Importanta Igienico Sanitara a Apei Si Starea de Sănătate a Copiilor

=== 6ca8381e3d23856fa317a0a3a1bd08fb4e62dae3_350564_1 ===

INTRODUCERE

Păstrarea sănătății și lupta contra bolilor se înscriu printre cele mai vechi preocupări ale omului și de aceea din cele mai vechi timpuri și pînă în urmă cu cîteva decenii , aproape toate cuceririle științifice medicale au fost utilizate în mod exclusiv pentru a folosi vindecării bolnavului , termenul consacrat care definea acest caracter al medicinei ca fiind ,, cel de medicină curativă ,, .

Din momentul în care medicina a avansat și a început să se orienteze către aspectul preventiv al activităților medicale ,obiectivele prioritare ale activității sanitare sînt astăzi cele profilactice .De altfel , cuvântul sănătate , evocă o stare atît de prețioasă , si apare frecvent în vorbirea curentă a fiecărui individ .De-a lungul anilor s-au efectuat numeroase cercetări în care medicina a căpătat un conținut tot mai întins și mai adânc.

Plecând de la ideea că omul,această,ființă sensibilă și delicată,care gândește și îndeplinește minunile zilelor noastre și pe care un filozof de talia lui Pascal o considera fragilă prin subțirimea și delicatețea mecanimelor sale vitale,dar dominantă de o gândire și voință care se vor fără limite, se confruntă și astăzi cu două din marile sale limite ce par antagoniste: slăbiciunea și rezistența sa , am considerat că este important să pun în lumină importanța pe care o are importanța igienico sanitară a apei in starea de sănătate a copiilor.

MOTIVAREA TEMEI

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea temei a avut un scop bine determinat deoarece ,prin intermediul acesteia, studiind și literatura de specialitate, am dorit să scot în evidență rolul important pe care îl joacă familia atât pe plan individual cât și pe plan social atunci când fiecare membru al familiei se implică în carierele lor profesionale.

Modul de preluare al datelor, atât în partea teoretică cât și relatarea cazului, este concis iar constatările au prezentat contribuția personală, în vederea precizării unor noțiuni care stau la baza familiei.

Concluziilе ofеră o analiză succеptibilă și pеrtinеntă asupra subiectului ,ales .

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în anul 2016.

CAPITOLUL 1

IGIENA APEI

1.1. Importanța igienică și socio-economică a apei

Apa este un constituient esențial al materiei vii ,având rol deosebit în desfășurarea tuturor proceselor vitale.

Datorită propietăților sale, apa reprezintă mediul propice de producer a diferitelor procese fiziologice.

Participarea apei este indisepensabilă în procesele de absorbție,difuzie și excreție ,în osmoză ,în menținerea echilibrului acido-bazic,în termoreglare ,în metabolismul intermediar,etc.

Fără apă toate reacțiile biologic ar devein imposibile ,de aceea se afirmă ,nu fără temei ,că omul,ca dealtfel toate viețuitoarele ,trăiește în apă sau este permanent scăldat în apă.( tabelul nr.1.)

Repartiția procentuală a apei la diverite vârste ale copilăriei

De asemenea,diferitele organe și țesuturi conțin cantitățidiferite de apă:cea mai mică cantitate este conținută de țesutul adipos și osos,iar cea mai mare cantitate în lichidele biologice

Relația apei cu bolile infecțioase a condus la elaborarea unor condiții bacteriologice pentru apa potabilă.

Primele condiții sub aspect bacterian au apărut în 1904 și sunt dtorate lui Eijkman ,perfecționate ulterior de alți mulți cercetători .

Pentru prima dată în 1914 în SUA apare o lege de stat privitoare la condițiile de potabilitate.Asemenea dispoziții au fost adoptate ulterior de majoritatea statelor din lume.

Dealtfel ,însăși Organizația Mondială a Sănătății a elaborat recomandări sau norme internaționale de potabilitate,norme ce sunt valabile pentru toate țările ,fapt pentru care au limite destul de largi de valabilitate .

În interiorul acestor norme se pot elabora normele naționale ale statelor.Normele de potabilitate nu sunt fixe , ci se pot schimba în funcție de evoluția cunoștințelor noastre medicale,în funcție de posibilitățile de determninare a anumitor componenți ai apei și în funcție de capacitatea tehnicii de a realize condițiile cerute de organelle medicale.

Datorită posibilităților multiple de îmbolnăvire prin apă, s-a simțit nevoia de a se stabili anumite condiții sanitare pe care trebuie să le îndeplinească apa pentru a fi potabilă.

Sub dedenumirea de apă potabilă sau bună de băut se înțelege apa care este consumată cu plăcere și care odată consumată nu are efecte nocive asupra consumatorilor.

Primele condiții de potabilitate au avut un character empiric și au fost legate de caracterele organoleptice-gust,miros,culoare- ușor de evidențiat numai cu ajutorul organelor noastre de simț.

Apariția unor boli ca urmare a consumului de apă cu caracteristici organoleptice denaturate a dus la crearea unor reflexe condiționate puternice.

Studii recente efectuate în acest sens au arătat că apele cu gust sau miros particular ,colorate sau tulburi inhibă secrețiile digestive și opresc senzația de sete

Ulterior,odată cu dezvoltarea posibilităților de analiză chimică a apei s-au introdus criteria sau condiții chimice referitoare la început numai la gradul de mineralizare iar ulterior la conținutul în substanțe chimice indicatoare ale poluării și substanțe toxice.

Apa potabilă face parte din categoria apelor dulci care au un grad de puritate ridicat încât este adecvat băutului, sau pentru bucătăria omului.

Probleme ce pot apare cu privire la înrăutățirea calității apei sunt în afară de o sursă necorespunzătoare și instalațiile de apă ce nu corespund din punct de vedere igienic.
O apă potabilă de calitate bună trebuie să fie rece ( 5°), cu un gust plăcut, incoloră și inodoră, cu un conținut mediu de substanțe minerale (carbonați de calciu, magneziu, săruri de sulfați cu metalele amintite).

Apa sănătoasă trebuie să conțină elemente minerale necesare organismului, dar să nu conțină substanțe chimice, microorganisme sau materiale radioactive daunatoare.

În trecut procesul de autopurificare a apelor era suficient pentru a satisface nevoile de apă ale societății.

In timp, asigurarea apei potabile a devenit o problemă și astfel s-a ajuns la folosirea clorului pentru distrugerea bacteriilor (în special în orasele mari), substanța care se poate acumula determinând diverse dereglări în organism.
Dubla clorare se utilizeaza atunci când preclorarea nu reușeste să păstreze doza necesară de clor rezidual în apa potabilă data în consum.Suplimentarea clorului are ca obiectiv prevenirea contaminării intenționate a rețelei de distribuție a apei.

Condițiile de potabilitate ale apei sunt următoarele:

– să fie incoloră, transparentă, inodoră, relativ insipidă, să nu conțină substanțe chimice organice sau de altă natură peste limita maximă admisibilă de standardele obligatorii;

– să fie lipsită de microorganisme patogene și relativ patogene;

– microflora saprofită să fie limitată strict la un număr foarte redus;

– să aibă compoziție acceptabilă în săruri de calciu care imprimă așa – numita duritate a apei. Duritatea apei se exprimă în grade germane și este cuprinsă între 10 și 20 grade germane.

O apa pentru a fi buna de băut trebuie sa îndeplineasca urmatoarele condiții:

– să fie limpede

– fără culoare

– fără miros

-să conțină aer dizolvat și cantități mici de săruri,până la o concentrație de 0,5% mai ales NaCl și NaHCO3,circa 600 mg/l;

– să aibă o temperatură între 8 și 120C,

-să nu conțină bacterii patogene.

Apa potabilă se obține la sate,din izvoare și fântâni,iar la oraș din apa râurilor,care trebuie purificată.Purificarea se face în trei feluri:mecanic,chimic si fizic.

Apa dulce reprezintă 3,5% din volumul total de apă al hidrosferei.

Printre soluțiile avute în vedere pentru a satisface necesarul de apă mereu crescut, amintim:

-desalinizarea apei de mare,

-pânzele subterane și folosirea ghețurilor polare.

Poluarea apei nu înseamnă afectarea ,,apei pure,,,care,în cadru natural nu există de fapt,ci introducerea sau prezența în apă a orcărei substanțe suscesibile să-i altereze calitatea ,atât în ceea ce privește folosințele alimentare,menajere sau economice,cât și în privința florei și faunei.

Cu alte cuvinte , copii trebuie să știe că prevenirea bolilor se face prin spălarea cu apă și săpun a mâinilor ,după contactul cu materiile fecale și înainte de a atinge mâncarea.

Ei trebuie să fie învățați de mici că spălatul mâinilor cu apă și săpun îndepărtează microbii.În felul acesta microbii nu mai pot ajunge pe alimente sau în gură.Săpunul și apa trebuie să fie la îndemâna copiilor ,pentru a se putea spăla pe mâini.

Pentru copii este extrem de important să știe că trebuie să se spele pe mâini după ce și-au folosit toaleta,înainte de a atinge alimentele.

Foarte des ,copii își bagă măinile în gură.Ei trebuie învățați că trebuie să se spele pe m=ini ori de câte ori va fi nevoie , înainte de a consuma alimente. Un alt factor important pentru prevenirea apariției bolilor este folosirea în mod frecvent a apei curate.

Familiile care au la dispoziție o cantitate suficientă de apă potabilă de la rețea și știu cum să o folosească au mai puține cazuri de copii bolnavi.

Așadar apa este indispensabilă pentru menținerea vieții pe pământ.Apa conține micro- și macronutriente în diverse proporții, astfel încât este satisfăcute nevoile zilnice ale organismului, în toate principiile.

1.2.Sursele de apă și caracteristicile sanitare

Apa este substanța aparent cea mai comună și totuși ieșită din comun, prin caracterele fizico-chimice de excepție, din care derivă proprietăți unice.

Condițiile de potabilitate ale apei se pot împărți în mai multe grupe.

1.2.1.Condiții organoleptice

Aceste condiții se adresează numai acelor calități ale apei care se pot determina cu ajutorul organelor noastre de simț.

În trecut ele au fost mult mai largi,da astăzi pentru unele din aceste condiții ca turbiditatea sau culoarea se aplică metode de determinare obiectivă,fapt pentru care au ieșit din cadrul condițiilor organoleptice.

Desigur determinarea cu ajutorul organelor de simț are un pronunțat character subiectiv care la prima vedere reduce mult din valoarea condițiilor organoleptice.

Totuși,așa cum am arătat mai sus,prima condiție pentru ca o apă să fie potabilă este ca să fie consumată cu plăcere,calitate care este în funcție aproape exclusive de condițiile organboleptice .

În același timp,însă condițiile organoleptice pot fi utilizate și în sensul identificării poluării apei deoarece de cele mai multe ori aceasta din urmă modifică și calitățile organoleptice ale apei.Condițiile organoleptice sunt gustul și mirosul .

Gustul apei este rezultatul conținutului apei în elementele minerale și gaze dizolvate.Lipsa acestora face ca apa să aibă un gust fad, neplăcut și care nu satisface senzația de sete .

Aceasta se adrează mai ales oxigenului ,care imprimă apei un character de prospețime,dar și excesul de săruri minerale poate produce modificarea gustului apei.

Astfel,excesul de fier produce un gust metallic ,de calciu un gust salciu,de magneziu unul amar ,de cloruri un gust sărat.

Excesul de CO2 produce un gust acrișor-înțepător iar cel de H2S unul respingător –grețos .Prezența urinei în apă dă de asemenea un gust ușor iar a fecalelor unul dulceag-neplăcut.

Mirosul apei este legat de asemenea de prezența unor elemente natural sau poluante în exces .

Astfel ,substanțele organice în descompunere dau un miros particular datorită degajării de SH2 și NH3.Unele substanțe chimice poluante ca pesticidele și detergenții dau un miros particular characteristic.În fine,diferitele organism,mai ales vegetale, produc un miros de iarbă sau mucegai ,etc.Atât gustul cât și mirosul apei se exprimă în grade; pentru a fi potabilă apa nu trebuie să depășească 2 grade ( tabelul nr.2).

Tabelul nr.2.Condiții organoleptice de potabilitate

1.2.2.Condițiile fizice

Ca și cele organoleptice,condițiile fizice de potabilitate se adrsează unor caracteristici care pot fi evidențiate în cea mai mare parte cu organelle noastre de simț.

Obișnuit însă,ele se determină cu diverse aparate sau instrumente care le confer un character obiectiv.

Ca atare, deși au valoare psihică și pot duce la limitarea folosirii apei,ele sunt considerate în același timp și ca indici de poluare a apei.

Cele mai importante condiții fizice sunt:

Temperatura apei are o dublă valoare sanitară.În primul rând, temperature apei influențează direct organismul uman și consumul de apă.

Apa rece cu o temperatură sub 50C produce o scădere a rezistenței locale a organismului față de infecții,favorizând producerea de amigdalite ,faringite,laringite,etc.De asemenea,asupra tubului digestiv produce o creștere a tranzitului intestinal.

Apa caldă cu o temperatură peste 170C are un gust neplăcut datorită pierderii gazelor dizolvate și nu satisface senzația de sete;mai mult chiar,la unele persoane sau la temperature și mai mari creează o senzație de greață și vomă.

De aceea , temperature apei trebuie să fie cuprinsă între 7 și 150C.În mod excepțional se admite temperature natural a sursei utilizată în aprovizionarea populației .

Temperature are însă și un rol indirect ca indicator de poluare a apei.Sub acest aspect se știe că apa de suprafață împrumută cu ușurință temperature aerului ,dar apa subterană își păstrează constant temperature.

În cazul când temperature apelor subterane variează parallel cu cea a aerului înseamnă că există o legătură cu exteriorul prin care apa se poate polua.

Turbiditatea apei este produsă de substanțele insolubile din apă.Aceste substanțe pot fi sub aspectul naturii lor minerale sau organice iar al originei ,natural ( din sol) sau poluante.

Importanța lor sanitară constă în aspectul neplăcut imprimat apei,dar în același timp ele pot constitui support pentru microorganism care persist astfel mai mult timp în apă.

Determinarea turbidității apei se face prin compararea cu o scară artificial din SiO2,iar pentru a fi potabilă turbiditatea apei nu trebuie să depășească 5 grade SiO2 cu limita excepțională 10 grade /dm3.

Culoarea apei este dată de substanțele dizolvate în apă .Și aceasta pot avea o proveniență natural cu unele săruri minerale sau organism acvatice care confer apei o culoare galben-verzuie sau brun-roșcată,dar pot proven și ca urmare a poluării apei,mai ales cu substanțe chimice din care unele potențial toxice.

Din acest punct de vedere culoarea ,ca și turbiditatea,poate duce la limitarea folosinței apei având un rol psihic,dar este și un indicator valoros de poluare a apei.

Detereminarea culorii se face tot prin comparare cu o scară etalon din platino-cobalt.

Pentru a fi potabilă culoarea apei nu trebuie să depășească 150 cu limita excepțională 300 /dm3.

Conductibilitatea electrică a apei este rezultanta gradului de mineralizare a apei;cu cât gradul de mineralizare este mai crescut,cu atât conductibilitatea electric este mai mare .

Ca urmare,în caz de poluare a apei, mai ales a celei subterane,se modifică gradul de mineralizare evidențiindu-se apariția și intensitatea poluării .

Totodată,nici gradul de mineralizare nu trebuie să fie prea mare,deoarece modifică caracterele organoleptice sau poate avea unele consecințe nedorite în caz de consum îndelungat asupra stomacului ,rinichiului sau ficatului.

Determinarea conductibilității electrice este normal la 600 S/cm cu limita excepțională 6 000 S/cm.

Radioactivitatea apei constituie ultima și cea mai recent condiție fizică de potabilitate a apei .

Radioactivitatea constă din suma radioactivității natural și artificial conferite apei prin poluare cu substanțe radioactive.

Determinarea radioactivității a apei se referă de fapt la radioactivitatea global,dar diferențiată pe tipuri de emițători.În majoritatea standardelor ,inclusive în cel din țara noastră,sunt normați doar emițătorii de radiații ά și β ,cei mai nocivi și care pot pătrunde în organism odată cu ingestia apei.

Emițătorii de radiații γ nu sunt normați ,ci sunt stabiliți pentru fiecare localitate în parte de organelle sanitare locale.

În ceea ce privește emițătorii de radiații ά,norma este stabilită la 3 pCi/dm3,iar pentru emițătorii de radiații β la 30 pCi/dm3.

Dacă aceste limite maxime admise sunt depășite se fac analize radiochimice pentru diferențierea radionuclizilor care conferă radioactivitatea globală ά sau β .

În acest sens,Organizația Mondială a Sănătății arată că dacă radioactivitatea ά global depășește 3pCi/dm3 se caută prezența R226 și dacă aceasta este sub 3pCi/dm3 nu este necesar să se meargă mai departe.

Același lucru și pentru radioactivitatea β global care dacă depășește 30 pCi/dm3 se caută S90 și dacă acesta este sub 30 pCi/dm3 nu este necesar să se continue analiza

Momentul de dipol al moleculei de apă este m =1,87 D la 20 oC. Astfel, polaritatea înaltă a moleculei îi permite legarea de ioni (iar punțile de hidrogen de substanțele nepolare), explicând caracterul de emulsionant și excelent solvent.

Neutralitatea electrochimică. Apa disociază spontan, dar în procent foarte redus, simetric, în ioni H+ și OH-, fiind pe ansamblu neutră

Ea este chiar element de referință, baza sistemului pH. Astfel, ea este un bun mediu de reacție și, prin caracterul amfoter, amortizează tendințele de modificare a pH-ului.

Proprietăți ale apei de importanță practică sunt și duritatea, alcalinitatea, culoarea, turbiditatea, gustul, mirosul, radioactivitatea etc.

Numărul substanțelor toxice normnale în apa de băut este variabil de la o țară la alta.

Substanțele indezirabile sunt substanțele care nu au efecte nocive dar care prin prezența lor în apă modifică caracterele organoleptice ale apei într-o astfel de măsură încât fac apa impropie consumului.

Aceasta se referă nu numai pentru apa de băut dar și pentru alte nevoi ca cele gospodărești,industriale,agricole.

Tabelul 3.Limita maximă a substanțelor toxice din apă

Cea mai mare parte a acestor substanțe au originea natural în apă iar limita lor recunoaște 2 niveluri de concentrații:

-unul de admisibilitate până la care apa nu produce nici un inconvenient ,dar care poate fi depășit fără pericol ;

-altul excepțional peste care orice depășire nu mai este acceptată.

Numărul acestor substanțe este de asemenea mare și sunt prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4 Limitele admise ale substanțelor indezirabile din apă

1.3.Poluarea și autopurificarea apei

1.3.1.Condițiile chimice

Aceste condiții se adresează unui foarte mare număr de substanțe care pot fi prezente în apă.Valoarea sanitară diferită a acestor substanțe a condus OMS la clasificarea lor în mai multe grupe și anume:

Substanțele chimice cu acțiune nocivă sunt de cele mai multe ori toxice.Aceste substanțe provin cel mai adeseori din afară prin poluare și au o limită maximă admisă foarte exactă.Stabilirea acestei limite se face pe cale experimental cercetându-se acțiunea acută,subacută și cronică asupra diverselor animale de experiență.

În transpunerea la om a dozei toxice se ia în considerare greutatea medie de 70 kg pentru un om adult și consumul mediu de 3 litri de apă sau cu alte cuvinte doza toxică stabilită experimental se înmulțește cu 25 rezultat din 70:3;

Conc.în apă < doza X 70

3

Astfel,calciul și magneziul ,care formează împreună duritatea apei,imprimă acesteia un gust sălciu- amar,ridică temperature de fdierbere și determină formarea de cruste,prin depunere ,pe vase și legume, împiedicând o bună fierbere a acestora.

De asemenea,precipită pe conducte ,mai ales prin încălzire și în mod special,pe țevile locomotivelor și conductele de calorifer, precum și pe cazane,determinând o încălzire inegală și favorizând exploziile.

O cantitate crescută de săruri de calciu și magneziu determină un consum mare de săpun,prin formarea de săruri solubile,făcând apa neeconomică.

În fine ,o cantitate mare de magneziu poate mări tranzitul intestinal ,având un effect laxative.

Fierul și magneziu modifică gustul ,mirosul și culoarea apei,se depun pe cazane ,vase și conducte ,pătează rufele prin transformarea lor din săruri solubile în contact cu aerul.

Prezența lui permite dezvoltarea unor bacteria (feruginoase și manganoase) și alge, care pot obstrua conductele și modifică caracterele organoleptice ale apei,căreia îi confer un aspect gelatinos .

Cuprul și zincul ,pătrund prin impurificări ,modifică gustul apei, care devine amărui-anstringent, mirosul și mai ales culoarea și turbiditatea apei .

În plus ,ambele imprimă apei un effect emetizant ,determinând senzația de greață și chiar vomă la concentrații mai mari .

Dacă cu toate acestea ,apa se consumă ,ele pot exercita acțiunea toxică asupra organismului determinând dureri abdominal ,greață ,vărsături , diaree,etc.

Clorurile și sulfații considerați multă vreme ca indicatori de impurificare ,imprimă apei un gust sărat-amar,care limitează senzația de sete .

1.3.2.Substanțele indicatoare ale poluării

Substanțele indicatoare ale poluării formează o ultimă grupă în care se încadrează acele substanțe care nu au efecte nocive toxice asupra organismului uman și animal și care nici nu limitează folosința apei.

Importanța lor sanitară constă în faptul că ele arată sau indică ( de aici și denumirea de indicatoare) poluarea apei cu alte elemente chimice sau mai ales bacteriologice care au efecte nocive asupra populației.

Substanțele indicatoare ale poluării apei nu au o normă precisă.Teoretic,ele, având origine dublă atât natural cât și artificial prin poluare apei ,trebuie să fie normate în limitele specific zonei sau localității respective de organelle sanitare locale.

Numai în caz de apariție bruscă sau creștere la un moment dat,ele indică intervenția unei poluării.

Totuși în țara noastră substanțele indicatoare ale poluării au fost normate și sunt redate în tabelul 5.

În cadrul acestor substanțe sunt cuprinse:

-substanțele organice care au o valoare de indicator global;

-amoniacul care provine din descompunerea substanțelor organice într-o primă etapă,de la câteva ore la câteva zile ,și care are valoarea unei poluări recente și nitriții care rezultă din ammoniac în două etape de descompunere,de la câteva zile la câteva săptămâni și au o valoare de poluare mai veche.

Prezența concomitentă atât a amoniacului cât și a nitriților arată o poluare continuă.

Tabelul 5 Limitele admisibile ale indicatorilor chimici de poluare a apei

1.3.3.Condițiile bacteriologice

Prima și cea mai important condiție bacteriologică de potabilitate este lipsa totală din apă a germenilor patogeni.

Deoarece însă punerea în evidență a acestora este dificilă datorită pe de o parte lipsei de metode adecvate iar pe de altă parte inconstanței prezenței lor în apă,cea mai mare parte a autorilor au acceptat utilizarea ,ca și în cazul condițiilor chimice ,a unor germeni indicatori.

Germeni mezofili.O primăm alegere a fost făcută asupra numărului de germeni din apă care se dezvoltă la 370 sau a germenilor proprii omului și animalelor cu sânge cald.Cu cât numărul acestor germeni este mai mare cu atât se poate presupune că între ei se găsesc și germeni patogeni.

În apă se găsesc și germeni proprii apei,saprofiți care se dezvoltă la 200 C.Din studiile făcute a rezultat că între aceste 2 flore există un raport de 3 la 1 pentru flora proprie în condițiile natural.

Cu cât acest raport se micșorează sau se inversează în favoarea florei supraadăugate cu atât nivelul de poluare c al apei este mai mare și pericolul prezenței germenilor patogeni mai crescut .

În condiții obișnuite numărul germenilor din flora proprie nu trebuie să depășească 1000 pe cm3 de apă ;de aici concluzia că numărul celor supraadăugați nu poate depăși 300 / cm3.

Deși numărul de germeni este un indicator bun,totuși s-au descries situații când cu toate că aceștia s-au găsit în limitele acceptate, au izbucnit epidemii .

De aici a apărut necesitatea adoptării unor alți indicatori mai preciși.

Aceștia sunt indicatorii poluării fecale a apei, m deoarece majoritatea bolilor transmise prin apă au ca agenți etiologici germenii eliminați prin tubul digestiv.

Pentru ca un germene să poată fi utilizat ca indicator al poluării fecale este necesar să îndeplinească anumite condiții și anume:

-Să se găsească constant și în cantitate mare în dejectele omului și animalelor cu sânge cald

-să nu se găsească în mediul exterior sau în alte surse în afara celor de mai sus

– să permit stabilirea unei relații cantitative între numărul lor și nivelul de poluare al apei

– să reziste în mediul extern un timp cât mai apropiat de cel al germenilor patogeni a căror prezență o indică

-să nu sufere fenomenul de variabilitate microbiană sub acțiunea factorilor mediului extern

Să fie ușor decelat în apă prin examene bacteriologice simple și rapide.

Germenii coliformi.Pe baza acestor condiții s-au ales mai multe grupe de germeni indicatori din care cei mai utilizați în present sunt germenii coliformi.

Germenii coliformi reprezintă un grup relative eterogen,găsindu-se în fecalele omului și animalelor cu sânge cald într-un număr mare,ceea ce le permite determinarea cu ușurință.

În plus,viabilitatea lor în apă este foarte apropiată de a grupului tifoparatific întărindu-le valoarea de indicator sanitar..

=== 6ca8381e3d23856fa317a0a3a1bd08fb4e62dae3_351731_1 ===

INTRODUCERE

Igiena a fost definită ca știința sau ramura științelor medicale care se ocupă cu sănătatea.Sănătatea a cunoscut de-a lungul timpului mai multe definiții,dintre care cea mai corespunzătoare pare a fi cea a Organizației Mondiale Sănătății și anume:integritatea sau buna stare fiyică,psihică și social a individului și colectivităților.

În această definiție sănătatea nu este sinonimă cu lipsa de boală sau infirmitate,ci mai mult decât atât;integritatea sau buna stare fizică,psihică și social a individului și colectivităților.

În această definiție sănătatea nu este sinonimă cu lipsa de boală sau infirmitate,ci mai mult decât atât; sănătatea nu se adresează numai individului ci și colectivității sau chiar în primul rând colectivității.

În acest sens igiena capătă un character social larg,făcând parte deopotrivă atât din științele medicale cât și din științele sociale.

Plecând de la definiția sănătății ,arptată mai sus,se poate spune că însăși medicina a suferit modificări importante în caracteristicile sale definitorii .

Astăzi,medicina este departe de a mai fi arta de a vindeca bolnavii; în înțelesul său modern medicina este știința de a păstra și reda sănătatea,ea având deci un character complex atât curative ca și preventiv.

Dealtfel ,din ce în ce mai mult,în ultimul timp ,se vorbește de o medicină a omului sănătos,adică acea parte a medicinii care are la bază nu boala ci sănătatea,boala nereprezentând decât un moment ,de cele mai multe ori tranzitoriu,în cadrul sănătății.

Sănătatea ca și boala recunoaște o serie de factori care o determină,factori care pot fi denumiți factori etiologici ai sănătății,ceea ce înseamnă că se poate vorbi de o etiologie a sănătății așa cum vorbim de o etiologie a bolilor .

Lucrarea IMPORTANTA IGIENICO SANITARA A APEI SI STAREA DE SĂNĂTATE A COPIILOR , tratează o temă de actualitate ,întrucât în societatea modernă igiena capătă noi valențe ,cunoștințele accumulate și dezvoltate fiind uniform aplicate,de ele beneficiind întreaga populație .

Modul de preluare al datelor, atât în partea teoretică cât și în partea specială, este concis iar rezultatele și discuțiile au prezentat contribuția personală, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în ceea ce privește importanta igienico sanitara pe care o are apa pentru starea de sănătate a copiilor

Lucrarеa dе față arе un caractеr șiințific sub aspеctul dеzbatеrii inеditе în cееa cе privеștе importanta igienico sanitara a apei si starea de sănătate a copiilor , fiind structurată în 5 capitolе:

•Primеlе 3 capitolе constituiе fundamеntarеa tеorеtică a lucrării.

•Capitolеlе 4 și 5 sunt prеmеrgătoarе cеrcеtării și discuțiilor .

Concluziilе ofеră o analiză succеptibilă și pеrtinеntă asupra lucrării deoarece se poate deduce faptul că odată dezvoltarea igienei s-a îmbunătățit substanțial și starea de sănătate a populației.

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată la sesiunea din anul 2016.

Motivarea alegerii temei

Pornind de la necesitatea unei igiene cât mai riguroase pentru asigurarea sănătății copiilor, lucrarea IMPORTANTA IGIENICO SANITARA A APEI SI STAREA DE SĂNĂTATE A COPIILOR își propune să evidențieze principalele acțiuni de supraveghere sanitară de care au nevoie copii .

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea temei a avut un scop bine determinat deoarece ,prin intermediul acesteia, studiind și literatura de specialitate, am dorit să scot în evidență factorii determinanți ai stării de sănătate în care sunt direct implicați copii;factorul de răspundere fiind igiena apei.