nou ales .
Mandatul poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
D)Incompatibilitățile funcției de primar
Sunt stabilite de art. 87 din Legea nr. 161/2003, care prevede că funcția de primar este incompatibilă cu:
a) funcția de consilier local;
b) funcția de prefect sau subprefect;
c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia;
d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru în consiliul de administrație sau cenzor sau orice funcție de conducere sau de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;
e) funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la o societate comercială;
f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național;
g) calitatea de comerciant persoană fizică;
h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
i) calitatea de senator sau deputat;
j) funcția de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcție asimilată acestora;
k) orice alte funcții publice sau activități remunerate, în țară sau în străinătate, cu excepția funcției de cadru didactic sau a funcțiilor în cadrul unei asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale.
De asemenea, pe durata exercitării mandatului, primarul nu poate deține funcția de consilier județean. Legea consacră însă expres posibilitatea ca primarul să exercite funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice.
E) Atribuțiile primarului
„Primarul îndeplinește mai mult atribuții, prevăzute de articolul 68 din Legea nr. 215/2001, care, anterior adoptării Legii nr. 286/2006, erau numai enunțate, ceea ce a determinat doctrina să le grupeze pe mai multe categorii. După modificările aduse articolului 68 din Legea nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/2006, sunt enumerate următoarele categorii de atribuții:
a)atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condițiile legii.
În exercitarea acestor atribuții , primarul îndeplinește funcția de ofițer de stare civilă și de autoritate tutelară și asigură funcționarea serviciilor de profil, atribuții privind alegerile, recensămânul, referendumul și altele stabilite de lege.
b) atribuții referitoare la relația cu consiliul local.
În exercitarea acestor atribuții , primarul prezintă consiliului local, în primul triemstru, un raport anual privind starea economică, socială și de emdiu a unității administrativ –teritoriale, alte rapoarte și informări, elaborează strategorii pentru dezvoltarea unității administrativ teritoriale.
c) atribuții referitoare la bugetul local.
În exercitarea acestor atribuții, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite, întocmește proiectul bugetului local, inițiază negocieri pentru contractarea de împrumuturi, verifică corecta înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial a contribuabililor.
d) atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor.
În exercitarea acestor atribuții , primarul coordonează realizarea serviciilro publice de interes local, ia măsurio pentru prevenirea și getsionarea situațiilor de urgență, inventarierea bunurilor din patrimoniul public și privat al unității administrativ teritoriale, numește, sancționează, încadrează, eliberează din funcție personalul din cadrul aparatului prorpiu de specialitate , asigură elaborarea planurilor urbanistice, emite avize, acorduri și autorizații și ia măsuri pentru realizarea angajamentelro asumate în vederea integrării europene .
e) alte atribuții prevăzute de lege.
În vederea exercitării atribuțiilor sale, primarul colaborează cu serviciile deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe de specialitate și cu consiliul județean.
Primarul deleagă viceprimarului, sau, după caz, viceprimarilor, prin dispoziție, exercitarea anumitor atribuții care îi revin.
F) Actele primarului.
În exercitarea atribuțiilor sale, primarul, potrivit articolului 71 din lege, adoptă dispoziții, care se comunică în mod obligatoriu prefectului, în cel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor și devin executorii numai după ce au fost aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.
Legea actuală prevede expres că dispozițiile primarului pot avea atât caracter normativ, cât și caracter individual.”
G) Răspunderea primarului
„Regimul juridic al răspunderii primarului este guvernat de următoarele principii:
a) în exercitarea atribuțiilor sale, primarul este ocrotit de lege, ceea ce nu exclude intervenția unor forme de răspundere.
Articolul 66(1) prevede că primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică.
b) se instituie, prin articolul 154, o răspundere administrativă, civilă, contravențională sau penală, după caz, pentru primar, viceprimar, consilieri, prefecți, subprefecți, secretari generali, precum și pentru personalul din aparatul propriu pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor care le revin, potrivit legii.
c) legea consacră două sancțiuni specifice răspunderii administrativ disciplinare a primarului, și anume suspendarea din funcție și demiterea.
În caz de suspendare sau de vacanță a postului, atribuțiile sale sunt îndeplinite de viceprimar, până la data validării primarului nou ales.
Suspendarea din funcție a primarului este reglementată de lege numai sub forma suspendării de drept, care intervine în cazul în care primarul a fost arestat preventiv. Instanței de judecată îi revine misiunea de a comunica prefectului despre intervenția măsurii arestării preventive, iar prefectul, prin ordin, constată suspendarea mandatului. Suspendarea durează până la încetarea situației care a atras-o iar dacă primarul este găsit nevinovat, acesta are dreptul, în condițiile legii la la plata salariilor corespunzătoare perioadei în acre a fost suspendat.
Încetarea mandatului primarului are loc, de regulă, la data depunerii jurământului de către primarul nou ales. Prin excepție mandatul încetează înainte de termen, fiind vorba despre o încetare de drept și ca urmare a rezultatelor unui referendum local.
Încetarea de drept intervine în condițiile legii privind Statutul aleșilor locali, precum și în următoarele situații:
imposibilitatea de a fi exercitat mandatul datorită unei boli grave, certificate medical, timp de 6 lunipe parcursul unui an;
dacă nu își exercită, în mod nejustificat, mandatul, timp de 45 de zile conxecutive.
Legea recunoaște posibilitatea ca mandatul primarului să înceteze și ca urmare a rezultatului unui referendum local, organizat în condițiile legii, după aceiași procedură ca în cazul mandatului consiliului local sau județean.
Referendumul pentru încetarea mandatului primarului se organizezaă în situația în care primarul nesocotește interesele generale ale colectivității locale sau nu-și exercită atribuțiile conferite de lege, inclusiv a celor în care acționează ca reprezentant al statului.
V. Viceprimarul
Legea nr. 215/200 cu modificările aduse prin Legea nr. 286/2006, conscră dispoziții referitoare la viceprimar atât în capitolul III intitulat primarul și viceprimarul, cât și în alte articole, situație în alte părți ale ei..
Viceprimarul este ales în mod indirect, respectiv de către consiliul local, cu votul majorității consilierilor în funcție. Durata mandatului viceprimarului este egală cu durata mandatului consilierilor.
În virtutea principiului simetriei juridice, organul care l-a ales pe viceprimar este îndrituit să-l și schimbe din funcție.Hotărârea de schimbare a viceprimarului se ia de majoritatea consilierilor în funcție, la propunerea primarului sau a o treime din numărul consilierilor.”
Spre deosebire de reglementarea existentă anterior, constatăm că actuala reglementare a redus numărul consilierilor care pot decide schimbarea din funcție a viceprimarilor, ca și a consilierilor județeni, pentru că este o procedură similară, de la majoritatea calificată de 2/3 cât era anterior, la majoritatea absolută, respectiv majoritatea consilierilor în funcție. Dacă reglementarea anterioară impunea anumite motive care să atragă schimbarea din funcție a viceprimarilor, președinților și vicepreședinților de consilii județene, actuala reglementare nu mai impune nici o condiție, lăsând doar votul poltic al majorității absolute să decidă revocarea din funcție. Aceasta este, în opinia noastră, una din cele mai criticabile soluții cu care vine noua lege, dat fiind faptul că ea va atrage o politizare excesivă a organelor administrației publice locale și județene, permițând ca o simplă majoritate politică, majoritate care se poate schimba, și realitatea a demostrat acest lucru, cu ușurință, să decizdă încetarea mandatului celor trei aleși locali. Trebuie avut în vedere și faptul că revocarea din funcție trebuie să reprezinte o sancțiune disciplinară, care să fie atarsă de săvărșirea anumitor abateri administrative, și nu o simplă măsură politică, nejustificată de comiterea nici unei abateri.
Incompatibilitățile stabilite de Legea nr. 161/2003 pentru funcția de primar sunt valabile și pentru funcția de viceprimar. Prin Legea nr. 286/2006 a mai fost adusă o modificare de esență în statutul viceprimarilor, prevăzându-se, prin articolul 61 (2) că viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia.
Pe durata exercitării mandatului de vicepriumar, acesta își păstrează și statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut.
Legea nu reglementează atribuții de sine stătătoare pentru viceprimar,
rezumându-se să prevadă că acesta este înlocuitorul de drept al primarului.
În caz de vacanță a funcției de primar, atribuțiile sale sunt exercitate de drept de către viceprimar, sau de unul din viceprimari, pe care consiliul local l-a desemnat cu votul secret al majorității membrilor săi, în cazul în care sunt doi viceprimari. În același mod va fi desemnat și consilierul care urmează să îndeplinească atribuțiile viceprimarului care a fost desemnat sau exercită de drept atribuțiile primarului.
Mandatul primarului de ales local exprimă relația acestuia cu întreaga colectivitate, având un grad de generalitate circumscris la nivelul întregii comunități locale, în raport de competențele stabilite de lege.
VI. Secretarul unității administrativ -teritoriale
Legea nr. 215/2001, în forma în care a fost modificată prin Legea nr. 286/2006, consacră instituției secretarului unității administrativ teritoriale un nou capitolul, nou introdus prin legea nr. 286/2006, și anume capitolul VI4, articolele 1208-1209, la care se adaugă restul dispozițiilor din conținutul legii privind consiliul local, cel județean, primarul, în care se fac referiri și la secretarul unității administrativ teritoriale .
Astfel, fiecare unitate administrativ teritorială (comună, oraș, municipiu, județ) și fiecare subdiviziune a municipiilor are un secretar, salarizat din bugetul local. În forma anterioară adoptării Legii nr. 286/2006 și Legii nr. 251/2006 care a modificat Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, secretarul județului făcea parte din categoria înalților funcționari publici. În prezent, toți secretarii de unitate adminsitrativ teritorială, inclusiv cei ai județului, sunt funcționari publici de conducere.
Secretarul unității adminsitrativ teritoriale are astfel statut de funcționar public de conducere, după cum urmează:
legea impune studii superioare juridice sau administrative pentru funcția de secretar;
se consacră în mod expres interdicția pentru secretarii unităților administrativ-teritoriale de a putea fi membri ai unui partid politic, sub sancțiunea eliberării din funcție, precum și aceea de a fi soț, soție sau rudă de gradul întâi cu primarul sau cu viceprimarul, respectiv cu președintele sua vicepreședinții consiliului județean;
-recrutarea, numirea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de serviciu al funcționarului public și regimul disciplinar care i se aplică este cel prevăzut de Lgea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare;
Secretarul unității administrativ- teritoriale îndeplinește următoarele atribuții, prevăzute de articolul 1209 din Legea nr. 215/2001:
a) avizează, pentru legalitate, dispozițiile primarului, președintelui consiliului județean, hotărârile consiliului local și a celui județean;
b) participă la ședințele consiliului local și a celui județean;
c) asigură gestionarea procedurilor administrative privind relația dintre autoritățile autonome locale și județene și între acestea și prefect;
d) organizează arhiva și evidența statistică a hotărârilor consiliului local și a celui județean, a dispozițiilor primarului și președintelui consiliului județean;
e)asigură transparența și comunicarea către autoritățile și instituțiile publice, persoanele interesate, a actelor cerute în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
f) pregătește ședințele consiliilor locale și județene, întocmește procesul verbal de ședință, redactează hotărârile.
El poate să mai îndeplinească și orice alte atribuții prevăzute de legi speciale ori încredințate de către consiliu local, cel județean, de primar sau de președintele consiliului județean.
VII. Prefectul
Instituția prefectului își are reglementarea legală în prezent în Legea nr. 340/2004, cu
modificările care i s-au adus prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 179/2005. În Constituție, el este reglementat în Capitolul V, Secțiunea a 2-a, consacrată Administrației publice locale, art. 123, intitulat Prefectul. Faptul că prefectul este reglementat în secțiunea consacrată administrației publice lcoale, alături de consiliul local, primar și consiliul județean, nu trebuie să determine concluzia că el reprezintă o autoritate a administrației publice locale. Rațiunea pentru care legiuitorul constituant a găsit de cuviință să-l plaseze în această parte a legii fundamentale rezidă în rolul pe care îl îndeplinește, acela de autoritate care veghează asupra legalității activității desfășurată de organele autonome locale, rol pe care doctrina îl evocă prin sintagma consacrată de tutelă administrativă, aspect asupra căruia vom mai reveni în cele ce urmează.
Prefectul este o autoritate statală în județ, statutul său fiind prevăzut de articolul 123 din Constituție, din care rezultă următoarele dimensiuni ale statutului prefectului:
a)este reprezentantul Guvernului pe plan local;
b) este șeful serviciilor deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale din unitățile administrativ-teritoriale;
c) este organ de tutelă administrativă, articolul 123(5) prevăzând expres dreptul prefectului de a putea ataca în fața instanței de contencios administrativ actele emise de consiliul local, județean și primar, dacă i se par ilegale.
Deși sintagma „poate ataca” nu conduce la concluzia obligativității prefectului de a ataca în fața isntanței de contencios amdinistrativ actele amdinistrative considerate ilegale, aceasta constituind doar o facultate pentru prefect, apreciem, în acord cu opiniile din doctrină, că acreditarea acestei idei ar duce la încăplcarea obligației fundamentale a prefectului, de a asigura respectarea legilor, ceea ce nu poate fi acceptat.
d) prefectul este garantul respectării legii și a ordinii publice pe plan local, atribut conferit prin articolul 1 din Legea nr. 340/2004, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 179/2005.
Actul atacat de prefect este suspendat de drept, suspendarea ținând până la soluționarea definitivă a cauzei.
De subliniat faptul că în conformitate cu art. 123(4) din Constituție, între prefect, pe de o parte, și consiliile locale și primari, consiliile județene și președinții acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.
Raporturile dintre ele sunt de colaborare, așa încât, prefectul, pe de o parte și autoritățile administrației publice locale, pe de altă parte să-și desfășoare activitatea fără presiuni și imixtiuni.
Statutul de reprezentant al Guvernului în teritoriu îi conferă prefectului aptitudinea de a veghea pentru ca activitatea consiliilor locale și a primarilor, a consiliilor județene și a președinților consiliilor județene să se desfășoare în conformitate cu prevederile legale. Prefectul și subprefectul fac parte din categoria înalților funcționari publici.
Numirea și eliberarea din funcție a prefectului se face prin hotărâre de Guvern. Legea impune condiția pentru prefect de a avea studii superioare de lungă durată.
„Incompatibilitățile pentru funcția de prefect sunt stabilite prin secțiunea a III-a, cap. III, Titlul IV, Cartea I din Legea nr. 161/2003. Astfel, art 85 din lege prevede că funcția de prefect este incompatibilă cu:
a) calitatea de deputat sau senator;
b) funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București;
c) funcția de consilier local sau de consilier județean;
d) o funcție de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizațiilor cu scop comercial;
e) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru în consiliul de administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice;
f) funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la societățile comerciale prevăzute la litera e);
g) funcția de reprezentant al statului în adunările generale ale societăților comerciale prevăzute la litera e);
h) calitatea de comerciant persoană fizică;
i) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
k) o funcție politică încredințată de un stat străin, cu excepția acelor funcții prevăzute în acordurile și convențiile la care România este parte.
Prefectul este ajutat în activitatea sa de doi subprefecți, care sunt numiți în funcție prin decizie a primului ministru, la propunerea prefectului și a Ministerului Administrației și Internelor. Legea impune pentru subprefect condiția de a avea studii superioare, fără a mai preciza tipul acestora, rezultând că poate fi vorba atât despre studii superioare de lungă durată, cât și de scurtă durată.
Atribuțiile prefectului sunt, din punctul de vedere al izvorului lor, de trei categorii:
atribuții prevăzute de Legea nr. 340/2004 privind instituția prefectului, cu modificările ulterioare;
atribuții prevăzute de alte acte normative;
însărcinările date de Guvern.
Cât privește atribuțiile prevăzute de lege, acestea sunt următoarele:
-asigură, la nivelul județului și al municipiului București, aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și hotărârilor Guvernului și a celorlalte acte normative, precum și a ordinii publice;
acționează pentru realizarea obietcivelor cuprins eîn programuld e guvernare;
acționează pentru asigurarea climatului de pace socială, menținerea unei comunicări permanente cu toate nnivelurile;
stabilește, împreună cu autoritățile administrației publice locale, prioritățile de dezvoltare teritorială;
verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului.
asigură, împreună cu autorităților și organele abilitate, ducerea la îndeplinire, în condițiile stabilite prin lege, a măsurilor de pregătire pentru situații de urgență;
dispune, în calitate de președinte al Comitetului județean pentru situații de urgență, măsurile care se impun pentru prevenirea și gestionarea acestora;
asigură realizarea planului de măsuri pentru integrarea europeană;
dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenire ainfracțiunilor și apărarea drepturilor și a siguranței cetățenilor, prin organele abilitate;
asigură, folosirea în condițiile legii, a limbii materne în raporturile cu cetățenii aparținând minorităților naționale și serviciile publice deconcetrate în unitățile administrativ teritoriale în acre aceștia au o pondere de peste 20%.
„În exercitarea atribuțiilor sale, prefectul emite ordine, care sunt acte administrative, care pot avea atât caracter normativ cât și caracter individual.
Ordinele cu caracter normativ devin executorii după ce au fost aduse la cunoștință publică, iar ordinele cu caracter individual devin executorii de la data comunicării către persoanele interesate.
Ordinele cu caracter normativ se comunică de îndată Ministerului Administrației și Internelor.
Prin ordonanța de Urgență nr. 179/2005, a fost desființată funcția de secretar general al Prefecturii, și s-a mai înființat o funcție de subprefect, astfel încât la nivelul județului sunt acum 2 subprefecți.
Prefectul și subprefectul sunt înalți funcționari publici, cărora legea le interzice să facă aprte din aprtide politice sau din organizații cărora le este aplicabil același regim juridic ca al partidelor politice, sub sancțiunea destituirii din funcția publică.
Prin Ordonanța de Urgență nr. 179/2005, s-a consacrat interdicția prefecților și a subprefecților de a face grevă sau de a înființa organizații sindicale proprii precum și obligația de a informa conducerea Minsiterului Administrației și internelor ori de câte ori călătoresc în afara județului.
Transformarea prefecților și a subprefecților din oameni politici în înalți funcționari publici a însemnat un proces de profesionalizare a funcției de prefect, dimensiune a reformei în administrația publică. Un asemenea statut au prefecții în Franța și a existat și în România în prima jumătate a secolului XX, astfel încât practic s-a revenit la tradiții și s-a valorificat o experiență care s-a dovedit benefică în alte state.
Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 161/2003, prevedea că în funcțiile de prefect și subprefect pot fi numite persoane care îndeplinesc condițiile pentru a fi numite ca înalți funcționari publici, începând cu anul 2006, în mod eșalonat, pe baza hotărârii de Guvern.
După cum rezultă din textul precitat, transformarea prefecților în înalți funcționari publici nu a fost și nici nu putea fi concepută ca un proces mecanic, formal, cum din păcate s-a întâmplat în realitate. Legea impunea, în primul rând, ca persoanele respective să întrunească acele condiții care sunt cerute pentru înalții funcționari publici, iar recrutarea urma să se facă prin examen, organizat în condițiile legii. De aceea, se vorbea și despre faptul că numirea se va face în mod eșalonat, pe măsura ce se vor organiza concursuri de recrutare și asceste concursuri vor fi promovate.
Prin Ordonanța de Urgență nr. 179/2005 se abandonează spiritul acestei reglementări, prin articolul III care prevede că prefecții în funcție la data intrării în vigoare a ordonanței, precum și cei care vor ocupa posturile rămase vacante după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe și până la 31 decembrie 2005 pot fi numiți în funcții publice de prefect, în urma promovării unui examen de atestare pe post. Un examen de atestare similar a fost prevăzut și pentru subprefecții care se aflau în funcție iar foștii secretari generali ai prefecturilor, în funcție la data de 31 decembrie 2005 ca urmare a promovării concursului sau examenului organizat pentru ocuparea funcției publice respective sunt numiți în funcția publică de subprefect începând cu data de 1 ianuarie 2006.
Problema este că prefecții în funcție la care se referă textul respectiv, ca și subprefecții, de altfel, ocupaseră funcțiile respective ca oameni politici, în urma unor negocieri politice, astfel încât ei nu aveau aptitudinea de a deveni, printr-un simplu examen de atestare pe post, din oameni politici înalți funcționari publici, cărora legea le interzice să facă parte din partide politice, sub sancțiunea detsituirii din funcție.
Cât privește semnificația unui examen de atestare pe post, de esența lui este faptul că, prin intermediul unei atestări, se urmărește să se confirme sau să se infirme o situație juridică preexistentă, menținerea într-o funcție a unei anumite persoane nu dobândirea unui statut pe care persoana respectivă nu l-a avut niciodată. De aceea, în opinia noastră, era necesar să se organizeze concursuri pentru ocuparea funcțiilor de prefecți ca înalți funcționari publici, care să fie gestionate de comisia specială pentru înalții funcțioanri publici. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, fiind astfel trădată nu numai voința legiuitorului, ci și legitimitatea procesului în sine, rezultând o formă fără fond, care, în opinia naostră, nu mai jsutifică recunoașterea unei voințe politice ferme de a se realiza un proces autentic de profesionalizare a funcției de prefect.”
Capitolul III
STRATEGIA DE ACCELERARAREA A REFORMEI ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE IN DOMENIUL DE ACTIVITATE AL CONSILIULUI JUDETEAN GORJ
3.1 Diagnosticul domeniului
Consiliul Județean Gorj este organizat și funcționează ca autoritate a administrației publice locale constituită la nivel județean pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean, conform Legii administrației publice locale nr.215/2001.
Aparatul propriu al Consiliului Judetean Gorj este organizat în șapte direcții și două compartimente independente:
Direcția Integrare Europeană și Coordonare;
Direcția Control;
Directia pentru Cultură, Învățământ, Sport și Sănătate;
Direcția Comerț, turism și Servicii Publice;
Direcția Buget-Finanțe;
Direcția Administrație Publică și juridică;
Direcția Urbanism și Amenajarea Teritoriului;
Compartiment Audit;
Compartiment Arhitect Șef al Județului.
Urmarind obiectivele Programului de guvernare pe perioada 2005 – 2008 și Programul Național de Aderare a României la Uniunea Europeană, Consiliul Județean Gorj are în vedere urmatoarele responsabilități mai importante:
A. Descentralizarea serviciilor publice
1. Înființarea Serviciul Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor Gorj pentru exercitarea competențelor prevăzute de lege pentru punerea în aplicare a actelor normative care reglementează activitatea de evidență a persoanelor, precum și de eliberare a documentelor în sistem de ghișeu unic.
2. Înființarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Gorj prin reorganizarea Direcției Județene de Asistență Socială Gorj și a Direcției Generale pentru Protecția Copilului Gorj pentru realizarea atribuțiilor ce revin Consiliului Județean Gorj pentru aplicarea prevederilor legale și strategiile în domeniul asistenței sociale, protecției familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, protecției copilului, precum și oricăror persoane aflate în dificultate;
3. În domeniul sănătății – preluarea terenurilor și clădirilor unităților sanitare de interes județean, fiind în studiu realizarea unui important proiect de reabilitare a sistemului sanitar județean;
4. În domeniul educatiei și învățământului – repartizarea sumelor din TVA la primării în vederea plății salariilor cadrelor didactice, finanțarea școlilor speciale;
5. În vederea unei mai bune acoperiri și coordonări unitare a serviciilor de gospodărie comunală s-a luat măsura înființării Societății Comerciale RAJA S.A., ca operator de interes județean pentru pentru serviciile de alimentare cu apă și canalizări, prin asocierea Consiliului Județean Gorj cu un număr de 23 consilii locale.
B. Schimbarea de fond a raportului dintre administrație și cetățean
Având în vedere dispozitiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, s-a organizat serviciul relații cu publicul și administrație publică locală care are în responsabilitate și aplicarea Legii nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
Pentru consolidarea și lărgirea cadrului de participare a societății civile, s-au stabilit responsabilități pentru parteneriatul administrația pblică locală – organismele non-guvernamentale care identifica și creează o bază de date a sectorului asociativ din județul Gorj, promovează și implementează proiecte în parteneriat cu asociații și fundații, implică aceste structuri în elaborarea de strategii, politici și programe sectoriale pe probleme de importanță majoră.
C. Dezvoltarea regională și relații externe
În cadrul serviciilor de integrare europeană, dezvoltare locală și programe sunt stabilite responsabilități de cooperare regională și internațională, care participă activ la evenimentele legate de aderarea județului Gorj la Regiunea de Dezvoltare Est-Europeană și Asociația Regiunilor Europei.
De asemenea, aceste servicii au și rolul de ,,multiplicator de informație europeană” fiind cooptate în activități de implementare a strategiei de aderare a Ministerului Integrării Europene și în elaborarea de proiecte în parteneriat cu alte autorități ale administrațiilor publice, precum și legatura directă cu structurile organizaționale europene.
D. Stoparea birocrației administrației publice
Prin acte administrative s-a stabilit circuitul documentelor și s-au stabilit termene precise de soluționare a petițiilor.
Consiliul Județean Gorj dispune de o importantă bază de informatizare: calculatoare, servere, imprimante, copiatoare ș.a.
Majoritatea funcționarilor publici sunt instruiți în utilizarea calculatoarelor, prin diverse Programe de finanțare dedicate resurselor umane: Phare pentru Modernizarea Administrației Publice Locale, SOROS – Fundația pentru o Societate Deschisă, oferta de programe ale unor societăți și institute specializate sau proiecte proprii cu finanțare din programul PHARE (Succesul dezvoltării sustenabile – formarea funcționarilor publici și Rețea de instruire a funcționarilor publici din administrația publică locală).
3.2 Probleme critice ale domeniului
Din analiza semnalelor primite de la funcționarii publici, consiliile locale, instituțiile și serviciile publice de sub autoritatea Consiliului Județean Gorj, au reieșit o serie de aspecte care au influenat negativ procesul de reformă în administrația publică locală și implicit au creat probleme pentru rezolvarea cărora s-au consumat timp, energie și resurse financiare.
– Modificările legislative: noul Cod al muncii, Legea nr.53/2003 și Legea nr.161/2003 au creat o serie de disfuncționalități, având efecte contradictorii și chiar discriminatorii.
Astfel, funcționarul public nu poate desfășura alte activități decât cele prevăzute în fișa postului, în aceste condiții cunoștințele și experiența dobândite pe parcursul carierei sau la diverse cursuri, seminarii, instruiri, perfecționări nu mai pot fi folosite în Programe de finanțare dedicate administrației publice sau parteneriatelor cu sectorul asociativ.
În aceste condiții de incompatibilitate și fiind motivat doar de salariul de funcționar public, va scădea interesul pentru accesarea altor fonduri nerambursabile, precum și pentru transferul cunoștințelor/abilităților.
– Actualele reglementări în domeniu tind către o supercentralizare la nivelul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cu afectarea atribuțiilor de autonomie locală, potrivit Legii nr.215/2001.
– Lipsa fondurilor care să susțină procesul de reformă.
Descentralizarea rapidă din punct de vedere bugetar a unor activități (dispensarele sanitar-veterinare, învățământul preuniversitar, servicii sociale comunitare ș.a.) a ridicat probleme atât Consiliului Județean, cât și consiliilor locale, nefiind asigurate resurse financiare și nici resurse umane pregătite, instruite.
– Imobilismul în gândirea și acțiunea unor funcționari care încă nu realizează că administrația publică a fost creată și își are rațiunea existenței pentru a fi în slujba celor care îi plătesc, și nu invers. Dezvoltarea simțului implicării și schimbarea mentalității funcționarului public este necesară atât pentru constituirea unui „corp al funcționarilor publici” profesionist, receptiv la schimbare, eficient, dar și ca răspuns la ,,principiile de bună practică” adoptate deja de organizațiile neguvernamentale din România.
În acest sens aplicarea ,,Codului de conduită a funcționarilor publici”, va asigura un cadru coerent, unitar, controlabil și riguros pentru toate instituțiile sectorului, corelat cu motivarea materială a acestora, în contextul respectării principiului autonomiei locale.
La nivelul aparatului propriu de specialitate al Consiliului Județean s-au constituit servicii distincte pentru integrare europeană, dezvoltare locală și programe, impunându-se ca acestea să fie consolidate din punct de vedere profesional, organizatoric și metodologic.
3.3. Priorități sectoriale identificate
La baza restructurării profunde a administrației publice centrale și locale stau numeroase acte normative, documente adoptate din acquis-ul comunitar. Aplicarea corectă și eficientă a legislației europene se poate realiza de către un corp bine instruit al funcționarilor publici, instruirea acestora în dreptul comunitar fiind o condiție de maximă importanță în contextul reformei la nivelul instituțiilor publice.
Prioritati propuse în cadrul Planului multianual:
revizuirea procedurilor de lucru ale circuitului deciziei și ale comunicării intra/inter instituțională în concordanță cu noile reglementări și Programul de guvernare 2014–2018;
creșterea capacității instituționale de îndeplinire a obiectivelor sectoriale, pe baza competențelor profesionale ale funcționarilor publici, asimilării noilor valori, dobândirii noilor limbaje instituționale și tehnologice, dar și a perfecționării continue a tuturor funcționarilor publici din structurile administrativ-teritoriale ale județului;
asigurarea calității serviciilor publice administrative, industriale și comerciale cu impact direct asupra cetățeanului, urmărind distribuirea personalului în raport de pregătire, specializare și experiență, avându-se în vedere perfecționarea, diversificarea modalităților de comunicare și imagine;
crearea unui corp de funcționari publici profesionist și competent, pe baza unui statut și cod deontologic bine elaborat, a unei politici de resurse umane coerente, suple, în concordanță cu nevoile și oportunitățile care apar în structura administrației publice;
extinderea utilizării noilor tehnologii ale informației și ale comunicării care să permită accesul în timp real la informațiile publice, fluidizarea procedurilor, creșterea eficienței activităților specifice și a gradului de participare a cetățenilor la rezolvarea problemelor comunităților locale.
3.4. Îmbunătățirea activității proprii
3.4.1. Organizarea internă
Noua legislație și multitudinea actelor normative ce vizează administrația publică locală impun actualizarea permanentă a Regulamentelor de Organizare și Funcționare ale Consiliului Județean și ale aparatului propriu de specialitate al acestuia, revizuirea fișelor postului și operaționalizarea structurilor nou create ale instituției.
Formarea unui corp profesionist de funcționari publici depinde de elaborarea unei politici riguroase de personal care să includă obligatoriu dimensiunea europeană în toate domeniile sectorului și la nivelul tuturor structurilor administrativ-teritoriale.
Pentru aplicarea principiilor unei administrații moderne (transparență, eficiență, deschidere, comunicare) și implementarea principiilor Uniunii Europene, în toate mediile sociale, trebuie concentrate eforturile de îmbunătățire a comunicării, a schimbului de informații și a fluxului documentelor pe diferite niveluri de competență internă, inter-instituțională și externă.
3.4.2. Managementul resurselor umane
Îmbunătățirea metodelor și instrumentelor de management al resurselor umane din aparatul propriu și din instituțiile/serviciile publice subordonate Consiliului Județean Gorj vizează punerea în practică a planurilor anuale de recrutare, de formare și de perfecționare a funcționarilor publici previzionând fondurile necesare în bugetul de venituri și cheltuieli.
De asemenea, organizarea unor întâlniri periodice ale funcționarilor publici, în care să fie multiplicate și diseminate informațiile și cunoștințele primite la diferite seminarii, cursuri, schimburi de experiență și alte activități externe, vor conduce la creșterea competenței și mobilității profesionale, asimilarea noilor tehnologii, avându-se în vedere și participarea la activitățile specifice organizate de Institutul Național de Administrație.
Pentru întinerirea aparatului de specialitate se propunere oferirea posibilității ca un număr tot mai mare de studenți ai facultăților de profil (administrație publică, studii europene, management) să efectueze stagii de practică în instituție. Acest fapt, pe de o parte îi va familiariza cu exigențele și problematica profesiei cărora se vor dedica după absolvire, iar pe de altă parte va ajuta în recrutarea funcționarilor publici în raport de cerințele actuale ale administrației publice locale, corelat cu asigurarea transparenței regulilor de concurență și selecție a funcționarilor publici.
3.4.3. Gestiunea publică
Descentralizarea, consolidarea autonomiei colectivităților locale – decizional și financiar -, asigurarea corelației între resursele și nevoile acestora, prioritizarea obiectivelor, au în vedere creșterea competențelor și responsabilităților personalului care lucrează în administrația publică, astfel încât serviciile oferite cetățenilor să fie de calitate, controlabile, cu impact imediat și de durată.
Creșterea capacității de absorbție a fondurilor externe la nivelul activităților administrației locale, presupune creșterea implicării cetățenilor (ca grup țintă, clienți sau beneficiari) în aceste activități și în procesul de luare a deciziilor. În acest sens, se au în vedere parteneriatele dintre instituția noastră și diverse forme de organizare a societății civile, prin asocierea instituției cu sectorul neguvernamental/nonprofit, atragerea capitalului privat și formarea unor grupe interdisciplinare de acțiune pe domenii specifice, cu rol în educarea și conștientizarea publicului consumator de servicii publice.
Îmbunătățirea managementului în administrația publică locală depinde și de utilizarea eficientă a instrumentelor de control de gestiune, de simplificarea și corelarea actului administrativ, de transparența acestuia, de acoperirea cu tehnica de calcul și informație și cu programe adecvate serviciilor din structura administrației publice județene. Introducerea codului deontologic și adoptarea unui sistem unitar de indicatori pentru măsurarea performanței fiecărei administrații publice a condus și va conduce la accelerarea reformei în acest domeniu.
3.4.4. Noile tehnologii ale informației și comunicațiilor
Strategia propusă se referă la utilizarea metodelor specifice tehnologiei informaționale în modernizarea activităților Consiliului Județean Gorj și cuprinde următoarele categorii de acțiuni:
a) informatizarea administrației publice județene și creșterea eficienței operaționale în cadrul aparatului propriu al Consiliului Județean, al unităților subordonate și al consiilor locale;
b) informatizarea serviciilor publice având ca beneficiari cetățenii și agenții economici, fapt care implică integrarea serviciilor prestate de administrația publică locală;
c) asigurarea accesului la informații prin tehnologii informaționale pentru utilizatorii finali ai serviciilor administrației publice locale.
Direcțiile principale de acțiune stabilite în strategie sunt:
a) interconectarea la nivel de comunicații de date a tuturor instituțiilor administrației publice centrale sau locale;
b) crearea unui sistem informatic integrat al Consiliului Județean Gorj care să cuprindă module în toate direcțiile, serviciile și compartimentele aparatului propriu și în unitățile subordonate ale Consiliului Județean;
c) completarea parcului de calculatoare al instituției prin dotarea fiecărui funcționar public cu calculator;
d) crearea unei rețele județene de informatizare a administrației publice.
5. Alte acțiuni necesare modernizării administrației publice județene
a) Pentru a continua comunicarea celor mai semnificative aspecte din activitatea instituției se intenționedază extinderea activitoților în mass-media locală, până la realizarea obiectivului privind „crearea unei rețele județene a administrației publice locale”;
b) Sprijinirea consiliilor locale care își vor propune și vor găsi modalități adecvate de înființare a Birourilor de consultanță, documentare și informare pentru cetățeni (asistență tehnică, logistică, baze de date, interrelaționări), pornind de la experiența acumulată prin crearea propriei structuri de specialitate a Consiliului Județean.
3.5. Îmbunătățirea calității serviciilor cu impact direct asupra cetățeanului
Din planurile de acțiuni pentru modernizarea activităților proprii, întocmite de instituțiile/servicile publice de sub autoritatea Consiliului
Județean, au reieșit următoarele aspecte:
a) perfecționarea structurilor organizatorice, atât în domeniul serviciilor administrative cât și în cele industriale și comerciale, astfel încât acestea să se adapteze ușor noilor cerințe, să satisfacă clienții, beneficiarii serviciilor respective și să crească încrederea acestora în prestator;
b) dezvoltarea noilor tehnologii ale informației și ale comunicațiilor coroborată cu formarea și perfecționarea profesională a personalului în aceste domenii, dar și dezvoltarea personalității angajaților;
c) introducerea sistemului de indicatori pentru măsurarea performanței administrației publice;
d) pentru alinierea la standardele U.E. se vor începe demersurile pentru documentarea, implementarea și certificarea ISO 9000 însușindu-se conceptele de management al calității: orientarea către client, claritatea politicii calității, structura sistemică și eficientizarea serviciilor, implicarea angajaților/cetățean, adaptare flexibilă, comunicare deschisă.
3.6. Îmbunătățirea cooperării instituționale
Strategia Guvernului pentru accelerarea reformei în administrația publică statuează principiile, obiectivele și planul strategic de acțiune pentru toate structurile acestui sector, în concordanță cu Programul de Guvernare 2005–2008, astfel încât îndeplinirea condițiilor să se poată realiza coerent, armonios și eficient.
Având suportul grupului județean de monitorizare a reformei în administrația publică locală, se creează un colectiv la nivelul Consiliului Județean care va relaționa cu instituțiile și serviciile publice de sub autoritatea consiliului, cu consiliile comunale și orășenești, cu Prefectura județului și instituțiile descentralizate, urmând să se formeze grupuri inter-disciplinare, pe domenii specifice comune.
Implementarea Strategiei va urmări aducerea cât mai aproape de grupurile țintă a informațiilor și demersurilor de schimbare, prin acordarea de asistență de specialitate de către aceste echipe mixte în principalele zone geografice ale județului.
Extinderea noilor tehnologii ale informației prin crearea infrastructurii de comunicare între administrațiile publice locale din județul Gorj va permite inter-conectarea și asigurarea operativității tuturor instituțiilor subordonate, a primăriilor și a serviciilor descentralizate.
3.7. Proceduri de implementare, monitorizare și evaluare a strategiei de modenizare a administrației publice județene
Prin Dispoziția președintelui Consiliului Județean Gorj se va constitui un colectiv de lucru, format din funcționari publici, coordonat de secretarul general al județului (membru al Grupului de modernizatori județeni), colectiv responsabil de elaborarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea Planului de acțiune multianual de modernizare (trimestrial va analiza stadiul de îndeplinire al obiectivelor și se vor întocmi Rapoarte de evaluare care vor sta la baza Raportului anual de modernizare).
De asemenea, pe baza responsabilităților din Planul de acțiune, se vor constitui ,,grupuri mixte inter-disciplinare” (3 până la 5 funcționari publici) care vor coopta și reprezentanți ai celorlalte structuri ale administrației publice locale pe domeniile specifice, în concordanță cu obiectivele și activitățile propuse.
Lunar, membrii grupului vor acționa în zonele identificate din județ, colaborând cu primăriile arondate zonei și cu reprezentanți în teritoriu ai administrației publice, astfel încât să se poata acționa operativ asupra eventualelor disfuncții sau termene.
Aceste grupuri vor constitui sprijinul autorităților locale în elaborarea propriei „agende de lucru de modernizare”.
Totodată, pentru creșterea eficienței acestor grupuri de lucru, vor fi cooptați funcționari publici care au urmat cursuri de instruire/perfecționare prin furnizorii de training pentru administrația publică locală, astfel încât cunoștințele, metodele de lucru, limbajul specific și abilitățile dobândite să ajungă cât mai repede și la alți beneficiari.
Coordonatorul programului de modernizare va evalua atât activitatea membrilor grupurilor de implementare și monitorizare, cât și aspectele semnalate în rapoartele acestor grupuri, informând președintele Consiliului Județean asupra gradului de îndeplinire a obiectivelor din Strategie și a activităților din Planul de acțiune.
Pe tot parcursul derulării activităților din Planul multianual se speră că se va beneficia de sprijinul metodologic al Unității Centrale pentru Reforma Administrației Publice (UCRAP), de instrumentul de autoevaluare și măsurare a satisfacției produse de administrația publică asupra opiniei publice, beneficiarilor și personalului din instituție.
BIBLIOGRAFIE
Alexandru Ioan, Structuri, mecanisme și instituții administrative, vol.I
Apostolache Mihaela Adina – Statutul viceprimarului, articol apărut în lucrarea Reformele administrative și judiciare în perspectiva integrării europene, Secțiunea pentru științe juridice și administrative, Caietul Științific nr. 6/2004, Institutul de Științe Administrative „Paul Negulescu”
Coman- Kund Liviu – Aspecte teoretice și practice privind secretul votului, în cazul adoptării hotărârilor referitoare la persoane, de către consiliile locale și județene, articol apărut în lucrarea Reformele administrative și judiciare în perspectiva integrării europene,Secțiunea pentru științe juridic eși administrative, Caietul Științific nr. 6/2004, Institutul de Științe Administrative „Paul Negulescu
Furtună Constantin -Privire de ansambluasupra legii privind instituția prefectului, în revista de drept public nr. 3/2004
Gheorghe T. Zaharia , Dragoș Dumitrache – Drept Administrativ Și Știința Administrație(Curs) –Universitatea „Petre Andrei” Iași, 2005
Iancu Gheorghe – Sistemul electoral, Editura C.H. Beck, ediția 2, București, 2006
Iorgovan Antonie , – Mihai Constantinescu, Ion Deleanu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu, Ioan Vida –
Iorgovan Antonie -Tratat de drept administrativ. Volumul I. Editura:C.H. Beck, 2005
Mina Simona – Introducere în administrația publică,(Curs),Universitatea “Ovidius“ Constanța, 2009
Postelnicu Romeo Paul – Propuneri privind profesionalizarea funcției de prefect. Locul și rolul prefectului în sistemul administrației publice din România, Revista de drept public nr. 2/2003
Preda Mircea, Curs de drept administrativ, Partea generalã Casa Editorialã “Calistrat Hogaș”, București, 1995
Puie Oliviu – Controlul de tutelă adminsitrativă exercitat de prefect asupra actelor adminsitrative ale autorităților administrației publice lcoale în contextul Constituției revizuite, al Legii nr. 215/2001 a adminsitrației publcie lcoale și al Legii nr. 340/2004 privind instituția prefectului
Verginia Vedinaș – Drept administrativ (Curs), Universitatea „Dunărea De Jos”, Galați, 2006
Verginia Vedinaș – Drept administrativ (Curs), Universitatea „Dunărea De Jos”, Galați, 2006
Vedinaș Verginia – „Primarul, autoritate executivă a autonomiei locale”, în Dreptul nr. 6/1997
Vida, Ioan Puterea executivăși administrația publică, R.A. Monitorul
Oficial,. București, 1994
Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 27/29.03.2004.
Constituția României revizuitã, publicatã în M.O. nr. 767 din 31 octombrie 2003
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Importanța, Organizarea ȘI Funcționarea Organelor Administrației Publice Locale (ID: 116439)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.