Importanta Jocului Didactic In Procesul de Dezvoltare a Limbajului la Copilul Prescolar

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Copii trebuie să dobândească încă de la vârsta preșcolară capacitatea de a comunica,cu cei din jur,de a-și exprima impresii, gânduri, idei, acestea constituind o bază în activitatea școlară și apoi în viața și activitatea social de mai târziu.Deoarece copilul folosește vorbirea în fiecare zi,în fiecare clipă a vieții sale pentru elaborarea și comunicarea propriilor gânduri,pentru formularea cerințelor,trebuințelor,și a bucuriei,necazurilor,în organizarea vieții,insușindu-și limba,dobândește mijlocul prin care poate realize comunicarea cu cei din jur.Comunicarea între copii în grădiniță se realizează cu ajutorul limbajului, acesta fiind o formă specific de activitate umană,însușirea lui relizăndu-se treptat din cea mai fragilă vârstă,încă din sânul familiei.

Odată cu intrarea copiilor în grădiniță,rolul educatoarei este foarte mare.Ea este modelul de urmat,deci trebuie să aibe o dicție perfectă, o vorbire aleasă,să nu-și îgaduie niciodată neglijența în exprimare.Educatoarea trebuie să intervină prin întreaga activitate desfășurată cu grupa de copii,la formarea deprinderiide a se exprima correct,coherent și expresiv.În pregătirea copiilor preșcolar pentu școală,am urmărit desvoltarea vorbiriisub toate formele:fonetic,lexical,grammatical,expresivitatea-cu accent permanent pe dezvoltatea auzului și pecepției fonematice,formarea abilităților de a distinge cuvintele în propoziție și a pronunța correct sunetele,capacitatea de a analiza și sinteza cuvintele.formarea unor propoziții închegate.

În timpul jocului,copilul asimilează un mare volum de cunoștințe noi, le consolidează și le sistematizează ăe cele însușite anterior,își activizeată vocabularul,face operații pe plan mintal,care-l ajută să se familiarizeze cu munca independent,stimulează participarea activă,intelectuală a fiecărui copil.Prin jocul didactic,copiii timiz devin cu timpul mult mai vorbăreț.mai active și curajoși și capătă mai multă încredere în capacitățile lor, mai multă siguranță și rapiditate în răspunsuri.

Considerențele enunțate constituie motivele complexe pe care le reprezintă dezvoltare limbajului copiilor în grădiniță,iar în prezenta cercetare prima etapă a constat în documentarea teoretică pe baza studierii materialelor de specialitate,care împreună cu experiența acumulată,m-au determinat să-mi aleg această temă de studio, cu atât mai mult cu cât jocul este cea mai eficientă formă de abordare a conținutului programei preșcolare.

CAPITOLUL I

PREGĂTIREA PENTRU ȘCOALĂ –OBIECTIV PRIORITAR AL ACTIVITĂȚII INSTRUCTIV EDUCATIVE DIN GRĂDINIȚĂ

„Turnurile sunt produsele cetății, corăbiile ale mării, iar copiii produsele omului”

                                                                  HOMER

În cadrul organizat al grădiniței, copilul nu doar ia parte la o serie de activități specifice învățământului preșcolar, ci și intră în contact cu mediul extern; evenimentul are un caracter predeterminat, ceea ce-l deosebește de numeroșii stimuli pe care copilul îi receptează din jur. Când intră la grădiniță, copilul se afla în perioada celor mai importante acumulări, care vor sta la baza personalității sale.

Frecventarea grădiniței favorizează conturarea unui autentic comportament interrelațional. Structura formală și informală a grupului de copii din grădiniță generează un climat psihosocial în care fiecare copil este, în acelasi timp, și actor, și spectator.

Copilul este un adult în devenire, care aspiră cu o energie nesfârșită la viața de om mare. La naștere, el posedă potențialități și predispoziții, este fragil și neajutorat, însă de-a lungul anilor va deveni parte integrantă a unei societăți complicat organizate. Treptat, copilul începe să facă primii pași într-o lume a uriașilor, capătă autonomie, inițiativă, își satisface nevoi variate, învață să se comporte „ca un om mare”.

Adultul (părinte, educator) are menirea de a-i construi, consolida, îmbogăți psihismul și, ulterior, de a-l seconda pe copil în eforturile lui de a lua în stăpânire lumea înconjurătoare.

Grădinița este prima experientă a vieții în societate a copilului. Ea constituie un cadru nou pentru el, prin dimensiunile și conținuturile sale, prin activitățile variate, noi și interesante. Este o înșiruire de metamorfoze, cu o încărcătură afectivă intensă și un dinamism nestăvilit. Adaptarea la noul mediu va fi de lungă durată, cu progrese și regrese, cu eforturi perseverente și de durată, atât din partea copilului însuși, cât și a adulților care-l susțin. Copilul pășeste într-un nou univers social, o lume plină de necunoscut și de provocări, care îl confruntă cu experiențe inedite :

experiența vietii în grup;

experiența concentrarii pe sarcină;

experiența dialogului și a ascultării;

experiența ordonării lumii în cifre și litere cu sens;

experiența jocului, a întrecerii și competiției (Minulescu, 2003).

Când intră la grădiniță, copilul se afla în perioada celor mai importante acumulări, care vor sta la baza personalitatii sale. Frecventarea grădiniței favorizează conturarea unui autentic comportament interrelațional. De-a lungul preșcolaritătii, copiii câștigă mult sub raport fizic, mental și emoțional; curiozitatea preșcolarilor constituie baza învățării și a educației din anii urmatori. Pregătirea copilului pentru învățarea continuă începe de la gradinită.

Ulterior, copilul va trebui să se integreze într-o nouă ambianță, cu o învățătoare nouă, cu noi colegi. Analizând situația din punct de vedere adaptativ, realizăm că, pânâ la începutul școlii, se dezvoltă capacitatea de a intra în relații acceptabile, confortabile cu ambianța.

În plan afectiv, intensitatea trăirii emoționale depinde de experiența pe care o are copilul în ceea ce privește intrarea în contact cu persoane noi.

Traversând perioada preșcolarității, copilul ia contact cu mediul de grădinița, diferit de cel familial și intersectat cu mediul social. Copilul își însușeste elementele de bază ale fondului de adaptare culturală, amplu concentrate în așa-numiții „cei 7 ani de acasă”..

Drumul parcurs de copil traversând substadiile preșcolaritătii este lung și bogat. Din etapă în etapă, copilul iese din lumea lui confuză și se îndreaptă spre începutul evoluției personalității sale. Este „o înșiruire de metamorfoze, minunate și mișcătoare pentru adultul care le este martor, de victorii triumfătoare pentru copil, victorii ale activității, ale sensibilității, ale imaginației” (M.Debess )

În cadrul reformei învățământului, de o atenție specială s-a bucurat și învățământul preșcolar, ca primă verigă a sistemului de învățământ din țara noastră. Aceasta are ca sarcină principală pregătirea copiilor preșcolari pentru o integrare mai ușoară și o adaptare rapidă la regimul muncii școlare.

Momentul intrării în școală presupune un anumit nivel de dezvoltare fizică, intelectuală și morală a copilului, capacități, abilități, priceperi și deprinderi absolut necesare școlarității. Accentul cade pe dezvoltarea dimensiunii formative a pregătirii, deoarece nu însușirea unui volum mare de cunoștințe îl face pe copil apt pentru școală ci mai ales, dobândirea unor capacități , abilități și operații necesare actului de cunoaștere, care favorizează învățarea.

Ce trebuie să se înțeleagă prin „pregătirea psihologică” a copilului preșcolar pentru școală? Dezvoltarea multilaterală a personalității copilului de vârstă școlară mică se poate realiza în condiții optime numai dacă exercitând influențele instructiv-educative, învățătorul se întemeiază pe nivelul dezvoltării copilului în perioada precedentă. De aici, rezultă că a pregăti preșcolarul pentru școală însemnă a-i asigura acel nivel de dezvoltare psihică generală, care să permită învățătorului să realizeze sarcinile instructiv-educative prevăzute de programa clasei I.

Așadar, a pregăti multilateral copilul pentru școală înseamnă a realiza sarcinile programei activităților instructiv-educative în grădinițe cu privire la educația fizică, intelectuală, estetică și morală, pentru ca preșcolarul de ieri să poată face față cerințelor clasei I.

O importanță deosebită prezintă pregătirea preșcolarului pentru învățătură. Acest obiectiv se asigură printr-o corespunzătoare dezvoltare intelectuală a copilului în grădiniță. La intrarea în școală, copilul trebuie să fie înarmat cu un anumit volum de cunoștințe despre mediul înconjurător, adică să aibă un cerc determinat de reprezentări și noțiuni elementare despre oameni-viață și activitatea lor – despre produsele muncii sociale; despre fauna și flora țării noastre etc.

De asemenea, copiii trebuie să aibă suficient de dezvoltate spiritul de observație, memoria și imaginația, precum și unele reprezentări cantitative, raporturi cauzate etc. se impun unele cerințe și în cea ce privește nivelul cerințelor, iar legarea trebuie să fie corectă și clară; iar legarea lor în propoziții și fraze să fie structurată dn punct de vedere gramatical, coerentă și expresivă. Vocabularul preșcolarului trebuie să fie suficient de bogat, pentru ca după intrarea în școală să înțeleagă explicațiile învățătorului.

Pe lângă cunoștințe, reprezentări și noțiuni elementare, copiii trebuie să aibă dezvoltare la nivelul cerut și unele deprinderi. Din această categorie fac parte: deprinderea de a ține corect creionul în mână, de a număra, de a compara mulțimile concrete, de a face unele calcule orale cu folosirea bețișoarelor în cadrul primului concentru. De asemenea, sunt necesare și deprinderile de a rezolva probleme ( de adunare și scădere cu 1-2 unități) și de a asculta în mod independent o sarcină primită etc. prezintă importanță și dezvoltarea nivelului cerut al deprinderilor necesare pentru desen, pictură, modelaj și cărți.

Dacă toate aceste cunoștințe, reprezentări, noțiuni și deprinderi elementare au atins nivelul de dezvoltare cerut, înseamnă că preșcolarul este pregătit pentru școală.

Desigur, pregătirea intelectuală a copilului pentru școală începe de la grupa mică, continuă la grupa mijlocie și se sfârșește la grupa mare. Acum se pune în mod special problema nivelului de pregătire a copilului în vederea școlarizării lui. În legătură cu pregătirea intelectuală se ridică o altă problemă, de interval egal pentru educatoare și învățător. Unii din copiii care frecventează grădinița, datorită educației intelectuale primite în familie, au un nivel de dezvoltare superior vârstei (între altele știu să scrie și să citească, cunoștințele și deprinderile lor devansează cu mult vârsta). Sarcina educatoarei este să semnaleze învățătorului aceste cazuri. Pentru a forma și acestor copii obișnuința de a învăța sistematic, învățătorul va fi preocupat să găsească procedee de tratare individuală, dându-le teme corespunzătoare nivelului lor de dezvoltare. În caz contrar, nesolicitați la eforturi, acești copii devin delăsători și sunt amenințați să rămână în urmă la învățătură.

Pregătirea pentru școală ridică și unele cerințe în ceea ce privește dezvoltarea morală a copilului în grădiniță. Copilului i se formează aici diferite emoții și sentimente morale, cum ar fi atașamentul afectiv față de părinți, față de colectivul de copii, față de oameni; sentimente de prietenie, de solicitudine și ajutor reciproc. Copiilor li se formează, de asemenea și unele obișnuințe de comportare civilizată: să fie politicoși, să respecte pe cei mai în vârstă, să salute, să facă un serviciu, să ofere etc.

De asemenea, preșcolarii sunt obișnuiți să fie perseverenți, harnici, sensibili, disciplinați,

cinstiți.

Fiind încă în grădiniță, copilul dorește să devină școlar. Dragostea, respectul și interesul

pentru școală se educă la copii nu numai în cadrul activităților obligatorii. Prin aceste activități se creează premisele desfășurării cu succes a muncii de instruire și

educare a copiilor în școală.

Dacă nivelul dezvoltării fizice, intelectuale și morale al copiilor proveniți de la grădiniță și înscriși în clasa I este corespunzător, învățătorul poate să rezolve cu succes sarcinile muncii instructiv-educative. Dimpotrivă, dacă sub aspectul dezvoltării fizice, de exemplu, unii copii nu au încă însușite mișcările de bază, aceasta constituie o frână serioasă în realizarea educației fizice în școală. La fel sunt situații când, sub aspectul dezvoltării intelectuale, unii dintre copii nu au formate într-o măsură corespunzătoare vârstei lor, priceperile și deprinderile, nu posedă toate cunoștințele necesare pentru școlarizare. De exemplu: unii nu stau liniștiți în bancă, ceea ce dovedește că mecanismele frânătoare sunt slab dezvoltate; nu se pot concentra în mod susținut la lecții, lăsându- se ușor distrași; nu sunt în stare să desfășoare o activitate mintală de mai lungădurată, deoarece obosesc repede. De asemenea, limbajul unor copii nu este dezvoltat la nivelul cerut, fac greșeli în pronunțare, înțeleg denaturat cuvintele uzuale, auzul lor fonematic este slab dezvoltat ceea ce îngreunează însușirea citirii în perioada abecedarului.

Și sub aspectul dezvoltării morale unii copii se pot prezenta nesatisfăcător: sunt nedisciplinați, nu pot depune eforturi voluntare accesibile vârstei; reprezentările lor morale sunt imprecise.

Toate acestea constituie un indiciu sigur al nepregătirii lor pentru școală. Se înțelege că particularitățile mai sus menționate nu țin de natura copilului, ci sunt generate de cerințele pregătirii lui în grădiniță.

Cunoașterea acestor lipsuri reale și posibile în dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a copilului preșcolar prezintă o mare importanță. Atentă la posibilitatea apariției lor, educatoarea va ști în ce direcție să acționeze pentru a le preveni.

Asigurarea unui nivel corespunzător de pregătire a copilului din punctul de vedere al limbajului și comunicării, pentru a se putea adapta la sarcinile diverselor discipline școlare și al solicitărilor diverselor discipline școlare și al solicitărilor diverselor situații comunicaționale, școală prin direcție prioritară a pregătirii copilului pentru școală prin întreaga activitate în grădiniță.

Pregătirea scrierii presupune activități de echilibrare a mișcărilor chinestezice cu percepțiile vizuale și auditive, precum și cu intuiție spațială, formarea percepțiilor spațiale; dezvoltarea mușchilor mici ai mâinii, formarea deprinderilor grafice de redare a imaginii obiectelor observate, dezvoltarea deprinderilor tehnice de mânuire a creionului. Scrierea nu poate fi realizată cu succes atâta timp cât percepția identității și non identității figurilor nu permite copilului diferențierea grafismelor.

Pregătirea psihologică a preșcolarului pentru școală nu se reduce la asigurarea unui nivel intelectual adecvat școlarizării, ci ea implică și pregătirea sa afectivă și cea volițională pentru viitoarea viață și muncă de școlar.. în concluzie, putem spune că grădinița are rolul de a sistematiza și integra cunoștințele, experiențele și influențele dobândite de copii în primii lor ani de viață, de a lărgi contactele lor cu lumea exterioară, de a dezvolta capacitatea și modalitățile de receptare și redare.comunicare a informației fizice, estetice și afective, de a contribui la socializarea copiilor, la satisfacerea nevoii lor de relații sociale și de activitate. Deci, ca un scop final important al învățământului preșcolar, pregătirea copilului pentru startul școlar este unanim acceptată și promovată în toate sistemele de învățământ dezvoltate și în accelerat proces de modernizare.

Considerată tot mai frecvent nu numai ca o treaptă distinctivă și necesară a sistemului de învățământ, ci și ca parte integrantă a structurilor educative globale, ca primă fază a educației permanente, învățământul preșcolar își reevaluează obiectivele, conținutul, tehnologia didactică în perspectiva noii concepții. Având în vedere atât incidentele educative permanente cu educația preșcolară, precum și repercusiunile educației preșcolare asupra educației permanente, se pune problema sporirii eficienței pe care o are educația cu aceasta, necesitatea instituirii unei etape de pregătire pentru școala primară.

Învățământul preșcolar reprezintă o zonă aparte , care nu ar trebui sa se conducă după liniiile generale ale întregului învățământ românesc. Dacă în locul sintagmei “Învățământ preșcolar “ s-ar utiliza oficial cea de “ educație preșcolară”, problema ar deveni mai clară, mai ușor de rezolvat..E foarte clar că în această perioadă nu se predau materii de învățământ , ci se face pregătirea în vederea predării acestora.A oferi copiilor informații în legătură cu diferite domenii ale vieții nu presupune predarea, ci facilitarea acomodării copiilor cu aceste arii.

Oportunitatea unei adaptari școlare inițiale constituie indicele de pregătire pentru activitatea de tip școlar a copilului aflat în iminența înscrierii în clasa I. Concepută ca unul din obiectivele majore ale taxonomiei educaționale, pregătirea pentru școală trebuie înțeleasă ca o adaptare reciprocă, pe de o parte a copilului la școală, pe de alta parte a școlii la copii.

CAPITOLUL II

ASPECTE TEORETICE PRIVIND JOCUL DIDACTIC

2.1 Noțiuni generale despre joc

În viața copiilor, jocul ocupă un loc deosebit de important din acest motiv, se spune adesea că vârsta preșcolară e vârsta jocului, el ocupă acelas loc pe care îl ocupă învățătura în viața școlarului.

Jocul constituie tipul fundamental de activitate a copilului preșcolar care satisface în cel mai înalt grad nevoia de mișcare și activitate a copilului, ca o formă de activitate specific umană, în care se reflectă un variat conținut social. Pe măsură ce copilul se dezvoltă și pătrunde tot mai mult în sfera relațiilor cu obiectele și persoanele din jur, el simte tot mai mult nevoia să acționeze cu obiectele așa cum acționează și se comportă adulții.

Sub influența jocului se formează, se dezvoltă și se restructurează întreaga activitate pshică, se produc schimbări importante, copilul dobândește numeroase și variate cunoștințe despre mediul înconjurător, i se dezvoltă procesele psihice de reflectare directă și nemijlocită a realității percepțiile, reprezentările, memoria, imaginația, gîndirea, limbajul. După cum nu există jocuri fără mișcare și fără acțiune, tot așa nu există nici jocuri lipsite de reacții verbale. Jocul colectiv nu poate fi conceput fără comunicare verbală între colpii. Ei vorbesc chiar și atunci cînd se joacă singuri, acțiunile pe care le efectuează, subiectul pe care îl realizează, ridică numeroase probleme, de aceea copilul vorbește în timpul jocului.

În această etapă de dezvoltare a vorbirii, soluționarea problemelor nu se poate realiza pe planul limbajului ci prin reacții verbale deschise – limbaj extern, copilul gândețte cu voce tare. În jocurile colective copiii se înțeleg asupra subiectului, își repartizează rolurile, își comunică impresii și în felul acesta își activează vocabularul, își dezvoltă limbajul.Totodată în jocurile colective se formează și se dezvoltă sentimente – morale, prietenia, solidaritatea, spiritul de eghipă, și-n acelaș timp jocul contribuie la dezvoltatea unei conduite și a trăsăturilor de caracter.

Prin joc copilul învață să-și fiseze un scop, să depună eforturi să depăsască obstacolele ivite în cale, îl învață să respecte regulile, să-și stăpânească dorințele, să persevereze în realizarea rolului.

La grupa mică ( trei- patru ani) locul principal în jocul copiilor îl ocupă aspectul extern, al acțiunii cu obiectele, motivul general este atracția pe care îl simte copilul pentru joc și constă în repetarea neobosită a aceleași acțiuni fără ca subiectul să se dezvolte.

La grupa mijlocie ( patru-cinci) subiectul jocului rămâne relativ acelaș, însă conținutul lui se îmbogățește și se dezvoltă simțitor în direcția reflectării relațiilor sociale dintre oameni.Locul acțiunilor externe cu obiectele îl ocupă tot mai mult rolurile, care reflectă semnificația socială a activității adulților. Copiii se înțeleg reciproc în stabilirea subiectului jocului, îsi repartizează rolurile, își aleg jucăriile și accesoriile necesare, manifestând tendința de a apropia cât mai mult jocul de realitate, de a proceda ca adultul.

La grupa mare raportul dintre rolul asumat în joc și regulile care decurg în el se inversează. Regulile încep să ocupe o poziție dominantă. Copiii caută să le respecte cu strictețe și nu atmit abateri de la ele.Conflictele dintre partenerii de joc nu sunt generate de dorința de a intra în posesia unei jucării sau de a îndeplini un rol preferat ca la grupele anterioare, ci de încălcare a regulilor, deoarece preșcolarii mari sunt familiarizați cu funcțiile sociale ale unor profesiuni și semnificația socială a acestora.

2.2 Locul și rolul formativ al jocului didactic de dezvoltare a vorbirii

Cel mai eficient mijloc prin care copiii iau cntact cu lumea, în țeleg evenimentele din jur și învață din ele este, fără îndoială jocul. Utilizarea și dezvoltarea limbajului fac parte integrată din aces proces, jucându-se copilul exersează înțelegerea prin comunicare, își dezvoltă capacitatea de discriminare, de judecată, îmgineză și formulează verbal, atât realul, cât și imaginarul.

Jocul didactic contituie un mijloc valoros de instruire și educație a copiilor de vârstă preșcolară, deoarece rezolvă întro formă cu totul adecvat vârstei sarcini instructiv-educative complexe programate în grădiniță. Eficiența jocului didactic în raport cu celelalte tipuri de activități proiectate în grădiniță este cu atît mai mare cu cât realizează o concordanță perfectă între procesul de cunoaștere, de învățare și acțiune de joc atât de atractivă pentu preșcolari.

Prin introducerea și folosirea jocului didactic ca mijloc de bază în dezvoltarea vorbirii se realizează una din cele mai importante cerințe ale educației preșcolare, aceea de a-i învăța pe copii multe lucruri însă nu prin metode școlărești ci prin joc.

Jocul didactic constituie o formă de realizare a problemelor învățării și instruirii, prin îmbinarea armonioasă a elementului instructiv-educativ și a exercițiului pe de-o parte, cu caracterul distractiv pe de altă parte.Jocul didactic este o activitate care se deosebețte prin structura sa specifică de celelalte activități cu conținut asemănător.Unitatea deplină între sarcina didactică și acțiunea de joc, forma distractivă pe care o îmbracă și o păstrează permanent trebuie să caracterizeze jocul didactic, fiind o rormă adecvată de instruire a copiilor organizată sub conducerea directă a educatoarei care antrenează întreaga grupă de copii.

Jocul didactic se desfăsoară atât în activitățile frontale dirijată cât și în diferite momente ale zilei, etapa jocurilor la liberă alegere. El contribuie în mod deosebit la formarea profilului intelectual și moral, al viitorului școlar și mai ales la lărgirea orizontului de cunoaștințe având un loc bine definit. Pe măsură ce prin joc copilul își însușește, pe baza experienței sale de viață o serie de cunoștințăe, priceperi și deprinderi, rolul acestuia crește în vederea acumulării de noi cunoștințe. Jocul didactic îmbină întrun tot unitar și armonios funcții specifice jocului și învățării având drept scop instruirea copiilor întrun anumit domeniu al cunoașterii, precum și sporirea interesului copiilor pentru activitate și implicit dezvoltarea vorbirii.

Din puct de vedere al proiectării didactice trebuie să ținem seama de următoarele aspecte:

Scop

Obiective

Sarcina didactică

Reguli de joc

Acțiuni de joc

Variante de joc.

Prin jocul didactic, copiii învață să recunoască mărimi, forme, relații spațiale, cuvinte, ceea ce le lărgește sfera folosirii cuvintelor în contexte noi, antrenând dezvoltarea operațiilor gândirii, sinteza, analiza.Jocul didactic de dezvoltare a vorbirii, proiectate și desfășurate aduc contribuții deosebite sub următoarele aspecte:

Pronunțarea clară și corectă a sunetelor ce intră în compnența cuvintelor;

Corectarea pronunției greșite a unor sunete și cuvinte;

Precizarea noțiunulor de mare circulație legate de activitatea preșcolară și școlară;

Îmbogățirea vocabularului cu noi noțiuni, cu termeni specifici scris-cititului.

Dezvoltarea creativității.

Valoarea educativă a joculuididactic rezidă din faptul că îi face pe copii participanți direct, activi și interesați de actul instructiv-educativ, având efecte în dezvoltarea intelectului copilului și o mare influență asupra comportamentului său. Orice joc presupune din partea copilului o rezolvare corectă, cinstităa sarcinulor, stăpânirea de sine, spirit de ordine și spirit critic în relațiile cu ceilalți copiiși cu materialele puse la dispoziția lor de către educatoare.

2.3 Specificul jocului didactic

Jocul didactic este o activitate care se deosebețte prin structura sa specifică de celelalte activități cu conținut asemănător.Problema principală constă în determinarea părților sale componente, a trăsăturilor caracteristice, prin care își menține esența de joc si-n același timp specificului său de activitate didactică. Specificul jocului constă în întrepătunderea și interacțiunea părțiilor componente precum și a echilibrului dintre acestea pe toată durata desfășurării lui. Jocul didactic are o serie de caracteristici prin care se deosebește de celelalte jocuri și forme de organizare a activităților comune:

Scopul didactic al jocului reprezintă o finalitate educativă și se formuează prin rapoarte la obiectivele specifice; el trebuie sa fie clar și precis pentru a asigura organizarea si desfășurarea corectă a activității

Sarcina didactică este formulată în funcție de conținutul activității și de nivelul de vârstă a copiilor; ea reprezintă elementul de instruire în jurul căreia sunt antrenate operațiile gândirii

Elementele de joc reprezintă mijloacele de realizare a sarcinii didactice; ele pot fi dintre cele mai variate: recompensă,întrecere, aplauze, alegerea lor făcandu-se în funcție de de conținutul jocului și de vârsta copiilor

Conținutul jocului este reprezentat de sfera cunoștințelor priceperilor su deprinderilor- educarea limbajului , matematică, cunoașterea mediului , educație pentru societate, etc; el trebuie sa fie prezentat întro formă accesibilă și atractivă de desfășurare

Regulile jocului sunt prestabilite și oblligatorii pentru toți copiii; ele regrementează conduita și acțiunile copiilor în funcție de structura particulară a jocului didactic

Materialul didactic utilizat în cadrul jocului trebuie să fie variat, adecvat conținutului activității, vârstei și particularităților individuale ale copiilor (jucării, fișe, jetoane, cartonașe, etc)

Acțiunea de joc este componentă prin care se realizează sarcina de joc; ea cuprinde momente de așteptare, surpiză, ghicire, mișcare și întrecere.

Desfășurarea jocului didactic cuprinde următoarele momente:

Organizarea sălii de grupă – a locului unde se va desfășura jocul, în funcție de particularitățile jocului ce se organizează, a materialul didactic utilizat, demonstrativ sau distributiv, de nevoie unor amenajări speciale

Introducerea în joc – urmareaște crearea unei atmosfere favorabile, trezirea interesului și a curiozității copiilor pentru ceea ce va urma. La grupele mici, acest moment se va realiza în manierea surprizei, prin intermediul unui personaj cunoscut de copii, prin intermediul unei ghicitori, al unor versuri cunoscute. La grupele mari, jocul poate începe printr-o conversație cu rol motivațional sau prin anunțarea scopului și a titlului jocului

Prezentarea materialului – moment în care materialul de lucru necesar în acest joc este pus la dispozitio copiilor pentru a-i fi cunoscute caracteristicile intuitive și pentru familiarizarea copiilor cu ei. Materialul poate fi prezentat în manierea surprizei ori ca material de lucru care nu atrage în mod expres atenția asupra lui însuși. La grupa mică acest moment este realizat de către educatoare, care descrie materialul și reamintește și alte jocuri în care a fost folosit acest material. La grupele mari, intuirea se poate face cu ajutorul copiilor, sub forma reactualizării cunoștințelor. Copiii observă materialele si enumeră proprietățile lor. Materialul demonstrativ e pus în coșulețe, săculețe, plicuri, etc, este așezat pe măsuțele copiilor sau poate fi adus de către personajul ce joaca un anumit rol. Momentul în care copilul primește materialul este ales în fucție de tipul de joc, iar ca plasament în desfășurarea activității, fie la începutul jocului, fie in timpul jocului.

Anunțarea titlului , jocului și a scopului acestuia se face scurt și sugestiv. Denumirea jocului are rol de a sintetiza esența jocului și se constituie ca un adevarat laitmotiv pe întreaga durata de desfășurare a acțiunii. Scopul jocului și denumirea se determină prin urmare, conținutul în jurul căruia se structurează apoi sarcina, regulile și elementele de joc.

Explicarea și demonstrarea jocului are un rol hotărâtor pentru buna desfășurare a activității. În această etapă, educatoarea își orientează efortul educativ în următoarele direcții:

Să-i ajute pe copii să înțeleagă sarcinile ce le revin;

Să precizeze regulile jocului, asigurându-se că au fost înțele corect și că sunt bine reținute de copii;

Să prezinte conținutul jocului și principalele momente de realizare a acestuia în funcție de reguli;

Să facă precizări concrete și coerente privind folosirea materialului didactic de către copii;

Să fixeze sarcinile conducătorului de joc; la grupele mici – educatoarea, la grupele mari poate fi desemnat un copil;

Să formuleze cerințele ce trebuie satisfăcute pentru a câștiga;

Să stabilească modalitățile de complexificare treptată și de dozare a efortului intelectual și fizic al copiilor.

Executarea jocului de probă se realizează sub directa îndrumare a educatoarei, care intervine destul de des, reamintind regulile și succesiunea etapelor jocului, făcând unele precizări cu caracter organizatoric. La grupa mică, educatoarea va conduce jocul în mod direct, la grupele mari ea poate transfera rolul de conducător unui copil.

După desfășurarea jocului de probă, educatoarea va face aprecieri privind modul de realizare a sarcinilor, va evidenția greșelile săvârșite, va reveni cu explicații suplimentare pentru corectarea greșelilor tipice.

Executarea jocului de către copii se face în momentul imediat următor jocului de probă. Chiar dacă jocul se exectută independent, educatoarea va urmări:

Să mentină atmosfera de joc, favorizând manisfestări specifice: mișcare, aplauza, competiție;

Să antreneze toți copiii în acțiune;

Să încurajeze copiii să adopte modul corect de colaborare;

Să stimule evoluția jocului evitând momentul de monotonie;

Să creeze condițiile necesare pentru ca fiecare copil să rezolve sarcina didactică, independent sau în grup, în funcție de modul de oragnizare a jocului.

Complicarea jocului se realizează după ce se constată că întreg colectiv de copii a executat corect elementele de detaliu. Pentru a asigura transferul, se pot introduce noi materiale și elemente noi de joc, sau se pot complica sarcinile jocului prin introducerea situațiilor problemă.

Încheierea jocului este momentul în care se fac aprecieri finale, se formulează concluzii asupra modului de respectare a regulilor de joc, asupra modului de excutare a sarcinilor de către fiecare copil sau de către întreaga grupă, de stabilire a câstigatorilor. Se va repeta titlul jocului și scopul său.

În cele din urmă se stabilesc sarcini concrete privind strangerea și aranjarea materialului de lucru de către copii și pentru refacerea condițiilor de ordine și curățenie în geupă.

2.4 Clasificarea jocurilor. Definirea și caracterizarea jocului

“Omul este un om întreg numai atunci când se joacă”

(Fr. Schiller)

Jocul este forma de activitate dominantă în copilărie, dar nu trebuie să lipsească de-a lungul întregii vieți. Este necesară dezvoltarea laturii ludice a personalității pentru a putea privi soluții cu fantezie și inventivitate. Normele didactice impun respectarea principiului adaptării conținuturilor învățării la particularitățile de vârstă ale celui educat. Jocul este prezent în mediul instituțional al grădiniței, dar continuă în toate mediile sociale în care se formează. Jocul, alături de învățare, munca și creație este una dintre activitățile umane fundamentale. Jocul este o activitate conștientizată de copil și tratată ca atare neputând să o confunde cu celelalte activități umane.

S-a constatat că efortul depus de copil în joc este la fel cu cel depus de adult în muncă. Nu trebuie perceput jocul ca o activitate neserioasă, lipsită de importanță deoarece pentru copil jocul este o activitate dominantă prin care el construiește lumea, o apropie, o analizează și caută să o înțeleagă, prin care acționează și scoate la lumină sentimente și idei interiorizate. Astfel jocul îl introduce pe cel care-l practică în specificitatea lumii imaginare create de jucătorul respectiv. Scopul jocului este acțiunea însăși, capabilă să-i satisfacă jucătorului imediat dorințele sau aspirațiile proprii. Prin atingerea unui asemenea scop, se restabilește echilibrul vieții psihice și se stimulează funcționalitatea de ansamblu a acesteia.

Jocul este o activitatea specific umană, dominată în copilarie, prin care omul își satisface nevoile imediat, după propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară ce și-o crease.

Jocul are o semnificație funcțională esențială și nu este un simplu amuzament. El formează, dezvoltă și restructurează întreagă viață psihică a copilului. Prin joc copiii își dezvoltă percepțiile, reprezentările, creativitatea, își amplifică posibilitățile memoriei, își formează însușirile voinței, răbdarea, perseverența, stăpânirea de sine.

Tot prin joc sunt modelate trăsăturile de personalitate:respectul față de alții, responsabilitatea, cinstea, curajul. Astfel psihologul Ursula Șchiopu considera faptul că „jocul stimulează creșterea capacității de a trăi din plin cu pasiune fiecare moment, organizând tensiunea proprie acțiunilor cu finalitate realizată, având funcția de mare și complexă școală a vieții” .Jocul este o școală deschisă, cu un program tot atât de bogat precum este viața. Prin joc, viitorul este anticipat și pregătit. Se apreciază chiar că jocul îndeplinește în viață copilului de 3-7 ani același rol ca munca la adulți. Este forma specifică în care copilul își asimilează munca și se dezvoltă. Este suficient să amintim concentrarea copilului prins în joc, precum și gravitatea cu care el urmărește respectarea unor reguli sau lupta în care se angajează pentru a câștiga. Copiii se joacă pentru a se juca.

Jocul este o formă de activitate bine gândită, necesară și indispensabilp procesului educației, este o activitate prin care conținutul, forma și funcționalitatea sa specifică nu se confundă cu nici o altp formp de activitate instructiv-educativp, motiv pentru care nu poate fi suplinita și nici nu este în măsură să suplinească pe una din ele.

Pentru a întelege specificul jocului ca formă de activitate instructiv-educativă, trebuie să cunoaștem și celelalte sensuri ce i se atribuie jocului, cum ar fi: activitate specific umană, activitate dominantă la vârsta preșcolară, factor hotărâtor în viața copilului preșcolar. Aceste sensuri indică, fie poziția jocului în raport didactic cu celelalte forme de activitate specifice omului, fie aportul jocului în procesul educației.

Jocul este o activitate specific umană pentru că numai oamenii îl practică în adevaratul sens al cuvântului. Este una dintre variatele activități desfășurate de om, fiind în strânsă legatură cu acestea. Este determinat de celelalte activitți – învățarea, munca, dar în același timp este puternic implicat în acestea. Invățarea, munca, creația, includ elemente de joc și în același timp jocul este purtătorul unor importante elemente psihologice de esență neludică ale celorlalte activități specific umane.

Jocul – activitate dominantă la vârsta preșcolară , are rol hotărâtor în evoluția copilului. La vârsta preșcolară jocul este o activitate cu caracter dominant, fapt demonstrat de modul în care polarizează asupra celorlalte activități din viața copilului, dar și de durata și ponderea sa. Aceasta idee este sustinută și de rolul pe care-l are pe planul dezvoltării copilului, favorizând trecerea sa pe o treapta superioară de dezvoltare. Pentru copil, evidențiază J. Chateau, aproape orice activitate este joc sau, după cum afirmă Claparede “jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții, este singura atmosfera în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze”.

Jocul este elementul care face trecerea de la gradiniță la scoală să nu fie percepută de ființa umană ca un „șoc” ci ca o continuare firească a activităților desfășurate în cadrul grădiniței numai cu un grad de dificultate mai ridicat.

Activitate dominantă, fundamentală la vârsta preșcolarității, jocul reprezintă o forță cu caracter propulsor în procesul dezvoltării copilului, permitându-i acestuia să patrundă în realitatea pe care o cunoaște activ, sporindu-ți totodată întregul potențial de care dispune.

“Copilul trăieste în lumina fericită a jocului, spiriduș ce preface zilele în sărbatoare și viața în minune” (S. Bivolaru).

2.4.1. Importanța și funcțiile jocului

Sub influenta jocului se formează, se dezvoltă și se restructurează întreaga activitate psihică a copilului. Modul serios și pasiunea cu care se joacă copiii constituie indicatori ai dezvoltării și perfecționării proceselor de cunoaștere. Prin joc se dezvoltă personalitatea copilului, prin crearea și rezolvarea progresivă a diverse feluri de contradicții:

a)     între libertatea de acțiune și conformarea la schema de joc;

b)    între invitație și initiativă;

c)     între repetiție și variabilitate;

d)    între dorința de joc și pregătirea prealabilă necesară;

e)     între ceea ce este parțial cunoscut si ceea ce se cunoaște bine;

f)      între absența vreunui rezultat material util și bucuria jocului;

g)     între operarea cu obiecte reale și efectuarea de acțiuni simbolice;

h)     între emoțiile dictate de rolul îndeplinit și emoția pozitivă provocată de participarea la joc.

Putem afirma că, la vârsta preșcolarității, jocul oferă cadrul pentru efort și depășire a unor obstacole, iar “moralitatea ludică” contribuie la geneza comportamentului socio-moral, la asimilarea unor elemente de disciplină în ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor. Important este că jocul le oferă copiilor posibilitatea dezvăluirii naturii autentice a copilului, a forțelor sale, observându-se o ultim’ cerință spre afirmare.Este suficient să privești copiii în timpul jocului pentru a-ți face o impresie referitoare la conduita acestora și la particularitățile lor psihologice. Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt, în timp ce alții sunt mai rețtinuți, mai puțin activi. Primii sunt mai ușor de cunoscut deoarece manifestările lor sunt spontane, iar ceilalți exprimă mai mascat trasăturile lor interne. Se poate afirma că, jocurile satisfac o anumită cerință implacabilă care îl stimulează pe copil la o activitate permanentă.

Valorificând disponibilitatile interne, jocul propulseazâ copilul pe traiectoria progresului în dezvoltarea sa. Soluțiile adoptate în joc, inventivitatea și capacitatea de a găsi strategiile cele mai nimerite pentru reușita acțiunii odată cu corelarea cu partenerii de joc, denotă arta interogării în colectivitate și în viața socială. Cu cât un preșcolar este mai dezvoltat din punct de vedere psihologic, cu atât se joacă mai mult, mai bine și mai frumos, se remarcă a fi un veritabil creator ți inițiator de acțiuni, cu semnificații multiple pentru evoluția ulterioară.

Jocul contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, la formarea percepțiilor de formă, mărime, spațiu, timp, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii si nu în ultimul rând la dezvoltarea limbajului.

Tot jocul este un mijloc eficient și suficient pentru realizarea sarcinilor educației morale a copilului, contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine, autocontrolului, spiritului de independență, disciplinei conștiente, perseverenței, precum și a multor altor calități de voință și trăsături de caracter. Valoarea jocului se observă și în dezvoltarea sociabilității, a spiritului de colectivitate, a relațiilor reciproce între copii.

Jocul își are importanța sa în formarea colectivului de copii, în formarea spiritului de independență, în formarea atitudinii pozitive față de munca, în corectarea unor abateri sesizate în comportamentul unor copii. Toate aceste efecte educative se sprijină, ca pe un adevărat fundament, pe influența pe care jocul o exercită asupra dezvoltarii psihice a copilului, asupra personalității lui.

Jocul răspunde trebuinței de creație a personalității, dar și a sinelui în raport cu viața și ipostazele ei fericite. Analiza jocului pune în evidența (oglindețte) statutul mintal, cel afectiv, cel de sănătate al copilului, dar și structura experienței și a mediului de cultură.

Prin toate jocurile, dar mai ales prin cele de mișcare, se creeazp posibilități multiple de dezvoltare armonioasp a organismului. În plus, jocul determină o stare de veselie, de bună dispoziție, cu efecte benefice pe planul dezvoltării. Prin jocurile de mișcare se realizeazp numeroase din sarcinile educației fizice.Prin joc copilul dobândește deprinderi de autoservire, în scopul satisfacerii trebuințelor proprii și odată formate acestea permit ca jocul să devina mai complex cu o valoare formativă sporită.Participând la joc, preșcolarul este inițiat în tainele frumosului și învață să-l creeze, realizându-se astfel și sarcini de educație estetice.

În concluzie, se poate spune ca prin joc are loc o largă expansiune a personalității copilului, realizându-se o absorbție uriașă de experiență și trăire de viață, de interiorizare și de creație, conturarea de aspirații, dorințe care se manifestă direct în conduită și reprezintă latura proiectivă a personalității. Jocul îi permite individului să-și realizeze „eu-l”, să-și manifeste personalitatea, să urmeze, pentru un moment, linia interesului său major, atunci când nu o face prin alte activități.Este bine cunoscut că acel copil care nu se joacă rămâne sărac din punct de vedere cognitiv, afectiv, al întregii dezvoltări a personalității.Ca scoală a vieții sociale, jocul face apel la optimismul specific vârstei, la dorința copilului de a avea un rol, de a îndeplini o funcție, de a avea o poziție în grup, de a se afirma și de a-și face datoria.

Diferite studii și observații efectuate asupra jocului au evidențiat faptul că acesta îndeplinește multiple funcții.

J. Piaget stabilește următoarele funcții ale jocului:

funcția de adoptare realizată pe cele două coordonate : asimilarea realului la „eu” și acomodarea, transformarea „eu-lui” în funcție de modelele exterioare;

funcția catarcticș, de descărcare energetică și rezolvare a conflictelor;

funcția de socializare, constând în acomodarea copilului la ceilalți, asimilarea relațiilor cu cei din jur la propriul „eu”;

functia de extindere a „eu-lui”, de satisfacere a multiplelor trebuințe ale copilului, de la trebuințele cognitive de explorare a mediului la cele de valorificare a potențialului de care dispune, de la trebuințele perceptive și motorii la cele de autoexprimare în plan comportamental.

Psihologul Ursula Șchiopu în lucrarea „Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor” stabilește funcțiile jocului precizând că acestea se pot grupa în funcții esențiale, secundare și marginale

Funcțiile esențiale ale jocului sunt următoarele:

    funcția de cunoaștere care se exprimă în asimilarea practică și mentală a caracteristicilor lumii și vieții;

    funcția formativ-educativă exprimată în faptul că jocul constituie o școală a energiei, a educației, a conduitei, a gesturilor, a imaginației. Jocul educă atenția, abilitățile și capacitățile fizice, trăsăturile de caracter (perseverența, promptitudinea, spiritul de ordine), trăsături legate de atitudinea față de colectiv (corectitudinea, spiritul de competiție, de dreptate, sociabilitatea, s.a), modelează dimensiunile etice ale conduitei.

  funcția de exercitare complexă, stimulativă a mișcărilor (pusă în evidență mai ales de Gross și Carr) concretizată în contribuția activă pe care jocul o are la creșterea și dezvoltarea complexă. Aceasta apare ca funcție principală în jocurile de mișcare, jocurile sportive, de competiție și ca funcție secundarî în jocurile simple de mânuire, proprii copiilor mici. În perioada copilăriei și tinereții este o funcție principală, devenind ulterior marginală.

Printre funcțiile secundare ale jocului se înscriu următoarele:

   funcția de echilibru și tonificare prin caracterul activ și compensator pe care-l întreține jocul față de activitățile cu caracter tensional;

   funcția catarctică și proiectivă;

   funcția distractivă.

  Ca funcție marginală este precizată funcția terapeuticș ce se manifestă cu succes în cazuri maladive.

2.4.2. Clasificarea jocului

Clasificarea jocurilor a constituit și constituie în continuare o preocupare pentru mulți specialiști, cu toate acestea, nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptată, date fiind perspectiva din care au fost investigate și criteriile diferite care au stat la baza diferențierii jocurilor. S-a operat, astfel, cu criterii multiple de clasificare, cum ar fi: conținutul, forma, sarcina urmărită cu prioritate, materialele folosite, s.a.

În lucrarea „Probleme ale adaptării școlare – ghid pentru perfecționarea activității educatoarelor și învățătorilor”, Editura All, Bucuresti 1999, autoarea, Elvira Crețu realizează urmatoarea clasificare a jocurilor:

jocuri în care sunt solicitate funcțiile psihofiziologice (senzoriale, motorii,

intelectuale);

jocuri tehnice (productive) care solicită fondul de reprezentări, memoria, motricitatea și care dezvăluie medii de viață (agricole, industriale, meșteșugărești, școala);

jocuri care exersează relațiile sociale (de familie, de grup școlar)

jocuri artistice (desen, muzică, arte plastice, s.a.)

    J. Piaget abordează evoluția jocului la copil și realizează o interesantă clasificare a jocurilor, concludentă pentru buna înțelegere a funcțiilor sale:

  jocul exercițiu – forma cea mai elementară a jocului, prezentă în etapa inteligenței senzorio-motorii și constă în repetarea unei activități însușite anterior pe alte căi pentru plăcerea activității;

   jocul simbolic (de imaginație) îndeplinește în cea mai mare măsura funcția de adaptare. Permite asimilarea realului la „eu-l” copilului fără constrângeri și sancțiuni, asigură retrăirea unor realități transformate după propriile trebuințe;

  jocul cu reguli apare în stadiul gândirii preoperatorii (2-7 ani). Are un rol deosebit în socializarea copilului, deoarece realizează înțelegerea reciprocă prin intermediul cuvântului și disciplinei;

 jocul de construcție care se dezvoltă pe baza jocului simbolic după vârsta de 5-6 ani. Jocurile de construcție apar ca jocuri integrate în simbolismul ludic pentru ca mai târziu să devină autentice adaptari, rezolvări de probleme, creații inteligente.

Clasificare a jocurilor realizează și A.N. Leontiev, stabilind următoarele tipuri:

  jocurile cu rol în care în prim plan apare rolul asumat de copil, care reprezintă de fapt o funcție socială generalizatăa a adultului;

 jocurile cu rol și subiect în care copilul își asumă o functie socială anume pe care o realizează prin acțiunile sale;

 jocurile cu reguli care apar mai tarziu, în cadrul lor copilul subordonează unei ordini fixe și raporturi între participanți, includ o anumită sarcină, au un mare rol în structurarea personalității și în socializarea copilului;

 jocurile de tranziție spre activitatea de învățăre („jocurile de graniță”). Din această categorie fac parte: jocurile distractive, dramatizările, jocurile sportive, jocurile didactice. Acestea pregătesc învățarea, încep să substituie procesul de joc cu învățarea.

Clasificare mai complexă și mai nuanțată, luând în considerare mai multe criterii ce operează succesiv, realizează autoarele lucrarii „Activități de joc și recreativ-distractive” Manual pentru școlile normale”

Ele împart jocurile în două mari categorii dupa schema:

În ceea ce privește clasificarea tipurilor de jocuri, în literatura de specialitate se operează cu o mare diversitate de criterii, în funcție de diverși autori care le-au realizat , schemele de clasificare sunt mai simple sau mai complexe, având la bază un singur criteriu sau mai multe. Astfel, K. Gross le-a clasificat în funcție de procesul psihic implicat, W. Stern , în funcție de numărul de participanți . Cele mai complete și complexe clasificări le-au realizat Claparede șiJ.Piaget.

Ordonându-și clasificarea după criteriul funcțiilor pe care le îndeplinesc , Ed. Claparede clasifică jocurile în două mari categorii:

Jocuri care exersează funcții generale

Jocuri care exersează funcții speciale

În prima categorie autorul enumeră :

Jocuri senzoriale (cu fluiere, trâmbițe, desene, desene cu degetele)

Jocuri motrice (cu mingea, cu coarda, coarda de gimnastică)

Jocurile psihice sunt de două feluri :

Intelectuale (loto, domino,asociații verbale,ghicitori)

Afective (cele ce antrenează emoții precum satisfacție, ca în cele tip farsă,emoții estetice,ca în pictură)

Jocurile care antrenează funcții speciale sunt : cele de luptă, de vânătoare,sociale (De-a plimbarea), cele familiale (de-a mama),de imitație (adoptarea unor roluri, imitarea unor activități cotidiene)

Jean Piaget operează după criteriul evolutiv și grupează jocurile în următoarele categorii:

Jocuri –exercițiu – sunt jocuri funcționale , deoarece prin joc se exeresează o anumită achiziție doar pentru plăcerea de a o realiza cît mai bine . Ele pot fi :

Senzoriomotorii sau de mânuire

Jocuri de combinații fără scop clar definit , de dezmembrare și reconstruire de obiecte

Jocuri de combinații de obiecte / acțiuni cu scop (recompuneri după un model)

Jocuri simbolice

Sau de creație redau aspecte ale realității, iar după 4 ani iau forma jocului cu multe reguli. În revoluția jocului simbolistica devine mai complexă, mai abstractă, și treptat se transformă în joc cu reguli.

Jocuri cu reguli

Implică înțelegerea regulii ca o convenție și au un caracter competitiv. Apar la vârsta preșcolară dar sunt foarte frecvente la vârsta școlară mică. După domeniul vizat pot fi :

Senzoriale – mai simple sau mai complexe

Intelectuale – cu jetoane, cu cărți de joc

Jocuri de construcție – ajută la dezvoltarea ailităților manuale și a repezentărilor spațiale.

Ele pot fi:

reproductive

fantastice

Acestă clasificare a jocurilor are la bază criterii psihologice și urmărește o direcție evolutivă .

Alte clasificări au fost realizate în funcție de alte criterii :

caracterul de complexitate

numărul partenerilor

natura activităților antrenate

locul de desfășurare

anotimpul în care se desfășoară

S-ar putea mai putea opera și o alta clasificare a jocurilor practicate de copii în grădiniță realizată de Hristu Barbu și Silvia Dima.

Jocul didactic poate fi văzut ca o fază intermediară și pregătitoare pentru copil în trecerea de la jocul liber la învățare, dar și jocul spontan poate avea finalități didactice. Dintre formele jocului didactic menționăm :

Jocul de mișcare – are reguli și se poate manifesta ăn cadrul unor trasee sau tabere organizate ; eventual presupune competiție

Jocuri intelectuale – senzoriale, de ghicire , de recunoaștere a unui obiect, de reconstrucție a unei imagini; de clasificare a obiectelor

O clasificare pertinentă a jocurilor o găsim și în lucrarea „Să comunicăm cu plăcere ” editată de fundația Reninco sunb egida Unicef , de tipul :

Jocul de explorare : constă în tentativele copilului de a cunoaște lucruri noi din mediul său

Jocul de mișcare: constă în folosirea corpului în acțiuni care solicită motricitatea, exersând și dezvoltând aât fizicul, cât și psihicul copilului aflat în strânsă legătură cu procesele corporale

Jocul de manipulare: se referă la manipularea obiectelor din jur , copilul câștigându-și în acest fel o nouă independență în acțiune

Jocul de socializare:constă în interrelaționarea cu ceilalți prin imitație și comunicare. Este una din caracteristicile jocului la vârsta preșcolară , în raport cu cel al antepreșcolarului

Jocul de stimulare: – sau joc simbolic , în care copilul își folosește imaginația pentru a transforma obiectele din jur pentru a le da noi funcții

Jocul de soluționare a problemelor: implică încercarea de a găsi diferite soluții la problemele accesibile vârstei

Referindu-ne la structura jocului , ne vom referi, evident , la jocul didactic .

Jocul didactic cuprinde următoarele elemente structurale :

Scopul

Subiectul

Regulile

Procedeele de joc

Întrucât jocul didactic este o autentică situație de învățare, scopul său se stabilește de către educatoare, în funcție de obiectivel instructiv-educative ale temei.Scopul jocului se realizează prin sarcina didactică pe care copilul trebuie să o rezolve.

Subiectul jocului se alege în funcție de obiectivel didactice , și, desigur, vârsta copiilor participanți. Subiectul implică corelație între acțiunile de joc și situația concretă unde acesta se desfășoară.

Procedeele de joc sunt exprimate prin acțiunile propriu –zise îndeplinite de copii fără un efort conștient.

Regulile jocului repzintă reglementările de natură internă sau externă prin care acțiunile copiilor sunt organizazte și corelate unele cu altele.

În legătură cu organizarea și desfășurarea jocului didactic e necesar să prezentăm etapele care facilitează îndeplinirea obiectivelor metodice propuse și rolurile educatoarei.

Prima etapă este alegerea jocului .Educatoarea va selecta jocul în funcție de caracteristicile grupei(vârsta, dezvoltarea,progrese realizate,aspecte de îmbunătățit), dar și de obiectivele pe care și le propune.Jocul didactic ales poate necesita utilizarea unui material didactic sau nu,în orice caz, indiferent de natura acestuia el trebuie să îndeplinească cîteva criterii generale: să fie accesibil, adecvat vârstei, să fie simplu,atractiv pentru copil și fără grad de risc. Poate fi cumpărat din comerț sau confecționat acasă sau la grădiniță,dar nu trebuie să uităm că fundamentală nu este jucăria, în sine,ci acțiunea copilului cu ea,modul în care o folosește.Este important ca preșcolarul să-și implice abilitățile ce le posedă sau să-și dezvolte unele noi ăn cadrul jocului.

A doua etapă constă în pregătirea sa în vederea organizării jocului la grupa de preșcolari.Aceasta presupune :

Să planifice jocul

Să se familiarizeze cu conținutul jocului

Să întocmească proiectul didactic

Să stabilească mijloacele didactice necesare și materialul didactic adiacent

Să pregătească spațiul de jocacă și copiii în vederea desfășurării jocului

De asemenea, educatoarea va avea în vedere mai multe variante de joc, sporind dificultatea sarcinii doar după ce a fost realizat un progres și de fiecare dată, înainte de a trece la utilizarea unor noi cunoștințe, cele vechi vor fi reamintite. Educatoarea este liberă să adapteze și contribuie activ la modificarea structurii jocului.

Odată parcurse aceste etape, va organiza desfășurarea propriu –zisă a jocului, preluând rolul conducătorului de joc, ceea ce înseamnă:

Să organizeze jocul didactic (să aranjeze mobilierul, materialul demonstrativ, și pe cel de lucru ,copiii)

Să asigure buna desfășurare a jocului didactic. Ea trebuie să realizeze introducerea ăn activitate (pentru a crea copiilor dispoziția necesară), să le capteze atenția prin cântece, ghicitori, scurte povestioare. Când materialul de joacă este complex, prezentatrea acestuia de către educatoare devine foarte importantă. După ce interesul a fost susscitat , educatoarea are ăn vedere actualizarea cunoștințelor, enumerarea sarcinilor de îndeplinit și apoi dirijarea noii învățări împletite cu joc pentru atingerea obiectivelor stabilite. Astfel, întîi educatoarea va explica și demonstra jocul, apoi se va realiza jocul de probă, urmat de executarea jocului de către copii, reluarea jocului cu creșterea gradululi de dificultaate , evalurea jocului și încheierea acestuia.

Rolul educatoareai în desfășurarea jocului didactic este foarte important. Ea trezește curiozitatea copiilor, le menține entuziasmul, le explică acțiunile în mod clar, simplu, în succesiunea firească și precizează în mod repetat sarcinile copiilor.

În mod evident fiecare copil este o lume, iar educatoarea trebuie să fie atentă ca obiectivele jocurilor didactice propuse să fie în concordanță cu respectarea individualității copiilor, a drepturilor acestuia. EA are o imensă responsabilitate care decurge din a fi o figură centrală în devenirea copilului, a-i seconda dezvoltarea și a-i trezi interesele.

2.4.4.1 .Valențele instructiv – educative ale jocului didactic în activitatățilr de dezvoltarea limbajului

Jocul didactic, ca forma specifică de învațare la vârsta preșcolară, reușește mai bine decât oricare alt gen de activitate să îmbine elementele instructive cu cele educative și să antreneze intens copilul în stimularea și exersarea jocului, fără ca el să conștientizeze acest efort.

Jocul didactic reușește, de asemenea, să antreneze în joc toți copiii grupei, astfel că aceștia depun același efort de gândire și exprimare. Astfel, prin intermediul jocului didactic, se fixează și activează vocabularul copiilor și contribuie la îmbunătățirea pronunției, la formarea unor noi noțiuni.

Eficiența acestor jocuri didactice depinde, însă, în mare măsură de modul în care educatoarea știe să le selecționeze, în raport cu situațiile concrete existente în grupa pe care o conduce.

Aceasta presupune o bună cunoaștere a posibilităților fiecărui copil, precum și defectelor de vorbire, astfel că, în funcție de aceste realități, să se acționeze și prin intermediul jocului didactic – eficient mijloc de formare și educare a copilului.

Realizarea cu succes a obiectivelor propuse în cadrul jocurilor didactice s-a pornit de la un stadiu aprofundat, ținând seama de specificul jocului și de particularitățile evoluției intelectuale a copiilor de vârstă prețcolară. La grupa mare, jocurile didactice desfășurate la începutul anului școlar vizează exersarea deprinderii de a izola cuvintele din propozitii prin jocurile: "Ce cuvinte am spus?", "Răspunde repede și bine", "Jocul cuvintelor". Se va continua cu jocuri de despărțire a cuvintelor în silabe și sunete.

Exemplu: "Alege jetoanele", joc cu obiective complexe și bine determinate.

Sarcina didactică a acestui joc constă în recunoașterea și denumirea obiectelor ilustrate, a căror denumire este  formată dintr-o silabă sau exersarea deprinderii de a forma propoziții în care să existe cuvinte monosilabice și bisilabice.

Pe baza materialului concret prezentat, copiii denumesc aceste obiecte și despart cuvintele în silabe, precizând câte silabe are cuvântul. În complicarea jocului s-au folosit fișe pe care erau desenate diferite obiecte li s-a cerut copiilor să deseneze în dreptul fiecarei imagini atâtea liniuțe câte silabe are cuvântul corespunzator. Pentru verificarea acestor cunoștinte, atunci când copiii sunt familiarizați cu silaba și sunetul și stăpânesc tehnica de separare a propoziției în cuvinte, silabe și sunete, se poate organiza la grupa mare un joc didactic de evaluare a cunoștințelor. Jocul "Cine știe mai bine?", unde se pot folosi ca material didactic jetoane cu fructe, legume, animale, un flanelograf – ilustrație. Jocul se desfășoară având câte un conducator. Se numește din fiecare echipă câte un copil pentru a alege de pe masa educatoarei imagini a căror denumire începe cu un anumit sunet, pe care să le așeze pe flanelograf. Copiii care aleg corect și integral jetoanele și se încadrează în timp câstigă o bulină pentru echipa lor. A doua cerință a jocului constă în tăierea cu o linie a noțiunilor a căror denumire începe cu sunetul dat.

Jocul cuprinde trei cerințe, cea de a treia cerinta constând în alegerea de către fiecare grupă a cuvintelor preferate (3-4 cuvinte) și despărțirea lor în silabe.

Acest joc asigură participarea activă și individualizată a fiecărui copil în sarcinile date, îți însușesc semnificația cuvântului, adică noțiunile care se schimbă, se îmbogațesc și se precizează treptat, pe măsura acumulării experienței și a perfecționării operațiilor gândirii. Preșcolarii nu învată regulile gramaticale, nu cunosc definiții, nu știu ce este substantivul, verbul, declinarea, dar respectp aceste reguli de vorbire, deoarece atât prin joc cât și prin modelul de vorbire corectă sunt antrenați să le cunoască, corectându-i doar atunci când greșesc.

Întrucât la copii se observă deseori folosirea greșită a formelor de genitiv și dativ (ei pun deseori întrebari de genul: "A lu cui sunt cărțile?" sau "A lu cine este umbrela?"), pentru înlăturarea acestor defecte se pot desfășura jocuri didactice ca: "A cui hrana este?", "A cui îmbracăminte este?", punându-i de fiecare dată pe copii în situația de a folosi corect desinențele cauzale, cât și întrebările corespunzatoare acestor cazuri. Se urmarește, totodată, dezvoltarea atenției vizuale și a capacității de analiză.

Sarcina didactică pentru jocul "A cui hrana este?" este de a formula un răspuns corespunzător întrebării și de a recunoaște hrana și animalele care o folosesc. Jocul presupune existența în fața fiecărui copil a unei imagini reprezentând un animal, imaginile reprezentând hrana lor aflându-se pe masa educatoarei. Se cere copiilor să intuiască imaginea dată de educatoare și imaginile din fața lor și se explică regula. La întrebarea "A cui hrana este?", copilul care are în față reprezentarea animalului respectiv trebuie să raspundă, formulând corect propoziția.

Exemplu: "Morcovul este hrana iepurașului", "Iarba este hrana vacii", "Aluna este hrana veveriței". Prin acest joc se urmarește exprimarea corectă a formelor de genitiv masculin și feminin la numărul singular și plural. Pornind gradat, de la jocul în care s-a stabilit numai acordul complet (gen, număr și caz ), copiii capătă deprinderea de a folosi acordul gramatical pentru toate părțile de vorbire.

Prin jocul didactic "Răspunde repede și bine" se urmarește formarea deprinderilor de a realiza în timpul vorbirii acordul corect între determinant și determinat (între atribut și substantiv, între subiect și predicat), precum și precizarea și activizarea vocabularului privind unele cuvinte cu sens contrar.

În partea a doua a acestui joc se folosește banda de magnetofon, pe care au fost înregistrate propoziții cuprinzând adjective acordate corect cu substantive, de exemplu: "Maria este o fată harnică". În timp limitat, copilul numit de educatoare răspunde cu aceeași propoziție, găsind însă antonimul adjectivului enunțat. Aceleași adjective însoțesc, în continuare, un substantiv la masculin, de exemplu: "Andrei este un băiat harnic", "Andrei este un băiat leneș". Acest joc contribuie și la dezvoltarea intelectuala a preșcolarilor.

Pentru dezvoltarea capacității de sinteză, se mai pot desfășura diverse jocuri didactice care stimulează creativitatea copiilor în exprimarea orală și le îmbogățește vocabularul activ. Astfel, prin jocul didactic "Citește în cărticică" se urmarește formarea deprinderilor de a compune o scurtă povestire.

Jocurile didactice pentru stimularea unei vorbiri expresive, fluente, coerente, au o contribuție deosebită la vârsta preșcolară. Acum, dezvoltarea expresivității limbajului presupune cultivarea capacității de comunicare prin exprimarea reprezentărilor din experiența personală, adaptată la diverse situatții și la diverși parteneri.

Având în vedere că la dezvoltarea expresivității limbajului contribuie mai multi factori, cum ar fi: mimica, intonația, intensitatea vocii, ritmul expunerii, se desfasoară cu copiii jocuri care să-i pună în situatția de a utiliza toți acești factori.

Astfel de jocuri sunt: "Ce știm despre eroul îndrăgit?" și "Oglinda fermecată". Obiectivele fixate în aceste jocuri sunt:

–         recunoașterea personajului și a poveștii;

–         caracterizarea personajelor;

–         redarea unui fragment din povestea respectivă.

Paralel cu organizarea și desfașurarea jocurilor didactice, în gradinita un rol deosebit de important îl detin jocurile – exerciții, menite să contribuie la optimizarea sarcinilor și obiectelor programei, la valorificarea potențelor intelectuale ale copiilor.

Importanța jocurilor – exercițiu desfășurate în gradiniță derivă din faptul că ele au o influență mare asupra dezvoltării limbajului atât sub aspect fonetic, lexical, gramatical, cât și expresivității vorbirii. Indiferent de forma de realizare, activitățile de dezvoltare a vorbirii, prin specificul de organizare și desfășurare, stimulează copilul în mod creativ- formativ.

CAPITOLUL III. METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Argumentare teoretică

Tema cercetării : „Importanța jocului didactic în procesul de dezvoltare a limbajului la copilul preșcolar”

Prezentarea problemei :

Comunicarea este o parte vitală a rutinei zilnice.Experții spun că 70% din timpul petrecut la muncă îl parcurgem într-o formă de comunicare. Copiii de azi vor intra într-o astfel de societate în care comunicarea este dătătoare de identitate intelectuală. Abilitatea copiilor de a comunica se învață ușor cînd copilul se joacă .

El învață să asculte ( 45 % din timp îl petrece ascultând, 30% vorbind, 16 % citind și 9 % scriind ), să comunice oral sau prin limbajul trupului , să interpreteze, să înțeleagă scopul unei comunicări . E necesar azi, mai mult poate ca oricănd să cultivăm copiilor “talentul” comunicări.

Jocul didactic oferă cadrul, calea și partenerii necesari însușirii abilităților de comunicare, îl determină pe copil să se exprime în contexte cît mai variate. Copilul învață să vorbească vorbind , într-un proces natural, într-un mediu stimulativ, unde are prilejul să acționeze și să scoată la lumină sentimente și idei interioare.

Eficiența jocului didactic în raport cu celelelte mijloace organizate și desfășurate în grădiniță este cu atât mai mare cu cât realizăm o concordanță între procesul de cunoaștere, de învățare și acțiunile de joc. În acest fel procesul asimilării și adâncirii cunoștințelor este adaptat cerințelor și specificului copiilor cu vârste cuprinse între 3 – 6/7 ani.

Prin utilizarea jocului didactic ca mijloc de bază în dezvoltarea limbajului și a comunicării se realizează una dintre cele mai importante cerințe ale educației timpurii învățarea sub formă de joc.

Jocul didactic este o activitate care se deosebește prin structura sa specifică de celelalte activități cu conținut asemănător. Unitatea deplină dintre sarcina didactică și acțiunea de joc, forma distractivă pe care o îmbracă și o păstrează permanent, trebuie să caracterizeze jocul didactic. Acest tip de joc se poate organiza atât în cadrul activităților obligatorii, frontale cât și în afara lor, atunci când este repetat de copii. Sfera de utilizare a jocului didactic pentru dezvoltarea limbajului este foarte largă putându-se desfășura în diferite momente din programul zilnic din grădiniță .

3.2. Scopul cercetării

Scopurile principale vizate sunt :

☻ promovarea jocului didactic în activitățile de educare a limbajului în vederea

dezvoltării competențelor de comunicare orală ale copiilor de 4 – 5 ani

☻ experimentarea jocului didactic, stabilirea eficienței sale în dezvoltarea

abilităților de comunicare orală ale copiilor din Grupa mijlocie .

3.3. Obiectivele cercetării

O1 – analiza abilității de a pronunța corect cuvinte ; joc : ,,Cine știe mai multe”.

O2 – analiza capacității copiilor de a pronunța consoane consecutive incluse în cuvinte sau separat ( onomatopee) ; joc : "Cine (ce) face așa ?"

O3 – analiza capacității copiilor de a utiliza formele de singular și plural a substantivelor ; joc – "Eu spun una, tu spui multe ! "

O4 – analiza abilității copiilor de a folosi pronumele personale ; joc : "Cine ți-a dat jucăria ?"

O5 – analiza capacității copiilor de a utiliza adjective prin care se determină culoarea obiectelor , de a face acordul în gen și număr între substantiv și adjectivul pe care îl însoțește ; joc : ,, Care este culoarea ta ?”

O6 – analiza capacității de a formula propoziții complete respectând acordul între subiect și predicat ; joc : ,,Completează ce lipsește”.

3.4. Ipoteza cercetării

– dacă în cadrul activității de educarea limbajului se utilizează jocurile didactice (atât ca metodă, cât și ca formă de realizare) atunci copiii operează cu diferite cunoștințe, le aplică în situații de viață, provocate în mod special prin acțiunea jocului

– dacă copiii înțeleg sarcina didactică și respectă regulile jocului didactic atunci reușesc să atingă obiectivele propuse

– dacă în cadrul activităților de educarea limbajului se utilizează metode active, atunci performanța copiilor în a se exprima verbal, din punct de vedere fonetic, crește

– dacă utilizăm mai multe și variate elemente de joc atunci atenția și interesul copiilor pentru activitate crește

– dacă se utilizează, una, două variante de joc noi, prin care se complică jocul didactic inițial atunci există posibilitatea de aplicare independentă a schemelor verbale, cu care copiii au operat în prima parte a jocului

3.5. Variabilele cercetării

☺ Variabila independentă : promovarea comunicării orale la copiii de 4-5

ani prin utilizarea jocului didactic de dezvoltare a vorbirii

☺ Variabila dependentă : performanțele obținute în procesul de învățare.

3.6. Coordonatele cercetării

3.6.1. Eșantion de subiecți

Experimentul a fost aplicat unui număr de 20 copii cu vârste între 4 – 5 ani, ( nivel I ) cuprinși în Grupa mijlocie de la Grădinița cu program normal nr.13, Baia Mare.

Din cei 20 copii, 14 au frecventat grădinița timp de 2 ani, 4 au frecventat grădinița timp de 1 an, ceilalți 2 au frecventat rar / deloc grădinița. Aceștia au constituit eșantionul experimental .

Clasa de control a fost constituită din 20 copii de la Grupa mijlocie de la Grădinița cu program prelungit nr.10, Baia Mare.

Din punct de vedere al limbajului și al comunicării, copiii dau dovadă de:

înțelegere și utilizare corectă a semnificației structurilor verbale orale

exprimare verbală corectă din punct de vedere fonetic, lexico-sintactic corespunzător vârstei

utilizare a dialogului în timpul jocului

exprimare a propriilor opinii, folosind cuvinte, gesturi .

3.6.2. Eșantionul de conținut

Curriculum pentru învățământul preșcolar cuprinde domeniile experențiale ,, adevărate „câmpuri cognitive integrate” (L.Vlăsceanu) care transced granițele dintre discipline și care se întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-emoțional, domeniul cognitiv.”

Domeniul limbă și comunicare acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise, ca și abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă.Prin ascultare și exprimare în situații de grup, preșcolarii devin capabili să exploreze experiențele altor persoane și să-și extindă astfel propriul repertoriu de experiențe semnificative, să vorbească cu încredere, clar și fluent, utilizând modalități de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. În contextul Programei pentru educația timpurie a copilului de la 3 la 6/7 ani, domeniul dezvoltarea limbajului și a comunicării – vizează dezvoltarea limbajului (sub aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei, dar și a înțelegerii semnificației mesajelor), a comunicării (cuprinzând abilități de ascultare,comunicare orală si scrisă, nonverbală si verbală) și preachizițiile pentru scris-citit și însoțește dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii. Dimensiunile domeniului sunt abordate din două perspective:

Dezvoltarea limbajului și a comunicării :

– Dezvoltarea capacității de ascultare si înțelegere (comunicare receptivă)

– Dezvoltarea capacității de vorbire și comunicare (comunicare expresivă)

Dezvoltarea premiselor citirii și scrierii :

– Participarea la experiențe cu cartea; cunoașterea și aprecierea cărții

– Dezvoltarea capacității de discriminare fonetică; asocierea sunet-literă

– Conștientizarea mesajului vorbit/scris

– Însușirea deprinderilor de scris; folosirea scrisului pentru transmiterea unui

mesaj .

Programul anual de studiu din grădiniță se organizează în jurul a șase mari teme:

Cine sunt/ suntem?

Când, cum și de ce se întâmplă?

Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?

Cum planificăm/ organizăm o activitate?

Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?

Ce și cum vreau să fiu?

3.6.3. Locul și durata cercetării

Experimentul psihopedagogic s-a desfășurat în municipiul Baia Mare, la Grădinița cu Program Prelungit nr. 10 Baia Mare , în perioada semestrului I. , an școlar : 2013 -2014.

3.6.4. Metode de investigație

Metodele de cercetare pedagogică fac parte din categoria metodelor și procedeelor de cercetare științifică deoarece își propun descoperirea unor noi adevăruri în legătură cu fenomenul educațional studiat. Metodele nu se utilizează izolat ci integrate în sisteme metodologice astfel încât ele să interacționeze, să se completeze și sprijine reciproc unele pe altele.

► Experimentul

Spre deosebire de observație, care presupune urmărirea fenomenelor educaționale fără nici o intervenție din partea cercetătorului, experimentul presupune modificarea intenționată a condițiilor de apariție și desfășurare a fenomenelor. Aceste condiții sunt supuse unor variații sistematice, controlate, datele experimentelor fiind înregistrate cu obiectivitate.Scopul experimentului este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării și eventual de a sugera alte întrebări sau ipoteze.

Într-un experiment intervin două categorii de variabile :

a ). Variabile independente reprezintă factorii experimentali controlați,

manipulați de către cercetător

b ). Variabile dependente efectele și rezultatele constatate în urma

introducerii variabilei independente, respectiv

a producerii modificării

Metoda experimentală are la bază mai multe variante însă în acestă cercetare am utilizat tehnica eșantioanelor paralele / echivalente .Aceasta se bazează pe utilizarea a două eșantioane de subiecți echivalente din punctul de vedere al capacității medii. Etapele experimentului psihopedagogic cu eșantioane paralele sunt :

a ) . Etapa preexperimentală/ Etapa cu caracter constatativ/ Pretestul

Are rolul de a stabili nivelul existant în momentul inițierii experimentului psihopedagogic, atât la eșantioanele experimentale, cât și la cele de control.

b ) . Etapa experimentală/ Experimentul formativ

Presupune introducerea variabilei independente la eșantioanele experimentale, în timp ce procesul educațional decurge în mod obișnuit, neinfluențat de modificarea introdusă la eșantionul experimental. Pe parcursul etapei experimentale, se administrează probe de evaluare și teste formative de cunoștințe identice pentru cele două eșantioane, în scopul verificării gradului de asimilare și înțelegere a cunoștințelor și achizițiilor, stabilirii valorilor variabilelor dependente și al adoptării unor măsuri ameliorative.

c ) . Etapa postexperimentală/ Etapa de control/ Posttestul

Etapa postexperimentală/ Etapa de control/ Posttestul constă în aplicarea la sfârțitul experimentului a unor probe de evaluare și teste finale de cunoștințe, de asemenea identice pentru cele două tipuri de eșantioane, cu următoarele scopuri:

– relevarea modului de evoluție a eșantioanelor experimentale și de control

în diferite faze ale experimentului

– compararea datelor și rezultatelor finale cu cele de start la ambele

categorii de eșantioane

– stabilirea relevanței diferențelor dintre rezultatele obținute, a măsurării în

care eșantionul experimental s-a detașat semnificativ de cel de control

stabilirea eficienței noii modalități de lucru .

► Metoda testelor.

Fișele de lucru permit obținerea de informații valoroase în legătură cu personalitatea subiecților investigați, cu nivelul de competențe și cunoștințe al acestora, cu comportamentele lor etc.

Testele reprezintă un instrument de cercetare alcătuit dintr-un ansamblu de itemi, care vizează cunoașterea fondului informativ și formativ dobândit de subiecții investigați, respectiv identificarea prezenței/ absenței unor cunoștințe, capacități, competențe, comportamente, procese psihice etc.

Este necesar ca testele să îndeplinească următoarele cerințe:

validitatea – care se referă la capacitatea lui de a oferi informații despre variabila pe care își propune să o măsoare

fidelitatea – exprimă gradul de constanță al testului, calitatea de a obține, în aplicări seccesive, aceleași rezultate sau diferențe minime

omogenitatea – care se referă la echivalența dintre diferite părți ale testului, respectiv la unitatea de structură și de conținut

etalonarea – operația statistică de stabilire a relației directe dintre valorile testului, obținute prin experimentare și unitățile scării metrice adoptate; etalonul este sistemul de referință stabilit pentru valorile unui test, obținute în urma aplicării acestuia pe un eșantion reprezentativ

stabilirea condițiilor de utilizare (aplicare, corectare, interpretare a rezultatelor obținute).

3.6.5 Etapele investigației

În realizarea experimentului am utilizat următoarele etape :

a. Etapa constatativă ( preexperimentală / pretestul )

b. Etapa intervenție formative ( experimentul formativ )

c. Etapa postexperimentală / Etapa de control/ Posttestul .

3.6.5.1 Etapa constatativă

Această etapă are rolul de a stabilii nivelul existent în momentul inițierii experimentului psihopedagogic, atât la eșantionul experimental , cât și la cel de control .În această etapă am utilizat jocul didactic ,, Cine știe mai multe ”. Pentru desfășurarea jocului am utilizat un un set de 25 de jetoane din jocul : Alege și grupează. Copiii au avut ca sarcină  denumirea corectă a imaginilor corespunzătoare unor cuvinte care încep cu sunetul : C ; G ; R ; S ; Ș ; T ; Ț ; V .

Rezultatele obținute de copii au fost înregistrate în tabelul de mai jos . Simbolul ,, ●” pus în dreptul unei coloane reprezintă numărul maxim de cuvinte denumite corect de către copii.

TABEL 1. Înregistrarea rezultatelor obținute în jocul ,, Cine știe mai multe ”

Eșantion experimental Clasa de control

Rezultatele obținute de copii sunt cuprinse și în Histograma nr.1.

În urma organizării și desfășurării pretestului am constatat faptul că marea majoritate a copiilor :

► au demonstrat că înțeleg mesajele transmise de educatoare.Astfel au

înțeles sarcina ce le revine, regulile ce urmează a fi respectate pentru

atingerea obiectivelor stabilite

► participă la conversații

► înțeleg și aplică unele instrucțiuni simple

► răspund la întrebări folosind limbajul verbal

► vorbesc suficient de clar pentru a fi înțeleși de interlocutori

► utilizează cu precădere propoziții simple , dacă sunt solicitați folosesc și

propoziții mai dezvoltate pentru a comunica nevoi, acțiuni, sentimente

► transmit corect un mesaj .

3.6.5.2. Etapa intervenției formative

În acestă etapă am introdus la eșantionul experimental o nouă modalitate de lucru . Pentru a dezvolta și perfecționa capacitatea copiilor de a comunica eficient, a se exprima corect din punct de vedere gramatical și a-și extinde progresiv vocabularul am organizat și desfășurat atât jocuri și exerciții pentru dezvoltarea comunicării orale cât și jocuri didactice care să atingă aspectele precizate anterior atât în cadrul jocurilor și activităților la libera alegere a copiilor, la centrul ,,Biblioteca” . Astfel am avut în vedere :

definirea sunetului inițial al diferitelor cuvinte

pronunțarea corectă a cuvintelor

consolidarea pronunției corecte a sunetelor și a grupurilor de sunete mai

dificile din componența cuvintelor

construirea propozițiilor simple, corecte din punct de vedere gramatical

găsirea cuvintelor care să înceapă cu o silabă dată; despărțirea cuvintelor în silabe

pronunțarea corectă a grupurilor de consoane consecutive așezate în silabe diferite sau în aceeași silabă

folosirea corectă a singularului și pluralului substantivelor, formularea de propoziții simple sau dezvoltate cu cuvintele respective

activizarea vocabularului cu cuvinte cu sens contrar

formularea de către copii a propozițiilor dezvoltate

actualizarea vocabularului cu cuvinte ce definesc obiecte de îmbrăcăminte (ale diferitelor categorii de oameni ce își desfășoară activitatea în diferite locuri de muncă )

perfecționarea exprimării coerente, clare și expresive

În acest timp la eșantionul / clasa de control procesul educațional s-a desfășurat în mod obișnuit .

Eșantionul experimental a parcurs în cadrul activităților pe domenii experențiale , la domeniul limbă și comunicare, următoarele jocuri didactice :

a ) . ,, Cine ( ce ) face așa ? ”

Scopul acestui joc a fost consolidarea deprinderii de a pronunța corect și clar consoane consecutive incluse în cuvinte sau separat (onomatopee) , activizarea vocabularului cu unele cuvinte care denumesc lucruri / ființe ( ceas, telefon, sonerie, creangă / cioară, cocoș, găină, gâscă, cal, miel, rață, pisică, câine ,vacă, pasăre ) și perfecționarea acuității auditive. Pe parcursul jocului copiii au avut sarcina de a : denumi corect lucrurile / ființele ; audia onomatopeele ; raporta corect onomatopeea la acțiune / ființă ; pronunța corect onomatopeea.

TABEL 2. Înregistrarea rezultatelor obținute în jocul

,, Cine ( ce ) face așa ? ”

Eșantion experimental Clasa de control

Rezultatele obținute de copii sunt cuprinse și în Histograma nr.2 și nr.3

b ) . ,, Eu spun una, tu spui multe ! ”

Prin acest joc am urmărit însușirea corectă de către copii a formelor de singular și plural a substantivelor precum și a deprinderii de a le include corect în propoziții ; dezvoltarea atenției și memoriei vizuale; exersarea pronunțării corecte a unor sunete. Copiii au avut sarcina de a alege un jeton, de a exprima corect singularul și pluralul unor substantive. Totodată copilul din grupă care are un jeton identic cu cel al copilului care trebuie să pronunțe singularul / pluralul , are sarcina de a formula o propoziție cu substantivul respectiv.

TABEL 3. Înregistrarea rezultatelor obținute în jocul

,, Eu spun una, tu spui multe ! ”

Eșantion experimental Clasa de control

Rezultatele obținute de copii sunt cuprinse și în Histograma nr.4.

c ) . ,, Cine ți-a dat jucăria ? ”

Scopul urmărit în activitate a fost modul în care copiii : folosesc corect diferitele pronume personale în funcție de relațiile care se stabilesc între membrii jocului ; formulează întrebări și răspund ; folosirea vorbirii dialogate.

TABEL 4. Înregistrarea rezultatelor obținute în jocul ,,Cine ți-a dat jucăria ?

Eșantion experimental Clasa de control

Rezultatele obținute de copii sunt cuprinse și în Histograma nr.5.

d ) . ,, Care este culoarea ta ? ”

Utilizând jucării preferate de copii am urmărit folosirea corectă a adjectivelor prin care se determină culoarea ; deprinderea de a face acordul în gen și număr între substantiv și adjectivul pe care îl însoțește. Copiii au avut sarcina să recunoască și să denumească corect culorile, să formuleze propoziții utilizând adjective care denumesc culori.

TABEL 5. Înregistrarea rezultatelor obținute în jocul

,, Care este culoarea ta ? ”

Eșantion experimental Clasa de control

Rezultatele obținute de copii sunt cuprinse și în Histograma nr.6.

3. 6.5.3. Etapa postexperimentală / Etapa de control/ Posttestul

Etapa postexperimentală a constat în desfășurarea jocului didactic

,, Completează ce lipsește ! ,, , de verificare a unor cunostințe, priceperi, deprinderi și abilități de exprimare și comunicare orală , identice pentru cele două tipuri de eșantioane – experimentale și de control, în următoarele scopuri:

– relevarea modului de evoluție a eșantioanelor experimentale și de control

– compararea datelor și rezultatelor finale cu cele de start la ambele categorii de

eșantioane

– stabilirea relevanței diferențelor dintre rezultatele obținute, a măsurii în care

eșantionul experimental s-a detașat semnificativ de cel de control

– stabilirea eficienței noii modalități de lucru.

Concret copiii au primit o serie de jetoane pe care au avut sarcina să le denumească, să formeze câte o propoziție cu cuvântul respecti. În complicarea jocului copiii au avut de completat următoarele propoziții :

Copilul se joacă cu o minge care are culoarea…..( roșie, galbenă , etc.).

Primăvara se coc……și……. ( cireșele ; căpșunile).

Rândunica și …..se întorc din țările…. ( barza ; calde ).

Maria, Răzvan și Andreea sunt colegi cu….. ( noi) și cu ….(voi).

Fluturii…..( zboară) pe cer.

TABEL 6. Înregistrarea rezultatelor obținute în jocul

,, Completează ce lipsește ! ”

Eșantion experimental Clasa de control

Rezultatele obținute de copii sunt cuprinse și în Histograma nr.7

3.6.6. Rezultatele anticipate ale cercetării

Datorită organizării și desfășurării exercițiilor pentru dezvoltarea abilităților de comunicare orală și a jocurilor didactice sistematic, atât în etapa jocurilor de dimineață la alegerea copiilor, pe centre de activitate, cât și în cadrul activităților pe domenii experențiale s-au înregistrat progrese majore ale copiilor din eșantionul experimental.

► favorizand atât aspectul formativ cât și pe cel informativ, îmbinând armonios

elementul instructiv și exercițiul cu elementul distractiv – jocul didactic – este

preferat de copii ;

► prin sarcina didactică , ,,problema” pe care o pune copiilor se antrenează

întreaga personalitate .Astfel se face apel nu numai la memoria reproductivă ci

și la operațiile gândirii, capacitatea de asociere, flexibilitate, fluiditate;

► deoarece regulile jocului sunt prestabilite și obligatorii pentru toți copiii se

reglementează conduita și acțiunile copiilor. Astfel copiii află cum trebuie să se

joace, cum să rezolve problema pusă de educatoare, succesiunea acțiunilor în

joc, ce este permis și ce nu este permis în joc ;

► copiii sunt implicați activ datorită acțiunilor de joc : așteptare, surpriză, ghicire,

mișcare , întrecere ;

► în urma jocurilor didactice ,,Cine știe mai multe „ , ,,Cine (ce) face

așa” organizate și desfășurate în etapa inițială , Tabelul 1 , 2 și 3 , am

constatat că :

marea majoritate a copiilor pronunță corect sunetele : consoanele labio dentale ( v, ș , ) ; consoanele siflante ( s ); articulează corect consoanele velare ( c, g );

copiii recunosc și denumesc corect cuvinte ce reprezintă: ființe, animale, păsări, jucării, obiecte de îmbrăcăminte, culori, meserii, unelte, obiecte de uz personal, veselă, mijloace de locomoție, momente ale zilei etc. ;

formulează propoziții în care utilizează corect : verbe , substantive la singular și plural, adjective ce reprezintă însușiri ale obiectelor , adverbe , pronume personale , adjective , grade de comparație : pozitiv și comparativ ;

fac acordul între gen / număr, între substantiv / adjectiv , subiect / predicat ;

pronunță corect cuvinte care se deosebesc doar printr- un singur sunet

pronunță corect onomatopee

► desfășurând jocul ,,Eu spun una, tu spui multe” am constatat că, copiii pronunță

singularul și pluralul substantivelor , sesizează diferențele dintre ele , pot să

alcătuiască propoziții ăn care să utilizeze aceste forme.Tabelul 4.

► prin jocul ,,Cine ți-a dat jucăria” copiii au făcut dovada că utilizează orect

pronumele personale ; Tabelul 5

► jocul ,,Care este culoarea ta !”a fost preferat de copii deoarece au manipulat

jucăriile preferate, au fost atrași de culori lor. Copiii cunosc și denumesc

culorile ,efectuează rapid asociații ; Tabelul 6.

► desfășurând jocul ,,Completează ce lipsește” am constatat că, copiii sesizează

omisiunile dintr-o propoziție completând propoziția cu partea care lipsește. Din

cei 3 copii care au întâmpinat dificultăți la completarea cuvintelor 1 copil a

frecventat grădinița doi ani școlari , 2 copii au frecventat gradinița rar. Tabelul 7.

Comparând rezultatele obținute de cele două eșantioane constatăm rezultatele mai bune ale eșantionului experimental .

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Prin abordarea jocului didactic pentru dezvoltarea limbajului și a comunicării orale în procesul de predare -învățare din grădiniță, la grupa mijlocie , am ajuns la concluzia că acesta prezintă multe avantaje deoarece este o activitate care corespunde cerințelor de dezvoltare ale copilului, tendințelor lui de a fi în contact cu adulții, cu alți copii, de a percepe activ, de a înțelege și oglindii lumea înconjurătoare, dorinței lui de a-și exprima gândurile , contribuind la :

însușirea corectă a limbii materne

educarea emoțiilor, a sentimentelor morale și a trăsăturilor pozitive de voință și caracter

stimularea cinstei, răbdării, spiritului critic și autocritic, stăpânirii de sine

închegarea colectivului de copii

formarea disciplinei conștiente

autoreglarea propriei activități

educarea estetică .

Pe parcursul perioadei de cercetare au fost aplicate mai multe jocuri didactice

în speranța că se vor atinge mult mai bine scopurile și obiectivele propuse, copiii manifestând un mai mare interes pentru activități fiind puși în situația de a se juca respectând reguli și îmbinând multiple elemente de joc.

Jocurile didactice utilizate în cadrul domeniului limbă și comunicare au contribuit în mare măsură la îmbunătățirea activității cu copiii. S-a demonstrat că utilizarea lor este foarte benefică atât asupra comportamentului copiilor unii față de alții, cât și în ceea ce privește formarea și utilizarea unor deprinderi de muncă intelectuală în învățare.

Copiii au de rezolvat o situație problemă ceea ce implică accesarea unor informații dobândite anterior, intră în competiție ceea ce le stârnește interesul și îi stimulează în implicare activă, găsire de soluții în rezolvarea preoblemei într-un timp cât mai scurt.Astfel copiii se transformă în principalii ,,actori” ai activității, cadrul didactic având menirea de a-i stimula și ajuta în îndeplinirea sarcinii didactice.

Jocul didactic reprezintă așadar o modalitate importantă de atingere a obiectivelor educației timpuriicu efect pozitiv asupra abilităților copilului preșcolar și asupra viitoarei sale cariere școlare.

Urmare a rezultatelor constatate în urma utilizării cu precădere a jocului didactic în activitățile de dezvoltare a limbajului și comunicării recomand cadrelor didactice care lucrează în învățământul preșcolar :

☻ utilizarea jocului didactic atât ca activitate de sine stătătoare cât și ca metodă

de învățământ cu reale valențe formative și informative

☻ abordarea și tratarea limbajului și comunicării cu seriozitate pe parcursul

întregii activități care se desfășoară în grădiniță în vederea oferii copiilor șanse

egale de integrare în clasa I astfel încât aceștia să aibă o serie de capacități :

☺ de ascultare și înțelegere comunicare receptivă

☺ de vorbire și comunicare comunicare expresivă

☺ de discriminare fonetică asocierea sunet – literă

☺ de conștientizare a mesajului vorbit / scris

☺ de lucru cu cartea cunoașterea și aprecierea cărții

BIBLIOGRAFIE :

► Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008

► Inteligența emoțională – Daniel Goleman, 2000

► Incluziunea școlară a copiilor cu cerințe educaționale speciale. Aspirații și realități. UNICEF, Pre-School Education in the European Union. Current Thinking and provision, 1995

► Proiectul pentru Reforma Educației Timpurii (P.R.E.T.), 2009

► Introducere în psihologie –Nicky Hayes și Sue Orrell –editura ALL

► Educația preșcolară în România-Emil Păun și Romișă Iucu –editura Polirom

► Tratat de pedagogie –Ioan Bontaș –editura ALL

► Psihologia educației –Dorina Sălăvăstru –editura Polirom

► Comunicarea eficientă –Aurelian Sburlescu –Editura All

► Educarea creativități la vîrsta preșcolară –Elena Rafailă –Editura Aramis

►Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani –coordonator Mihaela Ionescu – UNICEF, 2010

►Jocuri didactice matematice pentru Grădiniță –Ileana Libotean; Elena Cicioc și Mariana Seling- editura Val Integral , 2006

►Jocuri –exercițiu pentru preșcolari- A. V. Lovinescu –Editura Didactică și Pedagogică

►Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar –Georgeta Toma ; Daniela Petre ; Maruța Ristoiu ; Magdalena Anghel – Editura Delta Cart Educațional , 2008

►Metodica activităților instructiv –educative în grădinița de copii –coordonator Viorica Preda -Editura Sitech

►Activitățile matematice în grădiniță –Magdalena Dumitrana –Editura Compania

Educarea limbajului în învățământul preșcolar – volumul I –Comunicarea orală – Magdalena Dumitrana –Editura Compania

►Educarea limbajului în învățământul preșcolar – volumul II –Comunicarea Scrisă – Magdalena Dumitrana –Editura Compania

►Ezechil, L., Laborator preșcolar , Editura Val & Integral, București, 2002, ►Mitu , F. , Metodica activităților de educare alimbajului în Învățământul preșcolar, Editura Humanitas Educațional,București, 2005 .

ANEXA 1.

PROIECT DIDACTIC

Grupa : Mijlocie

Domeniul de

activitate : Domeniul limbă și comunicare

Tema : ,, CINE ȘTIE MAI MULTE ! ”

Tipul de activitate : verificare

Forma de activitate : joc didactic

Scopul activității : ► consolidarea și verificarea deprinderilor de a pronunța corect

cuvinte care conțin grupe de consoane consecutive

► activizarea vocabularului

► educarea capacității de a-și însuși unele cunoștințe pe baza

expunerii și explicației, apelând la experiența acumulată

anterior , de a face clasificări după criterii date

► cultivarea spiritului de observație

► educarea capacității de a descrie aspectele observate în imagini,

de a le relata, de a susține o conversație despre ele folosind

adecvat cuvintele în contexte gramaticale diferite

► efectuarea unor conexiuni interdisciplinare

Obiective operaționale :

→ Cognitiv – informaționale

• să recunoască / denumească imaginile

• să se exprime corect, răspunzând în propoziții la solicitările

educatoarei

→ Psiho – motorii

• să –și dirijeze efortul oculo-motor către imaginile prezentate

• să mânuiască adecvat materialele puse la dispoziție

• să se deplaseze respectând regulile trasate în timp util pentru

realiza sarcina primită

→ Afectiv – motivaționale

• să participe cu interes la activitate

• să colaboreze adecvat aducându-și contribuția la realizarea

sarcinilor jocului

• să manifeste spirit de echipă , fair-play

• să accepte și să respecte regulile jocului

• să- și exprime liber ideile și sentimentele.

Sarcina didactică : Denumirea corectă a imaginilor, raportarea lui la alte obiecte care

încep cu un anumit sunet.

Regulile jocului : în conformitate cu cerințele care dirijează acțiunile copiilor și

succesiunea lor , distribuirea rolurilor,a relațiilor dintre copii ,

stimulând manifestările comportamentale ale copiilor.

Elemente de joc : surpriza, aplauze, mișcarea, recompense

Metode și procedee : expunerea, explicația, conversația, exercițiul, problematizarea,

învățarea prin descoperire, instruirea prin mijloace audio-

vizuale , munca în perechi .

Material didactic : tablă magnetică, imagini cu flori, fructe , legume, animale etc.,

laptop , videoproiector, ecran

Durata : 20 minute

Desfășurarea activității :

ANEXA 2.

PROIECT DIDACTIC

Grupa : Mijlocie

Domeniul de

activitate : Domeniul limbă și comunicare

Tema : ,, CINE ( CE ) FACE AȘA ? ”

Tipul de activitate : consolidare

Forma de activitate : joc didactic

Scopul activității : ► consolidarea deprinderii de a pronunța corect și clar

consoane consecutive incluse în cuvinte sau separat

( onomatopee)

anterior

► cultivarea spiritului de observație

► activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc lucruri și

ființe

► dezvoltarea capacității de a sesiza legăturile dintre unele

fenomene ale naturii și activitatea omului , insectelor,

animalelor etc.

► perfecționarea acuității auditive

Obiective operaționale :

→ Cognitiv – informaționale

• să recunoască / denumească obiectul / ființa care emite

onomatopeele

• să se exprime corect, răspunzând în propoziții la solicitările

educatoarei

→ Psiho – motorii

• să –și dirijeze efortul auditiv către sunetele audiate

• să mânuiască adecvat materialele puse la dispoziție

→ Afectiv – motivaționale

• să participe cu interes la joc

• să colaboreze adecvat aducându-și contribuția la realizarea

sarcinilor jocului

• să manifeste fair-play

• să accepte și să respecte regulile jocului

• să- și exprime liber ideile și sentimentele.

Sarcina didactică : Raportarea corectă a onomatopeii la acțiunea ilustrată / la sunetele

audiate .Pronunțarea onomatopeii în contextul unei propoziții.

Regulile jocului : În conformitate cu cerințele care dirijează acțiunile copiilor și

succesiunea lor , distribuirea rolurilor,a relațiilor dintre copii ,

stimulând manifestările comportamentale ale copiilor.

Elemente de joc : surpriza, aplauze, mișcarea, recompense, imitația.

Metode și procedee : expunerea, explicația, conversația, exercițiul, problematizarea,

învățarea prin descoperire, instruirea prin mijloace audio-vizuale,

braistorming .

Material didactic : tablă magnetică, ilustrații reprezentând un copil care rupe o

creangă, un ceas deșteptător, o cioară , un telefon, o bunică care

toarce, un cioban care cheamă oile, CD- player etc.

Durata : 20 minute

Desfășurarea activității :

BIBLIOGRAFIE :

► Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008

► Inteligența emoțională – Daniel Goleman, 2000

► Incluziunea școlară a copiilor cu cerințe educaționale speciale. Aspirații și realități. UNICEF, Pre-School Education in the European Union. Current Thinking and provision, 1995

► Proiectul pentru Reforma Educației Timpurii (P.R.E.T.), 2009

► Introducere în psihologie –Nicky Hayes și Sue Orrell –editura ALL

► Educația preșcolară în România-Emil Păun și Romișă Iucu –editura Polirom

► Tratat de pedagogie –Ioan Bontaș –editura ALL

► Psihologia educației –Dorina Sălăvăstru –editura Polirom

► Comunicarea eficientă –Aurelian Sburlescu –Editura All

► Educarea creativități la vîrsta preșcolară –Elena Rafailă –Editura Aramis

►Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani –coordonator Mihaela Ionescu – UNICEF, 2010

►Jocuri didactice matematice pentru Grădiniță –Ileana Libotean; Elena Cicioc și Mariana Seling- editura Val Integral , 2006

►Jocuri –exercițiu pentru preșcolari- A. V. Lovinescu –Editura Didactică și Pedagogică

►Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar –Georgeta Toma ; Daniela Petre ; Maruța Ristoiu ; Magdalena Anghel – Editura Delta Cart Educațional , 2008

►Metodica activităților instructiv –educative în grădinița de copii –coordonator Viorica Preda -Editura Sitech

►Activitățile matematice în grădiniță –Magdalena Dumitrana –Editura Compania

Educarea limbajului în învățământul preșcolar – volumul I –Comunicarea orală – Magdalena Dumitrana –Editura Compania

►Educarea limbajului în învățământul preșcolar – volumul II –Comunicarea Scrisă – Magdalena Dumitrana –Editura Compania

►Ezechil, L., Laborator preșcolar , Editura Val & Integral, București, 2002, ►Mitu , F. , Metodica activităților de educare alimbajului în Învățământul preșcolar, Editura Humanitas Educațional,București, 2005 .

ANEXA 1.

PROIECT DIDACTIC

Grupa : Mijlocie

Domeniul de

activitate : Domeniul limbă și comunicare

Tema : ,, CINE ȘTIE MAI MULTE ! ”

Tipul de activitate : verificare

Forma de activitate : joc didactic

Scopul activității : ► consolidarea și verificarea deprinderilor de a pronunța corect

cuvinte care conțin grupe de consoane consecutive

► activizarea vocabularului

► educarea capacității de a-și însuși unele cunoștințe pe baza

expunerii și explicației, apelând la experiența acumulată

anterior , de a face clasificări după criterii date

► cultivarea spiritului de observație

► educarea capacității de a descrie aspectele observate în imagini,

de a le relata, de a susține o conversație despre ele folosind

adecvat cuvintele în contexte gramaticale diferite

► efectuarea unor conexiuni interdisciplinare

Obiective operaționale :

→ Cognitiv – informaționale

• să recunoască / denumească imaginile

• să se exprime corect, răspunzând în propoziții la solicitările

educatoarei

→ Psiho – motorii

• să –și dirijeze efortul oculo-motor către imaginile prezentate

• să mânuiască adecvat materialele puse la dispoziție

• să se deplaseze respectând regulile trasate în timp util pentru

realiza sarcina primită

→ Afectiv – motivaționale

• să participe cu interes la activitate

• să colaboreze adecvat aducându-și contribuția la realizarea

sarcinilor jocului

• să manifeste spirit de echipă , fair-play

• să accepte și să respecte regulile jocului

• să- și exprime liber ideile și sentimentele.

Sarcina didactică : Denumirea corectă a imaginilor, raportarea lui la alte obiecte care

încep cu un anumit sunet.

Regulile jocului : în conformitate cu cerințele care dirijează acțiunile copiilor și

succesiunea lor , distribuirea rolurilor,a relațiilor dintre copii ,

stimulând manifestările comportamentale ale copiilor.

Elemente de joc : surpriza, aplauze, mișcarea, recompense

Metode și procedee : expunerea, explicația, conversația, exercițiul, problematizarea,

învățarea prin descoperire, instruirea prin mijloace audio-

vizuale , munca în perechi .

Material didactic : tablă magnetică, imagini cu flori, fructe , legume, animale etc.,

laptop , videoproiector, ecran

Durata : 20 minute

Desfășurarea activității :

ANEXA 2.

PROIECT DIDACTIC

Grupa : Mijlocie

Domeniul de

activitate : Domeniul limbă și comunicare

Tema : ,, CINE ( CE ) FACE AȘA ? ”

Tipul de activitate : consolidare

Forma de activitate : joc didactic

Scopul activității : ► consolidarea deprinderii de a pronunța corect și clar

consoane consecutive incluse în cuvinte sau separat

( onomatopee)

anterior

► cultivarea spiritului de observație

► activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc lucruri și

ființe

► dezvoltarea capacității de a sesiza legăturile dintre unele

fenomene ale naturii și activitatea omului , insectelor,

animalelor etc.

► perfecționarea acuității auditive

Obiective operaționale :

→ Cognitiv – informaționale

• să recunoască / denumească obiectul / ființa care emite

onomatopeele

• să se exprime corect, răspunzând în propoziții la solicitările

educatoarei

→ Psiho – motorii

• să –și dirijeze efortul auditiv către sunetele audiate

• să mânuiască adecvat materialele puse la dispoziție

→ Afectiv – motivaționale

• să participe cu interes la joc

• să colaboreze adecvat aducându-și contribuția la realizarea

sarcinilor jocului

• să manifeste fair-play

• să accepte și să respecte regulile jocului

• să- și exprime liber ideile și sentimentele.

Sarcina didactică : Raportarea corectă a onomatopeii la acțiunea ilustrată / la sunetele

audiate .Pronunțarea onomatopeii în contextul unei propoziții.

Regulile jocului : În conformitate cu cerințele care dirijează acțiunile copiilor și

succesiunea lor , distribuirea rolurilor,a relațiilor dintre copii ,

stimulând manifestările comportamentale ale copiilor.

Elemente de joc : surpriza, aplauze, mișcarea, recompense, imitația.

Metode și procedee : expunerea, explicația, conversația, exercițiul, problematizarea,

învățarea prin descoperire, instruirea prin mijloace audio-vizuale,

braistorming .

Material didactic : tablă magnetică, ilustrații reprezentând un copil care rupe o

creangă, un ceas deșteptător, o cioară , un telefon, o bunică care

toarce, un cioban care cheamă oile, CD- player etc.

Durata : 20 minute

Desfășurarea activității :