Importanța Inovării în Creșterea Competitivității Unei Întreprinderi

Importanța inovării în creșterea competitivității unei întreprinderi

și etapele implementării

unui proces de inovare

Masterand: Cristina MANDA

Profesor Coordonator: Conf. Dr. Ing.Constantin RÂNEA

„-Ce faci când muncești?

-Stau. Stau întins, culcat. Pe pat. Închid ochii și mă gândesc.

Din când în când iau creionul și încerc un calcul. Și iar mă gândesc.

-Ușoară muncă.

-Încearcă”

Grigore Moisil

INTRODUCERE

Întrucât orice societate modernă trăiește din inovație și din controlul schimbării și al creșterii, conceptele cheie pentru o industrie mereu antrenată în vârtejul schimbărilor și pentru o economie de piață bazată pe competitivitate sunt inovația și creativitatea [1].

Societatea umană este într-un proces continuu de evoluție sub influența directă a factorilor tehnologici și economici. În stadiile evoluției societății, pot fi identificați atât factori organizaționali cât și de natură tehnologică, generatori ai emergenței noilor forme și structuri organizaționale. Progresului economic s-a aflat în permanență sub influența progresului tehnologic, a schimbărilor și transformărilor care au avut loc în societate. Turbulența și complexitatea, specifice contextului economic actual și concretizate în multitudinea provocărilor pe care le întâmpină organizațiile în demersurile lor, oferă în același timp, și oportunități, acelor organizații care au capacitate și potențial de a deveni competitive [2].

În etapele specifice cooperării prin intermediul rețelelor colaborative, tehnologia îndeplinește pe de-o parte rolul de platformă suport și pe de altă parte, ca efect al progresului tehnologic, generează schimbări în plan organizațional. În această accepțiune tehnologia are un rol important în emergența rețelelor de inovare. Progresul în domeniile de vârf ale tehnologiei și în special ale tehnologiei informației reprezintă pe de-o parte precondiții ale emergenței societății bazate pe cunoaștere și a unei societăți interconectate în care emerg noi structuri care permit desfășurarea activităților și proceselor de afaceri într-o manieră colaborativă, în care informația are rolul de resursă indispensabilă și omniprezentă.

Progresul tehnic și tehnologic din ultimele decenii a oferit organizațiilor indiferent de mărimea lor, posibilitatea fără precedent de a se transforma și de a identifica noi modalități prin care să dobândească avantaje concurențiale durabile prin modalități inedite. Transformările care au avut loc în mediul de afaceri au generat schimbări fundamentale în modul în care organizațiile își desfășoară activitățile, generând formarea de relații de colaborare și schimbări în structura organizațională [2].

INOVATIA SI CREATIVITATEA – generalitati

Este bine cunoscut faptul că pe o piață intens concurențială cum este cea europeană, procesul de inovarea reprezintă motorul principal al competitivității agenților economici.

Inovarea poate fi definită ca și conversie a unor noi cunoștințe în beneficii economice și sociale, ca rezultat al unor interacțiuni complexe între numeroși actori în cadrul unui sistem constând într-un mediu (local, național, regional) ce conține firme, institute de cercetare, finanțatori, precum și rețelele prin care toți aceștia intră în contact [6].

Procesul de inovare este practic un rezultat pentru care cercetarea poate fi una dintre surse, alături de alți factori precum experiența, comunicarea, marketingul etc. De aceea o politică de inovare coerentă are nevoie de o coordonare transversală la nivel național.

De asemenea este absolut adevărat faptul că trăim în mijlocul unei Uniuni Europene care vibrează de o bogată diversitate și care debordează de energie creativă și de idei inovatoare. Pe fondul unei competitivități mereu mai acerbe și a importantelor provocări globale, practicile inovatoare și soluțiile creative reprezintă o trambulină către creșterea economică și bunăstarea regiunilor și țărilor noastre. Abilități, idei, procese: toate se îmbină pentru a ne ajuta să câștigăm un avantaj competitiv [3].

În timp ce inovarea poate fi privită ca un proces de sine stătător, creativitatea poate fi considerată parte integrantă a acestui proces. Însă ambele, oricum ar fi privite, pot influența modul de dezvoltare al unei companii prin aducerea unui plus de valoare întreprinderii respective și creșterea competitivității acesteia. Așadar, studierea acestor variabile privite ca factori de influență în dezvoltarea competitivă a firmelor este necesară pentru a încerca o determinare mai exactă a variabilelor care influențează cei doi factori, pe de o parte și a analiza rolul jucat de angajat în procesul de inovare, pe de altă parte [1].

Creativitatea reprezintă o dimensiune fundamentală a activității umane și s-a demonstrat faptul că ea înflorește acolo unde există un dialog între culturi, într-un mediu liber, deschis și divers caracterizat prin egalitate socială și egalitate între bărbați și femei. Este nevoie de respect și de protecție juridică pentru rezultatele muncii creative și intelectuale. Creativitatea reprezintă motorul culturii, concepției originale și inovării, dar dreptul de a-și folosi talentul creativ aparține tuturor. A crea înseamnă a percepe ceea ce poate percepe oricine dar a gândi ceea ce nu a mai gândit nimeni până la momentul dat [3].

De-a lungul timpului, creativitatii i s-au formulat o multitudine de definitii, insa, din punctul meu de vedere, definitia care se apropie cel mei mult de ceea ce noi numim „creativitate”este aceasta: „Creativitatea reprezinta producerea sau dezvăluirea unui fapt nou, lege, relație, dispozitiv sau produs, procedeu sau sistem, care are la bază cunoștiințe accesibile dar care nu decurge direct, simplu sau prin intermediul unui proces logic din informațiile ce ne stau la îndemână ci se bazează pe procese intuitive”[4].

O alta abordare interesanta a notiunii de creativitate este exprimata si de Bill Moyers, care spunea “Creativitatea inseamna strapungerea lumescului pentru a gasi minunatul”.

Totodata, Academia M.Draganescu, in conformitate cu “modelul lumii materiale”, evidentia existenta a trei tipuri de procese creative [5]:

-creativitate bazata pe euristica structural (combinarea intr-un mod diferit a unor lucruri deja cunoscute);

-creativitate bazata pe euristica fenomenologica (descoperirea unor sensuri noi).

-creativitatea bazata pe imbinarea euristicilor structural si fenomenologice. Acest tip de process creative este singurul care duce la creatie in adevaratul sens al cuvantului; creatia fiind de departe un proces al mintii umane.

Creativitatea este o idee stralucita. Pornind de la aceasta idee, inovarea este procesul de transpunere a acestei idei in ceva profitabil, ceva ce poate aduce beneficii economice viitoare.

Antreprenorul – influenta acestuia in procesul de inovare

Factorul ce detine cea mai mare proportie in vederea demararii unui proces de inovare este omul. Capacitatea acestuia de a fi inovant, poate fi apreciata dupa o serie de crieterii:

a).Usurinta de a rezolva problemele cu care acesta se confrunta

Creativitatea unui om este un proces intuitiv si spontan insa creativitatea in ceea ce il priveste pe antreprenor este departe de a fi suficienta. Pentru a putea transpune o noua idee in practica, trebuiesc depasite o multime de praguri inertiale, trebuie gasite resurse, trebuie obtinute aprobari etc.

Din acest motiv, capacitatea de a rezolva cu usurinta problemele aparute este una dintre cerintele ce se regasesc in capul listei in ceea ce priveste calitatea unui om inovator de a fi un bun antreprenor.

b).Capacitatea de a isi asuma riscuri calculate

Indiferent de cat de minunata si revolutionara ar fi o inovatie, aceasta nu se poate transforma peste noapte intr-o inovatie de succes. Exista multe cauze ce pot duce la blocarea acestea, precum si multi oameni care vor privi aceasta idee cu scepticism.

Antreprenorul, trebuie sa fie capabil sa isi asume riscuri, asa cum acesta trebuie sa stie si cand este cazul sa se opreasca. Pentru aceasta, trebuie elaborat un plan in ceea ce priveste riscul la care acesta este supus pentru punerea in practica a ideei sale de afacere.

c).Capacitatea de a conduce un colectiv de oameni

Pentru ca un proces de inovare sa aiba rezultatele asteptate, contributia unui colectiv numeros, interdisciplinar este una din avantajele succesului.

Creatorul unei idei trebuie sa posede calitati de lider, calitati indispensabile pentru ca activitatea implementarii procesului de inovare sa fie incununata de succes.

d).Usurinta de comunicare cu oamenii

Aceasta calitate a antreprenorului este strans legata de capacitatea acestuia de a fi lider, insa procesul de comunicare cu un grup numeros de oameni este mult mai complex.

Deoarece procesul de inovare aduce cu sine numeroase elemente de noutate, acestea trebuie explicate si intelese de cei ce formeaza colectivul de lucru.

e).Dorinta de a se realiza in domeniu

Dorinta unui om de a se realiza intr-un anumit domeniu si de a pasi pe culmile succesului in ceea ce priveste procesul de inovare este poate principala cerinta a unui antreprenor.

In procesul de punere in practica a ideei sale, omul se loveste de multe piedici iar momentele in care iti doresti sa lasi totul balta nu sunt putine. Din acest motiv, antreprenorul trebuie sa posede motivatia potrivita si puterea de a continua si probabil lucrul cel mai important ce nu trebuie sa ii lipseasca unui bun antreprenor este optimismul.

f).Optimismul

g).Multa fantezie

Un bun antreprenor trebuie sa posede si o doza de fantezie, sa se gandeasca la capacitatea sa de a schimba ceva, nu doar de a avea beneficii economice viitoare. Desigur, scopul unuei inovari este acela de a aduce beneficii economice, dar ideea trebuie gandita astfel incat sa ajunga la potentiali consumatori, sa ii convinga si sa devina indispensabila. Pentru aceasta, un antreprenor trebuie sa se gandeasca in primul rand la modul in care inovatia adusa de el va fi benefica si va putea sa se plieze cat mai bine pe ceea ce oamenii au nevoie. O data rezolvata aceasta problema, numai punerea ei in practica il va desparti pe antreprenor de avantajele economice aduse de implementarea acestui proces.

De ce trebuie sa inovam?

Într-o economie globală deschisă, competitivitatea stă în capacitatea IMM-urilor de a crea bunuri și servicii cu valoare adăugată ridicată. Un pas spre o creștere sustenabilă bazată pe inovație stă în centrul răspunsului Europei la Globalizare. Cercetarea și inovarea pot oferi soluții pentru a face față unor provocări mari care întâmpină continentul nostru și întregul glob (provocări ca securitatea energetică, schimbările climatice, degradarea mediului, excluderea grupurilor vulnerabile, populație îmbătrânită și cu dizabilități, amenințări la adresa sănătății globale, și dezvoltarea demografică) [7].

Crizele economice, de mediu și sociale ne provoacă să găsim noi modalități de gândire și acțiune. Creativitatea și inovarea pot contribui la progresul societății către prosperitate, dar societatea trebuie să își asume responsabilitatea pentru modul în care acestea sunt folosite. Astăzi, creativitatea și inovarea trebuie să fie mobilizate în slujba unei societăți echitabile și ecologice, bazată pe dialog intercultural și cu respect pentru natură și pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor din lumea întreagă [3].

În ultimul deceniu toate economiile au început să acorde o importanță crescândă cercetării și în special componentele acesteia, inovarea, alături de cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă și transferul tehnologic, precum si creativitatea, un fenomen ce sta la baza crearii de produse noi, competitive.

INOVAREA – factor de crestere economica

Transformările care au avut loc în mediul de afaceri au generat schimbări fundamentale în modul în care organizațiile își desfășoară activitățile, generând formarea de relații de colaborare și schimbări în structura organizațională.

Dinamica concurenței din sectoarele de afaceri competitive a avut o influență directă asupra organizațiilor, acestea focalizându-se pe implementarea unei startegii de inovare pentru obtinerea unei poziții cât mai favorabile și detașarea de concurență.

Elaborarea unei strategii de inovare poate conduce o intreprindere pe culmile succesului prin formarea de competențe distinctive si o poate propulsa in fata tuturor intreprinderilor concurente.

Cresterea competitivitatii prin inovare

Competitivitatea și dinamismul afacerilor sunt direct dependente de cadrul de reglementare care conduce la investiții, inovare și antreprenoriat – astfel trebuie încurajate rețelele de inovare (interfața între companii și piețe financiare, între Cercetare/Dezvoltare și instituții de învățământ, între servicii de consultanță și piețe tehnologice).

Companiile care au succes și înregistrează creșterea cea mai rapidă sunt acele companii care introduc în mod regulat inovarea și tocmai de aceea o proporție semnificativă a veniturilor lor rezultă din produse și servicii noi sau îmbunătățite. Sectoarele de prelucrare care cresc cel mai rapid tind să aibă nivele ridicate de activitate de inovare [7].

Procesul de inovare este cheia dezvoltării neîntrerupte și a prosperității unei companii în noua economie a cunoașterii, care este dominată de:

-apariția de noi tehnologii avansate,

-de demodarea rapidă  a acestora,

-de schimbări rapide ale mediului de afaceri.

O inovare de succes înseamnă transformarea noilor cunoștințe într-o creștere economică și aceasta presupune dezvoltarea unui set de activități sistemice de punere în valoare și comercializare a noilor cunoștințe științifice, tehnologice, funcționale, organizatorice, de afaceri [7].

Capacitatea inovativa a unei intreprinderi

Evaluarea capabilității de inovare a unei organizații ar trebui să se efectueze ținând cont de domeniile cu impact critic asupra inovării (vezi figura nr.1) [8]:

-Cultura inovării

– Strategie

-Competență și cunoștințe

-Tehnologie

-Proces

-Produs și serviciu

-Structură și rețea

-Piață

-Managementul proiectului de inovare

Fig.1. Drumul de la strategia inovationala la managementul de inovare[8]

Strategia procesului de inovare in cadrul unei intreprinderi

Elementele componente ale unei strategii de inovare a unei companii sunt[8]:

-viziunea: prospecția în timp a companiei, a rezultatelor, structurii și dimensiunilor acesteia;

-obiectivele: scopurile care sprijină atingerea viziunii, cuantificate în factorii: timp, investiții, calitate; compania trebuie să determine direcțiile strategice ale activităților inovative și să identifice scopurile în fiecare dintre acestea;

-moduri de realizare a obiectivelor: diversificare, specializarea sau combinarea producției, proiectarea de noi produse/servicii, procedee, pătrunderea pe noi piețe etc.;

-resurse: fonduri de investiții, resurse umane, materiale și financiare;

-termene incluse în strategie.

Managementul inovarii-motorul ce sta la baza inovarii intr-o companie

Managementul inovării constă în implementarea și exploatarea economică a noilor idei și descoperiri. Ca orice altă activitate managerială, procesul de inovare trebuie să fie planificat, organizat, dirijat și controlat.

Activitățile și deciziile asupra inovării includ[8]:

-activități de studiu și dirijare a realizării tuturor proiectelor de inovare ale firmei;

-luarea deciziilor asupra oportunităților identificate, investițiilor, planificării proiectelor de inovare ce vor fi lansate și a monitorizării acestora.

Managementul inovării a fost definit de Sandrine Fernez – Walch și François Romon (2009) ca fiind "ansamblul acțiunilor conduse de o întreprindere și al opțiunilor efectuate pentru a favoriza emergența proiectelor de inovare, a decide lansarea lor și a realiza comercializarea noilor produse sau implementarea de noi procese în întreprindere, pentru creșterea competitivității"[8].

În cadrul Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare a fost elaborat un Program de retehnologizare și modernizare tehnologică a României, în care sunt expuse (între altele) dimensiunile managementului inovării [8]:

-strategia inovării;

-organizarea și cultura inovării;

-procesele ciclului de viață al inovării (managementul ideii, dezvoltarea modelului de afacere, proces, produs/serviciu) precum și cel de îmbunătățire continuă și lansare;

-factorii favorizanti ai managementului inovării (managementul resurselor umane, managementul cunoașterii, managementul proceselor, managementul proiectelor, controlling și IT;

-rezultatele inovării, fiind necesară evaluarea sistematică a rezultatelor activității inovative.

Impactul procesului de inovare

Odată încheiat procesul inovării trebuie urmărite consecințele acestuia, validarea făcându-se printr-o analiză de impact prezentată în fig.2.

Fig.2. Impactul procesului de inovare [8]

Fundamentele unui proces de inovare

Trecerea de la invenție la inovație poate fi analizată în mai multe etape, diferențiate de progresul în introducerea pe piață a unor produse, servicii sau metode inovative.

Prima etapă a acestui proces este importantă pentru conceptualizarea inovării și este etapa care duce de la o idee interesantă sau un rezultat de cercetare către un prototip tehnologic.

A doua etapă trece de la prototip la producție, cuprinzând proiectul analitic, dezvoltarea și testarea inovației.

Cea de-a treia etapă este relevantă pentru producția pe scară largă și este importantă pentru atingerea unui nivel înalt de pătrundere pe piață [9].

Aceste trei etape, deși nu au o delimitare clară între ele, permit definirea diferiților pași ai procesului de inovare, adică a procesului care trebuie urmat de o echipă de cercetare pentru a-și aduce ideile pe piață.

Există trei axe pe care sunt clasificați acești pași [9]:

-axa tehnologică

Axa tehnologică se referă la dezvoltarea tehnică a inovării, pornind de la o idee, ce s-ar putea baza pe rezultate de cercetare sau pe necesități identificate pe piață, și care să conducă la un prototip tehnologic în timpul etapei de conceptualizare, mergând spre produs sau serviciu în timpul etapei a doua și până la producția de serie în timpul ultimei etape.

-axa de piață

Axa de piață se referă la interacțiunea cu piața de-a lungul dezvoltării inovării, pornind de la o analiză preliminară din prima etapă, trecând spre analiza completă de piață, vânzări și distribuție din a doua etapă, până la marketing și distribuție mai complexe și răspunsul pieței în timpul ultimei etape.

-axa de business

Axa de business se referă la pașii de business necesari, care includ protecția drepturilor de proprietate intelectuală, comercializare și selecția schemei de business din prima etapă, elaborarea afacerii și acces la finanțare în timpul etapei a doua și dezvoltarea afacerii în timpul etapei a treia.

De la cercetare la inovare

Inventatorul / cercetătorul și inovatorul poate fi unul și același sau pot fi entități diferite.

Inovatorul, numit „antreprenor“ de către Schumpeter, trebuie să combine toți factorii necesari pentru transformarea unei noi idei sau rezultat de cercetare în inovație.

Vanzarea rezultatelor cercetarii

O primă alternativă este de a vinde rezultatul cercetării unei terțe părți. Rolul inventatorului / cercetătorului în această variantă este limitat la protejarea Drepturilor de Proprietate Intelectuală (DPI) ale invenției / rezultatului cercetării[9].

Terța parte are rolul inovatorului care va urmări transformarea rezultatului cercetării în inovație. Inovatorul va prelua total toate riscurile asociate cu inovația și va fi singurul beneficiar al potențialului său succes.

Licentierea

Licența este un instrument legal care reglementează utilizarea unei invenții / rezultat de cercetare. Rolul inventatorului / cercetătorului în acest caz este protejarea DPI al invenției / rezultatului cercetării, marketing-ul rezultatului cercetării și găsirea de licențiați interesați, negocierea acordului de licențiere și probleme de urmărire a brevetului.

Cercetătorul primește taxe de licențiere în timpul perioadei de licență din partea licențiaților.

DPI sunt reținute de cercetător, dar și licențiații primesc un control semnificativ. În acest caz, atât cercetătorul cât și licențiații partajează rolul inovatorului. Totuși, din punctul de vedere al cercetătorului efortul și costul de comercializare sunt limitate[9].

Crearea unui parteneriat

Căutarea de parteneriate reprezintă o altă cale spre comercializarea unei invenții / rezultat de cercetare. Rolul inventatorului / cercetătorului este relevant pentru protecția DPI a invenției / rezultatului cercetării, marketing-ul rezultatului cercetării și găsirea de parteneri interesați care ar putea să realizeze împreună cu cercetătorul transformarea rezultatului cercetării în inovare[9].

DPI sunt reținute de cercetător, care reține și un rol în dezvoltarea inovării. În acest caz inovatorul este alianța partenerială.

Parteneriatul poate utiliza o firmă existentă pentru transformarea rezultatului cercetării în inovare sau poate înființa o nouă companie. În ambele cazuri, angajamentul cercetătorului și capitalul necesar sunt mult mai mari decât în cazurile menționate anterior.

Start-up

În ceea ce priveste intreprinderea de tip start-ul, inventatorul / cercetătorul preia pe cont propriu sarcina de a transforma invenția / rezultatul cercetării în inovare.

Pentru a deveni și inovator, de regulă este necesară pornirea unei noi companii start-up. Această companie va primi DPI al rezultatului cercetării și va trata toate problemele asociate cu transformarea cercetării în inovare. Timpul de pornire și capitalul necesar sunt mai mari decât în cazurile anterioare[9].

De asemenea, și riscul este mai mare deoarece noua companie va trebui să utilizeze toate capacitățile necesare care să conducă la comercializarea eficientă a rezultatului cercetării.

Timpul de amortizare pentru inventator/cercetător este mai lung. În acest caz, o sarcină critică este de a obține finanțarea necesară pentru pornirea companiei start-up și a proceda la transformarea rezultatului cercetării în inovare.

Cadrul de sprijin al inovarii

Pentru sprijinirea procesului de inovare la nivel national se pot identifica patru tipuri de politici de acțiune[9]:

1. Furnizarea de resurse financiare direct către intreprinderi pentru a sprijini procesele de inovare (modalitatea: ajutoare de stat, fonduri de cercetare și dezvoltare, proiecte de inovare, achiziții publice).

2. Furnizarea de resurse financiare către organizații care funcționează ca furnizori de servicii referitoare la inovare sau intermediari care sprijină inovarea în întreprinderi și / sau conectează participanții din cercetare și din mediul de business (Modalitatea: transfer tehnologic și de cunoștințe, incubator de afaceri, intruire în managementul inovării, dezvoltarea infrastructurii pentru firme bazate pe tehnologii noi, politici de antreprenoriat pentru firme start-up).

3. Crearea și coordonarea de către autorități publice a schimbului de cunoștințe între participanții la sistemul de inovare, prin stabilirea de parteneriate public-private (Modalitatea: transfer și exploatare a rezultatelor cercetării, mobilitatea personalului între două sectoare din mediul academic și de business, difuzarea informațiilor și a celor mai bune practici, proiecte demonstrative, rețele și clusteri).

4. Creare de noi instituții, ca un cadru legal, care afectează indirect procesul de inovare în întreprinderi (Modalitate: cadru legal, stimulente fiscale și financiare, sprijinire pentru protecția dreptului la proprietate intelectuală, standardizare și certificare, simplificare administrativă).

Protejarea inovarii

Proprietatea Intelectuală (PI) este o idee, un proces sau o invenție, care este rezultatul muncii intelectuale. Setul de drepturi exclusive, care sunt date autorului/deținătorului PI pentru o perioadă definită de timp, în funcție de tipul de PI și de legislația națională/ internațională sunt numite Drepturi de Proprietate Intelectuală.

Aceste drepturi încep să existe în mod automat, atunci când sunt îndeplinite anumite cerințe legale, sau la cererea către o autoritate competentă care este responsabilă pentru acordarea sau înregistrarea DPI.

În cazul al doilea, trebuie urmat un proces predefinit și uneori consumator de timp. Legislația privind PI acordă proprietarului dreptul exclusiv de a beneficia din punct de vedere comercial de pe urma bunului intelectual intangibil și interzice exploatarea proprietății sale intelectuale de către altcineva fără acordul prealabil al proprietarului[9].

La nivel internațional există două organizații importante dedicate dezvoltării unui sistem PI internațional. Acestea sunt Organizația Mondială a Comerțului, care a implementat acordul privind aspectele legate de comerț ale proprietății intelectuale (TRIPS – Trade-Related Aspects of Intellectual Property Rights Agreement), și Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (WIPO – World Intellectual Property Organization).

În ceea ce privește Uniunea Europeană, Oficiul European de Brevete (EPO – European Patent Office) și Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OHIM – Office for Harmonisation in the Internal Market) sunt cele două organisme principale europene care se preocupă de realizarea la un nivel european a sarcinii menționate anterior.

Modelarea procesului de inovare

Inovarea este un capital foarte important pentru o întreprindere, deoarece îi permite să facă față mai eficient unei competiții de piață. De aceea, formalizarea și modelarea generării inovării este foarte importantă pentru a ajunge la a înțelege calea care trebuie urmată pentru transformarea unei invenții în inovație.

Roy Rothwell a identificat 5 generații de modele ale procesului de inovare care relevă etapele de evoluție a realității economice și a gândirii economice a comunității oamenilor de știință[10].

Prima generație de modele liniare care au fost prevalente între anii 1950-1960 a fost reprezentată de modele de tip "technology push" ("tehnologia care împinge"), considerându-se că inovațiile tehnologice apar sub impulsul activităților de cercetare-dezvoltare : procesul de inovare începe cu o descoperire științifică (cercetare fundamentală), trece printr-o invenție care este valorificată apoi prin proiectare-inginerie și activități de producție și se sfârșește cu marketingul și vânzarea noului produs inovativ sau a noului proces inovativ care sunt "împinse" pe piață. În această abordare, se consideră deci că procesul de inovare este constituit din faze secvențiale, distincte conceptual și temporal, caracterizate prin relații uni-direcționale (fără feedback-uri) [10].

Fazele modelului de inovare "technology push" sunt:

Cercetare fundamentală → Proiectare→Fabricație→Marketing→ Vânzări

A doua generație de modele a apărut la sfârșitul decadei 1960 și începutul anilor 1970, fiind denumite "market pull" (în traducere "piața care trage").

Aceste modele sunt de asemenea liniare și presupun că inovațiile derivă dintr-o cerință percepută de piață, care influențează direcția și rata dezvoltării tehnologice, iar cercetarea-dezvoltarea are numai rol reactiv în procesul inovațional. Orientarea întregului proces inovațional are loc spre satisfacerea exigențelor consumatorilor[10].

Fazele modelului "market pull" sunt următoarele:

Cerințele pieței→ C&D→ Fabricație→ Vânzări

Modelul market pull este bine reprezentat de industria alimentară.

A treia generație de modele este reprezentată de așa-numitul proces de inovare "prin cuplaj" , care poate fi considerat ca o cuplare (combinare) a modelelor "technology push" și "market pull" [10].

Acest model este centrat pe un proces interactiv, cu accent pe efectele de feedback între fazele de piață și de cercetare ale modelelor liniare precedente.

Procesul de inovare "prin cuplaj" este secvențial din punct de vedere logic, deși nu neapărat continuu și poate fi divizat în faze interdependente distincte funcțional, însă care interacționază prin feedback-uri spre faza precedentă.

Modelul sugerează că furnizorii și clienții trebuie să fie strâns "cuplați" în echipe integrate de dezvoltare a produselor.

A patra generație de modele (anii 1980-anii timpurii '90) au fost denumite modele ale proceselor de inovare integrate funcțional și se caracterizează prin integrarea și dezvoltarea produselor în paralel (simultan), în loc de modul secvențial de implicare a departamentelor companiei care sunt responsabile pentru proiectarea și dezvoltarea noilor produse [10].

Aceste modele se bazează, în special, pe metodele de dezvoltare a produselor folosite de industriile japoneze de automobile și de produse electrotehnice. 

Modelele celei de-a patra generații relevă iterații complexe, bucle de feedback și relații reciproce între marketing, C-D, operațiuni, distribuție. Procesul de inovare recunoaște acum rolul care poate fi jucat de alianțe cu alte firme și cu competitori.

A cincea generație de modele, apărute în anii '90, este reprezentată de procese de integrare a sistemelor și inovare în rețea (cu acronimul SIN) [10].

Aceste modele se bazează pe o mai mare integrare generală a sistemelor și organizațiilor, pe formarea unor rețele de colaborare a "actorilor" inovatori, formate din furnizorii esențiali, clienți, alte companii industriale, universități, comunitățile din care fac parte firmele etc. cu scopul de a profita de combinarea tehnologiilor și de a rezolva problemele de mare complexitate ale noilor produse[10].

Inovarea în rețea include implicarea unor noi instrumente electronice, ca de exemplu, modelarea prin simulare, sisteme CAD/CAM , utilizarea de sisteme-expert pentru proiectare și fabricarea rapidă a prototipurilor fizice (Rapid prototyping) -toate acestea conducând la așa-numita digitalizare a procesului de inovare.

În cadrul sistemelor de inovare în rețea se organizează echipe integrate de dezvoltare în paralel care abordează procesul de creare a noilor produse pe baza conceptului de inginerie concurentă (sau simultană), mai degrabă decît pe baza dezvoltării secvențiale[10].

Cercetarea, dezvoltarea, designul și proiectarea au loc în iterații concurente. Activitățile creatoare de valoare ale firmei sunt intim legate cu furnizorii și clienții, cu rețelele și comunitățile în care sunt incluse firmele.

D.Gann și M.Dodgson consideră că poate fi identificat un proces de inovare din a șasea generație , care este condus de oportunitățile amplificate de utilizare a creativității și ideilor distribuite între diverșii actori din interiorul și exteriorul firmei, precum și de optimizare prin simulare și modelare nu numai a creării și difuzării noilor produse și servicii și procese prin care acestea sunt produse și livrate, ci și a celor mai efective strategii pentru livrarea de valoare.

In a șasea generație de modele de inovare [10] se încadrează abordarea IvT (Innovation Technology) care se bazează pe diferite instrumente pentru rezolvarea problemelor, cum sunt modelarea, simularea, realitatea virtuală, extracția datelor (din baze de date)-(data mining-l.engl.), inteligența artificială, prototiparea rapidă etc.

Exemple de folosire a modelelor de inovare de a sasea generatie [10]:

Tehnici de extracție a datelor au fost folosite, de exemplu, pentru a analiza date asupra unor volume mari de clienți, pentru identificarea segmentelor de piață pentru oferte noi de servicii foarte țintite. Abordarea IvT a fost utilizată în mari proiecte de inginerie, cum sunt proiectarea Millennium Bridge din Londra, reconstrucția Turnului Înclinat din Pisa, proiectarea, crearea și construirea Muzeului Guggenheim din Bilbao etc. 

Muzeul Guggenheim din Bilbao a fost proiectat cu suportul sistemului software CATIA. În acest nou model al procesului de inovare, Tehnologiile de inovare (IvT) creează inovația, fiind în relație cu Tehnologiile Informației și Comunicațiilor (ICT) care fac posibilă inovarea și cu Tehnologiile de Fabricație și Operaționale care implementează inovația. Avantajele realizate și potențiale ale acestor tehnologii de vârf utilizate în inovare pot fi ilustrate prin luarea în considerare a tehnicilor de simulare utilizate în testele de distrugere generate pe calculator pentru proiectanții de automobile.

Acestea oferă avantaje semnificative pentru fabricanții de automobile, prin reducerea timpilor de dezvoltare și a costurilor, evitându-se necesitatea fabricării lente a prototipurilor pentru testele de siguranță în fazele timpurii ale procesului de proiectare și cheltuielile pentru distrugerea fizică a acestora.

Alte modele de inovare cunoscute sunt [10]:

***Modelul Abernathy-Utterback

***Procesul faze-porți

***Modelul Van de Ven

***Modele interactive ale procesului de inovare

***Modele matematice ale procesului de inovare

***Model de dezvoltare de tip spirală

***Modele de procese de inovare în literatura germană

***Modelul elicei triple

Pentru a rezuma, modelele procesului de inovare au evoluat de la modele liniare simple la modele complexe de inovare în rețea cu integrarea sistemelor.

Studiul pietei

Aducerea pe piață a unui nou produs, proces sau metodă trebuie să treacă printr-un prim pas de studiere a pieței pentru a determina dacă într-adevăr există o piață și că acel produs, proces sau metodă poate penetra efectiv acea piață.

Interacțiunea cu utilizatorii finali sau clienții inovației care se intenționează a se realiza, deși consumatoare de timp, este esențială pentru a identifica posibilitatea ca un produs să fie de succes sau a diagnostica un eșec pe piață[9].

Trebuie observat că, deși este un prim pas în procesul de inovare, studiul de piață ar trebui să însoțească procesul de dezvoltare a inovării de-a lungul întregii sale evoluții. Inovatorul trebuie să stea cu un ochi spre piață de-a lungul dezvoltării unui produs sau serviciu, astfel încât să poată crește posibilitatea acestui produs sau serviciu de a avea succes.

Studiul de piață trebuie să răspundă la următoarele subiecte [9]:

•Identifică piața țintă a inovării și caracteristicile speciale ale clienților, dacă există;

•Identifică segmentele de piață ale pieței țintă și caracteristicile speciale ale clienților în fiecare segment;

•Identifică și analizează cerințele globale ale utilizatorilor față de inovația care se intenționează a se realiza;

•Identifică dimensiunea pieței țintă.

•Identifică, competitorii de pe piață și starea curentă a pieței (lideri de piață, cotele lor de piață);

•Identifică tendințele pieței, adică dimensiunea așteptată a pieței precum și schimbarea obiceiurilor consumatorilor, conducându-i spre anumite direcții în termeni de tehnologii utilizate, uzanțe etc.;

•Identifică piedici ale pieței, adică elemente care ar putea împiedica posibila inovație să obțină o cotă a pieței;

•Identifică trăsăturile speciale ale rezultatului cercetării care ar face inovarea rezultată în mod special atrăgătoare pentru piață și acestea să fie aplicate atât la soluții competitive cât și la nevoile utilizatorilor;

•Identifică avantajul competitiv al inovatorului care va comercializa rezultatul cercetării, față de competiția existentă;

•Preia feedback-ul de pe piață referitor la caracteristicile posibilei inovări de la clienți sau vânzători potențiali sau experți industriali;

•Identifică așteptările pieței privind prețul posibilei inovări și vânzările anticipate;

•Identifică aplicații alternative ale utilizării inovației și caracteristicile acestora;

•Identifică, cazul de business pe care se focalizează posibila inovație.

Ieșirea acestui pas trebuie să fie un Plan de analiză a pieței.

Acest document, furnizând aspectele pieței, trebuie actualizat în mod regulat de-a lungul procesului de inovare și să fie parte a Planului de business al inovării global.

Sunt necesare abilități de marketing pentru implementarea acestui pas. E foarte posibil ca inovatorul / antreprenorul să nu aibă astfel de abilități. În acest caz trebuie căutate competențe externe.

Proiectare analitica – fezabilitate tehnica

Pe baza cerințelor utilizator și a mapării lor la specificația inițială a rezultatului cercetării, trebuie să se realizeze o proiectare analitică, detaliind specificația funcțională a presupusei inovații.

E de așteptat ca acest proiect analitic să furnizeze intrările necesare pentru elaborarea unui studiu de fezabilitate tehnică a inovării, deci să răspundă la întrebarea dacă rezultatul preconizat al cercetării poate fi realizat luând în considerare starea curentă a tehnologiei[9].

În privința dezvoltării inovării dintr-un rezultat de cercetare ca proiect de inovare, proiectul analitic va sublinia viziunea inovatorului care cuantifică obiectivele proiectului. Pornind de la o arhitectură generică și o schiță a designului componentelor proiectului global, se va încerca să se ajungă la un proiect analitic, studiind reacția dată de cerințele utilizatorilor Este de așteptat ca, cuantificarea specificației proiectului și componentelor să producă riscuri tehnice potențiale, precum și soluții tehnice[9].

Designul analitic al proiectului va furniza informații utile asupra specificațiilor proiectului precum și a capacităților necesare pentru a îndeplini aceste specificații.

Inovatorul va trebui să înfrunte provocarea de a se baza pe capacități existente sau de a externaliza o parte din dezvoltarea proiectului.

În final, designul analitic al proiectului va arăta ce parte a proiectului și a inovației care decurge din acesta ar putea fi protejată prin drepturi de proprietate intelectuală și ce parte nu va fi protejată.

Aceasta etapa cuprinde Specificația Funcțională a Inovării, Raportul de Fezabilitate Tehnică, aplicând specificația sistemului la soluții tehnologice specifice și demonstrând că inovația este realizabilă din punct de vedere tehnic, sau identificând barierele tehnice existente[9].

La incheierea acestei etape putem trage concluziile si putem raspunde cu usurinta la intrebarea: „Este proiectul nostru realizabil din punct de vedere tehnic si economic?”.

Odata ajunsi in aceasta faza a procesului de inovare poate fi luata decizia de a abandona proiectul sau de a continua cu proiectarea de detaliu și cu faza de dezvoltare.

În această fază sunt necesare diferite abilități incluzând Abilități tehnice, Abilități inginerești (relevante pentru producție), Abilități de contabilitate (pentru analiza costurilor), Abilități de management de business (pentru arhitectura proiectului de inovare, elaborarea planului de business)[9].

Inovatorul/antreprenorul ar putea să nu aibă toate abilitățile necesare pentru a încheia eficient acest pas. Abilitățile lipsă trebuie externalizate sau alocate unor experți externi[9].

Proiectarea de detaliu si testarea

Având o specificație funcțională a inovației și un studiu de fezabilitate care demonstrează fezabilitatea tehnică a inovației, precum și un plan de afaceri care arată profitabilitatea proiectului, inovatorul poate începe implementarea proiectului de inovare care se dorește a conduce la un prototip[9].

Această fază se referă la dezvoltarea efectivă a inovației ce presupune proiectare și testarea ei. Este de asemenea faza în care e necesară finanțarea substanțială.

Punctul important al acestei faze este chiar Prototipul de Producție care este rezultatul procesului de dezvoltare a inovării prin urmărirea unui Plan de Dezvoltare a Inovării, precum și un Plan Actualizat de Afaceri pentru Inovație, care ține cont de iterația pieței (de ex. testarea pieței).

La sfârșitul acestei faze va fi dispoibil prototipul de producție și inovatorul va trebui să intre în faza de producție efectivă și de distribuție pe piață[9].

În cazul nevalidării unui produs poate fi necesară o reproiectare sau se poate decide întreruperea proiectului.

Dezvoltarea inovatiei

Pe baza specificației funcționale și a planului de lucru definit în timpul fazei de proiectare analitică și fezabilitate tehnică, trebuie realizată o proiectare de detaliu împreună cu un Plan de Dezvoltare a Inovării care descrie mai detaliat planul de lucru al proiectului de inovare[9].

Realizarea unui Plan de Dezvoltare a Inovării trebuie să ia în considerare următoarele acțiuni[9]:

• Descompunerea proiectului de inovare în sarcini principale și sub-sarcini, și elaborarea unui plan de acțiune;

• Atribuirea de date de începere și de încheiere pentru toate sarcinile și sub-sarcinile precum și de marcaje (engl.: milestones) pentru puncte importante din ciclul de viață al proiectului de inovare;

• Definirea ieșirilor (rezultate / livrabile) pentru sarcini și subsarcini și a interfețelor dintre sarcini și subsarcini;

• Atribuirea unui lider de proiect cu experiență în gestionare de proiecte și cu autoritatea de gestionare eficace a proiectului;

• Selectarea de membri calificați în echipa de proiect și, dacă e necesar, definirea de calificări suplimentare ale personalului (externalizare sau instruiri suplimentare). Angajarea în echipa de proiect de personal cu cunoștințe diverse astfel încât să fie tratate toate aspectele proiectului de inovare de către persoane care oferă perspective diferite;

• Definirea clară a responsabilităților membrilor echipei de proiect și atribuirea acestora de sarcini clare;

• Definirea cu atenție a costurilor proiectului (plan de buget cu costuri detaliate alocate fiecărui task);

• Monitorizarea evoluției proiectului astfel încât sarcinile să fie implementate la timp și livrabilele rezultate să aibă calitatea așteptată; verificarea și validarea trebuie să fie efectuate la încheierea fiecărui task.

Alte cerințe cuprind[9]:

• În timpul dezvoltării proiectului trebuie aplicate principiile managementului riscurilor tehnice și financiare;

• Procesul de dezvoltare poate deveni mai ușor prin utilizarea tehnicilor de prototipizare rapidă sau dezvoltare virtuală a produselor acolo unde este posibil, contribuind la cicluri de viață scurte pentru implementarea proiectului;

• Trebuie făcut un efort pentru a menține un ciclu de viață relativ scurt pentru implementarea proiectului, astfel încât cercetarea și analiza pieței să fie încă aplicabilă la sfârșitul implementării proiectului.

• Validarea inovației de către client este foarte importantă; trebuie depus un efort pentru obținerea unui feedback real de la clienți și nu a unui feedback indus de către inovator;

• Definirea clară a fazei de sfârșit a dezvoltării.

Ciclul de viață al dezvoltării inovării poate fi infinit, putând fi adăugate tot timpul noi caracteristici. Aceasta ar putea duce la o pierdere a avantajului competitiv pentru inovația propusă. După realizarea Planului de Dezvoltare a Inovației, începe dezvoltarea inovației, urmând îndeaproape acest plan.

Rezultatul așteptat este inovația, care poate fi fie un prototip de producție pentru un produs/ serviciu sau un proces inovativ.

Etapa de TESTARE

Având un design detaliat și urmând un Plan de Dezvoltare a Inovației, rezultă un prototip (produs / proces) care va fi disponibil pentru testare.

Faza de testare trebuie să valideze prototipul înainte de a intra în producția de serie. Validarea prototipului trebuie să aibă loc în condiții aproape identice cu cele reale astfel încât să poată fi corectate problemele înainte de lansarea pe piață. Această validare este relevantă atât pentru testarea acceptării sale pe piață, cât și pentru testarea calității sale.

Reproiectare si productie

Rezultatul fazei anterioare este fie un prototip validat pentru producție, caz în care inovatorul trece la producția pe scară largă, fie un prototip nevalidat pentru producție și o decizie pentru reproiectarea lui.

REPROIECTARE

Nevalidarea unui prototip poate fi datorată mai multor motive.

În acest moment se poate lua decizia de a abandona proiectul în cazul în care reproiectarea este destul de radicală și modificările așteptate conduc la o schimbare completă a planului de business. Feedback-ul din acest pas împreună cu reproiectarea inovației vor duce la reluarea Proiectării de Detaliu și a Testării.

PRODUCȚIE

Obținerea unui prototip validat pentru producție este un punct important în procesul de inovare.

-În cazul inovării unui produs, semnalează necesitatea începerii producției pe scară largă.

-În cazul inovării unui proces semnalează aplicarea în totalitate a noului proces.

-În cazul unei metode noi, semnalează intrarea în vigoare a noii metode.

Inainte de a începe producția, este necesară o actualizare a Planului de Business al Inovării pentru a asigura că proiectul mai este realizabil înainte de a porni producția pe scară largă[9].

În cazul în care condițiile pieței sunt influențate în așa fel încât producția nu mai este realizabilă, se poate anula producția pe scară largă chiar și în acest punct. În caz contrar este inițiată producția.

Distributie si marketing

Activitățile de marketing au loc de-a lungul întregului ciclu de viață al proiectului. Deci există activități de marketing chiar și în faza inițială, înainte de a fi implementată inovația. De exemplu, reclama comercială poate să atenționeze asupra unei inovații anticipate. De asemenea, marketing-ul de testare este o metodă de testare a inovației globale și a acceptării ei de către clienții cărora li se adresează[10]. Scopul tuturor activităților de marketing fie dinaintea, fie de după dezvoltarea inovării este de a obține o înțelegere mai profundă a gândirii și comportamentului clientului[9].

În ultima fază a procesului de inovare când inovația este disponibilă, aceasta trebuie lansată oficial pe piață.

Inovatorul trebuie să pregătească sau să actualizeze un Plan de Marketing care include un Plan de Lansare pe Piață cu acțiunile necesare pentru lansarea inovației pe piață.

Acțiunile din această fază includ[9]:

• Dezvoltarea unui Plan de Lansare pe Piață care detaliază promovarea inițială a inovației, conștientizând clienții și creând o cerere. Astfel de activități pot include de exemplu distribuția de cópii sau reclame;

• Dezvoltarea unui Plan de Marketing complet care detaliază acțiunile de marketing după faza de lansare. Astfel de acțiuni pot fi de exemplu participări la expoziții sau prezentări comerciale. Planul de marketing trebuie să ia în considerare toate informațiile generate în fazele anterioare astfel încât să fie descrisă inovația concretă;

• Planul de Marketing trebuie să se bazeze pe o Strategie de Marketing specifică, detaliată în Planul de Business legat de cei 4P (Preț, Promovare, Plasare, Produs / Serviciu);

• Strategia de Piață poate fi foarte diferențiată referitor la modelul de business al inovatorului, de ex. „jucător“ pe o nișă de piață. Penetrarea poate fi încercată inițial prin prețuri competitive;

• Colectarea reacției clienților este esențială în procesul de menținere a avantajului competitiv al inovatorului sau inovației. Acest feedback trebuie utilizat pentru a iniția un nou proces de inovare, atunci când este necesar;

• Instruirea personalului asupra necesităților pieței astfel încât planul de marketing să fie urmat îndeaproape;

• Sunt necesare recenzii regulate ale proiectului pentru a identifica profitabilitatea sa și a lua decizii asupra modificărilor potențiale;

• În cazul produselor, trebuie luate în considerare de asemenea Distribuția și Logistica.

BIBLIOGRAFIE

http://mastermrufeaa.ucoz.com/s6/Andrea_Nagy.pdf

http://www.agir.ro/buletine/1003.pdf

http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010-03/17_CECILIA_IRINA_RABONTU.pdf

Goldsmith, citat de A.D.Moore, Inventie,descoperire,creativitate, Editura Enciel, Bucuresti, 1975

http://www.slideshare.net/NiceTimeGo/2-creativitate-si-inovare

Comisia Europeană “Innovation &Technological Transfer, octombrie, 2002

http://www.innostart.ro/url/De-ce-inovare

http://www.unitbv.ro/Portals/31/Abilitare/Teze/Teza/05-Savescu-Teza%20Abilitare_2015.pdf

http://www.i3e.eu/innovation/mgi_RO.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Modele_ale_procesului_de_inovare