Importanta Informatiei în Dezvoltarea Puterii Aeriene a Unui Stat

Importanța informației în dezvoltarea puterii aeriene a unui stat

Petra Florin

Air power is the ability of a state to manage the airspace both in peacetime and in crisis or war, and to achieve this are needed information. This information must be collected, transmitted and processed as quickly as possible, preferably in real time. So for the development of air power of a state we must first develop systems and methods for transmitting and securing the data underlying air power.

Introducere

Puterea aeriană este folosirea în scopuri militare a platformelor aeriene care operează sau tranzitează spațiul aerian. În acest scop se utilizează un întreg sistem de forțe si mijloace, cum ar fi: aeronave cu geometrie fixă sau variabilă, pilotate sau nepilotate, rachete ghidate, baloane, vehicule spațiale, etc. Puterea aeriană reprezintă capacitatea unei națiuni de a exploata spațiul aerian în interesul propriu.

În zilele noastre puterea aeriană constituie cea mai importantă forță militară pe care un stat trebuie să o dețină pentru a avea un cuvânt de spus în cazul unui conflict sau a unei posibilități de începere a unui conflict. Pe lângă armele de distrugere în masă și armele nucleare puterea aeriană constituie la rândul său un element de descurajare și de influențare a perspectivelor asupra unui eventual conflict deoarece aviația poate acționa pe distanțe foarte mari, într-un timp relativ scurt și cu o mare putere de distrugere, lucruri care sunt necesare războiului modern care nu mai prezintă un câmp de luptă bine determinat ci unul foarte variabil și de mari dimensiuni atât în spațiul orizontal cât și în cel vertical și care se bazează foarte mult pe deținerea, transmiterea și prelucrarea informațiilor. Calitatea și nivelul de securitate al acestor informații pot ajuta sau împiedica realizarea și dezvoltarea puterii aeriane deoarece toate forțele aeriene se bazează pe lucrul în timp real și pe o foarte bună coordonare și colaborare, iar pentru toate acestea sunt necesare informații securizate și de calitate.

Puterea aeriană

Așa cum reiese și din definiție puterea aeriană constituie capacitatea unui stat de a-și gestiona spațiul aerian pentru interesele proprii pe timp de pace și de a interzice acest lucru inamicului pe timp de război. Acest lucru nu se realizează doar cu aeronave militare destinate pentru luptă ci și cu sistemele de la sol destinate apărării spațiului aerian cum ar fi artileria și sistemele de artilerie și rachete antiaeriene dar și sistemele de radiolocație și de transmisiuni care au un rol foarte important în dezvoltarea puterii aeriene dar ca toate acestea să funcționeze la nivel operativ trebuie să coopereze foarte bine între ele, acest lucru bazându-se pe informații și pe nivelul de securitate ale acestora.

Puterea Aeriană este influențată de următorii factori:

Performanțele mijloacelor – timpul de reacție, încărcătura de luptă, înălțimea și raza/distanța de acțiune, nimicire sau descoperire reflectă gradul în care aeronavele de luptă, artileria și rachetele antiaeriene, radarele și alte echipamente necesare acțiunii și sprijinirii Forțelor Aeriene pot îndeplini misiunile pentru care sunt destinate;

Bazele aeriene/aerodromurile/aeroporturile – avioanele, depind de facilitățile de sprijin și de infrastructura unei baze aeriene, unui aerodrom/aeroport.

Flexibilitatea – aeronavelor cu întrebuințări multiple le pot fi reconfigurate rapid variantele de înarmare pentru alte obiective iar misiunile acestora pot fi schimbate pe timpul zborului.

Prezența Forțelor Aeriene în zona de criză/conflict – un obiectiv important al operațiilor/acțiunilor aeriene îl constituie obținerea unor efecte de durată ale acestora. În acest scop, menținerea unei prezențe permanente a Forțelor Aeriene în zona de criză/conflict se realizează prin supravegherea și cercetarea aeriană, patrularea aeriană, identificarea și raportarea evenimentelor/accidentelor;

Ritmul acțiunilor – ritmul, presupune patru elemente, respectiv viteza de: circulație a informației, decizie, execuție și trecere la o nouă acțiune;

Viteza de reacție/răspuns – Forțele Aeriene au o capacitate ridicată de răspuns. Ele pot acționa în cel mai scurt timp, direct de pe bazele de dispunere și din dispozitivele de luptă la pace, pot fi repede dislocate și redislocate ca urmare a deciziilor factorilor politici și militari;

România la ora actuală are în serviciu doar două escadrile de MIG 21 LANCER și este în așteptarea avionului multirol F-16, avion care aduce un plus la puterea aeriană a României dar pe lângă acest lucru trebuie să se aibe în vedere și dezvoltarea și modernizarea celorlalte categorii de forțe care contribuie la această putere aeriană iar după părerea mea cel mai important sector care trebuie dezvoltat și modernizat este cel al preluării și transmiterii de informații deoarece acest lucru poate duce în primul rând la prevenirea conflictelor dar și la menținerea unei poziții favorabile în timpul conflictului sau chiar la câștigarea acestuia. Informația reprezintă cea mai importantă și mai puternică caracteristică a puterii aeriene întrucât dacă preiei, prelucrezi și transmiți informația într-un timp cât mai scurt și cât mai securizat posibil se pot lua mai repede decizii care pot influența sau chiar schimba cursul acțiunilor. Dintotdeauna informația a avut un rol important în obținerea victoriei, iar pentru că ne aflăm în era tehnologiei informației, războiul se axează tot mai mult pe această tehnologie care leagă la nivelurile toate categoriile de forțe creând așa numitul concept Combined Joint Task Force, concept în care puterea aeriană constituie pilonul de bază.

Informația

Informația a devenit o adevărată materie primă strategică indispensabilă autonomiei deciziei și succesului oricărei politici. Pentru satisfacerea intereselor de securitate națională, dominarea spectrului de informații este la fel de critică precum era și este încă ocuparea terenului sau dominarea spațiului aerian, strategia și tactica militară clasică. În etapa următoare, războiul informațional va juca un rol determinant în viața politică, economică și militară a oricărui stat. El este o realitate care, deși nu are o definiție universal acceptată, oferă o anumită coerență tuturor activităților legate de informație.

Principalele trăsături ale războiului informațional:

• Dificultatea precizării adversarilor;

• Absența unor frontiere de natură geografică și temporale;

• Multitudinea de ținte;

• Lipsa unor metode rapide de remediere a urmărilor pe care le generează;

• Utilizarea unei tehnologii relativ simple, ieftine și larg răspândite;

• Dificultatea stabilirii unor responsabilități clare și precise privind managementul domeniului;

• Posibilitățile sporite de manipulare;

Războiul informațional este însoțit de noi mijloace de acțiune care eludează puterea convențională și granițele statelor. Multe dintre aceste mijloace acționează direct la nivelul comenzii și al controlului, al informației, lucruri care stau la baza funcționării și dezvoltării puterii aeriene.De asemenea, războiul informațional urmărește evitarea conflictelor convenționale, a producerii de victime și pagube, prin utilizarea acestor mijloace aflate la granița dintre starea de război și starea de pace. Războiul informațional vizează structuri ale domeniului politic, economic,militar și social nu doar pentru a le distruge sau paraliza, ci mai ales pentru a le influența procesele decizionale. Astfel se face trecerea de la stadiul de violență organizată la stadiul de influențare ostilă.

Războiul informațional poate fi privit sub șapte aspecte, în funcție de strategiile de atac-apărare și de armele informaționale:

• Războiul de comandă și control. Este forma exclusiv militară a războiului informațional și are menirea să anihileze comanda și sistemele de comandă și control ale unui adversar prin integrarea operațiilor psihologice, a securității operațiilor, a inducerii în eroare, a războiului electronic și a distrugerii fizice;

• Războiul bazat pe informații. Este intelligence-ul clasic și constă în proiectarea, protecția și anihilarea sistemelor care conțin suficiente cunoștințe pentru a domina un spațiu de conflict;

• Războiul electronic. Utilizează tehnologie electronică și tehnici specifice pentru dominația spațiului electromagnetic;

• Războiul psihologic. Utilizează informația pentru a modifica atitudinile și opțiunile amicilor, neutrilor și adversarilor;

• Războiul hacker-ilor. Constă în atacuri pasive și active cu software asupra sistemelor informatice;

• Războiul în sfera informațiilor economice. Urmărește blocarea sau canalizarea informațiilor în scopul obținerii supremației economice;

În linii mari războiul informațional cuprinde acele acțiuni desfășurate în timp de criză sau război și îndreptate împotriva informațiilor sau sistemelor informaționale ale adversarului (concomitent cu protejarea propriilor informații și sisteme informaționale) în scopul atingerii unor obiective sau influențării anumitor ținte adverse. Există trei aspecte ale războaielor informaționale de care trebuie să se țină seama:

• Deținerea de informații și consecventa lor completare.

• Împiedicarea adversarului să ajungă în posesie de noi informații reale.

• Dezinformarea adversarului prin lansare de informații eronate.

Concluzii

Pentru acest lucru trebuie dezvoltate în primul rând metodele și sistemele de preluare a informație care pentru puterea aeriană sunt reprezentate de stațiile de radiolocație care la noi în țară sunt reprezentate de radarele FPS-117, radare care încă îndeplinesc standardele actuale NATO dar care prezintă un mare inconvenient și anume imposibilitatea dislocării acestora, lucru care prezintă un posibil risc în cazul unui eventual conflict deoarece în timpul conflictului acestea se află printre principalele ținte ale inamicului. Astfel ar trebui achiziționate stații radar cu aceleași caracteristici dar cu o posibilitate de dislocare cum ar fi TPS-77 care poate fi transportat cu 2 avione C-130 Hercules.

Mergând mai departe sistemele de transmitere a informației reprezintă un punct vital în timpul coflictului ele trebuind fi apărate atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere al securității informației transmise. La noi în țară încă se lucreză la crearea unui sistem informatic integrat de transmitere a informațiilor la toate componentele ministerului apărării și anume sistemul SIIMAN (Sistemul Informatic Integrat al MApN), sistem care ar trebui să asigure servicii informatice tuturor componentelor MApN astfel încât utilizatorii să poată lucra colaborativ, accesa informații și resurse din orice locație, să se interconecteze cu oricare alt utilizator din rețea prin voce, date, imagine sau orice altă combinație dintre acestea, iar pentru că facem parte și în cadrul alianței NATO sistemul SIIMAN trebuie să fie astfel dezvoltat încât să fie compatibil cu sistemele NATO pentru o mai bună interoperabilitate. Acest sistem este foarte important pentru că conflictele angrenează toate tipurile de forțe și mai nou toate țările din compunerea alianței și de aceea este necesară o foarte bună comunicare și coordonare între acestea.

Ca și o concluzie războiul viitorului va fi bazat pe informație și va folosi ca și armă de bază aviația deoarece de acum înainte rapiditatea și acoperirea cât mai largă a teritoriului folosind un număr cât mai redus de personal vor fi punctele forte ale unui stat iar acest lucru se va realiza prin dezvoltarea sistemelor de comunicații și informatică și nu în ultimul rând al aviației care reprezintă cea mai rapidă și mai puternică ramură a armatei.

Bibliografie:

Moștoflei, V. Popa, V. (2005) Întrebuințarea puterii aeriene la începutul secolului XXI. Realități, tendințe, implicații. București: Editura universității naționale de apărare.

POPA, R. Abordări moderne privind războiul informațional pe timp de pace, criză sau război, http://buletinul.unap.ro/pagini/b4_2007/435.pdf

Moinescu, R. Război informațional

http://www.creeaza.com/referate/informatica/RAZBOIUL-INFORMATIONAL-Trasatu869.php

https://newsint.ro/intel/analize/teoria-puterii-aeriene-si-importanta-oceanului-arctic/